CRIMINALITATEAăINFORMATIC

Valentin BEGU,
Facultatea Drept, anul IV, IRIM

Coordonator ştiinţific
Oxana ROTARI, doctor în drept, conferenţiar universitar

CYBERCRIMES

Valentin BEGU,
Faculty of Law, fourth year student, IRIM

Scientific Coordinator
Oxana ROTARI, Doctor of Law, Associate Professor

Guvernele, armata şi economia mondială nu mai pot func iona fără ajutorul computerului.
Computerele care tranzac ionează această creştere uriaşă de informa ii comunică între ele prin Internet
sau prin alte numeroase re ele militare sau financiare. Fiind un bun foarte important, informa ia trebuie
protejată deoarece rămâne utilă atâta timp cât este validă, nealterată şi adevărată. Criminalitatea
informatică însă reprezintă o nouă categorie de crime a sfârşitului secolului XX şi începutul secolului
XXI care aduce cu sine încălcări de lege atât fa ă de persoanele fizice şi juridice din toată lumea, cît şi
fa ă de state, producand anual prejudicii de miliarde de dolari americani.

Cuvinte cheie: internet, criminalitate, informatică.

Keywords: internet, cybercrimes, computer.

1. Aspecte generale privind internetulăşiăcriminalitateaăinformatic

Internet-ul este o „re ea a re elelor” informa ionale care reuneşte câteva mii de re ele de ranguri
diferite ce provin din zeci de ări ale lumii. Este o re ea virtuală formată dintr-un număr în continuă
creştere de re ele locale (Local Area Network - LAN) publice şi private, re ele pe arii extinse (Wide
Area Network – WAN), re ele regionale şi na ionale interconectate.1 Internet-ul reprezintă cel mai mare
“cartier” al Cyberspace-ului şi pune la dispozi ia utilizatorilor câteva categorii majore de servicii: World
Wide Web-ul, Electronic Mail-ul, Usenet-ul, Internet Relay Chat-ul.2

Fără îndoială, serviciile oferite de Internet a ajutat foarte mult atât cercetarea ştiin ifică cât şi
afacerile şi comunicările inter-umane. Criminalitatea informatică în sine constituie mai multe tipuri de
infrac iuni, cum ar fi licita ii electronice frauduloase, bunuri comandate on-line fraudulos, accesul

1
neautorizat la sisteme informatice, cum ar fi de exemplu la conturile bancare ale victimelor de unde se
pot sustrage bani, transmiterea de viruşi, pornografie infantilă, folosirea de identită i false, infrac iuni
privind încălcarea drepturilor de autor şi a drepturilor conexe etc.

Frauda, este una dintre cele mai comune probleme cu care se confruntă re eaua, datorită expansiunii
uriaşe a comer ului prin internet, fraudă se realizează prin modalită i de la cele mai simple la cele mai
complicate. Există astfel pe unele pagini de web softul necesar creării de căr i de credit false, prin care
se achită o comandă de bunuri, sau prin excrocherii în care se determină un anume utilizator să-şi spună
numărul de carte de credit şi celelalte detalii necesare, pentru ca mai apoi infractorul să achizi ioneze
diferite bunuri de o anumită valoare pe zi, pentru a nu fi necesară confirmarea telefonică, sau prin fax.
Echipa Na ional Computer Crime apar inând FBI estima într-un studiu al său că încercările de fraudă pe
computer nu sunt nici măcar detectate în propor ie de 85-97%.3

O altă mare problemă legată de securitatea din re ea, o constituie aşa zişii „hackeri“, care sparg
anumite coduri şi re ele, fie pentru a frauda companiile respective (de exemplu furtul de jocuri de la
companiile producătoare), fie pentru a fura anumite informa ii (spionaj industrial), fie din pur
amuzament, pentru a încurca socoteala victimei (distrugerea paginii de prezentare a unei companii).
Sunt cunoscute multe cazuri în care hackerii au distribuit viruşi, care au distrus sau aveau poten ialul să
distrugă sute de mii de calculatoare din întreaga lume.

În condi iile în care cu mijloace tehnice minime şi cheltuieli financiare modice este de aşteptat ca
orice utilizator interesat să pătrundă în re eaua Internet şi să acceseze diverse baze de date, fapt care
oferă posibilitatea ca un răuvoitor sau bolnav psihic, din oricare parte a lumii, să creeze pagube imense
unor comunită i, indivizi sau chiar state aflate într-o altă zonă geografică a lumii. De altfel, unii
specialişti afirmă că „Teroristul zilei de mâine ar putea fi capabil să provoace daune mai mari cu un
Keyboard decât cu o bombă“.4

Conform unui sondaj Eurobarometru, condus de către Comisia Europeană, utilizatorii de internet din
UE sunt foarte preocupați de securitatea informatică. 76% din respondenți sunt de acord cu faptul că
riscul de a deveni o victimă a criminalității informatice a crescut în ultimul an (2013), ceea ce reprezintă
un procent mai ridicat în raport cu un sondaj similar efectuat în 2012. 12% din utilizatorii de internet au
avut deja un cont în cadrul unei rețele de socializare sau un cont de email care le-a fost spart, potrivit
ec.europa.eu.

Sondajul Eurobarometru, la care au participat peste 27 000 de persoane din toate statele membre,
arată, de asemenea, că:

- 87% din respondenți evită să divulge online informații cu caracter personal (ceea ce reprezintă o
ușoară scădere față de 89% în 2012);

- majoritatea respondenților consideră în continuare că nu sunt bine informați cu privire la riscurile

criminalității informatice (52% în comparație cu 59% în 2012);

- 7% au fost victime ale fraudării online a cardului de credit sau a operațiunilor bancare;

2
 - s-a înregistrat o creștere semnificativă a numărului de utilizatori care se conectează la internet
utilizând un smartphone (35% față de 24% anul trecut) sau o tabletă (14% față de 6%).5

2. Aspecte juridice privindăcriminalitateaăinformatic

Criminalitatea informatică reprezintă totalitatea faptelor comise în zona tehnologiilor

informa ionale, într-o anumită perioadă de timp bine determinată şi pe un anumit teritoriu. Ca orice
fenomen social, criminalitatea informatică reprezintă un sistem cu proprietă i şi func ii proprii, distincte
calitativ de cele ale elementelor componente. În cercetarea criminologică, criminalitatea ca fenomen
social cuprinde criminalitatea reală, aparentă şi legală. Diferen a dintre criminalitatea informatică reală
şi criminalitatea informatică aparentă reprezintă cifra neagră a acestui nou gen de crimă şi ea cuprinde
toate faptele sanc ionate de legiuitor, dar care, din anumite motive, rămân nedescoperite de către
organele abilitate ale justi iei penale.

Cifra neagră este motivată de mai multe cauze, dintre care amintim:

 tehnologia sofisticată utilizată de făptuitori;

 lipsa instruirii specifice a ofi erilor din cadrul organelor de urmărire penală;
 lipsa unui plan de reac ie în caz de atacuri, din partea victimelor acestor fapte penale, fapt ce
poate duce la neidentificarea pierderilor provocate;
 re inerile în a raporta organelor de cercetare penală săvârşirea infrac iunilor.

În aceasta din urmă situa ie, chiar dacă infrac iunea a fost sesizată, victimele nu înştiin ează organele
de urmărire penală în vederea descoperirii şi sanc ionării făptuitorului. Motiva iile acestui
comportament sunt multiple. Dintre acestea, amintim preocupările fa ă de imaginea publică, ce ar putea
fi afectată de publicitatea în jurul infrac iunii; dorin a de a nu suporta costurile unei eventuale
investiga ii, având în vedere complexitatea unei asemenea cercetări; nu în ultimul rând, lipsa posibilită ii
de a recupera pierderile suferite, chiar în cazul identificării făptuitorului.

În acelaşi timp, investiga iile în domeniul infrac ionalită ii informatice sunt, prin natura lor,
complexe şi implică utilizarea de echipamente sofisticate, cu costuri ridicate. De asemenea, pregătirea
personalului de specialitate este un proces de durată şi implică costuri mari. Asemenea investiga ii sunt
consumatoare de timp. Un investigator în domeniul criminalită ii informatice poate lucra la maximum
3-4 cazuri pe lună, în timp ce un investigator tradi ional poate solu iona între 40 şi 50 de cazuri în
aceeaşi perioadă de timp.6

Prin infrac iune informatică, conform defini iei date de către UNAFEI, în sens larg se în elege
„orice infracţiune în care un calculator sau o reţea de calculatoare este obiectul unei infracţiuni, sau în
care un calculator sau o reţea de calculatoarea este instrumentul sau mediul de înfăptuire a unei
infracţiuni”. Prin infrac iune informatică în sens restrâns se în elege „orice infracţiune în care
făptuitorul interferează, fără autorizare, cu procesele de prelucrare automată a datelor”.

Con inutul no iunii de faptă penală de natură informatică este deosebit de variat, fiind abordat din
diferite perspective în cadrul lucrărilor de specialitate. Astfel, în raportul Comitetului European pentru
probleme criminale, infrac iunile informatice sunt sistematizate în următoarele categorii:

3
  infrac iunea de fraudă informatică;
 infrac iunea de fals în informatică;
 infrac iunea de prejudiciere a datelor sau programelor informatice;
 infrac iunea de sabotaj informatic;
 infrac iunea de acces neautorizat la un calculator;
 infrac iunea de interceptare neautorizată;
 infrac iunea de reproducere neautorizată a unui program informatic protejat de lege;
 infrac iunea de reproducere neautorizată a unei topografii;
 infrac iunea de alterare fără drept a datelor sau programelor informatice;
 infrac iunea de spionaj informatic;
 infrac iunea de utilizare neautorizată a unui calculator;
 infrac iunea de utilizare neautorizată a unui program informatic protejat de lege.

Manualul Na iunilor Unite pentru prevenirea şi controlul infrac ionalită ii informatice sintetizează
următoarele categorii de infrac iuni:

 fraude prin manipularea calculatoarelor electronice;

 fraude prin falsificarea de documente;
 alterarea sau modificarea datelor sau a programelor pentru calculator;
 accesul neautorizat la sisteme şi servicii informatice;
 reproducerea neautorizată a programelor pentru calculator protejate de lege.

În studiul “Aspectele legale ale infracţionalităţii informatice în cadrul societăţi informaţionale”

(studiul COMCRIM), realizat pentru Comisia Europeană de către prof. dr. Ulrich Sieber, de la
Universitatea din Wurzburg, Germania, sunt prezentate următoarele categorii şi sub-categorii de
infrac iuni informatice:

 atingeri aduse dreptului la via a privată;

 infrac iuni cu caracter economic:
- penetrarea sistemelor informatice în scopul depăşirii dificultă ilor tehnice de securitate
(“hacking”);
- spionajul informatic;
- pirateria programelor pentru calculator;
- sabotajul informatic;
- frauda informatică;
- distribuirea de informa ii cu caracter ilegal sau prejudiciabil (propagandă rasistă, difuzare de
materiale pornografice, etc.);
 alte infrac iuni:
- infrac iuni contra vie ii;
- infrac iuni legate de crima organizată;
- război electronic.7

4
 Conştientizarea existen ei pericolului social al faptelor penale de natură informatică a atras după sine
încriminarea acestora în numeroase state ale lumii. A luat astfel fiin ă conceptul de “drept penal cu
specific informatic”, ca o reflectare a numeroaselor elemente de noutate introduse în materia dreptului
penal de noile forme de criminalitate bazate pe tehnologia modernă. Legiferarea în domeniul
criminalită ii informatice a urmat, începând din anii ’70, mai multe “valuri”.

Primul “val” a fost determinat de necesitatea protejării dreptului la via a privată. Legi privind
protec ia persoanei fizice fa ă de prelucrarea datelor cu caracter personal au fost adoptate în Suedia
(1973), SUA (1974), Germania (1977), Austria, Danemarca, Fran a şi Norvegia (1978), sau mai recent
în Belgia, Spania, Elve ia (1992), Italia şi Grecia (1997).

Al doilea “val” este legat de represiunea infrac iunilor cu caracter economic, producând modificări
legislative în SUA şi Italia (1978), Australia (1979), Marea Britanie (1981), sau Elve ia (1994) şi Spania
(1995).

A treia serie de reglementări este legată de interven ia legislativă în vederea protec iei proprietă ii
intelectuale în domeniul tehnologiei informatice, în ări ca SUA (1980), Ungaria (1983), Germania,
Fran a, Japonia, Marea Britanie (1985), sau Austria (1993), România (1996), Luxemburg (1997).

Al patrulea “val” de reforme priveşte reglementarea distribuirii de informa ii ilegale sau

prejudiciabile, şi a fost puternic impulsionat la sfârşitul anilor ’80 de amploarea luată de re eaua
Internet.

Al cincilea “val” este legat de modificările intervenite în materia dreptului procesual, cu privire la
aspectele de procedură penală ridicate de inciden a tehnologiei informa iei, în timp ce al şaselea “val”
priveşte impunerea unor obliga ii şi limite în materia securită ii informatice. În acest sens, la nivel
interna ional, Consiliul Europei a ini iat o serie de reglementări cu privire la criminalitatea informatică.
În 1995 a fost adoptată Recomandarea nr. R (95) 13 cu privire la problemele de procedură penală legate
de tehnologiile informa ionale.8

La 23 noiembrie 2001 Consiliul Europei a adoptat Conven ia de la Budapesta împotriva

criminalită ii informatice. Circa 120 de ări cooperează cu Consiliul Europei în scopul consolidării
legisla iei şi capacită ii lor de a lupta împotriva criminalită ii cibernetice. Multe dintre ele fac acest lucru
în cadrul Conven iei privind criminalitatea informatică, care a fost ratificată de către 33 de ări şi
semnată de alte 14. Opt ări, inclusiv Argentina, Australia şi Senegal au fost recent invitate să se
alăture.9

Conven ia de la Budapesta oferă singurele orientări acceptate la nivel interna ional cu privire la
modul de protec ie a libertă ii, securită ii şi drepturile omului pe Internet. Aceasta a avut un impact
global, care a rezultat în legisla ii mai stricte şi mai bine armonizate în materie de criminalitate
informatică, o cooperare interna ională mai eficientă în cadrul investigării şi urmăririi penale a
infrac iunilor comise pe Internet şi consolidarea parteneriatelor public-private. Criminalitatea
informatică - de la intruziunea ilegală în computere, la interceptarea comunica iilor private, atacuri de
tip DOS, furturi de identitate şi fraude de identitate, sau exploatarea sexuală a copiilor - afectează

5
drepturile persoanelor din întreaga lume. Conven ia de la Budapesta mai oferă guvernelor un ghid
esen ial pentru protejarea persoanelor fizice.10

3. Criminalitateaăinformatic ăînăRepublicaăMoldova

În Republica Moldova s-au facut o serie de studii şi evaluari care au identificat unele caracteristici
ale acestui tip de criminalitate care se desfasoară pe teritoriul ării noastre sau în care făptuitorii sunt
cetă eni moldoveni.

Din evaluările grupărilor infrac ionale care ac ionează în domeniu s-au desprins următoarele
caracteristici privind criminalitatea informatică produsă în Republica Moldova:

 caracter predominant financiar, se urmăreste ob inerea unui produs financiar substan ial şi
sunt vizate sisteme de plată, produse de credit şi plată oferite de institu ii financiare;
 organizarea grupărilor care ac ionează, structurarea şi specializarea membrilor acestora;
 folosirea unor tineri cu abilită i în a utiliza computerele şi noile tehnologii, care sunt
organiza i şi coordona i de către lideri ai grupărilor infrac ionale;
 trecerea de la fraudele informatice, în care încrederea era elementul primordial în realizarea
tranzac iilor, la fraude în care predomina folosirea de programe informatice în fraudare;
 caracterul transna ional al acestor fapte, în sensul că sunt vizate victime din alte ări, anumite
activită i sunt derulate de pe teritoriul altor state sau sunt folosite sisteme informatice din alte state;
 permanenta preocupare pentru identificarea de noi moduri de operare, de identificarea de
produse ce pot fi fraudate, precum şi sisteme informatice ce pot fi compromise;
 reorientarea grupărilor infrac ionale către fraudarea mijloacelor de plată electronică oferite
de institu iile financiare din Republica Moldova;
 reorientarea grupărilor infrac ionale care comit fraude informatice, de la fraudele mărunte
(prejudicii mici) îndreptate împotriva persoanelor, către fraudele mari (prejudicii mari a sute de
mii/milioane de euro) împotriva companiilor;
 zonarea infractorilor pe tipuri de infrac iuni şi ări de destina ie, datorate specificului zonei
(zone turistice, zone cu număr ridicat de grupări infrac ionale bine organizate etc).11

Potrivit studiului Business Software Alliance cu privire la pirateria software pentru computere
personale, Republica Moldova face parte din grupul de state cu cea mai mare rată a pirateriei, ocupînd
locul 4 din lume (după Georgia, Bangladesh şi Zimbabwe). Se constată că, ponderea produselor
program ilegale din totalul software-ului utilizat este de 91%, ceea ce constituie, în opinia BSA, 28
milioane de dolari SUA, şi, totodată, cel pu in 70 milioane de lei venit na ional (reieşind din achitarea
TVA şi a taxelor de import).12

4. Aspecteăjuridiceăprivindăcriminalitateaăinformatic ăînăRepublicaăMoldova

ara noastră în ultimii ani a întreprins o serie de măsuri în prevenirea şi combaterea criminalită ii
informa ionale. Cel mai însemnat eveniment îl reprezintă cu siguran ă semnarea Conven iei de la
Budapesta din 2001, care a avut loc la 23 noiembrie 2001 şi care a fost ratificată prin Legea nr. nr. 6 din
02.02.2009. Conven ia a intrat în vigoare pentru Republica Moldova la 01.09.2009.13

6
 Defapt îndată după ratificarea Conve iei de la Budapesta, a fost adoptată Legea Nr. 20 din
03.02.2009 privind prevenirea şi combaterea criminalită ii informatice, care reglementează raporturile
juridice privind:

a) prevenirea şi combaterea infrac iunilor informatice;

b) cadrul de asisten ă mutuală în prevenirea şi combaterea criminalită ii informatice, în
protec ia şi acordarea de ajutor furnizorilor de servicii şi utilizatorilor de sisteme informatice;
c) colaborarea autorită ilor administra iei publice cu organiza ii neguvernamentale şi cu al i
reprezentan i ai societă ii civile în activitatea de prevenire şi de combatere a criminalită ii informatice;
d) cooperarea cu alte state, cu organiza ii interna ionale şi regionale avînd competen e în
14
domeniu.

Tot în acea perioada au avut loc şi schimbări în Capitolul XI „Infrac iuni informatice şi infrac iuni
din domeniul telecomunica iilor” din Codul Penal al Republicii Moldova. Astfel în Codul Penal al
Republicii Moldova avem următoarele categorii de crime informa ionale ce constituie infrac iuni15:

 Accesul ilegal la informa ia computerizată (art. 259);

 Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispozi ie a mijloacelor tehnice
sau produselor program (art. 260);
 Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice (art. 2601);
 Alterarea integrită ii datelor informatice inute într-un sistem informatic (art. 2602);
 Perturbarea func ionării sistemului informatic (art. 2603);
 Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispozi ie a parolelor, codurilor
de acces sau a datelor similare (art. 2604);
 Falsul informatic (art. 2605);
 Frauda informatică (art. 2606);
 Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic (art. 260);
 Accesul neautorizat la re elele şi serviciile de telecomunica ii (art. 2601).

Pedepsele sunt variante, în dependen ă de infrac iunea încriminată, graviditatea, circumstan ele
acesteia, persoana infractorului etc, variind de la amenzi de la 200 u.c. până la privarea de libertate pe o
perioadă de până la 9 ani.

În trecut aceste cazuri erau anchetate de ofi eri de urmărire penală obişnui i, fără o pregătire amplă
în domeniu, însă conform noii structuri a Procuraturii Generale (aprobată prin hotărîrea Parlamentului
din 4 mai 2010), printre schimbările care au avut loc în institu ie, s-a materializat şi crearea în premieră
a Sec iei tehnologii informa ionale şi investiga ii ale infrac iunilor în domeniul informaticii -
subdiviziune separată, controlată direct de Procurorul General.16

Dealtfel pe plan na ional are loc o muncă inter-institu ională în prevenirea şi combaterea acestui
fenomen. Printre cele mai bune realizări în acest sens îl constituie Planului comun de Ac iuni în
domeniul prevenirii şi combaterii criminalită ii informatice, elaborat de procurorii noştri. Documentul a
fost aprobat de 12 institu ii de stat, care sunt incluse în calitate de autorită i responsabile de executarea
acestuia: Procuratura Generală, Serviciul de Informa ii şi Securitate, Institutul Na ional al Justi iei,

7
Ministerul Afacerilor Interne, Ministerul Tehnologiei Informa iei şi Comunica iilor, Banca Na ională
Ministerul Apărării, Serviciul Vamal, Agen ia de Stat pentru Proprietatea Intelectuală, Agen ia de Stat
pentru Protec ia Moralită ii, Centrul Na ional pentru Protec ia Datelor cu Caracter Personal,
Întreprinderea de Stat „Centrul de Telecomunica ii Speciale”.

Documentul mai prevede instituirea pe lîngă Procurorul General a Comitetului na ional de răspuns
la incidentele de securitate cibernetică, dar şi organizarea unui sistem de baze de date cu acces a
autorită ilor responsabile privind amenin ările, vulnerabilită ile şi incidentele de securitate cibernetică
identificate sau raportate, tehnici şi tehnologii folosite pentru atacuri, precum şi bune practici pentru
protec ia infrastructurilor cibernetice. De asemenea, vor fi elaborate şi încheiate acorduri voluntare şi
conven ii la nivel local între autorită ile publice şi operatorii priva i, în special furnizorii de servicii
Internet, privind procedura de blocare şi închidere a site-urilor ilegale.17

Totuşi interzicerea şi blocarea anumitor siteuri pe teritoriul Republicii Moldova, propusă de

Procuratura Generală, va duce la migra ia acestora peste hotare, ceea ce va însemna indirect pierderi
pentru Republica Moldova. Valoarea adăugată nu va rămâne în ară, dar va pleca peste hotare. De
această părere este managing directorul Companiei Interakt Media, Tudor Darie.18

Mai mult ca atât faptul ca Procuratura Generală intenționează să încheie acorduri cu providerii de
Internet, prin care să-i oblige să blocheze accesul utilizatorilor din Republica Moldova la diferite site-uri
consider că este una ilegală. Astfel, dacă o asemenea inițiativă va fi implementată, operatorii naționali
de Internet, printre care Starnet și Moldtelecom, dar și operatorii de telefonie mobilă care oferă acces la
Internet - Orange, Moldcell și Unite - vor fi obligați să restricționeze accesul la o serie de site-uri. În
acest mod, va fi limitat accesul cetățenilor la informație și restricționată libertatea Internetului.19

UNIMEDIA a analizat pozițiile oficiale ale instituțiilor europene și a identificat mai multe încălcări
ale standardelor europene în proiectul de lege inițiat de către autoritățile moldovenești.

Primul caz se referă la o decizie a Curții Europene a Drepturilor Omului, care a hotărât, în
unanimitate, că a existat o violare a articolului 10 al Convenției Europene a Drepturilor Omului în cazul
unei hotărâri judecătorești din Turcia, prin care a fost blocat accesul la toate site-urile Google, fiind
invocată o insultă în memoria lui Ataturk pe unul dintre mini-site-urile găzduite de serviciul Google
Sites. În acest caz, CEDO a constatat că "o singură restricție privind accesul la o sursă de informare
(conținutul produs de un singur utilizator - n.r.) ar fi fost compatibilă cu Convenția în cazul unui cadru
legal strict", însă "o interdicție generală este o încălcare a accesului la Internet și aduce prejudicii
dreptului la libertatea de exprimare și de informare".

Poziția CEDO este încălcată în modificările, care se propun a fi operate la articolul 7 din Legea
privind prevenirea şi combaterea criminalităţii informatice, în care se prevede că providerii de Internet
vor fi obligați „sa ̆ blocheze, folosind metodele şi mijloacele tehnice necesare, accesul la toate paginile
web care conţin materiale interzise de legislaţia în vigoare, incluse în liste speciale, elaborate şi
periodic reînnoite de ca ̆tre Ministerul Afacerilor Interne”. Modificările la legislație nu își propun să fie
înlăturat conținutul ilegal de pe un anumit site, care este produs de un singur utilizator, ci blocarea site-
ului în întregime, fapt ce contravine poziției CEDO.

8
 Al doilea exemplu se referă la poziția Consiliului Europei. Adunarea Parlamentară a CE s-a expus
într-o declarație în privința protecției libertății de exprimare și de informare cu privire la Internet și
mass-media on-line. Astfel, „statele membre nu ar trebui să impună furnizorilor de servicii (Starnet,
Orange, Moldcell etc - n.r.) o obliga ție generală de a monitoriza conținutul de pe Internet, de a oferi
acces, de a transmite sau stoca, nici de a căuta activ fapte sau circumstanțe care indica o activitate
ilegală. Statele membre ar trebui să se asigure că furnizorii de servicii nu sunt responsabili pentru
conținutul de pe Internet atunci când funcția lor este limitată, așa cum este definită de legislația
na țională, de a transmite informații sau oferind acces la Internet”.

Această poziție a Consiliului Europei este încalcată în modificările, care se propun a fi operate la
Codul contravenţional al Republicii Moldova, care consideră încălcare a legislaţiei cu privire la
criminalitatea informatică „necomunicarea ca ̆tre autorita ̆ţile competente a datelor despre traficul
informatic”, „neexecutarea, în condiţii de confidenţialitate, a solicita ̆r ii autorita ̆ţii competente privind
conservarea imediata ̆ a datelor informatice ori a datelor referitoare la traficul informatic”,
„neprezentarea ca ̆tre autorita ̆ţile competente, în temeiul unei solicita ̆r i efectuate în condiţiile stabilite
de lege, a datelor referitoare la utilizatori”, „neasigurarea descifra ̆r ii datelor informatice care se
conţin în pachetele protocoalelor de reţea” sau „neîndeplinirea obligaţiei de blocare, folosind metodele
şi mijloacele tehnice necesare, a accesului la toate paginile web care conţin materiale interzise, în
condiţiile stabilite de lege”.

Ulterior, Guvernul a decis să retragă de pe ordinea de zi proiectul de lege referitor la Internet și să

organizeze consultări publice. Amintim că, anterior, a existat un scandal la nivel internațional, după ce
guvernele lumii au încercat să instituie proceduri similare de control al Internetului. E vorba de
proiectele de legi americane anti-piraterie SOPA (Stop Online Piracy Act / Legea Opri i Pirateria
Online) și PIPA (Protect IP Act / Legea pentru Protec ia IP-ului), dar și un alt proiect al UE - ACTA
(Anti-Counterfeiting Trade Agreement / Tratatul Comercial Anti-Contrafacere). Acestea au generat
ample proteste ale utilizatorilor de Internet și, în final, au fost stopate.20

În concluzie pot men iona faptul că domeniul cibernetic este mereu într-un progres continuu, aşa că
şi infractorii se adaptează rapid la instrumentele de comunicare anonime şi nedetectabile pentru a comite
diverse crime informa ionale. Odată ce internetul reprezintă un mijloc mult mai rapid şi uşor de
comunicare, de organizare a activită ii multor societă i comerciale, odată ce numărul de utilizatori ai
internetului este mereu în creştere, comer ul electronic acumulând tot mai multe resurse financiare, şi
mai ales în condi iile în care toate structurile statelor şi guvernelor se folosesc exclusiv de calculatoare,
iar telefoane mobile au marea majoritate din cetă enii foarte multor state, infractorii vor fi mereu atraşi
de posibilită ile acestui domeniu de a ob ine câştiguri tot mai mari, în interval tot mai mici de timp.

Consider ca pentru o combatere mai eficientă a criminalită ii informatice din orice stat al lumii,
indiferent de pozi ioinarea acestuia, este nevoie de o conclucrare a tuturor specialiştilor din domeniu
împreună cu organele de drept şi alte organiza ii private pentru a depista cât mai rapid locul comiterii
infrac iunii, persoana celui vinovat, pedepsirea lui, cât şi implimentarea diferitor programe în prevenirea
săvârşirii acestor infrac iuni.

9
Referinte:

1
Ioana Vasiu, „Criminalitatea informatică”, Nemira, Bucureşti, 1998, p.121-122,
2
John Spiropoulos în colaborare cu National Cybercrime Training Partnership (NCTP), Lupta împotriva infracţiunilor
săvârşite cu ajutorul calculatorului, supliment al cursului Infracţiuni săvârşite cu ajutorul calculatorului, sponsorizat de
NCTP, f.l., 1999, p.1-7. Pentru detalii, vezi: Victor-Valeriu Patriciu, Ioana Vasiu, Şerban-George Patriciu, Internet-ul şi
dreptul, Editura ALL BECK, Bucureşti, 1999, p.18-108.
3
Tudor Amza, „Criminologie”, Suport de curs pentru învă ământ deschis la distan ă, Universitatea “Hyperion”,
Bucureşti, 2011, p.121,
4
Tudor Amza, „Criminologie”, Suport de curs pentru învă ământ deschis la distan ă, Universitatea “Hyperion”,
Bucureşti, 2011, p.125,
5
http://www.juridice.ro/294005/ce-sondaj-privind-criminalitatea-informatica.html “CE: Sondaj privind criminalitatea
informatică”;
6
“Ghid introductiv pentru aplicarea dispozitivelor legale referitoare la criminalitatea informatică”, Internews Network
RITI dot-GOV, finan ator “USAID”, Bucureşti, 2004, p.50-51,
7
“Ghid introductiv pentru aplicarea dispozitivelor legale referitoare la criminalitatea informatică”, Internews Network
RITI dot-GOV, finan ator “USAID”, Bucureşti, 2004, p.51-52,
8
“Ghid introductiv pentru aplicarea dispozitivelor legale referitoare la criminalitatea informatică”, Internews Network
RITI dot-GOV, finan ator “USAID”, Bucureşti, 2004, p.53,
9
http://www.infoeuropa.md/criminalitatea-informatica/ „Criminalitatea informatică”;
10
http://www.infoeuropa.md/tratatele-coei/conventia-privind-criminalitatea-informatica/ „Conven ia privind
criminalitatea informatică”;
11
http://mihaelabejenari.wordpress.com/criminalitatea-fara-violenta-fraudele-informatice/ „Criminalitatea fara violenta
– fraudele informatice”;
12
http://itmoldova.com/2010/09/09/procuratura-generala-a-r-moldova-va-investiga-in-premiera-cazurile-de-
criminalitate-informatica/ „Procuratura Generală a R. Moldova va investiga în premieră cazurile de criminalitate
informatică”;
13
http://www.infoeuropa.md/criminalitatea-informatica/ „Criminalitatea informatică”;
14
Art. 1 din Legea Nr. 20 din 03.02.2009 privind prevenirea şi combaterea criminalită ii informatice, publicat in
Monitorul Oficial Nr. 11-12 la 26.01.2010;
15
Codul penal al Republicii Moldova din 18.04.2002 cu completările şi modificările ulterioare;
16
http://itmoldova.com/2010/09/09/procuratura-generala-a-r-moldova-va-investiga-in-premiera-cazurile-de-
criminalitate-informatica/ „Procuratura Generală a R. Moldova va investiga în premieră cazurile de criminalitate
informatică”;
17
http://www.procuratura.md/md/newslst/1211/1/5476/ Comunicat de presă „Criminalitatea cibernetică va fi combătută
în baza unui plan elaborat de procurori”;
18
http://ipn.md/ro/societate/57617 “ Interzicea unor siteuri pe teritoriul Republicii Moldova va duce la migra ia
acestora”, articol publicat la 18 octombrie 2013;
19
http://unimedia.info/stiri/procuratura-vrea-sa-oblige-providerii-de-internet-sa-blocheze-site-urile-incomode-
66610.html „Procuratura vrea să oblige providerii de Internet să blocheze site-urile incomode”, articol publicat la 08
octombrie 2013;
20
http://unimedia.info/stiri/dovada-proiectul-de-lege-privind-cenzura-internetului-contravine-mai-multor-standarde-
europene-67004.html „Dovada! Proiectul de lege privind cenzura Internetului contravine mai multor standarde
europene”, articol publicat la 17 octombrie 2013;

10