Curtea europena de Conturi

1.Potrivit Tratatului instituind Comunitatea Europeana, Curtea Europeana de

Conturi are ca principala atributie verificarea conturilor si a executiei bugetului
Uniunii Europene, cu dublul scop de a imbunatati gestionarea resurselor
financiare si informarea cetatenilor Europei cu privire la utilizarea fondurilor
publice de catre autoritatile cu responsabilitati de gestiune.

Atributii:
Curtea Europeana de Conturi este formata din 25 membri provenind din cele 25
State Membre si numiti pentru un mandat de 6 ani. Membrii Curtii de Conturi sunt
independenti si au experienta in domeniul auditarii finantelor publice. Membrii
Curtii isi aleg Presedintele pentru un mandat de 3 ani. La Curtea de Conturi isi
desfasoara activitatea 550 de profesionisti de inalta clasa din cele 25 tari ale
Uniunii Europene, dintre care circa 250 sunt auditori.

Independenta activitatii:
Independenta Curtii Europene de Conturi in raport cu alte institutii Comunitare si
cu Statele Membre garanteaza obiectivitatea activitatii sale de audit. Curtea de
conturi are deplina libertate in ceea ce priveste organizarea si planificarea
activitatii sale de audit si publicarea rapoartelor.

"Constiinta financiara" a Uniunii,

Curtea de Conturi verifica daca incasarile si cheltuielile UE s-au efectuat legal si
corect. Se pune un accent deosebit pe corectitudinea gestionarii financiare,
verificandu-se daca - si in ce masura - au fost atinse obiectivele propuse in
materie de gestiune, precum si costurile aferente. Curtea Europeana de Conturi
garanteaza astfel cetatenilor europeni ca bugetul UE a fost gestionat si executat
corect si in modul cel mai eficient posibil.

Sanctiuni:
Curtea de Conturi nu are prerogative jurisdictionale. In cazul in care auditorii
descopera nereguli, inclusiv frauda, organismele comunitare competente sunt
informate neintarziat spre a lua masurile necesare.
(infoeuropa)

2.Curtea Europeană de Conturi, instituită în 1997, examinează legitimitatea şi

regularitatea intrărilor şi ieşirilor din Uniunea Europeană şi supraveghează gestiunea
financiară sănătoasă a bugetului UE.

Curtea de conturi este compusă de un cetăţean pentru fiecare stat membru, numit de
Consiliul Uniunii Europene cu un mandat de şase ani, care poate fi înnoit. Din 1 ianuarie,
2007 Curtea este compusă din 27 de membri; din motive de eficienţă, Curtea poate
institui secţiuni în interiorul ei, cu un număr redus de membri, pentru a adopta anumite
categorii de relaţii şi păreri.

Membrii îşi desemnează preşedintele Curţii, care rămâne în post timp de trei ani

(WIKIPEDIA)

3.Curtea de Conturi Europeana este cea mai t⮡ra institutie a Uniunii Europene. A luat
fiinta urma initiativei parlamentarului german, Dr. Heinrich Aigner (presedintele
Comisiei de Control Bugetar), si a fost prevazuta Tratatul de la Bruxelles din 22 iulie
1975. Si-a eput activitatea 1977. Are sediul propriu Luxemburg din anul 1988.

Premergator Curtii de Conturi Europene a fost Comisia de Control a Planului de Buget

al Comunitatii Europene alcatuita din functionari nationali - experti contabili. ή prezent,
Curtea de Conturi Europeana este formata din 15 membri alesi pe o perioada de 6 ani de
catre Consiliul European dupa consultarea prealabila a Parlamentului European. Membrii
Curtii de Conturi Europene raspund unor criterii ce reflecta o lta competitivitate - un
"background" profesional diversificat si experienta domeniile de administrare a
finantelor, expertiza contabila, politica. Ei nu pot detine concomitent si alte functii si
actioneaza pe baza principiului "autonomiei spre bunastarea generala a comunitatii". Din
cadrul Celor 15 se alege prin vot secret un presedinte pe o perioada de 3 ani.Membrii
Curtii, cu exceptia presedintelui, sunt responsabili pentru un sector de expertiza, de
exemplu expertiza fondului regional, fondului social european, a repartizarii fondurilor
pentru politica agricola comunitara etc. Trei p⮡ la cinci membrii formeaza o Camera de
expertiza.

ή textul Tratatului de la Maastricht la Art. 188 c sunt prevazute, drepturile Curtii de

Conturi Europene: examineaza toate veniturile si cheltuielile comunitatii si se convinge
asupra realitatii economice a bugetului.

Tratatul de la Amsterdam (Articolul 248) atribuie calitatea de a raporta neregularitatile

constatate executarea bugetului, si de a realiza calcule de expertizare.

ή acelasi articol se prevede colaborarea cu institutiile nationale similare, cu respectarea

principiului autonomiei. Presedintele Curtii de Conturi Europene prezinta sedinta
plenara a Parlamentului European  luna noiembrie, Raportul anual pe anul bugetar
precedent.

Curtea de Conturi contribuie la unatatirea sistemului administrativ si la eficienta

folosirii mijloacelor financiare ale UE,  avantajul contribuabililor (platitorilor de
impozit); ea garanteaza o mai buna folosire a finantelor Comunitatii si este pentru
contribuabilul european cel mai bun izvor de informatie despre modul de folosire a
fondurilor comunitare. Autonomia ei vis-୶ is de celelalte organe ale UE si de statele
membre ofera garantarea eplinirii cele mai sigure conditii a functiei de control pe
care o exercita.

Curtea de Conturi Europeana are ca obiective de baza realizarea expertizelor bugetului

UE, a expertizei contabile si a verificarii legalitatii tuturor cheltuielilor si redistribuirilor
efectuate de UE, precum si de organele sale, reflectarea cu acuratete a egistrarilor
contabile EURO si contribuie prin activitatile pe care le desfasoara la consolidarea
monedei unice comunitare

(Uniunea Europeana.ro)

4.Misiunea Curţii de Conturi Europene

este de a asigura auditul independent asupra modului de formare şi de utilizare a fondurilor Uniunii
Europene şi de a evalua, astfel, modul în care instituţiile europene îşi îndeplinesc aceste atribuţii.

Curtea analizează dacă operaţiunile financiare au fost corect înregistrate, dacă au fost executate în
conformitate cu legile şi reglementările în vigoare şi dacă au fost gestionate astfel încât să asigure
economicitate, eficienţă şi eficacitate.

Curtea face cunoscute rezultatele activităţilor sale prin publicarea unor rapoarte relevante, obiective şi
oportune.

Prin activitatea sa, Curtea doreşte să contribuie la îmbunătăţirea gestiunii financiare a fondurilor
Uniunii Europene la toate nivelele, astfel încât să poată asigura cetăţenii Uniunii Europene de
utilizarea optimă a resurselor financiare.

În orice societate democratică modernă, funcţia de audit extern independent este esenţială
pentru a asigura responsabilitatea cu privire la modul de utilizare a fondurilor
publice.

Curtea de Conturi Europeană este instituţia de audit extern a Uniunii Europene. Prin
contribuţia sa la îmbunătăţirea tuturor aspectelor referitoare la gestiunea financiară a
fondurilor Uniunii, Curtea are un rol crucial pentru cetăţenii Uniunii.
Controlul financiar asupra fondurilor UE

Comisia Europeană este responsabilă de execuţia bugetului Uniunii Europene şi de

asigurarea faptulului că fondurile UE sunt utilizate în mod raţional şi în conformitate cu
regulile şi reglementările în vigoare. În ceea ce priveşte majoritatea cheltuielilor UE,
reprezentate de agricultură şi operaţiuni structurale, gestiunea şi controlul fondurilor
Uniunii Europene sunt efectuate în cooperare cu statele membre. Cheltuielile Uniunii
Europene fac subiectul unor controale multiple la mai multe nivele, atât în cadrul
Comisiei cât şi din partea administraţiilor din statele membre şi din cele beneficiare. În
plus, Comisia exercită şi o funcţie de audit intern care contribuie la garantarea faptului
că sunt stabilite sisteme de control adecvate şi că acestea funcţionează într-un mod cât
mai eficace. Rolul Curţii în calitate de auditor extern este de a evalua gestiunea
financiară a bugetului în ansamblu.

Istoric

Curtea de Conturi a fost instituită prin Tratatul de la Bruxelles, din 22 iulie 1975 şi şi-a
început activitatea în octombrie 1977. Sediul Curţii de Conturi Europene este în
Luxemburg.

Tratatul de la Maastricht, din 7 februarie 1992, a ridicat Curtea de Conturi Europeană

la rangul de instituţie a Comunităţilor Europene, consolidând astfel independenţa şi
autoritatea acesteia. De la acea dată, Curtea are misiunea de a publica în fiecare an o
Declaraţie de asigurare (DAS) cu privire la corectitudinea conturilor comunitare şi la
legalitatea şi regularitatea operaţiunilor care stau la baza acestora.

Tratatul de la Amsterdam, din 2 octombrie 1997, a ridicat Curtea de Conturi la rangul

de instituţie a Uniunii Europene şi a extins astfel, din punct de vedere formal sfera
auditului Curţii la cel de-al doilea şi al treilea pilon ai Uniunii (politica externă şi de
securitate comună, justiţia şi afacerile interne). Acest lucru a consolidat rolul Curţii în
ceea ce priveşte detectarea neregularităţilor şi lupta împotriva fraudei. Tratatul a
confirmat dreptul Curţii de a intenta acţiuni la Curtea de Justiţie pentru a-şi proteja
prerogativele în raport cu celelalte instituţii ale UE.

Prin Tratatul de la Nisa , din 26 februarie 2001, s-a decis ca fiecare stat membru să fie
reprezentat de câte un membru la Curtea de Conturi.
Conform prevederilor Tratatului, Curtea poate adopta anumite categorii de rapoarte sau
opinii în reuniunile din camere şi nu în colegiu. Acest tratat a instituit practica ce constă
în publicarea unor evaluări specifice în cadrul Declaraţiei de asigurare, pentru fiecare din
principalele domenii de activitate ale Uniunii Europene. Tratatul insistă şi pe importanţa
cooperării dintre Curte şi Instituţiile Supreme de Audit din statele membre.
Curtea de Conturi Europeană este auditorul extern al finanţelor Uniunii
Europene. Articolele 246 - 248 ale Tratatului CE stabilesc mandatul Curţii de
Conturi care poate fi rezumat astfel:

Curtea de Conturi Europeană

 examinează conturile tuturor veniturilor şi cheltuielilor Uniunii Europene şi ale
oricărui organism creat de aceasta, în măsura în care nu există alte dispoziţii speciale;
 verifică legalitatea şi regularitatea tuturor veniturilor şi cheltuielilor UE şi dacă
gestiunea financiară este sănătoasă, adică dacă fondurile au fost utilizate în mod
economic, eficient şi eficace;
 întocmeşte un raport anual care conţine observaţii cu privire la execuţia bugetului
Uniunii Europene pentru fiecare exerciţiu financiar şi o Declaraţie de asigurare (DAS)
asupra fiabilităţii conturilor Uniunii Europene pentru exerciţiul financiar auditat, precum
şi asupra legalităţii şi regularităţii operaţiunilor financiare înregistrate în aceste conturi;
 poate prezenta în orice moment al anului observaţii referitoare la probleme specifice,
sub forma unor rapoarte speciale;
 raportează cazurile de neregularitate sau suspiciune de fraudă detectate în cadrul
activităţii de audit;
 formulează opinii oficiale cu privire la proiectele de reglementări comunitare cu
caracter financiar;
 este consultată în legătură cu orice propunere referitoare la măsurile de combatere a
fraudei;

 oferă asistenţă autorităţii care acordă descărcarea de gestiune (Parlamentul

European) în activitatea sa de control asupra execuţiei bugetului Uniunii Europene, prin
publicarea rapoartelor de audit şi a opiniilor. .

Curtea de Conturi nu are putere juridică; rapoartele şi opiniile sale nu au aşadar un

caracter obligatoriu din punct de verdere juridic. Cu toate acestea, activităţile Curţii
permit organelor legislative şi instituţiilor responsabile de gestionarea programelor şi
finanţelor UE să îmbunătăţească gestiunea financiară.

Membrii

Potrivit prevederilor stipulate în Tratatul CE, Curtea de Conturi trebuie să aibă câte un
reprezentant din fiecare stat membru. Membrii sunt numiţi de Consiliul Uniunii
Europene, după o consultare prealabilă a Parlamentului European, pe baza propunerilor
făcute de fiecare stat membru. Conform Tratatului, membrii Curţii de Conturi sunt aleşi
dintre personalităţi care fac parte sau au făcut parte în ţările lor, din cadrul unor instituţii
de audit extern, sau care deţin o calificare specială pentru această funcţie. Ei sunt aleşi
pentru un mandat de şase ani care poate fi reînnoit.

Membrii îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul general al Uniunii

Europene.

Membrii Curţii de Conturi se reunesc în colegiu, care reprezintă principalul organ

decizional al instituţiei. Fiecare membru este responsabil pentru executarea unui anumit
număr de misiuni de audit stabilite în programul de lucru anual al Curţii. În misiunile lor,
ei sunt asistaţi de personal specializat în audit.

Preşedintele

Curtea de Conturi Europeană este condusă de un Preşedinte ales de către membrii

colegiului şi dintre aceştia, pentru un mandat de trei ani care poate fi reînnoit.

Preşedintele are rolul de primus inter pares (cel dintâi dintre egali); el prezidează
reuniunile Curţii şi urmăreşte aplicarea deciziilor Curţii precum şi buna administrare a
instituţiei şi a activităţilor acesteia.

Preşedintele este cel care reprezintă Curtea în toate relaţiile externe, în special în relaţia
cu autoritatea care acordă descărcarea de gestiune, cu celelalte instituţii ale UE şi cu
instituţiile supreme de audit din statele membre şi din ţările beneficiare.

Preşedintele este responsabil şi de departamentul de relaţii externe şi de serviciul juridic

al Curţii.

Secretarul general

Secretarul general este membrul cu cele mai înalte funcţii din instituţie şi este numit de
Curtea de Conturi. El este responsabil de gestionarea resurselor umane şi de administraţia
Curţii, adică de formarea profesională precum şi de un departament de traduceri care este
format dintr-un număr de unităţi egal cu numărul de limbi oficiale ale Uniunii Europene.
Secretarul general este responsabil şi de secretariatul general al Curţii.

Resursele umane

Curtea de Conturi dispune de un personal format din aproximativ 760 angajaţi incluzând
auditori, traducători şi personal administrativ. Pregătirea şi experienţa profesională a
auditorilor, dobândită atât în sectorul public cât şi în cel privat, este foarte variată
(contabilitate, audit intern şi extern, drept şi economie). Curtea de Conturi recrutează
membri din toate statele membre pentru a asigura o diversitate lingvistică şi profesională
în cadrul personalului său.

Politica de recrutare a Curţii urmăreşte principiile generale şi condiţiile de angajare din

instituţiile europene. Personalul Curţii este format atât din funcţionari permanenţi cât şi
din angajaţi pe o perioadă limitată. Concursurile generale în vederea obţinerii unui post la
Curtea de Conturi sunt organizate prin intermediul Oficiului European de Selectare a
Personalului (OESP/EPSO). Uneori, Curtea oferă stagii unui număr limitat de persoane
care deţin diplome universitare pe o durată de la trei la cinci luni.
Organizarea internă

Curtea de Conturi este organizată şi funcţionează în colegiu iar Membrii săi adoptă
rapoartele de audit şi opiniile prin vot majoritar. Şedinţele Curţii de Conturi nu sunt
publice.

Curtea îşi stabileşte propriul regulament de ordine interioară care este supus spre
aprobare Consiliului UE.

Curtea de Conturi este organizată în grupuri de audit care sunt formate din mai multe
divizii specializate în anumite domenii bugetare. Grupul de audit CEAD (Coordonare,
Evaluare, Asigurare şi Dezvoltare) are drept misiune coordonarea Declaraţiei de
asigurare, precum şi asigurarea calităţii şi dezvoltării metodologiei de audit a Curţii.

Fiecare membru este repartizat de către Curte într-un grup de audit. Fiecare grup este
condus de un "decan" ales prin vot de către şi dintre membrii Curţii, pentru un mandat de
doi ani care poate fi reînnoit. Decanul, în colaborare cu ceilalţi membri ai grupului, se
ocupă de buna funcţionare a acestuia şi a diviziilor care îi sunt subordonate.

Un Comitet administrativ, alcătuit din membri care reprezintă fiecare grup de audit, are
drept misiune rezolvarea problemelor administrative care necesită o decizie oficială din
partea Curţii.

Începând din anul 2004, unele documente pot fi adoptate fără a fi dezbătute de către
Curte, dacă două treimi dintre membrii unui grup de audit sau a comitetului administrativ
sunt de acord cu decizia respectivă.

Curtea desemnează şi un auditor intern, care răspunde în faţa unui comitet de audit
format din trei membri ai Curţii şi un expert extern.

Bugetul Curţii

Curtea de Conturi este finanţată de la bugetul general al Uniunii Europene adoptat de

către Parlamentul European, după consultarea prealabilă a Consiliului.

În 2004, bugetul Curţii se ridica la circa 113 milioane euro, ceea ce reprezintă
aproximativ 0,1 % din totalul cheltuielilor Uniunii Europene şi 1.8 % din totalul
cheltuielilor administrative ale instituţiilor şi organismelor UE.

La iniţiativa proprie a Curţii de Conturi, situaţiile financiare ale instituţiei fac obiectul
unui audit efectuat de o firmă de audit privată. Rezultatele acestui audit sunt comunicate
Parlamentului European şi Consiliului. Situaţiile financiare însoţite de un raport de audit
sunt publicate în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, precum şi pe site-ul web al Curţii
de Conturi.
Ca şi în cazul celorlate instituţii ale Uniunii Europene, execuţia bugetului Curţii este
supusă dezbaterii în Parlamentul European care decide descărcarea de gestiune bugetară
ce urmează a fi acordată instituţiei pentru fiecare exerciţiu financiar.

Sfera auditului

Competenţele auditului

Conform dispoziţiilor stipulate în Tratat, Curtea are misiunea de a controla execuţia

bugetului general al Uniunii Europene şi al Fondurilor Europene pentru Dezvoltare
precum şi conturile tuturor organismelor şi agenţiilor Uniunii Europene.

Temele de audit sunt foarte variate: de la analiza situaţiilor financiare până la examinarea
detaliată a unor anumite domenii bugetare sau de gestiune. Misiunile de audit pot fi de
diferite tipuri:
  misiuni de audit recurente pe care Curtea trebuie să le efectueze în fiecare an conform
dispoziţiilor prevăzute în Tratat.

Acestea includ auditarea situaţiilor financiare ale Uniunii Europene, ale Fondurilor
Europene pentru Dezvoltare şi ale tuturor celorlalte organisme şi agenţii create de
Uniune;

 misiuni de audit selectate, în cadrul cărora Curtea alege anumite domenii bugetare sau
de gestiune care prezintă un interes specific, pentru a le supune unui audit aprofundat.

Curtea de Conturi Europeană organizează şi efectuează activităţile de audit în deplină

independenţă faţă de celelalte instituţii ale Uniunii Europene şi faţă de statele membre.
Curtea de Conturi este cea care ia deciziile în materie de audituri selectate, mai exact
deciziile ce privesc temele acestora, modalităţile de abordare şi data la care trebuie să fie
prezentate observaţiile şi concluziile referitoare la aceste activităţi.

Ca şi celelalte instituţii de audit al finanţelor publice, Curtea de Conturi nu examinează

fiecare domeniu bugetar într-un mod detaliat, ci doar o selecţie a temelor cu caracter
bugetar sau legate de gestiune. Pentru a putea face o selecţie a misiunilor de audit, Curtea
realizează în mod sistematic o analiză a riscurilor din întreg domeniul auditului, ţinând
cont de deficienţele şi de problemele existente precum şi de importanţa financiară şi de
rezultatele auditurilor precedente. Posibilele misiuni de audit sunt clasificate în funcţie de
priorităţi după rezultatele analizei riscurilor, pe de o parte, şi, pe de altă parte, după
necesitatea de a acoperi în mod echilibrat toate domeniile bugetare. Mai sunt şi alţi
factori luaţi în considerare pentru selecţia finală a misiunilor de audit, cum ar fi anumite
interese ale Parlamentului European, ale Consiliului sau chiar ale publicului larg.

Curtea de Conturi Europeană realizează auditurile în conformitate cu propriile sale

politici şi standarde de audit. Acestea au fost adaptate după standardele internaţionale
general acceptate, mai exact după normele de audit INTOSAI şi după standardele
internaţionale de audit ale Federaţiei internaţionale a experţilor-contabili, adaptate la
contextul Uniunii Europene.

Conform prevederilor din Tratat, Curtea de Conturi are drept de acces la toate
informaţiile care îi sunt necesare în vederea îndeplinirii misiunii sale. Controlul Curţii de
Conturi poate avea loc chiar în interiorul instituţiilor europene, la sediile organismelor
sau persoanelor juridice care administrează fonduri europene, precum şi în Statele
Membre sau în ţările beneficiare, la toate nivelele administraţiei, până la beneficiarii
direcţi ai fondurilor Uniunii Europene.
Creşterea performanţei gestiunii financiare

Curtea de Conturi acordă o atenţie deosebită creşterii performanţei gestiunii

financiare prin intermediul activităţilor sale de audit, nu numai prin sublinierea
deficienţelor care afectează gestiunea, dar şi prin determinarea modului în care
fondurile Uniunii Europene pot fi mai bine gestionate. În acest scop, Curtea de Conturi
formulează propuneri cu privire la modul de a garanta eficient:

 sporirea gradului de conformitate cu legislaţia în vigoare;

 reducerea riscurilor apariţiei erorilor şi neregularităţilor;
 o mai bună organizare a activităţilor Uniunii Europene şi a sistemelor sale de
control intern;
 sporirea transparenţei activităţilor Uniunii Europene, prin îmbunătăţirea metodelor şi
procedurilor contabile

 sporirea eficienţei şi eficacităţii în realizarea obiectivelor politice ale UE.

Neregularităţile şi frauda

Curtea de Conturi Europeană raportează toate cazurile de neregularitate sau de

suspiciune de fraudă.

Responsabilitatea prevenirii, detectării şi investigării erorilor şi neregularităţilor revine

responsabililor cu gestionarea şi executarea programelor UE, mai exact, Comisiei
Europene şi statelor membre. Curtea analizează în ce măsură Comisia şi statele membre
îşi îndeplinesc obligaţiile în acest domeniu şi indică posibile modalităţi de îmbunătăţire a
acestor aspecte.

Dacă în cadrul activităţilor de audit, Curtea suspectează existenţa unui caz de fraudă, de
corupţie sau orice altă activitate ilegală sau, dacă un cetăţean semnalează un caz de
fraudă, aceste probleme sunt comunicate în cel mai scurt timp posibil Oficiului European
de Luptă Antifraudă (OLAF). OLAF are apoi datoria de a efectua o anchetă detaliată şi
de a dispune urmărirea în statele membre şi în cele beneficiare precum şi de a asigura
urmărirea modului de recuperare a fondurilor Uniunii Europene.

Opiniile

Tratatul stipulează de asemenea obligativitatea Curţii de a formula o opinie oficială cu

privire la orice propunere de introducere sau de modificare a unei reglementări cu
caracter financiar, inclusiv în domeniul luptei împotriva fraudei. Şi alte instituţii ale
Uniunii Europene pot solicita opinia oficială a Curţii de Conturi cu privire la anumite
aspecte.
 Abordarea auditului

Ca şi celelalte instituţii de audit al finanţelor publice, Curtea de Conturi Europeană

efectuează două tipuri de audit: auditul financiar şi auditul performanţei.

Auditul financiar
Corectitudinea conturilor: situaţiile financiare sunt întocmite complet şi cu acurateţe?

Conform prevederilor din Tratat şi din Regulamentul financiar, Curtea de Conturi are
datoria de a controla situaţiile financiare cu privire la veniturile şi cheltuielile bugetului
general al Uniunii Europene, al Fondurilor Europene pentru Dezvoltare precum şi ale
tuturor organismelor şi agenţiilor UE. Acestea includ în general un bilanţ contabil, un
cont al rezultatului economic, o situaţie a fluxului de numerar, o situaţie a variaţiilor de
capital propriu şi note explicative.

Obiectivul constă în a determina dacă situaţiile financiare prezintă o imagine fidelă şi

reală a rezultatelor exerciţiului financiar şi a stării financiare la sfârşitul anului fiscal,
dacă operaţiunile, activele şi pasivele au fost corect înregistrate şi prezentate în situaţiile
financiare. Se realizează o evaluare a gradului de acurateţe cu care au fost aplicate
principiile contabile şi a principalelor estimări făcute de conducerea entităţii auditate.

Legalitate şi regularitate: Au fost veniturile încasate iar cheltuielile efectuate conform tuturor regulilor
şi prevederilor în vigoare?

În Tratat şi în Regulamentul financiar se prevede datoria Curţii de a verifica legalitatea şi

regularitatea operaţiunilor prin care Uniunea Europeană finanţează şi execută bugetul
propriu.

Obiectivul constă în garantarea faptului că operaţiunile au fost efectuate în conformitate

cu regulile şi reglementările în vigoare, că ele sunt reale, că sumele au fost calculate în
mod corect şi că beneficiarii ajutorului comunitar şi-au îndeplinit obligaţiile. Auditul
acoperă toate aspectele, de la colectarea unui fond sau achitarea unei cheltuieli de către
Comisie, prin diferite nivele administrative, până la operaţiuni individuale ce corespund
unei sume colectate de UE sau alocate unui anumit beneficiar direct.

Declaraţia de asigurare (DAS)

Auditul performanţei
Utilizarea optimă a resurselor : Au fost gestionate fondurile într-un mod economic, eficient şi eficace,
astfel încât să garanteze cetăţenilor Uniunii utilizarea optimă a resurselor?

Obiectivul constă în evaluarea măsurii în care Comisia şi statele membre au aplicat în

mod corect principiile performanţei gestiunii financiare - economicitate, eficienţă şi
eficacitate - în ceea ce priveşte gestionarea fondurilor Uniunii Europene. Acest tip de
audit mai este denumit şi "auditul bunei gestiuni financiare" sau "auditul valorii pentru
bani".

Conform Regulamentului financiar, fondurile UE trebuie să fie gestionate pe baza a trei

principii:

 economicitate
Pentru atingerea unui anumit rezultat sau obiectiv, a fost utilizat un minimum de resurse.
 eficienţă
S-a atins performanţa prin utilizarea fondurilor alocate.
 eficacitate
Obiectivele politicii UE au fost atinse.

La fel ca şi celelalte instituţii de audit al finanţelor publice, Curtea practică două tipuri de
abordări în materie de audit al performanţei, în funcţie de obiectul supus auditului şi de
riscurile care pot apărea.

Prima abordare constă în evaluarea administrării cheltuielilor şi, mai exact, a măsurilor
luate pentru a garanta utilizarea optimă a resurselor. Acest lucru implică, pe de o parte,
evaluarea strategiei adoptate de conducerea entităţii auditate, precum şi a
sistemelor utilizate pentru a asigura performanţa şi, pe de altă parte, verificarea
deciziilor luate în acest scop. Auditul trebuie să stabilească dacă abordarea pe care a
adoptat-o conducerea entităţii era în măsură să asigure performanţa şi, în caz contrar, cum
ar putea fi ea îmbunătăţită.

Cea de-a doua abordare constă într-o evaluare menită să stabilească dacă un anumit
program sau proiect a atins obiectivul propus şi a dus la atingerea performanţei. În speţă,
trebuie să se analizeze dacă obiectivele unei anumite cheltuieli alocate au fost atinse şi
prin ce mijloace, şi dacă rezultatul a fost atins cu minimum de resurse necesare.
Concluziile auditului trebuie să stabilească dacă s-a atins performanţa în cadrul
programului şi, în caz contrar, în ce fel ar putea fi îmbunătăţită situaţia.
Obiectivele generale ale auditului

Obiectivele generale ale auditului:

Obiectivele generale ale auditului:

Toate activele şi pasivele (inclusiv
Exhaustivitatea elementele din afara bilanţului) dintr-o
anumită perioadă au fost înregistrate.

Existenţa şi Activele sau pasivele există la data

Audit financiar - proprietatea bilanţului şi aparţin entităţii.
fiabilitatea conturilor Activele sau pasivele sunt înregistrate la
Valoarea
adevărata lor valoare.

Activele şi pasivele sunt prezentate,

Prezentarea şi
clasificate şi descrise în conformitate cu
publicarea
cadrul de raportare financiară în vigoare.

Toate operaţiunile sunt efectuate în

Legalitate şi conformitate cu legile şi reglementările în
regularitate vigoare şi sunt acoperite de suficient
credit bugetar.

Toate operaţiunile din perioada verificată

Exhaustivitatea
au fost înregistrate.
Audit financiar -
Operaţiunea este justificată de un
legalitatea şi Realitatea
eveniment care are legătură cu entitatea
regularitatea operaţiunilor
verificată în perioada respectivă.
operaţiunilor financiare
Suma cu care este înregistrată
Comensurarea tranzacţia este stabilită în mod corect şi
este introdusă în registrele contabile.

Operaţiunea este prezentată, clasificată

Prezentarea şi
şi descrisă în conformitate cu cadrul de
publicarea
raportare financiară în vigoare.

Resursele sunt disponibile la timp,

Economicitate adecvate din punct de vedere cantitativ
şi calitativ şi la un preţ cât mai scăzut.

Resursele utilizate în vederea realizării

Eficienţă obiectivelor activităţii oferă un raport
Auditul performanţei
optim între intrări şi ieşiri.

Măsura în care au fost îndeplinite

obiectivele declarate ale unei activităţi şi
Eficacitate
raportul dintre impactul dorit şi impactul
efectiv realizat.
 Procedura de audit

Fiecare audit cuprinde trei faze importante: planificarea, testarea, şi raportarea.

Planificarea

Curtea îşi planifică activităţile anual şi multianual. Programul multianual permite Curţii
să definească şi să actualizeze modalitatea de abordare a auditului. Programul anual
prezintă misiunile specifice care urmează a fi efectuate în cursul exerciţiului financiar
respectiv.

În cazul auditurilor selectate, activităţile încep cu un studiu preliminar menit să

determine dacă întreprinderea unui audit aprofundat este justificată în cazul activităţii
respective, mai exact dacă auditul va avea efectul dorit şi dacă va fi rentabil. În această
fază, auditorii colectează şi analizează date furnizate de către Comisia Europeană precum
şi de către administraţiile statelor membre şi ţărilor beneficiare, cu scopul de a forma o
imagine de ansamblu a principalelor sisteme de gestiune şi control intern. Auditorii
efectuează o evaluare exactă a riscurilor şi stabilesc surse potenţiale pentru obţinerea
probelor de audit. Aceste informaţii permit auditorilor să stabilească obiectivele generale
şi detaliate ale auditului, precum şi natura şi amploarea testelor ce urmează a fi efectuate
pentru atingerea acestora. Obiectivele auditului stabilesc cu precizie care este scopul
auditului, ce urmăreşte să îndeplinească şi/sau întrebările la care se vor obţine răspunsuri
prin intermediul acestui audit. Raportul privind studiul preliminar se încheie prin
aprecierea efectului aşteptat al unui audit aprofundat precum şi costurile generale pe care
le implică acesta.

Pentru fiecare audit întreprins, auditorii stabilesc un plan de audit, care defineşte sfera
auditului, abordarea auditului, precum şi obiectivele auditului şi modalitatea cea mai
eficientă şi economică de a le atinge. Acest plan conţine date cu privire la resursele
umane şi alte resurse necesare realizării auditului precum şi informaţii practice cum ar fi
ţările ce urmează a fi vizitate şi metodele care vor fi utilizate pentru obţinerea probelor de
audit, sau agenda executării auditului. Acest plan va fi completat de un program de
audit care prezintă detaliat testele de audit necesare.

Planurile şi programele de audit sunt prezentate spre aprobare grupului de audit

responsabil.

Testarea

Testele sunt utilizate pentru a obţine probe de audit suficiente, relevante şi de

încredere, care să permită auditorilor elaborarea concluziilor cu privire la obiectivele
auditului.
Testele sunt efectuate de către echipe de audit formate din doi sau trei auditori. Auditorii
colectează probe în conformitate cu planul de audit, atât în interiorul instituţiilor Uniunii
Europene cât şi la faţa locului în statele membre şi în ţările beneficiare. În funcţie de tipul
de audit, acest lucru presupune în general analizarea şi testarea sistemelor şi operaţiunilor
la toate nivelele administrative auditate.

Tehnicile de eşantionare statistică se dovedesc destul de des eficace în obţinerea unei

imagini reprezentative a unei populaţii de operaţiuni. Pentru anumite tipuri de audit,
Curtea apelează la experţi externi care deţin cunoştinţe specifice într-un anumit
domeniu.

Pentru a obţine probele de audit, auditorul dispune de mijloace diferite printre care
examinarea documentelor justificative importante, controalele fizice sau interviul.
Natura probelor necesare depinde de operaţiunea în cauză, de obiectivul auditului şi, în
mod deosebit, de condiţiile în care s-a obţinut ajutorul comunitar. De exemplu, în cazul
unui audit cu privire la alocaţia pentru viţel, care este acordată agricultorilor, auditorul va
trebui să obţină probe care să ateste faptul că şeptelul există într-adevăr, că acesta
corespunde standardelor specifice de eligibilitate (vârstă, etc.) şi că a fost în proprietatea
agricultorului în perioada eligibilităţii. Fiind vorba de ajutor comunitar în sprijinul
proiectelor de infrastructură regională, ar fi indicat să se obţină probe atât cu privire la
existenţa fizică a proiectului, cât şi la realitatea şi eligibilitatea cheltuielilor pentru care
beneficiarul a solicitat rambursarea.
Abordarea auditului pe sisteme

Un audit presupune în general efectuarea unor teste directe pe un eşantion de operaţiuni

pentru a obţine probele de audit necesare. Durata acestor teste poate să fie totuşi redusă,
dacă acest lucru este posibil, economic şi dacă sistemele de control intern sunt de
încredere. Abordarea pe sisteme începe printr-o analiză aprofundată a modului de
concepere şi funcţionare a sistemelor de control intern ale entităţii auditate, precum şi
prin testarea acestor elemente, obiectivul fiind obţinerea probelor cu privire la
eficacitatea lor.

Sistemele de control intern sunt sistemele concepute de responsabilii entităţii auditate

cu scopul de a garanta:

 realizarea obiectivelor entităţii într-un mod economic, eficient şi eficace;

 respectarea reglementărilor externe (legislaţia) şi a politicilor interne de gestiune;
 protecţia activelor şi a informaţiei;
 prevenirea şi detectarea fraudelor şi a erorilor;
 calitatea înregistrărilor documentelor contabile şi transmiterea, în timp util, a unor
informaţii cu caracter financiar şi administrativ de încredere.

Dacă din teste rezultă că sistemele sunt bine concepute şi funcţionează într-un mod
eficace, numărul de teste directe pe operaţiuni, necesare realizării obiectivelor
auditului, poate fi redus.

Abordarea pe sisteme este utilizată atât pentru auditurile financiare, cât şi pentru
auditurile performanţei. Ea prezintă avantajul că oferă observaţii detaliate asupra
sistemelor de control intern şi, prin urmare, permite identificarea deficienţelor din
sistem şi formularea unor recomandări pentru îmbunătăţirea situaţiei.

După finalizarea activităţii, echipa de audit întocmeşte o scrisoare oficială în care oferă
detalii cu privire la constatările făcute. Acest raport de constatări preliminare este
semnat de membrul Curţii responsabil de auditul respectiv şi este adresat entităţilor
auditate, adică:

 autorităţile din statele membre responsabile de gestionarea fondurilor UE, în cazul

dublei gestionări a cheltuielilor;
 Comisiei Europene în cazul unei gestiuni directe a cheltuielilor;
 celorlalte instituţii UE, dacă auditul se referă la cheltuielile proprii.

Obiectivul acestui raport de constatări preliminare este de a permite entităţilor auditate să

confirme exactitatea datelor constatate de către Curte şi să ofere toate informaţiile
suplimentare sau explicaţiile ce ar putea fi utile.
Când auditorii au obţinut suficiente probe de audit, relevante şi de încredere, datele sunt
analizate şi servesc drept punct de plecare pentru concluziile formulate asupra
obiectivelor auditului.

Raportarea

Rapoartele de audit au ca scop comunicarea rezultatelor activităţilor Curţii către entitatea

auditată, către autoritatea care acordă descărcarea de gestiune şi către cetăţenii UE.
Publicarea rapoartelor de audit reprezintă un element important în asigurarea
transparenţei procesului de supraveghere a gestionării şi utilizării fondurilor comunitare.

După finalizarea activităţilor de audit programate şi după analizarea probelor de audit,

auditorii stabilesc un Raport preliminar de audit ("Observaţiile preliminare ale Curţii")
care conţine:

 observaţii şi constatări ale auditului;

 concluzii cu privire la obiectivele auditului;
 recomandări în vederea remedierii deficienţelor.

Acest raport preliminar de audit este examinat de grupul de audit responsabil, înainte de a
fi supus spre adoptare Curţii.

Raportul preliminar este trimis entităţii auditate - Comisia Europeană sau altă instituţie a
Uniunii Europene - în cadrul unei proceduri de discuţii bilaterale, prin care entitatea
auditată poate să verifice faptele expuse în raport şi să ofere un răspuns oficial cu privire
la observaţiile făcute de Curte. Acest răspuns ţine cont şi de reacţiile statelor membre. În
funcţie de răspunsul oferit, Curtea îşi poate menţine observaţiile iniţiale, sau le poate
modifica prin corectarea eventualelor erori sau neînţelegeri. Răspunsul oferit de entitatea
auditată este publicat în acelaşi timp cu raportul de audit. La sfârşitul procedurii de
discuţii bilaterale, Curtea adoptă în mod oficial raportul de audit definitiv.

Procedura de audit a curtii de conturi europene

PLANIFICAREA
Orientări strategice Expunerea strategiei generale de audit a Curţii.

Program de lucru Examinarea domeniului auditului şi identificarea posibilelor teme

multianual de audit.

Program de lucru Selectarea temelor de audit pentru exerciţiul financiar următor pe

anual baza priorităţilor stabilite de Curte.

Examinarea detaliată a temei de audit selectate: evaluarea

riscurilor, identificarea problemelor cheie şi determinarea
posibilelor obiective de audit. Aceasta mai cuprinde şi o evaluare
Studiu preliminar
a efectului scontat al auditului şi o propunere cu privire la
posibilitatea de a continua auditul. Aprobarea din partea grupului
de audit.
 Plan de audit Planificarea detaliată: Cine? Ce? Unde? Când? Cum?

Prezentarea detaliată a etapelor necesare pentru realizarea

Programul de audit
obiectivelor auditului.

EXECUTAREA
 Colectarea de probe de audit suficiente, relevante şi
de încredere.
 Controale în instituţiile UE, administraţiile din
Statele Membre şi din ţările beneficiare, precum şi
la beneficiarii direcţi ai fondurilor comunitare.
Testele de audit  După fiecare control la entitatea auditată, se trimite un
raport privind studiul preliminar care să permită
acesteia să confirme sau să infirme faptele expuse.

 Coroborarea probelor de audit pentru stabilirea

concluziilor referitoare la obiectivele auditului.

RAPORTAREA
Raport preliminar de Adoptarea unui raport preliminar ("observaţii preliminare") de
audit către Curtea de Conturi.

Procedura de
discuţii bilaterale cu Comisia (sau altă instituţie UE) verifică faptele expuse în raportul
Comisia (sau altă preliminar şi formulează un răspuns.
instituţie UE)

Curtea de Conturi adoptă raportul de audit în cadrul reuniunii

Raportul
colegiului membrilor.

Publicarea raportului de audit în toate limbile oficiale ale Uniunii

Publicarea Europene, însoţit de răspunsurile formulate de Comisie (sau de
altă instituţie) pe Internet şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene.

Descărcarea de Decizia politică a Parlamentului European cu privire la execuţia

gestiune bugetului.

Monitorizarea Monitorizarea măsurilor corectoare luate ca urmare a

impactului constatărilor şi recomandărilor Curţii de Conturi

Publicaţiile

Rapoartele de audit şi opiniile Curţii de Conturi sunt publicate atât pe site-ul web al
Curţii www.eca.europa.eu cât şi în Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, în toate limbile
oficiale ale UE
Rapoartele şi opiniile Curţii de Conturi
 Raportul anual
conţine, pentru fiecare exerciţiu financiar, declaraţia de asigurare a Curţii precum şi alte
observaţii cu privire la execuţia bugetului general al Uniunii Europene şi al Fondurilor
Europene pentru Dezvoltare;
 Rapoarte anuale specifice
cu privire la fiecare organism şi agenţie a Uniunii Europene;
 Rapoarte speciale
care conţin rezultatele auditurilor financiare şi auditurilor performanţei aprofundate,
efectuate de Curtea de Conturi în domeniile bugetare, sau ale auditurilor efectuate pe
probleme specifice de gestiune;

 Opinii
ale Curţii cu privire la reglementări noi sau modificări ale reglementărilor cu caracter
financiar.

Raportul anual este publicat în luna noiembrie a anului ce urmează după exerciţiul
financiar auditat. Rapoartele speciale şi opiniile pot fi publicate în orice moment al
anului.

Rapoartele de audit şi opiniile Curţii sunt transmise în mod oficial preşedinţilor

instituţiilor europene şi comisiei de control bugetar a Parlamentului European. Raportul
anual mai este trimis şi către comitetul bugetar al Consiliului, către Parlamentele
naţionale şi către preşedinţii Instituţiilor Supreme de Audit din statele membre.

În momentul publicării, rapoartele de audit şi comunicatele de presă ce le însoţesc, sunt

transmise atât presei internaţionale cât şi altor părţi interesate.

Prezentarea în faţa Parlamentului European şi a Consiliului

Preşedintele Curţii de Conturi prezintă raportul anual în faţa Parlamentului European

reunit în plen, după ce l-a prezentat în faţa comisiei de control bugetar. În cursul
dezbaterii ulterioare, Comisia are posibilitatea de a-şi expune punctul de vedere. Aceste
prezentări publice sunt urmărite cu interes sporit de către presa internaţională.
Preşedintele Curţii prezintă raportul şi Consiliului ECOFIN format din miniştrii
economiei şi finanţelor din statele membre.

Rapoartele speciale, precum şi rapoartele anuale specifice, sunt de regulă prezentate

comisiei de control bugetar a Parlamentului European de către membrul Curţii care este
responsabil de acest aspect. În plus, şi alte comisii sau comitete specializate din cadrul
Parlamentului European şi Consiliului analizează sau iau în considerare rapoartele Curţii
de Conturi.
Parlamentul European adoptă deciziile luând în considerare observaţiile de audit ale
Curţii. Pe baza concluziilor de audit ale acesteia, Consiliul formulează recomandări cu
privire la măsurile corectoare ce trebuie luate de către Comisie sau altă instituţie UE.

Procedura anuală de descărcare de gestiune

Rapoartele Curţii de Conturi Europene pentru un anumit exerciţiu financiar servesc drept
punct de plecare în procedura anuală de descărcare de gestiune. Aceasta închide ciclul
de operaţiuni referitoare la responsabilitatea cu privire la utilizarea fondurilor comunitare,
început cu câţiva ani în urmă, odată cu aprobarea bugetului de către Parlament şi
Consiliu.

Autoritatea care acordă descărcarea de gestiune - Parlamentul European -

examinează conturile anuale aferente operaţiunilor bugetului general elaborate de
Comisia Europeană. Parlamentul, la propunerea comisiei sale de control bugetar şi la
recomandarea Consiliului, decide dacă acordă sau nu descărcare de gestiune Comisiei şi
celorlalte instituţii, pentru execuţia bugetului din exerciţiul financiar respectiv.

Acordarea descărcării de gestiune indică faptul că atât Comisia cât şi celelalte instituţii
ale UE au administrat în mod corespunzător fondurile Uniunii Europene, că toate
cheltuielile au fost conforme cu legile şi reglementările în vigoare, că gestiunea
financiară a fost eficace şi că utilizarea creditelor a servit obiectivelor politice pe care le-a
fixat UE. Refuzul de a acorda descărcarea de gestiune reprezintă una din cele mai mari
sancţiuni pe care Parlamentul ar putea să le aplice Comisiei sau altor instituţii europene.
Parlamentul mai poate să amâne decizia cu privire la descărcarea de gestiune până când
Comisia sau altă instituţie europeană adoptă măsurile corectoare în vederea remedierii
principalelor deficienţe constatate.

În fiecare an, Comisia are obligaţia de a informa autoritatea care acordă descărcarea de
gestiune asupra măsurilor luate ca urmare a deciziilor anterioare privind descărcarea de
gestiune.

Monitorizarea impactului observaţiilor de audit

La câţiva ani după încheierea unui audit, Curtea efectuează o activitate prin care
urmăreşte impactul pe care l-au avut observaţiile făcute anterior. Scopul constă în a se
stabili ce măsuri corectoare au fost luate ca urmare a recomandărilor făcute de Curte şi de
autoritatea care acordă descărcarea de gestiune. Rezultatele acestei activităţi figurează în
raportul anual al Curţii, ceea ce permite şi autorităţii care acordă descărcarea de gestiune
să se informeze asupra acestor aspecte.
 Cooperarea cu Instituţiile Supreme de Audit naţionale

Tratatul stipulează obligaţia Curţii de Conturi Europene de a coopera cu Instituţiile

Supreme de Audit naţionale, în spiritul încrederii reciproce şi respectând independenţa
fiecăreia.

Tot în tratat se prevede ca toate controalele în Statele Membre să fie efectuate în

colaborare cu Instituţiile Supreme de Audit naţionale, sau cu alte organisme naţionale
abilitate. În practică, acestea din urmă oferă auditorilor Curţii un sprijin practic şi logistic
la nivel local, precum şi cunoştinţe specifice în domeniul auditat. Programul de lucru
anual al Curţii este comunicat Instituţiilor Supreme de Audit, precum şi Comisiei
Europene, Parlamentului European şi Consiliului. Instituţiile Supreme de Audit şi
Comisia sunt informate asupra controalelor efectuate la faţa locului, în interiorul statelor
membre, de către auditorii Curţii de Conturi.

Din anul 1978, preşedinţii instituţiilor supreme de audit din Statele Membre şi Curtea de
Conturi Europeană, se întâlnesc în fiecare an într-o reuniune a Comitetului de Contact.
Aceste reuniuni reprezintă o ocazie de a examina probleme de interes general şi de a
facilita schimburile de informaţii şi colaborarea practică, respectându-se independenţa
fiecărei instituţii şi mandatul constituţional conferit în ţara respectivă. Din anul 1996,
Curtea de Conturi Europeană organizează în mod regulat reuniuni cu caracter oficial la
care iau parte Preşedinţii Instituţiilor Supreme de Audit din ţările candidate pentru
aderarea la UE. Obiectivul acestei cooperări constă în elaborarea unor abordări şi metode
de audit, în armonizarea acestora pentru a asigura o gestiune şi un control eficient şi
eficace a fondurilor Uniunii Europene.

Ofiţerii de legătură ai ISA europene şi ai Curţii de Conturi Europene se reunesc de două

ori pe an pentru a pregăti şedinţele comitetului de contact ale Preşedinţilor şi pentru a
menţine active relaţiile profesionale în toată Europa. Ofiţerii de legătură se organizează în
grupuri de lucru responsabile de examinarea problemelor generale şi specifice de
interes comun.

Curtea de Conturi Europeană participă la activităţile organizate de EUROSAI,

organizaţie formată din instituţiile supreme de audit europene, şi de INTOSAI,
echivalentul său la nivel mondial.

O gestiune eficace în beneficiul cetăţeanului

Pentru ca Uniunea Europeană să aibă într-adevăr credibilitate în ochii cetăţeanului, multe politici
trebuie să fie implementate într-un mod eficace, iar gestiunea bugetului trebuie să fie eficientă.

În practică, gestionarea programelor comunitare reprezintă responsabilitatea Comisiei Europene, dar

şi a administraţiilor de la diferite nivele din statele membre şi din ţările beneficiare, pentru mai mult de
80% din cheltuielile UE. Prin urmare, administrarea, organizarea şi controlul fondurilor sunt din ce
în ce mai des asigurate la nivel naţional şi regional; procesul decizional este astfel mai transparent,
mai rapid şi mai aproape de cetăţean.
Analiza politică a modului de administrare a Uniunii Europene are loc atât la nivelul Parlamentului
European şi a Consiliului, cât şi la nivelul Parlamentelor naţionale.

Mai mult decât atât, mijloacele de informare în masă acordă o atenţie deosebită modului de utilizare
a fondurilor comunitare şi un interes sporit cazurilor de fraudă şi de utilizare abuzivă a acestor fonduri.

În acest context, Curtea de Conturi Europeană joacă un rol crucial în calitate de auditor extern al
Uniunii Europene:

 prin rapoartele pe care le publică, Curtea contribuie la promovarea transparenţei şi la

sporirea responsabilităţii cu privire la modul de gestionare a fondurilor comunitare;
 activităţile de audit ale Curţii permit garantarea faptului că fondurile comunitare sunt
colectate şi utilizate în conformitate cu regulile şi reglementările în vigoare;
 observaţiile şi recomandările Curţii îi ajută pe cei responsabili de gestionarea fondurilor
comunitare să îmbunătăţească mereu rezultatele, iar acestea contribuie la creşterea
performanţei gestiunii financiare;
 rapoartele de audit ale Curţii reprezintă punctul de plecare pentru o analiză democratică
a utilizării fondurilor comunitare de către Parlamentul European şi de către
Consiliu.

Curtea de Conturi Europeană contribuie la îmbunătăţirea gestiunii financiare a fondurilor comunitare

la toate nivelele de gestiune, pentru a asigura utilizarea optimă a resurselor în beneficiul
cetăţenilor Uniunii Europene.

7. Institutiile Uniunii Europene

Curtea Europeana de Conturi

Infiintata in 1977, Curtea Europeana de Conturi (CEC) a dobandit statutul de instititie a UE numai in 1993
(prin intrarea in vigoare a Tratatului de la Amsterdam) si reprezinta “constiinta financiara” a Uniunii. Rolul
sau este de a controla aspectele financiare ale UE, mai exact legalitatea operatiunilor bugetului comunitar si
corespondenta acestuia cu programul anual de gestionare a sa. Curtea desfasoara acest tip de control
anual si elaboreaza un raport pe care il inainteaza Parlamentului European (si care serveste la descarcarea
bugetara a Comisiei).

Curtea de Conturi este independenta in raport cu celelalte institutii comunitare si are deplina libertate in
privinta organizarii si planificarii activitatii sale de audit si de raportare.

Curtea este constituita din 15 membri (independenti si cu experienta in auditul finantelor publice), provenind
din cele 15 SM, cu un mandat de sase ani; la randul lor, membrii Curtii isi aleg un Presedinte, cu un mandat
de trei ani. Membrii Curtii sunt asistati in activitatea lor de 550 de profesionisti in domeniu, dintre care 250
sunt auditori.

Curtea de Conturi nu poate acorda sanctiuni in cazul descoperirii de nereguli, ci doar informeaza
organismele comunitare competente.

Tratatul de la Nisa specifica in detaliu componenta CEC, care trebuie sa aiba un reprezentant al fiecarui SM.
De asemenea, CEC se poate organiza in “camere”, in vederea adoptarii anumitor categorii de rapoarte si
opinii.
 9. Nou presedinte al Curtii de Conturi

Incepand de ieri (16 ianuarie 2005), noul presedinte al Curtii Europene de Conturi este austriacul
Hubert Weber.

Pe 14 ianuarie 2005, membrii Curtii Europene de Conturi au ales din randul lor pe Hubert Weber
pentru mandatul de presedinte al acestei institutii. Mandatul noului presedinte va fi de 3 ani, el
incepandu-l de la 16 ianuarie 2005.
Presedintele Curtii trebuie:
- sa deschida si prezideze sedintele Curtii si sa asigure buna desfasurare a acestora;
- sa se asigure ca deciziile Curtii sunt puse în practica;
- sa se asigure ca departamentele Curtii functioneaza bine si ca diversele activitati ale institutii
beneficiaza de un management bun;
- sa numeasca un agent care sa reprezinte Curtea în toate litigiile în care este implicata;
- sa reprezinte Curtea în relatiile sale externe.
Weber este de nationalitate austriaca el avand calitatea de membru al Curtii inca din martie 1995.

Presedintele poate delega o parte sau toate atributiile sale unor membrii ai Curtii.
Weber a facut parte in perioada 2000-2004 din Grupul de Audit pentru relatii externe iar in
perioada 1995-2000 din Grupul ADAR al Curtii.

Curtea de Conturi nu a fost prevazuta în tratatele de constituire a celor trei Comunitati Europene.
A fost creata, la cererea Parlamentului, la 22 iulie 1975, prin Tratatul de revizuire a dispozitiilor
bugetare. Anterior, exista o Comisie de Control cu atributii în CEE si Euratom si un Comisar de
conturi în CECO.
Prin Tratatul de la Maastricht, Curtea de Conturi a fost ridicata la rangul de institutie comunitara
alaturi de Parlament, Consiliu, Comisie si Curtea de Justitie.
Membrii Curtii de Conturi sunt numiti pentru sase ani de catre Consiliul care hotaraste în
unanimitate dupa consultarea Parlamentului European. Înaintea acordarii votului, candidatii
prezinta declaratii în fata comisiei competente a Parlamentului si raspund la întrebarile care li se
pun.
Curtea este formata din 25 de judecatori, fiecare proveniti din cate o tara membra.
La baza functionarii Curtii de Conturi a Uniunii Europene sta „Regulile de procedura ale Curtii de
Conturi ale Comunitatilor Europene”, astfel cum au fost adoptate ele la 31 ianuarie 2002 de catre
Curte.
Competentele Curtii de conturi sunt foarte largi. Se ocupa cu examinarea aspectelor de legalitate
si regularitate a totalitatii veniturilor si cheltuielilor celor trei Comunitati, indiferent ca sunt
bugetare sau nu. Controlul nu se extinde si asupra bunei gestiuni financiare a operatiunilor.
Ea asista Parlamentul European si Consiliul în exercitarea functiei lor de control privind
executarea bugetului.
Prin dispozitiile Tratatului de la Amsterdam, Curtea de Conturi dobândeste prerogativa de a
introduce actiuni în fata Curtii Europene de Justitie în vederea asigurarii respectarii exercitarii
atributiilor sale. Tot prin dispozitiile acestui Tratat Curtea de Conturi poate efectua controale în
localurile oricarui organism care gestioneaza venituri sau cheltuieli în numele Comunitatii, chiar si
în statele membre. De asemenea, ea poate efectua asemenea controale în localurile persoanelor
fizice sau morale, care beneficiaza de varsaminte care provin din bugetul Comunitatii.
Curtea de Conturi îsi desfasoara activitatea la Luxembourg.
Curtea de Conturi trebuie sa fie consultata de catre celelalte institutii comunitare cu privire la
orice proiect comunitar din sfera financiara si bugetara.
La solicitarea acestor institutii, Curtea emite avize consultative, în vederea adoptarii unor acte
juridice.

Curtea de Conturi - cu ochii pe banii europeni

Curtea europeana de Conturi cunoaste zilele acestea schimbari importante declansate de

schimbarea unora din membrii sai.
Aceasta institutie a Uniunii Europene are o istorie diferita fata de colegele ei, nefiind
prevazuta in Tratatele constitutive ci aparand mai tarziu, în contextul aplicarii si
consolidarii finantarii Comunitatilor prin resurse proprii si în cel al atribuirii
Parlamentului european a responsabilitatii de a descarca Comisia pentru executia
bugetului.
Ea a luat fiinta în urma initiativei parlamentarului german dr. Heinrich Aigner, presedinte
atunci al Comisiei de control bugetar, si a fost prevazuta de Tratatul din 22 iulie 1975,
care a reformat procedura bugetara si a intrat în vigoare la 1 iunie 1977. Curtea a inlocuit
Comisia de control prevazuta in Tratatele CEE si CEEA si comisarii de conturi prevazuti
in Tratatul CECO.
Curtea de Conturi a dobândit abia prin Tratatul de la Maastricht un statut echivalent cu al
unei institutii comunitare, iar in ciuda denumirii sale nu indeplineste o veritabila functie
jurisdictionala. Conform atributiilor trasate in Tratate, ea examineaza "legalitatea si
regularitatea cheltuielilor si incasarilor", asigurand si o "buna gestiune financiara" in
cadrul Comunitatilor.

Din Insulele Baleare la Curtea europeana

Curtea de Conturi este un organ colegial compus din 25 de membri. Pe 23 ianuarie 2006,
Consiliul, dupa ce s-a consultat cu Parlamentul European a numit pentru un mandat de 6
ani urmatorii cinci noi membrii: Massimo Vari (Italia), Juan Ramallo Massanet (Spania),
Olavi Ala-Nissilä (Finlanda), Lars Heikensten (Suedia) si Karel Pinxten (Belgia). Ei ii
inlocuiesc din 1 martie pe Giorgio Clemente (Italia), Aunus Salmi (Finlanda), Robert
Charles Reynders (Belgia), Juan Manuel Fabra Vallés (Spania) si Lars Tobisson (Suedia).

Cum pentru a fi membru al Curtii trebuie sa te aflii printre personalitatile care apartin sau
au apartinut în tarile lor institutiilor de control extern sau care poseda o calificare
deosebita pentru aceasta functie si cei cinci au fiecare in spate un CV impresionant:
Massimo Vari a fost judecator la Curtea de Conturi nationala; Massanet a activat la Inalta
Curte de Justitie a Insulelor Baleare, fiind si profesor de drept financiar si fiscal la
Universitatea Autonoma din Madrid; Ala-Nissilä si Karel Pinxten au facut parte din
parlamentele tarilor lor, fiind membri ai unor comitete legate de domeniul taxelor si
impozitelor iar Heikensten a fost guvernator al Bancii Centrale suedeze.
In acelasi timp cu schimbarile citate mai sus, Consiliul a reinnoit mandatele urmatorilor
judecatori: Máire Geoghegan-Quinn (Irlanda), Vítor Manuel da Silva Caldeira
(Portugalia) si Morten Louis Levysohn (Danemarca).

Mandatul membrilor Curtii de Conturi

Mandatul membrilor Curtii este de sase ani, in afara de ajungere la termen el putand
inceta prin demisia voluntara sau prin demisia din oficiu, pronuntata, la cererea Curtii de
Conturi, de catre Curtea de Justitie, când aceasta constata ca cel în cauza a încetat sa
raspunda conditiilor cerute sau sa-si îndeplineasca obligatiile care decurg din însarcinarea
pe care o are.
Membrii Curtii de Conturi trebuie sa-si exercite functiile în deplina independenta, în
interesul general al Comunitatii; ei nu trebuie sa solicite sau sa accepte instructiuni de la
nici un guvern sau alt organism; ei trebuie sa se abtina de la orice act incompatibil cu
natura functiei lor. La preluarea functiei, ei se angajeaza solemn ca, pe durata exercitarii
functiilor si dupa încetarea ei, sa îndeplineasca obligatiile care rezulta din functia
respectiva, mai ales datoria de a manifesta onestitate si circumspectie în acceptarea
anumitor pozitii sau avantaje dupa încetarea functiei lor.

BIBLIOGRAFIE

1. http://www.infoeuropa.ro/jsp/page.jsp?lid=1&cid=190&id=4746
2. http://ro.wikipedia.org/wiki/Curtea_European%C4%83_de_Conturi
3. http://www.uniuneaeuropeana.ro/cc.html
4. http://www.eca.europa.eu/presentation/index_ro.htm
5. http://www.dreptonline.ro/institutii/prezentari/detaliu_institutie.php?
id_institutie=12
6. http://www.cdep.ro/camera_deputatilor/2005092930_seminarPHARE/
UE_Institutii.pdf
7. http://www.ier.ro/Proiecte/Brosuri/EU.pdf
8. http://www.infoeuropa.ro/ieweb/imgupload/
Timisoara_Prezentare_Institutii_UE.pdf
9. http://www.europeana.ro/stiri/Nou%20presedinte%20al%20Curtii%20de
%20Conturi17012005.htm
10. Nicoleta Diaconu, Sistemul institutional al Uniunii Europene, Editura Lumina Lex,
Bucuresti, 2001
11. Ovidiu Tinca, Drept comunitar general, Editura Didactica si Pedagogica RA, Bucuresti,
1999
12. Irina Moroianu Zlatescu, Radu C. Demetrescu, Drept institutional european, Editura
Olimp, Bucuresti, 1999
13. Ion P. Filipescu, Augustin Fuerea, Drept institutional comunitar european, Editura
Actami, Bucuresti, 1999
14. Iordan Gheorghe Barbulescu, De la Comunitatile Europene la Uniunea Europeana.
Uniunea Europeana: Aprofundare si Extindere, Editura Trei, Bucuresti, 2001
15. Corina Leicu, Drept comunitar, Editura Lumina Lex, Bucuresti, 1998