Curtea de Conturi (CC) este organismul de stat din România
care are rolul de a controla folosirea resurselor financiare ale statului și ale sectorului public. Rapoartele Curții de Conturi sunt puse la dispoziția Parlamentului, autorităților și instituțiilor publice și contribuabililor. Misiunea Curții de Conturi constă în exercitarea funcţiei de control asupra modului de formare, de administrare şi de întrebuinţare a resurselor financiare ale statului şi ale sectorului public, punând la dispoziţia Parlamentului, autorităţilor, instituţiilor publice şi contribuabililor rapoarte privind utilizarea şi administrarea performantă a acestora în condiţii de economicitate, eficienţă şi eficacitate.
Viziunea pe termen mediu constă în asumarea unui rol de
partener credibil și onest pentru entitățile auditate, bazat pe o activitate de audit profesionistă, eficientă și documentată, având ca țintă finală cheltuirea fondurilor publice în interesul cetățeanului. Obiective: Dezvoltarea capacității profesionale prin promovarea unor proceduri moderne de audit; Creșterea capacității de adaptare la schimbările mediului extern în care activează Curtea de Conturi în vederea îmbunătățirii gradului de implementare a măsurilor dispuse și a recomandărilor formulate; Creșterea eficienței utilizării resurselor printr-un management performant. Curtea Europeană de Conturi a fost creată prin Tratatul bugetar din 1975 și a fost înființată în mod oficial la 18 octombrie 1977, având prima sesiune, o săptămână mai târziu. În acel moment, CEC nu era o instituție formală; acesta a fost un organism extern destinat verificării finanțelor Comunităților Europene. Acesta a înlocuit două organisme de audit separate, una care se ocupa de finanțele Comunității Economice Europene și Euratom și una care se ocupa de Comunitatea Europeană a Cărbunelui și Oțelului.[1] CEC nu a avut un statut juridic definit până la Tratatul de la Maastricht, când a devenit a cincea instituție, prima instituție nouă de la înființarea Comunității. Prin devenirea unei instituții, a dobândit noi competențe, cum ar fi capacitatea de a introduce acțiuni în fața Curții Europene de Justiție (CEJ). La început, puterea sa de audit s-a referit doar la pilonul Comunității Europene a Uniunii Europene (UE), însă, prin Tratatul de la Amsterdam, a câștigat toată puterea de a controla finanțele întregii UE.[