Sunteți pe pagina 1din 23

1.

CARACTERISTICILE DREPTULUI COMUNITAR

- este un sistem juridic de data relative recenta, incomplete, in anumite materii


- printer principiile generale se numara : p.bunei credinte, p proportionalitatii, p certitudinii juridice, p
neteroactivitatii

- este alcatuit din drept primar si drept secundar, norme din prima categorie avand un grad superior
celor din a 2 a categorie )))
- dretul comunitar primar este format din – tratate constitutive, dreptul cutumiar si principiile generale
ale dreptului, tratatele de aderare ale noilor state member
- dreptul comunitar secundar este alcatuit din – regulile obligatorii continute in actele general –
abstracte sau concret – individuale, precum si din recomandari si avize ale institutiilor comunitare, emise in
aplicarea tratatelor
- tratatele comunitare se adreseaza statelor membre si organelor comunitatii
- cerinte pentru aplicarea directa a unei norme sunt :
- 1. norma tre sa fie neconditionata - imperativa
- 2.textul prevederii tre sa fie suficient de detaliat pentru a permite o astfel de aplicare
- 3. norma sa fie completa
- 4. norma sa creeze drepturi pt individ, fara a afecta drepturile unor terti.

2. COMPETENTELE COMISIEI

Comisia reprezinta interesele Comunitatilor Europene avand in special attribute ale puterii executive.
Fiecare stat membru termite in prezente cate un membru in Comisie.Dupa admitarea Ro si Bulg, nr
membilor comisiei a ajuns la 27. Numirea fiecarui candidat in functia de comisar se face de guvernele
nationale.

ATRIBUTII :
- sunt detalitate in Tratatul CE, art 211
- comisiei ii revine dreptu lde a veghea la dezvoltarea dreptului cominitar ( motor al integrarii)
- vegheaza la respectarea dreptului comunitar primar si secundar si la punerea in aplicare a
deciziilor Curtii de statele membre.
- Nu poate aplica sanctiuni statelor member, dar are dreptul de a actiona in justitie statele member
care incalca dreptul comunitar.
- In ceea ce priveste domeniul politicii externe a Comunitatii, este implicate in negocierea (insa nu si
incheierea) acordurilor comerciale sau de alta natura ale Comunitatii
- Intocmeste proiectul de buget si rapoarte anuale, administreaza anumite fonduri si intocmeste un
raport general anual asupra activitatii Comunitatilor
- Este implicata in PEST
- Are drept de initiativa pentru ellaborarea de pozitii comune, decizii cadru i alte decizii sau proiecte
de conventii in domeniul cooperarii politienesti si judiciare in materie penala

3. COMISIA – BANCHER AL U.E.

Comisia are in sarcina perceperea fondurilor proprii, gestionarea fondurilor comunitare si gestiunea
masurilor de salvgardare .
a) perceperea fondurilor proprii – sistemul de resurse al Comunitatii a fost instaurat in 1970 pentru a
inlocui contributiile varsate de statele membre. Aceste resurse proprii au diverse origini :
perceperea a 1,26% din TV colectat de fiecare membru, varsarea unei contributii bazata pe PIB –
urile nationale ;taxa vamala la intrarea in Uniune, prelevmente agricole si cotizatii la productia de
zahar si altele ;
b) gestiunea fondurilor comunitare – comisia administreaza bugetul comunitar si fondurile speciale
alocate acestuia ; Fondul social european, Fondul european de orientare si de garantie agricola –
FEOGA- Fondul european de dezvoletare regionala etc ;
c) Gestiune masurilor de salvgardare . Masurile de salvgaldare sunt masuri temporare cu caracter
derogatoriu de la Tratat,luate de statele membre in acord cu Comisia pentru a face fata unor
imprejurari deosebite , dificultati grave. Comisia dupa consultarea Comitetului monetar – poate
autoriza un stat membru cu dificultati pe piata sa de capital sa adopte masuri de protectie carora ea
le defineste conditiile si modalitatile. In caz de dezechilibrare a balantei de plati, Comisia poate
autoriza statul membru in cauza sa adopte msurile pe care ea le considera potrivite pentru a
restabili situtia.

4. BUGETUL U.E..CURTEA DE CONTURI – ORGANIZARE SI COMPETENTE –

Curtea de Conturi are sediul la Luxemburg si a fost creata prin Tratatul de la Bruxelles.

ORGANIZAREA
Curtea de conturi este compusa dintr-un colegiu de 15 membrii.Ei sunt numiti de catre Consiliu
dupa consultarea Parlamentului pentu un mandat de sase ani ce poate fi reinnoit ;alegerea se face pe
baza listelor cu propuneri ale statelor membre. Instanta financiara va fi formata ‘’dintr-un nationl al
fiecarui stat membru’’ care trebuie sa ,, posede calificarea particulara ceruta de aceeasta functie sau
sa fi apartinut in tara lor de origine unor institutii de control extern si sa ofere toate garantiile de
independenta.
Proiectele de rapoarte si proiectele de avize supuse examinarii si aprobarii colegiului celor 15
judecatori, sunt pregatite de grupuri de audit compuse din mai multi membrii ai Curtii si din agenti
administrativi specializati. Astfel sunt create 3 grupuri de audit si grupul ADAR : grupul de audit I –
FEOGA (garantie, audit financiar,cheltuieli directe, probleme de ordin general, grupul de audit II –
tarile europei centrale si Orientale (PECO), noile state independente, dmeniile bancare si CECA,
domeniul regional etc ; grupul de audit III – Fondul european de dezvoltare (FED), cooperarea cu tarile
in curs de dezvoltare si tarile terte ; cheltuieleli cu functionarea institutiilor.
Grupul ADAR – pregatirea proiectului de declaratie de asigurare, coordonarea auditului financiarsi
auditului contabilitatii generale, formarea profesionala, programe si metode de lucru.

COMPETENTE

Curtea de conturi are o tripla misiune : sa controleze, sa avizeze si sa permita Parlamentului sa


acorde descarcare Comisiei.

a) functia de control – Curtea coordoneaza totalitatea cheltuielilor si veniturilor Comunitatilor


Europene CE, CECA, Euratom adica :
-Bugetul general al Comunitatilor europene ;
-operatiuni finantate in afara bugetului pentru contributii ale statelor member n baza Fondului
European de dezvoltare FED
-operatiuni de imprumutare si de imprumut ale Comunitatior;
Curtea controleaza de asemenea organismele create de Comunitate .Ea examineaza legalitatea si
regularizarea veniturilor si cheltuielilor. Curtea asigura buna gestionare financiara a Uniunii
Europene ;
b) Functiunea consultativa . Curtea de conturi este in mod obligatoriu consultata referitor la orice
proiect al UE in domeniul financiar si bugetar, pentru orice proiect de reglementare avand incidenta
financiara semnificativa. Curtea intocmeste rapoarte speciale
c) Curtea de Conturi si executarea bugetului UE. Tratatul din 1975 care a creat Curtea d Conturi
a investit in acelasi timp Parlamentul European cu competenta de a pronunta anual descarcarea
pentru executarea bugetului. Observatiile si recomandarile Curtii de conturi permit atat Consiliului cat
si Parlamentului sa se pronunte in cunostinta de cauza.

5. BUGETUL U.E.. PROCEDURA DE ADAPTARE A BUGETULUI – 5 ETAPE


Comisia europeana este insarcinata cu executarea bugetului, cf reglementelor adoptate de Consiliu. In
acest scop, Comisia prezinta Consiliului un proiect al bugetului cep tarziu pana la data de 1 septembrie
anterior aului pt care urmea\ A fie bugetul executat.

Consiliul aproba proiectul de buget cu majoritate calificata si il trimite parlamentului, cel tarziu pana la
data de 5 octombrie. In caz de divergente de opinii in ce priveste cheltuielile neobligatorii, Parlamentul
are drept de veto asupra acestora.

Parlamentul va decide cu 3 cincimi din voturile exprimate asupra proiectului fnal de buget, iar
presedintele parlamentului va declara, dupa parcurgerea procedurilor bugetare, ca bugetul a fst definitiv
aprobat. Urmeaza apoi executarea bugetului de comisie , in cooperare cu statele memre, etapa in care
comisia tre sa vegheze la respectarea disciplinei bugetare.

La finele unei executii bugetare, comisia are obligatia de a prezenta consiliului si parlamentului o dare
de seama cu privire la conturile exercitiului bugetar incheiat.

6. CE ESTE COREPER – PROCEDURA DE LUCRU

- este insarcinat cu pregatirea sedintelor consiliului.


- Este alcatuit din reprezentantii statelor membre pe langa comunitatea europeana, iar in acest for ce
actioneaza ca punte de legatura intre CE si statele membre, se intruneste in 2 formatiuni.
- Asa zisul COREPER II, reuneste ambasadorii statelor membre, in vreme ce COREPER I est
ealcatuit din adjunctii acestora.
- Activitatea COREPER este sprijinita de aprox 100 de grupe si subgrupe de lucru
- COREPER II dezbate chestiuni legate de energie, cercetare, politica regionala, relatii externe,
finante si economie si pregatste sedintele consiliului
- COREPER I dezbate in celelate domenii de actiitate ale consiliului
- Este un organism intern al consiliului, care primeste sarcini d la acesta din urma

7. ADOPTAREA DECIZIILOR IN CONSILIUL U.E.

- hotararile in cadrul consiliului tre adoptate cu unanimitate doar in situatiile in care aces lucru este
prevazut expres in tratate. Abtinerea de la vot a membrilor prezenti sau reprezentanti nu poate
impiedica luarea deciziei.
- Intrunirea unei majoritati calificate este necesara doar atunci cand tratatele comunitare prevad
expres aces lucru. Cea mai mare parte a hotararilor tre luata cu majoritate calificata.
- Germania, franta, italia, marea brit – cate 29 voturi
- Spania, portugalia ---------------------cate 27 voturi
- Romania ---------------------------------14 voturi
- Olanda -------------------------------------13 voturi
- Malta -----------------------------------------3 voturi
- ........................................................ total 345 voturi
- Cf tratatului de la Nisa, majoritatea calificata se stabileste tinand cont de 3 factori
o 1. majoritatea membrilor - in prezent 14 din 27
o 2. un numar minim de voturi - 258 de voturi din 345
o 3. la cererea unui stat membru, se poate stabili daca se intruneste o majoritate de 62% din
populatia totala a uniunii
- ponderea voturilor si nr minim de voturi tre stabilitate dupa fiecare viitoare etindere a uniunii
- votul cu majoritate calificata est eproblematic din perspectiva principiului suveranitatii statelor, de
vreme ce acestea pot fi private de a decide asupra masurilor ce vor fi aplicate asupra dreptului
national.
- Majoritatea simpla este prevazuta ca regula in procesul decizional, insa, in realitate, avand in
vedere numeroasele derogari exprese de la ea, aceasta apare ca o exceptie
- In cazul unor decizii adoptate cu majoritate de voturi, la propunerea comisiei, si care vizeaza
interesele vitale ale unui sau mai multor membrii, membrii consiliului se vor stradui ca, intr un
anumit interval, sa ajunga la o solutie care sa respecte interesele acestora sis a fie acceptata de
toti membrii consiliului

8. REGULAMENT. DIRECTIVA. DECIZIE

REGULAMENTUL
-este general – abstract si impune o conduita obligatoriu de urmat. Are o aplicabilitate generala si directa.
- se aplica unui numar nedefinit de persoane si de raporturi juridice , nefiind necesara adoptarea de acte de
aplicare, incorporate sau transformate.
- spre deosebire de directive, regulamentele nu lasa statelor membre posiblitatea de a alege forma si
mijloacele de punere in aplicare a prevederilor lor.
- poate institui nu doar pentru statele membre, ci si pentru cetatenii Uniunii, in mod direct, drepturi sau
obligatii. Spre deosebire de directive, care se adreseaza doar statelor membre, regulamentul comunitar
poate produce si un efect orizontal.
-are prioritate de orice prevedere nationala contrara.
- se publica in Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

DIRECTIVA
-se adreseaza statelor member, care pot allege forma si mijloacele de punere in aplicare a acestora, dar
sunt obligate sa le transpuna in dreptul intern intr-un termen determinat.
- legiferarea prin intermediul directivelor presupune 2 etape :
- emiterea directivei de Consiliu
- obligatia statelor member ca intr un termen detrminat sa adopte prevederi
legale in domeniul ce face obiectul directivei.
Din aceste motive directive a fst numita in literature de specialitate “un instrument indirect de legiferare”
- este un instrument juridic care serveste armonizarii legislatiilor statelor membre.
- Lasa de regula posiblitatea statelor de a aege formele si mijloacele de punere in aplicare a
prevederilor ei, fiind insa obligatorie pentru statele member in ce priveste pbiectivul ce trebuie atins.
- Statelor membre nu le est epermis ca, in termenul de punere in apicare a directivei sa adopte alte
masuri care sa impiedice atingerea scopurilor directivei.
- Nu sunt direct apicabile – poate avea in mod exceptional apicabilitate directa

DECIZIA
- le fel ca si regulamentele, sunt obligatorii in toate partile lor pentru destinatarii care ii desemneaza.
- Spre deosebire de regulamente, sunt acte individuale, care produc efecte directe pentru unul sau
mai multi destinatari, fiind deci asemanatoare cu actele administrative din dreptul national.
- Pot viza statele membre sau particularii
- Deciziile adoptate in procedura codeciziei trebuie publicate in Jurnalul Oficial

9. PROCEDURA COOPERARII

- prevede 2 lecturi in Consiliu si 2 lecturi in Parlament.


- Se declanseaza o data cu propunerea Comisiei, inaintata spre avizare Parlamentului si Comitetului
Economic si Social.
- Consiliul emite apoi o pizitie comuna. Aceasta hot este inaintata Parlamentului pt a o a 2 a lectura.
Acesta poate sa o adopte sau daca nu se pronunta in termen de 3 luni, Consiliul poate adopta
pozitia comuna cu majoritate calificata.
- Parlamentul poate respinge cu majoritate absoluta pozitia comuna a consiliului. In aceasta situatie ,
actul poate fi adoptat de Consiliu doar cu unanimitate. Parlamentul poate modifica pozitia comuna
doar cu majoritate absoluta. In acest caz, propunerea modificata trebuie inaintata Comisiei.
Aceasta isi poate insusi midificarile Parlamentului, iar Consiliul poate adopta ulterior propunerea,
cu majoritatea calificata. In cazul in care Comisia nu accepta modificarile Paralmentului, Consiliul
poate adopta propunerea cu unanimitate.
10. PROCEDURA CODECIZIEI

- prin aceasta procedura Parlamentul este implicat in procesul legislativ de Consiliu.


- Are 3 etape :
1. o prima lectura
2. o a 2 a lectura
3. un comitet de mediere
- procedura poate fi intrerupta dupa fiecare etapa, daca Consiliul si Parlamentul ajung la un acord.
- Procedura se declanseaza la propunerea Comisiei, care este inaintata apoi Paralmentului,
Comitetului Economic si Social si Comitetul Regiunilor, spre avizare.
- Propunerea este inaintata si Consiliului. Daca dupa prima lectura Consiliul si Parlamentul cad de
acord, Consiliul adopta actul.
- Daca Parlamentul aduce amendamente, Consiliul le poate insusi si adopta actul sau, daca
Parlamentul nu propune modificari, Consiliul formuleaza o pozitie comuna pe care o inainteaza
Parlamentului.
- Dupa aceasta Parlamentul tre sa procedeze la a 2 a lectura, in termen de 3 luni. Daca
Parlamentul adopta pozitia comuna a Consiliului sau daca nu se pronunta asupra acesteia in
termen de 3 luni, actul juridic se considera a fi adoptat, avand continutul de pozitie comuna.
- Daca Paralamentul respinge pozitia comuna cu majoritate absoluta , actu lse considera a nu fi
adoptat si procedura este incheiata.
Parlamentul poate propune cu majoritate absoluta , modificari ale pozitie comune, pe care le va
trimite apoi Comisiei si Consiliului. Daca Consiliul aproba cu majoritate calificata, in termne de 3 luni,
modificarile parlamentului, actul se considera a fi aprobat cu continutul din pozitia comuna.

11.COMPETENTELE Comitetului ECONOMIC SI SOCIAL (CES)

Are atributii pur consultative si sustine interesele repreentantilor diferitelor domenii ecnomice si
sociale .Comitetul este alcatuit din cel mult 350 reprezentanti din viata economica si sociala. Membrii
Comitetului isi desfasoara activitatea in deplin independenta, nu pot primi indicatii de la statele membre
si actioneaza doar in interesul Comunitatilor. Membrii Comitetului sunt numiti de Consiliul Uniunii
Europene, la propunerea statelor membre, pentru un mandat de 4 ani : Membri Comitetului Economic si
social aleg un Presedinte , pentru un mandat de 2 ani. Comitetul are un regulament propriu de
procedura.
Comitetul se reuneste la convocarea Presedintelui acestuia si isi desfasoara activitatea in cadrul
mai multor sectiuni, constituite in domeniile de activitate ale Tratatelor Comunitare. Comitetul trebuie
consultatt de Consiliu sau Comisie, dar poate formula opinii si din proprie initiativa. Avizele date de
Comitet trebuie adoptate cu majoritate simpla in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene. Aceste
avize nu sunt obligatorii pentru Consiliu sau pentru Comisie.

12. COMITETUL REGIUNILOR


Are atributii pur consultative si consolideaza elementul regional si local in Comunitatea Europeana. Tratatul
de la Amsterdam a consolidat pozitia comitetului Regiunilor. Pe langa dreptul de a-si elabora propriul
regulament de procedura, Tratatul de la Amsterdam a introdus noi situatii in care avizul Comitetului
Regiunilor este obligatoriu. In plus, Comitetul Regiunilor poate fi consultat si de Parlamentul European.
Comitetul este alcatuit din cel mult 350 de reprezentanti si un numar egal de supleanti, din
institutiile teritoriale locale si regionale, care sunt fie alesi intr-o institutie locala sau regionala , fie raspund
politic in fata unei adunari alese. Termenul de institurie regionala sau locala nu trebuie intelese in sensul de
regiuni geografice, ci de unitati administrativteritoriale.
Membrii acestuia sunt numiti de Consiliul Uniunii Europene , la propunerea statelor membre, si nu a
regiunilor, pentru un mandat de 4 ani. Membrii Comitetului Regiunilor isi desfasoara activitatea in deplina
independenta si nu pot primi indicatii de la statele membre , acestia actionand doar in interesul
Comunitatilor. Comitetul isi alege un Presedinte si un prezidiu pentru un mandat de 2 ani. Comitetul se
reuneste la convocarea Presedintelui acestuia.
Comitetul Regiunilor trebuie consultat de Comisie sau de Consiliu in situatiile in care Tratatul CE
prevede obligativitatea consultarii, precum si in toate cazurile in care cele doua institutii considera ca este
necesara consultarea acestuia. Tratatul mentioneaza in mod expres consultarea Comitetului Regiunilor,
indeosebi in situatiile care vizeaza cooperarea transfrontaliera.
Atunci cand Comitetul considera ca o anumita decizie vizeaza un interes specific regional, acesta
va putea emite avize si din proprie initiative. Comitetul nu are insa drept de codecizie.

13. PROCEDURA IN FATA CURTII DE JUSTITIE. COMPETENTE

Curtea de Justitie, cu sediul la Luxemburg este o institutie care vegheaza la respectarea dreptului
in cadrul Comunitatilor Europene. Judecatorii si avocatii geneaki sunt numiti de guvernele statelor membre ,
de comun acord, pentru un mandat de 6 ani. Judecatorii pot fi numiti pentru un noi mandat. Fiecare satat
membru numeste cate un Judecator la Curtea de Justitie. Judecatorii sunt sprijiniti in activitatea lor de
Avocati Generali. Acestia prezinta in mod impartial, concluzii in spetele aduse Curtii spre judecata .Desi
concluziile avocatilor generali nu sunt obligatorii pentru curte , ele constituie o importanta sursa de informatii
pentru intelegerea rationamentului unei hotarari .
Rolul Curtii este acela de a veghea legalitatea interpretarii si aplicarii tratatelor Comunitatii. Curtea
elaboreaza si avize, care trebuie sa fie conforme nu doar cu dreptul primar , ci si cu celelalte izvoare de
drept comunitar . Competenta Curtii nu este o competenta de drept comun, ci o competenta de atributie .
Aceasta nu reiese dintr-o cauza generala, ci dintr-o suma de prevederi speciale, care impreuna, alcatuiesc
un sistem complet si eficient de control judiciar.

Competente .
Curtea de Justitie este chemata sa hotarasca in probleme de natura constitutionala sau
adminsitrativa. Un rol important ii revine Curtii in interpretarea Tratatelor si a altor acte comunitare, in
dezvoltarea dreptului comunitar, in controlul conformitatii actelor Comunitatii cu tratatele comunitare, precum
si in vegherea respectarii dreptului comunitar de statele membre. Curtea de Justitie nu are competenta de a
decide asupra actelor juridice ale Cosiliului European sau asupra majoritatii normelor Tratatului UE.
Competentele Curtii sunt enumerate limitativ in Tratatele Comunitatilor (actiune in constatarea
neindeplinirii obligatiilor, actiune in anulare, actiune relativa la abtinerea institutiilor comunitare de a actiona,
actiune in raspundere , actiune pentu pronuntarea unei hotarari preliminare). In afara de controlul direct
(actiuni directe) impotriva actelor emise de organele Comunitatii, Curtea exercita si un control incident
asupra actelor comunitare, in cadrul unei actiuni aflate pe rol. Curtea poate acorda o protectie juridica
provizorie si poate lua masuri provizorii.. Curtea are si o competenta nelimitata asupra litigiilor in ce priveste
amenzile si penalitatile cu titlu cominatoriu stabilite in regulamentele emise de Consiliu si Parlament
impreuna cu Consiliul.
Competentele Curtii in domeniul de aplicare a Tratatului UE sunt limitate la :
a) prevederile privind modificarea tratatelor constitutive ;
b) prevederile Titlului IV din Tratatul ue privind PESC si CPJ;
c) prevederile privind cooperarea consolidate;
d) respectarea de catre institutiile Comunitatii a drepturilor fundamentale din
TrataTul UE

14. Actiunea in anulare

Actiunea in anularea actelor institutiilor comunitare este o actiune directa prin care statele membre,
institutiile comunitare sau persoanele fizice sau juridice pot contesta acte juridice comunitare si obtine o
anulare a acestora. Datorita regulilor distincte ce guverneaza actiunile inainte de aceste subiecte, se impune
o tratare diferita a acestora, in functie de subiectele active ale actiunii.
a. Admisibilitate

Competenta materiala – pt actiunile in anulare inaintate de pers fizice sau juridice revine Tribunalului
de Prima Instanta, iar pt actiunile inaintate de institutii ale Comunitatii sau de state membre revine Curtii de
Justitie.

Pt actiunea in anulare, au calitate procesuala activa:


- statele membre, Comisia, Consiliul
- Parlamentul, Banca Centrala Europeana, Curtea de Conturi
- Persoane fizice sau juridice

Subiectele din prima categorie au o calitate procesuala privilegiata.


Calitatea procesuala activa a Parlam.de la Maastricht, iar Curtii de Conturi i-a fost atribuita aceasta
competenta prin Tratatul de la Amsterdam
Parlam , Curtea de Conturi si Banca Centrala Europeana pot inainta o actiune in anulare doar daca prin
aceasta se urmareste protectia competentelor atribuite prin Tratatul CE. Statele membre si intitutiile
comunitare au calitatea de reclamante privilegiate, care nu trebuie sa demonstreze un interes in
introducerea actiunii in anulare.
Orice persoana fizica sau juridica poate avea calitate procesuala activa, indiferent ca are sau nu
domiciuliu/sediul intr-un stat membru si indiferent de nationalitatea sa. Chiar si cetateni ai statelor terte pot
inainta actiunea in anulare conform dreptului comunitar.
Calitate procesuala pasiva poate avea Consiliul, Comisia, Parlam si Banca Centrala Europeana.
Actiunea in anulare se introduce impotriva institutiei comunitare care a emis actul juridic contestat.
Obiect al actiunii in anulare sunt, in cazul actiunilor inaintate de institutii ale Comunitatii sau de
state membre, regulamente, directivele, decizii, precum si orice alte acte cu efecte juridice obligatorii ale
institutiilor Comunitatii.
In cazul plangerilor adresate de persoane fizice sau juridice, doar deciziile cu caracter individual,
deciziile privitoare la terti ori deciziile sub forma regulamentelor sau directivelor pot constitui obiect ala
actiunii in anulare. Persoanele fizice si juridice sunt indreptatite sa inainteze actiune in anulare impotriva
deciziilor cu caracter individual, care le vizeaza, dar si impotriva oricaror acte juridice care le privesc direct si
individual. Acestea trebuie sa demonstreze un interes legal in promovarea actiunii.
Reclamantul trebuie sa mentioneze existenta uneia sau mai multor cauze de nelegalitate pt care solicita
anularea actului. Acestea sunt:
- lipsa competentei
- incalcarea unei cerinte procedurale esentiale
- incalcarea Tratatului
- incalcarea unei reguli de drept cu privire la aplicarea Tratatului
- abuzul de putere
Actiunea se poate depune intr-un termen de 2 luni de la notificare sau de la data cand s-a luat
cunostinta de act
Nu se poate inainta actiune in anulare daca, la data inaintarii acesteia, actul contestat a fost anulat sau
atunci cand cauza de anulare a fost remediata. Exista posibilitatea de a ataca actul, chiar si in aceste situatii,
daca exista pericolul repetarii incalcarii, cand sunt vizate chestiuni de o importanta deosebita pt functionarea
Comunitatii sau cand sanctionarea institutiei in cauza este necesara pt o viitoare actiune in raspundere,
inaintata de reclamant impotriva unei institutii a Comunitatii.

b. Motivare

Actiunea este intemeiata daca impotriva actului juridic contestat se poate invoca una din cauzele de
nelegalitate prevazute in art 230 alin2 din Tratat
Deoarece respectarea competentelor institutiilor comunitare este o premisa si un factor indispensabil pt
asigurarea echilibrului instituional din dreptul comunitar, instantele comunitare cerceteaza, din oficiu,
competenta instituitei comunitare. Necompetenta unei institutii comunitare rezulta din depasirea atribuirilor
exprese de competente prevazute in tratate.
Termenul de cerinte procedurale esentiale cuprinde cerinte de forma si cerinte procedurale in
elaborarea unui act comunitar. Cerintele de forma pot fi invocate intr-o actiune in anulare doar daca vizeaza
continutul actului in cauza. Curtea de Justitie a aratat ca neindeplinirea obligatiei de motivare
regulamentelor, directivelor si deciziilor constituie o incalcare a unei cerinte procedurale esentiale
A treia cauza de nelegalitate cuprinde toate incalcarile de drept comunitar ce nu pot fi incluse in una din
cauzele speciale de nelegalitate. Termenul de tratat , trebuie insa interpretat in sens larg, cuprinzand nu
doar prevederile tratatelor constitutive, ci totalitatea normelor de drept adoptate in baza acestuia.
Abuzul de putere, semnifica deturnarea competentelor unei institutii comunitare cu scopul de a nu se
aplica o procedura prevazuta in mod expres in Tratat.

c. Hotararea judecatoreasca

Daca instanta comunitara constata ca exista o cauza de nelegalitate a actului, va pronunta nulitatea
acestuia, hotararea avand efect ex tunc si erga omnes.
Daca instanta poate decide si o nulitate partiala a actului juridic contestat, atunci cand acesta este
compus din mai multe parti ce pot fi separate de ansamblul actului. Instanta nu va putea dispune ca institutia
comunitara in cauza sa emita un alt act juridic sau o anumita masura si nu va putea sa procedeze la
modificarea sau inlocuirea actului juridic contestat
Institutiile de l care emana actul anulat sunt obligate sa ia masurile necesare pt executarea hotararii.

15. Actiunea pentru neindeplinirea obligatiilor comunitare

a. Procedura de control initiata de Comisie


Principiul loialitatii fata de Comunitate este menit sa asigure respectarea cu buna-credinta a obligatiilor
statelor membre fata de Comunitate. Dreptul comunitar prevede insa pt situatiile in care statele membrenu
isi indeplinesc obligatiilr ce rezulta din Tratatele comunitare, remedii judiciare in fata Curtii de Justitie.
Actiunea in contestarea neindeplinirii obligatiilor statelor membre conform Trataelor comunitare are ca
scopinlaturarea acestor incalcari si ofera o procedura necontencioasa de rezolvare a disputelor dintre
Comisie si statele membre cu privire la aplicarea dreptului comunitar. In plus decizia Curtii de Justitie data
intr-o speta particulara, vizand un anumit stat membru, va servi drept punct de referinta pt conduita celorlalte
state membre pt spete identice sau asemanatoare.

I. Admisibilitatea
1. Competenta materiala : exclusiv Curtea de Justitie
2. legitimare procesuala:
a. activa – doar Comisia. Aceasta trebuie sa fie convinsa ca exista o neindeplinire a aobligatiilor
unui stat membru
b. pasiva- doar statele membre
3. Parcurgerea procedurii preliminare:
o avertismentul scris al Comisiei
o pozitia statului vizat
o pozitia motivata a Comisiei
4. Obiectul litigiului: neindeplinirea de un stat membru a obligatiilor ce ii revin din Tratate. Din acest
punct de vedere, nu doar dreptul primar, ci si dreptul comunitar secundar constituie un criteriu de
apreciere a neindeplinirii obligatiilor
5. Forma actiunii: a se vedea art 19 din Protocolul cu privire la Statul Curtii de Justitie a Comunitatii
Europene, coroborat cu art 37 di urm din Regulamentul de Procedura al Curtii de Justitie.
6. Termenul de inaintare a actiunii: nu exista un termen de inaintare a actiunii
7. Obiectul juridic de protejat: nu mai subzista daca statul a dat curs masurilor din avizul Comisiei. In
aceasta situatie, plangerea va fi respinsa ca lipsita de temei.

II. Motivare: actiunea este motivata daca:


- actele invocate de reclamant constituie neindepliniri (incalcari) ale obligatiilor statelor membre
- conduita (actiune sau inactiune) este atribuita statului reclamat si daca
- din aceasta rezulta o incalcare a prevederilor dreptului comunitar
Hotararea luata intr-o actiune pt constatarea neindeplinirii obligatiilor este declarativa
Hotararea nu poate fi executata silit.

b. Procedura de control initiata de state membre


Aceasta procedura este o varianta a procedurii prevazute in art 226 din tratatul CE putand fi initiata de
un stat membru impotriva unui alt stat membru ce nu a respectat dreptul comunitar. dreptul comunitar
prevede si ca, in caz de conflicte in ce priveste interpretarea sau aplicarea Tratatelor, statele memebre nu
vor recurge la mijloace de drept international public pt aplanarea acestora, ci la modalitatile prevazute in
Tratate
Art 227 din Tratatul CE este una din modalitatile prevazute de dreptul comunitar pt aplanarea
conflictelor dintre statele membre, desi, in practica, procedura este putin folosita, din cauza pericolului
deteriorarii relatiilor diplomatice dintre acestea in cazul inaintarii unei astfel de actiuni.

I. Admisibilitatea plangerii
1. Competenta materiala: exclusiv Curtea de Justitie
2. 2. Legitimare procesuala:
a. activa – doar statele membre. Statul membru care inainteaza actiunea trebuie sa fie convins ca
exista, in fapt si in drept, o incalcare a dreptului comunitar
b. pasiva – doar statele membre
3. Parcurgerea procedurii preliminare:
i. sesizarea Comisiei de catre un stat membru despre incalcarea dreptului comunitar de
catre un alt stat membru
ii. Comisia da statului vizat posibilitatea de a-si prezenta, in scris si oral, pozitia
iii. Statul reclamant poate inainta actiune in constatarea neindeplinirii obligatiilor dupa
expirarea termenului de 3 luni de la sesizarea Comisiei (indiferent daca exista sau nu un
aviz motivat al acesteia)
4. Obiectul litigiului: incalcarea de un stat membru, printr-un act al sau , sau printr-un act pt care este
tinut sa raspunda, a unei obligatii ce ii revine prin tratatele comunitare. Criteriu de apreciere a
acestei incalcari este atat dreptul primar, cat si dreptul secundar.
5. Forma actiunii: a se vedea art 19 din Protocolul cu privire la Statutul Curtii de Justitie a Comunitatii
Europene, coroborat cu art 37 si urm din Regulamentul de Procedura al Curtii de Justitie
6. Termenul de inaintare a actiunii: nu exista un termen de inaintare a actiunii
7. Obiectul juridic de protejat: nu mai subzita daca statul a dat curs masuriloe din avizul Comisiei. In
aceasta situatie, plangere va fi respinsa ca lipsita de temei

II. Motivarea plangerii: actiunea este motivata daca:


a. faptele invocate de reclamant constituie incalcari ale dreptului comunitar
b. faptele invocate sunt atribuite statului membru
Hotararea luata intr-o actiune pt constatarea neindeplinirii obligatiilor este declarativa.
Hotararea nu poate fi executata silit.

16. Trimiterea prejudiciara

Procedura prejudiciala. Cooperarea dintre instantele nationale si Curtea de Justitie.

Cel mai adesea, problemele de drept comunitar se ridica în fata instantelor nationale, întrucât competenta
instantelor comunitare a fost trasata astfel încât este mai greu pentru un particular sa fie implicat într-o
actiune directa solutionata de Curtea Europeana de Justitie. De aceea se spune ca, în dreptul comunitar,
judecatorul de drept comun este cel national. Apare însa un pericol. Dreptul comunitar este original si
complex. Pe de alta parte, sunt foarte multe instante judecatoresti nationale, iar ele sunt influentate de
particularitatile sistemelor juridice ale statelor. Or, interpretarile diferite pe care le-ar putea da judecatorii
nationali unor dispozitii comunitare cu care ei sunt mai putin familiarizati ar putea ameninta coerenta
sistemului de drept comunitar. În lipsa unei curti supreme la nivel european, care sa asigure unificarea
jurisprudentei, tratatele au creat un mecanism de cooperare între jurisdictiile nationale si cea comunitara,
care se efectueaza prin intermediul chestiunilor prejudiciale. Cea mai importanta prevedere o constituie art.
234 TCE. Chestiunile prejudiciale sunt probleme de drept de care depinde solutionarea unei cauze si care
trebuie rezolvate, în prealabil, de o alta instanta decât cea pe rolul careia se afla dosarul. Potrivit art. 234
alin. 1 TCE, Curtea este competenta sa decida, cu titlu prejudicial, în cazurile ce privesc: - interpretarea
Tratatului, - validitatea si interpretarea actelor adoptate de institutiile Comunitatii si de BCE, - interpretarea
statutelor organismelor create printr-un act al Consiliului, daca statutele prevad aceasta.

Când verifica interpretarea normelor comunitare, Curtea nu examineaza compatibilitatea dreptului


national cu cel comunitar, ci doar determina sensul acestuia din urma, pentru a-i permite judecatorului
national sa aprecieze el compatibilitatea dispozitiei interne aplicabile la speta cu normele comunitare.

La verificarea validitatii, CJ face un control de legalitate asupra normelor comunitare. Prima faza a
procedurii are loc în fata jurisdictiei nationale. Art. 234 stabileste un regim diferit pentru instantele inferioare
(alin. 2), fata de instantele nationale ale caror decizii nu mai pot fi supuse cailor de atac (alin. 3).

1) Potrivit alin. 2 al art. 234 TCE, când o chestiune din cele cuprinse în alin. 1 se ridica în fata
unei instante dintr-un stat membru, aceasta, daca apreciaza ca pentru a statua este necesara o decizie
asupra acestei chestiuni, poate cere CJ sa se pronunte printr-o hotarâre. Asadar, instantele inferioare au
facultatea, nu obligatia de a initia procedura prejudiciala. Acest lucru este valabil numai daca este vorba
despre interpretarea dreptului comunitar. Când este vorba despre aprecierea validitatii unui act de drept
derivat, se face o distinctie: a) daca instantele nationale considera ca argumentele în sensul nelegalitatii sunt
neîntemeiate, pot decide ca actul este legal si îl aplica la speta; b) daca apreciaza ca actul e ilegal, ele nu au
competenta de a declara nevaliditatea acestuia, fiind obligate sa sesizeze Curtea de Justitie.

2) În conditiile alin. 3 al art. 234, instantele nationale ale carei decizii nu pot face obiectul unei
cai de atac în dreptul intern, aceasta instanta este obligata sa sesizeze CJ.
Notiunea de instanta (ce poate sesiza CJ) a fost precizata tot de Curtea Europeana. Nu intereseaza
denumirea institutiei, ci functia si locul ocupat în sistemul de protectie juridica al statului membru. Sunt
incluse toate institutiile independente competente sa solutioneze litigiile într-un stat de drept. Exemple:
sectiunea speciala a Consiliului de Stat olandez, care rezolva litigii administrative dupa audierea partilor si a
martorilor, Comitetul medical de apel olandez, ce solutioneaza litigii pe baza principiului contradictorialitatii,
cu audierea partilor. Nu a fost admisa însa o chestiune prejudiciala din partea Ministerului public
(procurorului), deoarece acesta nu reprezinta o jurisdictie. Hotarârile prejudiciale pronuntate de Curte leaga
atât tribunalul national care a sesizat Cartea de Justitie, cât si celelalte instante ce vor avea pe rol speta care
a prilejuit ridicarea chestiunii (în caile de atac promovate în acel proces). În practica, hotarârile prejudiciale
au si valoare de precedent pentru cazuri similare. Tribunalele nationale pastreaza dreptul de a reintroduce o
chestiune prejudiciala, daca invoca elemente noi, susceptibile sa duca la o solutie diferita sau daca au
nevoie de
clarificari suplimentare.

17. LIBERA CIRCULATIE A MARFURILOR

Regulile esenţiale privind această libertate sunt prevăzute la art. 23-24 CE din Tratat, fiind
dezvoltate, în dispoziţiile următoare – art. 25-31 CE. Libera circulaţie a mărfurilor presupune realizarea unei
uniuni vamale care să privească toate categoriile de mărfuri şi să implice interzicerea între statele membre a
taxelor vamale asupra importurilor şi exporturilor ori a altor taxe având efect echivalent, adoptarea unui tarif
vamal comun în relaţiile cu ţările terţe şi eliminarea restricţiilor cantitative sau a măsurilor cu efect echivalent
între statele membre. Instituirea uniunii vamale între statele membre permite condiţii egale de concurenţă
între participanţii la circuitul comercial şi productiv, făcând posibilă stimularea producţiei şi a varietăţii
sortimentale a mărfurilor, impunerea pe piaţă a celor mai competitive produse, ţinându-se seama şi de costul
lor de producţie, concentrarea şi specializarea producţiei şi a întreprinderilor, ca şi implantarea acestora în
zonele cele mai indicate economic şi productiv.

a) Definitii
Libera circulatie a marfurilor se aplica marfurilor ce provin din state membre sau marfurilor ce
provin din state terte si care circula in mod legal pe piata statelor membre. Marfurile nu au fost definite in
mod expres in dreptul comunitar, astfel incat o definitie a acestora trebuie extrasa din practica Curtii de
Justitie.
Potrivit acesteia, constituie marfuri, in sensul dreptului comunitar, bunurile materiale ce fac obiectul
unor contracte comerciale cu element de extraneitate, indifferent de natura acestor contracte sau de faptul
ca acestea au si o alta componenta (artistica, istorica, etica, etc).
Termenul de ,,marfa” include, in afara de bunurile materiale si materializarea unui serviciu (de
exemplu, un film pe support DVD sau un program de calculator pe CD). In aceasta situatie, forma materiala
a serviciului va fi guvernata de libera circulatie a marfurilor. De asemenea, curentul electric, gazul metan si
produsele petroliere sunt marfuri in sensul dreptului comunitar, desi sistemele si retelele de distributie a
acestora constituie servicii. Curtea de Justitie a calificat drept marfuri si deseurile. Embrionii umani si
organelle umane nu pot fi calificate, dpdv etic, drept ,,marfuri”, insa, dpdv al tehnicii juridice, aceasta
subsumare este corecta. Nu constituie marfuri mijloacele de plata, banii falsi, narcoticele si stupefiantele
care circula in afara sistemului legal.

b) Spatiul de aplicare
Libera circulatie a marfurilor completeaza normele comunitare privind interdictia aplicarii de taxe
vamale si de alte taxe cu efect echivalent taxelor vamale. Prevederile privind libera circulatie a marfurilor se
aplica in intreg teritoriul de aplicare a Tratatului, asa cum este acesta definit in art. 299 din Tratatul CE. In
ceea ce priveste comertul cu tarile si teritoriile de peste tari, se vor aplica regulile politicii comerciale
commune,
Prevederile privind libera circulatie a marfurilor se aplica si in Saptiul Economic European, care
cuprinde, pe langa statele Comunitatii Europene, si Islanda, Norvegia si Lichtenstein.

18. UNIUNEA VAMALA

Uniunea vamala, infaptuita inca din 1 iulie 1968, constituie una din bazele Comunitatii. Ideea
calauzitoare ce a marcat crearea unei uniuni vamale a fost aceea de a degreva comertul din cadrul
Comunitatii de taxe si de alte bariere comerciale, care imgreuneaza libera circulatie a marfurilor.
Uniunea vamala este compusa din doua elemente : interdictia instituirii de taxe de import si
export, precum si a oricaror altor taxe cu efect echivalent taxelor vamale intre statele membre (art.23 din
Tratatul CE) si stabilirea unui tarif vamal comun (TVC).
Uniunea vamală a implicat, iniţial (fostul art. 12 CEE şi CE, devenit art. 25 prin modificarea
introdusă prin Tratatul de la Amsterdam), într-un prim sens, abolirea şi, deci, interzicerea în comerţul între
statele membre, de la o anumită dată a taxelor vamale şi a altor taxe cu efect echivalent. Ea a fost realizată
odată cu expirarea perioadei de tranziţie pentru noile ţări care au devenit membre ale Comunităţilor – Spania
şi Portugalia – prevăzută până la sfârşitul anului 1992. Potrivit reglementării actuale (art. 25 CE), taxele
vamale la importuri şi la exporturi şi taxele cu efect echivalent sunt interzise între statele membre, interdicţia
aplicându-se şi taxelor vamale de natură fiscală. Interzicerea taxelor vamale are o sferă mai largă,
aplicându-se potrivit art. 24 par. 1, nu numai mărfurilor care sunt originare dintr-un stat membru, ci şi celor
care provin dintr-o ţară terţă, care se vor afla în liberă circulaţie între statele membre odată intrate în circuitul
comercial comunitar.
În cursul perioadei de tranziţie taxele asupra importurilor au fost progresiv desfiinţate conform unui
program strict (prevăzut la art. 14-15, abrogate prin Tratatul de la Amsterdam). Taxele având efect
echivalent taxelor vamale asupra importurilor au fost înlăturate progresiv până la sfârşitul acestei perioade,
potrivit unui program stabilit prin directive de către Comisie. Taxele vamale asupra exporturilor şi taxele
având efect echivalent au fost desfiinţate mai devreme, adică până la sfârşitul primei perioade de patru ani
pentru stabilirea pieţii comune, potrivit art. 16 (abrogat prin Tratatul de la Amsterdam). De la această dată
dispoziţiile legale respective erau direct aplicabile.
Uniunea vamală mai presupune, pe de altă parte, un tarif vamal comun în relaţiile cu ţările terţe ,
care este impus la graniţele comunitare. Orice marfă care urmează să intre pe teritoriul comunitar va fi
supusă acestui tarif, indiferent de ţara de intrare.
Tariful vamal comun nu se aplică de o autoritate comunitară distinctă, de sine stătătoare, ci de
către autorităţile naţionale ale statelor pe teritoriul cărora intră mărfurile, acţionând, deci, în numele
Comunităţilor atunci când ele fac încadrările sau clasificările tarifare respective.
TVC cuprinde, potrivit art.20 din Codul Vamal Comunitar :
- nomenclatura combinata continand enumerarea pe categorii a tuturor marfurilor din circuitul
economic
- drepturile vamale de baza
- masurile tarifare preferentiale pentru anumite tari terte
- masurile autonome de suspendare sau diminuare a drepturilor vamale de baza, pe o perioada
determinata pentru anumite situatii.
Comunitatea Europeana percepe tarife vamale mai scazute partenerilor economici privilegiati.
Astfel de tarife se aplica statelor ACP si s-a aplicat ,,statelor asociate” central si est-europene, instituite prin
Acordurile Europene.
Potrivit art. 28 CE, taxele din Tariful vamal comun sunt stabilite de Consiliu, care statuează cu
majoritate calificată, la propunerea Comisiei.
Având în vedre că un produs, odată intrat pe teritoriul comunitar, va dobândi, din punct de vedere al
impunerii de taxe, regimul unui bun ca şi cum ar fi fost fabricat într-unul dintre statele membre, fiind, deci, în
liberă circulaţie, principiul nediscriminării va fi aplicabil.
Taxa pe valoare adăugată pe care un stat membru o impune asupra importurilor de produse dintr-
un alt stat membru, efectuate de o persoană fizică, dacă nici o astfel de taxă nu este impusă asupra
aprovizionării cu produse similare efectuate de către o persoană fizică în cadrul teritoriului statului membru
de import, nu constituie o taxă având efect echivalent unei taxe vamale în înţelesul art. 12 (25) şi art. 13 par.
2 (abrogat prin Tratatul de la Amsterdam). Dar, ea trebuie considerată ca o parte a sistemului general de
impunere internă de taxe şi compatibilitatea ei cu dreptul comunitar trebuie să fie privită în contextul art. 95
(90).

Subiectul 19 – Masuri cu caracter echivalent. Hotararea Dassonville

Circumstantele cauzei

In anul 1970, G. Dassonville, angrosist stabilit in Franta si fiul sau, B. Dassonville, care conducea o sucursala
din Belgia, au importat in Belgia whisky cu marcile <<Jonny Walker>> si <<Vat 69>>, pe care Dassonville l-a
cumparat de la importatorii-distribuitorii francezi ai celor doua marci de whisky. Cu toate ca aceste marfuri au fost
importate in Belgia pe baza documentelor franceze corespunzatoare si ele au fost vamuite ca marfuri comunitare,
autoritatile belgiene au apreciat ca nu au fost respectate reglementarile legale belgiene care impuneau, in cazul
produselor ce purtau denumiri de origine, obtinerea unui document official din partea guvernului tarii exportatoare.
B. Dassonville si G. Dassonville au sustinut ca interpretarea data de autoritati reglementarilor legale belgiene
in cauza era incompatibila cu prevederile art. 30 din Tratatul CEE (actualul art. 20 din Tratatul CE) prin care sunt
interzise, intre statele member, restrictiile cantitative la import, precum si toate masurile cu effect echivalent,
importurile unor marfuri din alta tare decat tara lor de origine fiind imposibila in conditiile in care dispozitiile legale
din acea tara referitoare la certificatele de origine nu erau similare cu reglementarile legale belgiene aplicabile.
Instanta de judecata competenta din Bruxelles a solicitat Curtii de Justitie Europene sa stabileasca daca o dispozitie
legala nationala prin care se interzice importul unei marfi ce poarta o denumire de origine adoptata de guvernul unui
stat, fara un document official din partea tarii exportatoare care sa ateste dreptul folosirii acelei denumiri, reprezinta sau
nu o restrictie cantitativa ori o masura cu effect echivalent.

Considerentele hotararii
3. Avand in vedere ca intrebarea adresata Curtii a fost pusa in cadrul actiunii penale inceputa in Belgia
impotriva unor comercianti care au achizitionat in conditii legale un lot de whisky scotch care circula liber in Franta sip
e care l-au importat in Belgia, fara sa detina un certificate al vamii engleze, incalcand re4glematarile legale belgiene;
4. Ca din dosarul cauzei si din desfasurarea dezbaterilor trezulta ca un comerciant care doreste sa importe in
Belgia whisky scotch ce corcula liber in Franta nu poate sa-si procure un certificat de origine decat intampinand
serioase dificultati, ceea ce nu se intampla in cazul importatorilor din statul producator;
5. Avand in vedere ca orice reglementare comerciala a statelor member, susceptibila sa impiedice direct sau
indirect, actual ori potential, comertul intercomunitar constituie o masura cu effect echivalent unei restrictii cantitative;
6. Ca, atat timp cat nu este inmstituit un regim care sa garanteze consumatorilor autenticitatea denumirii de
origine a unui produs si un stat membru adopta masuri in scopul prevenirii practicilor neloiale, aceste masuri trebuie sa
fie rezonabile, iar mijloacele de proba solicitate este necesar sa nu aiba ca effect impiedicarea comertului intre statele
member si sa fie, in consecinta, accesibile tuturor resortisantilor.

Hotararea Curtii
1) Solicitarea de catre un stat membru a unui certificat de origine care este mai greu accesibil
importatorilor unui produs autentic, aflat legal in libera circulatie intr-un alt stat membru, decat
importatorilor aceluiasi produs direct din tara de origine, constituie o masura cu effect
ehivalent unei restructii cantitative, incompatibila cu Tratatul;
2) Faptul ca un acord nu se face decat sa autorizeze sau sa se supuna la utilizarea unei astfel de
reglementari nationale nu este, in sine, suficient pentru ca acel acord sa fie considerat nul de
plin drept.

In sensul jurisprudentei Dassonville, masurile cu efect echivalent sunt reglementri comerciale ale statelor
member. Notiune de “reglementari comarciale” este inteleasa in sens larg. Masurile cu effect echivalent include
dispozitii legislative, de reglementare si administrative; prevederi din tratatele internationale; masuri prin care li se
sugereaza cumparatorilor sa cumpere marfuri indigene; recomandari care emana de la o autoritate publica; practice
constante si generale ale organelor administrative ; comportamente passive si tolerante ale organelor administrative fata
de faptele unor particulari; hotarari ale instantelor judecatoresti; reguli deontologice stabilite de o organizatie
profesionala care este supusa controlului unui stat membru, fiind abilitata sa aplice sanctiuni disciplinare. Asadar, in
categoria masurilor cu efect echivalent pot sa fie cuprinse acte sau comportamente ale statelor member ori imputabile
acestora, indifferent daca ele sunt sau nu obligatorii pentru cei carora li se adreseaza.
In afacerea Dassonville, Curtea de Justitie s-areferit la reglementari comerciale ale statelor membre care sunt
susceptibile sa impiedice direct sau indirect, actual ori potential, comertul intracomunitar.
Potrivit jurisprudentei Dassonville, interventia organelor de jurisdictie este posibila ori de cate ori se poate
aprecia cu grad suficient de probabilitate ca masurile luate de statele membre ar fi de natura sa afecteze comertul
intracomunitar. Nu este, asadar, necesar sa se astepte pana la momentul la care astfel de consecinte se produc efectiv.
In sensul jurisprudentei Dassonville, nu are relevanta daca masura adoptata are sau nu caracter discriminator
ori perfectionist. Determinant este efectul restrictive al masurii luate asupra comertului intracomunitar. Reglementarile
legale restrictive adoptate pentru a sigura derularea, pe termen lung, a comertului dintre statele mambre, nu sunt insa
masuri cu efect echivalent, chiar daca, pe termen scurt, ele afecteaza comertul intracomunitar.
Pot sa fie considerate, bunaoara, ca fiind masuri cu efect echivalent o serie de masuri aplicabile numai
marfurilor importate:
o Potrivit Directivei nr. 70/50, adoptata in cursul perioadei de tranzitie, care orienteaza, in
continuare Curtea dr Justitie in ceea ce priveste pronuntarea unor hotarari, au fost declarate
ilegale masurile prin care se stabilesc, pentru produsele importate, preturi minime sau maxime
sub care ori deasupra carora importurile sunt interzise;
o Masurile prin care se solicita importatorilor sa verifice, in mod sistematic, conformitatea
compozitiei marfurilor cu indicatiile furnizorilor straini contravin prevederilor art. 20 din
Tratatul CE;
o Masurile care implica realizarea anumitor formalitati pentru desfasurarea importurilor, precum
obtinerea unei licente ori prezentarea unei declaratii ce urmeaza sa fie vizata de organelle
administrative sunt susceptibile sa afecteze comertul dintre statele member;
o Controalele sistematice stabilite in mod unilateral de catre statele membre nu sunt acceptate
pentru ca ele pot sa imobilizeze la frontiera si sa antreneze intarzieri sau costuri suplimentare;
o Masurile prin care li se sugereaza consumatorilor sa cumpere produse indigene defavorizeaza
marfurile importate;
o Masurile prin care se impiedica furnizarea unor marfuri straine, se limiteaza folosirea acestora
sau utilizarea lor este subordonata unor cerinte calitative si tehnice care nu sunt solicitate in
cazul produselor indigene; prevederile care admit achizitionarea unor marfuri sunb conditia
reciprocitatii etc.

Subiectul 20 – Hotararea Cassis de Dijon

Circumstantele cauzei

Societatea pe actiuni Rewe-Zentral AG, cu sediul in Republica Federala Germana, intentionand sa importe
din Franta lichior <Cassis de Dijon>, a solicitat o autoritazie in acest sens din partea administratiei federale a
monopolului alcoolului (Bundesmonupolverwaltung Fur Branntwein). Acest organism a raspuns ca, in general,
obtinerea unei eutorizatii pentru importul bauturilor alcoolice in Republica Federala Germana nu este necesara, dar
lichiorl <Cassis de Dijon> nu poate sa fie comercializat in RFG, intrucat reglementarile legale germane stabileau ca
bauturile alcoolice oferite spre vanzare in Germania trebuiau sa aiba un procent de alcool de cel putin 32 grade.
Lichiorul francez <Cassis de Dijon> continea un procent de alcool sun aceasta limita minima.
Societatea Rewe-Zentral AG a atacat decizia administratiei federale a monopolului alcoolului.

Considerentele hotararii
8. Avand in vedere ca, in absenta unei reglementari commune privind productia si comercializarea alcoolului,
fiacare stat membru poate sa reglementeze pe teritoriul sau toate espectele referitoare la productia si comercializarea
alcoolului si a bauturilor alcoolice;
Ca obstacolele la bilera circulatie intracomunitara, care rezulta din deosebirile existente intre legislatiile
nationale privind comercializarea produselor luate in considerare, trebuie acceptate, in masura in care ele pot sa fie
appreciate ca fiind necesare, in scopul satisfacerii exigentelor imperative cae tin, in special, de eficacitatea contraolelor
fiscale, protectia sanatatii publice, corectitudinea tranzactiilor comerciale si protectia consumatorilor;
9. Ca guvernul RFG, intervenind in cursul procedurii, a adus in atentie mai multe argumente care ar justifica,
in opinia sa, aplicarea dispozitiilor fereritoare la limita minima a procentului de alcool pe care trebuie sa-l contina
bauturile alcoolice, argumente ce vizeaza, pe de o parte, ocrotirea sanatatii publice, iar pe de alta, protectia
consumatorilor fata de practicile comerciale neloiale;
10. Ca in ceea ce priveste ocrotirea sanatatii publice, guvernul german a aratat ca fixarea unei limite minime a
procentului de alcool in cadrul legislatiei nationale are menirea sa evite inmultirea bauturilor alcoolice oferite spre
vanzare pe piata nationala, in special a bauturilor alcoolice car eau un procent moderat de alcool, asemenea produse
fiind de natura sa determine, in opinia sa, mai lesne osisnuirea cu ele, decat este cazul cu bauturile alcoolice care contin
un procent de alcool mai ridicat;
11. Ca astfel de argumente nu sunt decisive, deoarece consumatorii isi pot procura de pe piata o gama ft
variata de produse slab sau moderat alcoolizate si in plus, majoritatea bauturilor cu un pocent ridicat de alcool
comercializate pe piata germana sunt consummate in mod current intr-o forma diluata.

Hotararea Curtii

Notiunea de “masuri cu efect echivalent restrictiilor cantitative la import”, prevazuta in art. 30 din Tratatul
CEE, trebuie inteleasa in sensul ca este supusa interdictiei stipulate de aceasta dispozitie inclusive stabilirea, prin
legislatia unui stat membru, aunui continut minim de alcool pentru bauturile spirtoase destinate consumului uman,
atunci cand este vb de importul bauturilor alcoolice legal produse si comercializate intr-un stat membru.
Pornind de la principiul recunoasterii reciproce, evidentiat de afacerea Cassis de Dijon, pe plan comunitar a
fost adoptata Directiva nr. 83/109/CEE, care impune statelor membre sa notifice Comisiei proiectele referitoare la
reglemetarile tehnice, indifferent care ar fi sectorul economic vizat.
in afacerea Cssis de Dijon, Curtea de Justitiea retinut ca fiecare stat membru poate sa reglementeze pe
teritoriul sau aspectele referitoare la productia si comercializarea marfurilor, in absenta unor reglementari commune in
domeniu.

ALTE INFORMATII (NU DIN CARTE)-Cassis de Dijon

Acesta este aşa-numitul „principiu de recunoaştere reciprocă” ce rezultă din analiza jurisprudenţei Curţii de
Justiţie (vezi celebra hotărâre "Cassis de Dijon" din 20 februarie 1979 şi Comunicarea Comisiei referitor la aceasta,
pronunţată de Curtea de Justiţie la data de 20 februarie 1979 în Cazul 120/78 (Cassis de Dijon), JO C 256, din 3
octombrie 1980.
Punerea în aplicare a „principiului de recunoaştere reciprocă” în baza articolelor 28 şi 30 din Tratatul CE este
limitată de mai multe probleme:

(1) Neconştientizarea întreprinderilor şi a autorităţilor naţionale cu privire la existenţa principiului de recunoaştere


reciprocă.
(2) Nesiguranţa juridică privind sfera de aplicare a principiului şi sarcina probei. În primul rând, adeseori nu este foarte
clar căror categorii de produse se aplică recunoaşterea reciprocă.
(3) Riscul pentru întreprinderi ca produsele acestora să nu aiba acces pe piaţa statului membru de destinaţie.
(4) Absenţa dialogului periodic dintre autorităţile competente din diferitele state membre.

În comunicarea sa către Consiliu, Parlamentul European, Comitetul Economic şi Social European şi


Comitetul Regiunilor, privind Strategia pentru piaţa internă pe perioada 2003- 2006 [COM(2003)238], Comisia a
subliniat unele dintre probleme legate de punerea în aplicare a „principiului de recunoaştere reciprocă” în zona
nearmonizată a mărfurilor şi a indicat că eventualitatea unui nou instrument legislativ va fi examinată în scopul de a
asigura libera circulaţie a mărfurilor în cadrul Comunităţii Europene.
Această propunere se numără printre rezultatele Strategiei pentru piaţa internă pe perioada 2003-2006.
Obiectivul său este acela de a defini drepturile şi obligaţiile autorităţilor naţionale, pe de o parte, iar pe de altă parte, a
întreprinderilor care doresc să vândă într-un stat membru produse comercializate în mod legal în alt stat membru, atunci
când autorităţile competente intenţionează să ia măsuri restrictive privind produsul, în conformitate cu regulile tehnice
naţionale.
În special, propunerea se concentrează asupra sarcinii probei prin stabilirea cerinţelor procedurale pentru
refuzarea recunoaşterii reciproce. Mai mult, propunerea tinde să reducă riscul pentru întreprinderi ca produsele acestora
să nu aibă acces pe piaţa statului membru de destinaţie şi să consolideze dialogul periodic dintre autorităţile competente
prin stabilirea unuia sau mai multor „Puncte de Informare despre Produs” în fiecare stat membru.
Principala lor sarcină va consta în furnizarea de informaţii întreprinderilor şi autorităţilor competente din
statele membre cu privire la regulile tehnice ale produselor, precum şi furnizarea detaliilor de contact ale autorităţilor
competente. Aceasta va permite autorităţilor publice să îi identifice pe colegii lor din statele membre, astfel încât să
poată să obţină uşor informaţii de la aceştia şi să iniţieze un dialog cu autorităţile competente din celelalte state
membre.

21. NOTIUNEA DE LUCRATOR

- are o sfera larga,Curtea de Justitie a Comunitatii Europene folosind criteriul obiectiv al relatiei
demunca pt a o defini. Trasatura distinctiva a relatiei de munca este aceea ca o persoana
preasteaza munci cu valoare economica in favoarea unei alte persoane.
- Domeniile in care presteaza munca nu prezinta interes pt aplicarea art. 39 TCE.
- Curtea de Justitie a decis ca un resortisant al unui stat membru care ocupa intr-un alt stat membru
un loc de munca guvernat de un statut special de drept international trebuie considerat ca si
lucrator al unui stat membru in sensul art. 39 TCE.
- Reglementarile comunitare leaga dreptul la libera circulatie a persoanelor de prestarea unei
activitati economice, astfel ca persoana care exercitao activitate remunerata in cadrul legii sociale
olandeze ce are ca obiectiv mentinerea aptitudinii de a munci nu tine de domeniul dreptului
comunitar. Practicarea unui sport intra sun incidenta reglementarilor comunitare numai in masura in
care constituie o activitate economica.
- Activitatea desfasurata trebuie sa fie reala si efectiva , astfel ca persoana care presteaza munci cu
character neregulat sau pe o durata limitata, dar in cadrul unui contract de munca ocazional, cum
este cel prevazut in legislatia olandeza, intra sub incidenta reglementarilor comunitare.
- Cerinta ca munca sa fie efectiva inseamna ca activitatea depusa de lucrator sa contribuie la
ameliorarea cantitativa si calitativa a productiei intreprinderii.
- Caracterul real si efectiv al muncii este evidentiat si de primirea salariuluide catre lucratorul
comunitar, deoarece salariul este indispensabil pentru exestenta contractului de munca.
- Pentru definirea calitatii de lucrator comunitar, Curtea de Justitie a retinut criteriul subordonarii
acestuia fata de angajator, care are prerogativa de a da dispozitii, de a controla respectarea
acestora si de a aplica sanctiuni.
- Lucratorul comunitar se bucura de dreptul de a circula liber in statele membre ale Comunitatii
pentru a-si cauta un loc de munca.
- Curtea de Justitie a statutat ca exista un interes legitim al statelor mb de a pastra pentru proprii
cetateni un ansamblu de locuri de munca caare au legatura cu exercitarea puterii publice si cu
apararea intereselor generale.

22. DREPTUL COMUNITAR AL CONCURENTEI

Regulile in domeniul concurentei sunt menite sa asigura buna functionare a pietei comune.
In conceptia Tratatului CE libera concurenta nu este menita sa favorizeze intreprinderile performante, ceea
ce ar putea duce la denaturarea pietei libere, astfel ca institutiile comunitare au rolul de a interveni pt a
asigura un nivel adecvat al concurentei. Tratatul asigura « existenta pe piata a unei concurente eficace,
adica a dozei de concurenta necesara pentru ca sa fie respectate cerintele fundamentale si atinse
obiectivele tratatului, si, in special, formarea unei piete unice ».
In hotararea Metro, Curtea de Justitie nu imbratiseaza ideea unei concurente perfecte, ci admite ca aceasta
poate varia in raport de anumiti factori.
Regulile referitoere la concurenta se aplica si tarilor care fac parte din Spatiul economic european, precum
si statelor cndidate la aderare la Uniunea Europeana.
Politica in domeniul concurentei urmareste sa protejeze intreprinderile in cadrul economiei de piata, dar si
consumatorii.
Din textele comunitare de drept originar si din reglementarile complementare rezulta patru aspecte
esentiale in domeniul concurentei :
1. normele de drept comunitar se aplica doar in ceea ce priveste schimburile comerciale intre statele
mb ale Comunitatii.
Curtea de Justitie a aratat in hotararea Walt Wilhelm ca aplicarea uniforma a dreptului comunitar in materia
concurentei presupune :
a) cand dreptul comunitar interzice anumite activitati, autoritatile nationale sunt obligate sa respecte
aceste dispozitii;
b) daca dreptul comunitar nu reglementeaza, autoritatile nationale au libertate de actiune ;
c) daca dreptul comunitar autorizeaza unele activitati, dreptul national le poate interzice, in masura in
care Comunitatea nu are o competenta exclusiva.
Autoritatile statelor mb au obligatia de a veghea la respectarea normelor comunitare ale concurentei.
2. rolul normelor dreptului comunitar in domeniul concurentei este de a « dezvolta o veritabila politica
a concurentei », abordarea Tratatului CE avand un caracter finalist atunci cand lasa Comisia o
competenta discretionara in anumite situatii.
3. dispozitiile in domeniul concurentei au un efect direct cu privire la particulari, acestia putandu-se
prevala de ele in fata jurisdictiilor natinale.
4. destinatarii dispozitiilor din domeniul concurentei sunt particularii, dar si statele mb in masura in
care acestea sunt implicate in activitatea economica.
Regulile comunitare in domeniul concurentei se refera la :
- interdictia de a realiza intelegeri anticoncurentiale ;
- interdictia de a abuza de o pozitie dominanta ;
- controlul concentrarilor de intreprinderi ;
- controlul ajutoarelor de stat ;
- controlul respectarii regulilor comunitare de catre intreprinderile publice.

23. INTERDICTIA DE A REALIZA ANUMITE INTELEGERI

- Este prevazuta de art. 81 paragraful 1 TCE care stabileste ca sunt incompatibile cu piata comuna si
sunt intezise toate acordurile.
- Curtea de Justitie a statutat ca deoarece dispozitiile art. 81 TCE au aplicabilitate directa, orice
acord sau decizie luata in pofida lor este nula de drept.
- Situatiile care se afla in contradictie cu principiul liberei circulatii :
a) sabilirea in mod direct sau indirect a pretului de cumparare sau de vanzare sau a altor conditii ale
tranzactiei ;
b) limitarea sau controlul productiei, debuseelor, dezvoltarii tehnice sau a investitiilor ;
c) repartizarea pietelor sau a surselor de aprovizionare ;
d) aplicarea fata de partenerii comerciali a unor conditii inegale la prestatii echivalente ;
e) conditionarea incheierii contractelor de acceptarea de catre parteneri a unor prestatii suplimentare.

Notiunea de intreprindere a fost definita de catre Curtea de Justitiein hotararea Hofner si Elser,
din 23 aprilie 1991, pe baza criteriului economic. Activitatea economica, obiectul activitatii intreprinderii,
consta in faptul de a oferi bunuri si servicii pe o piata data.
Normele de drept comunitar ale concurentei nu se aplica activitatii de control al spatiului aerian
european efectuata de organizatia internationala Eurocontrol.
Faptul ca statutul juridic nu are semnificatie are drept consecinta ca normele dreptului comunitar
au aplicabilitate indiferent de natura juridica a entitatii care desfasoara o activitate economica. Intreprinderea
poate fi o persoana fizica sau persoana juridica de drept privat sau de drept public.
In cazul filialelor care nu se bucura de autonomie in raport de societatea mama, dispozitiile
comunitare referitoare la concurenta nu sunt aplicabile.
Trebuie precizat faptul ca dreptul comunitar in materia concurentei se aplica atat intreprinderilor
private, cat si celor publica. Totusi, intreprinderile publice sunt supuse unor reglementari speciale.
Dreptul comunitar produce efecte si cu privire la intreprinderile extracomunitare care desfasoara
activitati economica pe teritoriul Comunitatii prin intermediul filialelor instalate in statele membre.

Notiunea de intelegere se refera la o conventie prin care mai multe intreprinderi isi stabilesc
comportamentul pe piata, fie printr-un contract, fie printr-un acord verbal.
Intelegerea poate lua trei forme :
- acordul, scris sau oral, se incheie intre cele cel putin doua intreprinderi in vederea stabilirii
actiunilor lor economice pe piata.
Intelegerea poate fi tacita, atunci cand intreprinderea se conformeaza unei circulare primite de la o alta
sau poate lua forma unui gentlemen agreement. Intelegerea poate sa fie incheiata intre intreprinderi de
drept privat si intreprinderi de drept public.
Acordul presupune savarsirea unui act de materializare a intelegerii care sa indice coordonarea
comportamentului pe piata al intreprinderilor care l-au incheiat. El poate fi multilateral sau bilateral, scris
sau oral, expres sau tacit.
Nu este considerat acord, conventia intre intreprinderi ce apartin aceluias grup.
- hotararea de asociere a unor intreprinderi este luata de un grup constituit de aceste intreprinderi
sau de doua sau mai multe asociatii de intreprinderi.
Decizia de asociere a unor intreprinderi implica o coordonare conventionala a comportamentului
intreprinderilor respective. O recomandare a unei asociatii de intreprinderi, chiar daca nu are forta
obligatorie, este interzisa de TCE.
- Practicile concertate prezinta actiuni coordonate ale unor intreprinderi, fara sa se fi incheiat o
intelegere, un acord sau o decizie de asociere. Tratatul CE face deosebire intre notiunea de
practica concertata si cea de acord intre intreprinderi sau asociatii de intreprinderi tocmai cu scopul
de a intrezice o forma de coordonare intre intreprinderi.
Practica concertarii nu intruneste elementele acordului, dar poate sa determine o coordonare care se
exteriorizeaza prin comportamentul participantilor.
Practicile concertate permit intreprinderilor economice respective sa-si consolideze pozitia pe piata, in
detrimentul liberei circulatie a marfurilor pe piata comuna si a libertatii consumatorilor de a-si alege liber
furnizorii. Este necesar sa se deosebeasca practicile concertate de alte forme de paralelism de
comportament.
Pentru a putea fi aplicate art. 81 paragraful 1 al TCE se cere ca in urma acordurilor, hotararilor de
asociere a unor intreprinderi sau a practicilor concertate sa fie indeplinite si alte doua conditii : comertul
intre statele member sa fie afectat; sa se manifeste cu efect restrictive asupra concurentei pietei
commune.

24. NOTIUNEA DE INTELEGERE INTERZISA

Dispoziţiile art. 81 T.C.E. interzice „ca incompatibile cu piaţa comună toate acordurile dintre
întreprinderi, deciziile asociaţiilor de întreprinderi şi practicile concertate care pot afecta comerţul
dintre state şi care au ca obiect ori efect împiedicarea, restrângerea ori distorsionarea concurenţei
în cadrul pieţii comune şi, în special, acelea care:
a. direct sau indirect fixează preţurile de vânzare sau de cumpărare ori alte condiţii comerciale;
b. limitează ori controlează producţia, pieţele, dezvoltarea tehnică ori investiţiile;
c. împart pieţele ori sursele de aprovizionare;
d. aplică unele condiţii diferite tranzacţiilor echivalente cu alţi parteneri comerciali, situându-i prin
aceasta într-un dezavantaj concurenţial;
e. face încheierea de contracte dependentă de acceptarea de către celelalte părţi a unor obligaţii
suplimentare, care, prin natura lor, sau potrivit uzanţelor comerciale, nu au nici o legătură cu astfel de
contracte”.
Tratatul declară ca fiind de drept nule orice astfel de acorduri sau decizii interzise.
Totuşi, unele acorduri, decizii sau practici concertate pot fi permise. În acest sens, art. 81 par. 3,
declară “inaplicabile prevederile par. 1 în cazul:
- oricărui acord sau categorii de acorduri dintre întreprinderi;
- oricărei decizii sau categorii de decizii ale asociaţilor de întreprinderi;
- oricărei practici concertate ori categorii de practici concertate, care contribuie la perfecţionarea
producţiei şi distribuirii de mărfuri ori la promovarea progresului tehnic şi economic, cât timp urmează să se
aloce consumatorilor o parte echitabilă a beneficiilor ce rezultă şi care:
a. nu impun întreprinderilor în cauză restricţii care nu sunt indispensabile pentru realizarea acestor
obiective;
b. nu dau unor astfel de întreprinderi posibilitatea de a elimina concurenţa în ce priveşte o parte
substanţială a produselor în discuţie”.
Aşadar, prin art. 81 este instituită o regulă prohibitivă a cărei nerespectare este sancţionată
cu nulitatea.
Dar, regula este aceea a desfăşurării unor relaţii juridice corecte în cadrul circuitului comercial, iar
marea majoritate a acordurilor, deciziilor sau practicilor nu tind să restrângă concurenţa, nefiind necesară
nici chiar aplicarea excepţiilor de la par. 3 menţionat.

25. ABUZUL DE POZITIE DOMINANTA. NOTIUNEA DE POZITIE DOMINANTA. RECURGEREA LA


POZITIA DOMINANTA
Articolul 82 din Tratatul CE interzice intreprinderilor si asociatiilor de intreprinderi, cara au o pozitie
dominanta pe piata, sa abuzeze de aceasta pozitie in cadrul Pietei Comune sau intr-o parte substantiala a
acesteia (criteriul relevantei intracomunitare), in masura in care poate duce la prejudicierea comertului intre
statetele membre (criteriul efectului asupra concurentei intracomunitare).
Articolul 82 enumera exemplificative situatiile care constituie abuz de pozitie dominanta :
a) impunerea, in mod direct sau indirect, a preturilor de vanzare sau de cumparare neechitabile ori a
altor conditii comerciale incorecte;
b) limitarea productiei, apietelor de desfacere, a dezvoltarii tehnice in prejudicial beneficiarilor lor;
c) aplicarea, pentru anumiti parteneri comerciali, a unor conditii diferite pentru tranzactii echivalente,
care duce la un dezavantaj concurential pentru acestia;
d) obilgatii suplimentare, impuse la incheierea unor contracte, care, prin natural or sau potrivit
uzantelor comerciale, nu au nicio legatura cu astfel de contracte.

Spre deosebire de practicile anticoncurentiale (art. 81 din Tratatul CE), in ce priveste abuzul de
pozitie dominanta, nu este prevazuta posibilitatea unor exceptari de grup sau individuale.
Articolul 82 se aplica doar in cazul unui abuz concret al unei intreprinderi de pozitia sa dominanta
(criteriu subiectiv). Faptul de a detine o pozitie dominanta pe piata nu atrage, per se, prezumtia abuzului de
pozitie dominanta.
Termenul de abuz de pozitie dominanta trebuie apreciat dpdv obiectiv, luandu-se in considerare
doar acele actiuni ale intreprinderii care, in mod obiectiv, pot influenta structura pietei, din cauza carora
concurenta pe piata este redusa si care impiedica concurenta existenta sau dezvoltarea concurentei prin
utilizarea de alte mijloace decat cele ale unei concurente loiale. Rezulta deci ca nu exista o formula generala
de apreciere a abuzului de pozitie dominanta, acesta urmand a fi apreciat de la caz la caz.

26. PROCEDURA DE CONTROL A RESPECTARII DISPOZITIEI ART. 81-82 DIN TCE

- este asigurata de Comisie care vegheaza la aplicarea principiilor stabilite de catre cele doua articole,
efectuand cercetari, din oficiu sau la cererea unui stat membru
- Curtea de Justitie a precizat ca autoritaile competente ale statelor membre au posibilitatea de a decide cu
privire la intelegerile dintre intreprinderi pana la momentul in care Comisia nu a deschis procedura, putand
respinge intelegerea sau sa constate incalcarea art. 81 din TCE

Sesizarea comisiei poate avea loc prin diferite modalitati : din oficiu, la cererea unui stat membru, la
plangerea unei parti care are interesul sa actioneze, la initiativa intreprinderii interesate, care solicita
atestarea negativa sau derogarea
Sesizarea se face prin completarea formularului tip C sau printr-o simpla cerere scrisa. In situatia in
care considera ca plangerea nu este justificata, Comisia emite o decizie de raspundere, temeinic motivata in
fapt si in drept.
Comisia mai este sesizata si de intreprinderile care solicita o derogare, in temeiul art. 81 paragraful 3
TCE, printr-o notificare. Nu este necesare notificarea atunci cand :
- intreprinderile functioneaza in acelasi stat membru si acordul nu afecteaza comertul dintre statele
membre ;
- intelegerea intereseaza intreprinderi care isi desfasoara activitatea la niveluri diferite de productie
sau distributie
- intelegerea este perfectata numai intre 2 intreprinderi ;
- intelegerea are ca obiect elaborarea sau aplicarea uniforma de norme si de tipuri, in cadrul
cercetarii si dezvoltarii, sau specializarea in fabricarea unor produse.
Din momentul angajarii procedurii de catre comisie, autoritatile nationale din statele membre numai pot
actiona, cu exceptia instantelor judecatoresti.
Procedura de ancheta permite comisiei sa aprecieze in mod discretionar daca este oportun sau nu sa
inceapa procedura. De regula, inainte de deschiderea procedurii, comisia efectueaza o cercetare prealabila,
in cadrul careia poate face recomandari intreprinderilor interesate.

Comisia are competenta ca in timpul anchetei sa desfasoare 3 categorii de activitati :


a. Sa solicite data si informatii de la intreprinderile interesate si de autoritatile publice competente. Daca
intreprinderile in cauza nu raspund sau dau raspunsuri incomplete, comisia adopta o decizie cu caracter
obligatoriu si poate aplica o penalizare zilnica fara a depasii 1000 euro
b. se fac verificare, fie prin intermediu agentilor statelor membre asistati eventual de agenti comunitari, fie
prin agentii proprii, asistati eventual de agentii statelor membre. Agentii comunitari, care actioneaza pe baza
unui mandat scris, au dreptul de a consulta documentele necesare lamuririi cauzei.
c. sa efectueze anchete pe sectoare economice, in situatia in care considera ca a fost denaturata
concurenta in acele sectoare. Comisia are dreptul sa aplice amenzi intre 100 si 5000 de euro.

Drepturile intreprinderilor cercetate sunt stabilite in regulamentul nr. 17/62, iar pe de alta parte, ele
se pot adresa tribunalului de prima instanta pt a ataca deciziile comisiei cu recursul in anulare.
Nu trebuie uitat ca o garantie improtanta pt intreprinderile interesata este faptul ca autoritatile nationale
asista comisia, care respecta regulile dreptului national.
Faza contradictorie a procedurii cuprinde o procedura scrisa si una orala.
Intreprinderilor aflate in cauza li se comunica printr-o scrisoare recomandata plangerea care a fost
formulata impotriva lor. Comisia stabileste un termen in cadrul caruia intreprinderile interesate isi pot formula
obsevatiile. Termenul este de cel putin 2 saptamani si poate fi marit de catre comisie.
Decizia comisiei semnifica incheiera procedurii. Comisia poate recomanda intreprinderilor interesate
inainte de a lua o decizie definitiva, sa inceteze incalcarea prevederilor tratatului, ceea ce corespunde unei
masuri provizorii, sau sa dispuna ca intr-un termen rezonabil sa inceteze comportamentul care cauzeaza un
prejudiciu grav si ireparabil.
Tribunalul de prima instanta a decis ca daca in normele comunitare nu exista o dispozitie care sa
stabileasca un termen, comisia are obligatia sa pronunte o decizie intr-un termen rezonabil. Comisia poate
sa pronunte o decizie favorabila intreprinderilor interesate sau, din contra sa condamne atitudinea acestora.
Decizia favorabila intreprinderilor poate sa fi o atesatare negativa sau o decizie prin care se admite o
derogare de la prevederile art. 81 paragraful 1 TCE. Atestarea negativa certifica faptul ca nu este cazul sa
intervina Comisia in intelegerea realizata de intreprinderile care au realizat-o sau ca nu este vorba de o
pozitie dominanta abuziva.
Decizia defavorabila intreprinderilor constata ca acestea au incheiat o intelegere sau au comis un abuz
de pozitie dominanta care contravine principiului liberei concurente pe piata statelor mb ale comunitatii.
Comisia, pe langa condamnarea abuzului de pozitie dominanta, poate dispune penalizari sau amenzi putand
ajunge pana la 1 mil de euro sau la 10% din cifra de afaceri.
Deciziile Comisiei sunt publicate in Jurnalul Oficial al Comunitatilor Europene si sunt comunicate partilor
interesate.Punerea lor in aplicare revine autoritatilor competente ale statelor mb, cf reglementarilor
nationale.
Scrisorile de clasare constituie o practica des intalnita a Comisiei, la care aceasta recurge pentru a nu
emite o decizie. Prin aceasta, comisia informeaza intreprinderile interesate ca a dispus clasarea cauzei
deoarece nu intra in prevederile art.81 paragraful 1 TCE.
Trebuie retinut ca intelegerile ori acordurile interzise in virtutea art. 81 paragraful1 TCE sunt nule de
drept, iar constatarea nulitatii revine autoritatilor competente din statele mb.

27. NOTIUNEA SI IMPORTANTA POLITICII AGRICOLE COMUNE

PAC a fost politica comuna cea mai importanta si unul din elementele esentiale ale sistemului
institutional al Uniunii Europene. Obiectivele sale sunt stabilite in articolul 39 al Tratatului de la Roma:
cresterea productivitatii, garantarea unui nivel de viata echitabil populatiei din agricultura, stabilizarea
pietelor, garantarea securitatii aprovizionarilor, asigurarea consumatorului cu provizii la preturi rationale.
Acest articol recunoaste necesitatea de a tine cont de structura sociala a agriculturii si de inegalitatile
structurale si naturale dintre diferite regiuni agrare, la fel ca si interesul in a efectua in mod gradual
adaptarile oportune.

Politica agricola comuna s-a creat in anii '70, in momentul in care Europa era deficitara in
majoritatea produselor alimentare. Mecanismele sale s-au modelat pentru a rezolva aceasta situatie, functia
sa principala fiind cea de a sprijini preturile si veniturile interne prin intermediul operatiilor de interventie si
sistemelor de protectie frontaliere.

Aceasta politica a contribuit pozitiv la cresterea economica si a reusit sa garanteze aprovizionarea


consumatorului european cu o gama ampla de produse alimentare calitative la preturi rationale. Pana la
jumatatea decadei anilor '90, PAC a fost, la mare distanta, politica comunitara cea mai importanta, in special
din punctul de vedere al bugetului. Uniunea Europeana s-a convertit in primul importator si al doilea
exportator de produse agricole la nivel mondial.

Totusi, sistemul, care raspundea cert la o situatie de deficit, a manifestat o serie de deficiente cand
Comunitatea a inceput sa produca mari excedente la majoritatea produselor sale agricole. Munti de unt,
lacuri de lapte si vin care trebuiau sa fie distruse pentru a nu intalni cererea interna sau externa. Au aparut
tensiuni in relatiile cu terte tari, in special SUA, nelinisti pentru efectele pe care le aveau exporturile
subventionate ale UE in pretul mondial si in prezenta proprie pe piata internationala. Costurile acestei politici
au ajuns sa fie inacceptabile.

Astfel, la sfarsitul anilor '80 exista deja un acord generalizat din nevoia unei reforme.

In iunie 1992 Consiliul de Ministrii de Agricultura ai Uniunii Europene a adoptat formal reforma
PAC, cea mai radicala din istoria sa. Aceasta reforma presupune o profunda reorientare a politicii agricole
comunitare:

1. Preturile culturilor erbacee si a carnii de vita s-au redus la sfarsitul aproximarii lor cu cele ale
pietei mondiale.

2. Pentru a evita disparitia agricultorilor, li se acorda, in functie de activitate plati compensatorii


pentru reducerea preturilor de sprijin ale UE.

3. In cazul cerealelor si altor culturi erbacee, plata compensatiilor depinde in general de retragerea
de pamanturi din productie ("prima set-aside"). Acest sistem a demonstrat ca este un instrument eficace de
control al productiei. In sectorul carnii de vita, in ceea ce o priveste, platile primelor compensatorii sunt
subiectul unor limite individuale sau regionale si se determina incepand cu o densitate de pastorit maxima
pe hectar. In plus, se platesc prime suplimentare cand aceasta densitate este inferioara lui 1,4 unitati de vite
pe hectar. Acest lucru scoate in evidenta puternicul impuls care se da extensificarii metodelor de productie.

4. In sfarsit, o importanta inovatie a noii PAC sunt mijloacele insotitoare, ce includ masuri
agroambientale, forestiere si de pensionare anticipata. Aceste regimuri au deschis noi oportunitati
agricultorilor, raspunzand in acelasi timp problemelor medioambientale si structurale ale UE.

Reformele radicale au permis UE sa raspunda obligatiilor in virtutea acordurilor Rundei Uruguay a


GATT. Acordul, cu caracter reciproc, cerea o reducere de 20% (pe termen de 6 ani) din ajutorul intern
acordat agriculturii, o reducere de 36% din cheltuielile bugetare destinata subventiei exporturilor si alte
diminuari de 21% din volumul exporturilor subventionate.

28. PAC – Domeniu de aplicare

Piata comuna cuprinde atat agricultura, cat si comertul cu produse agricole. Produsele agricole sunt acele
produse care rezulta din cultivarea pamantului, cresterea
animalelor si din pescuit, adica o productie de materii prime, precum si toate produsele care rezulta in mod
direct, intr-o prima faza de prelucrare a acestora.

PAC este alcatuita din 2 parti:


1. politica de piata, care se refera la produsele agricole
2. politica de structuri, care se refera la exploatarile agricole, la factorii de productie
In cadrul politicii de piata, produsul agricol este plasat intr-o organizare comuna de piata, astfel incat
productia, cat si comercializarea lui se bazeaza pe aceleasi reguli comunitare, aplicate in toate statele
membre. Organizarea comuna a pietelor agricole ia una din urmatoarele forme:
-reguli comune in materie de concurenta
-coordonarea obligatorie a diverselor organizatii nationale de piata
-o organizare europeana de piata
Pana in prezent(2003) Consiliul a instituit prin regulamente 18 organizatii comune de piata, astfel 90-95%din
volumul productiei agricole din Comunitate este cuprins in aceste organizari.
Organizarea comuna de piata, in orice forma prevazuta poate stabili toate masurile necesare
pentru a atinge obiectivele pietei agricole comune, inseodebi reglementarea preturilor, acordarea de
subventii atat pentru productie, cat si pentru comercializarea diferitelor produse, sisteme de stocare si de
report, mecanisme comune de stabilizare a importurilor si de crestere a exporturilor.
Organizarea comuna de piata este alcatuita din trei elemente principale:
-pretul comun stabilit de autoritatea comunitara
-solidaritatea financiata sau mecanismenele de interventie pe piata interna
-regimul de protectie la frontiere fata de importuri sau exporturi in terte state

Preturile folosite in cadrul unei organizari comune de piata pot fi grupate:


-pret indicativ(pret de baza) este acela pe care autoritatea comunitara considera ca trebuie utilizat
pentru tranzactiile incheiate intr-un anumit an
-pretul “de prag”, sub care produsele provenind din state terte nu sunt admise pe piata Comunitatii,
-pretul de interventie, inferior pretului indicativ, este folosit de organismele de interventie cand
cumpara sau stocheaza unele produse,
-pretul fixat de organizatiile profesionale sub care nu se mai pun in vanzare produsele

Regula generala este ca preturile pentru fiecare produs agricol sunt stabilite de Comunitate.
Mecanismele de interventie in cadrul organizarii comune de piata sunt: garantia nelimitata, garantia
medie si garanatia redusa.
Garantia nelimitata da posibilitatea producatorului agricol sa vanda productia excendentara unui
organism national de interventie la pretul de interventie, mai scazut decat pretul indicativ cu 10-20%.
Interventia poate consta in acordarea unui ajutor direct in vederea stocarii de catre particulari sau in
achizitiile publice ale organelor de interventie, care pot sa stocheze, sa transforme, sa retraga de pe piata
sau sa exporte produsele respective.
Garantia medie este limitata in 3 moduri: poate functiona numai intr-o perioada a anului, de ea pot
beneficia numai anumite produse, de obicei fructele si legumele, pretul acordat producatorului pentru
produsele excendentare este sensibil mai redus decat pretul indicativ.
Garantia redusa functioneaza pentru produsele agricole fara cautare pe piata si pentru care nu s-
au fixat preturi comune, astfel ca se aplica cererea si oferta. Totusi, in unele situatii, Comunitatea intervine
cu ajutoare acordate direct pentru productie.

Competentele comunitare in domeniul PAC revin Consiliului si Comisiei.


Astfel, Consiliul, pe baza propunerii Comisiei si dupa consultarea Parlamentului European, poate
adopta regulamente, directive sau decizii si poate formula recomandari pentru statele membre. Deasemnea,
Consiliul poate aproba acordarea unor ajutoare.
Comisia are un rol important in urmarirea aplicarii PAC stabilita prin regrementarile Consiliului.
Deasemenea, prin intremediul comitetelor de gestiune, a pietelor agricole, compuse din reprezentanti ai
statelor membre, Comisia exercita controlul asupra gestiunii PAC. Comisia monitorizeaza finanatarea
proiectelor in cadrul politicii de structuri, in cooperarea cu comitetul creat in cadrul FEOGA.
Prin reglementarile comunitare a fost institutionalizata consultarea unor comitete create in cadrul
unor sectoare de produse agricole. Aceste comitete isi desfasoara activitatea pe langa Comisie.
Statelor membre le revine obligatia de punere in aplicare a regrementarilor comunitare din
domeniul politicii agricole. In acest scop, ele stabilesc autoritatile interne competente, masurile pe care
acestea trebuie sa le intreprinda si sanctiunile se pot fi aplicate. Statele membre au competente in domeniul
stabilirii preturilor la comertul cu amanuntul; al produselor agricole, cu conditia ca acestea sa nu fie in
contradictie cu masurile luate in cadrul organizatiilor de piata.
Curtea de Justitie a statuat in mod constant ca masurile nationale care deroga de la regrementarea
stabilita in cadrul unei organizari de piata sunt contrare dreptului comunitar. Nu reprezinta importanta ca
regrementarea din cadrul unei organizari comunitare nu prevede sanctiuni daca prevederile legislatiei
nationale ii sunt contrare. Curtea de Justitie a considerat ca este incompatibila cu dreptul comunitar, atunci
cand exista o organizare comuna de piata, o masura nationala unilaterala, chiar daca aceasta este de
natura sa sustina politica comuna.
Principiul excluderii competentelor nationale nu este totusi general si nici absolut, statele membre
putand beneficia de compentente pe baza unor dispozitii speciale. Din jurisprudenta Curtii de justitie rezulta
cateva situatii in care statele membre au competenta in domeniul PAC:
-pentru executarea masurilor stabilite la nivelul comunitar, inclusiv stabilirea organelor interne
competente, a procedurilor de control si a sanctiunilor
-cand regrementarile comunitare abiliteaza autoritatile statelor membre sa intervina, acestea
actioneaza in virtutea puterilor proprii ale statelor membre si potrivit modalitatilor prevazute in legislatia lor
-cand se manifesta carenta legislatorului comunitar, statul membru poate interveni, in mod interimar
si provizoriu, cu masuri proprii pentru a realiza obiectivele organizarii comune de piata pe teritoriul sau
-cand reglementarea comunitara referitoare la organizarea comuna de piata se limiteaza doar la
unele aspecte a acelei orgainzari, de ex cand reglementeaza doar productia si vanzarile cu ridicata, statele
membre pot lua si alte masuri corespunzatoare necesare pentru piata respectiva
Doua conditi au fost impuse de Curtea de Justitie statelor membre, pentru a putea stabili masuri in
domeniul pietei agricole comune: sa tina cont de celalalte dispozitii ale tratatului, indeosebi de cele privind
libera circulatie a marfurilor, masurile statale sa nu fie contrare obiectivelor sau functionarii organizarii de
piata respective. Curtea de Justitie a mai subliniat ca masura nationala pentru a fi valida trebuie sa se inscrie
in cadrul organizarii comune de piata, deoarece in functie de caracteristicile acesteia se apreciaza
compatibilitatea sau incompatibilitatea acestor masuri. Judecatorului national ii revine sarcina sa stabileaza
daca masurile nationale in materie de preturi sunt sau nu incompatibile cu prevederile dreptului comunitar,
tinand cont de caracterul specific al organizatiei comune de piata respective.

29. Consiliul Uniunii Europene

Are sediul la Bruxelles. Componenta: cate un reprezentant de rang ministerial din partea fiecarui
stat membru, care este imputernicit sa angajeze guvernul statului sau. Statele cu structura federala pot sa
trimita ca reprezentanti in Consiliu, ministri ai statelor lor federale. Secretarii de stat ai statului federal pot
participa la procesul decizional al Consiliului. Presedentia Consiliului este asigurata, prin rotatie, decatre un
stat membru pe o perioada de 6 luni.
Componenta Consiliului difera in functie de tematica dezbatuta, existand in total 9 formatiuni in care
acesta se reuneste.
Consiliul este sprijinit, in activitatea sa, de Comitetul Reprezentantilor Permanenti ai Statelor
Membre(COREPER) si de un Secretarial Genral. Consiliul are un regulament propriu de procedura.
Atributii: legislative, de coordonare, bugetare, de reprezentare a Uniunii, in domeniul PESC si CPJ

Atributiile mai pe larg:


-este principalul organ legislativ care emite legislatia comunitara secundara in ciuda faptului ca
aproape toate revizuirile tratatelor constitutive au extins atributiile Parlamentului in acest domeniu. O
importanta deosebita in ce priveste atributiile legislative ale Consiliului o au masurile vizand armonizarea
normele juridice si ale prevederilor privind administratia, care vizeaza instituirea si functionarea Pietei
Interne. Consiliul legifereaza, in domeniile amintite, de regula, la initiativa Comisiei
-Consiliul are competente importante in domeniul relatiilor externe ale Uniunii. Acordurile privind
tratatele de drept sunt incheiate de Consiliu
-are atributii executive in domeniu procedurii deficitelor excesive si in ce priveste acordarea de
exceptari de la interdictia ajutoarelor de stat
-Consiliul hotaraste, cu majoritate calificata, asupra propunerilor statelor membre cu privire la
componenta Comitetului Economic si Social, a Comitetului Regiunilor si a Curtii de Conturi a Comunitatii
Europene, iar dupa intrarea in vigoare a Tratatului de la Nisa, si asupra alcatuirii Comisiei. Consiliul poate
cere Curtii de Justitie destituirea unor membri ai Comisiei
- Consiliul are, impreuna cu Parlamentul E, atributii bugetare. Deasemenea, Consiliul stabileste, cu
majoritate calificata, remuneratia, drepturile financiare si drepturile de pensie ale Presedintelui si ale
membrilor Comisiei si statutul functionarilor Comunitatilor Europene
In cadrul Uniunii, Consiliul asigura, impreuna cu Comisia E coerenta masurilor de politica externa
ale UE

Consiliul European
Este organul politic central al UE, de la care vin principalele impulsuri politice pentru dezvoltarea
Uniunii si care stabileste telurile politice generale ale UE.
Este alcatuit din sefii de stat si de guverne ai statelor membre si din Presedintele Comisiei Europene.
Membrii Consiliului sunt sprijiniti de catre ministrii de externe ai statelor membre si de catre un membru al
Comisiei.
Nu are dreptul să ia decizii cu efect juridic, are totuşi un drept directiv.
Se întruneşte de cel puţin 2 ori pe an (summit UE). Şedinţele consiliului nu sunt publice. Totuşi, acesta
raportează în scris Parlamentului European rezultatele şedinţelor avute. Acest lucru confirmă caracterul
interguvernamental al Consiliului European.

Consiliul European a devenit instituţie a UE de-abia în anul 1987, odată cu intrarea în


vigoare a Actului Unic European.Consiliul European NU este instituţie comunitară, cum sunt Comisia,
Consiliul UE, Parlamentul, Curtea de Justiţie şi Curtea de Conturi, şi nici organ comunitar cu activitate
permanentă sau deliberativă, cum sunt COREPER, Comitetul Regiunilor, etc.Consiliul European NU deţine
putere publică la nivelul UE. Influenţa sa se manifestă cu pregnanţă la nivel informal, deoarece şefii de stat
şi de guverne sunt cei care stabilesc liniile directoare în politica Uniunii, urmând ca instituţiile comunitare, în
frunte cu Consiliul şi Comisia, să pună in aplicare, prin acte comunitare, hotărârile luate

Consiliul Europei

-sediu la Strassbourg
-este o organizatie internationala (nu are leg cu UE) avand ca organe Comitetul Ministrilor, Adunarea
Parlamentara, Secretariatul General, Congresul Autoritatilor Locale si regionale din Europa si, ca organ
jurisdictional, Curtea Europeana a Drepturilor Omului
-fondat inn 1949
-intre 1949-1957 a avut ca obiectiv principal integrarea politica a statelor Europei
-incepand cu 1958, s-a dedicat unor obiective preponderent politice, sociale si culturale, printre acestea
numerandu-se lupta impotriva criminalitatii, sprijinirea educatiei, culturii, protectia mediului si protectia
datelor. Cel mai important domeniu in care activeaza este cel al drepturilor omului.
- este compus din 47 state membre la care se adaugă o serie de state cu statut de observator.