Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

§.1. CONSIDERAȚII INTRODUCTIVE

PRIVIND INSTITUȚIILE FUNDAMENTALE ALE
UNIUNII EUROPENE

Dreptul european, „terra incognita” pentru majoritatea juriștilor din Români, nu

abundă în definiții, chiar și majoritatea specialiștilor mulțumindu-se să arate despre ordinea
juridică a ceea ce se numea până de curând Comunități Europene, pe baza jurisprudenței
Curții de Justiție a Uniunii Europene1, doar că este o ordine juridică proprie, integrată
sistemului juridic al statelor memmbre. Sintetizând doctrina, sistemul juridic 2 comunitar are
calitatea de ordine juridică, reprezentând un ansamblu organizat și structurat de norme
juridice ierarhizate, având propriile sale izvoare, dotat cu organe și proceduri apte să le emită,
să le interpreteze, precum și să constate și să sancționeze la nevoie încălcarea lor.
În literatura de specialitate se operează în mod frecvent cu anumite concepte care vin
să evidențieze structura complexă şi dinamică a procesului construcţiei europene: instituţii
comunitare şi organe comunitare. Conceptul de instituţie comunitară se caracterizează prin
urmatoarele elemente specifice au rolul de a pune în aplicare, in temeiul competenţelor lor,
regulile juridice fundamentale de constituire şi de funcţionare a Comunităţilor şi a Uniunii
Europene; sunt create prin tratatele de constituire a Comunitatiilor Europene; in domeniile in
care actioneaza sunt dotate cu puterea de a lua decizii şi de a le impune statelor membre, din
aceasta perspectiva ele reprezinta o desprindere de schemele tradiţionale ale cooperarii
internationale, in care executarea tratatelor este supusa disponibilitatii semnatarilor,
suveranitatea naţională fiind cauza principală a aşa numitei “paralizii a tratatelor”.
Instituţiile Uniunii Europene au fost create pentru a da expresie unei apropieri din ce
în ce mai reale a naţiunilor europene în cadrul unei cooperări mai strânse ca niciodată. Pe
măsură ce responsabilităţile Uniunii s-au lărgit, Instituţiile Uniunii Europene s-au dezvoltat,
devenind mai numeroase. În primii douăzeci de ani de viaţă ai Uniunii Europene, procesul
decizional a fost mai simplu: Comisia Europeană propunea, Parlamentul dădea avizul,
Consiliul de Miniştri decidea, iar Curtea Europeană de Justiţie dădea interpretarea legală
necesară. Treptat însă, odată cu apariția unor noi provocări s-a simțit nevoia instituirii unor
alte instituții.
1
Decizia CJE din 17.05.1964, cazul nr. 6/1964, „Flamino Cosata/ENEL”, Culegerea 1964, p. 1141;
2
În sens clasic sistemul juridic înseamnă totalitatea normelor juridice adoptate, acceptate, publicate la un
moment dat într-un stat și poziționarea, ierarhizarea, organizarea lor internă, sau mai simplu dreptul valabil dintr-
un stat. A se vedea G. Fabian, Drept constituțional comunitar, ediția a III-a, revăzută și adăugită cu referiri la
Tratatul de la Lisabona, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 61;

1
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

Instituţiile comunitare îşi îndeplinesc atribuţiile în cadrul unui sistem instituţional,

între ele realizându-se legături şi corelaţii atât în plan vertical cât şi în plan orizontal. Tratatul
de la Maastricht a modificat arhitectura instituţională comunitară atât sub aspectul structurii
organice cât şi sub aspect funcţional. Sub aspect funcţional Tratatul de la Maastricht introduce
noi reguli care să contribuie la democratizarea procesului decizional.3
Legat de caracterul complex şi aprent greoi al funcţionalităţii instituţiilor comunitare,
se impune a fi precizat şi faptul că acestea sunt, pe de o parte, rezultatul şi procesul relaţiei
dintre naţional şi comunitar iar pe de altă parte, reprezintă instrumentele prin care se
realizează, în cele din urmă, dinamica raportului dintre respectivele nivele.Totodată
funcţionalitatea ansamblului instituţional comunitar se înfăptuieşte într-un cadru democratic,
fapt ilustrat de valorile democratice încorporate în fiecare din instituţiile în cauză şi în
activitatea lor de ansamblu. Semnificativă este în această privinţă, evoluţia Parlamentului
European care iniţial a îndeplinit funcţii cu un pronunţat caracter consultativ, dar care , mai
apoi, a dobândit un rol mai important în procesul decizional. Valenţele fiecărei instituţii
comunitare se dezvăluie însă numai în conexiune cu întregul din care fac parte, după cum
ansamblul instituţional este expresia interacţiunilor părţilor componente.Relaţiile politico-
juridice dintre instituţiile comunitare sunt complexe şi au un caracter dinamic, ele purtând
amprenta fiecărei etape caracteristice din procesul integrării.4 Controlul politic reflectat în
relaţiile dintre instituţiile comunitare în procesul funcţionalităţii sistemului comunitar este
realizat atât direct, fiind consacrat în atribuţiile unora dintre instituţii,cât şi indirect, el
rezultând implicit din locul şi rolul instituţiilor comunitare.5

3
Nicoleta Diaconu, Sistemul insituţional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, 2001,pag.4243. Puterea comunitară,
concretizată în instituţiile comunitare îşi realizează rolul integrativ şi asigură funcţionalitatea Comunităţii tocmai prin
instituţiile comunitare.Valoarea şi semnificaţia acestor instituţii se relevă numai în conexitatea lor. Funcţionalitatea
ansamblului instituţional comunitar este complexă şi aparent greoaie. Complexitatea derivă, pe de o parte, din specificul
instituţiilor aflate în ecuaţie, iar pe de altă parte, din dificultatea problemelor ce se ridică în faţa lor. Aceste dificultăţi
dobândesc un caracter mai evident în contextul noutăţii şi al naturii lor inedite în planul experienţei politico-juridice umane-
dacă ţinem cont de faptul că structurile integratoare comunitare sunt fără precedent în istorie;
4
Corina Leicu, Ioan Leicu, Instituţiile comunitare, Ed. Lumina Lex,1996, pag. 97-98
5
Viorel Marcu, Nicoleta Diaconu, Drept comunitar gerneral, Ed.Lumina Lex, 2002, pag. 110

2
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

§.2. SCURT ISTORIC

AL CURȚII DE CONTURI

În cadrul sistemelor constituţionale din statele moderne, funcţia de audit este în

general considerată a fi unul dintre elementele care garantează gestionarea democratică a
activităţilor din sectorul public. Această gestionare ia de obicei două forme distincte, dar
complementare, cunoscute sub numele de control intern şi audit extern. Gestionarea
fondurilor publice nu poate fi lipsită de un audit extern corespunzător.
Înfiinţarea Curţii de Conturi Europene a urmat acelaşi raţionament şi a coincis cu două
evenimente deosebit de importante: extinderea puterilor Parlamentului în domeniul
controlului bugetar şi finanţarea integrală a bugetului Uniunii Europene prin resurse proprii.
În faţa acestor schimbări şi a creşterii puterilor Parlamentului European în domeniul
execuţiei bugetare, era imperios necesar să se aducă o schimbare calitativă în auditul extern al
bugetului.
Astfel, la iniţiativa dlui Heinrich Aigner, preşedintele Comisiei pentru control bugetar
a Parlamentului European, care, din 1973, a pledat cu înverşunare pentru un organism de audit
extern la nivel comunitar, este înfiinţată Curtea de Conturi prin Tratatul de la Bruxelles din 22
iulie 1975. Curtea şi-a început activitatea ca organism de audit extern în octombrie 1977, cu
sediul la Luxemburg.
Curtea de Conturi Europeană a fost ridicată la rangul de instituţie 6 la 1 noiembrie
1993, odată cu intrarea în vigoare a Tratatului de la Maastricht care a consolidat astfel
independenţa şi autoritatea acesteia faţă de celelalte instituţii cu care se afla acum pe poziţii
egale. De la acea dată, Curtea are datoria de a publica o declaraţie de asigurare (DAS) cu
privire la fiabilitatea conturilor UE şi la legalitatea şi regularitatea operaţiunilor subiacente
bugetului UE. Rolul acesteia a fost confirmat şi consolidat la 1 mai 1999 odată cu intrarea în
vigoare a Tratatului de la Amsterdam care a împuternicit Curtea să efectueze activităţi de
audit cu privire la buna gestiune financiară, a subliniat rolul acesteia în lupta împotriva fraudei
şi i-a permis să formuleze recursuri în faţa Curţii de Justiţie pentru a-şi proteja prerogativele
în raport cu celelalte instituţii.

6
Având în vedere cele enumerate în secțiunea anterioară putem defini instituţiile comunitare drept acele organe,
create prin tratatele de constituire a comunitaţilor europene, care neavând personalitate juridică proprie,
reprezinta interesele statelor, ale comunitaţilor şi popoarelor europene, asigură respectarea dreptului şi
acţionează în domenii strict limitate, fiind dotate cu puterea de a lua decizii la nivel comunitar pe care le impune
statelor membre;

3
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

Tratatul de la Nice de la 1 februarie 2003 a confirmat principiul conform căruia

colegiul trebuie să fie format din câte un membru din fiecare stat membru, a permis Curţii
organizarea în camere şi a subliniat importanţa cooperării Curţii cu instituţiile de audit
naţionale.
Înfiinţarea Curţii de Conturi a răspuns nevoii Comunităţii de a avea o conştiinţă
financiară, astfel cum a definit-o preşedintele Curţii de Justiţie a Comunităţii de la acea
vreme, în octombrie 1977, dl Hans Kutscher.
Dispoziţii constituţionale cu privire la Curtea de Conturi se regăsesc în art. I-31 şi în
art. III-384 – III-385 din tratat. Acestea reiau prevederile T.C.E., astfel încât nu se poate vorbi
de modificări şi nici de noutăţi. Singura observaţie demnă de luat în seamă este aceea că s-a
considerat necesar să se menţioneze expres faptul că instituţia în discuţie este una comunitară,
cu toate consecinţele ce decurg de aici, în special faptul că actele emise de Curte produc
efecte juridice7.

7
Gâlea I., Dumitrascu, M.A., Morariu, C., Tratatul instituind o Constituţie pentru Europa, Ed.All Beck, 2005,
pag. 67 ;

4
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

§.3. ORGANIZAREA ȘI FUNCTIONAREA

CURȚII DE CONTURI A UNIUNII EUROPENE

Înfiinţarea Curţii de Conturi se înscrie în contextul aplicării şi consolidării finanţării

Comunităţilor prin resurse proprii şi în cel al atribuirii Prlamentului European a
responsabilităţii de a descărca Comisia pentru execuţia bugetului81.

3.1. Componența Curții de Conturi

Curtea de Conturi numără în prezent 25 de membri, aleşi dintre persoanele care
aparţin sau au aparţinut în ţările lor instituţiilor de control extern sau care posedă o calificare
deosebită pentru această funcţie. Ei trebuie să ofere toate garanţiile de independenţă.
Dispoziţiile privind interdicţia exercitării altor activităţi profesionale, datoria de probitate şi
discreţie, acceptarea de funcţii sau avanteje după încetarea mandatului, privilegiile şi
imunităţile sunt, în general, identice cu cele prevăzute pentru judecătorii Curţii de Justiţie a
Comunităţilor Europene91.
Membrii Curţii de Conturi îşi exercită funcţiile în deplină independenţă, în interesul
general al Comunităţii, ceea ce înseamnă că au obligaţia de a nu solicita şi accepta instrucţiuni
din partea nici unui guvern sau organism. Numirea lor este făcută de Consiliu, care hotărăşte
în unanimitate, după consultarea Parlamentului European. Perioada unui mandat este de 6 ani,
cu posibilitate de reînnoire.
Preşedintele Curţii este ales dintre membrii acesteia pentru o durată de 3 ani,
prelungirea mandatului fiind permisă. El asigură buna funcţionarea serviciilor şi a activităţii
Curţii şi o reprezintă pe plan extern, în special atunci când instituţia pe care o conduce trebuie
să prezinte rapoarte altor instituţii comunitare102.
Mandatul membrilor Curţii de Conturi încetează prin deces, demisie, împlinirea
termenului sau prin decizia din oficiu pronunţată la cerea Curţii de Conturi de către C.J.U.E.,
atunci când aceasta constată că cel în cauză a încetat să rspundă condiţiilor cerute sau să-şi
îndeplinească obligaţiile care decurg din însărcinarea sa. Înlocuitorul va continua mandatul
până la împlinirea termenului de 6 ani. Indemnizaţiile şi drepturile la pensie sunt stabilite prin
hotărârea Consiliului, luată cu majoritate calificată113.

8
A. Fuerea, Manualul Uniunii Europene, Editura Actami, Bucureşti, 2001, pag. 96 ;
9
Privilegiile şi imunităţile aplicabile membrilor Curţii de Conturi se conformează Protocolului de la Bruxelles
relativ la Curtea de Justiţie
10
A. Fuerea, Instituţiile Uniunii Europene, Editura Univesrul Juridic, Bucureşti, 2002, pag. 150;
11
Idem;

5
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

3.2. Funcționarea Curții de Conturi

Curtea de Conturi funcţionează ca un organ colegial. Fiecărui membru îi este
repartizat un sector specifc de activitate. În exercitarea însărcinărilor, instituţia adoptă avize
sau rapoarte anuale cu majoritatea membrilor care o compun. Potrivit Tratatului de la Nisa,
Curtea de Conturi îşi va putea crea Camere pentru adoptarea anumitor categorii de avize sau
raporturi. Activitatea acesteiinstituţii se desfăşoară la Luxemburg.
Curtea de Conturi a Uniunii Europene, asemănător celorlalte instituții fundamentale
beneficiază de autonomie instituțională. Autonomia instituţională rezultă din tratalele
constitutive ale comunităţilor europene. Ea nu presupune personalitate juridică pentru că
potrivit art.210 din Tratatul CEE, personalitatea juridică este recunoscută doar comunităţilor.
Autonomia se manifestă însă prin faptul că instituţiile comunităţilor europene dispun de
competenţa de a-şi adopta regulamentul de organizare şi funcţionare (art.142, 151 şi 162 din
Tratatul CEE) precum şi de a-şi organiza propria funcţionare internă pe baza acestuia, în
scopul realizării obiectivelor pentru care au fost înfiinţate şi sarcinilor care le-au fost
încredinţate. Autonomia funcţională se manifestă, de asemenea, prin posibilitatea instituţiilor
comunitare de desemnare a propriilor funcţionari comunitari.
Pentru a-şi îndeplini activitatea în mod eficient, Curtea de Conturi trebuie să rămână
complet independentă de celelalte instituţii, păstrând, în acelaşi timp, legătura cu acestea.
Curtea de Conturi are aproximativ 800 de angajaţi, inclusiv traducători, administratori
şi auditori. Auditorii sunt împărţiţi în „grupuri de audit”. Aceştia pregătesc rapoarte
preliminare pe baza cărora Curtea adoptă decizii.
Auditorii efectuează frecvent controale la sediul altor instituţii UE, în statele membre
şi în orice ţară care primeşte ajutoare din partea UE. De fapt, deşi activitatea Curţii are
legătură în cea mai mare măsură cu banii de care este responsabilă Comisia, peste 80% din
cheltuielile UE sunt administrate de autorităţile naţionale. Curtea de Conturi nu deţine puteri
legale. Dacă auditorii descoperă fraude sau nereguli, aceştia informează Oficiul European de
Luptă Antifraudă (OLAF)12.
Curtea de Conturi Europeană organizează şi efectuează auditul în totală independenţă
12
Pentru a întări mijloacele de prevenire a fraudei, Comisia a înfiinţat în cadrul propriei instituţii Oficiul
European de Luptă Antifraudă (OLAF) prin Decizia 1999/352 CE, CECO din 28 aprilie 1999. Oficiul a primit
responsabilitatea de a conduce investigaţiile administrative antifraudă şi, de asemenea, beneficiază de un statut
independent special. Oficiul şi-a început activitatea la 1 iunie 1999, data intrării în vigoare a Regulamentului
1073/1999/CE al Parlamentului European şi al Consiliului, şi a Regulamentului Consiliului (Euratom)
1074/1999 din 25 mai 1999 privind investigaţiile realizate de OLAF. Oficiul a succedat „Grupul de lucru pentru
coordonarea prevenirii fraudei” (UCLAF), care a făcut parte din Secretariatul General al Comisiei, creat în 1988;

6
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

faţă de alte instituţii europene şi de guvernele statelor membre. Ea decide asupra acţiunilor de
audit selectate, asupra datei de prezentare a observaţiilor şi a concluziilor sale. Curtea de
Conturi Europeană efectuează auditul în conformitate cu propria sa politică şi normele proprii
de audit. Acestea au fost adaptate la Normele internaţionale general acceptate, în special
Normele de control INTOSAI13 şi Normele internaţionale ale Federaţiei internaţionale a
experţilor contabili, având în vedere contextul Uniunii Europene. Tratatul dispune pe de altă
parte că în statele membre controlul se efectuează în legătură cu instituţiile superioare de audit
naţionale sau cu alte organisme naţionale competente. În practică acestea din urmă aduc
auditorilor de la Curtea de Conturi Europeană, o susţinere practică şi logistica la nivel local ca
şi cunoştinţele specifice în domeniul auditului.
Curtea de Conturi Europeană participă la activităţile organizate de EUROSAI 14,
organizaţie a instituţiilor superioare de audit europene şi de INTOSAI 15, echivalentul acestora
la nivel mondial.
Curtea practică două moduri apropiate în ceea ce priveşte auditul bunei gestiuni
financiare, în funcţie de obiectivul auditat şi de riscul estimat.
Primul mod constă în evaluarea gestiunii cheltuielilor şi în special, măsurile avute în
vedere să asigure optimizarea resurselor. Aceasta implică pe de o parte, evaluarea strategiei
adoptate de către responsabilii entităţii auditate, precum şi sistemele utilizate pentru
optimizarea utilizării resurselor şi pe de altă parte verificarea deciziilor luate. Auditul trebuie
să permită a determina dacă metoda aleasă de responsabil este susceptibilă de a asigura
optimizarea resurselor şi în ce manieră poate fi îmbunătăţită.
A doua metodă presupune o evaluare vizând a se stabili, dacă un program sau un
proiect a acordat atenţie obiectivelor sale şi a permis optimizarea resurselor. El acţionează în
această situaţie examinând dacă obiectivele unei cheltuieli efectuate au fost atinse şi cum s-a
ajuns la aceasta, dacă rezultatele s-au obţinut cu minimum de resurse. Concluziile auditului
trebuie să permită a se stabili dacă resursele au fost optimizate în cadrul programului şi în ce
situaţie pot fi ele îmbunătăţite.
13
NTOSAI (Organizația Internațională a Instituțiilor Supreme de Audit) este organizația profesională a
instituțiilor supreme de audit din țările care fac parte din Organizația Națiunilor Unite sau din agențiile
specializate ale acesteia. INTOSAI numără 191 de membri cu drepturi depline (dintre aceștia, Curtea este
singurul organism supranațional) și patru organizații internaționale care au statutul de membri asociați.
INTOSAI face parte dintre organizațiile de sprijin ale ONU;
14
Curtea este unul dintre membrii fondatori ai EUROSAI (Organizația Europeană a Instituțiilor Supreme de
Audit), care este o organizație regională a INTOSAI cu aproximativ 50 de membri, înființată de instituțiile
supreme de audit din Europa și de Curte în 1989. Curtea participă activ la numeroase grupuri de lucru și grupuri
operative ale EUROSAI și, din 2011, este membră a Comitetului director al organizației;
15
Celelalte grupări regionale ale INTOSAI sunt AFROSAI, ARABOSAI, ASOSAI, CAROSAI, OLACEFS și
PASAI;

7
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

3.3. Atribuţiile Curţii de Conturi

Rolul Curții de Conturi este acela de institutie specializata in controlul financiar,
exercitat asupra institutiilor comunitare, asupra modului de incasare a veniturilor si de
realizare a cheltuielilor din bugetul comunitar. De asemenea controleaza managementul
financiar al conducerilor institutiilor si organismelor comunitare.
Prin atribuţiile care îi revin, Curtea de Conturi exercită două categorii de funcţii:
funcţia de control, exprimată prin aceea că examinează legalitatea veniturilor şi cheltuielilor şi
asigură gestiunea financiară la nivel comunitar, şi funcţia consultativă, care presupune
prerogativa conferită prin tratate acestei instituţii de a emite avize consultative.
Curtea de Conturi, aşa cum am precizat anterior, nu îndeplineşte o veritabilă funcţie
jurisdicţională. Cu toate acestea, competenţele care îi sunt recunoscute sunt foarte largi.
Astfel, Curtea are responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor, pe care o
realizează în mod autonom, fapt care o deosebeşte de simplele organe auxiliare şi care stă la
baza recunoaşterii calităţii ei de instituţie.
Totodată, Curtea de Conturi se ocupă cu examinarea aspectelor de legalitate şi
regularitate a tuturor veniturilor şi cheltuielilor celor trei Comunităţi, indiferent dacă sunt
bugetare sau nu. Controlul veniturilor se calculează pe baza sumelor stabilite ca datorate şi a
vărsămintelor către Comunitate, iar cel al cheltuielilor pe baza angajamentelor asumate şi a
plăţilor efectuate şi poate avea loc înainte de închiderea conturilor exerciţiului financiar în
cauză.
O altă atribuţie a Curţii de Conturi este cea potrivit căreia examinează conturile
veniturilor şi cheltuielilor oricărui organism creat de Comunitate, în măsura în care actul
fondator nu exclude acest lucru. Curtea prezintă Parlamentului European şi Consiliului o
declaraţie de asigurare privind fiabilitatea conturilor şi legalitatea şi regularitatea operaţiunilor
auxiliare.
Curtea de Conturi exercită funcţia de control şi în raport cu execuţia bugetară.
Parlamentul, la recomandarea Consiliului, descarcă Comisia de executarea bugetului, în urma
examinării conturilor şi a bilanţului financiar, a raportului anual al Curţii de Conturi şi a
raporturilor ei speciale, precum şi pe baza răspunsurilor instituţiilor formulate la observaţiile
Curţii.
Pentru îndeplinirea sarcinilor ce-i revin, Curtea de Conturi colaborează cu alte
instituţii internaţionale similare şi cu organismele naţionale de control. Verificările au loc pe
baza documentelor şi, dacă este necesar, se desfăşoară la faţa locului, în celelalte instituţii ale

8
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

Comunităţii şi în statele membre. Aceste instituţii sau servicii aduc la cunoştinţa Curţii de
Conturi dacă intenţionează să participe la control.
Orice document sau orice informaţie necesare pentru îndeplinirea misiunii Curţii de
Conturi îi sunt comunicate la cerere. Activitatea ei se concretizează în rapoarte anuale,
redactate după încheierea exerciţiului financiar, care sunt transmise altor instituţii comunitare.
În cuprinsul acestora, Curtea de Conturi poate face orice observaţie pe care o consideră utilă
cu privire la modul de gestionare a mijloacelor financiare a Comunităţilor. Rapoartele
înaintate Comisiei şi Parlamentului European sunt analizate împreună cu cele ale instituţiilor
controlate şi sunt luate măsurile necesare 161. Totodată, Curtea de Conturi îşi poate prezenta în
orice moment observaţiile, sub forma rapoartelor scrise, asupra oricăror chestiuni specifice.
Curtea de Conturi trebuie să fie consultată de către celelalte instituţii comunitare cu
privire la orice proiect din sfera financiară şi bugetară. La solicitarea acestora, Curtea emite
avize consultative, în vederea adoptării unor acte juridice. Ele nu sunt avize conforme, căci
destinatarul lor nu este legat de conţinut, însă solicitarea lor este obligatorie. Prin intermediul
avizelor consultative Curtea execută un control financiar preventiv, contribuind la buna
organizare financiară a activităţii comunitare17.
Prin dispoziţiile Tratatului de la Amsterdam, Curtea de Conturi dobândeşte prerogativa
de a introduce acţiuni în faţa Curţii de Justiţie, în vederea exercitării atribuţiilor sale. Tot prin
dispoziţiile acestui tratat, ea poate efectua controale în localurile oricărui organism care
gestionează venituri sau cheltuieli în numele Comunităţii, chiar şi în statele membre. De
asemenea, ea poate efectua astfel de controale şi în localurile persoanelor fizice sau juridice
care beneficiază de vărsăminte ce provin din bugetul comunitar18.

16
V. Marcu, Drept instituţional comunitar, Ed. Lumina Lex, 2001, pag. 97
17
V. Marcu, N. Diaconu, “Drept…”, op. cit., pag. 200
18
A. Fuerea… “Instituţiile…”, op. cit., pag. 13

9
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

§.4. CONSIDERAȚII FINALE

Auditul financiar evoluează şi se consolidează o dată cu evoluţia procesului de

reformă şi transformare a societăţii, al cărei obiectiv este, crearea unei economii de piaţă
funcţionale, similară cu cele existente în ţările membre ale Uniunii Europene .
Aderarea României la Uniunea Europeană şi schimbările rapide şi complexe ce au loc
în economia mondială, impun o permanentă perfecţionare a specialiştilor în domeniu
concomitent cu implementarea unor tehnici de audit financiar armonizate cu cele europene şi
internaţionale, cu standardele de contabilitate şi audit.
Practicile de audit financiar au fost introduse la noi în ţară, în perioada de tranziţie spre
o economie de piaţă, din dorinţa specialiştilor români de a corela şi adapta reglementările
româneşti cu standardele contabile prevăzute pe plan internaţional.
Tratatele au conferit Curţii dreptul de acces la toate informaţiile necesare în realizarea
misiunii sale
Concluzionând, atribuţiile Curţii de Conturi sunt foarte largi, exprimând în principal:
examinarea aspectelor de legalitate şi regularitate a veniturilor şi cheltuielilor
Comunităţii;
controlul pe domenii asupra instituţiilor şi statelor membre;
funcţia de asistenţă a autorităţilor bugetare;
responsabilitatea exercitării controlului permanent al conturilor.
Pentru a le garanta contribuabililor europeni faptul că banii publici sunt cheltuiţi în
mod eficient, Curtea de Conturi este abilitată să verifice (să auditeze) orice persoană sau
organizaţie care gestionează fonduri europene. În acest scop, efectuează frecvent controale pe
teren. Concluziile sale scrise sunt incluse în rapoarte adresate Comisiei Europene şi
guvernelor statelor membre.

10
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

BIBLIOGRAFIE

1. DIACONU, N., Sistemul insituţional al Uniunii Europene, Ed. Lumina Lex, 2001;
2. FABIAN, G., Drept constituțional comunitar, ediția a III-a, revăzută și adăugită cu
referiri la Tratatul de la Lisabona, Ed. Hamangiu, București, 2010;
3. FUEREA, A., Drept comunitar european. Partea generală, Ed. All Beck, 2003;
4. FUEREA, A., Manualul Uniunii Europene, Editura Actami, Bucureşti, 2001;
5. FUEREA, A., Instituţiile Uniunii Europene, Editura Univesrul Juridic, Bucureşti,
2002;
6. GALEA I., DUMITRASCU, M.A., MORARIU, C., Tratatul instituind o Constituţie
pentru Europa, Ed.All Beck, 2005;
7. LEICU, C., LEICU, I., Instituţiile comunitare, Ed. Lumina Lex,1996;
8. MARCU, V., DIACONU, N., Drept comunitar gerneral, Ed.Lumina Lex, 2002;
9. MARCU, V., Drept instituţional comunitar, Ed. Lumina Lex, 2001 ;
10. ONEŢ, C., Dreptul Finanţelor Publice, Parte generală, Ed. Lumina Lex, Bucureşti,
2005.

11
 Curtea Europeană de Conturi şi bugetul comunitar

CUPRINS

§.1. Considerații introductive privind instituțiile fundamentale ale Uniunii Europene .............
1
§.2. Scurt istoric al Curții de Conturi .........................................................................................
3
§.3. Organizarea și functionarea Curții de Conturi a Uniunii Europene ....................................
5
3.1. Componența Curții de Conturi ................................................................................
5
3.2. Funcționarea Curții de Conturi ................................................................................
6
3.3. Atribuţiile Curţii De Conturi ...................................................................................
8
§.4. Considerații finale .............................................................................................................
10
BIBLIOGRAFIE ..................................................................................................................... 11

12