ASPECTE ALE CRIMINALITĂȚII INFORMATICE

Basarab Elena
 Introducere
Dezvoltarea societății informaționale și impactul semnificativ asupra lumii moderne al noilor
tehnologii de comunicare în masă au condus la apariția unor noi tipuri de infracțiuni, ce intră
în conținutul controversatei noțiuni de “criminalitate informatică”.
Criminalitatea informatică a intrat de mult timp în atenția publică, în special în țările puternic
dezvoltate, unde calculatorul a pătruns în aproape toate domeniile de activitate. Încă din anul
1989, Consiliul Europei a adoptat o Rezoluție în care se enumerau principalele conduite care
reprezintă tipuri noi de delicte, generate chiar de specificul activității calculatoarelor, și care
ar trebui să facă obiectivul unor incriminări distincte în legislațiile naționale. 1
Acest fenomen de amploare al zilelor noastre, pe cât de larg vehiculat în mass-media, pe atât
de vag definit, depășește astăzi granițele unor definiții tradiționale, ce se referă exclusiv la
infracțiunile îndreptate împotriva sistemelor informatice, cuprinzându-le în prezent și pe cele
săvârșite și prin intermediu sistemelor informatice.2

Criminalitatea informatică – Geneză

Dezvoltarea accelerată a electronicii în ultimele decenii a dus la apariţia şi extinderea

calculatoarelor – definite ca mecanisme, aparate electronice capabile să prelucreze date şi să
folosească programe (seturi de instrucţiuni) stocate în memorie pentru a rezolva probleme,
prin acceptarea de date, executarea operaţiilor asupra datelor.
Pentru facilitarea accesului la distanţă, adică a posibilităţii unui utilizator de a se conecta la un
calculator situat într-o altă locaţie geografică – la sute sau chiar mii de kilometri distanţă – şi
de a-i folosi anumite resurse – programele, fişierele, baza de date – în anul 1969 a fost creată
o reţea de calculatoare cuprinzând patru comutatoare de mesaje, situate în universităţile din
Los Angeles, Santa Barbara (California), Stanford şi Utah.3 Este vorba de reţeaua ARPAnet,
care stă la originea Internet-ului. După prima demonstraţie publică a reţelei ARPA, în 1972,
apar germenii ideii de a se crea o reţea globală de calculatoare, care să acopere nevoile de
comunicaţie. ARPAnet devine o reţea internaţională în 1973. În 1977 Universitatea din
Wisconsin adaugă reţelei serviciul de poştă electronică (e-mail), cel care va aduce numărul cel
mai mare de utilizatori, în 1979 se creează serviciul Usenet – o reţea de ştiri, iar anul 1983
este considerat momentul esenţial în crearea Internet-ului, prin introducerea protocolului
(regulilor) de comunicaţie între calculatoare, numit TCP/IP (Transmission Control
Protocol/Internet Protocol. Sistemul s-a dezvoltat exponenţial şi la ora actuală se apreciază că
Internetul cuprinde câteva zeci de milioane de calculatoare şi zeci de mii de reţele locale,
peste 15 milioane de utilizatori navighează în fiecare moment prin Internet, folosind serviciul
Web (WWW – World Wide Web).
Internet-ul creează un imens potenţial de dezvoltare în toate domeniile vieţii sociale,
aplicaţiile sale fiind practic inepuizabile.
Tehnologia oferită deschide însă noi orizonturi comiterii de infracţiuni, fie „clasice” – furtul,
înşelăciunea, fie specifice. Uşurinţa în utilizare, costul scăzut, rapiditatea şi asigurarea unui
caracter anonim fac din Internet un mediu propice infracţiunilor.4 Datorită caracterului global
1
Informatică juridică, Note de Seminar, Elisabeta Mihaela Ciortea, Universitatea “1 decembrie 1918”, Alba Iulia, 2010,
pag 96
2
Infracțiuni Informatice, Anamaria Trancă. Editura Tamangiu 2011, Cuvânt înainte
3
Criminalitatea informatică – referat științific, Procuror Dorinel Oancea, 2018, pag. 2
4
Criminalitatea informatică – referat științific, Procuror Dorinel Oancea, 2018, pag. 5
 al reţelei şi uriaşei complexităţi, posibilităţile „de ascundere” ale autorului sunt practic
nelimitate, încurajând şi din acest motiv săvârşirea de infracţiuni. Pentru descoperirea unor
asemenea fapte este necesară o înaltă specializare şi folosirea unor tehnologii sofisticate, care
trebuie însă să ţină pasul cu mijloacele şi metodele folosite de infractori. Mai mult, deşi
accesul la reţea este global, investigarea infracţiunilor săvârşite în acest mod – care pot avea
caracter transfrontalier – se loveşte de barierele naţionale, de lipsa sau insuficienţa unor
reglementări (incriminări) internaţionale în materie şi chiar de lipsa incriminărilor specifice
din legislaţiile naţionale, rămase cu mult în urma dezvoltării fenomenului.

Protecția împotriva criminalității informatice la nivel European și

național

La nivelul UE, Directiva 2009/136/CE5 prevede obligația asigurării unui nivel adecvat de
protecție a confidențialității și de securitate a datelor cu caracter personal transmise sau
prelucrate în legătură cu utilizarea rețelelor de comunicații electronice pe piața internă.
Directiva 2006/24/CE 6a Parlamentului Europei și a Consiliului prevede că datele informatice
sunt supuse măsurilor tehnice și organizaționale adecvate pentru a fi protejate împotriva
distrugerii accidentale sau ilegale, pierderii accidentale sau modificării, depozitării,
prelucrării, distrugerii accidentale sau ilegale.
Pentru a putea accesa individual datele privind politica generală de luptă împotriva
criminalității informatice, măsuri restrictive împotriva atacurilor cibernetice și alte documente
publicate oficial de către UE, fiecare cetățean poate accesa pagina Criminalitate informatică -
acte UE.
În România există o serie de reglementări legislative privind protecția și securitatea
informațiilor, spre exemplu Legea nr.677 din 20017. Legea nr.311 din 22 mai 2002 (pentru
utilizarea datelor personale în scopuri statistice, științifice sau istorice). Legea nr. 182 din 12
aprilie 2002 privind protecția informațiilor clasificate. Legea nr. 506/2004 privind prelucrarea
datelor cu caracter personal și protecția vieții private în sectorul electronice.

Potențialii atacatori ai sistemelor informatice

Atacatorii sistemelor informatice pot proveni din interiorul organizațiilor din exterior 8 sau în
combinație (coparticipație)9. Următorii actori pot cauza probleme de securitatea sistemelor
informatice:
Angajați – Aceștia sunt învestiți cu încredere și au acces la sistemul informatic, în multe
situații putând abuza de drepturile de acces; în plus, angajații pot comite erori de utilizare,
inițializare sau configurare (din neațenție) care pot cauza probleme în securitate.
Consultanți – Aceștia au adesea acces la sistemul informatic, putând efectua diverse
operațiuni.
Furnizori/ Clienți – Motivele lor economice nu sunt în unele cazuri aliniate cu cele ale

5
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L (pag) 337/11, Directiva 2009/136/CE
6
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene, L (pag) 105/54, Directiva 2006/24/CE
7
Confidențialitatea și securitatea prelucrărilor, Editura Humanitas 2008 , Capitolul V, pag 178
8
Conform CSO Magazine, US Secret Service, majoritatea atacurilor (58%) sunt cauzate de persoane din exteriorul
organizațiilor și doar 21% din interior.
9
Un angajat a spitalului a obținut datele de identificare ale unor pacienți și le-a transferat unor indivizi în exterior -
Caz descris în Virtual Crimes, Real Demages F.M Pinguelo și B.W. Muller , Spring, Vol 16. No.01 (2011)
organizației și, în unele situații, pot efectua anumite acțiuni care pot prezenta riscuri de
securitate.
Competitori - Alți indivizi sau organizații care vor avea de câștigat de pe urma pierderilor
organizației cauzate de atacuri asupra sistemului informatic.
Crackeri/Hoți profesioniști - Persoane care penetrează ilegal sistemele informatice și
cauzează daune intenționat.
Experți în spionaj- Persoane care sunt specializate în obținerea de informații de care vor
beneficia alte organizații. Aceste persoane au un nivel înalt de cunoștințe tehnice, sunt bine
plătite și pot adesea realiza acțiunile lor nedetectați.
Natura- Natura poate cauza pierderea de date informatice importante sau indisponibilitatea
acestora în situații de furtună, cutremur.
Despre cum să vă protejați de acești potențiali atacatori cibernetici găsiți aici Protecție
cibernetică

Concluzie

Trasând o linie imaginară prin materialul mai sus prezentat conchid că criminalitatea
informatică este o amenințare care depășește limitele geografice ale unei țări și se poate
desfășura de oriunde, împotriva oricărei persoane și care vizează orice tehnologie. Este un
termen larg care se referă, pe de o parte, la varietatea de infracțiuni sau comportamente ilegale
realizate de către persoane sau grupuri care au ca țintă atât dispozitive cât și rețele
informatice.[]
Specialiștii au ajuns la concluzia că reușita unei infracțiuni informatice este dată mai degrabă
de vulnerabilitatea victimei decât de ingeniozitatea atacatorului. S-a observat că persoanele
dependente de tehnologie sau care utilizează internetul în exces sunt cele care se implică mai
frecvent în comportamente riscante în materie de securitate cibernetică, cum ar fi partajarea
parolelor.
În zilele noastre, viața fără internet și tehnologie pare greu de imaginat. Totuși, pe lângă
beneficii, utilizarea tehnologiei și a mass mediei moderne poate avea și capcane. Astfel, este
necesar să fim informați și să conștientizăm importanța siguranței noastre și în mediul online.

Bibliografie
Informatică juridică, Note de Seminar, Elisabeta Mihaela Ciortea, Universitatea “1 decembrie 1918”,
Alba Iulia, 2010, pag 96.
Jurnalul Oficial al Uniunii Europene
Confidențialitatea și securitatea prelucrărilor, Editura Humanitas 2008 , Capitolul V, pag 178
Criminalitatea informatică – referat științific, Procuror Dorinel Oancea, 2018, pag. 5
Infracțiuni Informatice, Anamaria Trancă. Editura Tamangiu 2011, Cuvânt înainte
Criminalitatea în cyberspațiu, Ioana Vasiu, Lucian Vasiu, Universul Juridic 2011, pag 23
Cuprins
Introducere.....................................................................................................................................................2