TEMA 6.

CARACTERIZAREA GENERALĂ ŞI TIPURILE INFRACŢIUNILOR

INFORMATICE ŞI INFRACŢIUNILOR ÎN DOMENIUL TELECOMUNICAŢIILOR. (2
ORE)

6.1.Conceptul de infracţiuni informatice şi infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor.

6.2. Analiza elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute în capitolul XI al părţii speciale.
6.3. Tipologia infracţiunilor informatice şi infracţiunilor în domeniul telecomunicaţiilor.

6.1.Conceptul de infracţiuni informatice şi infracţiunilor în domeniul

telecomunicaţiilor.
Dezvoltarea rapidă a tehnologiilor informaţionale are un impact direct asu¬pra tuturor
sectoarelor societăţii moderne. Integrarea computerelor şi a siste¬melor de telecomunicaţii
permit stocarea şi transmiterea informaţiei indiferent de distanţă. Au apărut reţele de computere,
inclusiv Internet, prin care oricine este capabil să aibă acces la orice serviciu de informare
electronică, indiferent de locul şi ţara unde se află. Mulţimea computerelor, interconectate sau
nu, şi utilizatorii acestora, formează un nou tip de comunitate, numită ciberspaţiu.
Crearea tehnicii de calcul cu o potenţialitate funcţională enormă, imple¬mentarea ei amplă
în activitatea economică, socială şi managerială, alături de sporirea considerabilă a valorii
informaţiei - toate acestea dictează necesitatea reglementării juridice a proceselor care au loc în
sfera informatizării activităţii umane. Actualmente, normele care reglementează aspectele
juridice ale activi¬tăţii în domeniul creării şi dezvoltării infrastructurii informaţionale naţionale,
ca mediu de funcţionare al societăţii informaţionale din Republica Moldova, sunt prezente în
cadrul mai multor ramuri de drept. Există şi acte normative speciale: Legea Republicii Moldova
cu privire la informatică, adoptată de Parla¬mentul Republicii Moldova la 22.06.20001; Legea
Republicii Moldova cu privire la informatizare şi resursele informaţionale de stat, adoptată de
Parlamentul Republicii Moldova la 21.11.20 032; Hotărârea Guvernului cu privire la aproba¬rea
concepţiei de informatizare a societăţii şi mecanismul ei de realizare, nr. 415 din 5.07.19933 etc.
Însă toate aceste norme şi acte normative nu pot să ofere o protecţie eficientă împotriva celor mai
periculoase, din punct de vedere social, manifestări ale conduitei umane. Or, ciberspaţiul poate fi
folosit nu doar în sco-puri legale, dar şi pentru a comite infracţiuni, unele din infracţiuni putând
adu¬ce prejudicii foarte mari proprietarilor resurselor şi sistemelor informaţionale sau de
telecomunicaţii. În Republica Moldova, ca şi în întreaga lume, domeniul informatic şi cel
telecomunicaţional au atins deja acel nivel când relaţiile sociale din aceste domenii nu mai pot să
se formeze, desfăşoare şi dezvolte fără o apă¬rare juridico-penală. Din această perspectivă,
prezenţa, în legea penală a Repu¬blicii Moldova, a unui capitol dedicat infracţiunilor în
domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor este pe deplin justificată şi salutară.

6.2. Analiza elementelor constitutive ale infracţiunilor prevăzute în capitolul XI al

părţii speciale.
Obiectul juridic generic al infracţiunii din Capitolul XI "Infracţiuni în domeniul
informaticii şi telecomunicaţiilor" al Părţii speciale a Codului penal îl reprezintă relaţiile sociale
din domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor. Conform Legii cu privire la informatică, prin
"informatică" se înţelege dome¬niul de activitate care include prelucrarea şi transportarea datelor
cu ajutorul sistemelor automatizate de calcul şi mijloacelor de telecomunicaţie. Conform Legii
telecomunicaţiilor, adoptate de Parlamentul Republicii Moldova la 7.07.19954, prin
"telecomunicaţii" se înţelege orice transmisiune, emisie sau recepţie de semne, semnale,
înscrieri, imagini, sunete sau informaţii de orice natură prin fir, radio, prin sisteme optice sau alte
sisteme electromagnetice.
Fiecare din infracţiunile în domeniul informaticii are şi un obiect juridic special. Acest
obiect îl constituie: relaţiile sociale privitoare la accesul legal la informaţia computerizată,
precum şi relaţiile sociale referitoare la intervenţia legală în sistemul informaţional (lezate prin
infracţiunea de la art. 259 din CP al RM); relaţiile sociale care vizează corectitudinea circulaţiei
produselor program (lezate prin infracţiunea de la art. 260 din CP al RM); relaţiile sociale
referitoare la securitatea sistemului informatic (lezate prin infracţiunea de la art. 261 din CP al
RM); relaţiile sociale cu privire la accesul autorizat la reţelele sau serviciile de telecomunicaţii
(lezate prin infracţiunea de la art. 2611 din CP al RM).
Lezarea obiectului juridic special se realizează prin intermediul influen¬ţării directe asupra
obiectului material sau imaterial al infracţiunii: infor¬maţiei computerizate, calculatoarelor,
sistemului informatic sau reţelei infor¬matice (în cazul infracţiunii de la art. 259 din CP al RM);
programelor pentru calculatoare; programelor pentru calculatoare sau informaţiei care scoate din
funcţiune suporţii materiali de informaţie, echipamentul de prelucrare a da¬telor sau care
violează sistemul de protecţie a datelor (în cazul infracţiunii de la art. 260 din CP al RM);
informaţiei computerizate (în cazul infracţiunii de la art. 261 din CP al RM); reţelelor sau
serviciilor de telecomunicaţii (în cazul infracţiunii prevăzute la art. 2611 din CP al RM).
Latura obiectivă a infracţiunilor în domeniul informaticii se caracterizează prin aceea că
fapta prejudiciabilă poate fi comisă pe calea acţiunii (art. 259, 260 şi 2611 din CP al RM) sau a
acţiunii ori inacţiunii (art. 261 din CP al RM). Din punctul de vedere al structurii laturii
obiective, infracţiunile în cauză sunt mate¬riale (în cazul infracţiunilor de la art.259, 261 şi 2611
din CP al RM) sau formale ori formal-materiale (în cazul infracţiunii de la art. 260 din CP al
RM).
La unele infracţiuni este obligatorie stabilirea mijloacelor (instrumentelor) de săvârşire a
infracţiunii: mijloacele tehnice speciale (lit. e) din alin. (2) al art. 259 şi lit. d) din alin. (2) al art.
2611 din CP al RM); programele virulente (art. 260 din CP al RM).
Din punctul de vedere al laturii subiective, infracţiunile în domeniul in¬formaticii şi
telecomunicaţiilor se comit cu intenţie (în cazul infracţiunilor de la art. 259, 260 şi 2611 din CP
al RM) ori cu intenţie sau din imprudenţă (în cazul infracţiunii de la art. 261 din CP al RM). Deşi
infracţiunea de la art. 260 din CP al RM este una intenţionată, aceasta nu exclude manifestarea
impru¬denţei faţă de urmările prejudiciabile în ipoteza variantei sale agravate.
Subiectul infracţiunilor în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor este: 1) persoana
fizică responsabilă, care la momentul săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani (art. 259, 261
şi 2611 din CP al RM) sau 14 ani (art. 260 din CP al RM); 2) persoana juridică care desfăşoară
activitate de întreprinzător.
Sintetizând elementele constitutive ale infracţiunilor prevăzute în Capi¬tolul XI din Partea
specială a Codului penal, putem formula următoarea defi¬niţie a noţiunii acestor infracţiuni: prin
"infracţiuni în domeniul informaticii şi telecomunicaţiilor" se au în vedere faptele prejudiciabile,
comise cu intenţie sau din imprudenţă, care lezează, prin excelenţă, relaţiile sociale din domeniul
informaticii şi telecomunicaţiilor, răspunderea penală pentru care se prevede în art. 259-2611 din
CP al RM.
Putem distinge următoarele două tipuri ale infracţiunilor prevăzute în Capitolul XI al Părţii
speciale a Codului penal:
a) infracţiuni în domeniul informaticii (prevăzute la art. 259, 260, 261 din
CP al RM);
b) infracţiuni în domeniul telecomunicaţiilor (prevăzute la art. 2611 din
CP al RM).