Consiliul Uniunii

Europene
Student:Ghiară Lavinia Mădălina
Introducere

• Consiliul” reprezintă denumirea actuală a legislativului Uniunii

Europene, adoptată prinTratatul de la Lisabona pentru instituţiacare
se numea Consiliul Uniunii Europene după Tratatul de la Maastricht
(1992), respectiv Consiliul Comunităţilor Europene după Tratatul de la
Bruxelles privind fuziunea executivelor (1965). În această perioadă, în
care prin modificări succesive ale tratatelor, instituţia a primit denumiri
diferite, în funcţie de evoluţia Comunităţilor, acesta este cunoscut şi
sub numele de Consiliul de miniştri, denumire iniţială prevăzută în
Tratatul C.E.C.O. şi Tratatul C.E.E. (1951, 1957)
Structura Consiliului

• Consiliul este compus din câte un reprezentant la nivel

ministerial al fiecărui stat membru, împuternicit să
angajeze guvernul statului membru pe care îl reprezintă
şi să exercite dreptul devot.
• Consiliul se întruneşte în cadrul diferitelor formaţiuni,
lista acestora fiind adoptată de Consiliul European, cu
majoritate calificată.
• Consiliul Afaceri Generale asigură coerenţa lucrărilor
diferitelor formaţiuni ale Consiliului. Acesta pregăteşte
reuniunile Consiliului European şi urmăreşte aducerea a
îndeplinire a măsurilor adoptate , în colaborare cu
preşedintele Consiliului European şi cu Comisia.Consiliul
Afaceri Externe elaborează acţiunea externă a Uniunii,
în conformitate cu liniile strategice stabilite de Consiliul
European, şi asigură coerenţa acţiunii Uniunii.
• Aşadar, instituţia poate lua forma unui “Consiliu general”, şi anume formaţiunea
specială prevăzută de tratat, când, de regulă, este compus din miniştrii de
externe ai statelor membre, sau a unor “Consilii speciale”, “specializate”sau
“sectoriale”, când este compus din miniştrii specializaţi într-un domeniu sau
altul (agricultură, industrie, comerţ, etc.), inclusiv formaţiuneaAfaceri Externe,
prevăzută de tratat.
• Conducerea instituţiei este asigurată de reprezentanţii statelor membre şi este
exercitatăprintr-un sistem de rotaţie egal, stabilit de Consiliul European cu
majoritate calificată. În prezent, în conformitate cu decizia Consiliului European
din 1 ianuarie 2007, sistemul de rotaţie desemnează statul membru care va
deţine pentru o perioadă de 6 luni preşedinţia Consiliului, dintre statele
membre, într-o ordine prestabilită.
Funcţionarea Consiliului

• Consiliul Afaceri Generale se întruneşte lunar, pentru a asigura

continuitatea activităţii,necesară funcţionării în bune condiţii a
Uniunii. Consiliile specializateînsă, se reunesc atunci când se
impune discutarea unor aspecte concrete din domeniul de activitate
respectiv, fie odată cu Consiliul general, fie între întâlnirile acestuia.
• Membrii Consiliului acţionează la instrucţiunilestatelor membre.
Guvernele naţionale pot împuternici mai mulţi membri să participe la
dezbaterile Consiliului, însă numai unul va avea drept de vot –
dispoziţiile tratatelor fiind clare în acest sens.
• Preşedinţia Consiliului are îndatorirea de a organiza două dintre
cele patru întâlniri anuale ale Consiliul European. În timp ce
Consiliul Europeandiscută orientările şi priorităţile politice generale
ale Uniunii, Consiliile specializatedefinesc, pentru domeniul lor de
compentenţă, politicile Uniunii şi coordonează politicile economice
ale statelor membre.
• Lucrările Consiliului sunt convocate de preşedintele acestuia, la
iniţiativa acestuia, a unuia dintre membrii săi sau a Comisiei, şi la
ele participă preşedintele Comisiei Europene şi/sau comisarul
însărcinat cu problema în discuţie.
COREPER

• COREPER este denumirea uzuală, folosită informal, pentru acest

Comitet al reprezentanţilor permanenţi ai guvernelor statelor
membre pe lângă Consiliu.
• Întrucât Consiliul are o activitate periodică, intermitentă -de altfel
singura compatibilă cu calitatea de miniştri în guvernele naţionale a
membrilor acestuia -iar integrarea europeană necesită tot mai mult
existenţa unor organe cu activitate continuă, zilnică, prin Tratatul de
fuziune a fost creat COREPER.
• În cadrul COREPER există două unităţi distincte, COREPER I şi
COREPER II, primul dedicându-şi activitatea chestiunilor tehnice,
iar al doilea problemelor mai importante, cu o componentă politică.
• După primirea propunerii din partea Comisiei Europene,
Preşedintele COREPER (care este desemnat în acelaşi mod ca şi
preşedintele Consiliului) hotărăşte dacă trimite iniţiativa spre discuţii
Grupurilor de lucru, sau o reţine în COREPER.
Atribuţiile Consiliului Uniunii Europene

• a).Atribuţii legislative. Spre deosebire de un stat naţional, unde

legislaţia este adoptată deParlament, rolul legislativ în Uniunea
Europeană aparţine celor două instituţii legislative prevăzute de
tratate: Consiliului şi Parlamentul European,
• b)Politica externă şi politica de securitate comună fac obiectul
aplicării unor norme şi proceduri speciale. Aceasta este definită şi
pusă în aplicare de Consiliul European şide Consiliu, hotărând cu
unanimitate, cu excepţia cazului în care tratatele dispun altfel.
• c).Atribuţia de coordonare a politicilor economice ale Uniunii
Europene şi ale statelor membre, în special pentru asigurarea
funcţionării Uniunii economice şi monetare.Există două tipuri de
politici ale Uniunii: cele conduse de instituţiile sale (politicile
comune), respectiv cele organizate de statele membre, care trebuie
însă armonizate la nivel european (politicile de armonizare)
• d).Atribuţii bugetare.Parlamentul European şi Consiliul, hotărând în
conformitate cu o procedură legislativă specială, adoptă bugetul
anual al Uniunii. Proiectul este elaborat de către Comisie pe baza
situaţiei estimative a cheltuielilor transmisă de fiecare instituţie.
• e).Atribuţia de stabilire a componenţei unor organeconsultative ale
Uniunii, cum ar fi Comitetul Economic şi Social sau Comitetul
Regiunilor, precum şi a normelor referitoare la natura compunerii
acestor Comitete. Astfel, printr-o decizie unanimă, la propunerea
Comisiei, Consiliul stabileşte componenţa Comitetului Economic şi
Social. Tot Consiliul adoptă lista membrilor stabilită potrivit
propunerilor statelor membre.
Mulțumesc pentru atenție!