Istitutie UE Tratatul prin care a Componenta si structura Modul de luare a deciziilor Atributiile

fost infiintata
Institutia
Consiliul Consiliul European Consiliul European este o Consiliul European adoptă Reunind la nivel înalt șefii de stat sau de
European a fost înființat ca un instituție a Uniunii Europene. majoritatea deciziilor sale prin guvern din toate țările UE, Consiliul
organism informal în Este format din șefii de stat sau consens. În anumite cazuri European reprezintă cel mai înalt nivel de
1974, a devenit o de guvern ai statelor membre totuși se aplică majoritatea cooperare politică între statele membre. În
instituție oficială ale Uniunii, Președintele calificată, cum ar fi în cazul cadrul reuniunilor, liderii iau decizii prin
a UE în 2009, Comisiei alegerii președintelui sau al consens cu privire la direcția generală și
când Tratatul de la Europene și Președintele numirii Comisiei și al Înaltului prioritățile Uniunii și impulsionează
Lisabona a intrat în Consiliului European. Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru dezvoltarea acesteia. Consiliul European
vigoare. Reprezentant al Uniunii pentru afaceri externe și politica de nu adoptă acte legislative. La sfârșitul
PrimulConsiliu Afaceri Externe și Politică de securitate. Atunci când Consiliul fiecărei reuniuni sunt elaborate „concluzii”,
European, așa cum Securitate, participă de European decide prin vot, doar care reflectă mesajul principal al discuțiilor
a devenit cunoscut, asemenea la întruniri fără drept șefilor de stat sau de guvern le și trec în revistă deciziile luate, referindu-se
a avut loc la Dublin de vot. este permis să voteze. inclusiv la acțiunile care trebuie luate ca
în 10-11 martie Întâlnirile pot include si alți urmare a acestora. Concluziile identifică
1975 în timpul invitați, precum Președintele problemele majore care trebuie abordate
primei președinții Băncii Centrale Europene, dacă de către Consiliu, adică în cadrul
Irlandeze a este necesar. Secretarul reuniunilor miniștrilor. Comisia Europeană
Consiliului Uniunii General al Consiliului participă poate fi, de asemenea, invitată să prezinte
Europene. În 1987, și este responsabil pentru propuneri referitoare la anumite provocări
Consiliul a fost organizarea ședinței precum și sau oportunități deosebite ale Uniunii. De
inclus în tratate de minuta ședinței. Președintele regulă, reuniunile Consiliului European au
pentru prima dată Parlamentului European loc de cel puțin două ori pe semestru. Se
(Actul Unic participă de asemenea pentru a pot organiza reuniuni suplimentare
European) iar rolul acorda discursul de deschidere (extraordinare sau informale) pentru a
lui a fost definit arătând poziția Parlamentului răspunde unor probleme urgente care
pentru prima dată European înainte ca dezbaterile necesită decizii la nivel înalt, de exemplu în
în Tratatul de la să înceapă. domeniul afacerilor economice sau al
Maastricht. politicii externe.
Parlamentul Între 10-13 Sediul central al Parlamentului Cea mai mare parte a legislației Parlamentul dispune de trei puteri
UE septembrie 1952, în European se află la Strasbourg. UE este adoptată prin aplicarea importante:
cadrul CECO Acolo se țin cele 12 ședințe procedurii legislative ordinare. În Puterea legislativă, prin care împreună
(Comunitatea anuale în plen, a câte patru zile cadrul acestei proceduri, cu Consiliul Uniunii Europene adoptă
Europeană a fiecare. Comisiile și fracțiunile Parlamentul și Consiliul dețin în legislația europeană (directive, ordonanțe,
Cărbunelui și se mai pot întruni, de comun puterea legislativă. decizii). Această coparticipare la procesul
Oțelului) a avut loc asemenea, la Bruxelles, unde Procedura începe la Comisie. legislativ asigură legitimitatea democratică
prima ședință a unei ocazional au loc și ședințe Când intenționează lansarea a textelor de lege adoptate. PE nu are
Adunări plenare. Sediul Secretariatului unei propuneri de acțiune, drept de inițiativă, adică nu poate înainta
Parlamentare, General se află la Luxemburg. Comisia solicită adesea opinii cu propriile proiecte de legi. După
alcătuită din 78 Secretariatul General este privire la chestiunea în cauză semnarea Tratatului de la Nisa, în
membri ai condus de un Secretar general din partea guvernelor, a majoritatea domeniilor politice deciziile se
parlamentelor și este alcătuit din 8 direcții, întreprinderilor, a organizațiilor iau pe principiul coparticipativ, la care
naționale. Adunarea fiecare fiind condusă de un societății civile și a cetățenilor. parlamentul și Consiliul au drepturi egale,
nu avea, în mare, director general, la care se Opiniile primite sunt luate în urmând ca în cazul în care nu se ajunge la
decât rol adaugă un Birou juridic. considerare la elaborarea un consens decizia să fie luată în a treia
consultativ, însă Direcțiile Generale mai propunerii Comisiei, care este ședință, în cadrul unei comisii de mediere.
avea posibilitatea apropiate sferei politice își au prezentată Consiliului și Puterea bugetară. Parlamentul European
de a constrânge sediul la Bruxelles, celelalte la Parlamentului. O propunere împreună cu Consiliul sunt organele
Înalta Autoritate a Luxemburg. Aici lucrează circa poate fi înaintată la invitația bugetare ale UE. Comisia
CECO să 3500 angajați, adică peste Consiliului, a Consiliului Europeană întocmește un proiect de buget.
demisioneze, prin jumătate din personal, mulți European, a Parlamentului În faza de aprobare a bugetului
neacordarea votului dintre aceștia fiind traducători și European sau a cetățenilor Parlamentul și Consiliul au posibilitatea de
de încredere. În funcționari ai serviciilor europeni sau poate fi făcută de a efectua modificări. La capitolul de venituri
1957, odată cu administrative. către Comisie din proprie bugetare ultimul cuvânt îl are Consiliul, la
Tratatele de la Lucrările de pregătire a inițiativă. Consiliul și cel de cheltuieli îl are Parlamentul.
Roma, se ședințelor plenare ale Parlamentul citesc și discută Puterea de control
înființează Comunit Parlamentului sunt efectuate de fiecare în parte propunerea. democratic asupra Comisiei Europene.
atea Economică cele 20 de comisii ale Dacă nu se ajunge la niciun Înainte de numirea membrilor acesteia,
Europeană (CEE) Parlamentului, ale căror acord la a doua lectură, Parlamentul analizează în comisiile sale
și Comunitatea competențe acoperă toate propunerea este prezentată unui competența și integritatea comisarilor
Europeană a domeniile, de la drepturile femeii „comitet de conciliere”, compus desemnați (propuși). Parlamentul poate
Energiei până la protecția consumatorilor din reprezentanți ai Consiliului și aproba numirea membrilor comisiei, sau
Atomice (EURATO și sănătate. O comisie este ai Parlamentului în număr egal. impune retragerea unuia din comisari prin
M). Adunarea alcătuită din 24 până la 76 de Reprezentanții Comisiei neacordarea votului de încredere. În afară
Generală, alcătuită deputați europeni și are un participă, de asemenea, la de acestea, Parlamentul exercită un
acum din 142 președinte, un birou și un reuniunile comitetului și control politic prin Consiliul de Miniștri și
deputați, răspundea secretariat. De asemenea, contribuie la discuții. Odată ce Consiliul European, cu precădere în afara
de toate cele 3 Parlamentul poate constitui comitetul a ajuns la un acord, CE, acolo unde aceste instituții au funcții
comunități. Fără a subcomisii și comisii speciale textul aprobat este trimis la executive.
beneficia de noi pentru gestionarea unor Parlament și la Consiliu pentru o
competențe, probleme specifice, precum și a treia lectură, pentru a putea fi
adunarea își comisii de anchetă în cadrul adoptat în final sub formă de
 schimbă totuși competențelor sale de control. lege. În majoritatea cazurilor,
denumirea în Dezbaterile din cadrul comisiilor Parlamentul votează propunerile
Parlamentul sunt publice. prin majoritate simplă, iar
European. În 1971 Consiliul prin majoritate
CE are un buget calificată (ceea ce înseamnă că
propriu, la cel puțin jumătate din numărul
elaborarea și total de state membre ale UE,
adoptarea căruia reprezentând aproximativ două
participă și treimi din populație, trebuie să
Adunarea. În 1979 voteze în favoarea propunerii).
au loc pentru prima În unele cazuri este necesar un
dată alegeri directe vot unanim în Consiliu. În plus
pentru Parlamentul față de triunghiul Comisie-
European. În 1986 Consiliu-Parlament, există mai
se semnează Actul multe organisme consultative,
Unic European. În de recomandările cărora trebuie
aceste tratate se să se țină seama când proiectul
folosește pentru de act legislativ propus implică
prima dată noțiunea domeniul lor de interes. Chiar
de „Parlament dacă avizul lor nu este urmat,
European”, ale cărui acest lucru contribuie la un
drepturi sunt extinse control democratic al legislației
și în procesul UE, asigurându-se că aceasta
legislativ general. face obiectul unei examinări
Conform Tratatului extinse. Aceste organisme sunt:
de la Maastricht Comitetul Economic și Social
parlamentul poate European, care reprezintă
respinge un proiect grupuri ale societății civile, cum
de lege și fără ar fi angajatori, sindicate și
acordul Consiliului grupuri de interese; Comitetul
de Miniștri și poate Regiunilor, care se asigură că
înființa comisii de este auzită vocea administrației
investigație locale și regionale.
Consiliu UE 1958 (sub În cadrul Consiliului, miniștrii Deciziile în cadrul Consiliului se Consiliul este un factor de decizie
denumirea de statelor membre ale UE se adoptă pe bază de vot. În important în UE. Activitatea sa se
Consiliul Comunității reunesc pentru a discuta majoritatea cazurilor, pentru ca desfășoară în cadrul reuniunilor Consiliului,
Economice probleme ale UE, pentru a lua o decizie să fie adoptată este la care participă un ministru din fiecare
Europene) In 1965 decizii și pentru a adopta acte
se semneaza legislative. Miniștrii care
semnarea participă la aceste reuniuni dețin
“Tratatului de autoritatea de a angaja guvernul
fuziune” potrivit lor în acțiunile convenite în
căruia are loc cadrul reuniunilor Consiliului.
unificarea Miniștrii care participă la
organelor reuniunea Consiliului depind de
comunitare subiectele de pe agendă –
principale ale celor aceasta fiind cunoscută drept
trei comunități, „configurația” Consiliului. Spre
urmând ca noile exemplu, dacă în Consiliu se vor
organe să fie: discuta probleme de mediu, la
Parlamentul reuniune vor participa miniștrii
European de resort din fiecare țară a UE,
(rebotezat în iar reuniunea va avea titlul
30.03.1962 din „Consiliul Mediu”; la fel se
Adunarea întâmplă în cazul „Consiliului
Parlamentară Afaceri Economice și
Europeană), Financiare” sau al „Consiliului
Comisia Competitivitate” etc.
Europeană, Coerența globală a activității
Consiliul Ministerial diferitelor configurații ale
și Curtea de Consiliului este asigurată de
Justiție. Consiliul Afaceri Generale, care
monitorizează realizarea
efectivă a acțiunilor care decurg
din reuniunile Consiliului
European. Acesta este susținut
de Comitetul Reprezentanților
Permanenți.
(„Coreper” – din denumirea în
limba franceză: Comité des
représentants permanents).
Coreper este alcătuit din
reprezentanții permanenți ai
guvernelor statelor membre pe
necesară o majoritate calificată.
În unele cazuri, tratatele impun
o procedură diferită, cum ar fi un
vot unanim în sectorul fiscal.
Pentru ca o propunere să fie
adoptată cu majoritate calificată,
ea trebuie să obțină o majoritate
dublă, atât a statelor membre,
cât și a populației. Voturile
„pentru” trebuie să reprezinte cel
puțin: X 55 % din statele
membre, adică 16 țări din 28; X
statele membre care reprezintă
65 % din populația UE, adică
aproximativ 329 de milioane
dintr-o populație de aproximativ
506 milioane. În plus, pentru ca
să se blocheze adoptarea unei
decizii, este nevoie ca cel puțin
patru țări, reprezentând peste
35 % din populație, să voteze
împotrivă. Aceste reguli asigură
faptul că toate deciziile adoptate
de Consiliu se bucură de sprijin
larg peste tot în Europa, dar și
faptul că minoritățile de mici
dimensiuni nu pot să blocheze
adoptarea deciziilor. Până în
noiembrie 2014, se folosea un
sistem diferit, prin care fiecare
țară avea un anumit număr de
voturi.
guvern național al UE. Scopul acestor
reuniuni este acela de a discuta, conveni,
modifica și, în final, adopta. legislația, de a
coordona politicile statelor membre sau de
a defini politica externă a UE. Miniștrii care
participă la reuniunea Consiliului depind de
subiectele de pe agendă – aceasta fiind
cunoscută drept „configurația” Consiliului.
Spre exemplu, dacă în Consiliu se vor
discuta probleme de mediu, la reuniune vor
participa miniștrii de resort din fiecare țară
a UE, iar reuniunea va avea titlul „Consiliul
Mediu”; la fel se întâmplă în cazul
„Consiliului Afaceri Economice și
Financiare” sau al „Consiliului
Competitivitate” etc.
LEGISLAȚIA
O mare parte din legislația UE este
adoptată în comun de Consiliu și
Parlament. Ca regulă generală, Consiliul
acționează doar la propunerea Comisiei,
iar Comisia este cea care are în mod
normal responsabilitatea de a se asigura
că legislația UE, odată adoptată, este
corect aplicată.
2. COORDONAREA POLITICILOR
STATELOR MEMBRE (DE EXEMPLU,
POLITICA ECONOMICĂ)
Toate statele membre ale UE fac parte din
uniunea economică și monetară (UEM),
chiar dacă nu toate aparțin zonei euro. În
cadrul UEM, politica economică a UE se
bazează pe strânsa coordonare a politicilor
economice naționale. Această coordonare
este asigurată de miniștrii economiei și
finanțelor, care alcătuiesc împreună
Consiliul Afaceri Economice și Financiare
 lângă Uniunea Europeană.
Fiecare stat membru al UE are
la Bruxelles o echipă
(„Reprezentanță permanentă”)
care îl reprezintă și îi apără
interesele naționale la nivelul
UE. Președintele fiecărei
reprezentanțe este, în fapt,
ambasadorul statului respectiv
pe lângă UE. Ambasadorii se
reunesc săptămânal în cadrul
Coreper. Ei sunt asistați de mai
multe grupuri de lucru alcătuite
din funcționari ai administrațiilor
naționale.
Comisia UE Comisia Europeană Cei 27 de comisari, câte unul
derivă din una din din fiecare stat membru,
cele 5 instituții trasează direcţiile politice ale
create în sistemul Comisiei pe durata mandatului
supranațional al lor de 5 ani și pote fi reînoit.
Comunităților Temeiul juridic de bază privind
Europene, urmând organizarea, funcționarea și
propunerea atribuțiile Comisiei este
Echipa formată din 27 de
comisari (cunoscută și sub
denumirea de „colegiu”) se
reunește o dată pe săptămână,
de obicei miercurea, la
Bruxelles. Fiecare punct de pe
ordinea de zi este prezentat de
comisarul responsabil pentru
(Ecofin). 3. POLITICA EXTERNĂ ȘI DE
SECURITATE COMUNĂ (PESC) Stabilirea
și punerea în aplicare a politicii externe și
de securitate a UE intră exclusiv în
domeniul de competență al Consiliului
European și al Consiliului acționând în
unanimitate. Ea este pusă în aplicare de
Înaltul Reprezentant al Uniunii pentru
afaceri externe și politica de securitate,
împreună cu statele membre, în cadrul
Consiliului Afaceri Externe.
4. ÎNCHEIEREA ACORDURILOR
INTERNAȚIONALE
În fiecare an, Consiliul încheie (adică
semnează oficial) un număr de acorduri
între Uniunea Europeană și țări care nu fac
parte din UE, precum și cu organizații
internaționale. Aceste acorduri pot acoperi
domenii vaste, precum schimburile
comerciale, cooperarea și dezvoltarea, sau
pot aborda teme specifice, de exemplu
materialele textile, pescuitul, știința și
tehnologia, transportul etc.
5. APROBAREA BUGETULUI UE Bugetul
anual al UE este stabilit în comun de către
Consiliu și Parlamentul European. Dacă
cele două instituții nu ajung la un acord,
sunt urmate procedurile de conciliere până
când se aprobă bugetul.
Comisia este instituția independentă politic
care reprezintă și apără interesele UE în
ansamblu. Comisia a fost prevăzută ca
organ comunitar în fiecare din cele trei
tratate constitutive ale Comunităţilor
europene, exprimând interesul comun,
independent de poziţia statală a acestor
organe. Denumirea Comisie a fost
lui Robert reprezentat de dispozițiile
Schuman (ministrul art.17-18 TUE raportate la
de externe al art.244-250 TFUE (ex.art.213-
Franței) din 9 mai 219).
1950. Funcționând Informal, membrii Comisiei sunt
din 1951 ca Înalta cunoscuți sub denumirea de
Autoritate în „comisari”.
Comunitatea Articolul 1 Decizia Comisiei din
Europeană a 24 februarie 2010
Cărbunelui și Colegialitatea
Oțelului, comisia a Comisia acționează în calitate
suferit numeroase de colegiu în conformitate cu
schimbări în privința dispozițiile prezentului
competențelor și a regulament de procedură și
componenței, sub potrivit priorităților pe care le-a
diferiți președinți, stabilit în cadrul orientărilor
implicând cele trei politice definite de președinte în
comunități. conformitate cu articolul 17
alineatul (6) din TUE.
Membrii Comisiei au deținut
funcții politice și mulți dintre ei
au fost miniștri de guvern, dar,
în calitate de membri ai
Comisiei, ei și-au luat
angajamentul de a acționa în
interesul Uniunii în ansamblu și
de a nu se supune eventualelor
indicații din partea guvernelor
naționale.
La fiecare cinci ani este numită
o nouă Comisie, în termen de
șase luni de la alegerile pentru
Parlamentul European.
Procedura este următoarea:
Guvernele statelor membre
propun un nou Președinte al
Comisiei, care trebuie ales de
domeniul în cauză și întreaga
echipă adoptă o decizie
colectivă cu privire la subiectul
respectiv.
Hotărîrile Comisiei sunt valabil
adoptate cu majoritatea
membrilor săi.
Cvorumul este stabilit prin
regulamentul de procedură al
acesteia.
Decizii adoptate prin procedura
scrisă
În acest scop, textul proiectului
se comunică în scris tuturor
membrilor Comisiei, în condițiile
stabilite de către aceasta în
conformitate cu normele de
punere în aplicare, împreună cu
termenul limită până la care
aceștia trebuie să comunice
eventualele rezerve pe care le
au sau modificări pe care doresc
să le propună.
Orice membru al Comisiei
poate solicita în cursul
procedurii scrise ca proiectul să
facă obiectul unei dezbateri.
Membrul Comisiei adresează
președintelui o cerere motivată
în acest sens.
În cazul în care niciun membru
al Comisiei nu a formulat sau nu
a menținut o cerere de
suspendare a unui proiect în
termenul stabilit pentru
procedura scrisa, acest proiect
se consideră a fi adoptat de
stabilită prin Tratatul de fuziune de la
Bruxelles din 1965, care reglementa
existenţa unei singure Comisii pentru
cele trei Comunităţi.
Comisiei Europene îi revin patru funcții
principale:
să propună proiecte legislative
Parlamentului și Consiliului;
să administreze și să aplice politicile UE și
bugetul;
să aplice dreptul european (împreună cu
Curtea de Justiție);
să reprezinte Uniunea în întreaga lume.
PROPUNEREA UNOR PROIECTE
LEGISLATIVE NOI
În temeiul Tratatului UE, Comisia are
„drept de inițiativă”. Cu alte cuvinte,
Comisia este singura responsabilă pentru
elaborarea propunerilor de noi acte
legislative europene, pe care le prezintă
Parlamentului și Consiliului. Aceste
propuneri trebuie să aibă ca obiectiv
apărarea intereselor Uniunii și ale
cetățenilor săi, iar nu pe cele ale anumitor
țări sau industrii.
2. APLICAREA POLITICILOR UE ȘI
EXECUȚIA BUGETULUI
În calitate de organ executiv al Uniunii
Europene, Comisia este responsabilă de
gestionarea și execuția bugetului UE și a
politicilor și programelor adoptate de
Parlament și de Consiliu. Cea mai mare
parte a activităților și cheltuielile efective
sunt realizate de autoritățile naționale și
locale, însă Comisia răspunde de
monitorizarea acestora.
Comisia gestionează bugetul sub
către Parlamentul European.
Președintele propus al Comisiei,
consultând guvernele statelor
membre, alege ceilalți membri ai
Comisiei.
Noul Parlament audiază apoi toți
membrii propuși și își prezintă
avizul cu privire la întregul
„colegiu”. Dacă este aprobată,
noua Comisie își poate începe
oficial activitatea din luna
ianuarie a următorului an.
către Comisie.
Decizii adoptate prin procedura
de abilitare
Comisia poate, cu condiția
respectării depline a principiului
răspunderii colegiale, abilita pe
unul sau mai mulți dintre membri
săi să ia măsuri de gestionare
sau de administrare în numele
său, în limitele și în condițiile
stabilite de aceasta.
De asemenea, Comisia poate,
cu acordul președintelui, să
însărcineze pe unul sau mai
mulți membri să adopte textul
definitiv al unui act sau al unei
propuneri care urmează a fi
înaintat(ă) celorlalte instituții, al
cărui (cărei) conținut s-a stabilit
deja în cadrul deliberărilor.
Competențele astfel atribuite pot
face obiectul unei subdelegări
către directorii generali și șefii
de serviciu, cu condiția ca
decizia de abilitare să nu
interzică acest lucru în mod
expres.
Dispozițiile alineatelor (1), (2) și
(3) se aplică fără a aduce
atingere normelor privind
delegarea în domeniul financiar
și competențelor acordate
autorității învestite cu
competența de desemnare și
autorității abilitate să încheie
contracte de munca.
supravegherea Curții de Conturi. Ambele
instituții au ca obiectiv asigurarea bunei
gestiuni financiare. Parlamentul European
acordă Comisiei descărcarea de gestiune
pentru execuția bugetului numai dacă este
mulțumit de raportul anual al Curții de
Conturi.
3. ASIGURAREA RESPECTĂRII
LEGISLAȚIEI EUROPENE
Comisia acționează în calitate de „gardian
al tratatelor”. Aceasta înseamnă că, alături
de Curtea de Justiție, Comisia are
responsabilitatea de a se asigura că
legislația UE se aplică în mod adecvat în
toate statele membre. În cazul în care
aceasta constată că un stat al UE nu aplică
un act european cu putere de lege și, prin
urmare, nu își îndeplinește obligațiile
legale, Comisia ia măsurile necesare
pentru a remedia situația
Mai întăîi, Comisia lansează o procedură
juridică numită „procedura de constatare a
neîndeplinirii obligațiilor”. Aceasta implică
trimiterea unei scrisori oficiale guvernului,
precizînd motivele pentru care Comisia
consideră că statul în cauză nu își
îndeplinește obligațiile în temeiul legislației
UE și stabilind un termen-limită în care
guvernul trebuie să trimită un răspuns
detaliat Comisiei. Dacă situația nu este
remediată în urma acestei proceduri,
Comisia sesizează Curtea de Justiție, care
are competența de a impune sancțiuni.
Hotărîrile Curții sunt obligatorii pentru
statele membre și instituțiile UE.
REPREZENTAREA UE LA NIVEL
INTERNAȚIONAL
 Înaltul Reprezentant pentru afaceri externe
și politica de securitate este unul dintre
vicepreședinții Comisiei și este responsabil
pentru afacerile externe. În chestiuni
privind afacerile externe și securitatea,
Înaltul Reprezentant colaborează cu
Consiliul. Cu toate acestea în alte domenii
de acțiune externă, Comisia joacă rolul de
lider – în special în domeniile politicii
comerciale și ajutorului umanitar.În aceste
domenii, Comisia Europeană acționează în
calitate de purtător de cuvînt al Uniunii
Europene pe scena internațională. Aceasta
permite celor 27 de state membre să se
exprime cu o singură voce în forumurile
internaționale precum Organizația
Mondială a Comerțului.

Curtea de Curtea Europeană Curtea este organizată în cinci Auditul Curţii privind conturile Funcțiile Camerei de Conturi au
Conturi de Conturi a fost camere, în cadrul cărora sunt UE se desfăşoară în următoarele direcții:
creată prin Tratatul repartizați membrii Curții și conformitate cu standardele verificarea rapoartelor de venituri și
bugetar din 1975 și personalul de audit. Membrii internaţionale de audit cheltuieli ale Uniunii Europene și ale
a fost înființată în fiecărei camere aleg un decan (International Standards on tuturor instituțiilor și organismelor sale care
mod oficial la 18 pentru un mandat de doi ani, Audit – ISA), care se aplică atât au acces la fonduri ale Uniunii Europene;
octombrie 1977, care poate fi reînnoit. în sectorul public, cât şi în cel controlul calității managementului financiar;
având prima privat. Cu toate acestea, întocmirea unui raport privind activitatea lor
sesiune, o Fiecare cameră are două standardele internaţionale de după încheierea fiecărui an fiscal, precum
săptămână mai domenii de responsabilitate: audit existente nu acoperă în și prezentarea de către Parlamentul
târziu. În acel adoptarea de rapoarte speciale, aceeaşi măsură tipul de audit de European și Consiliu a opiniilor sau a
moment, CEC nu rapoarte anuale specifice și conformitate efectuat de Curte. observațiilor cu privire la aspecte specifice;
era o instituție avize; și Curtea participă în mod activ, asistență pentru Parlamentul European în
formală; acesta a elaborarea raportului anual alături de instituţii naţionale de monitorizarea execuției bugetului Uniunii
fost un organism privind bugetul general al UE și audit, la elaborarea de Europene.
extern destinat a raportului anual privind standarde internaţionale de Pentru a îndeplini funcțiile atribuite camerei
verificării finanțelor fondurile europene de către organisme de de conturi, auditorii efectuează inspecții la
Comunităților dezvoltare, în vederea adoptării standardizare (Intosai, IFAC) 2 . fața locului la alte instituții UE, țări din UE
Europene. Acesta a lor de către plenul Curții. Pentru a obţine o asigurare că sau alte state care beneficiază de asistență
înlocuit două Curtea se reunește în colegiul plăţile sunt conforme cu cadrele financiară din partea UE. Cu toate acestea,
organisme de audit complet de 27 de membri de juridice şi de reglementare, această instituție nu are autoritate reală.
separate, una care aproximativ două ori pe lună Curtea îşi întemeiază concluziile Dacă auditorii constată încălcări, le
se ocupa de pentru a dezbate și a adopta pe rezultatele examinării atât a informează.
finanțele Comunității diferite documente, cum ar fi sistemelor de supraveghere şi
Economice principalele publicații anuale ale de control, menite să evite sau
Europene și Eurato Curții – raportul privind bugetul să detecteze şi să corecteze
m și una care se general al UE și raportul privind erori de legalitate şi de
ocupa fondurile europene de regularitate, cât şi a unui
de Comunitatea dezvoltare. eşantion de operaţiuni (plăţi) (a
Europeană a se vedea caseta 2). Atunci
Cărbunelui și Comitetul pentru controlul când, în urma testării sistemelor,
Oțelului.[1] calității auditului este format din acestea sunt considerate ca fi
CEC nu a avut un membrul responsabil de ind fi abile, Curtea va putea
statut juridic definit controlul calității auditului și din audita un număr mai mic de
până la Tratatul de câte un membru din fiecare operaţiuni pentru a ajunge la o
la Maastricht, când cameră. Acest comitet se ocupă concluzie valabilă privind
a devenit a cincea de politicile de audit ale Curții, legalitatea şi regularitatea
instituție, prima de standardele și metodologia acestora. Curtea utilizează, de
instituție nouă de la sa de audit, de sprijinul pentru asemenea, şi alte surse, cum ar
înființarea audit și de dezvoltarea acestuia, fi activitatea altor auditori, în
Comunității. Prin precum și de controlul calității sprijinul concluziilor sale. În
devenirea unei auditului. auditul performanţei, Curtea
instituții, a dobândit utilizează o gamă variată de
noi competențe, Comitetul administrativ este metodologii de audit pentru a
cum ar fi compus din decanii camerelor, evalua sistemele de gestionare
capacitatea de a președintele Curții, membrul şi de monitorizare, precum şi
introduce acțiuni în responsabil de relațiile informaţiile privind performanţa
fața Curții Europene instituționale și membrul pe baza unor criterii derivate din
de Justiție (CEJ). La responsabil de controlul calității legislaţie şi din principiile unei
început, puterea sa auditului. Comitetul se ocupă de bune gestiuni fi nanciare. Atunci
de audit s-a referit toate problemele administrative când se selectează auditurile
doar la și de deciziile referitoare la performanţei care să fi e
pilonul Comunității aspecte legate de comunicare și efectuate, Curtea urmăreşte să
Europene a Uniunii de strategie. identifi ce subiectele de audit
Europene (UE), Președintele – primus inter care pot produce impactul cel
însă, prin Tratatul pares mai puternic în ceea ce priveşte
de la Amsterdam, a Curtea de Conturi Europeană posibilele îmbunătăţiri legate de
câștigat toată este condusă de un președinte economicitatea, efi cienţa şi efi
puterea de a care este ales de către membri, cacitatea cheltuielilor UE.
controla finanțele din rândul acestora, pentru un
întregii UE. mandat reînnoibil de trei ani.
Rolul său este acela de primus
inter pares – cel dintâi dintre
egali. Președintele prezidează
reuniunile Curții și se asigură că
deciziile Curții sunt puse în
aplicare și că instituția și
activitățile acesteia sunt bine
gestionate.

În data de 20 septembrie 2022,

domnul Tony Murphy, membrul
irlandez, a fost ales președinte
al Curții de Conturi Europene,
devenind cel de al 12-lea
președinte al instituției.
Membrii – un colegiu
Membrii Curții sunt numiți de
Consiliu, după consultarea
Parlamentului European, în
urma nominalizării lor de către
statele membre respective.
Membrii sunt numiți în funcție
pentru un mandat reînnoibil de
șase ani. Ei trebuie să își
exercite îndatoririle în deplină
independență și în interesul
general al Uniunii Europene.
Pe lângă apartenența la colegiul
Curții, membrii sunt repartizați
într-una dintre cele cinci
camere. Aceștia adoptă
rapoartele de audit și avizele și
iau decizii cu privire la aspecte
mai largi de ordin strategic și
administrativ. De asemenea,
fiecare membru este
responsabil de o serie de sarcini
specifice, în principal în
domeniul auditului. Activitățile
de audit care stau la baza
elaborării unui raport sunt
desfășurate de personalul de
audit al Curții, sub coordonarea
unui membru, care este asistat
de un cabinet. Membrul prezintă
apoi raportul spre adoptare la
nivelul camerei și/sau la nivelul
plenului Curții. Odată adoptat,
raportul este prezentat
Parlamentului European,
Consiliului și altor părți
interesate relevante, precum și
mass-mediei.
Secretarul general
Secretarul general este
funcționarul cu cel mai înalt grad
în instituție și este numit în
această funcție de Curte, pentru
un mandat reînnoibil de șase
ani. El este responsabil de
gestionarea personalului și de
administrare, în domeniul
resurselor umane, al finanțelor
și serviciilor generale, al
informației, spațiului de lucru și
inovației și al traducerilor,
serviciilor lingvistice și
publicațiilor.

Secretarul general este, de

asemenea, responsabil de
secretariatul Curții.
Personalul Curții – bunul său cel
mai de valoare
Efectivul de personal al Curții
numără aproximativ 900 de
persoane cu sarcini în domeniul
auditului, al traducerilor și al
administrației. Personalul de
audit dispune de o formare și o
experiență profesională variată,
atât în sectorul public, cât și în
cel privat, fiind specializat, de
exemplu, în contabilitate,
gestiune financiară, audit intern
și extern, drept sau economie.
Personalul Curții cuprinde și
traducători pentru 23 de limbi
oficiale ale UE, al căror rol este
de a asigura faptul că
publicațiile Curții pot fi citite de
cetățenii UE în limba dorită. La
fel ca toate celelalte instituții ale
UE, Curtea angajează
resortisanți ai tuturor statelor
membre. În calitate de
funcționari publici ai UE,
membrii personalului Curții intră
sub incidența Statutului
funcționarilor Uniunii Europene.
Curtea este împărțită în 10
direcții (de audit și
administrative) care, la rândul
lor, formează echipe flexibile
constituite în funcție de sarcinile
de care sunt responsabile, astfel
încât să asigure o exploatare
optimă a resurselor și
dezvoltarea expertizei necesare.
Curtea aplică o politică activă a
egalității de șanse, iar
personalul său este format din
proporții aproape egale de
bărbați și de femei.
Curtea de Conturi Europeană se
poate mândri cu formarea,
începând din 1977, a unui
efectiv de personal dedicat,
profesionist și experimentat, a
cărui misiune constă în
protejarea intereselor financiare
ale cetățenilor UE.
Reforma Curții: pe drumul către
o organizație structurată în
funcție de sarcini
Pe baza strategiei instituției
pentru perioada 2013-2017 și ca
răspuns la observațiile formulate
de Parlamentul European cu
privire la rolul viitor al Curții,
ținând totodată seama de
rezultatele evaluării
internaționale inter
pares realizate în 2014 în
legătură cu metodologia sa de
audit al performanței, Curtea a
decis să procedeze la o reformă
 a organizării sale interne.
Reforma s-a bazat pe patru
principii:
- un răspuns flexibil la un mediu
în rapidă schimbare;
- o alocare flexibilă a resurselor
către sarcinile de audit
prioritare;
- o prezentare în timp util a
rezultatelor activității Curții;
- o mai bună comunicare cu
privire la rolul și activitatea
Curții.
Reforma a fost pusă în aplicare
începând cu 1 ianuarie 2016.

Banca Banca Centrală Banca Centrală Europeană are În zona euro, deciziile de politică Distribuția și supravegherea stabilității
Centrala Europeană a fost un capital subscris de 5 miliarde monetară sunt luate de Consiliul monedei euro
Europeana înființată la data de de euro, capital deținut de guvernatorilor BCE, care este Definirea politicii europene a intereselor și
1 iunie 1998, băncile centrale naționale. format din cei șase membri ai controlul rezervelor de bani
devenind banca Acțiunile Băncii Centrale Comitetului executiv al BCE și Cooperarea cu băncile naționale
centrală Europene nu sunt transferabile din guvernatorii băncilor centrale Funcțiile BCE sunt menționate în Tratatul
independentă și nu pot fi folosite ca și naționale ale țărilor din zona de la Maastricht. Pentru a putea să lucreze
responsabilă de colateral(gaj). Modul de alocare euro, pe baza principiului „o eficient, BCE nu are voie să depindă de
moneda unică a acțiunilor a fost stabilit în 1998 persoană, un vot”. În ceea ce puterea politică, o chestiune pe care criticii
europeană (euro), pe baza populației statelor și privește operațiunile prin care o aduc deseori în discuție. BCE a fost
care a fost lansată a produsului intern brut al sunt puse în aplicare deciziile de creată după modelul Băncii Federale
în luna ianuarie fiecărui stat. Mai jos se află un politică monetară, Consiliul Germane Deutsche Bundesbank.
1999. În luna mai tabel cu acțiunile deținute de guvernatorilor le derulează, ori
BCE și sistemul de bănci centrale
1998, Consiliul fiecare bancă centrală la 1 de câte ori este posibil și
europene în ansamblu, care include și
European a adoptat ianuarie 2011. Băncile centrale adecvat, prin
băncile centrale din toate statele Uniunii
una dintre deciziile care nu fac parte din Zona intermediul băncilor centrale
cele mai importante Euro sunt obligate să participe naționale, în conformitate cu Europene, au primit sarcina de a menține
din istoria integrării cu un procent mai mic la principiul descentralizării stabilitatea prețurilor și de a asigura
europene. Liderii capitalul social. operaționale. Tratatul interzice credibilitatea monedei unice. Euro, moneda
UE au hotărât că 11 în mod explicit unică europeană, a fost lansată în
state membre finanțarea deficitelor ianuarie 1999
îndeplineau bugetare prin intermediul
condițiile pentru băncilor centrale. Acesta mai
adoptarea euro. prevede că sectorul public nu
Acest eveniment trebuie să beneficieze de acces
istoric își are privilegiat la instituțiile
originea în financiare. În plus, așa-numita
semnarea, în anul clauză „no bail-out” din Tratat
1992, a Tratatului menționează clar faptul că nici
de la Maastricht, Comunitatea, niciun stat
prin care a fost membru nu poate fi considerat
definit cadrul responsabil pentru
instituțional angajamentele asumate de un
al Sistemul alt stat membru. Tratatul impune
European al statelor membre UE obligația de
Băncilor Centrale. a evita deficitele excesive. În
ceea ce privește statele membre
care nu respectă plafoanele
pentru deficitul bugetar și pentru
datoria publică stabilite în
Protocolul privind procedura de
deficit excesiv (PDE), anexat
Tratatului, aplicarea acestei
proceduri poate conduce, în
ultimă instanță, la sancțiuni
financiare. Pe baza analizelor
economice și monetare periodic
e, Consiliul guvernatorilor ia
decizii referitoare la nivelul
principalelor rate ale dobânzilor
BCE în vederea realizării
obiectivului de stabilitate a
prețurilor. Apoi, Comitetul
executiv al BCE răspunde
de implementarea deciziilor de
politică monetară. Acestea sunt
aplicate prin orientarea ratelor
dobânzilor pe termen scurt de
pe piața monetară către nivelul
ratelor dobânzilor hotărât de
Consiliul guvernatorilor. Pentru
orientarea ratelor dobânzilor pe
termen scurt de pe piața
monetară către nivelul ratelor
dobânzilor stabilit de Consiliul
guvernatorilor, BCE și
Eurosistemul utilizează trei
instrumente:
(1) rezervele minime obligatorii
(RMO)
(2) operațiunile de piață
(3) facilitățile permanente
Funcția principală a rezervelor
minime obligatorii este
stabilizarea ratelor dobânzilor pe
piața monetară. Băncile trebuie
să dețină rezervele minime
obligatorii în conturile
Eurosistemului. Aceste rezerve
generează cererea structurală
de lichiditate din partea
sectorului bancar al zonei euro,
nivelul acestora fiind stabilit în
funcție
de bilanțul fiecărei instituții de
credit. Aproximativ 6 000 de
bănci fac obiectul constituirii
rezervelor minime obligatorii.
RMO trebuie îndeplinite, în
medie, pe parcursul perioadei
de constituire, respectiv
intervalul pentru care se
calculează nivelul rezervelor
care trebuie constituite de către
bănci. Această perioadă începe
de obicei în ziua de marți
următoare ședinței Consiliului
guvernatorilor care are
programată evaluarea orientării
politicii monetare. Rezervele
minime obligatorii sunt
remunerate de Eurosistem la o
rată a dobânzii medii marginale
aferente operațiunii principale
de refinanțare din perioada de
constituire. Rezerve minime
obligatorii reprezintă nivelul
minim al rezervelor pe care
instituțiile de credit sunt obligate
să le dețină la banca centrală.
Pentru fiecare instituție, se
calculează ca procent din totalul
depozitelor constituite de clienții
nebancari la acea instituție de
credit.
Operațiunile de piață dețin rolul
cel mai important în gestionarea
condițiilor de lichiditate ale
sectorului bancar din zona euro
și în orientarea ratelor
dobânzilor pe termen scurt de
pe piața monetară. Acestea se
realizează descentralizat,
respectiv BCE coordonează
operațiunile, dar tranzacțiile sunt
derulate practic la nivelul BCN.
Eurosistemul desfășoară trei
categorii de operațiuni, și
anume:
operațiunile principale de
refinanțare – OPR
operațiunile de refinanțare pe
termen mai lung – ORTL
operațiunile de reglaj fin – ORF
Prin intermediul operațiunile
principale de
refinanțare și operațiunile de
refinanțare pe termen mai lung,
Eurosistemul creditează băncile.
Creditele sunt întotdeauna
acordate pe o perioadă scurtă și
prestabilită, în schimbul
garanțiilor, pentru protejarea
Eurosistemului de riscul
financiar. Operațiunile principale
de refinanțare sunt
efectuate săptămânal, sub
forma unor licitații cu o rată a
dobânzii minimă acceptată
variabilă, pe bază de oferte,
având scadența la o săptămână.
În cadrul acestor licitații, băncile
pot depune oferte cu mai multe
rate ale dobânzii, la un nivel
egal sau superior ratei dobânzii
minime acceptate anunțate în
prealabil. Ofertele cu cele mai
ridicate rate ale dobânzii sunt
satisfăcute cu prioritate, după
care urmează celelalte oferte, în
ordine descrescătoare, până la
epuizarea volumului de
lichiditate care face obiectul
alocărilor. 'Operațiunile de
refinanțare pe termen mai
lung se desfășoară sub forma
unor licitații lunare cu o rată a
dobânzii minimă acceptată
variabilă, având scadența la trei
 luni. La operațiunile principale
de refinanțare și operațiunile de
refinanțare pe termen mai lung
pot participa numeroase bănci,
aproximativ 1 700. Operațiunile
de reglaj fin nu constituie un
instrument cu frecvență
periodică în ceea ce privește
furnizarea sau absorbția de
lichiditate, aceste operațiuni fiind
efectuate în funcție de
necesități.
Eurosistemul pune la dispoziția
băncilor două facilități
permanente și anume:
facilitatea de creditare marginală
facilitatea de depozit
Facilitatea de depozit este
facilitatea permanentă a
Eurosistemului, care constă în
posibilitatea contrapartidelor de
a constitui la o BCN depozite
overnight, remunerate la o rată
a dobânzii prestabilită.
Facilitatea de creditare
marginală este facilitatea
permanentă a Eurosistemului,
care constă în posibilitatea
contrapartidelor de a obține
credite overnight de la o BCN, la
o rată a dobânzii prestabilită,
garantate cu active eligibile.

Curtea de Curtea a fost CJUE este formată din 2 În cadrul Curții de Justiție, Sarcinile CJUE sunt prevăzute în art. 220-
Justitie înființată în 1952 și instanțe: pentru fiecare caz se 245 Tratatul UE precum și în propriul său
are sediul Curtea de Justiție – se ocupă de desemnează un judecător statut. Acestea constau în asigurarea
la Luxemburg. cererile de hotărâre preliminară („judecătorul raportor”) și un interpretării uniforme a legislației europene.
Acesta este compus adresate de instanțele naționale
dintr-un judecător și de anumite acțiuni în anulare
pe fiecare stat și recursuri.
membru - în prezent Tribunalul – se pronunță asupra
27 - deși aude, în acțiunilor în anulare introduse
mod normal, cazuri de persoane fizice, întreprinderi
în completuri de trei, și, în anumite cazuri, de
cinci sau 15 guvernele UE. În practică,
judecători. această instanță se ocupă în
principal cu legislația privind
concurența, ajutoarele de stat,
comerțul, agricultura și mărcile
comerciale.
Judecătorii și avocații
generali sunt numiți de statele
membre, de comun acord,
pentru un mandat de 6 ani, care
poate fi reînnoit. Judecătorii din
cadrul fiecărei instanțe aleg
un președinte, pentru un mandat
de 3 ani, care poate fi reînnoit.
avocat general. Cazurile sunt În 1989, pentru a ușura activitatea CJUE a
evaluate în 2 etape: fost înființată Curtea Europeană de Justiție
Etapa scrisă de Primă Instanță (CEJ-PI) și apoi în 2004
Părțile dau declarații scrise în o altă instanță, pentru probleme care
fața Curții. Autoritățile naționale, privesc funcționarii publici: Tribunalul
instituțiile UE și uneori funcționarilor publici ai Uniunii Europene.
persoanele fizice pot transmite De atunci CJUE nu mai este competentă
observații. decât pentru soluționarea căilor de atac
Toate acestea sunt sintetizate înaintate de persoanele fizice și juridice
de către judecătorul raportor și împotriva deciziilor luate de Curtea
apoi discutate în cadrul reuniunii Europeană de Justiție de Primă Instanță.
generale a Curții, care Mai nou însă, cu puține excepții, CJUE
stabilește: răspunde și de dosarele de chemare în
numărul de judecători care se judecată în primă instanță înaintate de
vor ocupa de caz: 3, 5 sau 15 statele membre ale UE împotriva Comisiei
judecători (întreaga Curte), în Europene
funcție de importanța și de
complexitatea cazului.
Majoritatea cazurilor sunt
soluționate de 5 judecători. Sunt
foarte rare situațiile în care se
implică toată Curtea.
dacă este nevoie de o audiere
sau de un punct de vedere
oficial din partea avocatului
general.
Etapa orală – audierea publică
Avocații ambelor părți pledează
în fața judecătorilor și a
avocatului general, care le pot
adresa întrebări.
În cazul în care Curtea a decis
că este nevoie de un punct de
vedere din partea avocatului
general, acesta este prezentat
după câteva săptămâni de la
audiere.
Judecătorii deliberează și apoi
pronunță verdictul.
Procedura Tribunalului este
similară, cu deosebirea că
majoritatea cazurilor sunt
soluționate de 3 judecători și nu
există avocați generali.