TEMA 8: INFRACŢIUNI

CONTRA AUTORITĂȚILOR
PUBLICE ȘI A SECURITĂȚII DE
STAT

Radion COJOCARU,
conferenţiar universitar, doctor în drept.
Ion ROTARU,
asistent universitar, doctorand.
Subiecte:
1. Caracterizarea generala a infractiunilor contra autoritatile publice si a securitatii
de stat;
2. Tradarea de patrie (art.337 C.pen.);
3. Spionajul (art.338 C.pen.);
4. Uzurparea puterii de stat (art.339 C.pen.);
5. Chemarile la rasturnarea sau schimbarea prin violenta a oranduirii constitutional
a Republicii Moldova (art.341 C.pen.);
6. Diversiunea (art.343 C.pen.);
7. Divulgarea secretului de stat (art.344 C.pen.);
8. Amenintarea sau violenta savarsita asupra unei persoane cu funtie de raspundere
sau a unei persoane care isi lndeplineste datoria obsteasca (art.349 C.pen.):
9. Samavolnicia (art.352 C.pen.);
10.Confectionarea, detinerea, vanzarea sau folosirea documentelor oficiale, a
imprimatelor, stampilelor sau sigiliilor false (art.361 C.pen.).
Obiective:

să explice semnele comune ale infracțiunilor contra autoritățile

publice și a securității de stat;
să interpreteze normele incriminatorii referitoare la infracțiunile
contra autoritățile publice și a securității de stat;
să analizeze din punct de vedere juridico-penal infracţiunile
contra autoritățile publice și a securității de stat;
să ofere soluţii de încadrare juridică a infracţiunilor contra
autoritățile publice și a securității de stat;
să-şi exprima opinia referitoare la problemele care apar la
calificarea infracţiunilor contra autoritățile publice și a
securității de stat.
 Caracterizarea generală a infracțiunilor contra autoritățile
publice și a securității de stat
Obiectul juridic generic reiese din denumirea Capitolului XVII din C.pen. și-l constituie relaţiile
sociale condiționate de protejarea autorităților publice și securității de stat.
Potrivit art.7 din Codul administrativ al Republicii Moldova, autoritatea publică se consideră
orice structură organizatorică sau organ instituită/instituit prin lege sau printr-un alt act normativ,
care acționează în regim de putere publică în scopul realizării unui interes public.
În conformitate cu art.1 Capitolul I din Legea securității statului nr.618 din 31.10.1995, prin
,,securitatea statului” se înţelege protecţia suveranităţii, independenţei şi integrităţii teritoriale a
ţării, a regimului ei constituţional, a potenţialului economic, tehnico-ştiinţific şi defensiv, a
drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei împotriva activităţii informative şi subversive a
serviciilor speciale şi organizaţiilor străine, împotriva atentatelor criminale ale unor grupuri sau
indivizi aparte.
Obiectul juridic special al infracţiunilor contra autorităţilor publice și securităţii de stat îl
constituie relaţiile sociale concretizate ce ţin fie de protejarea autorităților publice, fie de
protejarea securităţii statului.
De exemplu, infracţiunea de uzurpare de calităţi oficiale incriminată la art. 351 C.pen. atentează
la relaţiile sociale din domeniul autorităţilor publice ce sunt condiţionate de exercitarea calităţilor
oficiale numai de către persoanele investite în condiţiile legii cu astfel de calităţi. Pe când
infracţiunea de divulgare a secretului de stat incriminată la art. 344 C.pen. îl formează relaţiile
sociale privitoare la securitatea statului ce sunt condiţionate de respectarea regimului special
instituit în domeniul protejării informaţiilor ce constituie secret de stat.
 Caracterizarea generală a infracțiunilor contra autoritățile
publice și a securității de stat
Unele infracțiuni pot avea și un obiect juridic special secundar, cum ar fi relațiile
sociale cu privire la viaţa și sănătatea persoanei, posesia asupra bunurilor, mediul
înconjurător etc.
Sunt infracţiuni care au obiect material, spre exemplu: diversiunea (art.343 C.pen.) –
corpul persoanei sau bunurile distruse ori deteriorate; luarea, sustragerea, tăinuirea,
degradarea sau distrugerea documentelor, imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor (art.360
C.pen.) – documentele, imprimatele, ștampilele sau sigiliile etc.
Latura obiectivă a infracţiunilor analizate de cele mai dese ori se realizează prin forma
acţiunilor, adică prin conduite active: trădarea de Patrie (art.337 C.pen.), spionajul
(art.338 C.pen.), diversiunea (art.343 C.pen.), samavolnicia (art.352 C.pen.) etc.
Unele din aceste infracţiuni pot fi săvârșite prin inacţiune, precum ar fi: eschivarea de la
serviciul militar în termen, de la serviciul militar cu termen redus sau de la serviciul
militar ca rezervişti concentraţi sau mobilizaţi (art.353 C.pen.), eschivarea sau refuzul de
a îndeplini obligaţiile serviciului de alternative (art.355 C.pen.) etc.
Pentru anumite infracţiuni contra autorităţilor publice și securităţii de stat sunt
caracteristice și semne secundare ale laturii obiective, cum ar fi: timpul săvârșirii
infracţiunii (timp de război, art.355 C.pen.), locul săvârșirii infracţiunii (frontiera de stat,
art.362 C.pen.), mijloacele și metodele (provocarea de explozii, incendii, art.343 C.pen.)
etc.
 Caracterizarea generală a infracțiunilor contra autoritățile
publice și a securității de stat
Latura subiectivă a infracțiunilor din acest Capitol în majoritatea cazurilor se
manifestă prin vinovăție sub formă de intenție directă sau indirectă.
Unele infracțiuni pot fi săvârșite din imprudență în ambele sale modalităţi: neglijenţa
sau încrederea exagerată. Ca exemplu poate fi infracțiunea de pierderea documentelor
ce conţin secrete de stat (art.345 C.pen.)
La unele infracţiuni scopul este prevăzut ca semn obligatoriu al laturii subiective, de
exemplu: trădarea de patrie (art.337 C.pen.) se săvârșește în scopul de a dăuna
suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii de stat și capacităţii de apărare a
Republicii Moldova; diversiunea (art.343 C.pen.) se săvârșește în scopul de a slăbi
baza economică și capacitatea de apărare a ţării etc.
Subiectul la majoritatea infracţiunilor este general și anume persoana fizică
respunsabilă care la momentul săvârșirii infracțiunii a atins vârsta de 16 ani. Doar la
infracțiunea prevăzută la art.342 C.pen., vârsta răspunderii penală este de 14 ani.
Unele infracţiuni au subiect special: art.337 C.pen. (trădare de Patrie) - cetăţean al
Republicii Moldova; art.338 C.pen. (spionajul) - cetăţean străin sau apatrid etc.
La art.3621 C.pen. (organizarea migrației ilegale), subiectul infracțiunii poate fi și
persoana juridică (cu excepția autorităților publice).
 Caracterizarea generală a infracțiunilor contra autoritățile
publice și a securității de stat
În funcție de obiectul juridic special, infracţiunile se clasifică în următoarele categorii:
1.Infracţiuni ce atentează la securitatea externă, economică şi de apărare a ţării (art.337,
338, 343 – 345, 353 – 355 C.pen.);
2.Infracţiuni ce atentează la legitimitatea organelor de stat (art.339 - 341 C.pen.);
3.Infracţiuni ce atentează la principiul constituţional al egalităţii cetăţenilor (art.346
C.pen.);
4.Infracţiuni ce atentează la autoritatea puterii de stat și inviolabilitatea
frontierelor (art.347, 362, 363 C.pen.);
5.Infracţiuni ce atentează la activitatea normală a organelor puterii de stat şi a
persoanelor care le reprezintă: (art. 342, 349, 352, 357, 358 C.pen.);
6.Infracţiuni ce atentează la ordinea stabilită de circulaţie a documentelor oficiale (359
– 361 C.pen.).
 Trădarea de Patrie
Noţiune legală (art. 337 C.pen.):
(1) Trădarea de Patrie, adică fapta săvârșită intenţionat de un cetăţean al Republicii Moldova în
dauna suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat şi a capacităţii de apărare a
Republicii Moldova, prin trecerea de partea duşmanului, spionaj, divulgare a secretului de stat
unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, precum şi acordarea de ajutor
unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase împotriva Republicii Moldova.
(2) Este liberat de răspundere penală cetăţeanul Republicii Moldova, racolat de serviciul de
spionaj străin pentru înfăptuirea unei activităţi duşmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el
nu a săvârșit nici un fel de acţiuni pentru realizarea însărcinării criminale primite şi a declarat de
bună voie autorităţilor despre legătura sa cu serviciul de spionaj străin.
Obiectul juridic special al infracțiunii de trădare de Patrie îl constituie relațiile sociale
condiționate de protejarea securității externe și inviolabilităţii teritoriale, securităţii de stat și
capacităţii de apărare a Republicii Moldova.
Conform art.2 alin.(1) al Constituției Republicii Moldova, suveranitatea naţională aparţine
poporului Republicii Moldova, care o exercită în mod direct şi prin organele sale reprezentative,
în formele stabilite de Constituţie.
În sensul art.337 C.pen., prin suveranitatea țării se înțelege calitatea supremă a statului de a fi
independent, de a se manifesta de sine stătător în relațiile cu alte state, de a elabora politica sa
internă și externă în funcție de interesele națiunii sale, de a exercita atribuțiile specifice puterii de
stat asupra teritoriului țării și asupra populației ei și nu în ultimul rând – de a-și apăra cele mai
importante și vitale interese: regimul constituțional, suveranitatea, capacitatea de apărare și
inviolabilitatea teritorială de amenințările din exterior.
 Trădarea de Patrie
Inviolabilitatea teritorială presupune unitatea, integrarea țării, inadmisibilitatea
dezmembrării unei părți a țării fără acordul organelor supreme ale puterii de stat. Unitatea, ca
atribut și caracteristică a statului, trebuie înțeleasă în sensul că pe teritoriul țării noastre
există o singură putere statală, ceea ce înseamnă că pe întregul teritoriu conducerea de stat se
înfăptuiește printr-un sistem de autorități publice (Parlamentul, Guvernul, Președintele țării,
autoritatea judecătorească).
Capacitatea de apărare presupune totalitatea capacităților economice, militare, științifice și
politico-morale ale țării, menite să asigure pregătirea de luptă a Forțelor Armate în vederea
apărării țării de atacurile din exerior.
Latura obiectivă a infracţiunii se caracterizează prin mai multe acţiuni alternative: a)
trecerea de partea dușmanului; b) spionaj; c) divulgarea secretului de stat unui stat străin,
unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor; d) acordarea de ajutor unui stat străin la
înfăptuirea activităţii dușmănoase împotriva Republicii Moldova.
Prin trecere de partea duşmanului se înţelege intrarea persoanei în serviciul inamicului,
prestat sub diferite forme, în interesele ultimului.
Trecerea de partea dușmanului este posibilă doar pe timp de război, condiţii de luptă. Prin
urmare, este vorba de un dușman militar, și nu de dușman în alt sens.
Trecerea de partea dușmanului se realizează prin intrarea cetăţeanului Republicii Moldova în
cadrul forţelor armate ale adversarului, în unităţile de cercetare sau poliţieneşti ale acestora.).
Un criteriu obligatoriu al trecerii de partea dușmanului constă în scopul făptuitorului de a
ajuta dușmanul în lupta cu statul nostru.
 Trădarea de Patrie
Trădarea de Patrie prin trecerea de partea dușmanului se consideră ca infracţiune consumată din
momentul trecerii făptuitorului de partea adversarului, fiind irelevant faptul dacă făptuitorul a
întreprinsa sau nu anumite acţiuni.
Acest aspect are relevanţă doar pentru individualizarea pedepsei penale.
Spionajul, precum est definit la art. 338 C.pen. constă în transmiterea, precum și sustragerea sau
culegerea de informaţii ce constituie secret de stat în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei
organizaţii străine sau agenturii lor, precum și transmiterea sau culegerea, din însărcinarea
serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii
Moldova.
Spionajul ca modalitate a trădării de Patrie se deosebește de spionajul prevăzut ca infracţiune
distinctă în art. 338 din CP al RM doar după subiectul infracţiunii: în primul caz, subiect este
doar un cetăţean al Republicii Moldova; în al doilea caz, doar cetăţeanul străin sau un apatrid.
Divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor
reprezintă transmiterea de informaţii ce constituie secret de stat unui stat străin, unei organizaţii
străine sau agenturii lor. Aceasta se deosebește de spionaj prin faptul că, în cazul divulgării
secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau reprezentanţilor lor, fapta este
săvârșită de către o persoană care dispune de aceste informaţii în legătură cu exercitarea funcţiei
sau i-au devenit cunoscute în legătură cu obligaţiunile de serviciu, iar în cazul spionajului
informația data este sustrasă sau culeasă.
Divulgarea secretului de stat se poate realiza prin transmiterea documentelor ce constituie secret
de stat sau a copiilor acestor documente, prin transmiterea verbală a acestor informaţii, prin
transmiterea de mostre etc.
 Trădarea de Patrie
În cazul în care informaţia nu a ajuns la cunoștinţa acestora, independent de voinţa
făptuitorului, fapta se va califica ca tentativă de infracţiune.
Prin organizaţie străină se înţelege o grupare străină constituită. Nu are relevanţă faptul dacă
gruparea străină este sau nu recunoscută oficial. Poate fi vorba de un partid, de o asociaţie,
uniune, de o organizaţie suprastatală sau de o organizaţie particulară etc. Prin reprezentant al
unui stat străin sau al unei organizaţii străine înțelegem acea persoană împuternicită să
reprezinte și să acționeze în numele statul străin sau organizației străine. Pentru calificarea
faptei, nu contează dacă acesta este salarizat sau nu, dacă acţionează permanent sau temporar
etc.
Prin acordarea de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii dușmănoase împotriva
Republicii Moldova reprezintă diverse activităţi de ajutorare a inamicului, săvârșite atât pe
teritoriul Republicii Moldova, cât și în afara teritoriului ei, altele decât cele indicate mai sus,
care se pot realiza prin: recrutarea de oameni pentru forţele armate ale dușmanului,
procurarea de valori și material de orice fel pentru dușman, efectuarea altor activităţi de
natură să favorizeze activitatea dușmanului sau să slăbească puterea de luptă a Forţelor
Armate ale Republici Moldova sau a armatelor aliate etc.
Infracţiunea data are o componență formală și se consideră consumată, după caz, din
momentul: trecerii de partea duşmanului; transmiterii sau culegerii de informaţii ce constituie
secret de stat ori transmiterii sau culegerii, din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a
altor informaţii; aflării secretului de stat de către un stat străin, o organizaţie străină sau un
reprezentant al lor; acordării de ajutor unui stat străin la înfăptuirea activităţii duşmănoase
împotriva Republicii Moldova.
 Trădarea de Patrie
De asemenea, infracțiunea are o componență materială în cazul sustragerii de informație ce
constituie secret de stat, ca modalitate a spionajului și se consideră consumată din
momentul in care făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi şi a dispune de
informaţii specificate anterior.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenţie directă,
adică făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte comiterea
acesteia.
Scopul comiterii infracțiunii este unul special, și anume: suprimarea sau știrbirea, cauzarea
unor daune suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau securităţii de stat și capacităţii de
apărare a Republicii Moldova.
Motivele comiterii infracţiunii pot fi: răzbunarea, ura, laşitatea, interesul material etc.
Subiectul infracţiunii de trădare de Patrie este persoană fizică, responsabilă, care a atins la
momentul săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani și are calitate specială de cetăţean al
Republicii Moldova.
Dacă la momentul săvârșirii infracţiunii, făptuitorul și-a pierdut legal cetăţenia Republicii
Moldova, el nu va putea fi tras la răspunderea penală conform art. 337 din C.pen.
Alin. (2) al art. 337 din C.pen. stipulează că este liberat de răspundere penală cetăţeanul
Republicii Moldova, racolat de serviciul de spionaj strain pentru înfăptuirea unei activităţi
dușmănoase împotriva Republicii Moldova, dacă el nu a săvârșit nici un fel de acţiuni
pentru realizarea însărcinării criminale primite și a declarat de bunăvoie autorităţilor despre
legătura lui cu serviciul de spionaj străin.
 Spionajul
Noţiune legală (art. 338 C.pen.):
Transmiterea, precum şi sustragerea sau culegerea de informaţii ce constituie secret de
stat în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor,
precum şi transmiterea sau culegerea, din însărcinarea serviciului de spionaj străin, a
altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii Moldova, dacă
spionajul este săvârșit de un cetăţean străin sau de un apatrid.

Obiectul juridic special al infracţiunii de spionaj îl constituie relațiile sociale

condiționate de protejarea securității externe a ţării, precum și inviolabilitatea
teritorială, securitatea de stat și capacitatea de apărare a Republicii Moldova.
Obiectul material al spionajului, într-un caz, îl poate constitui documentele ce conţin
informaţii ce constituie secret de stat sau care pot fi folosite în dauna intereselor
Republicii Moldova.
Conform art. 1 al Legii nr.245 din.27.11.2008 cu privire la secretul de stat, prin secret
de stat înțelegem informaţii protejate de stat în domeniul apărării naţionale, economiei,
ştiinţei şi tehnicii, relaţiilor externe, securităţii statului, asigurării ordinii de drept şi
activităţii autorităţilor publice, a căror divulgare neautorizată sau pierdere este de
natură să aducă atingere intereselor şi/sau securităţii Republicii Moldova.
 Spionajul
La art.7 alin.(1) al aceeași legi, sunt specificate categoriile de informații ce se atribuie la secret de
stat, după cum urmează:
1. din domeniul apărării naţionale privind: conţinutul planurilor strategice şi operative, al
documentelor ce ţin de conducerea operaţiunilor de luptă privind pregătirea şi derularea
operaţiunilor, desfăşurarea strategică, operativă şi de mobilizare a trupelor, alţi indicatori, importanţi
ce caracterizează organizarea, efectivul dislocarea, pregătirea de luptă şi de mobilizare, armamentul
şi asigurarea tehnico-materială a Forţelor Armate ale Republicii Moldova; dislocarea, destinaţia,
gradul de pregătire şi de securitate a obiectivelor cu regim special, proiectarea, construirea şi
exploatarea acestora, repartizarea terenului, subsolului şi acvatoriului pentru asemenea obiective;
datele şi caracteristicile geodezice, gravimetrice, cartografice şi hidrometeorologice care prezintă
importanţă pentru apărarea statului; etc.
2. din domeniul economiei, ştiinţei şi tehnicii privind: planurile, conţinutul, volumul, finanţarea şi
îndeplinirea comenzilor de stat pentru asigurarea securităţii statului şi a necesităţilor sale de apărare;
planurile, volumul şi alte caracteristici importante privind extragerea, producerea şi realizarea unor
tipuri strategice de materie primă şi produse; operaţiunile ce ţin de confecţionarea semnelor băneşti
şi a titlurilor de valoare emise de stat, păstrarea şi protecţia lor contra falsificării, emiterea, schimbul
şi retragerea lor din circulaţie; etc
3. din domeniul relaţiilor externe privind: activitatea de politică externă, relaţiile economice externe
ale Republicii Moldova, a căror divulgare prematură poate cauza prejudicii intereselor şi/sau
securităţii statului; colaborarea militară, tehnico-ştiinţifică şi de altă natură a Republicii Moldova cu
statele străine şi organizaţiile internaţionale, dacă divulgarea acestor informaţii va cauza, inevitabil,
prejudicii intereselor şi/sau securităţii statului; activitatea externă a statului în domeniile financiar,
creditar şi valutar, dacă divulgarea acestor informaţii va cauza prejudicii intereselor şi/sau securităţii
statului;
 Spionajul
4. din domeniul securităţii statului şi asigurării ordinii de drept privind: persoanele care
colaborează sau au colaborat confidenţial cu organele care desfăşoară activităţi de informaţii, de
contrainformaţii şi operative de investigaţii; forţele, mijloacele şi metodele de asigurare a
protecţiei de stat părţii vătămate, martorilor şi altor persoane care acordă ajutor în procesul penal;
paza frontierei de stat a Republicii Moldova; etc.
5. din sfera activităţii autorităţilor publice privind: conţinutul extraselor, comentariilor,
proiectelor, părţilor acestora, al altor acte de uz intern ale autorităţilor publice, a căror divulgare ar
putea conduce la divulgarea informaţiilor atribuite la secret de stat; activitatea de elaborare,
modificare, completare, definitivare a actelor oficiale, alte proceduri şi activităţi ale autorităţilor
publice de colectare şi prelucrare a informaţiilor care, în modul prevăzut de legislaţie, urmează să
fie atribuite la secret de stat; activitatea de examinare şi deliberare în cadrul autorităţilor publice şi
între acestea în probleme din domeniile în care informaţiile sînt atribuite la secret de stat.
Latura obiectivă a infracţiunii se realizează prin acţiunile de transmitere, sustragere sau
culegere de informaţii ce constituie secret de stat, în scopul transmiterii lor unui stat străin, unei
organizaţii străine sau agenturii lor, precum și transmiterea sau culegerea, din însărcinarea
serviciului de spionaj străin, a altor informaţii pentru a fi folosite în dauna intereselor Republicii
Moldova.
Astfel, observăm trei modalități alternative de comitere a infracțiunii date:
1. acţiunea de transmitere a informaţiilor ce constituie secret de stat sau a altor informaţii unui
stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor - reprezintă comunicarea unor asemenea
informaţii, prin orice metodă, unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor.
Comunicarea acestor informaţii se poate realiza verbal, în scris, prin intermediari, cu folosirea de
ascunzișuri, radioului etc.
 Spionajul
2. acţiunea de sustragere a informaţiilor ce constituie secret de stat sau a altor informaţii unui stat
străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor - înţelegem luarea ilegală a unor asemenea informaţii,
prin orice metodă, cu scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor.
Sustragerea acestor informaţii poate fi deschisă sau pe ascuns, cu aplicarea violenţei sau prin
înșelăciune etc.
3. acţiunea de culegere a informaţiilor ce constituie secret de stat sau a altor informaţii unui stat străin,
unei organizaţii străine sau agenturii lor - se înţelege colectarea sau adunarea unor asemenea
informaţii, prin orice metodă, cu scopul transmiterii lor unui stat străin, unei organizaţii străine sau
agenturii lor. Culegerea acestor informaţii se poate realiza prin audierea sau intervievarea oamenilor ce
posedă asemenea informaţii, supravegherea obiectelor ce constituie secrete de stat, interceptarea
telefonică, deschiderea corespondenţei etc.
Infracţiunea de spionaj are, după caz, o componență formală considerându-se consumată din momentul
transmiterii sau culegerii de informaţii ce constituie secret de stat; transmiterii sau culegerii, din
însărcinarea serviciului de spionaj străin, a altor informaţii sau componență materială în ipoteza
sustragerii de informaţii ce constituie secret de stat și se consideră consumată din momentul în care
făptuitorul obţine posibilitatea reală de a se folosi şi a dispune de respectivele informaţii.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenţie directă, adică
făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte comiterea acesteia.
Scopul comiterii infracțiunii este unul special, și anume: transmiterii lor unui stat străin, unei
organizaţii străine sau agenturii lor, fapt care duce la suprimarea sau știrbirea, cauzarea unor daune
suveranităţii, inviolabilităţii teritoriale sau a securităţii de stat și a capacităţii de apărare a Republicii
Moldova.
Subiectul infracţiunii este unul special și anume persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani și nu este cetăţean al Republicii Moldova. Calitatea specială
cerută subiectului acestei infracţiuni trebuie să existe la momentul săvârșirii infracţiunii.
 Uzurparea puterii de stat
Noţiune legală (art. 339 C.pen.):
(1) Acţiunile săvîrşite în scopul uzurpării sau menţinerii forţate a puterii de stat cu încălcarea
prevederilor Constituţiei Republicii Moldova.
(2) Aceleaşi acţiuni care au provocat:
a) schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale a Republicii Moldova;
b) decesul unei persoane;
c) alte urmări grave.

Obiectul juridic special al infracţiunii îl constituie relațiile sociale cu privire la protejarea

suveranității naţionale a Republicii Moldova.
În cazul circumstanțelor agravante prevăzute la art.339 alin.(2), infracțiunea are și un obiect
juridic special secundar, care îl reprezintă relațiile sociale cu privire la protejarea vieţii și
sănătății persoanei, drepturile de proprietate etc.
De asemenea, doar în cazurile prevăzute la art.339 alin.(2), infracțiunea are și un obiect material
care-l reprezintă corpul persoanei, bunurile mobile sau imobile .
Latura obiectivă a infracţiunii de uzurpare a puterii de stat se realizează prin două acţiuni
alternative:
1. acțiunea de uzurpare a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii
Moldova;
2. acţiunea de menținere forțată a puterii de stat cu încălcarea prevederilor Constituţiei Republicii
Moldova.
 Uzurparea puterii de stat
Uzurparea puterii de stat înseamnă acapararea puterii de stat în mod ilicit și supunerea,
subordonarea ei ilegală unui anumit subiect, altul decât poporul și statul. Uzurparea puterii
de stat, în sensul art. 339 din C.pen.., se manifestă în mod forţat, și anume prin înlăturarea
forţată, ilegală de la putere a persoanelor însărcinate cu atribuţii ale puterii de stat sau
însușirea forţată, samavolnică a acestor atribuţii de stat de către o persoană, o parte din
popor, un grup social, un partid politic sau o altă formaţiune obștească.
Menținerea forțată a puterii de stat se realizează prin continuarea forțată de menținere a
atribuțiilor puterii de stat contrar prevederilor Constituţiei Republicii Moldova de către
persoanele care în trecut aveau aceste atribuții, însă au fost privați de ele în mod legal,
conform Constituţiei Republicii Moldova.
Menţinerea puterii de stat, prevăzută de art. 339 din C.pen. are un indiciu esenţial, care
indică gradul sporit de pericol social al faptei, și anume aceea că se realizează cu aplicarea
forţei, adică a violenţei fizice sau psihice.
Infracțiunea analizată este o infracțiune formală și se consideră consumată din momentul
comiterii acțiunii prejudiciabile.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenţie directă,
adică făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale şi doreşte comiterea
acesteia.
Scopul comiterii infracțiunii este unul special, și anume: uzurparea sau menţinerea puterii de
stat.
 Uzurparea puterii de stat
Subiectul infracţiunii reprezintă persoana fizică responsabilă, care a atins la momentul
săvârșirii infracţiunii vârsta de 16 ani.
Alin. (2) al art. 339 din CP al RM prevede circumstanțele agravante ale infracţiunii de
uzurpare a puterii de stat, și anume acele acţiuni care au provocat:
a) schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova.
Prin schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a Republicii Moldova se înţeleg
orice acţiuni, săvârșite contrar voinţei poporului exprimate prin Constituţie, și care se
manifestă și se realizează cu aplicarea violenţei fizice sau psihice, având scopul de a
schimba orânduirea constituţională a Republicii Moldova. Dacă în rezultatul aplicării
violenţei se cauzează victimei o vătămare gravă sau medie integrităţii corporale sau sănătăţii
fapta va fi calificată potrivit art. 339 alin. (2) C.pen. Ea presupune schimbarea orânduirii
constituţionale total sau parţial, desfiinţarea sau introducerea neconstituţională a unor noi
institute în sistemul puterii de stat, în organizarea de stat etc.
b) decesul unei persoane.
În acest caz decesul survine din imprudență. Potrivit regulilor de concurenţă dintre o parte şi
un întreg prevăzute la art. 118 C.pen. calificarea se face doar în baza art. 339 alin. (2) lit. b)
C.pen. care este o normă întreg faţă de art. 149 C.pen. care este norma parte.
c) alte urmări grave.
Prin alte urmări grave, în sensul art. 339 alin. (2) lit. c) C.pen., se înţelege cauzarea de
daune materiale în proporţii mari sau deosebit de mari etc.
 Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a
orînduirii
constituţionale a Republicii Moldova
Noţiune legală (art. 341 C.pen.):
(1) Chemările publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orînduirii constituţionale ori la
violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova, precum şi difuzarea prin diferite forme, în
acest scop, de materiale cu asemenea chemări.
(2) Aceleaşi acţiuni săvîrşite:
a) - exclusă
b) de două sau mai multe personae.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), săvîrşite din însărcinarea unei organizaţii străine sau a
reprezentanţilor ei.

Obiectul juridic special al infracțiunii de chemare la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a
orânduirii constituţionale a Republicii Moldova are un caracter complex și este format din:
1. Obiectul juridic special principal îl constituie relaţiile sociale cu privire la orânduirea
constituţională ori integritatea teritorială a Republicii Moldova.
2. Obiectul juridic special secundar îl formează relaţiile sociale ce sunt condiţionate de protejarea
vieţii şi sănătăţii persoanei.
Infracțiunea analizată nu are un obiect material, însă în cazul în care se vor realiza aceste
chemări, vom avea un obiect material care ar fi corpul persoanei în cazul vătămării corporale sau
survenirii decesului persoanei sau entitatea materială a unor obiecte în cazul survenirii altor
urmări grave etc.
 Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a
orînduirii
constituţionale a Republicii Moldova
Latura obiectivă se realizează prin următoarele acţiuni alternative:
1. chemări publice la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a
Republicii Moldova;
2. chemări publice la violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Chemarea se consideră publică în cazul în care este adresată nemijlocit unui număr mare,
neconcret de persoane, de regulă în formă verbală, însă poate fi efectuată și în formă scrisă.
În art.341 din C.pen., legiuitorul, în afară de forma generală, publică a chemărilor la
răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale ori la violarea integrităţii
teritoriale a Republicii Moldova, mai indică și alte forme speciale de realizare a acestor
chemări: difuzarea, prin diferite forme, de materiale cu asemenea chemări.
Difuzarea, prin diferite forme, de materiale cu chemări la răsturnarea sau schimbarea prin
violenţă a orânduirii constituţionale ori la violarea integrităţii teritoriale a Republicii
Moldova poate fi realizată prin difuzarea acestor chemări prin intermediul televiziunii sau
radioului, răspândirii de foi volante, broșuri, pliante, manifeste, anunţuri, declaraţii,
înregistrări de magnetofon, video și audio casete, CD-uri, pe paginile de internet etc.
Această infracţiune are o componență formală și se consideră consumată din momentul
săvârșirii acțiunilor indicate în dispoziția art.341 alin.(1) C.pen.: lansării chemărilor publice
la răsturnarea sau schimbarea prin violență a orânduirii constituționale ori la violarea
integrității teritoriale a Republicii Moldova, precum și din momentul difuzării, prin diferite
forme, în acest scop, de materiale cu asemenea chemări.
 Chemările la răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a
orînduirii
constituţionale a Republicii Moldova
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenţie directă, scopul
este special, și anume răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale ori
violarea integrităţii teritoriale a Republicii Moldova.
Motivele săvârșirii infracţiunii pot fi diverse: năzuinţa făptuitorului de a-şi înlesni activitatea
infracţională; interesul material (presupunând executarea unei comenzi în schimbul unei
remuneraţii materiale) etc.
Subiectul infracţiunii analizate este general și anume persoana fizică responsabilă, care la
momentul săvârșirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
La alin. (2) este agravată răspunderea penală pentru aceeaşi faptă săvîrşită:
b) de două sau mai multe persoane
Pentru calificarea conform circumstanței date sunt necesare următoarele condiţii: participarea în
calitate de couatori a două sau a mai multor persoane; persoanele participante trebuie să
întrunească semnele subiectului infracţiunii; să existe o intenţie unică a făptuitorilor de a comite
acţiunile huliganice.
La alin.(3) este agravată răspunderea penală dacă acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2), sunt
săvîrşite din însărcinarea unei organizaţii străine sau a reprezentanţilor ei.
În acest caz, inițianiva de a comite infracțiunea nu îi revine subiectului infracțiunii dar
organizației străine sau reprezentanților ei. Subiectul infracțiunii doar execute această inițiativă.
Noțiunea de organizaţii străine sau a reprezentanţilor ei a fost data în cadrul analizei juridico-
penale a art.337 C.pen.
 Diversiunea
Noţiune legală (art. 343 C.pen.):
Săvîrşirea, în scopul slăbirii bazei economice şi a capacităţii de apărare a ţării, a unor
explozii, incendieri sau a altor acţiuni îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre
vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau
deteriorarea întreprinderilor, clădirilor, căilor şi mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de
telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obşteşti, precum şi provocarea, în aceleaşi
scopuri, a unor otrăviri sau răspîndirea unor epidemii sau epizootii.

Obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter complex:

1. Obiectul juridic special principal îl constituie relațiile sociale cu privire la securitatea
economică și capacitatea de apărare a ţării.
Securitatea economică este un set de condiții interne și externe care contribuie la creșterea
dinamică eficientă a economiei naționale, a capacității sale de a răspunde nevoilor societății,
statului, individului, pentru a asigura competitivitatea pe piețele externe, garantând împotriva
tuturor tipurilor de amenințări și pierderi.
Noțiunea de capacitate de apărare a fost dată în cadrul art.337 C.pen.
2. Obiect juridic special secundar îl poate constitui, în anumite circumstanţe, relațiile sociale
cu privire la viaţa și sănătatea persoanei, integritatea bunurilor, mediul înconjurător etc.
Obiect material îl formează corpul persoanei sau bunurile mobile sau imobile, mijloace de
comunicaţie, mijloace de telecomunicaţii etc.
 Diversiunea
Referindu-se la bunurile care pot constitui obiectul material al infracţiunii, art.343 din
C.pen. enumeră întreprinderile, clădirile, căile și mijloacele de comunicaţie, mijloacele
de telecomunicaţii ori alte bunuri de stat sau obștești.
Totuși, din dispoziţia art.343 din C.pen. se desprinde ideea că obiectul material al
actelor de diversiune nu-l pot constitui decât bunurile și obiectivele de mare
însemnătate (acestea pot fi poduri, staţii electrice, conducte de apă, depozite de
alimente, de armament și muniţii etc.)
Ca obiect material al diversiunii pot fi și animalele: nimicirea animalelor este o formă
specifică a diversiunii, deoarece ea este îndreptată spre subminarea agriculturii.
Nu pot fi considerate ca obiect material al diversiunii bunurilor aflate în proprietatea
privată, deoarece legiuitorul nu le-a inclus în lista obiectelor materiale ale diversiunii,
limitându-se doar la bunurile aflate în proprietate publică.
Latura obiectivă se realizează prin următoarele acţiuni alternative:
1. explozii îndreptate spre exterminarea în masă a oamenilor, spre vătămarea integrităţii
corporale sau a sănătăţii mai multor persoane, spre distrugerea sau deteriorarea
întreprinderilor, clădirilor, căilor și mijloacelor de comunicaţie, a mijloacelor de
telecomunicaţii ori a altor bunuri de stat sau obștești. Potrivit DEX prin explozie se are
în vedere reacția chimică sau fizică foarte rapidă, violentă, însoțită de efecte mecanice,
sonore, termice, luminoase etc., provocate de descompunerea substanțelor explozive pe
care le conține un dispozitiv de distrugere;
 Diversiunea
2. incendieri săvârşite în același scop. Potrivit DEX prin incendire se are în
vedere a da foc (unui lucru), a aprinde (cu scopul de a provoca pagube).
3. prin alte acțiuni se înțelege provocarea în aceleași scopuri a prăbușirilor, avariilor,
accidentelor, folosirea mașinilor și instrumentelor de distrugere și deteriorare a bunurilor,
dispersarea materialelor radioctive în anumite locuri etc.
4. provocarea unor otrăviri. Potrivit DEX prin „a otrăvi” înțelegem acțiunea de a intoxica sau a
ucide cu o otravă (substanță chimică toxică); introducerea acesteia în apă, alimente etc.
5. răspândirea unor epidemii sau epizootii. Potrivit DEX prin „epidemie” se înțelege extinderea
unei boli contagioase într-un timp scurt, prin contaminare, la un număr mare de persoane dintr-o
localitate, regiune etc, iar prin „epizootie” - Boală infecțioasă care se extinde, prin contaminare,
la un număr mare de animale dintr-o anumită localitate, regiune etc.
Exterminarea în masă a oamenilor constă în nimicirea unor mase de oameni. Spre deosebire de
infracţiunea de omor intenţionat, prevăzută de art. 145 din C.pen., unde acţiunile făptuitorului
sunt îndreptate spre omorul uneia sau mai multor persoane concrete, exterminarea în masă a
oamenilor este îndreptată spre nimicirea unui număr neconcretizat de oameni.
Rezultatul acţiunilor diversioniștilor poate fi și vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
mai multor persoane (se are în vedere vătămări ușoare, medii sau grave). Ca și la exterminarea în
masă a oamenilor, aceste fapte sunt îndreptate spre vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii
unui număr mare, nelimitat de oameni.
 Diversiunea
Prin „distrugerea” bunului trebuie de înţeles încetarea existenţei fizice a acestuia sau
aducerea bunului respectiv într-o asemenea stare, care exclude - în totalitate şi definitiv
- utilizarea conform destinaţiei sale funcţionale; bunul nu mai poate fi restabilit pe
calea reparaţiei sau restaurării, fiind scos complet din circuitul economic. Aceste fapte
sunt îndreptate spre vătămarea integrității corporale sau a sănătății unui număr mare,
nelimitat, neconcret de oameni.
Prin „deteriorarea” bunului, care presupune o modificare a calităţilor acestuia, o
înrăutăţire considerabilă a stării acestuia, bunul devenind inutilizabil parţial sau
temporar. înrăutăţirea lui calitativă poate fi înlăturată pe calea reparaţiei, restaurării,
tratării animalului sau prin alt procedeu de reabilitare.
Infracţiunea are o componență formală în cazurile săvârșirii unor explozii, incendieri
sau a altor activități și se consider consumată din momentul săvârșirii acțiunilor date;
și o componență material în cazul provocării unor otrăviri sau răspândirii unei
epidemii sau epizootii și se consideră consumată din momentul otrăvirii nemijlocite a
populației și răspândirii nemijlocite a epidemiei sau epizootiei.
Latura subiectivă a diversiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenţie
directă, iar scopul este special, și anume slăbirea bazei economice și a capacităţii de
apărare a ţării.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracţiunii, a atins vârsta de 16 ani.
 Divulgarea secretului de stat
Noţiune legală (art. 344 C.pen.):
(1) Divulgarea informaţiilor ce constituie secret de stat de către o persoană căreia aceste informaţii i-
au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, dacă nu
constituie trădare de Patrie sau spionaj.
(2) Aceeaşi acţiune soldată cu urmări grave.

Obiectul juridic special al divulgării secretului de stat îl constituie relaţiile sociale privitoare la
securitatea statului ce sunt condiţionate de respectarea regimului special instituit în domeniul
protejării informaţiilor ce constituie secret de stat.
Obiectul material îl constituie un document ce constituie secret de stat. Dacă acţiunea făptuitorului
nu se referă la un document, ci la anumite date ce constituie secret de stat, infracţiunea nu are obiect
material.
Noțiunea de „secret de stat” a fost explicate în cadrul analizei infracțiunii prevăzute la art.338 C.pen.
Latura obiectivă a infracţiunii se exprimă prin acţiunea de divulgare a informaţiilor ce constituie
secret de stat, de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit
cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa, doar în cazul dacă aceste fapte nu constituie trădare
de Patrie sau spionaj.
Divulgarea secretului de stat constă în acţiunea de comunicare a informaţiilor ce constituie secret de
stat alte persoane unei persoane .
Pentru încadrarea juridică a faptei nu are relevanţă mijlocul prin care a fost comisă infracţiune:
verbal sau scris, prin telefon, scrisori, prin transmiterea de documente, mostre sau alte obiecte ce
constituie secret de stat etc.
 Divulgarea secretului de stat
De asemenea, nu are relevanţă la calificarea infracţiunii dacă informaţiile ce conţin secret de stat au fost
transmise integral sau parţial, nemijlocit sau prin mijlocitor. Divulgarea secretului de stat poate fi
efectuată oricăror persoane, indiferent de calitatea sau funcţia ocupată, fiind suficient faptul ca acestea
să nu fi avut dreptul de a cunoaște documentele sau datele ce conţin secret de stat.
Totuși, în cazul în care divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii
lor va fi în dauna intereselor Republicii Moldova, acţiunile făptuitorului nu vor constitui componenţa de
infracţiune prevăzută de art.344 C.pen., ci divulgarea secretului de stat unui stat străin, unei organizaţii
străine sau agenturii lor va fi calificată ca infracţiune de trădare de Patrie, incriminată în art.337 C.pen.,
sau, după caz, ca infracţiune de spionaj, prevăzută de art.338 C.pen.
Această infracţiune are o componență formală și se consideră consumată din momentul în care secretul
de stat sau informaţiile ce conţin secret de stat au devenit cunoscute unei alte persoane.
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenţie directă. Făptuitorul
îşi dă seama că prin activitatea sa divulgă unei alte persoane informații care constituie un secret de stat
sau face posibil ca aceste informaţii să devină cunoscute acesteia şi doreşte acest lucru.
Subiectul infracțiunii este calificat (special) și poate fi persoana fizică responsabilă, care la momentul
săvârșirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani și căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au
devenit cunoscute în legătură cu serviciul sau munca sa.
Art.344 alin.(2) C.pen. incriminează divulgarea secretului de stat săvârșit în circumstanţe agravante, și
anume în cazul când această infracţiune s-a soldat cu urmări grave.
Urmări grave pot constitui zădărnicirea acţiunilor importante ale statului, cauzarea de daune materiale în
proporţii mari sau deosebit de mari, transmiterea datelor ce conţin secret de stat, de către persoanele care
au luat cunoștinţă de aceste informaţii, unui stat străin, unei organizaţii străine sau agenturii lor,
organizaţiilor criminale, când aceasta generează redislocarea obiectelor secrete, a unităţilor militare sau
reorganizarea producţiei secrete etc.
 Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
Noţiune legală (art. 349 C.pen.):
(1) Ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie cu nimicirea
bunurilor persoanei cu funcţie de răspundere, rudelor ei apropiate, în scopul sistării activităţii ei
de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei persoane,
precum şi aceeaşi ameninţare împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria obştească sau a
rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori curmarea unei
infracţiuni sau a unei fapte antisociale
(11) Aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate faţă de persoana cu funcţie de
răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în scopul sistării activităţii
lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică violenţa sau al altei
persoane, precum şi aceleaşi acţiuni aplicate împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria
obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori
curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale
(2) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (11) însoţite de:
a) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la alin.(1);
b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai multor persoane;
c) daune materiale în proporţii mari;
d) alte urmări grave
Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
La art.349 C.pen. este prevăzută răspunderea penală pentru două fapte infracționale:
1. art.349 alin.(1) - ameninţarea cu moartea, cu vătămarea integrităţii corporale sau a sănătăţii, fie
cu nimicirea bunurilor persoanei cu funcţie de răspundere, rudelor ei apropiate, în scopul sistării
activităţii ei de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care ameninţă sau al altei
persoane, precum şi aceeaşi ameninţare împotriva persoanei care îşi îndeplineşte datoria
obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei persoane la prevenirea ori
curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale;
2. art.349 alin.(11) - aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate faţă de persoana
cu funcţie de răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie nimicirea bunurilor acestora în scopul
sistării activităţii lor de serviciu ori schimbării caracterului ei în interesul celui care aplică
violenţa sau al altei persoane, precum şi aceleaşi acţiuni aplicate împotriva persoanei care îşi
îndeplineşte datoria obştească sau a rudelor ei apropiate în legătură cu participarea acestei
persoane la prevenirea ori curmarea unei infracţiuni sau a unei fapte antisociale.
Obiectul juridic special al infracțiunii are un caracter complex:
1. Obiectul juridic special principal constituie relațiile sociale care țin de activitatea normală a
organelor puterii de stat sau obștești, existenţa şi normala desfăşurare a cărora este condiţionată
de asigurarea securităţii reprezentanților acestor organe.
2. Obiectul juridic special secundar îl constituie relațiile sociale condiționate de protejarea
libertății psihice (morale) a persoanei [art.349 alin.(1) C.pen.]; sănătății și integrității corporale a
persoanei sau proprieteatea acestuia [art.349 alin.(1 1) C.pen.].
 Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
Obiectul material al infracțiunii există doar în cazul modalității infracționale prevăzute la
art.349 alin.(11) C.pen. și constituie corpul persoanei sau entitatea material a bunurilor
nimicite.
Victima infracțiunii poate fi:
colaboratorul poliției;
alte persoane cu funcție de răspundere;
persoane în legătură cu participarea lor la prevenirea ori curmarea unei infracțiuni sau a
unei fapte antisociale;
rudele apropiate ale persoanelor sus-menţionate [noţiunea de rudă apropiată este prevăzută
la art. 134 alin. (4) C.pen].
Latura obiectivă a infracțiunii prevăzută la art. 349 alin.(1) C.pen. se realizează fie prin
acțiunea de amenințare cu moartea sau cu vătămarea integrității corporale sau a sănătății,
fie prin acţiunea de ameninţare cu nimicirea bunurilor care aparțin colaboratorului poliției,
altei persoane cu funcție de răspundere, rudelor lor apropiate.
Prin amenințare cu moartea sau vătămarea integrității corporale sau a sănătății se are în
vedere acțiuni concrete, reale ale făptuitorului expuse victimei în formă verbal, scrisă, prin
intermediul telefonului etc., de a o omorî, a-i cauza o vătămare, de orice tip, a integrității
corporale sau a sănătății sau de a-i nimici bunurile personale.
 Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
Prin ameninţare cu nimicirea bunurilor înțelegem insuflarea la victimă a temerii că
bunurilor ei le v-or fi cauzate un astfel de prejudiciu, încât li se va înrăutăţi calitatea şi va fi
exclusă sau limitată utilizarea acestor bunuri fără o reparaţie prealabilă, ori bunurile vor fi
aduse într-o asemenea stare, încât ele îşi vor pierde completamente calitatea şi valoarea,
neputând fi utilizate conform destinaţiei chiar după efectuarea reparaţiei.
Latura obiectivă a infracțiunii la modalitatea prevăzută la alin.(11) reprezintă acțiunea de
aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate faţă de persoana cu funcţie de
răspundere ori a rudelor ei apropiate, fie acţiunea de nimicire a bunurilor.
Prin aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătatea persoanei se are în vedere
cauzarea intențională a leziunilor corporale neînsemnate (care nu au generat o dereglare a
sănătăţii mai mult de 6 zile, nici pierderea capacităţii de muncă, ce rezultă din pct.74 din
Regulamentul de apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, aprobat prin
Ordinul Ministerului Sănătăţii nr.199 din 27.06.2003) sau aplicarea intenţionată de lovituri
ori săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică (art.78 alin.(1) C.contr.),
dacă aceste acţiuni nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei.
Prin nimicirea bunurilor se înțelege acea acțiune îndreptată nemijlocit asupra bunului care,
ca rezultat, îl duce la o stare ce exclude utilizarea acestuia în continuare conform destinației
și funcționalității sale, fără a mai avea posibilitatea de a-l restabili, repara.
Pentru existenţa infracţiunilor incriminate la art. 349 C.pen. este obligatoriu ca activitatea
de serviciu sau obştească a victimei să aibă un caracter legal.
 Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
Componența infracțiunii prevăzute de art.349 alin.(1) C.pen. este una formală și se
consumă din momentul în care făptuitorul a săvârşit acţiunile de ameninţare în privinţa
victimei.
În cazul infracţiunii prevăzute de art.349 alin.(11) componența infracțiunii este este
materială şi se consideră consumată din momentul survenirii urmărilor prejudiciabile care
rezultă din textul de lege.
Aceste urmări pot consta fie în provocarea unor vătămări sau leziuni integrităţii corporale
sau sănătăţii în cazul aplicării violenţei nepericuloase pentru viaţa sau sănătatea persoanei,
fie din momentul producerii daunelor materiale, în cazul nimicirii sau distrugerii bunurilor.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art. 349 alin. (1) C.pen. se exprimă prin
intenție directă, adică făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale
conștientizând pericolul pe care acesta îl comportă pentru relaţiile sociale şi doreşte
săvârşirea acesteia.
Latura subiectivă a infracțiunii prevăzute la art.349 alin.(11) C.pen. se exprimă la fel prin
intenţie directă, adică făptuitorul îşi dădea seama de caracterul prejudiciabil al acţiunii sale
conștientizând pericolul pe care acesta îl comportă pentru relaţiile sociale, prevede urmările
prejudiciabile şi doreşte survenirea acestora.
Pentru existenţa componenţei de infracţiunii este obligatoriu ca alternativ infracţiunea să fie
comisă fie dintr-un anumit scop, fie dintr-un anumit motiv.
 Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
Scopul săvârșirii infracțiunii este unul special fiind prevăzut expres în textul de lege și constă fie în
sistarea activităţii de serviciu a victimei infracțiunii, fie în schimbarea caracterului acesteia în
interesul celui care amenință sau al altei persoane. În primul caz se doreşte ca funcţionarul să-şi
înceteze complet activitatea de serviciu pe care o realizează la moment (de exemplu, poliţistului prin
ameninţare i se cere să nu încheie procesul-verbal de constatare a contravenției). În cel de al doilea
caz, făptuitorul doreşte care funcţionarul să acţioneze întru atingerea unui interes (de exemplu,
primarul este ameninţat să adopte o decizie favorabilă făptuitorului).
Motivul constă în răzbunarea pe activitatea de serviciu sau obştească pe care victima a desfăşurat-o
anterior. De exemplu, în privinţa victimei se aplică un act de violență în legătură cu activitatea sa
anterioară de descoperire şi prevenire a contravenţiilor.
Subiectul infracțiunii este persoana fizică responsabilă, care la momentul săvârșirii
infracțiunii a atins vârsta de 16 ani.
La art.349 alin.(2) C.pen. este prevăzută agravarea răspundenderii penale pentru următoarele cazuri:
a) aplicarea violenţei periculoase pentru viaţa sau sănătatea persoanelor menţionate la alin.
(1);
Prin aplicarea violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanelor se are în vedere
violenţa care s-a soldat cu vătămare ușoară sau medie a integrităţii corporale sau a sănătăţii ori care,
deşi nu a cauzat aceste urmări, comportă la momentul aplicării sale, datorită metodei de operare, un
pericol real pentru viaţă şi sănătate.
În acest caz, nu este ecesar tragerea la răspundere penală conform art.152 C.pen. sau art.78 C.contr.
 Ameninţarea sau violenţa săvârşită asupra unei persoane cu
funcţie de răspundere sau a unei persoane care îşi
îndeplineşte datoria obştească
Dacă în timpul aplicării violenței periculoase pentru viața sau sănătatea persoanelor au fost
cauzate intenționat vătămări corporale grave sau a fost cauzat omorul intenționat al victimei,
acțiunile făptuitorului sunt calificate conform art.151 alin.(2) lit.c) C.pen. sau respectiv
art.145 alin.(2) lit.d) C.pen.
b) distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viaţa sau sănătatea mai
multor persoane;
Prin distrugerea bunurilor prin mijloace periculoase pentru viața sau sănătatea mai multor
persoane se înțelege distrugerea acestor bunuri prin explozii, incendieri, otrăvire etc., și în
împrejurări care ar pune în pericol viața sau sănătatea mai multor persoane ( de exemplu, în
loc public, distrugerea apartamentului victimei care se află într-o casă cu mai multe etaje și
mai mulți locuitori etc.)
c) daune materiale în proporţii mari;
Prin aceasta înțelegem că valoarea daunelor pateriale cauzate necesită să fie în proporţii care
depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de
Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe
economie este de 7953 lei, proporţiile mari constituind 159060 lei.
d) alte urmări grave
Prin alte urmări grave se înțeleg daunele materiale în proporții deosebit de mari, cauzarea din
imprudență a vătămărilor grave a integrității corporale sau a sănătății, lipsirea de viață din
imprudență sau a altor daune în funcție de circumstanțe și împrejurări.
 Samavolnicia
Noţiune legală (art. 352 C.pen.):
(1) Samavolnicia, adică exercitarea unui drept legitim sau presupus în mod arbitrar şi
prin încălcarea ordinii stabilite, dacă s-au cauzat daune în proporţii mari intereselor
publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice.
(2) Aceeaşi acţiune:
a) - exclusă
b) - exclusă
c) însoţită de ameninţare cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
d) însoţită de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
e) însoţită de nimicirea bunurilor.
(3) Acţiunile prevăzute la alin.(1) sau (2):
a) - exclusă
b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate;
c) săvîrşite cu aplicarea armei;
d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;
e) soldate cu alte urmări grave.
 Samavolnicia
Obiectul juridic special al infracţiunii îl constitute relațiile sociale care țin de
activitatea normală a organelor puterii de stat și ordinea stabilită de lege și alte acte
normative de exercitare de către cetățeni a drepturilor și a obligațiunilor lor.
Obiectul material –al infracţiunii corpul fizic al persoanei sau bunurile mobile sau
imobile .
Victimă a infracţiunii este persoana fizică sau persoana juridică ale cărei drepturi şi
interese ocrotite de lege suferă daune în proporţii mari.
Latura obiectivă a infracţiunii include următoarele trei semne:
1. acțiuni de samavolnice, adică acţiuni de exercitare a unui drept legitim sau presupus
în mod arbitrar şi prin încălcarea ordinii stabilite. Ordinea de exercitare a drepturilor
este reglementată de lege sau de alte acte normative. De asemenea, în cazul infracțiunii
de samavolniciei persoana acţionează în mod arbitrar, adică săvârşeşte acţiuni pe care
le poate realiza doar o autoritate publică. De exemplu, prin amenințări sau cu aplicarea
violenței, făptuitorul cere întoarcerea banilor dați cu împrumut victimei şi primind
refuzul î-i reţine bunuri bunuri care constituie contraechivalentul datoriei.
Pentru existenţa componenţei de infracţiune este obligatoriu ca ilegalitatea acţiunilor
săvârşite de către făptuitor să fie contestate de către victimă.
2. urmările prejudiciabile, adică daune în proporţii mari cauzate intereselor publice sau
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice;
3. legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
 Samavolnicia
La art.352 alin.(2) C.pen. sun prevăzute următoarele circumstanțe agravante:
c) însoţită de ameninţare cu moartea ori cu vătămarea integrităţii corporale sau a
sănătăţii;
Se are în vedere acțiunea de samavolnicie însoțită de acțiuni concrete, reale ale
făptuitorului expuse victimei în formă verbal, scrisă, prin intermediul telefonului etc.,
de a o omorî, a-i cauza o vătămare ,de orice tip, a integrității corporale sau a sănătății
sau de a-i nimici bunurile personale.
d) însoţită de aplicarea violenţei nepericuloase pentru viaţă sau sănătate;
Se are în vedere acțiunea de samavolnicie însoțită de cauzarea intențională a
leziunilor corporale neînsemnate (care nu au generat o dereglare a sănătăţii mai mult
de 6 zile, nici pierderea capacităţii de muncă, ce rezultă din pct.74 din Regulamentul de
apreciere medico-legală a gravităţii vătămării corporale, aprobat prin Ordinul
Ministerului Sănătăţii nr.199 din 27.06.2003) sau aplicarea intenţionată de lovituri ori
săvârşirea altor acţiuni violente care au cauzat o durere fizică (art.78 alin.(1) C.contr.),
dacă aceste acţiuni nu au creat pericol pentru viaţa şi sănătatea victimei.
e) însoţită de nimicirea bunurilor.
Se înțelege acțiunea de samavolnicie însoțită de acea acțiunie îndreptată nemijlocit
asupra bunului care, ca rezultat, îl duce la o stare ce exclude utilizarea acestuia în
continuare conform destinației și funcționalității sale, fără a mai avea posibilitatea de
a-l restabili, repara.
 Samavolnicia
La art.352 alin.(3) C.pen. este prevăzută agravarea răspunderii penale pentru
următoarele cazuri:
b) însoţite de aplicarea violenţei periculoase pentru viaţă sau sănătate; Prin
„violenţă periculoasă pentru viaţă sau sănătate” se are în vedere vătămarea intenţionată
medie sau uşoară a integrităţii corporale sau a sănătăţii. În acest caz, nu este necesară
calificarea suplimentară conform art.152 CP RM sau art.78 din Codul contravenţional.
Dacă violenţa se exprimă în vătămarea intenţionată gravă a integrităţii corporale sau a
sănătăţii, atunci calificarea se va face în baza art. 151 CP RM şi art.352 alin. (1)
C.pen. sau art.335 din C. contr.
c) săvîrşite cu aplicarea armei;
În conformitate cu art.129 alin.(1) Cod penal, prin „arme” se înţeleg „instrumentele,
piesele sau dispozitivele astfel declarate prin dispoziţiile legale”.
Asemenea dispoziţii legale se conţin în Legea privind regimul armelor şi al muniţiilor,
cu destinaţie civilă, nr.130 din 08.06.2012, unde legiuitorul, la art.2 din Capitolul 1,
defineșe ,,arma” ca ,,obiect sau dispozitiv, conceput sau adaptat, prin care un plumb,
un glonţ ori un alt proiectil sau o substanţă nocivă gazoasă, lichidă ori în altă stare, pot
fi descărcate cu ajutorul unei presiuni explozive, gazoase sau atmosferice ori prin
intermediul unor alți agenţi propulsori”.
 Samavolnicia
De asemenea, la același articol, legiuitorul prevede și următoarele componente a noțiunii de armă,
precum:
armă albă – obiect sau dispozitiv care poate pune în pericol sănătatea ori integritatea corporală a
persoanelor prin lovire, tăiere, împungere, cum ar fi: baioneta, sabia, spada, floreta, cuţitul, arbaleta
şi arcul;
armă de foc – armă portabilă cu țeavă care poate arunca, este concepută să arunce sau poate fi
transformată să arunce alice, un glonț ori un proiectil prin acțiunea unui combustibil de propulsie.
Noţiunea „aplicării armei” se poate exprima prin:
a) efectuarea de împuşcături la locul faptei;
b) lovirea victimei cu arma albă;
c) aplicarea directă a armei de autoapărare;
d) sprijinirea cuţitului de gâtul victimei;
e) agitarea pumnului cu boxul îmbrăcat etc.
d) soldate cu daune în proporţii deosebit de mari;
Se are în vedere atunci când valoarea daunelor ajunge la proporţii care depăşeşte 40 de salarii medii
lunare pe economie prognozate, stabilite prin hotărîrea de Guvern în vigoare la momentul săvîrşirii
faptei. Pentru anul 2020 salariul mediu prognozat pe economie este de 7953 lei, proporţiile deosebit
de mari constituind 318120 lei.
e) soldate cu alte urmări grave.
Se înțelege cauzarea din imprudență a vătămărilor grave a integrității corporale sau a sănătății,
lipsirea de viață din imprudență. În acest caz, fapta prevăzută la art.352 alin.(3) lit.e) C.pen.
absoarbe în sine art.149 și 157 C.pen.
 Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea
documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor false
Noţiune legală (art. 361 C.pen.):
(1) Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea documentelor oficiale false, care
acordă drepturi sau eliberează de obligaţii, confecţionarea sau vînzarea imprimatelor,
ştampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituţii, organizaţii, indiferent de
tipul de proprietate şi forma juridică de organizare.
(2) Aceleaşi acţiuni:
a) - exclusă
b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
c) săvîrşite referitor la un document de importanţă deosebită;
d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite
de lege ale persoanelor fizice sau juridice.

Obiectul juridic special al infracțiunii îl constituie relațiile sociale din domeniul autorităţii
publice ce sunt condiţionate de apărarea încrederii publice faţă de autenticitatea
documentelor oficiale, imprimatelor, ştampilelor şi sigiliilor ale întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,.
Obiectul material al infracțiunii îl reprezintă documentele oficiale, imprimatele,
ștampilele și sigilele false.
 Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea
documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor false
Prin „documente oficiale” se înțelege acele acte ce au o importanță juridică și care confirmă
anumite fapte, adică indică anumite drepturi (ex: diploma, permis de conducere, adeverință
de absolvire a studiilor, licență, patent etc.) sau eliberează de anumite obligații (ex.:
adeverință de pensionar care eliberează plată pentru călătorii cu transportul etc.).
Documentul oficial se caracterizează prin următoarele trăsături esenţiale:
este emis de către o persoană publică şi cuprinde o manifestare de voinţă ce reprezintă
exercitarea autorităţii de publice. Poate fi adoptat atât de către persoanele publice din cadrul
autorităţilor publice (buletin de identitate, diplomă de studii, certificat de înmatriculare a
mijlocului de transport etc.), cât şi de persoane care reprezintă autoritatea publică (notar,
avocat, executor judecătoresc etc.);
atestă fapte sau acţiuni care au o relevanţă juridică;
are un caracter determinat sau determinabil al autorului. Documentele oficiale se
materializează în blancuri aprobate de autorităţile emitente;
se caracterizează printr-un regim specific de înregistrare, evidenţă şi control al circulaţiei.
Prin „ștampilă” se înțelege o inscripție, emblemă sau semn convețional aplicat pe un
document pentru a-i da valabilitate sau pentru a-i indica sau certifica provenența.
Prin „sigilă” se înțelege un obiect alcătuit dintr-o placă pe care este agravată o monogramă,
o emblem, o efigie etc. și care se aplică pe un act oficial, ca dovadă a autenticității lui.
Prin „imprimată” se înțelege formularul-tip folosit la întreprinderi sau instituții pentru
întocmirea actelor, documentelor oficiale.
 Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea
documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor false
Dacă aceste entităţi materiale (documente, ştampile, imprimate, sigilii) sunt obţinute în
rezultatul confecţionării prin metoda reproducerii ele nu v-or constitui obiect material al
infracţiunii, ci produs al infracţiunii. în acest caz obiectul material este reprezentat de
entităţile materiale din care acestea sunt falsificate: hârtie, vopsea, cerneală etc.
Atunci când infracţiunea este săvârşită prin celelalte acţiuni alternative entităţile materiale
sus-menţionate v-or forma obiect material al infracţiunii (confecţionare prin alterare,
deţinere, vînzare, folosire).
Latura obiectivă a infracțiunii se realizează prin următoarele acțiuni alternative:
1. confecționarea documentelor oficiale sau imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false ale
unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de
organizare;
2. deținererea documentelor oficiale false;
3. vânzarea documentelor oficiale flase sau imprimatelor, ștampilelor sau sigiliilor false ale
unor întreprinderi, instituții, organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de
organizare;
4. folosirea documentelor oficiale false.
Confecționarea reprezintă acțiunea de falsificare a documentelor oficiale, a imprimatelor,
ștampilelor sau a sigiliilor. Falsul poate fi realizat pe două căi: contrafacere şi alterare.
Contrafacerea prespupune reproducerea integrală a acestora, iar alterarea prespune
schimbarea conţinutului documentelor, imprimatelor, ştampilelor sau sigiliilor.
 Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea
documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor false
Prin deținere se înțelege intrarea în posesia documentelor oficiale false care acordă
drepturi sau eliberează de obligații.
Prin acțiunea de vânzare înțelegem înstrăinarea contra unei sume de bani a
documentelor oficiale false care acordă drepturi sau eliberează de obligații, sau a
imprimatelor ștampilelor sau a sigiliilor false ale unor întreprinderi, instituții,
organizații, indiferent de tipul de proprietate și forma juridică de organizare.
Folosirea reprezintă uzul de fals cu documente oficiale care acordă drepturi sau
eliberează de obligații. Uzul de fals presupune utilizarea efectivă a acestor documente
de către făptuitor materializată prin prezentarea în faţa autorităţilor sau a altor instituţii
sau organizaţii private sau publice. De exemplu, folosirea unui paşaport fals pentru
trcerea frontierii reprezintă a acţiune de uz de fals.
Infracțiunea analizată are o componență formală și se consideră consumată din
momentul săvârșirii cel puțin a măcar uneia dintre acțiunile indicate anterior.
Latura subiectivă a infracțiunii se manifestă prin vinovăție sub formă de intenție
directă, adică făptuitorul îşi dă seama de caracterul prejudiciabil al acţiunilor de
confecționare, deținere, vindere sau folosire a documentelor oficiale, imprimatelor,
ștampilelor sau sigiliilor false şi de pericolul pe care îl reprezintă pentru activitatea
autorităţilor publice și dorește săvârșirea acestor acțiuni.
 Confecţionarea, deţinerea, vînzarea sau folosirea
documentelor oficiale, a imprimatelor, ştampilelor sau
sigiliilor false
Subiectul infracţiunii este persoana fizică responsabilă care la momentul săvârşirii
infracţiunii a atins vârsta de 16 ani.
La art.361 alin.(2) sunt prezentate următoarele circumstanțe agravante:
b) săvîrşite de două sau mai multe persoane;
Pentru existenţa agravntei sunt necesare următoarele condiţii cumulative: participarea
în calitate de couatori a două sau a mai multor persoane; persoanele participante
trebuie să întrunească semnele subiectului infracţiunii; să existe o intenţie unică a
făptuitorilor de a comite fapta de evadare. Înţelegerea poate fi prealabilă sau
neprealabilă, lucru de care se va ţine cont la individualizarea pedepsei penale.
c) săvîrşite referitor la un document de importanţă deosebită;
[Art.361 al.(2), lit.c) declarată neconstituțională prin HCC12 din 14.05.18, MO176-
180/01.06.18 art.88; în vigoare 14.05.18]
Documentele de importanță deosebită sunt buletinul de identitate, pașaportul, livretul
militar, diplomele de absolvire a instituțiilor de învățământ atc.
d) soldate cu daune în proporţii mari intereselor publice sau drepturilor şi
intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice sau juridice
[Art.361 al.(2), lit.d) sintagma „intereselor publice sau” declarată neconstituțional
prin HCC33 din 07.12.17, MO27-32/26.01.18 art.4; în vigoare 07.12.17]