Examen Drept Instituțional al UE

Mihaela Cumpătă, anul 3, grupa 1.

1. Consiliul Uniunii Europene

1.1 Determinați structura, modul de organizare, președinția rotativă al Consiliului UE

Consiliul – un pol de decizie esențial pentru Uniunea Europeană

- Consiliul Ministerial Special
- Consiliul Comunităţilor Europene
- Consiliul Uniunii Europene
- Consiliul

Organizarea Consiliului şi Funcţionarea Consiliului

- Articolul 16 TUE
- (1) Consiliul exercită, împreună cu Parlamentul European, funcțiile legislativă și bugetară. Acesta
exercită funcții de definire a politicilor și de coordonare, în conformitate cu condițiile prevăzute în
tratate.
- Sediul Consiliului este la Bruxelles.

- Consiliul este instituția Uniunii în cadrul căreia se reunesc reprezentanții guvernelor statelor
membre, mai precis miniștrii din fiecare stat membru care sunt competenți într-un anumit domeniu.
Compoziția sesiunilor Consiliului, precum și frecvența acestora variază în funcție de subiectele
abordate. De exemplu, miniștrii afacerilor externe se reunesc aproximativ o dată pe lună în cadrul
Consiliului Afaceri Externe.

- Există zece formațiuni ale Consiliului, care acoperă ansamblul politicilor Uniunii. Consiliul
Afaceri Generale, alcătuit în general din miniștrii afacerilor externe sau din miniștrii afacerilor
europene, asigură coerența lucrărilor diferitelor formațiuni ale Consiliului și pregătește reuniunile
Consiliului European.

- Există 10 configurații diferite ale Consiliului:

- Miniștrii care participă la reuniunea Consiliului depind de subiectele de pe agendă – aceasta fiind
cunoscută drept „configurația” Consiliului. Spre exemplu, dacă în Consiliu se vor discuta probleme
de mediu, la reuniune vor participa miniștrii de resort din fiecare țară a UE, iar reuniunea va avea
titlul „Consiliul Mediu”; la fel se întîmplă în cazul „Consiliului Afaceri Economice și Financiare”
sau al „Consiliului Competitivitate” etc.
-
Președinția rotativă al Consiliului UE
- Consiliul este prezidat prin rotație de state membre ale Uniunii, fiecare dispunând de o perioadă de
șase luni. În cursul semestrului respectiv, Președinția conduce reuniunile la toate nivelurile, propune
orientări și elaborează compromisurile necesare adoptării de decizii de către Consiliu.
- Pentru a favoriza continuitatea lucrărilor Consiliului, președințiile semestriale succesive
cooperează îndeaproape în grupuri de trei. Echipa celor trei președinții elaborează un program
comun al activităților Consiliului pentru o perioadă de 18 luni.

- Având în vedere programul pe 18 luni al Consiliului, președintele întocmește ordinea de zi

provizorie pentru fiecare reuniune. Ordinea de zi se trimite celorlalți membri ai Consiliului și ai
Comisiei cu cel puțin 14 zile înainte de începerea reuniunii. Aceasta este transmisă în același timp
parlamentelor naționale și statelor membre.
Statele membre care dețin președinția lucrează împreună îndeaproape în grupuri de trei, denumite
„triouri”. Acest sistem a fost introdus de Tratatul de la Lisabona în 2009. Trioul stabilește obiective
pe termen lung și pregătește o agendă comună, determinând subiectele și aspectele majore care vor
fi abordate de Consiliu pe o perioadă de 18 luni. Pe baza acestui program, fiecare dintre cele trei țări
își pregătește propriul său program, mai detaliat, pentru șase luni.

Trioul actual este alcătuit din președințiile franceză, cehă și suedeză.

1.1Analizați rolul COREPERului în procesul decizional

Organele care pregătesc deciziile Consiliului. COREPER

La fiecare lectură, propunerea trece prin trei niveluri în cadrul Consiliului:

I - Grupul de lucru
II - Comitetul Reprezentanților Permanenți (Coreper)
III - Formațiunea Consiliului
Organele care pregătesc deciziile Consiliului. COREPER
Peste 150 de grupuri de lucru și comitete ajută la pregătirea lucrărilor miniștrilor care examinează
propunerile în cadrul diferitelor formațiuni ale Consiliului. Aceste grupuri de lucru și comitete sunt
alcătuite din funcționari din toate statele membre.

Coreperul este împărțit în două părți.

Coreper II (în cadrul căruia reprezentanții permanenți se reunesc o dată pe săptămână) pregatește
summiturile și reuniunile Consiliului care se ocupă de chestiuni economice și financiare, justiție și
afaceri interne, afaceri externe și afaceri generale.
Coreper I (în cadrul căruia reprezentanții adjuncți se reunesc de două ori pe săptămână) pregătește
reuniunile Consiliului care se ocupă de toate celelalte subiecte. Lista este lungă: agricultură, pescuit,
mediu, schimbări climatice, transportul, telecomunicații, energie, ocuparea forței de muncă, afaceri
sociale, piață internă, industrie, cercetare, spațiu, educație, tineret, cultură și sport.

Organele care pregătesc deciziile Consiliului. COREPER

- Examinarea propunerii de către Coreper depinde de nivelul acordului la care s-a ajuns în cadrul
grupului de lucru.
- Dacă se poate obține un acord fără dezbatere, punctele se înscriu în partea I a ordinii de zi a
Coreper.
- Atunci când este necesară o discuție mai aprofundată în cadrul Coreper, pentru că nu s-a ajuns la
un acord în cadrul grupului de lucru în privința anumitor aspecte ale unei propuneri, punctele se
înscriu în partea a II-a a ordinii de zi a Co reper.
- În acest caz,
Co reper poate:
- să încerce să negocieze el însuși un acord
- să trimită chestiunea mai departe grupului de lucru, eventual însoțită de propuneri de compromise
- să transmită chestiunea Consiliului.
Majoritatea propunerilor apar pe ordinea de zi a Co reper de mai multe ori, căci se încearcă
rezolvarea divergențelor pe care grupul de lucru nu le-a soluționat.

- Dacă Co reper a fost în măsură să finalizeze discuțiile privind o anumită propunere, aceasta este
înscrisă ca punct „A” pe ordinea de zi a Consiliului, ceea ce înseamnă că se preconizează ajungerea
la un acord fără dezbatere. Ca regulă generală, aproximativ două treimi din punctele înscrise pe
ordinea de zi a Consiliului sunt supuse adoptării ca puncte „A”.
- Discuția pe marginea acestor chestiuni poate, totuși, să fie reluată dacă unul sau mai multe state
membre cer acest lucru.

Secțiunea „B” a ordinii de zi a Consiliului cuprinde punctele:

- rămase de la reuniunile precedente ale Consiliului

- asupra cărora nu s-a ajuns la un acord în cadrul Coreper sau la nivelul grupurilor de lucru
care sunt prea sensibile din punct de vedere politic pentru a fi soluționate la un nivel inferior.

1.3.Evaluați prin comparație diferite modalități de vot ale Consiliului UE din perspectiva
procesului decizional
Modalităţile de vot în cadrul Consiliului (procesul decizional)
- «Articolul 3TFUE
(1) Competența Uniunii este exclusivă în următoarele domenii:
- a) uniunea vamală;
- b) stabilirea normelor privind concurența necesare funcționării pieței interne;
- c) politica monetară pentru statele membre a căror monedă este euro;
- d) conservarea resurselor biologice ale mării în cadrul politicii comune privind pescuitul;
- e) politica comercială comună.
(2) De asemenea, competența Uniunii este exclusivă în ceea ce privește încheierea unui acord
internațional în cazul în care această încheiere este prevăzută de un act legislativ al Uniunii, ori este
necesară pentru a permite Uniunii să își exercite competența internă, »

Art.4 TFUE «Competențele partajate între Uniune și statele membre se aplică în următoarele
domenii principale:
- a) piața internă;
- b) politica socială, pentru aspectele definite în prezentul tratat;
- c) coeziunea economică, socială și teritorială;
- d) agricultura și pescuitul, cu excepția conservării resurselor biologice ale mării;
- e) mediul;
- f) protecția consumatorului;
- g) transporturile;
- h) rețelele transeuropene;
- i) energia;
- j) spațiul de libertate, securitate și justiție;
- k) obiectivele comune de securitate în materie de sănătate publică, pentru aspectele definite în
prezentul tratat.
Modalităţile de vot în cadrul Consiliului
- Consiliul votează la inițiativa președintelui.
- De asemenea, președintele trebuie să inițieze o procedură de vot la inițiativa unui membru al
Consiliului sau al Comisiei, cu condiția ca majoritatea membrilor Consiliului să se pronunțe în acest
sens.
- Consiliul poate vota numai în prezența majorității membrilor Consiliului care au drept de vot în
conformitate cu tratatele. Atunci când se votează, președintele, asistat de Secretariatul General,
verifică dacă este întrunit cvorumul.

- Ordinea de zi provizorie are două părți, consacrate deliberărilor privind actele legislative și,
respectiv, activităților fără caracter legislativ. Prima parte este intitulată „Deliberări legislative”, iar
cea de a doua „Activități fără caracter legislativ”.
- Consiliul se întrunește în ședință publică atunci când deliberează și votează un proiect de act
legislativ.
- Accesul la reuniunile Consiliului se face sub rezerva prezentării unui permis eliberat de
Secretariatul
- General.
- Nici consensul nici acord comun nu constituie o regulă de vot în ceea ce privește adoptarea de acte
ale Consiliului. (numirea judecătorilor, avocațiilor generali, stabilirea sediilor instituțiilor)

Votul ca majoritatea simplă

- Art.238 al.1 (1) TFUE, în cazul deliberărilor pentru care este necesară majoritatea simplă,
Consiliul hotărăște cu majotitatea membrilor care îl compun. 15 din 28
- Art.240 al.3 TFUE deciziile de procedură
- Art.337 TFUE solicitări de studii sau propuneri adresate Comisiei

Majoritatea calificată este metoda de votare cel mai des utilizată în Consiliu.
Aceasta este folosită atunci când Consiliul ia decizii în cadrul procedurii legislative ordinare.
Aproximativ 80% din întreaga legislație a UE este adoptată prin această procedură.

Majoritatea calificată, “majoritatea dublă”

- De la 1 noiembrie 2014, în Consiliu se aplică o nouă procedură pentru votul cu majoritate
calificată. În cadrul acestei proceduri, atunci când Consiliul votează cu privire la o propunere a
Comisiei sau a Înaltului Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de securitate, se
întrunește o majoritate calificată dacă sunt îndeplinite două condiții:
- 55% dintre statele membre votează pentru - în practică, aceasta înseamnă 16 din 28
- propunerea este sprijinită de un număr de state membre care reprezintă cel puțin 65% din totalul
populației UE
- Minoritatea de blocare trebuie să includă cel puțin patru membri ai Consiliului care să reprezinte
peste 35% din populația UE.

- Atunci când Consiliul votează cu privire la o propunere care nu a fost prezentată de Comisie sau
de Înaltul Reprezentant, o decizie se adoptă dacă:
- cel puțin 72% din membrii Consiliului (21 din 28) votează pentru
- aceștia reprezintă cel puțin 65% din populația UE
- O abținere în cadrul votului cu majoritate calificată este calculată ca un vot împotrivă. Abținerea
nu este echivalentă cu neparticiparea la vot. Orice membru se poate abține de la vot în orice
moment.

Unanimitatea
- Art.238 al.(4) din TFUE prevede că abținerile membrilor prezenți sau reprezentați nu  trebuie să
împiedice adoptarea hotărârilor Consiliului pentru care este necesară  unanimitatea.
- Anumite măsuri de protecție a mediului art.192 al.(2)
- Anumite măsuri în domeniul politicii sociale art.153 al.(2)

Modalităţile de vot în cadrul Consiliului (procesul decizional)

- Procedura scrisă simplificată (procedura tacită)
- Procedura scrisă obișnuită

2.1Prezentați din punct de vedere cronologic evoluția sistemului jurisdicţional al Uniunii

Europene
Istoria Curții de Justiție
- Ședința de deschidere a Curții a avut loc în data de 10.12.1952
- Potrivit “Convenției privind organele comune ale Comunităților Europene” 1958, a fost creată o
Curte de Justiție unică pentru cele trei comunități.
- Prin Actul Unic European din 1987 s-a creat posibilitatea creării unui organ judecătoresc
complementar de primă instanță.

- Prin Tratatul de la Maastricht din 1993 Curtea a păstrat competențele sale, privind cele trei
comunitățicare din 1993 formează așa numitul Primul Pilon. CJE nu a primit competențe în cadrul
al treilea Pilon.
- Prin Tratatul de la Amsterdam din 1999 CJE a dobândit competențe noi în cadrul pilonului unu al
UE, dar în același timp a avut loc extinderea competențelor acesteia și asupra unor domenii din
pilonul trei sau mai mult și asupra unor domenii noi cum ar fi “acquis – ul Schengen”

- 2005 pe Tratatului de la Nisa a fost hotărît înființarea Tribunalelor specializate, care să aibă
competența de a judeca în prima instanță anumite categorii de acțiuni în materii speciale.
- Conform Tratatului de la Lisabona 2009 Curtea de Justiție a Uniunii Europene constituie instituția
jurisdicțională a Uniunii. Aceasta este alcătuită din trei instanțe: Curtea de Justiție, Tribunalul și
Tribunalul Funcției Publice.
- Prin Regulamentul (UE, Euratom)2016/1192 al Parlamentului European și al Consiliului privind
transferul către Tribunal al competenței de a se pronunța în prima instanță asupra litigiilor dintre UE
și agenții acesteia a fost reformată Curtea de Justiție.
- Din septembrie 2016 CJUE este compusă din două instanțe: Curtea de Justiție și Tribunalul

2.2 Analizați sub aspect comparativ competenţele CJUE şi ale Tribunalului

Curtea de Justiție – se ocupă de cererile de hotărâre preliminară adresate de instanțele naționale.

Tribunalul – se pronunță asupra acțiunilor în anulare introduse de persoane fizice, întreprinderi și, în
anumite cazuri, de guvernele UE. În practică, această instanță se ocupă în principal cu legislația
privind concurența, ajutoarele de stat, comerțul, agricultura și mărcile comerciale.
Prin procedura de recurs Curtea de Justiție poate fi sesizată cu recursuri limitate la invocarea unor
motive de drept, declarate împotriva hotărârilor și a ordonanțelor Tribunalului. Dacă recursul este
admisibil și este fondat, Curtea anulează decizia Tribunalului. În cazul în care cauza este în stare de
judecată, Curtea poate să o rețină spre soluționare. În caz contrar, trebuie să trimită cauza spre
rejudecare Tribunalului, care este ținut de decizia pronunțată în recurs.
2.3Estimaţi sub aspect practic acțiunile întreprinse de Curtea de Justiție în formarea principiilor
rangului priorital al dreptului UE fața de dreptul national

Principii fundamentale stabilite prin jurisprudenţă

- În 1964, hotărârea Costa a stabilit supremaţia dreptului comunitar asupra dreptului intern.
- În această cauză, o instanţă judecătorească italiană solicitase Curţii de Justiţie să stabilească dacă
legea italiană de naţionalizare a sectorului producţiei şi distribuţiei energiei electrice era compatibilă
cu anumite norme din Tratatul CEE. Curtea a introdus doctrina supremaţiei dreptului comunitar,
întemeindu-se pe specificitatea ordinii juridice comunitare, care trebuie să beneficieze de o aplicare
uniformă în toate statele membre.
- În 1991, în hotărârea Francovich şi alţii, Curtea a creat o altă noţiune fundamentală, şi anume
aceea a răspunderii unui stat membru în privinţa particularilor, pentru prejudiciile cauzate acestora
prin încălcarea dreptului comunitar de respectivul stat. Prin urmare, începând cu 1991, cetăţenii
europeni dispun de o acţiune în despăgubiri împotriva statului care încalcă o normă comunitară.
- Doi cetăţeni italieni, care trebuiau să îşi încaseze remuneraţiile de la angajatorii lor aflaţi în
faliment, au introdus acţiuni invocând netranspunerea, de către statul italian, a dispoziţiilor
comunitare care protejează lucrătorii salariaţi în cazul insolvabilităţii angajatorului.
- Fiind sesizată de o instanţă judecătorească italiană, Curtea a precizat că directiva respectivă
urmărea să confere particularilor drepturi de care aceştia fuseseră privaţi ca urmare a netranspunerii
de către stat a directivei. Astfel, Curtea a deschis posibilitatea introducerii unei acţiuni în
despăgubiri împotriva statului însuşi.
- Misiunea esențială CJUE în calitate de instituție supranațională a UE și a Comunității Europene a
Energiei Atomice (CEEA) constă în a controla legalitatea actelor instituţiilor Uniunii și în a asigura
interpretarea și aplicarea uniformă a dreptului acesteia.
- Curtea are competența de a soluționa litigiile care apar între statele membre ale UE, instituțiile
UE, întreprinderi și persoane fizice