UNIVERSITATEA BABES-BOLYAI CLUJ - NAPOCA FACULTATEA DE DREPT

Conf Univ. Dr. SORIN ALAMOREANU

CAPITOLUL I NOTIUNI INTRODUCTIVE. PRINCIPII Sectiunea 1. O posibila definire a criminalisticii. Obiectul, sistemul si structura ei

Cu privire la stinta Criminalistica au fost formulate mai multe modalitati de definire, fie ca
"Stiinta care elaboreaza metodele tactice si mijloacele tehnico-stiintifice de descoperire, cercetare si prevenire a infractiunilor", fie ca "Stiinta judiciara cu caracter autonom si unitar, care nsumeaza un ansamblu de cunostinte despre metodele si mijloacele tehnice si procedeele tactice destinate descoperirii, cercetarii informatiilor, identificarii persoanelor implicate n savrsirea lor si prevenirii faptelor antisociale "1. In opinia noastra ,formularea unei definitii a acestei stiinte contra crimei implica un demers teoretic si stiintific pe masura caracterului sau complex. De aceea am optat, asemeni lui L.Ionescu pentru notiunea de definire "care are avantajul de a ne spune mai liber n ce consta Criminalistica (...) si care este obiectul ei de cercetare"2.

Profesorul Emilian Stancu ne arata ca Daca despre Criminalistica se poate spune, n linii
mari, ca este destinata descoperirii si cercetarii infractiunilor n scopul aflarii adevarului, obiectul acestei stiinte trebuie privit mult mai nuantat. 3 si continua preciznd ca :

Sub raport stiintific, principalele directii de actiune ale Criminalisticii sunt urmatoarele: a. Initierea de metode tehnice destinate cercetarii urmelor infractiunii,ncepnd cu urmele specifice omului si continund cu cele ale armelor sau instrumentelor, mijloacelor de transport, ale fenomenelor fizico-chimice, etc. , n vederea idetificarii persoanelor sau obiectelor.

1 Emilian Stancu, Criminalistica , vol.I, Bucuresti, Ed.Actami 1995 pag.10 2 Lucian Ionescu-Criminalistica Note de Curs (Nepublicate) 1995 3 Emilian Stancu , Tratat de Criminalistica, Editia a II-a revazuta si adaugita,, Universul Juridic Bucuresti 2002, pag.11

3 b. Adaptarea de metode apartinnd stinitelor exacte la necesitatile proprii Criminalisticii , a unor metode din alte domenii ale stiintei, cum sunt cele proprii fizicii, chimiei, biologiei, matematicii..... c. Elaborarea de reguli si procedee tactice destinate efectuarii unor acte de urmarire penala, precum si cresterii eficientei acestora prin asigurarea unui fundament stiintific investigarii. d. Studierea practicii judiciare n vederea valorificarii stiintifice si generalizarii experientei pozitiverezultate din activitatea organelor de urmarire penala pe linia investigarii infractiunilor. e. Analiza evolutiei modului de savrsire a faptelor penale, pentru stabilirea celor mai adecvate procedee de combatere si prevenire a lor, inclusiv de identificare a autorilor acestora. f. Perfectionarea modului de cercetare a diverselor categorii de infractiuni.. g. Elaborarea de metode si prefigurarea de masuri destinate prevenirii infractiunilor
sau altor fapte cu caracter antisocial.4

Din enumerarea de mai sus se desprinde cu claritate nu numai complexitatea Criminalisticii ca domeniu al cunoasterii n sine, dar si rolul sau in actiunile de prevenire si combatere a faptelor antisociale. De altfel, Criminalistica moderna, a evoluat prin componenta de prevenire a fenomenului infractional devenind o epistemologie a criminalitatii 5 desi ea este n principiu o stiinta cu o pronuntata finalitate practica. . Prin structura si destinatia sa complexa, Criminalistica este utilizatoarea si beneficiara unor date si mijloace cu un continut extrem de divers. Acestea sunt luate din domenii de mare tehnicitate si aparent total diferite de ceea ce ndeobste se considera a studia o stiinta din domeniul juridic: chimie (cerneluri, substante), biologie (material biologic), fizica ( balistica s.a.), psihologie (ascultare), psihiatrie (tactica), statistica (informatii), informatica (prelucrarea datelor, baze de analiza), microbiologie, microurme, cristalografie (metale). Unii profani tind sa vada n Criminalistica moderna un labirint al surselor de obtinere a informatiilor si

4 Idem

5 Maciej Szostak, Sorin Alamoreanu CRIMINALISTICA: Paradox sau paradigma? n Comunicari stiintifice la al 7-lea Simpozion National de Criminalistica Ed. Alma Mater Cluj Napoca 2003 pag. 122.

4 dovezilor, ori altii o vad doar ca pe o disciplina destul de limitata, mai degraba o ruda juridica a medicinei si tehnicii. Printre cunoscatori este unanim acceptata este nsa mpartirea tripartita a sistemului criminalisticii: 1. Tehnica criminalistica care reuneste totalitatea metodelor de descoperire a macro si microurmelor ce privesc fapta, respectiv autorul sau autorii. 2. Tactica criminalistica domeniu destinat sa formuleze reguli de organizare si desfasurare a activitatilor de ancheta , procurare si examinare a probatoriului cum sunt: cercetarea locului faptei, reconstituirea, identificarea autorului si a victimei, ascultarea, perchezitia, prelevarea de obiecte, nscrisuri, acte, etc. 3. Metodologia criminalisticii se ocupa cu stabilirea de mijloace specifice de

cercetare a infractiunilor n functie de natura lor - furt, omor, tlharie, mita, nselaciune, fals, accidente de munca sau de circulatie, incendii, explozii, marturii mincinoase, etc. Credem ca metodologia Criminalisticii contemporane este unul din domeniile care trebuie dezvoltate mai accentuat. Tactica si metodologia se apropie si se ntrepatrund sub aspectul finalitatii, ele aparnd
astfel ca tactica generala si tactica speciala6.

Se impune aici o precizare asupra termenilor utilizati pentru sfera criminalisticii. n tarile francofone s-a folosit mai ales termenul de "Politie stiintifica" - generat de intentia de a departaja probelor stiintifice de alte tipuri de probe. n tarile de influente germanice termenul este "Kriminalistik", iar n cele anglofone "forensic science". Cel din urma tinde sa se extinda n mai toate tarile, lasnd la o parte elementele de joc politic, influente, etc. Termenul de "forensic" deriva din latinescul "forum" (piata publica - ca loc de judecata) loc n care purtatorii de pareri diferite pot sa-si sustina liberi pledoaria, punctul de vedere. Aceasta dezbatere are loc n sala de sedinte (si ea un "forum"), unde n sistemele de lege procesuala contradictoriala probele sunt administrate n cursul unor serii de ntrebari si raspunsuri (cross-examining)7.

6 vezi si L. Ionescu, op. cit

7 Maciej Szostak, Sorin Alamoreanu op.cit. pag. 122

5 Suntem de acord cu opinia ca termenul de " forensic science" este mai cuprinzator, el incluznd si elementele Criminalisticii ct si medicina legala, bio-Criminalistica, psihologia judiciara, s.a. Pe de alta parte, termenul de science(stiinta) indica apropierea Criminalisticii de stiintele exacte, exprimnd caracterul practic si rigoarea stiintifica ce-i sunt specifice. Traducerea nsa ca stiinta judiciara este n opinia noasstra incompleta si oarecum derutanta, ducnd cu gndul mai degraba la o activitate procesuala , termenul neacoprind compelxitatea sarcinilor si finalitatilor criminalisticii moderne. In tarile anglofone termenul Criminalistics desemneaza procedeele de investigare de la
locul faptei, fiind considerat mai degraba o simpla ramura a Stintei Judiciare ( Forensic Science8)-stiinta identificarii si investigarii.9. Pe de alta parte, n tarile din Europa termenul Criminalistica are pe lnga o utilizare ndelungata si o arie mai larga de acoperire, o semnificatie mai complexa ce includetehnici, tactici, metode si strategii de investigare judiciara 10

Cu toate acestea credem ca si pe viitor termenul folosit trebuie sa fie cel generic, de Criminalistica , asa cum s-a ncetatenit n limbajul curent.

n interactiunea complexa om-mediu, urmele se produc prin relatia cauzala de schimb cu

mediul unde contactul fizic concret conduce la crearea lor11. Pe temeiul cercetarii, descoperirii

Sectiunea 4. criminalistica.

Categorii de probe oferite de

si examinarii urmelor se pot stabili legaturi de natura a permite identificarea autorului lor. Urmele pot fi astfel: att urme materiale, ct si urme testimoniale (ideatice) prin valorificarea

8 Poate ca nsasi traducereaStinte Judiciare ar fi oarecum confuza si neexplicita pentru un neavizat asupra continutului termenului..
9 Csaba Fenyvesi Tendencies in Forensic Science at the Start of the 21 st Century- Comunicare la Simpozionul International Perspective Europene n Criminalistica Cluj NApoca 5-8 Mai 2004. 10 Idem. 11 In acest sens Edmond Locard a formulat principiul transferului care n refrazarera lui Ceccaldi ne spune ca un infractor, cel mai adesea fara stirea sa, lasa ntotdeauna urme la locul fapteiS reciproc, el preleva pe corpul sau, pe hainele sale si pe obiectele purtate alte urme, indicii de obicei imperceptibile dar caracteristice pentru prezenta sau actiunea sa. La Criminalistique, Presses Universitaires de France,Paris 1962, pag. 67 cu referirire la Locard Manuel de Technique Policiere Paris 1948.

6
datelor rezultate din memorarea unor evenimente, conversatii, sunete, pozitii de obiecte personale, a aspectului, a trasaturilor, etc.12

Urmele materiale pot avea orice forma , de la firul de par la obiecte, parti de aeronave, etc. ; de la urma olfactiva, la urma biologica, de la impresiuni aparent invizibile la dezastrul produs de explozii. Valoarea lor este data de corectitudinea descoperirii, marcarii, prelevarii si interpretarii lor. Urmele ideatice- fac parte dintr-o categorie nca disputata, dupa unele opinii ele fiind
relavabile exclusiv prin intermediul marturiilor, alti autori considernd ca ele pot fi valorificate si pe calea interpretarii de profilaj criminalistic13. Conform unei enumerari formulate de Barry A.J. Fisher14 a elementelor ce confera valoare,

urmele (probele) materiale au ca nsusiri: 1. Probele materiale pot dovedi comiterea unei fapte sau permit stabilirea unor elemente cheie n solutionarea anchetei. De exemplu, urmele de fortare si lipsa unor bunuri la furt prin efractie, sau urmele de violenta si leziunile de aparare n cazul unui viol. n cazul unui incendiu suspect au fost gasite urme de substante volatile ( petrol) pe unele bunuri incendiate. 2. Urmele pot dovedi contactul suspectului cu victima ori prezenta la locul faptei. ntr-un caz de omor suspectul nu a pututu justifica prezenta pe talpile pantofilor sai a unor urme de sol si ace de brad asemeni celor din zona unde a fost comis crima. 3. Probele materiale ( urmele) pot duce la identificarea certa a autorului unei fapte - ADN , urme papilare, probe biologice, etc. 4. Probele materiale pot duce si la exonerarea banuitului. O persoana acuzata de falsificarea unui scris, poate fi exonerata dupa expertiza grafica, ori examinarea urmelor bilogice. 5. Probele materiale pot completa si confirma marturiile. Victima unei lipsiri de libertate a reclamat ca a fost legata de un calorifer n apartamentul banuitului cu un cablu de nylon pe care l-a rupt si abandonat pe terasa pe unde a reusit sa fuga. La cercetarea locului faptei cablul rupt a fost gasit n locul indicat de victima, iar pe acesta s-au gasit urme e snge din grupa victimei ( O+)..

12 A se vedea S. Alamoreamnu N.Zamfirescu Introducere n interpretarea fenomenologic a urmelor Ed. Alma Mater Cluj 2003.

13 Idem. 14 Barry A.j. Fisher, Arne Svenson, Otto Wendel - Techniques of crime scene investigation Ed. ELESEVIER 1985 pag. 6.7

7 6. Un suspect pus n fata probelor materiale poate face marturisiri sau chiar declaratii complete. Autorii unor furturi aparent perfecte sunt pusi n fata unor micorurme ( polen, sticla, praf, etc,,) recoltate de pe hainele lo,r care indica prezenta n ncaperea de unde au fost sustrase valorile. 7. Probele materiale pot fi mai concludente dect cele testimoniale. Trecerea timpului poate altera memorarea unor evenimente, detaliile se sterg, iar factorul subiectiv poate interveni n redare. Uneori, sub impulsul sentimentelor, unele elemente sunt exagerate, alteori, involuntar, sunt introduse n tabloul relatarii date care, n realitate, nu au fost receptate. 8. Probele materiale tind sa devina tot mai importante, fiind absolut necesare n solutionarea cauzelor15. Nesustinute de probe, declaratiile nu pot servi la nimic. Psihologia criminalistica a demonstrat ca dupa scurgerea unui anumit timp observatiile martorilor tind sa fie corectate , persoanele tinznd sa umple golurile de perceptie cu detalii care n realitate nu au fost percepute . Astfel, uneori martorii vor tinde sa relateze ceea ce cred ca au auzit sau au vazut si mai putin ceea ce chiar au perceput.

Relund ntr-o formula mai concentrata enumerarea de mai sus, Lucian Ionescu considera n notele de curs din 1995 ca , din punctul de vedere al relevantei lor , Criminalistica ofera n acest sens : 1. Probe disculpante - prin care persoana banuita este nlaturata din grupul de posibili autori (o urma de muscatura pe corpul victimei, amprente, striatii pe camasa de metal a unui glont produse de ghinturile tevii ). 2. Probe indicative - indica producerea unei anumite fapte (actiune, fenomen, proces) fara a indica si autorul (ex. razuirea unei mentiuni pe un act, explozia unei bombe). 3. Probe coroborative - prin coroborare cu alte probe acestea sunt apte a conduce la stabilirea unei anumite situatii (ex. urma pantofului unei anumite persoane indica prezenta ei ntr-un anumit loc, dar nu si calitatea: autor, victima, martor). 4. Probe determinante - care nu mai au nevoie de alte probe pentru a demonstra fapta si autorul ei (exemplu la viol: urma de muscatura pe corpul victimei, ADN).

15 In acest sens opineaza si Csaba Fenyvesi op.cit. referindu-se la o tendin ta de preeminenta a tehnicilor criminalistice n rezolvarea anchetelor.

8 Acelasi autor este citat recent16 cu o alta clasificare: I 1.Probe directe sau prima facie stabilite de lege cum ar fi concentratia promille de alcool n snge ca proba a conducerii sub influenta alcoolului. 2.Probe indirecte sau circumstantiale spre exemplu probarea prezentei nejustificate n incinta unde s-a comis un furt. II 1. Probe corp-delict care permit a se stabili daca o fost comisa o infractiune- cum ar fi urmele de fortare a unui seif. 2. Probe asociative ce indica nexul cauzal ntre o fapta si un banuit: microurme, amprente digitale, fibre textile, etc. Credem ca nu ar trebui omisa nici diviziunea teoretica :probe ( care dovedesc adevarul de exemplu: nregistrarea video de pe o caseta de supraveghere) si indicii (care indica o probabilitate, cum ar fi stabilirea faptului ca o ncuietoare a fost deschisa profesional , fara urme de fortare sau cu urme minime, ceea ce ar pute indica un posibil infractor recidivist, cu experienta. Esential este a se retine ca prin Criminalistica se ofera elemente stiintifice cu caracter de
certitudine (desi uneori chiar si acestea pot cunoaste o marja de eroare) pentru aflarea adevarului privind mprejurarile, timpul, locul, modul, mobilul, scopul, autorul ( ori autorii), unei ( unor) fapte. Acesta conduce nsa si la nclinarea unora dintre teroreticienii Dreptului de a pune n echivalenta Criminalistica cu componenta sa tehnica, cu latura de laborator a investigarii. Ea este nsa mai mult , credem alaturi de alti criminalisti, un domeniu exact al cunoasterii, de sine statator, pluridisciplinar si multivalent, ce nu se reduce la la datele de laborator ci se extinde si la cercetarea locului faptei,care astfel nu mai apare ca o problema de tactica ci de investigatie tehnica, incluznd s regulille de cautare si consemnare a starii scenei infractionale.17 .

Sectiunea5. Sistemul principiilor fundamentale ale criminalisticii

16 Gheorghe Popa Microurmele Ed Sfinx2000 Trgoviste 2003, pag. 9 cu referire la Lucian Ionescu Note de Curs 2002.
17 Gheorghe Popa op.cit. pag. 12

Data fiind strnsa legatura a Criminalisticii cu Dreptul penal si Dreptul procesual penal, sistemul principiilor sale va cuprinde att principii specifice acestora (principiul prezumtiei de nevinovatie, al aflarii adevarului) ct si principii specifice Criminalisticii: 1.Principiul legalitatii - principiu "sine qua non" al oricarui demers cu contiguitate domeniului dreptului. Acesta este nscris n Constitutia Romniei si art. 2 C.P. , fara de care ne-am ntoarce n curnd la dreptul discretionar, abandonnd principiile statului de drepentru Avnd ca fundament legalitatea, Criminalistica, alaturi de alte ramuri de drept, urmareste sustinerea principiului potrivit caruia nici o persoana sa nu se sustraga raspunderii pentru faptele sale, nimeni sa nu fie pedepsit pe nedrepentru De altfel conform art.64 al. ultimului C. Pr.P. Mijloacele de proba obtinute n mod ilegal nu pot fi folosite n procesul penal. 2. Principiul aflarii adevarului. Prin mijloacele sale specifice tehnice si tactice, Criminalistica asigura descoperirea autorului faptei penale si permite administrarea probatoriului necesar stabilirii adevarului n cauza, asigurnd astfel n mod direct concordanta dintre starea de fapt stabilita de organul judiciar si realitatea obiectiva privind fapta si autorul. Aflarea adevarului este deci consecinta unei activitati complexe de investigare a faptelor si mprejurarilor concrete, obiective, privind o anumita cauza. Prin caracterul stiintific al criminalisticii se pun la dispozitia justitiei date cu un continut stiintific, cu grad nalt de precizie n determinare.Tot Criminalistica serveste la reconstructia, explicarea, interpretarea si evaluarea corecta a conditiilor si mprejurarilor ce au prcedat, determinat, nsotit si succedat unui eveniment cu consecinte materiale, umane, etc. 3. Principiul prezumtiei de nevinovatie. Aceasta prezumtie guverneaza ntreaga desfasurare a procesului penal, dovedirea vinovatiei caznd n sarcina organului judiciar. Pe acest fond, administrarea probelor cu sprijinul criminalisticii va cuprinde att probele care dovedesc vinovatia ct si pe cele privind nevinovatia. Cum vom arata si n cuprinsul cursului, recunoasterea nu este "regina probelor", ea trebuie sustinuta de un probatoriu pertinent, administrat conform normelor procesuale. Convingerea intima, n baza careia va putea fi pronuntata hotarrea organului judiciar, trebuie fundamentata pe ntreg ansamblul probelor existente n cauza, de natura a reflecta adevarul. 9

10 4. Savrsirea unei infractiuni determina n mod necesar modificari materiale n mediul nconjurator. ( Principiul treansferului) Toate faptele omului, activitatile si actiunile sale se reflecta n mediu ca interactiuni cauzale. Ceccaldi - spunea n " Criminalistica" sa ca "nu poate exista infractiune fara urme". Asa-numitele crime perfecte sunt rezultat al insuficientei calificari profesionale, a lipsei dotarii tehnice corespunzatoare, greselilor de lucru, scurgerii unui timp prea mare ntre fapta si descoperirea ei, etc.

5. Principiul identitatii ca principiu fundamental al gndirii - "starea unui obiect de a fi ceea ce este, de a-si pastra un anumit timp caracterele fundamentale, individualitatea, ramnnd el nsusi"18. Astfel, n marea diversitate si unitate a lumii, un obiect dintre mii de exemplare asemanatoare este unic si identificabil. Acest principiu va fi valorificat si dezvoltat n cadrul capitolului destinat identificarii. El permite stabilirea anumitor trasaturi specifice si stabilirea exacta a faptelor si mprejurarilor ntr-o cauza penala data. 6. Principiul operativitatii n investigare si n solutionare. O regula cu caracter practic n
consonanta cu principiul celeritatii n solutionarea cauzelor - "Timpul lucreaza n favoarea infractorului ."19

De la prima clipa a sesizarii despre savrsirea unei fapte si pna la definitiva solutionare a cauzei, activitatea celor chemati sa o cerceteze si sa solutioneze este guvernata de acest principiu. Sensul sau nu nseamna "graba", ci doar operativitate, nu "pripeala" ci doar nentrerupta preocupare pentru aflarea adevarului. Cu ct este mai urgent realizata cercetarea la fata locului, cu att urmele sunt "mai calde" proaspete, clare, neatinse, infractorul este acolo sau n apropiere, victima mai poate fi salvata, sau poate da unele relatii clare, martorii si amintesc exact, nedeformat. Adeseori unele persoane de buna credinta ngreuneaza cercetarile din nestiinta: fac curat dupa un furt, muta sau spala cadavrul nainte de cercetarea locului. Mai mult - trecerea timpului aduce unele deformari ale obiectelor folosite (se mai trage cu arma, deci apar uzuri noi, uzura talpii unor pantofi) ale imaginilor retinute (un martor uita anumite detalii), ale obiectelor implicate (o reparare sau o noua accidentare a unei masini implicate anterior n accident ).

18 D. Sandu L Ionescu op. cit.

1 9 I. R. Constantin - Unele metode si principii ale criminalisticii n "Scoala romneasca de criminalistica", Editura M. I. , 1973, pag 71.

10

11 Toate aceste principii formeaza un tot unitar, aflndu-se n strnsa legatura si interconditionare reciproca. Necesitatea de a ntelege si recunoaste caracterul lor determinant pentru aflarea adevarului este de domeniul evidentei. Criminalistica, nainte de a fi spectaculoasa asa cum ne-au obisnuit romanele si filmele de gen, este o munca al carui succes depinde de meticulozitate, de claritatea ideilor, de pregatirea profesionala si nu n ultima instanta de un spirit deschis noului, reunite n persoana anchetatorului.

"Oriunde ar calca, ( infractorul - n.n. S.A.) orice ar atinge, tot ceea ce lasa n mod
inconstient, va servi drept martor tacut mpotriva sa. Nu numai urmele digitale sau cele create de picioare, dar chiar si parul sau, fibre din hainele sale, sticla pe care o sparge, urmele de unelte pe care le-a lasat, vopseaua pe care a zgriat-o, sngele sau sperma pe care le lasa sau le ia toate acestea si multe altele vor fi marturie tacuta mpotriva lui. Acestea sunt probe ce nu uita. Ele nu se tulbura de emotia clipei. Ele nu lipsesc pentru ca lipsesc martorii umani. Ele nu pot depune marturii mincinoase. Ele nu pot lipsi total. Numai interpretarea lor poate fi gresita. Numai eroarea factorului uman n descoperire, studiere si ntelegere poate sa-i diminueze valoarea.6

Prin urma rezultata din infractiune se poate deci ntelege orice modificare materiala survenita n mediul ambiant n care s-a petrecut fapta. Mijloacele moderne au extins capacitatea de sesizare, de exemplu: urme sonore si termice, microurme, urme olfactive, capcane chimice, urme de accesari si operatii neautorizate n sisteme computerizate s.a.m.d. Urma poate fi nu numai rezultatul actiunii infractorului, dar si a actiunilor sau miscarilor victimei ca o consecinta a infractiunii, ex.: convulsii (la otravire), ncercarea de aparare, de scapare, etc. , zgrieturi, muscaturi pe agresor, urme de catarare, etc. Nu numai ce face ci si cum face autorul faptei poate servi la identificare (ex.: modul de legare a unei frnghii, de deschidere a unui seif, nivelul calitatii unui fals ori al contrafacerii, tipul de trofee prelevate de la victime de catre un criminal n serie, ori chiar tipul de victime preferat de acesta).

Sectiunea 6.Un posibil sistem al principiilor criminalistice. Cunoasterea umana a trecut catre nivele exceptionale ale tehnicizarii, multi dintre cei ce participa la procesul examinarii criminalistice de laborator sunt fizicieni, chimisti, biochimisti, 11

12 astfel nct, de multe ori Criminalistica este privita ca o tehnicitate mai degraba dect ca un domeniu multivalent al investigarii si explicarii realitatii20. Prin natura cerintelor care trebuie ndeplinite de raspunsurile date unor anumite aspecte procesuale: reconstructie de accidente ori reconstituirea unor obiecte ,epave de aeronave, idnetificarea unor substante, a unor obiecte creatoare de urme, reconstructia cranio faciala, etc. Criminalistica are o unitate clara a sa 21. Ca urmare Criminalistica actuala a impus si un set de reguli generale ale investigarii. Aceste principii asa cum vom vedea se conditioneaza si genereaza reciproc.e Ele sunt determinate att de cerintele procesuale carora trebuie sa le raspunda probele, ct si de faptul ca, n multe situatii criminalistii trebuie sa formuleze raspunsuri pe baza unor urme materiale care sunt sever limitate ca marime si calitate si care au o provenienta adesea necunoscuta22. Credem ca sunt posibile ca formulri urmatoarele principii:

I. Pricipiul celor cinci stadii ( trepte ) ale probelor materiale . Prin acestea sunt generate temeiurile evolutiei procesului de cercetare, formularea ipotezelor de investigare si stabilirea vinovatiilor. El este compus din etapel ce privesc: 1. Descoperirea urmelor. Este stadiul n care participa n principiu factorii operativ, astfel nct nu totdeauna vor fi prezenti aceeasi criminalisti- de regula experti- care vor participa la celelalte stadii. Este nsa deosebit de important ca expertul criminalist sa aiba o imagine clara si sa nteleaga fiecare treapta n parte. 2.Fixarea si ridicarea urmelor, ca etapa n cursul careia se pot produce uneori erori de manipulare ori de nregistrare care vor afecta grav restul ntregului proces, putnd interveni contaminare s chiar distrugerea probei materiale. 3.Analiza urmelor este stadiul de examinare de laborator, n cursul careia se impune respectarea metodologiei si protocoalelor de lucru existente si conforme cu dimensiunile, tipul ori natura probei examinate. Apare astfel uneori chiar necesitatea de a crea si dezvolta noi metode de lucru, de a dezvolta ori perfectiona pe cele deja existente.

20 Zdsislaw Kegel- Alocutiune la acordarea Diplomei de Membru de onoare al Societ atii Romne de Criminologie si Criminalistica Cluj Napoca 7 mai 2004. 21 Robertson B, Vigneaux G.A. Interpreting evidences, Chichester Wiley, 1995.
22 Gaudette B. D. Basic Principles of Forensic Science n Ecyclopedia of Forensic Sciences Academic Press 2000 pag. 297.

12

13 4.Interpretarea urmelor Pe baza rezultatelor examinarii , expertul va formula concluzii de

domeniul identificarii urmei, a obiectului creator, de stabilire a starii de ebrietate, a cauzei accidentului, a substantei ingerate, a unor arme cu care s-a tras, etc.23

5. Prezentarea concluziilor si valorificarea urmelor. Etapa aceasta este adesea

hotartoare pentru mersul ulterior al anchetei, stabilirea vinovatiilor, idnetificarea unor autori ai unor flasuri, spargeri, crime, etc. n unele sisteme se considera util ca expertii sa lucreze izolat de restul investigatiei, apreciindu-se ca o eventuala cunoastere a detaliilor cauzei le-ar influenta opinia. Alte pozitii nclina catre o introducere sumara a expertilor n detaliile cauzei ca fundament al unei concluzii corecte.24

II. Principiul simbiozei dintre obiectiv si subiectiv n Criminalistica. In general, prin

intermediul Criminalisticii se urmareste stabilirea cu obiectivitate a mprejurarilor ,motivelor, si consecitelor producerii unui eveniment n cadrul caruia au interactionat fiinte,obiecte fenomente. Adesea i se cere criminalistului sa recostruiasca logico-deductiv anumite evenimente unice, irepetabile absolut identic, folosind n acest scop instrumentele statistici,, chimiei, fizicii, mecanicii, etc.. ca si experienta personala. In mod paradoxal nsa raspunsurile sale, chiar daca sunt formulate stiintific deci cu obiectivitate-pot fii grevate de subiectivism. Ce ntelegem nsa prin subiectiv n acest caz? Limitele tehnice si cognitive, limitele profesionale si/sau materiale ale examinarii si examinatorului. Aceste circumstante ale conotatiei negative conferite termenului desubiectiv sunt nsa doar relative. Ele exprima mai degraba stadiul momentan al cunoasterii si dotarii materiale, ori lipsurile, erorile de la momentul recoltarii probei, manipularile gresite, etc. S-a spus n acest sens ca o Criminalistica obiectiva exista numai n cadrul unei judecati relativ subiective25

III. Principiul generarii urmelor ca rezultat al interactiunii si transferului. Din pricipiul transferului ca fundament al Criminalisticii formulat de Edmond Locard, se desprinde si un corolar conform caruia absenta probelor materiale nu este o dovada a lipsei lor. Interactiunile complexe din natura pot, alaturi de trecerea timpului, interveni si contribui la degradarea,

23 Aceasta etapa se confunda unoeri cu cea a intepretarii urmelor la locul faptei si este inclusa ca moment necesar n conceptul de INTEPRETARE FENOMENOLOGICA ( A se vedea S. Al amoreanu N. Zamfirescu op.cit.)

24 A se vedea n acest sens practica de inserare n ordonantele de dispunere a examinilor criminalistice a unor scurte prezentari ale cauzei. 25 Gaudette B. D. op.cit. pag. 299

13

14
distrugerea, acoperirea unor probe( urme). Cu fiecare noua dezvoltare a tehnicilor si metodelor de cercetare se reconfirma validitatea pricipiului transferului26.

IV. Principiul recuperarii si conservarii complete, nealterate a urmelor. Avnd n vedere

principiul anterior ct si necesitatea unor concluzii ct mai exacte, consecutiv idetificarii urmelor acestea vor trebui sa fie protejate, fiind pastrate nealterate, fara a adauga ori afecta nimic. Procesul de colectare, recuperare ( fixare, ridicare) s transport al urmelor de la locul faptei n laboratoare este unul cu multe riscuri de conatminare, pierdere ori deteliorare. Pe de alta parte chiar pozitia reciproca a diferitelor urme trebuie foare atent si competent fixata, ea putnd servi ulterir la clarificarea unor aspecte complexe ale cauzei. Cu temmei s-a subliniat ca Rezultatul identificarii,respectiv formularea unor concluzii ct mai aproape de certitudine n cadrul expertizei, depinde de calitatea, cantitatea si autenticitatea probelor...27

V. Principiul caracterului stiintific necesar. Acest principiu este impus de caracterul siintific cerut concluziilor examinarii criminalistice, de necesitatea respectarii metodologiei de lucru, examinare, verificare a ipotezelor ,etc. Vor fi astfel folosite metodele si principiile stiintifice de examinare, experimentele s procedeele de apreciere logico-deductiva si inducitva, separnd necesarul de accidental si caracteristicul de clasa de detaliul individual, etc. Doua urme diferite pot avea surse si naturi diferite ( spre exemplu: o substanta pulverulenta cu origine suspecta si un medicament ) , dar pot fi supuse acelorasi metode si tehnici de investigare analitica.

VI. Principiul dialecticii indentitatii si individualitatii obiectelor Scopul real al Criminalisticii este acela de a stabili individualitatea, sau sa se apropie de
acesta att ct permite stadiul actual al stiintei.Criminalistica este stiinta individualizarii28.

In mod eronat se pune adesea semnul de egalitate ntre asemanare si identitate, desi cele doua notiuni sunt sub aspect criminalistic distincte. Aceasta confuzie este nsa, din pacate, ntlnita chiar si n acceptiunea data de unii juristi.
26 Idem.

27 Gheorghe pasescu,Competenta expertului criminalist cu privire la probele de comparat I n Comunicari Stiintifice la al & lea Simpozion National de Criminalistica Ed. Alma Mater Cluj Napoca2003 pag. 21.
28 Paul L. Kirk, The Ontogeny of Criminalistics. Journal of Criminal Law, Criminology and Police Science nr.54/1963 pag. 235-238.

14

15 In vorbirea curenta relatia de identitate se exprima prin verbul a fi, desi semnatica sa este mult mai ampla. Identitatea are n acceptiunea de zi cu zi sensul de exact la fel cu. Termenul are nsa utilizari fundamentale diverse conceptual : a)identitate ca asemanare; b) identitate ca individualitate irepetabila;
Criminalistica nsa trebuie sa distinga ntre asemanator si identic. Notiunile nu se confunda, apreciindu-se ca n lumea materiala, doua obiecte nu pot fi absolut identice, pna n cele mai mici detalii, chiar atunci cnd sursa lor este spre exemplu una industriala ( procesul de producerea obiectelor fiind de natura relativ perfect repetabila)29.

Obiectele sunt astfel identice doar cu ele nsele, pentru un anumit moment al existentei lor,
dar n continua schimbare. Acesta face ca scopul identificarii n Criminalistica sa fie acela al identitatii probante. Pentru Criminalistica, a identifica un obiect nseamna a l putea distinge de celelalte examinate. Astfel nct ntemeindu-se pe individualitate n nex dialectic cu identitatea, Criminalistica poate functiona ca un proces de constatare a identitatii unor obiecte persoane,sau fenomene, aflate n legatura cauzala cu fapta ilicita,,prin metode stiintifice, n scopul stabilirii adevarului n procesul judiciar.30

2 9 Spre a exemplifica vom lua situatia semnaturilor . Daca doua semnaturi sunt absolut identice pna la perfecta lor suprapunere, atunci una din elel este un fals prin copierea celeilalte.. Doua arme de foc produse de aceeasi

uzina vor avea microrelief diferit. Etc. Chiar gemenii univitelini vor avea relieful paiplar diferit.
30 Emilian Stancu, Investigarea stiintifica a infractiunilor, Bucuresti 1986, pag. 35.

15

16

CAP. II IDENTIFICAREA CRIMINALISTICA

Sectiunea 1 Notiuni generale

Specific ntregii activitati de cercetare stiintifica si deosebit de important pentru
Criminalistica, procesul de identificare se bazeaza pe "posibilitatea recunoasterii obiectelor lumii materiale, prin fixarea n procesul nostru de gndire a caracteristicilor acestora si datorita neschimbarii relative a lor, cel putin pentru un anumit timp"31

Stabilirea adevarului n cauzele supuse justitiei se realizeaza prin intermediul

administrarii de probe. Una din modalitatile de probatiune o constituie si identificarea criminalistica, fara nsa a se confunda cu aceasta si fara sa se reduca la ea. " Continutul principal al probatiunii cu ajutorul identificarii criminalistice consta n gasirea, desprinderea obiectului sau persoanei implicate dintr-un ansamblu nedeterminat de obiecte sau persoane posibile. " 32

Identificarea, ca proces psihic realizat prin compararea caracteristicilor, urmata de judecata privind identitatea / neidentitatea se bazeaza n toate domeniile pe aceleasi principii, dar aplicarea si modul de realizare a procesului de identificare poarta o amprenta specifica pentru fiecare activitate n parte. Identificarea criminalistica are si ea specificul sau, constnd din aceea ca se urmareste a se stabili prin acest complex proces, att identitatea ct si neidentitatea, iar concluziile au n consecinta formularii lor aceeasi forta probanta.

Criminalistul merge, n principiu, cu identificarea pna la nivelul unui obiect sau individ, nu ramne la nivelul generic al grupului de obiecte, categorie de indivizi, s. a. m. d. , n functie de masura n care mijloacele de examinare si metodologia de care se dipune la un moment dat permit o identificare individuala. Stabilirea apartenentei la o anumita grupa nu este

7 IONESCU L. SANDU D. -Identificarea criminalistic, Bucuresti l991, pag 27. 32 idem

16

17 suficienta, procesul mergnd n continuare prin intermediul compararii cu un singur obiect - cel care a creat urma de la care se pleaca. Consideram, asemeni opiniei formulate de profesorul Emilian Stancu, ca identificarea
nu trebuie privita rigid, ea fiind un proces dinamic, asemeni nsesi obiectelor si fiintelor pe care le examineaza, n continua schimbare si ramnnd totusi ele nsele. 33

Identificarea criminalistica apare astfel ca un proces de stabilire cu ajutorul mijloacelor si

metodelor proprii stiintei criminalistice, a factorului creator al urmei, pe baza caracteristicilor acestuia, ntr-un sistem unitar si individualizat . 34

Identificarea se poate face si fara contact direct- tactil, instrumental, vizual-cu obiectul identificare, folosindu-se n acest scop : Identificarea dupa descrierea trasaturilor esentiale - cnd sunt folosite perceptiile anterioare ale altor persoane privind aspectul, locul, modul de actiune al unui fenomen, obiect, instrument sau persoana. n acest mod sunt identificati infractori, obiecte ori persoane disparute, sustrase, rapite, printr-o comparare a descrierilor cu elementele de care se dispune. Identificarea dupa memorie este o alta modalitate de identificare, bazata pe valorificarea perceptiilor anterioare ale unor persoane n functie de calitatea perceptiei si memorarii (probleme pe care le vom trata la momentul necesar) realizate n anumite conditii de timp, loc, stare psihica, etc. La reantlnirea cu obiectul, persoana sau fenomenul perceput , se recurge la memoria perceptiei respective pentru a putea efectua o comparare. Memorarea perceptiilor permite identificarea att a unor elemente de ordin vizual (aspect, culoare, viteza de deplasare, etc. ) ct si a unor elemente de ordin senzorial divers ( olfactiv, auditiv, intensitate, miros specific, etc. ). In functie de modul n care un anumit fenomen, obiect, fiinta s-a reflectat n lumea materiala producnd anumite urme se contureaza si ceea ce indeobste constituie domeniul identificarii n criminalistica.

Identificarea dupa urmele lasate va utiliza alaturi de impresiunile de la fata locului si altele create n mod artificial, prin intermediul obiectului, fiintei banuite a le fi creat (de exemplu urme de taiere cu un topor, cu un ferastrau, create cu o cheie falsa, amprente). Dat fiind posibilitatea repetarii cvasi- identice a modului n care s-a creat urma n litigiu, aceasta

33 Emilian Stancu- Criminalistica 9 DAN N. Tratat Practic de criminalistic Ed. M. I. Bucuresti l979 pag, 215vol II

17

18 modalitate de identificare este cea cu cele mai mari sanse de reusita si oferind un grad ridicat de certitudine.

Sectiunea 2. Principiile identificarii criminalistice Dat fiind caracterul stiintific al metodelor utilizate de criminalisti, activitatea de
identificare trebuie sa se fundamenteze n mod necesar pe anumite principii generale35:

1. Obiectele supuse examinarii apar ca obiecte scop (de identificat) si obiecte mijloc(care servesc la identificare). Aceasta dihotomie este practic o consecinta a modului n care se realizeaza compararea. Are o deosebita importanta intelegerea corecta a notiunilor de "identitate" si "asemanare" pe care, destul de des, unii practicieni le confunda. Aceasta utilizare confuza a celor doua notiuni este, la rndul sau, o consecinta a confundarii obiectului scop (creator de urma) cu obiectul mijloc (purtator de urma si utilizat n aprecierea comparativa). De exemplu, o semnatura contestata se va compara cu semnaturile executate la cererea instantei, sau cu probele necontestate; urma de pantof de la locul faptei cu urmele create experimental cu pantofii banuitului, s. a. m. d. ).

Obiectul creator de urma nu este nsa identic cu caracteristicile lui oglindite n urma,
intruct " a sustine ca urma lasata de ncaltamintea infractorului este identica cu ncaltamintea care a creat-o " este la fel de absurd ca si a sustine ca " fotografia unei peroane este identica cu persoana nsasi" cum preciza Camil Suciu 36.

2. Obiectele supuse identificarii cuprind elemente relativ stabile si elemente variabile. Dinamica existentei, continua miscare a realitatii este un fapt de necontestat. Schimbarea se manifesta la nivelul obiectelor, fenomenelor, persoanelor, prin uzuri, alterari, mbatrnire fizica, etc. , dar aceste schimbari nu sunt fundamentale, altfel procesul identificarii nu ar fi posibil. Stabilitatea trasaturilor nu este de interpretare simpla, fixista, n sensul imobilitatii totale. Ea trebuie nteleasa prin raportare la intervalul de timp dintre descoperire si examinare,
35 L. Ionescu, D. Sandu op. cit.

10 Camil Suciu-Criminalistica vol 1 Ed. pag18

Srtiintifica 1962.
18

19 n sensul ntelegerii faptului ca trasaturile caracteristice ale obiectului identificarii) fenomen, persoan a, lucru) la momentul savrsirii unei anumite fapte se regasesc n mod necesar n caracteristicile relevate n cursul cercetarii lor din punctul de vedere al criminalisticii. Revine criminalistului sarcina de a distinge ntre caracteristicile variabile si cele stabile ale obiectului de identificat. 3. Examinarea analitica si sintetica a elementelor caracteristice. Acesta este un principiu al stabilirii identitatii generat de catre caracterul dinamic, unitar dar si contradictoriu, al realitatii. Examinarea analitica presupune o abordare atenta, amanuntita (n detaliu si de profunzime) de natura a duce la o clara surprindere a elementelor caracteristice ale obiectului spus examinarii ( de exemplu -toate elementele de relief papilar ale unei urme papilare ridicate de la fata locului, toate caracteristicile micro-reliefului de pe un tub cartus, s. a. m. d . ). Examinarea sinntetica se realizeaza pentru suprinderea n dinamica a specificitatii elementelor (de exemplu -ntelegerea si observarea variabilitatii unor scrisuri, semnaturi, variatia modelelor de pe suprafata de rulare a unei anvelope prin uzura).

4. Interdependenta cauzala si dinamicitatea In activitatea concreta de cercetare a cauzelor, organele judiciare sunt chemate sa observe atributul fundametal al existentei- miscarea si sa priveasca realitatea prin prisma existentei cauzalitatii ca un factor necesar al miscarii. De exemplu trecerea timpului produce distrugerea unei urme, estomparea unor memorizari si perceptii, uzuri diferite ale unui instrument, alterarea grafismelor la persoane n vrsta, etc.

Sectiunea 3. Fazele procesului de identificare Prin stabilirea acestora se marcheaza momentele cheie ale desprinderii caracteristicilor esentiale ale obiectului scop si obiectului mijloc. Procesul merge n mod firesc de la general la particular, dar el impune n acelasi timp minutiozitate si rapiditate, precizie si capacitate de diferentiere. Aplicarea cerintei celeritatii nu inseamna superficialitate, iar prezenta ct mai multor detalii individualizante este semnul acuratetii cu care a fost indeplinit procesul de 19

20 identificare. Identificarea criminalistica se realizeaza n mod treptat, prin trecerea de la general la particular, trasaturile specifice ale obiectelor, fiintelor, fenomenelor sunt selectate prin stabilirea genului, speciei, grupei, subgrupei, modelului, etc. nct sa se ajunga de la gen la individ, la obiectul scop. Proces unic, identificarea criminalistica parcurge doua faze succesive n care prima se constituie ca premisa logica a celeilalte. Aceste doua faze succesive sunt identificarea generica si identificarea individuala. Identificarea generica consta n" stabilirea pe baza caracteristicilor generale a ceea ce
reprezinta n sine obiectul sau urma sa, adica natura sa, ce loc ocupa n sistemul lucrurilor, carui gen sau specie, subspecie i apartine". 37

Clasificarea se face pe baza criteriilor care reflecta constructia, forma, (tipul si marca armei, tipul si marca autovehicolului), structura intirna, insusirile anatomice, psihice, etc. Atunci cnd sunt retinute anumite caracteristici generale, ele constituie baza de definire n masura n care sunt specifice pentru clasa respectiva, avnd si insusirea constantei. Deosebirile esentiale conduc la stabilirea incompatibilitatii, deci la excluderea fenomenului, obiectului, fiintei din genul respectiv.

Identificarea individuala. " A individualiza un obiect concret -cel care a produs

urma incriminata -inseamna a determina si a gasi caracteristicile proprii prin care el difera de toate celelate obiecte de acelasi gen, caracteristici care se reflecta n urma. "38

Pornind de la categoriile de necesitate si intmplare, identificarea individuala valorifica legatura complexa dintre acestea. Rezultata din esenta lucrurilor, necesitatea desemneaza temeiul intern. Intmplarea este semnul unor insusiri si raporturi de natura externa. In mod necesar un anumit corp va produce o anumita urma, n mod intmplator, interventia unui fenomen va putea genera modificarea manifestarilor unui alt fenomen. De exemplu, uzura unui pneu va putea duce la explozia lui n conditii de rulare cu viteza si sub sarcina mare.

Sectiunea 4. Metode folosite n identificare

37 D. Sandu L Ionescu op cit.

11 IONESCU L. Criminalistic-Note de curs pentru uzul studentilor(Nepublicat)Univ. Crestina D. Cantemir Bucuresti 1995, pag. 25.

20

21 1. Observarea este utilizata n scopul surpinderii caracteristicilor generale si specifice si a reflectarii lor n obiectul de identificat. Metoda observarii serveste la diferentierea pe genuri, subgrupe, categorii, etc, precum si la patrunderea n domeniul specificului, al intelegerii trasaturilor ce individualizeaza un anumit obiect, fenomen, fiinta. 2. Analizele diverse-pot fi realizate cu diferite instrumente optice (lupa, microscop), pe cale chimica (cromatografie, si nteza, precipitare, etc), prin tehnici biologice (analiza urmelor de snge ) prin examinari traseologice, de balistica, s. a. Se va avea n vedere la aprecierea rezultatelor variabilitatea claritatii urmelor n functie de natura obiectului mijloc. Realitatea exista si evolueaza ca o contopire complexa a variabilitatii si stabilitatii. Foarte adesea- asa cum se va vedea la examinarea scrisurilor si n special a semnaturilor - asemanarea pna la perfecta suprapunere trebuie privita cu circumspectie. In sens contrar, prezenta unor elemente de relativa variabilitate ncadrate n firescul scrierii si n limitele de variabilitate normala vor fi indicii ale identitatii de autor. 3. Compararea (confruntarea)-este aplicata n numeroase cazuri, fiind si extrem de accesibila. Ea este un mijloc de lucru att tehnic ct si un procedeu tactic frecvent. Sunt utilizate mijloace optice (microscoape comparatoare, fotografiii de examinare, etc) care permit marirea imaginilor si examinarea minutioasa a detaliilor. Apoi are loc un proces de evaluare a importantei unor elemente, frecventa prezentei (repetitiei) lor a concordantei sau neconcordantei detaliilor, nsutirilor, s.a.m.d. 4. Juxtapunerea- procedeu de stabilire a continuitatii liniare, utilizata de exemplu la
identificarea armelor de foc dupa striatiile lasate de ghinturile tevii pe proiectile, sau la identificarea obiectului crestor al unei urme ( identficarea unui topor dupa striatiile din lemnul arborilor taiati cu acesta). Procedeul este extrem de eficace, dar presupune corecta folosire aaparaturii si acuratete n aprecierea detaliilor. In caz contrar putnd interveni excluderi eronate sau chiar identificari de continuitate liniara inexistenta. 39

5. Suprapunerea-serveste la relevarea asemanarilor si deosebirilor dintre diferite obiecte, prin suprapunerea imaginilor lor. Aprecierea deosebirilor va tine seama de uzura n timp a obiectelor, modul si locul de realizare al urmei n litigiu, modul de realizare al urmei de

21

22 comparatie. Finalul examinarii criminalistice, fundametata pe examinarea comparativa, pe surprinderea si aprecierea asemanarilor si deosebirilor l constituie formularea concluziilor. Sectiunea 5. Formularea concluziilor de identificare Modul n care criminalistul si formuleaza concluziile trebuie sa fie clar, decurgnd n succesiune logica din rezultatele examinarilor facute. Concluziile formulate pot fi: certe (categorice) si probabile. Practica expertizei criminalistice si literatura de specialitate cunosc si situatia n care nu poate fi formulata nici una dintre aceste concluzii. Concluziile certe pot fi: pozitive si negative. Concluziile certe pozitive sunt concluzii de identificare (de exemplu : semnatura n litigiu a fost executata de catre titularul. . . )in timp ce concluziile certe negative au sensul de excludere (semnatura n litigiu nu a fost executata de catre . . . ). Ambele tipuri de concluzii certe au o deosebita relevanta pentru organul judiciar, ele indicnd att autorul unei anumite actiuni, ct si disculpnd un anumit autor (obiect, fenomen), excluznd-ul din lista (cercul de suspecti) de cercetat. Concluziile de probabilitate. Aceasta categorie de concluzii a fost si nca este subiectul unor discutii ndelungate intre specialisti. Daca n tara noastra concluzia probabila este n general n forma"probabil da", n alte state, probabilitatea este att pozitiva ct si negativa. In Romania, concluzii probabile negative sunt mai rar formulate. unul dintre promotorii acestor concluzii a fost dr. Ladislau Mocsy . Din pacate, multi dintre cei chemati sa uzeze n procesul infaptuirii actului de justitie de concluzii de probabilitate, accepta varianta "probabil ca pe un da, desi uneori expertul, formulnd concluzia probabila inclina catre "probabil nu". Formularea unei concluzii de probabilitate este n general rezultatul insuficientei
materialului de examinare, dar mai ales al insuficientei cantitative si calitative a materialului de comparatie. Obiectul, fenomenul cautat nu ofera suficiente elemente cu potential identificator pentru formularea unei concluzii categorice, iar"pe de alta parte, caracteristicile descoperite mai pot fi intlnite si la alte obiecte"40. Concluziile de probilitate au darul de a permite orientarea

12 DAN N . op. cit pag. 220.

22

23 muncii de elaborare a versiunilor. Fara a confirma sau infirma o anumita mprejurare, concluziile de probabilitate ofera o opinie stiintifica cu caracter de presupunere. Concluziile de imposibilitate a identificarii constituie o situatie parte n identificare criminalistica , dar ele nu trebuie respinse sau desconsiderate n planul probator. Pot rezulta din doua motive:insuficienta caracteristicilor la obiectul scop, si lipsa mijloacelor tehnice, metodice sau stiintifice de realizare a examinarilor necesare cauzei n speta. De exemplu-atunci cnd se cere a se stabili data unui act, situat intr-o perioada de timp foarte apropiata sau daca anumite adaugiri au fost facute n aceeasi zi sau la intervale diferite. De asemenea, cnd se cere identificarea armei care a tras un anumit proiectil , iar camasa acestuia este foarte deformata, exfoliata de pe miez, inapta examinarii microscopice. Uneori, in practica concluzia de imposibilitate este apreciata ca o concluzie de excludere, conducnd la aprecieri gresite. Ea este nsa expresia unei imposibilitati generale, nu numai fata de obiectul prezentat, dar si fata de orice alt obiect, fenomen, fiinta.

Concluzia "nu se poate stabili" pastreaza n continutul sau nsa o concluzie de probabilitate, faptul ramnnd posibil, producerea lui intr-un anumit mod nefiind exclusa (de exemplu datorita deformarii s ruperii camasi metalice nu se poate stabili daca glontul a fost tras de arma n litigiu, dar nu este exclus sa fi fost asa). Aceste concluzii pot avea o valoare probanta mai redusa, atestnd faptul ca o anumita ipoteza este posibila.

Sectiunea 6. IDENTIFICAREA PRIN CONSTATARE TEHNICO-STIINTIFICA SI EXPERTIZA CRIMINALISTIC A Complexitatea crescnda a infaptuirii actului de justitie determina tot mai frecvent concursul unor specialisti, chiar si atunci cnd organul judiciar are unele cunostiinte din domeniul respectiv, fiind nsa necesara o parere fundamentata pe temeinice constatari cu caracter stiintific. "Numarul specialistilor la care se apeleaza pentru lamurirea unor probleme cu semnficatie juridica intr-o cauza este foarte larg, practic neexistnd domeniu al cunoasterii

23

24 umane care sa nu fie implicat, mai mult sau mai putin n aceasta activitate."41 Cea mai mare parte a constatarilor si expertizelor dispuse de organele judiciare sunt din domeniul criminalisticii si al medicinei legale, data fiind cuprinderea deosebit de larga a acestor doua stiinte. Rezultatele cercetarilor intreprinse de catre specialist, expert, medic legist, iau forma unui raport de constatare sau de expertiza, avnd formulate la final anumite concluzii. Acest material este inclus n dosarul cauzei ca mijloc de proba, realiznd o explicare a elementelor asupra carora s-a cerut parerea specialistilor, facnd -o accesibila si nespecialistilor.

Deoarece practica impune examinarea unor situatii tot mai complexe, de interpretare si examinare multi disciplinara, aderam la opinia ca expertizele pot fi si expertize complexe medico-legale si criminalistice, ideea expertizei complexe fiind sustinuta nca din anul 1978 de catre Lucian Ionescu42. Administarea unor expertize complexe poate fi de exemplu ordonata intr-o cauzs n care trebuie sa se stabilesca, fata de aspectul improscarilor de snge de pe pereti, directia loviturilor si pozitia victimei ntr- un spatiu limitat.

Constatarea tehnico-stiintifica Constatarea tehnico-stiintifica este un mijloc stiintific de proba specific legislatiei procesuale penale romanesti, nefiind cunoscut sub aceasta denumire n alte legislatii. Ea se efectueaza atunci cnd exista pericolul de disparitie, modificare sau alterare a unor probe, situatii de fapt, etc. fiind necesara n acelasi timp lamurirea de urgenta a anumitor imprejurari ale cauzei, iar pentru clarificarea acestora este necesara opinia unui specialist. Ea constituie deci o activitate de interpretare si valorificare stiintifica imediata a urmelor , a mijloacelor materiale de proba si imprejurarilor de fapt, in vederea identificarii autorului faptei si obiectelor folosite la savrsrea i faptei. Constatarea tehnico-stiintifica criminalistica este mult mai restrnsa dect expertiza criminalistica , fiind dispusa doar atunci cnd urgenta anchetei nu permite ordonarea unei expertize. Constatarea tehnico-stiintifica se poate dispune din oficiu, sau la cererea partilor, fiind efectuata de catre specialisti criminalisti sau tehnicieni ce functioneaza n cadrul ori pe lnga institutia de care apartine organul de urmarire penala. Efectuarea constatarii tehnico-stiintifice

13 E. Stancu-op. cit. pag. 60 42 **Lucian Ionescu"Propuneri complexe"RRD3/1978 pentru reglementarea proprie a expertizelor
24

25 de catre anumiti specialistii criminalistii, nu inseamna si insusirea de catre acestia a atributiilor de organ de ancheta, asigurndu-se pe acesta cale obiectivitatea si corectitudinea cercetarilor. Conform prevederilor art. 116C. proc. pen. constatarea tehnico-stiintifica se poate dispune numai n cursul urmaririi penale, putnd fi dispusa de instanta de judecata n cazul refacerii sau completarii urmaririi penale.

Expertiza criminalistica
Cunoscuta n literatura de specialitate si sub denumirea de "expertiza de identificare judiciara si constituind un mijloc de proba valoros, expertiza criminalistica este oactivitate de cercetare stiintifica a urmelor si altor mijloace materiale de proba n scopul identificarii persoanelor, animalelor, plantelor, obiectelor, substantelor sau fenomenelor, al determinarii anumitor insusiri ori schimbari intervenite n continutul , structura, forma, ori aspectul lor. Expertiza poate fi dispusa din oficiu, sau la cerere, atunci cand, pentru lamurirea unor fapte sau imprejurari ale cauzei, sunt necesare cunostintele, opiniile unor experti. Conform art. 117C. Proc. pen. , in ipoteza savrsirii unor fapte de omor doesebit de grav, sau cnd exista indoieli cu privire la starea psihica a invinuitului sau inculpatului, expertiza psihiatrica este obligatorie. Expertiza se poate efectua numai dupa punerea n miscare a actiunii penale si la efectuarea ei pot participa (spre deosebire de situatiile de constatare tehnico-stiintifica ) si experti numiti (recomandati ) la cererea partilor. Cu privire la efectuarea unei expertize criminalistice numai dupa punerea n miscare a actiunii penale, consideram cel putin discutabila aceasta problema de oarece, chiar n faza anterioara punerii n miscare a actiunii penale, intr-o cauza de fals , cnd se pune problema de a stabili dintre mai multi banuiti autorul scrisului(falsului)in litigiu, este oare posibil sa se recurga doar la o constatare criminalistica tehnico-stiintifica, dat fiind gradul superior de profunzime stiintifica al expertizelor. Opinam deci ca, date fiind Situatiile practice ivite n cercetarea cauzelor penale concrete ar trebui revizuita aceasta reglementare. Faptul ca intre cele doua mijloace de proba exista asemanari (situate nsa numai n plan tehnic-criminalistic), nu conduce (sau mai exact, nu ar trebui sa conduca) la concluzia ca una ar 25

26
putea inlocui pe celalta. Asa cum eronat, dar foarte des procedeaza unii specialisti de la serviciile criminalistice ale politiei, constatarile tehnico-stiintifice sunt denumite si expertize criminalistice, iar specialistul semneaza ca "Expert". Asa cum aprecia si prof. Emilian Stancu "Daca , pentru sublinierea calitatii stiintifice a examinarii se da o alta denumire, atunci se impune sa fie avute n vedere toate elementele care decurg din aceasta modificare (subl. ns. S, A. ) (desi legal este imposibil), cum ar fi , de pilda, acceptarea prezentei unui expert solicitat de parti. Deaceea, constatarile tehnico- stiintifice efectuate de catre experti ai organelor de cercetare penala nu pot fi incluse n categoria expertizelor criminalistice, in acceptiunea lor procesual penala"43

Introducerea prevederilor O.G. 75 din 2000 care ofera partilor posibilitatea de a avea un expert consultant alaturi de expertul oficial, care sa le reprezinte n faza de efectuare a expertizei, este un pas nainte, depinznd doar de calitatea pregatirii si de probitatea profesionala a acestora modul n care se manifesta activ . Desi modul n care este reglementata particiaprea expertilor consultanti la realizarea expertizei este oarecum restrns, instarnd mai degraba un sistem de expertiza supravegheata dect de expertiza contradictire.

Pregatirea si dispunerea expertizei criminalistice si a constatarii tehnico-stiintifice O prima problema ce se cere a fi avuta n vedere este cea a aprecierii oportunitatii dispunerii examinarii de specialitate. In sarcina organului care va solicita lucrarea cade si stabilirea obiectului expertizei ( constatarii ), aprecierea importantei, formularea corecta si clara a intrebarilor ( problemelor ) la care vor trebui sa raspund a specialistii sau expertii. Aprecierea oportunitatii dispunerii presupune studierea si nsusirea materialului asupra caruia urmeaza a se dispune lucrarea, nct sa nu se ntrzie efetuarea unei expertize necesare solutiei n cauza. In mod gresit, unele organe judiciare admit si cereri de noi expertize, sau de expertize largite n situatii n care printr-o lucrare anterioara s-au adus toate lamuririle de specialitate ce erau necesare. Cererile respective sunt uneori doar mijloace de tergiversare a solutiei. De exemplu, desi autorul unei semnaturi a fost identificat cu certitudine nca din faza constatarii tehnico-stiintifice efectuata de organul de politie, iar aceasta constatare este

43 E. Stancu-op. cit. pag. 60

26

27 confirmata de expertiza criminalistica efectuata la Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice competent teritorial, se cere o noua expertiza ( denumita in mod impropriu-contraexpertiza)la Institutul National de Expertize Criminalistice. Att dispunerea tardiva, ct si dispunerea prematura a unei expertize pot avea consecinte negative asupra anchetei, ele putnd determina fie degradarea materialului n litigiu, fie insuficienta materialului de examinare. Stabilirea obiectului expertizei si formularea clara a intrebarilor sunt de asemenea extrem de importante. Adeseori se cere, in cadrul unor expertize balistico-judiciare, sa se pronunte expertul daca arma prezentata este arma de foc. Ori, chemarea expertului nu este de a se pronunta cu privire la probleme de dprept, ci doar la fapte ori imprejurari ale cauzei. Astfel, expertul va putea preciza daca arma n litigiu este o arma de foc atipica, militara, de vanatoare, etc. , si daca ea functioneaza pe principiul armelor de foc , dar incadrarea legala, este sarcina organului judiciar.

Intrebarile pe care trebuie sa le lamureasca expertiza sunt n general supuse necesitatii de claritate, indi cnd cu precizie obiectul scop, caracteristicile vizate. Din pacate, in practica, multe instante formuleaza neclar, superficial intrebarile. De exemplu:sa se stabilleasca daca actul n litigiu a fost semnat de catre titular. Ori actul n litigiu nu a fost identificat , sau pe actul respectiv sunt mai multe semnaturi, unele indescifrabile. ceea ce face ca expertul sa trebuiasca sa -si asume si rolul de a clarifica ce a dorit sa afle instanta, faptul venind n contradictie cu rolul sau limitat, chiar daca ar putea fi interpretata aceasta atitudine ca "rol activ al expertului".

Este la fel de adevarat ca uneori se intalnesc, n ciuda unor intrebari clare, precise si raspunsuri ambiguii ale specialistilor . De exemplu intr-o cauza unde s-a cerut a se stabili daca o anumita arma este arma de vanatoare sau militara, n urma constatarii stiintifice-tehnice a organului de politie se preciza ca"arma n litigiu este arma de vanatoare, insa datorita calitatilor de tragere si preciziei deosebite pe care le poseda poate fi incadrata n categoria armelor militare. " Asa cum vom vedea n alt capitol, clasificarea armelor se face n functie de destinatie, astfel ca aceasta concluzie continea cel putin o eroare, daca nu chiar o informatie denaturata.

Efectuarea expertizei criminalistice

27

28 Procedand la efectuarea unei expertize criminalistice, expertul parcurge de regula

urmatoarele etape44:

1. Studierea si insusirea obiectului lucrarii este faza n care luand contact cu materialele trimise spre examinare expertul si stabileste genul de expertiza ce urmeaza a fi realizata, apreciaza daca sub aspect cantitativ si calitativ materialul primit este corespunzator, si eventual cere completarea lui, De exemplu, actul n litigiu a fost trimis n copie electrostatica(xerox)dar practica si teoria expertizei criminalistice impun realizarea expertizei actelor numai cu examinarea actului original. Uneori, materialul trimis pentru comparatie este insuficient , sau nu prezinta suficiente garantii de autenticitate. Pot fi cerute si lamuriri suplimentare de la organul judiciar, sau pot fi obtinute explicatii suplimentare, efectuate deplasari la fata locului.

2. Examinarea separata a matarialului n litigiu si a celui de comparatie, permite sesizarea particularitatilor si elementelor caracteristice. Se creaza n aceasta faza o baza de informatii de natura a permite stabilirea identitatii sau neidentitatii. Se vor fixa prin intermediul fotografiilor de examinare si a inregistrarilor video constatarile facute, acestea urmand a fi utilizate n ilustrarea constatarilor si concluziilor expertizei. Pot fi utilizate modele de comparatie, ca urme create n mod experimental, in scopul reproducerii unor urme asemanatore sau deosebite de cea aflata n litigiu. Se pot efectua trageri experimentale pentru colectarea proiectilelor de la armele suspecte, urme experimentale cu instrumente de spargere, etc. Conditiile de realizare a unor urme pe cale experimentala trebuie sa fie aceleasi cu cele n care s-a produs urma (fenomenul)in litigiu. 3. Examinarea comparativa am tratat-o la partea dedicata identificarii criminalistice. Amintim nsa din nou faptul ca ea cuprinde ca procedee de examinare confruntarea, examinarea continuitatii liniare si suprapunerea imaginilor. 4. Demonstratia este faza n care expertul, in baza constatarilor facute va invoca argumente din planul logicii, al criteriilor de demonstratie matematica, si al ilustrarii vizuale pentru sustinerea afirmatiilor sale. Demonstratia se va referiattla elementele de identitate,ctsi la cele de neidentitate, iar n funcite de ponderea si natura acestora va fi formulata.

44 I. Constatin, L. Mocsy s. a. - n Tratat practic de criminalistica vol. II Editura M I. pag/20-21

28

29 4. Concluzia. Chestiunea concluziilor si a fundamentarii acestora a fost, de asemenea, tratata n cadrul identificarii criminalistice. Vom reaminti nsa ca prin intermediul expertizei criminalistice sau al constatarilor tehnico-stiintifice pot fi formulate urmatoarele concluzii: 1. Concluzii certe -care la randul lor pot fi de identificare (semnatura a fost executata de catre: glontul extras din cadavrul . . . a fost tras cu arma seria... ,taieturile de pe tulpinile de pom prezentate au fost executate cu toporul ridicat ... )de excludere(semnatura n litigiu nu afost executata de catre titularul ... ;impresiunile digitale ridicate de la fata loclui furtului comis din . . . la data de. . . nu au fost create de catre inculpatul. . . etc. ). 2, Concluzii de probabilitate formulate atunci cnd elementele de asemanare si cele de deosebire sunt aproximativ egale. (actul a fost probabil semnat de catre. . . ). 3. Concluzii de imposibilitate a stabilirii-sunt formulate atunci cnd nu se poate aprecia nici macar cu grad de probabilitate(nu se poate stabili daca actul n litigiu a fost redactat n anul 1931 sau n anul 1932 ).

Vom trata mai pe larg aceste aspecte la locul cuvenit.

Sectiunea 7. Sistemul serviciilor si expertizelor criminalistice n Romnia Inainte de a trece la examinarea urmelor, a caracteristicilor si rezultatelor pe care le pot oferi, credem necesar sa facem o scurta oprire asupra sistemului de servicii si laboratoare specializate n activitatea de Criminalistica din tara noastra .

Iata care ar fi acestea, pentru Ministerul de interne si cel al Justitiei.

1. In sistemul Ministerul de Interne, La unitatile de politie - orase --> exista ofiteri criminalisti care realizeaza cercetarea la fata locului si unele examinari si constatari tehnico-stiintifice. La municipii si judete --> servicii de criminalistica cu dotare mai complexa --> si specialisti criminalisti (ofiteri, subofiteri), de asemenea, pentru constatari tehnico-stiintifice. - realizeaza lucrari de dactiloscopie, traseologie, examinare grafica, tehnica actelor, balistica, portrete robot (identificare, computer), s. a. 29

30 La nivel national --> Institutul de Criminalistica a I. G. P. -->indrituit sa realizeze expertize criminalistice ->are incadrati experti criminalisti-> lucrari din domeniul dactiloscopiei, traseologiei (mai rar grafica), th. actelor, balistica, portrete robot, chimie, (droguri, s. a. ), bacnote, monede, sigilii . 2. n sistemul Ministerului Justitiei exista Institutul National de Exp. Criminalistice Bucuresti care are n subordine - >L. i. E. CLUJ, L. I. B. , L. I. E. C. Timisoara si L. I. E. C. Iasi cele doua din urma fiind infiintate doar din 1998, respectiv 1999 cu razele lor de competenta teritoriala. Pna la acea data existau doar laboratorul centrul( devenit n 1998 INEC) s laboratoarele interjudetene de la Bucuresti si Cluj. Se realizeaza lucrari de expertiza criminalistica din domeniile traseologie, dactiloscopie, examinare grafica, tehnica actelor, balistica judiciara, expertiza chimica, bacnote, monede, si gilografie, expertiza imaginilor fotografice si inregistrarilor audio, expertiza vocii si vorbirii. , . Institutul National ( I. N. E. C. )> realizeaza exp. largite pentru lucrarile realizate n prima faza de: Cluj, Bucuresti, Iasi Timisoara. de asemenea expertize n explozii, incendii, expertiza. accidentelor auto, a inregistarilor audio, video. Alaturi de aceste expertize criminalistice propriu-zise se mai pot realiza -desi mai rar uzitate- expertize complexe medico-legale si criminalistice(exemplu mecanism traumatic -> heteropropulsie, accid. auto, s. a). Nu exista un raport strict determinat de ierarhie intre constatarile tehnico stiintifice si expertiza criminalistica decat n sensul competentei. Termenul -"contraexpertiza" -> eronat d. p. d. v. terminologic -> pentru ca de fapt se face "o noua expertiza" ( vezi L. Ionescu op. cit) cu un numar mai mare si cu alti experti -> 3 si respectiv consiliul celor patru sefi ai Laboratoarelor plus un director al INEC.

Sectiunea 9. Realizarea expertizei raportului de expertiza criminalistica

si

redactarea

n realizarea expertizei criminalistice activitatile trebuie sa se conformeze caracterului de examinare stiintifica pe care l presupune munca criminalistica. Ea se realizeaza prin etape succesive, cu grade de dificultate si complexitate consecutive si 30

31 nlantuite n mod riguros si necesar. Corespunzator metodicii examinarii criminalistice , ca n orice proces de identificare, se va face trecerea gradata de la general spre particular prin utilizarea procedeelor logice45 care constituie temeiul rational si operational pentru orice demers de identificare: examinarea analitica , iar pe baza rezultatelor acesteia, sinteza datelor si formularea unor concluzii. Cu ajutorul acestor fundamentari logice si conceptuale, procesul de examinare va parcurge urmatoarele etape 46: analiza problemelor, a materialelor si tehnicilor disponibile, examinarea comparativa, aprecierea finala si formularea concluziilor. Analiza distincta va permite delimitarea clara a caracteristicilor generale si particulare ce sunt specifice materialelor supuse examinarii ( urme papilare, proiectiule, scris, semnaturi, acte de identitate, bancnote, alte urme) . Acestea vor fi analizate si diferentiate n functie de specificul lor si de corespondenta cu obiectul expertizei si cu materialele de comparatie. Cnd se cer a fi examinate n cadrul aceleiasi expertize criminalistice mai multe documente diferite-de exemplu pasapoarte, permise de rezidenta, vize de sedere, s. a. m. d. -acestea vor fi triate si repartizate spre examinare pe categorii, avnd n vedere si ceea ce se cere a fi examinat la ele. De exemplu la mai multe permise de sedere si vize turistice se cere a se stabili provenienta lor, corespondenta cu sigiliile autoritatilor emitente, la altele modul de contrafacere, sau metoda folosita, etc. Pentru identificarea grafica se va avea n vedere, directia tendintele si aspectul general al miscarilor, pentru alte urme tipul si particularitatile lor.

n acesta prima etapa, expertul se va orienta asupra stabilirii caracteristicilor ( de exemplu, la un act contestat aspectul general : hrtia, imprimarea, elementele de securitate, continutul , cernelurile folosite, integritatea actului, etc. pentru a putea pune n evidenta ceea ce este esential, individualizant si specific documentului examinat, dar care n acelasi timp l face sa fie concordant cu cerintele generale ale clasei de documente din care face parte. Se vor sorta de asemenea si materialele de comparatie n functie de provenienta, stabilindu-se corelatii generale pe tipuri de documente si elemente de securitate, impresiuni de si guranta, retete si probe de hrtie, cerneluri, toner.

45 FLONTA MIRCEA, Structura coordonarii actiunilor si geneza operatiilor logico-matematice , Teoria actiunii umane, Forum-Stiinte sociale 1969 Vol. I pag. 109-115. 46 MOCSY LADISLAU , Demonstratia- etapa de lucru importanta n activitatea de expertiza criminalistica , n lucrarea colectiva 20 de ani de expertiza criminalistica , Ministerul Justitiei 1978 , pag. 68-71.

31

32 Atunci cnd printre problemele ce se cer a fi rezolvate se afla si identificarea unui anumit aparat: imprimanta, copiator, telefax, care a produs un anumit document se vor realiza materiale de comaparatie cu modelele de copiator, imprimanta sau aparat telefax incluse pe lista celor suspectate. Pentru identificari balistice se vor efectua trageri experimentale de recoltare a proiectilelor sau tuburilor. Acestea vor fi apoi examinate n scopul de a determina ceea ce le este specific, erori de imprimare, defecte de functionare, aspectele macroscopice, ca si micro-urmele si urmele latente produse de partile componente ale mecanismelor de preluare si transport pentru hrtie, tonerul; la arme de ghinturile tevii pe proiectil, iar latubul cartus de partea frontala a nchizatorului, de percutor, de opritor, etc. n acest fel se obtine o prima sistematizare si o imagine generala a datelor detinute si cu care se va opera n etapa urmatoare: examinarea comparativa.

Considerata de specialisti ca fiind munca propriu-zisa de expertiza, aceasta este ntr-adevar etapa cea mai ncarcata de continut specializat, care poate da masura priceperii si preciziei muncii expertului. Ea presupune ca, n raport cu natura materialelor si a elementelor ce sunt supuse cercetarii, sa se folosesca cele mai adecvate procedee si mijloace tehnico-stiintifice de comparare a nsusirilor caracteristice, n vederea stabilirii coincidentelor sau a divergentelor 47. Odata atins acest punct , plecnd de la constatarile facute, urmeaza ca expertul , prin intermediul procesului de sinteza si evaluare globala, dar n acelasi timp sintetica a informatiilor obtinute pe calea observatiei directe, ca si pe cale instrumentala sa realizeze explicarea, demonstrarea si ilustrarea constatarilor sale. Aceasta este etapa proceselor de apreciere multilaterala care precede formularea concluziilor si din continutul careia se alcatuieste acea parte a unei expertize criminalistice privind constatarile expertului.

Desi denumirea este limitativa n aparenta, ea constituie corpul principal al continutului expertizei criminalistice, n care asa cum am aratat, pe lnga observatii si rezultate ale unor masuratori experimente, etc. se vor face n masura n care sunt necesaare, deductii logice si demonstratii. n unele sisteme juridice ( britanic si american ) actul cu rol de expertiza criminalistica depus la dosar contine doar obiectivele, expertul si

47 CIOPRAGA A. op. cit. pag. 414.

32

33
concluziile, elementele de examinare si demonstratia fiind prezentate de specialisti n cadrul procesului n cursul etapei de Cross-examining 48

Demonstratia trebuie sa fie fundamentata temeinic pe date si observatii cu caracter sttintific. Deductiile si demonstratiile se ntemeiaza pe acele date, teze si principii ale stiintei criminalistice, ale logicii formale si simbolice care rezulta ca reguli generale de apreciere si explicare. Cnd n cadrul demonstratiilor se face apel la datele altor stiinte ( chimie, fizica, electronica, electreomecanica, informatica , etc. ) vor putea fi expuse calcule, rezultate de analize, grafice de absorbtie a radiatiei Uv, cromatograme, explicate moduri de functionare ale unor aparate, programe, moduri de producere ale unor procese,fenomene, accdente, etc. Credem ca trebuie nsa evitate formularile inutil pretioase

si tehnicizarea excesiva a explicatiei, promovnd o formulare ct mai concisa si accesibila. Nu trebuie cautate expresii care nu vor putea fi ntelese de nespecialisti. Trebuie oare sa mai amintim ca rostul expertizei este si acela sa ofere organelor judiciare clarificari asupra unor aspecte de mai mare tehnicitate si specializare? Ori exprimarea prea tehnicista si pretioasa nu face uneori dect sa amplifice confuzia. n principiu, organul judiciar trebuie sa obtina din partea de constatari a expertizei criminalistice exact acele informatii care sa-I usureze munca. Concluziile nu sunt totdeauna suficiente, ele fiind uneori prea lapidare. Ele trebuie nsotite si precedate de clarificari. Spre exemplu, cu privire la modul de contrafacere al unui document expertul apreciaza ca tehnologiile si aparatele folosite impun activitatera unei / unor persoane cu pregatire de specialitate ( tipografi, informaticieni, etc. )sau cu privire la pericolul pe care l poate prezenta chiar pentru tragator o arma defecta. Caracterul complet si convingator al examinarilor si al constatarilor depinde de modul de analizare, demonstrare si ilustrare.

Sectiunea10. Concluziile expertului criminalist

Momentul final al realizarii expertizei, alaturi de redactarea raportului de expertiza criminalistica, este cel al formularii concluziilor. Trebuie evitate nsa exprimarile echivoce, care lasa loc de interpretari. Este adevarat ca n cele din urma organul judiciar va
48 MOENSSENS A. ANDRE. How to prepare for a Daubert Hearing-, AAFS 1997 International Journal of Forensic Document Examiners . Vol. 3 Nr. 2/1997 pag. 180

33

34 decide, dar, alaturi de celelate probe din dosar, expertiza trebuie sa asigure o imagine exacta ( stiintifica ) asupra anumitor mprejurari si nu imagini alternative ( subiective deci ) asupra faptei. Prin formularea concluziilor expertul trebuie sa raspunda la obiectivele stabilite, pe baza datelor rezultate din investigarea criminalistica, vizuala si instrumentala sau analitica, ct si a parerii sale de specialist, n baza cunostiintelor si experientei profesionale personale. n masura n care din constatari se desprind elemente suplimentare, utile si necesare pentru solutionarea cauzei, n virtutea rolului sau activ, expertul si va extinde cercetarea si asupra acestora pentru o examinare completa. Se evita astfel ordonarea unor suplimente de expertiza.

Este necesar ca, din continutul concluziilor sa se desprinda clar asupra carui urme, document, sigiliu, mentiune, etc. poarta concluzia respectiva. n acest scop documentul, impresiunea, actul de identitate, etc. vor fi identificate ct mai exact. De exemplu Impresiunea de sigiliu bancar cu mentiunea B. N. R Fililala Cluj cu nr. 5023 sau Pasaportul cu seria . Eliberat la data de. pentru a nu se confunda cu alte probleme, urme, etc. la care s-ar referi celelalte concluzii. Concluziile ce se formuleaza de catre expertii criminalisti nu au ntotdeauna acelasi grad de certitudine. Exista si situatii cnd concluziile ce se vor formula nu pot fi dect cu grad de probabilitate, sau chiar cazuri n care expertul nu poate solutiona problema supusa spre examinare. Practica expertizei criminalistice de la noi, ca si literatura de specialitate 49 disting n modul de concluzionare urmatoarele categorii de concluzii:

-concluzii categorice sau certe, care pot fi cert-afirmative (de identificare) sau cert-negative ( de excludere); -concluzii de probabilitate ( incerte); -concluzii de imposibilitate a solutionarii problemei supuse expertizarii.
49 CIOPRAGA A. op. cit. pag428-436. MIHULEAC E. Expertiza judiciara Bucuresti 1971 Editura

Stiintifica pag. 230. SANDU DUMITRU Concluziile expertului criminalist n sistemul expertizei criminalistice romnesti si n sistemele altor state. O privire comparativa. ( Nepublicat) Comunicare prezentata la al II-lea si mpozion National al Societatii Romne de Criminologie si Criminalistica , Bucuresti octombrie 1996. IONESCU LUCIAN Concluzia raportului de expertiza criminalistica a scrisului si aprecierea valorii sale probante, Buletinul Intern al Procuraturii R. S. R. n Probleme de criminalistica si criminologie nr. 2-3/1983 pag. 43-54

34

35 Concluziile certe sunt asertiuni cu caracter categoric. Ele indica faptul ca n cursul si pe temeiul examinarilor facute expertul a ajuns la identitate ( Impresiunea de si giliu de pe contractul de mprumut nr. . nu a fost creata de si giliul apar tinnd Bancii priecxtilul cal. 7,62 mm extras din corpul victimei a fost tras cu arma PM nr. AO 0998778) sau la neidentitate ( Viza turistica pentru Italia, perioada, de la fila nr. . . , din pasaportul nrnu a fost eliberata de Consulatul Italiei). Aceste tipuri de concluzii certe sunt expresia unor adevaruri obiective, ele servind la stabilirea validitatii, contrafacerii ori falsificarii unui anumit document, la identificarea unui anumit autor, areme, instrument de spargere, tip de pneu,etc. Ele au menirea de a nlatura orice ndoiala asupra aspectului examinat.

n expertiza criminalistica tehnica a documentelor concluziile certe pot purta si asupra metodelor, procedeelor ori aparatelor folosite la redactarea, copierea sau contrafacerea unui anumit act. De exemplu: se stabileste ca impresiunile de sigiliu de pe actele unui autovehicol nu au fost create de un si giliu autentic al organelor n drept, ci au fost contrafacute cu ajutorul unei imprimante cu jet de cerneala, sau bancnotele n litigiu au fost realizate prin tiparire hoch-druck. Indiferent ca sunt cert-pozitive, sau certnegative concluziile categorice sunt foarte importante ele putnd orienta determinant cercetarile ulterioare.

Concluziile de probabilitate sunt produsul situatiilor n care expertul nu poate formula dect o ipoteza cu privirea la eventualitatea existentei unui anumit fapentru Cnd datele ( masterial de comparatie) accesibile expertului sunt reduse, ori datorita unor erori anterioare de ridicare a materialelor de comparatie, sunt decelabile doar un numar redus de caracteristici particulare ale actului sau procesului suspus examinarii. Uneori, acest tip de concluzie este formulat si n situatiile n care cantiatea de materai n litigu este foarte redusa ( de exemplu un grup de cifre, o semnatura simplificata neliterala) ori urma este partial alterata. Pot aparea, alaturi de coincidente si elemente neeexplicabile, divergente. Expertul se afla deci, n imposibiliatea de a formula o concluzie cu caracter de certitutdine, ntruct elementele constatate de el la nivelul caracteristicilor generale si individuale nu au suficient potential identificator. El va trebui deci sa formuleze o capreciere ipotetica, ce poate fi rasturnata de probe noi, contrare, suplimentare, etc. Concluzia cu caracter de probabilitate, indiferent de gradul de probabilitate, constituie o ipoteza care nsa nu are

35

36
caracter arbitrar si nu e lipsita de temei, deoarece expertul si fundamenteaza presupunerile pe elemente obiective si nu pe impresiile sale subiective. 50

Concluziile de probabilitate apar n general n forma Probabil DA n sensul ca se apreciaza ca un anumit aspect est posibil sa se fi produs( Actul n litigiu a fost probabil rebrosat dupa introducerea unei noi pagini cu numele si poza titularului Semnatura n litigiu a fost probabil executata de numitul S.R.). Asupra utilitatii acestor concluzii parerile sunt mpartite n literatura de specialitate.
Dupa unii autori 51, concluziile de probabilitate nu ar contribui la solutionarea

cauzei, genernd chiar confuzie. Pe de alta parte, organul judiciar nu are nevoie de noi ipoteze ci de certitudini, motiv pentru care eI dispune expertiza. Formularea unor concluzii de probabilitate fac sa se mentina nejustificat banuielile cu privire la anumite aspecte, ntrziind mersul cercetarilor. Credem nsa, n mod contrar acestor opinii caa gasi cu orice pret un autor ori a-l exclude n mod absolut, atunci cnd exista si unele dubii este periculos si chiar contrar rolului expertizei n nfaturirea actului de justitie. Majoritatea autorilor sunt nsa de acord cu formularea concluziilor probabile considerndu-le utile si pertinente. 52 Expertul nu este infailibil, iar datele ce i-au fost puse la dispozitie pot fi insuficiente. Pe de alta parte, concluziile de probabilitate pot oferi organelor judiciare versiuni altenative spre care sa-si ndrepte cercetarile, deschiznd uneori perspective noi, remarcnd laturi considerate pna la acel moment ca neimportante. De exemplu, n cazul unor vize false, existenta unor eventuali complici peste hotare. Concluziile de probabilitate trebuie nsa temeinic fundamentate, inclusiv cu privire la alegerea acestei solutii si nu a uneia certe sau de imposibilitate a solutionarii chestiunii supuse examinarii.

Concluziile de imposibilitate a solutionarii problemelor supuse examinarii apar ca urmare a unor factori avnd n general un caracter obiectiv. Unul dintre acestia este starea materialelor supuse spre examinare - acte distruse, arse, corodate, uzate,

50 CIOPRAGA A. op. cit. pag. 430. Cu referire si la SANDU DUMITRU Unele aspecte privind interpretarea concluziei raportului de expertiza -20 de ani de expertiza criminalistica- Ministerul Justitiei pag. 61-63.
51 Expertii scolii sovietice , n special ZOTOV B. , BELKIN R. S.

52 BUUS ALEXANDRU. Concluziile probabile n expertiza criminalistica n 20 de ani de expertiza criminalistica , pag. 42-50 LOCARD E. Les faux en ecriture et leur expertise Paris 1959, pag. 29. BASARAB MATEI. Criminalistica , op. cit. pag. 325. CIOPRAGA A. pag. 432-433.

36

37 portiuni prea mici din camasile unor proiectile, urme contaminate, urme papilare mbcsite cu substanta de evidentiere - ale caror caracteristici generale nu mai sunt explotabile. Insuficienta materialelor de comparatie- ca n cazurile actelor de peste 40-50 de ani, cnd nu se gasesc totdeauna n arhive impresiuni de si giliu cu garantii de autenticitate emannd de la organul competent, diplome, acte oficiale asemanatoare, etc. Alteori, ajungerea la o solutie de imposibilitate se datoreaza ntinderii foarte reduse a urmelor litigioase. Cnd au ramas vizibile doar foarte mici si disparate portiuni de traseu dint urma n litigiu (un text razuit sau radiat privind suprafete de teren, sume de bani, ani de emitere, nume titular, etc), este extrem de dificil a stabili ce a fost scris anterior, iar a formula o concluzie pe ghicite este cel putin lipsit de seriozitate sub aspect profesional, n lipsa posibilitatii de demonstrare si ilustrare.

Nu n ultimul rnd, concluzia de imposibilitate poate fi generata si de limitele cunoasterii si experientei, pentru un moment si domeniu dat, de lipsa unor metode si proceduri cu caracter stiintific, precum si a unor dotari tehnice adecvate complexitatii si chiar de lipsa pregatirii, competentei, sau de superificialitatea muncii expertului. Aplicarea defectuoasa a unor tehnici de examinare, sau alegerea gresita a metodelor de lucru, pot si ele conduce la concluzii de imposibilitate a solutionarii problemei. Concluziile de imposibilitate a solutionarii problemelor stabilite ca obiective ale expertizei pot fi formulate astfel: NU se poate stabili care au fost mentiunile cifrice radiate de pe cecul cu seria sau Datorita lipsei unor materiale de comparatie corespunzatoare nu se poate stabili daca impresiunea de sigiliu de pe actul n litigiu provine din anul sau a fost realizata ulterior. Ajungerea la acest gen de concluzie trebuie nsa sa fie nsotita ntotdeauna de o analiza temeinica si de descrierea tuturor mprejurarilor pe temeiul carora nu se poate formula o concluzie de probabilitate sau una categorica. Pentru acest motiv nu consideram ntemeiata solutia oferita ca alternativa, n sensul ca, daca dupa studierea materialelor de examinat expertul nu poate formula dect o concluzie de imposibilitate, el poate restitui materialului organului judiciar, preciznd motivul respectiv ca temei al restituirii. 53 Credem ca, odata terminata studierea materialelor, expertul criminalist este n masura sa

53 MOCSY LADISLAU Expertiza criminalistica n dreptul procesual penal romn Teza de doctorat, Universitatea Al. I. Cuza , Iasi 1975, pag. 143.

37

38 aprecieze directia solutiilor pe care le poate formula, dar pna la epuizarea tuturor cailor de examinare directa, analitica si instrumentala acestea ramn doar ipoteze. Odata realizate toate examinarile necesare si posibile, sub aspect tehnic expertiza a fost deja realizata, ramnnd de facut doar partea de redactare a raportului, ceea ce nu se poate compensa prin lapidaritatea unei adrese de restituire. Inclusa n continutul constatarilor din raportul de expertiza si expusa pe larg, fundamentarea si explicarea alegerii acestei solutii are menirea de a convinge organul judiciar si partile din cauza despre justetea concluziei de imposibilitate54. Explicarea limitelor tehnice si metodice este de natura a informa organul judiciar despre faptul ca un anumit aspect al cauzei nu va putea fi solutionat pe calea expertizei criminalistice, evitnd tergiversarea inutila a cercetarilor, determinndu-l sa caute raspunsuri si pe calea reorientarii anchetei, ntelegnd limitele tehnicii pentru un moment dat, limitele materiale ale unitatii si nu neaparat limitele absolute de cunoastere.

54 CIOPRAGA A. op. cit. pag. 436.

38

39

CAPITOLUL III ELEMENTE DE TRASEOLOGIE Sectiunea 1. NOTIUNEA DE URMA. CLASIFICAREA URMELOR Interactiunea n mediu a diferitelor obiecte, persoane, animale, fenomene duce la crearea de urme. Prin intermediul intepretarii urmelor se poate ajunge la obtinerea unui tablou dinamic al desfasurarii anumitor fapte, a declansarii si evolutiei diferitelor procese. Persoanele care se ocupau de descoperirea urmelor n timpurile mai vechi cercetasi "trail finderes", "path finders", "scouts" n-au facut dect sa recunoasca si sa interpreteze urme. Urmele pot fi : - produse de obiecte - ex. urme de pneuri, de instrumente, ; - produse de animale - ex. muscaturi, urme de copite, etc. - produse de oameni - ex. miros( urmeolfactive), urme de pasi, etc. - produse de fenomene - incendiu, traznet, apa - -urme biologice- snge, saliva, etc. Literatura de specialitate defineste notiunea atit n sens larg cit si restrins. In Sens larg- urma apare ca modificare materiala produsa la locul faptei si care este utila din punct de vedere criminalistic. ( C. Suciu, Golunski, Ioan Mircea . ) In Sens restrins- urma este reproducerea constructiei exterioare a unui obiect pe suprafata unui alt obiect cu care a venit n contact. De fapt, dezvoltarea tehnicii criminalisticii impune si o revizuire a notiunii: URMA - modificarea creata la locul faptei si n procesul savrsirii ei, prin miscarile si actiunea persoanei implicate, ori generate de alte fiinte, de obiecte sau fenomene care prin aspect, caracteristici, pozitie, continut este utila cercetarii criminalistice. (persoane implicate : victime, infractori, martori, altii ).

39

40 Credem nsa ca rndurile de mai sus constituie doar una dintre formulele prin care se poate face definirea urmei. CLASIFICAREA URMELOR Exista diverse criterii si modalitati de clasificare a urmelor. Credem ca ramne nsa adecvata clasificarea facuta de C. Suciu prin care se disting 3 categorii:

- urme de reproducere - urme formate din obiecte si substante - urme rezultate din explozii , incendii.

1. Urme de reproducere - sunt rezultatul contactului nemijlocit a 2 sau mai multe obiecte, unul lasind pe suprafata celuilalt urme indicnd caracteristicile sale (ex - accident auto). 2. Urme formate din obiecte si substante - variate ca provenienta - ex. - accident auto: parti din far, vopsea, obiecte, numar, ulei s. a. ; obiecte abandonate de infractor (dalti, cutit); deranjarea obiectelor n camera (furt), depuneri de substante (snge, vopsea etc. ), aceste urme permit delimitarea cercului de persoane prezente, obiecte implicate. 3. Urmele de incendiu - se deosebesc de 1) si 2) prin aceea ca pot sa cuprinda diferite obiecte, reziduuri ce sunt partial distruse. Apoi, n general, interventia pentru stingere duce la alterare, spalare, spargere etc. Dar pot fi utile (ex. incendii accidentale, incendii criminale, aeronave arse, accidente si incendii auto - pentru mascare omor . . . )Si acum o tratare mai pe larg. 1) Urmele de reproducere - se realizeaza numai prin contact nemijlocit dintre 2 obiecte, unul preia din caracteristicile celuilalt pe suprafata sau n volumul sau. Este vorba deci, de existenta a 2 tipuri de obiecte: a) un obiect creator de urma - trebuie sa fie capabil sa creeze o urma b) un obiect primitor de urma care trebuie sa fie plastic, deformabil si sa retina n masa sa urme. (exemplu: parchetul lustruit - retine urme de talpi de noroi, praf s. a. pe o durata apreciabila). 40

41 Criterii de clasificare a urmelor de reproducere: 1. Dupa modul de actiune: - statice - dinamice 2. Dupa gradul de plasticitate: - de adncime - de suprafata - stratificare - de destratificare 3. Dupa locul de sedimentare: - locale - periferice 4. dup a natura obiectului creator: - de mini - de picioare -create de alte obiecte, 5. Dupa vizibilitate - Urme vizibile- pot fi imediat si usor descoperite, fara interventia unor

aparate sau substante speciale. Sunt cea mai mare majoritate a urmelor din mediul nconjurator. - Ume latente - evidentierea acestora va necesita folosirea unor mijloace
de iluminat (observare) si substante de prafuire pentru marcare (ex. capcana chimica la mita; prafuri lumogen utilizare ultraviolete, I. R. , laser; dispozitive de protectie la acte - fire, retele, marcaje electromagnetic). 55

1) Dupa modul de actiune al obiectului creator putem deosebi: a) urme statice - sunt create prin contactul dintre doua obiecte fara ca intre acestea sa se produca o deplasare (ex. urme de mini care au apucat un obiect, urmele anvelopelor unui autovehicul n mers constant. Ele permit stabilirea grupului de obiecte din care face parte obiectul creator de urme, putnd uneori duce la chiar la identificarea individuala.
55 n literatura de specialitate (J. Gayet) mai intlnim notiunea de "urme pozitionale"- viznd schimbarile produse n pozitia unor obiecte (scaun rasturnat, obiecte ravasite s. a. m. d. )

41

42 Ex. --> identificarea tipului de anvelopa (camion, autoturism, motoreta, etc. ). b) urmele dinamice - sunt rezultatul alunecarii celor 2 suprafete de contact - ex. urme de frnare, urmele unui topor cu care s-a taiat. Ele se formeaza n contactul activ dintre cele doua obiecte. De aceasta data, deplasarea celor doua suprafete nu va reda formele obiectului creator n mod perfect. Dar, n aceste conditii detaliile specifice de exemplu - ciobituri pe taisul unui topor cu care s-a taiat un arbore vor putea permite identificarea obiectului creator. 2) dupa gradul de plasticitate al obiectului primitor a) urmele de adncime - cnd obiectul primitor este mai putin consistent dect cel creator de urma. Practic are loc o "reproducere n negativ a obiectului creator" (I. Mircea) n corpul obiectului primitor ex. - obiect sau corp uman cazut n zapada, noroi - striatiile create de ghiuturi pe camasa glontului Finetea granularii substantei obiectului primitor influenteaza calitatea reproducerii. . . b) urmele de suprafata. Densitatea apropiata a celor doua obiecte face ca nici unul din ele sa nu se modifice, nsa are loc un transfer de substanta de pe obiectul creator pe obiectul purtator (ex. transpiratia minii ==> amprenta). Dar ele pot fi si de pe obiectul purtator pe obiectul creator. I. Urma de stratificare - se creeaza n general la locul faptei (ex. - de pe mini), dar poate fi produsa si prin desprinderea de substante depuse n alte ocazii (ex. - noroi de pe talpa --> n casa el poate indica traseul). Pot fi - vizibile - latente (cnd pentru observarea lor este necesara folosirea unor aparate sau substante de marcare, sau examinarea urmei sub un anumit unghi, deoarece o apropiere de nuanta, de culoare sau substanta depusa este transparenta. II. Urme de destratificare - se creeaza prin detasarea de substanta de pe suprafata obiectului primitor si aderarea lui la obiectul creator de urma (ex. urme de pe obiectul vopsit pe hainele sau corpul omului) 3. Urme locale sau periferice

42

43 a) Urme locale - formate prin modificarea suprafatei sau volumului obiectului primitor pe locul de contact (A. Golunski) - n acea zona are loc o reproducere, uneori foarte fidela a caracteristicilor obiectului creator ex. --> urma unui radiator pe un alt vehicol --> urma suportului de flori cu care a fost lovita victima unui viol n zona renala --> dupa viol s-a si mulat o aruncare de la etaj. b) Urme periferice (de contur) --> sunt rezultatul modificarii de suprafata a obiectului primitor prin depunerede substanta n afara limitelor obiectului creator. ex. - snge care improasca de la victima spre agresor, indicnd pe un perete pozitia agresorului - nsip, praf etc. Promotor si sustinator al importantei acestui tip de urme este procurorul criminalist Iuliu Andrei care le-a si utilizat pentru a demonstra unele aspecte ale solutionarii unor cauze complexe n care a anchetat .

Sectiunea 2. URMELE INSTRUMENTELOR DE SPARGERE In cercetarea infractiunilor se intlnesc adesea urme rezultate din folosirea diferitelor instrumente cu care s-a fortat un sistem de inchidere, s-a perforat un zid, s-a deschis o casa de bani, etc. In general, instrumentele de spargere sunt la origine simple unelte de lucru (surubelnite, chei, topoare, ciocane, rangi ) sau sunt obiecte ori instrumente adaptate la operatia pentru care au fost folosite( sfredele, burghie, bari metalice, pietre, etc.). Clasificarea urmelor create de instrumentele de spargere se poate face dupa modul lor de formare in: -urme statice si urme dinamice, -urme de adncime si urme de suprafata. Urmele de adncime sunt mai frecvent intlnite n unele cazuri de fortare, accidente, etc. .

43

44 Tot n functie de criteriul modului de formare mai putem clasifica urmele de spargere si
in :-urme de taiere, -urme de apasare, -urme de frecare,-urme de lovire56.

Urmele de lovire sunt intlnite mai rar, dat fiind ca producerea lor este insotita de zgomot, iar infractorii prefera sa evite acest fapentru 1. Urmele de taiere-sunt n general urme dinamice cu aspectul unor striatii paralele,
produse de lama instrumentului cu care s-a realizat taierea. Instrumente de acest gen sunt: toporul , cutitul , dalta, foarfecele, burghiul, s. a. Identificarea acestor instrumente se poate face " datorita reproducerii n urma a neregularitatilor caracteristice de pe taisul instrumentului sub forma de striatii orientate n sensul miscarii. 57

Pentru a se putea identifica urmele de taiere este necesar ca intre obiectul creator si cel primitor de urma sa existe o diferenta de rezistenta, cel din urma trebuind sa fie mai putin rezistent si sa aiba de preferinta o structura mai fina, de natura a reda caracteristicile obiectului creator. Unghiul sub care este aplicat taisul instrumentului creator de urma va influenta si inclinarea urmelor, striatiilor create. De asemenea, n cazul n care pe tais sau pe partea activa a instrumentului de taiere exista stirbituri, denivelari, acestea se vor reflecta n materialul taiat. Taisurile topoarelor sau altor instrumente asemanatoare vor crea urme, in functie de inclinarea carora se va putea stabilil daca instrumentul a fost folosit cu mna dreapta sau cu mna stnga.

Cu ajutorul clestilor sau foarfecilor vor fi create de asemenea urme de taiere. Acestea vor fi totdeauna n perechi, avnd n general lungimi mici si fiind de aceea mai greu de identificat obiectul care le-a creat. Analiza acestui tip de urme se face cu ajutorul fotografiilor de stabilire a continuitatii liniare, cu microscopul comparator sau prin mbucsarea fotografiei microreliefului striatiilor n litigiu si a celor create experimental. La fata locului, urmele de taiere pot fi gasite pe usi, ferestre, podele, mobilier, case de bani, ziduri, etc. Examinarea acestor urme permite aprecierea ndemnarii cu care a lucrat infractorul, deprinderile de lucru. Se poate reduce sau orienta astfel cercul de banuiti. 2. Urmele de frecare-sunt ntotdeauna urme dinamice, astfel ca ele nu reproduc particularitatile instrumentului care le-a creat . Pot fi create de instrumente cum sunt bomfaierele, ferastraie, pile. Actiunea succesiva a dintilor nu permite identificarea

56 I. Mircea-op. cit pag 136. 57 C. Suciu-op. cit pag 256.

44

45 instrumentului care le-a creat, nsa la nceputul si la finalul locului de actiune pot fi gasite urme cu potential identificator. Acestea sunt nsa utile doar pentru stabilirea instrumentului si a directiei din care s-a actionat. Urme de frecare mai lasa si sfredelele sau burghiele, unele defecte ale taisurilor putand fi gasite n negativ pe spanul desprins n procesul de preforare, ori pe grilaje, lacate, pe alte sisteme de inchidere. De exemplu, pe rama unui fiset metalic, a carei taiere s-a incercat pentru a ajunge la mecanismul de inchidere aflat sub aceasta rama. 3. Urmele de apasare pot fi create cu instrumente diverse sau chiar utiliznd obiecte gasite la intmplare: rangi, leviere, pene metalice sau de lemn, surubelnita, etc. Aceste urme sunt n general urme statice, reproducnd foarte vizibil caracteristicile exteriroare ale obiectului creator. Ele pot fi gasite n cazul fortarii unor sertare, safe-uri, etc. 4. Urmele de lovire- sunt mai rare, fiind nsa importante pentru stabilirea modului lor de creare. Ele pot fi generate prin actiunea cu: topoare, rangi, leviere, trnacop, ciocan, alte instrumente cu greutate, sau chiar cu o simpla piatra. Destul de rar, dar posibil ca aceste urme sa reproduca si unele detalii individuale ale obiectului creator. De exemplu urma formei unui ciocan pe calota craniana a victimei. Tot cu ajutorul urmelor de lovire poate fi uneori stabilit numarul de persoane participante, n mod special daca acestia folosesc obiecte diferite. Sectiunea 3. Urmele de fortare a sigiliilor

Pentru a asigura inviolabilitatea anumitor casete , vagoane , mijloace de transport, se aplica peste sistemele de inchidere ale acestora sigilii din plumb sau plastic care sunt apoi strnse cu ajutorul unor clesti speciali care imprima de obicei si un sigiliu sec cu serie. Fortarea plumbilor se poate face prin "plimbarea plumbului" pe sfoara sau srma pe care este aplicat, find largite n acest mod canalele si scos nodul, permitnd dezlegarea firului sigiliului, care dupa aceea se va inchide la loc. In acest caz vor fi gasite urme de plumb pe sfoara sau srma sigililui, canalele prin care trece aceasta vor fi largite, deformate. O alta modalitate de fortare a plumbilor este prin desprinderea lor (taiere, fortare cu un instrument ascutit ) si apoi inlocuirea lor cu alte sigilii confectionate n prealabil. Aceasta 45

46 operatie va putea lasa urme pe sfoara sau srma sigiliului, sau se va manifesta prin aspectul necorespunzator al plumbului, diferenta seriei marcate, etc. Se mai pot aplica procedee de deschidere a plumbilor prin taierea lor n lungul canalelor, dupa aceea plumbul este relipit cu ajutorul unui fier de lipit sau substante chimice. Urmele de acest gen sunt destul de usor vizibile. In general, operatiile de violare a sigiliilor de plastic sau plumb lasa pe acestea urme vizibile, dinamice. Urmele instrumentelor de spargere se vor fixa prin descrieea lor amanuntita n procesul verbal ( dimensiuni, aspect, eventuale materiale straine continute n urme), se vor face fotografii de detaliu, la scara, utilizndu-se iluminarea laterala sub un inghi incident de natura a permite valorificarea prin fotografii de umbre. Se pot ridica si urme prin mulare-parafina sau ghipscontinundu-se apoi examinarea n conditii de laborator, unde pot fi create pentru comparatie si urme experimentale cu obiectul banuit a fi creat urmele suspecte.

Sectiunea 4. Urmele de incendiu. Acest tip de urme pot fi intlnite n cele mai diverse infractiuni, ct si n cazul producerii unor evenimente naturale, accidente, etc. In functie de cauza, de locul si natura incendiului urmele produse de acesta pot aparea sub diferite forme, constnd din urme de aufmare, corbonizare, diferite obiecte, materiale, fiinte, distruse partial sau integral de ardere. De cele mai multe ori, interventia pentru stingerea incendiului duce la distrugerea urmelor, la alterarea lor, obiectele sunt mutate de la loc, nct este greu de facut cercetarea locului faptei n cazul unor incendii.

Clasificarea urmelor de incendiu se face n functie de cauza care le-a determinat, rezultnd astfel: -incendii generate de cauze naturale; -incendii generate accidental; -incendii create intentionat. 1. Incendiile naturale-sunt n general produse de electricitata atmosferica, de razele solare,

sau de autoaprinderi. 46

47 a)electricitatea atmosferica poate avea ca sursa n special traynetul. Acesta este o descarcare electrica naturala cu durata extrem de scurta (milisecunde ) dimensiuni diferite si intensitati de mii de amperi si tensiuni chiar de milioane de volti. Aceste caracteristici conduc la dezvoltarea unor temperaturi care pot atinge puncte de topire pentru scticla, metale, piatra, etc. Ca urmare a actiunii traznetelor metalul se poate topi, chiar se poate volatiliza, depunndu-se sub forma de stropi pe obiectele din apropiere, unele metale se magnetizeaza, nisipul se poate topi devenind local o masa sticloasa, materialele inflamabile( haine, case, pomi, etc. ) se aprind, peretii si hornurile crap a, caramida (chiar si cea refractara ) devine lucioasa.

Traznetul loveste n general cladiri inalte, hornuri , copaci, etc. El poate nsa sa
loveasa si persoane aflate n locuri deschise, pe inaltimi. Pe haine urmele produse de traznet au forma unor rupturi cu margini de arsuri, uneori sunt circulare. Obiectele metalice aflate asupra persoanei ( ceasuri, unelte) se magnetizeaza, iar bijuteriile din aur se pot volatiliza, ramnnd n locul lor urme de arsura. Pe piele, traznetul lasa urme specifice , sub forma unor arborescente, sau cu aspect de frunze de feriga.

b)Razele solare produc destul de rar incendii, de oarece trebuie ntrunite cumulativ conditiile de uscaciune a aerului si vegetatiei si concetrarea razelor solare n focar pe anumite materiale inflamabile. Urmele vor aparea sub forma de funingine depozitata, n locul de initiere a incendiului, obiecte incomplet arse, cenusa, care permit stabilirea directiei de propagare a arderii si uneori si a focarului incendiului. c)Autoaprinderile sunt generate de cauze intrinseci chiar materialului nsusi. De exemplu, n industria moraritului, a prelucrarii florii soarelui, minerit - lipsa de aerisire a depozitelor, silozurilor, haldelor de carbune poate duce la cresterea temperaturii materialului depozitat ( faina, sroturi vegetale, bumbac, csrbune, etc. ), atingand uneori limite de 600-700 oC si declansnd un proces de ardere lenta care devine tot mai puternic si produce consecinte grave ( explozii ale unor silozuri, depozite, etc. ). Procesele de ardere lenta pot sa se maturizeze n intervale ce ating 2-3 saptamni.

2. Incendii accidentale-pot fi determinate de cele mai diverse cauze printre care: foc nesupravegheat, tigari uitate la intamplare, aparate electric defecte, scantei ale electricitatii statice produsa de hainele din fibre si ntetice n medii propice ( gaze, pulberi ). Urmele

47

48 acestor incendii constau n funingine, cenusa, materiale arse partial, zidarie distrusa, conductori electrici si izolatori degradati , arsi, etc. 3. Incendii intentionate -este evident ca sunt produse de infractor, in special ca sa si acopere urmele, din razbunare, in scop criminal. Dupa comiterea unor furturi pot fi incendiate locuintele sau magazinele pentru a sterge urmele si a ingreuna cercetarea, alteori, dupa comiterea unui omor, sau a unei talharii urmate de moartea victimei, se incendiaza casa. Uneori, o delapidare este "acoperita" cu un incendiu declansat " ntamplator " n preziua unui control de fond. Aceste incendii pot fi declansate att instantaneu ct si prin utilizarea unor dispozitive de intrziere cu fitil, cu temporizare, etc. Urmele de incendiu se analizeaza cu atentie pentru a identifica sursa si directia, modul de propagare al incendiului. Se vor face fotografii si schite ale locului incendiului. Se identifica si se ridica diferite obiecte partial arse care ofera date despre originea si natura incendiului. Se vor cerceta cablurile electrice, panourile de sigurante, instalatiile de ncalzit, iluminat, verificndu-se integritatea lor, prezenta si calibrarea corecta a sigurantelor fuzibile, eventualele improvizatii, etc.

Sectiunea 5. URMELE CREATE DE MIJLOACELE DE TRANSPORT n general, aceste urme pot fi gasite n cazul accidentelor de circulatie, dar pot fi gasite si cnd sunt cercetate alte fapte la comiterea carora au fost folosite diverse mijloace de transport ( omoruri, tlharii, furturi, etc). Urmele din aceasta categorie sunt complexe. Ele cuprind mai multe tipuri : 1)urme create de anvelope; 2)urme create de rotile metalice ale carutelor sau de sinele metalice ale saniilor; 3)urmele de impact ale vehicolelor; 4)urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale; 5)alte urme create de vehicole (pete rezultate din scurgeri de lubrefiant, combustibil, etc. ).

48

49 Ele pot fi gasite sub forma urmelor de adncime, dar mai pot fi prezente la locul faptei si ca urme de suprafata (de exemplu-urme de clcare cu rotile peste corpul si hainele victimei). Sunt prezente att ca urme statice-create de miscarea uniforma a vehicolelor ct si ca urme dinamice, produse n procesul frnarii, derapajelor, al ciocnirii, al plecarii precipitate de la locul faptei (demaraje bruste). Urmele create de mijloacele de transport sunt n general urme vizibile, cautarea lor este deci relativ simpla, fiind necesara consemnarea lor n procesul verbal de cercetare, pe schita locului faptei, cu masurarea si mentionarea dimensiunilor lor: lungime, latime, aspect, efectundu-se si fotografii judiciare cu ajutorul panglicilor metrice. Chiar atunci cnd urmele sunt produse pe zapada si sunt relativ greu de fotografiat, este necesar a fi mentionat n procesul verbal de cercetare tipul si aspectul acestora. Intr-o cauza, n conditii de drum pe timp de noapte si ceata, victima a fost surprinsa si accidentata n apropierea trecerii de pietoni(cca. 2m. de la marcaj ). Sustinerile soferului, potrivit carora a efectuat manevra de frnare, nsa pietonul nu a putut fi evitat de oarece a efectuat traversarea fugind, au fost infirmate de mentiunile din procesul verbal de cercetare si de schita locului accidentului, unde se mentiona pna la locul impactului o urma statica, de rostogolire corespunzatoare urmelor create de anvelopele autovehicolului angrenat n accident n mers normal, fara frnare.

Atunci cnd se gasesc urme de adncime( create prin trecerea vehicolelor prin noroi, nisip, zapada) acestea vor fi ridicate prin mulare, continundu-se apoi examinarea lor n conditii de laborator. 1. Urmele de anvelope ridica si n acelasi timp, solutioneaza probleme legate de tipul autovehicolului care le-a creat, ecartamentul acestuia, directia de deplasare, marca si tipul anvelopelor cu care era echipat, etc. Tot prin examinarea anvelopelor se vor putea stabili ( pe calea unei expertize criminalistice ) cauzele tehnice ale unor accidente rutiere. Dintre aceste cauze mentionam: -defecte tehnice ( vicii de fabricatie ) ale anvelopelor; -uzuri avansate ( desprinderea benzii de rulare, ruperea structurii metalice a anvelopei); -interventia unor elemente aleatorii. De exemplu, taieturi produse de cioburi care produc depresurizarea brusca a pneului, urmate de pierderea cotrolului directiei si iesirea de pe carosabil, impact cu arbori, sau alte vehicole.

49

50 Examinarea anvelopelor va putea permite stabilirea avarierii acestora si ca urmare a accidentului cnd derapajul datorat frnarii bruste este urmat de lovirea unei borduri cu roata si de explozia camerei de aer a acesteia, rezultnd apoi pierderea controlului directiei si impactul cu persoane, vehicole, case, etc. Tipul si marca anvelopei vor putea fi stabilite dupa forma desenului antiderapant, putand fi calculata lungimea urmei ( deci circumferinta rotii ) prin masurarea distantei dintre doua repere similare prezente pe urma. n cazul urmelor dinamice, rezultate prin derapaj sau prin franare, nu mai poate fi identificat desenul anvelopei , de oarece in aceste situatii el lipseste, este insuficient sau partial imprimat. Inceputul urmei de frnare este mai slab imprimat, apoi capata o latime egala cu cea a anvelopei, iar pe o portiune scurta, nainte de oprire, urma este groasa, neclara, cu mici depozite de pamnt zapada, praf, etc. acumulate n procesul frnarii.

O situatie mai deosebita credem ca este cea n care frnarea este controlata printr-un
sistem ABS( sistem anti-blocant ) cu care sunt dotate autovehicolele moderne. La acestea frnarea, chiar violenta, se face fara ca rotile sa se blocheze si sa patineze, ceea ce face ca urma sa aiba aspect de urma dinamica. Devine astfel mai dificil de apreciat forta si distanta frnarii.58

Urmele statice, create n procesul rularii normale a rotilor, redau mai multe elemente specifice ale desenului antiderapant, reprodu cnd toate detaliile acestuia, inclusiv ecartamentul rotilor. Pentru deplasarile rectilinii, urmele create de rotile anterioare vor fi acoperite de cele create de rotile posterioare. Prin examinarea urmelor lasate de roti, poate fi stabilita si directia de deplasare, eventualele manevre ale vehicolului ( ocolire, depasire, derapaje, intoarceri, etc. ). Se va putea sa se stabileasca si viteza de deplasare la momentul franarii ( n functie de lungimea urmei de franare), datele privind starea tehnica a pneurilor: uzuri, defecte. Tot cu ajutorul urmelor anvelopelor se poate identifica generic tipul de autovehicol: autoturism, masina agricola, camion, vehicol de teren, s. a. n identificarea anvelopelor pot fi folosite si caracteristicile individuale ale acestora, rezultate n procesul de fabricatie, create prin uzura ce apare n procesul de circulatie-cum ar fi preluarea intre modelele desenului antiderapant a unor pietricele, resturi materiale. 59

58 I Bobos. Gh. Bunea Investigarea accidentelor de circulatie n care au fost implicat autovehicole dotate cu ABS-comunicare la Simpozionul de Criminalistica CLUJ 1998.
59 I. Mircea-Cercetarea la fata locului a accidentelor de circulatie-Studia Universitatis 1964.

50

51 Urmele de impact-pot oferi date importante cu privire la directia de mers (de miscare, de stationare ) n care se deplasau ori starea n care se aflau vehicolele implicate. Aceste urme sunt foarte adesea insotite de resturi materiale-cioburi, provenind de la faruri sau parbriz, vopsea, lemn din caroseriile camioanelor, etc). Vor putea fi gasite att pe vehicolele de la locul accidentului, ct si pe diverse obiecte ( pomi, borne Kilometrice, case, garduri ) pe corpul victimelor. Adeseori, prin interpretarea acestor urme se va putea stabili inaltimea masinii, directia de deplasare. Urmele de vopsea vor indica culoarea, iar prin examinarea de laborator, pe calea comparatiei, se va putea stabili cu certitudine autovehicolul de la care provine vopseaua. De asemenea, forma barii de protectie se imprima uneori n tabla caroserie autovehicolului lovit.

Urmele sub forma de obiecte sau resturi materiale ramase la locul accidentului pot indica uneori incarcatura sa, de exemplu: cereale, ambalaje de lemn, materiale de constructii, alteori ele provin chiar din corpul acesteia: ornamente, numar de circulatie, sigla marcii, etc. permitnd limitarea, restrngerea cautarilor la anumite marci sau tipuri. Utilizarea unor autovehicole n cazul transportarii unor bunuri furate, cnd acestea au pierderi de lichid de racire, scurgeri de ulei, de carburant, poate genera urme sub forma de dre sau pete. Dupa directia sau extinderea acestora se poate aprecia directia de deplasare, timpul aproximativ de stationare. n functie de petele de combustibil se poate aprecia tipul de motor- cu benzina sau Diesel. Examinarea formei picaturilor va permite stabilirea directiei de deplasare, picaturile au forma alungita, cu partea mai subtire orientata spre directia de deplasare, datorita curentuluide aer care le impinge n partea opusa sensului de deplasare al masinii.

Descrierea urmelor n procesul verbal de cercetare va avea n vedere diferitele lor particularitati, aspectul lor ( urme statice, dinamice, de adncime , de suprafata ). Se vor masura lungimea, latimea, distantele ntre urme paralele ( ecartament ) sau urme succesive. Urmele de impact se descriu generic si se fotografiaza, apoi se descriu detaliile, aspectul, culoarea, continutul de elemente straine-cioburi, vopsea. Urmele sub forma unor resturi de obiecte vor fi mai inti examinate pentru a se stabili daca nu sunt prezente alte tipuri de urme (de mini, fibre textile, )pe care le-ar putea purta. Dupa ce au fost consemnate si fotografiate, obiectul va fi ridicat pentru examinare n laborator.

51

52

52

53 CAPITOLUL IV URMELE RELIEFULUI PAPILAR

Sunt create ca urmare a activitatii umane. Se produc prin contactul minii cu diferitele obiecte din mediu- sprijinire, apucare, impingere, s. a. Ele apar n general ca urme de suprafata de stratificare pe obiecte cu suprafate netede de pe maini, transpiratie, noroi, ulei, sange, vopsea, dar si de stratificare, maini puse pe obiecte acoperite de praf. Ele apar n general ca urme latente deoarece transpiratia si substantele secretate de piele sunt incolore. Varietatea reliefului papilar esteatt de mare inct practic nu exista doi indivizi cu acelasi relief. Utilizarea reliefului papilar la identificarea persoanelor este o chestiune destul de veche: - 1866 M. Malpighi- prime studii ale crustelor papilare si porilor sudoripari; - 1877 W. Hershell - functionar britanic n India vorbeste despre posibilitatea identificarii dupa relieful papliar - 1880 -H. Faulds - n cursurile de medicina la Tokyo face mentiuni despre caracterul unic si longeviv al reliefului papilar. Relief papilar - formatiuni coniforme din stratul dermic uman - aliniate sub forma de creste despartite de santuri. Corespunzator, pe derma exista creste papilare. - Crestele papilare sunt strabatute de pori. Tehnica moderna permite extinderea examinarilor la poroscopie. Urmele create de crestele si relieful papilar de pe pielea omului: - pe fata interioara a palmelor si pe talpile picioarelor (mai rar) sunt studiate de DACTILOSCOPIE care se ocupa cu identificarea persoanelor dupa aceste detalii. La locul faptei, gasim: urme de degete si mini si fragmente de urme Pentru examinarea comparativa -se ridica impresiuni digitale.Dactilogramele sunt fotografii ale impresiunilor digitale. Proprietatile reliefului papilar 1. Longevitate - apar aproximativ n luna a VI-a de viata intra-uterina si exista pina la distrugerea dermei. 2. Fixitate - nu are loc nici o modificare naturala. Relieful persoanei creste doar odata cu descuamarea pielii, dar ramine neschimbat formelor si structurilor. 53

54 3. Unicitate - fiecarei persoane i este propriu un anumit relief --> posibilitate de repetare este de 1 la 42 miliarde. 4. Inalterabilitate - generata de fixitate. Practic, disparitia reliefului papilar presupune distrugerea stratului dermic - cicatrice de tip scleros cheloidian inform --> de aici scaderea sensibilitatii tegumentare, posibilitate de identificare dupa aceste cicatrice. Cercetarea locului faptei pentru urme de mini - una din categoriile foarte importante de urme la locul faptei. Cautarea lor implica atentie, utilizarea de mijloace optice si de iluminat (UV, normal, laser). Se va tine seama de posibilitatea de a se forma urmele (mai ales latente) si de natura obiectelor pe care pot fi prezente: mobila, sticla, textile, hrtie, frunze). Pot fi prezente ca: - a) urme de adincime -- praf, funingine, noroi, faina s. a. - b) urme de suprafata - prin destratificare pe obiecte prafuite sau pe suprafete vscoase ex. pe mobile cu praf sau pe locuri mnjite cu snge si apoi atinse (ex. mina cu si nge sprijinita pe perete, apucarea victimei dupa injunghiere Cercetarea locului faptei presupune metodicitate, se va executa deplasarea si cautarea conform traseului . n faza statica se va face descoperirea si inregistrarea urmelor. n faza dinamica - se vor evidentia si ridica urmele . Cautarea urmelor se face utilizind la descoperirea lor mijloace de iluminat si radiatie UV. Data fiind transparenta - cel mai adesea urmele de mini sunt latente - se valorifica luminiscenta n UV a substantelor existente n substantele de pe mini prin contrast cu luminiscenta diferita a obiectelor pe care exista urma. Evidentierea - se face utiliznd diferite substante chimice. Acestea se vor alege n functie de natura armei (vizibila, latenta) si n functie de suprafata pe care se afla . - rosu sudan, argintorat, negru de fum, pulbere magnetica, carbune s. a. ex. argintoratul recomandat pentru suprafete lucioase negrul de fum si ceruza - pe aproape orice suprafata galben lumogen - pe suprafete multicolore vapori de iod - pe hrtie

54

55 Ninhidrina si alte substante chimice sunt utilizate la evidentierea urmelor de mini pe piele umana. Atentie la - prafuire - nu se va imbcsi urma, Fixarea urmelor - mentiuni n procesul verbal si realizarea de imagini foto. Fotografierea se face cu aparatul perpendicular pe urma. Ridicarea prin mulare (daca sunt de adncime). Dupa prafurie se face ridicarea cu folia adeziva. Ridicarea urmelor de mini - n special prin utilizarea foliilor adezive -- compozitia foliei (gelatina, suport, protectie) Modul de aplicare : obiecte mici (sticle, pahare, cioburi) pot fi ridicate cu urmele se ambaleaza atent si se duc la laborator. Sectiunea 2 TOPOGRAFIA si CLASIFICAREA RELIEFULUI PAPILAR Relieful papilar este prezent att pe palme ct si pe talpa piciorului ( pe suprafata plantara), dar cel mai frecvent gasit la locul faptei este creat de palme, care ofera si cea mai elocventa abordare criminalistica. Palma umana este impartita conventional n urmatoarele zone: zona digitala, digitopalmara, tenara si hipotenara Degetele sunt impartite pe segmente in - falangete - falangine - falange Clasificarea reliefului papilar de pe falangete - criteriul principal este delta (prezenta , nr. , pozitia). 1) Reliefuri adeltice - crestele lor sunt orientate aproape paralel cu santul flexor - uneori au usoare

denivelari. Pot fi: - simple - toate crestele au pozitie paralela cu flexorul - piniforme - n partea centrala o creasta si schimba directia ascendent. - cu confluenta dreapta sau stnga ca si cele simple dar crestele si schimba directia spre stnga sau dreapta 55

- cu lat dreapta / stnga - cu laturi opuse - cu inceput de spirala

56 2. Reliefuri - dextrodeltice - sinistrodeltice a) dextrodeltice /sinistrodeltice - cu laturi simple - au regiunea centrala din laturi succesive unul n altul b) dextrodeltice/sinistrodeltice - cu racheta - laturile se unesc si dispar treptat Reliefuri bideltice 1) cu spirala - dextrogite 2) cu vrtej 3) cu cercuri concentrice 4) elipsoidale, ovoidale 5) cu laturi incrligate Reliefuri trideltice Reliefuri cu 4 delte - mai rare Reliefuri amorfe - danteliforme

Identificarea dactiloscopica - cele 12 puncte de coincidenta - prin - indicare - imbucsare - geometrie

56

57 Sectiunea 3. URMELE DE PICIOARE Aceste urme sunt inerente savrsirii unei infractiuni, desi nu sunt intotdeauna cautate si nici puse n evidenta. Rareori sunt generate de picioare desculte. Se creeaza n general ca urme de suprafata de stratificare. Pot fi gasite si ca urme de adncime. Pot fi statice, ale mersului normal sau dinamice, create prin alunecare. Sunt n general vizibile, dar pot fi si sub forma de urme latente, atunci cnd se calca cu pantof curat pe podele curate sau pe covoare. Acestea urme pot fi evidentiate prin intermediul metodei ESDA ( urma ridicata pe cale electrostatica cu toner ). In Marea Britanie si SUA conform ultimelor cercetari urmele create de picioare- ncaltaminte sunt foarte usor relevabile prin ridicarea electrostatica a prafului pe folii metalizate adezive. Apoi se procedeaza la identificarea obiectului de incaltaminte care a creat urma. Realizatorii acestui procedeu au ajuns la concluzia ca urmele de picior sunt la fel de particulare ca si cele crerte de mini. Aplicnd studii de anatomie si fizica , n urma unor numeroase teste de laborator a fost pusa la punct o noua metoda de identificare. Se cunoaste ca piciorul cuprinde 26 de oase diferite. Presiunea aplicata s modul de a calca variaza de la persoana la alta n mod foarte evident. Sa ne amintim ca un pantof nou trebuie purtat spre a se adapta la picior. Cum fiecare persoana calca particular, uzura talpilor se va produce n mod specific. Specialistii britanici au creat un aparat numit Pedobarograf care masoara presiunea specifica si modul de repartizare pentru fiecare persoana, permitnd crearea unor modele de uzura specifica a talpilor de pantof. Astfel, chiar n lipsa pantofilor propriu- zisi se poate reproduce modelul de uzura al ncaltamintei unei persoane baunite. Urmele de picior ofera informatii despre - modul de deplasare (fuga, lent), nr. participanti,directia (venirii, plecarii).

Fixarea urmelor de picioarese face prin : descrierea n procesul verbal si fotografiere, se pot ridica urmele izolate cu pelicula adeziva - daca sunt de adncime - mulare-- se curata de corpuri straine, se evacueaza apa ( pompa, sugativa). a) Descrierea n procesul verbal - cu indicarea distantei pe care se intind, localizarea, se va indica tipul (dinamic, static). Se masoara de la nivelul talpii. Metoda Causse - prin caroiaj - ofera posibilitatea stabilirii unor elemente particulare. 57

58 b) fotografierea - se face n asamblu, pentru surprinderea directiei mersului - de ansamblu, si apoi de detaliu. Fixarea se face si prin mulare, atunci cnd este necesar. Se va curata urma de impuritati, apa, etc. Pentru urme de adncime lasate n nisip se face un mulaj cu serlac sau cauciuc si liconic, n zapada se va turna sulf topit, n alte soluri mularea se va face cu gips, colodion, ciment dentar Cararea de urme - este un ansamblu de urme care indica directia deplasarii, deprinderilor de mers (ex. schiopatat, trt picior), transportul de greutati. Mersul invers - atentie la modul de formare a urmei. Acesta va fi diferit de cel normal. Modul de a caca si urmele pot indica eventualele profesii. (ex. militar - pas egal, larg; balerin unghi mare, boli fizice, psihice). 2 Elemente - linia mersului - format din dreptele ce unesc centrul urmelor de calcai

drept si cel stang ==> o linie frnta. Lungimea pasului este data de distanta dintre doua urme consecutive.

- linia de directie a mersului - latimea pasului - unghiul pasului - deschiderea (in grade) intre linia de directie si axa talpii.
URMELE DE DINTI - create prin muscare pe obiectele primitoare - pot aparea pe - alimente - obiecte - corpul victimei Pot fi - de adncime - de suprafata - uneori apar excoriatii pe pielea victimei Caracteristicile individuale ale dintilor: - latimea variata, distantare - plasare diferita a arcadelor - uzuri diferite - defecte, tratamente

58

59 Descoperirea - este simpla, fiind urme vizibile. Fixarea - foto + proces verbal (pentru suprafata) prin mulare. Fotografierea se facce perpendicular pe obiectul purtator (inti ansamblul si apoi detalii). URMELE - FIRE DE PAR Firul de par este anexa a pielii si are doua parti principale: partea fixata n piele (radacina) si partea libera (tija) care se termina cu capatul liber al tijei. Radacina firului este cuprinsa n teaca compusa dintr-o parte interna de teaca epidermala si o parte externa de teaca conjunctivala. Radacina si teaca se contopesc, la partea lor cea mai profunda, ntr-un bulb ce prezinta o concavitate n care se nfige o formatie papilara din tesut conjunctiv. Firul are deci o crestere permanenta spre bulb si este expulzat spre exterior cu o viteza de cca.0,3 mm/zi (6,8-13,2 mm/luna), maxima la 25 de ani si diminuata de la 50 de ani n sus. Firele de par nu cresc la infinit; ele cad n aproximativ 2-4 ani (cele de pe cap) sau cteva luni (firele de pe corp). La smulgerea unui fir de par aflat nca n crestere radacina se rupe de papila lund cu ea unele parti ale tecii interioare, eventual si ale celei exterioare. Daca nsa parul nu mai este n crestere si se apropie de perioada de cadere, bulbul nu mai prezinta cavitatea amintita si teaca epiteliala nu mai este lipita de radacina (celule keratinizate). Aceste aspecte au o importanta deosebita pentru a ntelege n ce situatii se poate stabili profilul genetic al unei persoane din analiza firului de par. La acest moment dotarile Institutului de Criminalistica al IGP permit obtinerea informatiei doar n cazul firelor ce prezinta bulb, aflate n faza de crestere Tinnd cont ca numarul mediu de fire de par ce cad n mod natural, zilnic, de la o persoana este de cca.12-60, posibilitatea de a gasi fire de par cazute liber de la agresor la fata locului este destul de mare (pe caciuli, cagule, obiecte de mbracaminte etc.) dar acestea vor fi examinate numai morfologic (microscopic) pentru obtinerea unor informatii utile. Partea libera a firului (tija) prezinta o structura formata din trei straturi : cuticula, cortexul si cordonul (canalul) medular. La examinarea macroscopica se apreciaza culoarea (n lumina naturala), lungimea, ondulatia, caracteristicile tactile (moale, aspru, gros, subtire), depozitele de sange, noroi etc. La examinarea microscopica (n lumina artificiala) se obtin informatii privind variabilitatea nuantei culorii, a grosimii, aspectului canalului medular, al bulbului si capatului liber al tijei, modificari cauzate de paraziti, agenti termici etc. Date ce pot fi oferite de examinarea firelor de par Examinarea firelor de par ofera un sprijin real n rezolvarea unor probleme n cazul unor fapte contra vietii si integritatii corporale n cauze de omoruri, violuri, accidente de circulatie, tlharii, braconaje etc. Numai examinarea morfologica poate raspunde de obicei unor ntrebari la care nu se poate gasi raspuns prin analize genetice, cum ar fi : - daca probele ridicate sunt fire de par sau fragmente de alta natura (fibre textile etc.); - daca firul este de natura umana sau animala inclusiv specia; 59

60 - zona corporala de provenienta a firului (pubian, regiunea paroasa a capului, alte regiuni paroase ale corpului membre etc.); - ; - modul de detasare ( fir smuls, cazut liber, taiat, rupt); - daca prezinta urme de tuns recent (dupa aspectul capatului liber al tijei); - daca a fost detasat de la persoane n viata sau de la cadavre (dupaa gradul de atrofiere al bulbului); - daca prezinta culoarea naturala sau a fost modificat prin vopsire sau daca a fost supus unei ondulari artificiale ("permanent"); - daca prezinta urme specifice de actiune a parazitilor, bolilor patologice sau are atasate ponta (oua) de pedicullus capitis (paduchi); - daca prezinta depuneri de urme de snge, produse cosmetice (fixativ) etc; - daca a fost supus actiunii agentilor termici (ardere) etc. Desi sunt considerate usor de examinat, firele de par pun probleme complexe atunci cnd sunt gasite la locul faptei Gasirea la locul faptei a unor fire de par, se poate produce n cele mai diverse moduri (ex. pe corpul victimei, pe corpul altor persoane (agresat, complici), pe obiecte, sub corpul victimei, n minile acesteia, pe lenjerie, pe vehicule, sub vehicule, pe iarba, pe frunze. Pot aparea ca - fire izolate sau smocuri. Firele de par pot oferi o multime de elemente despre persoana de la care provin. Pot duce chiar la identificare, fara alte probe. - inclusiv grupa sanguina. Studiul firului de par ofera date despre obiceiuri alimentare, igiena (tonsura, spalat, permanent, paduchi, etc. ), fumat (toxice), vrsta (culoare), sex (lungime, vopsit). Pentru descoperire si fixare deoarece sunt mai greu de observat, mai ales pe textile - se va utiliza iluminat (si UV). Se va descrie n procesul verbal locul unde au fost gasirte ,forma ( fire, smocuri etc), apoi se fotografiaza n detaliu. Ridicarea se face cu penseta, iar ambalarea n plicuri ,n eprubete sau borcane infunctie de caracteristici, cantitate. Recoltarea pentru comparatie se face prin prin pieptanare, taiere, smulgere. Metoda va avea n vedere modul probabil de desprindere a firelor n litigiu. Studiul de laborator va curpinde cu necesitate stabilirea datelor privind: aspectul - rupt, taiat, smuls; provenienta animal, om (ce parte a corpului); alte caracteristici. intre parul de om si animal se face n functie de grosimea peretilor. Distinctia

60

61 URMELE DE SNGE Acestea sunt prezente intotdeauna la faptele de violenta, cnd are loc vatamarea corpului unei persoane, dar pot aparea s n cazul un or furturi( spre exemplu cnd autorul se raneste spargnd un geam, folosind neatent un instrument, etc. Petele si stropii de snge indica pozitii, miscari, deplasare, directia unor lovituri. Cantitatea si culoarea lor ne indica gravitatea vatamarii, organul ori vasul lezat. Exista cazuri ideale cnd urmele nu au fost indepartate prin spalarea hainelor, podelelor etc. Aspectul picaturilor ne indica unghiul de incidenta n cadere - rotunda pentru unghi drept, ori alungita pentru unghi ascutit. Cautarea si fixarea urmelor de snge este n unele cazuri un proces complex, adeseori autorul a avut timp sa spele petele de snge, sa spele hainele etc.. Se vor utiliza inclusiv UV care da o luminiscenta distincta - chiar pentru locuri spalate. Se cauta pe haine, incaltaminte, corp (victima, agresor, sol, obiecte s. a. m. d. ). (ex. n cazul Anda - n chiuveta, n cazul Zaher - pe peretii holului si usa liftului). descriere n procesul verbal - aspect, dimensiuni, pozitie. Fixare -

Fotografierea de ansamblu ct si de detaliu Ridicarea - n functie de timpul scurs - pipetare, razuire; dilutie n functie si de cantitate cu ser fiziologic si apoi cu sugativa. Obiectele patate de snge se vor ambala n cutii, evitnd plierea --> "contaminarea" urmei. Expertiza - stabilesc originea (om sau animal), eventuale boli, regiunea corpului de provenienta), testul ADN. URMELE FIZIOLOGICE Sunt alcatuite din fluide ale corpuilui uman : sperma, saliva, transpiratie, urina dar si fecale, vomismente.etc. Se gasesc att n infractiunile de violenta, ct si la locul fapteri n furturi, violuri, tlharii, etc.. 1. Petele de sperma sunt rezultatul secretiilor glanduale sexuale. Ele se pot datora unui act sexual, perversiunilor, polutiei nocturne sau altor motive (ex. spnzurati, sufocare); sunt 61

62 importante pentru ca indica grupa sanguina s chiar pot permite realizarea profilului ADN. Se pot gasi pe corp, obiecte, haine, inclusiv sol. Pe haine sau textile n general, lasa un aspect gri-alb (fluorescenta la UV) De crusta solzoasa . Cercetarea se face de preferinta la lumina zilei. Se cauta pe corpul si hainele victimei, apoi pe obiect sau sol. Concomitent se va utiliza att radiatia UV ct si iluminatul artificial. Pentru fixarea si ridicarea n procesul verbal se face descrierea locului, starea (uscat, proaspat) dimensiunile natura probabila.. In general culoarea urmelor bilogice este putin vizibila n fotografii. Ridicarea se face n functie de stare ,vechime, natura, etc.. prin umectare/diluare cu apa distilata sau glicerina si hirtie filtru. !! Nu se vor razui, pentru ca se distrug spermatozoizi si ar aparea urme false. Examinarea de laborator va indica grupa sanguina, boli, tipul (secretor, nesecretor), numarul de persoane de la care provin, putndu-se ajunge chiar la analize ADN. PETELE DE SALIVA sunt formate din secretii ale glandelor salivare: apa, celule descuamate. Aspectul si dimensiunile sunt influentate si de suport, de timpul scurs pina la descoperire, mediu, temperatura. Pot aparea practic la orice infractiune, nsa sunt mai greu de descoperit prin uscare. Uneori au aspectul unor pete umede aproape incolore. Pot fi gasite pe obiecte, corpuri, alimente, pahare, tigari. Indica si grupa sanguina, boli. La UV dau fluorescenta albastruie vie! Fixarea - se vor indica n Procesul verbal obiectele pe care se afla petele (eventual si urma de muscatura). Ridicarea - cu obiectul suport sau cu hirtie filtru Se va observa sa nu vina n contat cu alte obiecte. URMELE CREATE DE IMBRACAMINTE Sunt semnficative pentru cercetarea locului faptei atunci cnd sunt ntlnite.ca urme dinamice sau statice. Se gasesc pe sol, zapada, pereti, vehicule, pe acestea reproducndu-se textura, coaserea etc. In general, ele nu au prea multe elemente de identificare, cu exceptia cazului cnd exista defecte, detalii specifice, urme de reparatii etc.

62

63 Descoperirea si fixarea, lor este relativ simpla, n general sunt vizibile. In procesul verbal de cercetare al ocului faptei se va mentiona dimensiunea, aspectul, pozitia. Pentru urmele de adncime se vor face mulaje. In faza dinamica se vor face fotografii realizate la lumina naturala sau obisnuita. In laborator se vor examina fotografiile detaliate ale caracteristicilor.

URMELE SUB FORMA DE OBIECTE SAU RESTURI DE OBIECTE Pot fi gasite la locul faptei si reprezinta obiecte ce au fost folosite de infractori la savirsirea infractiunii sau au fost abandonate pe traseu, au rezultat din accident ( ex. obiecte de imbracaminte, pantofi uzati inlocuiti cu unii mai noi, haine grele, instrumente, rupturi din haine pe garduri, parti din caroserii vehicule, arme abandonate, parti de aeronave, bagaje,etc. - permit stabilirea sferei persoanelor. Sunt urme olfactive ce pot fi valorificate cu cinii. Descoperire si fixare - relativ simpla. Aceste urme sunt intotdeauna vizibile. Uneori apar ca fire si fibre textile, petece, resturi materiale, ambalaje (ex. Muzeul Brukental - sticla whiski, ambalaj celofan, tigari - Cazul Zaher Se noteaza n procesul verbal locul, descrierea, fixare cu foto si video. Iluminat suplimentar - 2 surse de intensitate diferita - pentru contururi si detalii. Ridicarea - cu penseta sau mnusa - Ambalare n functie de dimensiunile obiectului sau restului. Se vor verifica existenta urmelor papilare pe ele. n laborator - se poate stabili provenienta, fabricatia, uzura, eventual meseria persoanei care le-a folosit. URMELE DE PRAF si NOROI Pot fi gasite pe haine, incaltaminte, sol, pereti, mobila, garduri s. a. Ofera indicatii cu privire la deplasarea persoanelor - la diferite medii n care - a stat ascuns, a trecut sau lucreaza subiectul.

Urmele se cauta pe haine, n tivuri, cusaturi, la borul palariei, la mansete etc.

63

64

CAPITOLUL V Balistica judiciara

Acest domeniu aparent att de spectaculos al crecetarii cdriminalistice a aparut si s-a dezvoltat plecnd de la bazele si datele stiintifice oferite de balistica propiiu-zisa ca stiinta care satudiaza fenomenele legate de tragerea cu armele de foc. Necesitatile cercetarii judiciare a unor evenimente n care au fost utilizate si arme de foc- omorurri , sunicideri, jafuri, -au dus la apartia balisticii judiciare. Balistica judiciara este o ramura a tehnicii criminalistice, care elaboreaza metodele si mijloacele tehnico stiintifice de studiere a armelor de foc portative, a munitiilor acestora si a urmelor impuscaturii, n vederea identificarii armei cu care s-a tras si ulterior a autorului infractiunii. In prezent, gradul de complexitate al infractiunilor comise cu arme de foc, variaza de la vatamari corporale sau ucideri din culpa, n cadrul unor accidente de vimatoare, pina la infractiuni de omor comise de persoane care prezinta un grad sporit de pericol social. Existenta unor grupari de tip mafiot, care si disputa suprematia asupra unor zone sau domenii din ceea ce denumim economie subteranasi internationalizarea legaturilor acestor grupari, au generat n numeroase cazuri, reglari de conturi n vederea inlaturarii concurentei.

Activitatile predilecte ale retelelor criminalitatii organizate constau in: traficul de arme; munitii; substante radioactive; explozivi; valuta falsa; droguri; prostitutie; reciclarea fondurilor ilicite e. t. c. Pna dupa anul 1989, regimul exercita un control sever al armelor si munitiilor. Transformarile survenite dupa acest an, convulsiile sociale inerente, au facut posibil ca un numar mare de arme de provenienta straina sa fie introduse ilicit n tara. La acestea se adauga sustragerile de armament si munitii, comise pe teritoriul Romaniei. n aceste conditii apare ca foarte dificila misiunea organelor ancheta, impunnd o investigare minutioasa, riguros stiintifica a acestor cauze, n vederea identificarii persoanelor vinovate si tragerii lor la raspundere penala. Dezvoltarea industriei de armament, a facut posibila aparitia, pe linga armamentul clasic si a armamentului cu destinatii speciale. Acest tip de armament este utilizat de fortele de mentinere a ordinii publice, de unitatile 64

65 antiteroriste dar n egala masura si de organizatii mafiote, grupari teroriste sau alte categorii de infractori. Aceste imprejurari impun o noua evaluare a balisticii judiciare, prin prisma realizarii unor cercetari si experimente, care sa puna la dispozitia specialistilor, un vast bagaj de cunostinte, vizind caracteristicile tehnice, urmele, metode si mijloace eficiente de identificare a armamentului incadrat n aceasta categorie. Balistica judiciara, n prezent, are un obiect propriu de cercetare, principii si legitati proprii, legAturi cu alte stiinte teoretice si practice si metode proprii de cercetare stiintifica. Aceasta ramura a tehnicii criminalistice nu se identifica cu balistica generala, prima are aplicabilitate n cauzele privind infractiuni comise cu arme de foc, iar cea de-a doua prezinta interes din punct de vedere militar. Balistica generala are doua ramuri:balistica interioara si balistica exterioara.

Balistica interioara studiaza toate fenomenele si procesele care au loc pe timpul tragerii. Tragerea este un proces termodinamic si gazodinamic complex si rapid, aproape instantaneu. Sursa de energie utilizata si nt combustibilii chimici, sub forma de pulberi balistice, caracterizati de o mare cantitate de energie chimica_. Balistica exterioara este o ramura a mecanicii, care studiaza legile miscarii unui corp greu, aruncat sub un anumit unghi fata de orizont.

In prezent balistica interioara si balistica exterioara sunt doua stiinte tehnice de sine statatoare si bine definite. Ele studiaza fenomene de naturii diferite si dispun de legi si mijloace propriide investigare teoretica si experimentala. S-au realizat studii de balistica a tintei, care abordeaza fenomenele care se produc n momentul atingerii acesteia de catre proiectil. Istoria balisticii judiciare, este strins legata de perfectionarea si dezvoltarea tehnicii,
privind constructia armelor de foc, de raspndirea lor pe toate continentele lumii si de utilizarea acestora n comiterea unor infractiuni. Din punct de vedere etimologic, radacinile cuvintuluibalisticase regasesc n termenul latin balista si n grecescul ballo, care inseamna a arunca. 60 Termenul prvine din antichitate si evidentia un atac cu ajutorul

suplimentare V. Macelaru Manual de balistica judiciaraBucuresti 1972 pag. 7, 8

65

60 F. Moraru Manual de balistica interioara Edit. Militara Bucuresti 1976 pag. 4. Pentru lamuriri

66 catapultelor, care , printr-un sistem mecanic , aruncau sub un unghi de 450 bolovani sau alt gen de proiectile asupra cetatilor asaltate. Aparitia armamentului portativ si utilizarea acestuia n comiterea unor infractiuni, a
impus cu necesitate, orientarea eforturilor spre descoperirea unor metode de identificare a armelor folosite, metode care s-au dezvoltat dea lungul timpului. In anul l835 Henry Goddard a identificat autorul unei infractiuni de omor, comisa cu arma de foc dupa o urnma descoperita pe proiectilul n litigiu, urma care-;ui avea corespondenta n tiparul pentru gloante descoperit la domiciliul persoanei banuite. Henry Goddard nu a aprofundat cercetarile si nu s-a gandit sa elaboreze o metoda de investigare stiintifica n acest domeniu. 61

Alexandre Lacassagne profesor de medicina legala la Lyon , a desoperit pentru prima data importanta striatiilor lasate de ghinturile tevii pe proiectil n procesul identificarii armei de foc, n anul l889. La Berlin chimistul Paul Ieserich a efectuat n l888 o tragere experimentala cu o arma n litigiu, obtinind un proiectil model de comparatie si a efectuat o examinare comparativa a proiectilului n litigiu cu cel tras experimental, la microscop, constatand ca striatiile celor doua proiectile sunt identice. In l905 Richard Kokel, sefului Institutului Medico Legal din Leipzig a evidentiat profilul urmelor lasate de ghinturi, prin rularea proiectilelor pe placute de ceara si oxid de zinc, dupa care a examinat comparativ negativele proiectilelor n litigium, cu negativul proiectilelor model de comparatie . Pornind mai departe pe firul istoriei, o alta descoperire importanta a fost realizata n l9l3 de profesorul Baltazard din Paris, care a demonstrat posibilitatea identificarii unei arme de foc , dupa urmele lasate pe tubul cartus si pe capsa acestuia. Un nume de referinta n istoria balisticii judiciare este cel al expertului american Charles E. Waite. Acesta n perioada l9l9-l923 a realizat prima colectie de armament continand peste l5oo de modele de arme, menita a fi utilizata n procesul identificarii de grup. Charles E. Waite a fost ajutat de fizicianul John Fisher si de chimistul Phillipp O. Gravelle specialist n microsopie si fotografie. n urma demersurilor stiintifice desfasurate
61 V. Macelaru op. cit pag 19.

66

67 de cei trei , n l925, Phillipp O. Gravelle a pus la punct microscopul comparator , instrument care a permis examinarea comparativa si multana a doua proiectile (litigiu si mode de comparatie ). Cercetarile lui Charles E. Waite au fost continuate de Calvin Goddard (l89l-l955) care n Statele Unite ale Americii a pus bazele balisticii judiciare ca ramura distincta a stiintei criminalisticii. In Europa, un mare aport n dezvoltarea balisticii judiciare l-a avut, pe lnga multi altii, Otto Mezger, directorul Biroului de Cercetare Chimica a orasului Stuttgart. Acesta impreuna cu Robert Bosch au realizat un sistem eficient de examinare a proiectilelor, bune metode de recuperare a gloantelor, efectuand trageri n cutii cu vata, n ceara, lemn de esenta moale, tuburi cu apa, carti groase, etc. De asemenea au dezvoltat sistemul de ilustrare fotografica a urmelor comparate. Primul razboi mondial a schimbat n Europa situatia infractionalitatii. De remarcat ca n aceasta perioada a crescut productia n masa a armamentului si pe cale de consecinta si numarul de infractiuni comise cu arme de foc. A crescut si numarul specialistilor interesati de descoperirea unor metode eficiente de identificare a armelor de foc implicate n comiterea unor infractiuni. Pierre Mediger a reluat n anul l9l9 studiul privind urmele lasate pe tubul cartus si pe capsa de catre mecanismul de percutie si cel de extractie. Dr. G. D. Rochetar a preluat conducerea scolii de criminologie si politie stiintifica si impreuna cu lt. col. Mage, profesor la scoala de razboi au efectuat cercetari n domeniul balisticii judiciare. In Olanda, Hulst , criminalist si chimist, impreuna cu Von Leden Hulseboschi au facut o serie de experimente si comunicari stiintifice n domeniu. In Grecia, Georgiades, n Rusia , Matvojev si Sususkin au editat mai multe lucrari stiintifice n domeniul balisticii judiciare. In Suedia, Hary Soderman care lucra la Lyon n calitate de asistent al lui Locard si -a scris lucrarea de doctorat n domeniul balisticii judiciare. Deja n l93o infractiunile comise cu arme de foc erau investigate pe criterii stiintifice, iar n Europa se utilizau n perioada respectiva mai multe microscoape de comparare, decat n Statele Unite ale Americii unde a fost descoperit acest aparat.

Cristalizarea si modernizarea balisticii judiciare a continuat cu mult succes, iar procesul continua la inaltimea sarcinilor impuse de dezvoltarea productiei de armament 67

68 modern, a mijloacelor si metodelor moderne de descoperire a infractiunilor comise cu arme de foc. Ceea ce a stat la baza acestei ramuri a stiintei criminalisticii a fost experimentul stiintific privit la modul general si experimentul judiciar raportat la fiecare cauza instrumentata. S-a creat n timp un sistem apreciativ pentru urmele lasate de armele de foc pe elementele de munitie, urmele impuscaturii si valoarea acestora n identificarea amei cu care s-a tras si a autorului infractiunii. Coroborate cu experienta acumulata de specialisti , precum si utilizarea principiilor si a legitatilor puse la dispozitie de stiintele exacte aceste evoolutii au facut posibil ca balistica judiciara sa devina o ramura distincta a tehnicii criminalistice.

accesorii. Ele functioneaza prin aruncarea proiectilelor, substantelor toxice luminoase, etc,cu ajutorul fortei de expansiune a gazelor, rezultate din arderea pulberii explozive62. Acest tip de arme sunt utilizate in principal pentru atac sau aparare, dar si in cadrul unor activitati sportive si de divertisment. Prin arme de foc se inteleg acele arme a caror functionare determina aruncarea unuia sau mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase, ori imprastierea de gaze nocive, iritante sau de neutralizare. Principiul de functionare are la baza forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei CLASIFICAREA ARMELOR DE FOC incarcaturi. Prin arme de foc, n foc prevederilorregula ntelege acele arme a caror functionare Armele de sensul au de legale se in compunerea lor, urmatoarele determina aruncarea unuia sau a mai multor proiectile, substante aprinse sau luminoase, ori mecanisme, piese iritante sau de neutralizare. mprastierea de gaze nocive,si accesorii: - teava si anexele ei; - mecanismul de tragere, constnd din: inchizstor, mecanismul de 62 Art.2 Legea 17 /1996 privind regimul armelor de foc, percutie, mecanismul de extractie si mecanismul de alimentare; 68 - patul sau crosa armei; - accesorii.

Armele de foc sunt dispozitive formate dintr-un ansamblu de mecanisme, piese si

69 Principiul de functionare se ntemeiaza pe forta de expansiune a gazelor provenite din detonarea unei capse ori prin explozia unei ncarcaturi. . Dupa destinatie Conform legii armele de foc sunt: a) Armele militare, confectionate pentru dotarea fortelor armate, folosite n actiuni de neutralizare sau nimicire a personalului si tehnicii de lupta ale inamicului. Precum si orice alte instrumente, piese sau dispozitive destinate a imobiliza, rani, a ucide ori a distruge, daca prezinta caracteristicile unei arme militare. b) Armele de tir, cu glont sau cu alice, special fabricate sau confectionate pentru practicarea tirului sportiv, omologate sau recunoscute ca atare de Federatia Romna de Tir. c) Armele de vnatoare, cu glont, cu alice sau mixte destinate practicarii vnatorii. d) Armele confectionate special pentru a mprastia gaze nocive, iritante sau de neutralizare. e) Arme ascunse astfel fabricate sau confectionate nct existenta lor sa nu fie vizibila sau bsnuita. f) Armele de panoplie, fscute inofensive, dacs,prin valoarea lor istorics, stiintifics sau care constituie daruri ori recompense sau amintiri, sunt destinate a fi psstrate n institutii de culturs si arts, asociatii cultural-artistice si sportive sau n panopli personale. n aceasts categorie se includ si acele arme de foc, n stare de functionare, care constituie raritsti sau prezints, valoare pentru institutiile de specialitate. g) Armele de recuzita, facute inofensive, destinate a fi folosite n activitatea artistica sau de productie cinematografics. Sunt considerate arme de foc si ansamblurile, subansamblurile si dispozitivele care se pot constitui si pot functiona ca arme de foc.

. Dups constructia canalului tevii Raportat la acest criteriu de clasificare armele sunt: -arme cu teava lisa, care au peretii interiori ai tevii netezi, cum sunt: arme de vnstoare cu alice, arme de tir redus, pitoalele lansatoare de rachete, arme militare de asalt cu teav lisa; -arme cu teava ghintuita sunt att armele destinate vnstorii care au teav ghintuita, dar in special arme militare:pustile, pustile mitraliera, pistoalele mitraliera, pistoalele, revolverele, etc.; -arme cu tevi combinate, avnd una sau doua tevi lise si una ghintuita.

69

70

. Dups lungimea tevii

Conform acestui criteriu armele se clasifics in: - arme cu teava lungs 50-80 cm (pustile, carabinele, pustile mitraliers, armele de vnstoare, armele de tir cu glont); - arme cu teava mijlocie 20-50 cm (pistoalele mitraliers); - arme cu teava scurts 3-20 cm (pistoale, revolvere). . Dups modul de functionare al armelor Regimul de functionare al armelor de foc difers de la un model de arms la altul. Unele tipuri de arms functioneazs n regim automat, altele semiautomat, nss exists si arme care functioneazs n regim foc, loviturs cu loviturs. Principiile de functionare difer, de asemenea, de la caz la caz. Anumite tipuri de arme utilizeazs forta gazelor rezultate n urma mpuscsturii, pentru re armare, altele utilizeazs energia de recul, iar cele mai simple functioneazs pur si simplu mecanic. URMELE FORMATE PRIN MPUSCARE Pentru a ilustra modul de functionare al armelor de foc vom . URMELE PRINCIPALE . URMELE CREATE DE INTERIORUL prezenta cteva tipuri si TEVII ARMEI DE PROIECTIL principiile care stau la baza functionsrii lor. Ca urmare a actiunii mecanismului de dare a focului, se produce impuscstura. Initial se aprinde incsrcstura capsei care are o sensibilitate deosebits la actiuni mecanice si care aprinde - arme simple -arme de vnatoare cu tevi lise sau combinate, pulberea de azvrlire. Urmare a acestui proces, se degajs o mare cantitate de gaze, presiunea arme de tir cu un singur cartus, gazelor face posibils expulzarea proiectilului pe canalul tevii spre exterior. La trecerea tipuri de revolvere; anumiteglontului prin canalul tevii, suprafata acestuia va intlni opozitia reliefului
format de ghinturi. Proiectilele au diametrul mai mare dect interiorul tevii armei, inss,

70

71 csmasa proiectilelor fiind confectionats din cupru sau alams se taie in ghinturi, umplnd profilul canalului tevii. Glontul intrnd in ghinturi, alsturat miscsrii de inaintare i se va imprima si o miscare spirals. Miscarea de rotatie a rotatiei a glontului este foarte mics in canalul tevii, ea crescnd dups iesirea din teava. ~n primul rnd pe glont se vor imprima ghinturile, sub forma unor striatii vizibile cu ochiul liber. Apoi, suprafata glontului va prezenta o serie de dre, zgrieturi foarte fine, uneori vizibile cu ochiul liber, alteori numai la microscop. Deoarece numsrul, directia, inclinatia si lstimea ghinturilor difers de la un model de arms la altul, urmele de pe proiectil, asociate cu date referitoare la calibrul, forma si materialul glontului, se pot face aprecieri cu privire la modelul de arms cu care s-a tras tras glontul respectiv [ ]. Urma creats de ghinturi pe glont, nu este niciodats dreapts in raport cu axa glontului, ci intotdeauna inclinats, ori spre dreapta ori spre stnga, reprezentnd unghiul de rotire al ghinturilor. Lstimea ghintului poate apsrea pe glont asa cum este ea in realitate, dar numai in situatiile in care cu arma in cauzs s-au tras putine focuri. Prin trageri repetate spatiul dintre ghinturi se msreste datorits procesului de frecare la temperaturi inalte intre gloante si canalul tevii [ ] . }evile armelor de foc sufers un continuu proces de modificare datorats intrebuintsrii, implicit urmele create de gloantele trase, vor avea o alts configuratie. Asupra macro si microreliefului canalului tevii, actioneazs presiunea si temperatura foarte mare create in momentul impuscsrii [ ]. Presiunea in canalul tevii atinge valori intre 1000 kg/cm2 si 3600 kg/cm2, iar temperatura variazs intre 2000C si 3000C. ~n general, canalul tevii suports aceste presiuni si temperaturi inalte, dar datorits intrebuintsrii repetate relieful canalului tevii sufers modificsri. ~n al doilea rnd, suprafata canalului tevii, suportnd trecerea repetats a gloantelor, este erodats. Apoi, intervine metalizarea canalului tevii, adics depunerea de particule metalice pulverilente, care datorits temperaturii ridicate se sudeazs de canalul tevii.

71

72

Proasta intretinere a armei, duce in mod inevitabil la ruginire. Rugina din canalul armei fiind indepsrtats prin trageri, va rsmne un spatiu inexistent pns acum si care este urmare a actiunii corozive a ruginii [ ]. Asperitstile canalului tevii sun forma unor zgrieturi pe suprafata glontului, pot fi sterse prin insssi actiunea ghinturilor, sau de o alts asperitate mai mare. Zgrieturile de pe glont pot avea pozitii foarte variate in raport cu axul longitudinal al glontului: spre stnga, paralel cu axul, inceput paralel cu urma glontului, spre dreapta URMELE CREATE PE TUBUL ari CARTU{ paralele cu urmele create de ghinturi pe glonte [ ]. Arstam la inceputul acestui capitol, cs impuscstura se produce ca urmare a actiunii Un glont cu diametrul mai mic dect diametrul canalului Privind mecanismului percutor asupra capsei si producnd aprinderea incsrcsturii de pulbere.tevii va inss inainte deputine percutiei si anume, in momentul incsrcsrii, apoi a percutsrii capsei avea mai realizarea iar dups producerea impuscsturii evacuarea tubului tras, vom constata formarea urmstoarelor zgrieturi pe suprafata ci pe tubul cartusului: urme, de aceasts dats nu pe glont,sa, iar sensul si unghiul de rotatie precum si - urma extractorului pe razelor tubului se formeazs in momentul lstimea urmelor inreborduldeexplozie si in cartus, careextragerii cartusului, din camera create de introducerii cartusului camera momentul de explozie dups producerea impuscsturii; ghinturi, nu vor fi reale [ ]. Urma cea mai pregnants ce va exista pe - urma cuiului percutor pe suprafata capsei, care se un asemenea proiectil, ssu, este impinss formeazs in momentul in care acesta loveste capsa, care, la rndul inapoi de reculul armei; - urma inchizstorului pe suprafata rozetei tubului cartus, se formeazs in momentul este cea de lovire si depunere a sa, datorits jocului si impactului pe impuscsturii cnd tubul cartusului, impins de gaze, este presat pe suprafata inchizstorului; teava. - urma extractorului, in faza a doua, cnd prinde tubul de marginea rozetei si il trage
inapoi;

72

73 - urma ejectorului (de obicei la marginea rozetei), formats prin blocarea tubului, dndu-i pozitia de evacuare din arms; - urmele lssate de peretii camerei de explozie pe corpul tubului cartus, avnd forma unei nervuri longitudinale. Dups aceasts prezentare se poate face o clasificare a urmelor exacte pe tubul cartusului

[ ]. A. Urmele formate in timpul incsrcsrii armei (la trecerea cartusului din incsrcstor in camera de explozie). B. Urmele formate in timpul producerii impuscsturii (urma cuiului percutor, urmele peretelui inchizstorului si urmele create de peretii camerei de explozie). C. Urmele formate in timpul extragerii tubului cartus tras (urmele extractorului, ale ejectorului si ale ferestrei de evacuare). Trebuie avut in vedere faptul cs nu toate piesele enumerate mai sus exists la orice tip de arms [ ]. Bunsoars, armele de vnstoare, pliante nu au URMELE CREATE DEsprijinindu-seCORPUL inchizstor, tubul PROIECTILE PE pe un VICTIMEI si ALTE TINTE disc. La revolverele Hagan tubul este sustinut de un sabot; o serie Datorits presiunii au in camera unele mari de arme nu dectejector;cartusului, respectiv capul tubului,siproiectilul nude gsseste alts iesire spre teava, unde datorits actiunii ghinturilor vitezei mari revolvere americane spirals. deplasare, se imprims o miscare vechi nu au cui percutor, cocosul lovind direct Zborul glontelui pe traectorie, dups iesirea din teava se poate solda cu: pstrundere; capsa. strspungerea; sau ricosarea, datorita densitstii obiectului si unghiului mic de incidents. Trecerea proiectilului prin diverse obiecte precum si infundarea saucartuselor de vnstoare Urmele particulare care se creazs pe tubul ricosarea au ca urmare crearea a o serie de urme. nu prezints nici o importants pentru activitatea de identificare. Aceasta fiindcs, tuburile cartuselor de vnstoare se refolosesc si in consecints prezints importants doar capsa (care 73 se inlocuieste).

74 Corpul uman constituie un obstacol in calea proiectilului fiind alcstuit din tesuturi de consistents si duritate diferita [ ]. }esutul osos se deosebeste de celelalte tesuturi, in ce priveste consistenta si rezistenta sa, orificiile create in tesutul osos vor fi din punct de vedere al diametrului, mai apropieate de msrimea reals a proiectilului. ~n cazul tesuturilor moi sau al organelor cavitare orificiile pot avea diametrul mai mare sau in situatia in care tesutul se contracts mai mic dect cel al proiectilelor. Diametrul si forma orificiilor sunt conditionate de valoarea energiei cinetice a proiectilului in momentul lovirii. Cu ct energia cinetics este mai mare, cu att proiectilul va forma un orificiu cu diametrul apropiat de diametrul ssu, cnd energia cinetics scade, orificiul va fi mai mare si de forma neregulats, proiectilul crend rupturi mari ale tesuturilor ca care vine in contact. ilustrare- schema-- tame ...

~n orice obiect pe care-l traverseazs implicit si in corpul omului, glontul creazs trei feluri de urme: -orificiul de intrare; - orificiul de iesire; - canalul cuprins intre cele dous orificii. ~n corpul omului, orificiul de intrare poate avea forme variate determinate de o serie de factori: unghiul de lovire; viteza glontului; felul tesutului lovit; distanta de la care s-a tras. ~n cazul unor perforsri perpendiculare orificiul de intrare este rotund, in cazul unei perforsri oblice forma orificiului de intrare va fi ovals. ~n situatia tragerilor efectuate de la distante mici ori cu teava lipits de tesut orificiul de intrare va avea o forms neregulats datorits si actiunii gazelor (fonds, stelat). Orificiul rotund ia o forms ovals ulterior, datorits contractiei musculare sau a contractsrii inegale a tesuturilor. ~n general orificiul de intrare are o forms mai regulats si este mai mic, mai aproape de diametrul real al proiectilului. Pielea sau tesutul muscular intinse de glont in momentul impactului se retracta, ceea ce face ca orificiul ss fie mai mic dect diametrul glontului [ ].

74

75 Astfel un proiectil cal. 7,65 mm, va crea un orificiu de intrare ce variazs in jur de 5-6 mm [ ]. ~n cazul orificiilor create la nivelul craniului, dimensiunea orificiului de intrare este aproape egals cu diametrul glontului si poate fi cu ceva mai mare [ ]. Dacs glontul nu pstrunde perpendicular pe suprafata pielii, ci intr-un unghi ascutit, atunci orificiul de intrare va avea o forms ovals, iar dimensiunile orificiului vor fi determinate de directia fibrelor cutanate [ ] . Orificiile create de glont in cutele pielii apar mai mici, dar odats cu desfacerea cutelor se vor marii [ ] . ~n cazul tragerilor de la mics distants (sub 10 cm) orificiul de intrare este mai mare dect diametrul glontului, datorits cumulsrii tuturor factorilor tragerii (flacsrs, presiunea gazelor, vitezs mare, etc.). Cu mult mai mare dect diametrul glontului va fi si orificiul de intrare format in cazul unui unghi de incidents foarte mic (sub 10). Cnd vrful proiectilului este rotunjit sau tesit, marginile orificiului de intrare vor fi neregulate din cauza contuziei si ruperii tesutului. Gloantele cu vrf ascutit vor forma orificii de intrare cu marginile netede. Caracteristica fundamentals a orificiului de intrare este lipsa de tesut [ ], ceea ce il deosebeste de toate celelalte plsgi impunse, dar si de orificiul de iesire [ ] . Uneori, in jurul orificiului de intrare, vom intlni fisuri radiale si o serie de alte urme, datorate factorilor suplimentari ai impuscsturii [ ] . Cnd tragerea s-a efectuat cu o arms de vnstoare, folosind ca proiectile alice, vom deosebi dups cum s-a tras de la distants mics de la distants mare. O tragere sub 50 cm va produce un orificiu de intrare unic, de forma unui crater neregulat, prezentnd o pierdere mare de substants. Cnd tragerea s-a fscut peste aceasts limits, vom deosebii urmstoarele feluri de orificii de intrare: intre 0,50 si 2,50 m vor exista cteva orificii de intrare (dous pns la patru) formate de grupuri de alice si mai multe orificii mici create de fiecare alics in parte. Peste aceste limite fiecare alics va crea un orificiu de intrare. Urmele proiectilelor create in alte materiale dect corpul victimei vor avea forme variate, in functie de energia cinetics a proiectilului in materialul perforsrii si de rezistenta materialului.

75

76 ~n sticls orificiul de intrare a glontului are forma unui con, cu baza in directia tragerii, deoarece proiectilul impinge inainte psrti din materialul prin care trece [ ]. Dacs tsblia din sticls este perforats perpendicular orificiul de intrare ca avea forms rotunds, iar fisurile concentrice si radiale se vor intinde uniform in toate directiile [ ]. Cnd perforarea se produce sub un unghi mai mic de 90, orificiul de intrare are forms ovals, iar crspsturile sticlei sunt mai numeroase in sensul directiei glontului [ ]. Caracteristicile orificiului de intrare intr-o tsblie de sticls difers in functie de distanta de tragere, implicit de energia cinetics a proiectilului si de unghiul de incidents. De pilds, dacs s-a tras de la distants mics si sub unghiul de 90, orificiul de intrare va avea o forms rotunds cu diametrul foarte apropiat de cel al glontului (crspsturile radiale putnd chiar ss lipseascs). Aceasta presupune o energie cinetics mare si o vitezs apropiats de viteza initials la gura tevii. La o tragere efectuats de la mare distants, geamul nu mai prezints orificiu de intrare, intruct energia cinetics si viteza proiectilului scade astfel inct contactul cu sticla se aseamsns cu spargerea realizats de o piatrs. Orificiul de intrare in sticla difera si in functie de forma vrfului glontului. Astfel, un glonte cu vrful ascutit (in conditiile in care unghiul de incidenta) este de 90, energia cinetics si viteza mare) perfornd o tsblie de sticls s-ar putea sa nu produca fisuri radiale. Orificiul creat va fi rotund si foarte apropiat de diametrul glontului. Acest fenomen se explica prin aceea ca glontul, in acest caz, va actiona asemeni unui burghiu. Proiectilele cu vrful tesit (in aceleasi conditii de tragere), vor crea orificii rotunde si apropiate de dimensiunile lor. Spre deosebire de proiectilele ascutite la vrf vor creea intotdeauna fisuri radiale. Orificiile de intrare in tabliile metalice vor avea un diametru aproape identic cu proiectilele care le-au creat [ ] . ~n scndura uscata, orificiul de intrare este mai mare dect diametrul glontului, deoarece acesta va antrena in miscare particule din lemn. Spre deosebire de lemnul uscat, lemnul verde sau umed va prezenta un orificiu de intrare mai mic dect diametrul glontului, datorits elasticitstii fibrelor. Aceasts caracteristics o intlnim si la materialele elastice de genul pielii neprelucrate si cauciucului. ~n cauciuc este chiar foarte greu de gssit acest orificiu [ ].

76

77 Pielea tsbscits si tessturile dese vor prezenta un orificiu de intrare apropiat ca diametrul de msrimea glontului. Orificiul de iesire il intlnim numai atunci cnd proiectilul nu si-a pierdut energia cinetics, putnd strspunge obiectul in care a pstruns. Cnd tragerea este efectuats de la mare distants sau cnd proiectilul a strspuns mai multe obiecte pe traiectorie isi pierde energia cinetics imprejurare in care va crea un orificiu de intrare si un canal la capstul csreia se va opri [ ] . ~n capul uman -spre deosebire de orificiul de intrare- orificiul de iesire nu va mai prezenta minus tesut, respectiv pierdere de substants, datorits faptului cs acum, glontele desface tesutul. ~n marea majoritate a cazurilor si mai ales cnd este vorba de arme cu teava scurts, gloantele trecnd prin corp pierde o parte att de insemnats din energia sa, inct iesind corp actioneazs asupra pielii ca o pans, despicnd-o. De aceea, orificiul de iesire prezints forme neregulate: fants, conic, stelat, rupturs. Marginile sale se apropie fsrs pierderi de substants, punnd in evidents forma orificiului [ ]. Este posibil ca la trecerea sa prin corp, glontele ss sufere deformsri sau fragmentsri. ~n aceste cazuri, tesuturile si pielea se rup in alt mod dect in cazul unui proiectil intact. De pilds un proiectil deformat sau turtit va crea un orificiu de iesire rupt, neregulat, cu marginile rssfrnte. ~n cazul in care proiectilul se fragmenteazs, poate exista un singur orificiu de intrare si mai multe orificii de iesire pot ss apars si in situatia in care proiectilul desprinde si antreneazs pe traiectul sau fragmente osoase. Se poate intmpla ca glontele ss se rostogoleascs in urma unei ricossri interne, cnd orificiul de iesire va avea forms de fants ingusts, lungs de 1-2 cm, datorits faptului cs glontul nu strspunge ci loveste cu partea laterals. Cnd proiectilul si-a pierdut energia cinetics vom intlni fie o despicare incomplets a pielii, fie o infundare spre exterior a pielii, in dreptul csrora pot ss apars fisuri care prin deshidratare au forms si aspectul unor zgrieturi.

77

78 Dacs forta vie a glontului este mare (distanta de trgere fiind relativ mics), la trecerea prin organele cavitare pline cu substante lichide sau vscoase datorits actiunii hidrodinamice a proiectilului se pot produce rupturi foarte mari. Actiunea hidrodinamics a proiectilului se manifests de obicei in situatiile in care sunt utilizate arme de calibru mare si care folosesc munitie cu o incsrcsturs de pulbere considerabils (pusti, pistoale mitraliers). Foarte rar se intmpls acest fenomen in cazul armelor de calibru mic, in aceste cazuri numai in imprejurarea in care glontele se rostogoleste in momentul impactului. Proiectilul pstruns in stomac sau in inims aflats in stare de diastols, precum si in alte organe consistente in aps (ficat, vezics) va produce dilacerarea acestora. Actiunea hidrodinamics a proiectilului se manifests si la trecerea prin substanta cerebrals [ ]. ~n toate aceste cazuri orificiul de iesire va fi foarte mare, uneori poate ss lipseascs datorits exploziei organului. La trecerea printr-o tsblie de sticls, glontele va crea un orificiu de iesire mai mare dect cel de intrare, datorita faptului ca impinge inainte aschii din material sticlos [ ]. Baza conului rezultat prin perforarea sticlei este orificiul de iesire. Aceste caracteristici le va avea si orificiul de iesire intr-un os cranian. ~n materialul lemnos, orificiul de iesire are aceleasi caracteristici ca si in cazul orificiului de intrare, in sensul ca un material lemnos uscat, va prezenta un orificiu de iesire mai mare dect diametrul glontului, iar un material lemnos verde (umed) va prezenta un orificiu de iesire cu un diametru mai mic dect acela al glontului. ~n scndurs subtire si placs, orificiul de iesire prezints aschieri iar in tabla de metal, marginile orificiului de iesire sunt rssfrnte in sensul deplassrii proiectilului. O alts categorie de urme principale pe care le pot crea proiectilele sunt urme de ricoseu. Ricoseul este o respingere a proiectilului de suprafata unui obiect, datorits unghiului mic de incidents [ ]. Urma de ricoseu are forma unui ssntulet care prezints o intorssturs finals spre dreapta sau stnga, in functie de miscarea giroscopics a glontului. Uneori, intorsstura finals este foarte

78

79 pronuntats si diferits de sensul de rotatie al glontului, datorits unui contact al acestuia cu un material mai dens, la iesirea dect la intrarea in ricoseu (de exemplu un nit). De multe ori s-a intmplat ca, glontele ss pstrunds in psmnt pns la o oarecare adncime, ca apoi ss revins la suprafats si ss capete o traiectorie -din punct de vedere al unghiului- identics cu cea de intrare in ricoseu. ~ntre orificiul de intrare si del de iesire sau intre orificiul de intrare si punctul de infundare, glontele creazs un canal a csrui forms si caracteristici variazs de la material la material. ~n corpul uman, canalul poate fi: direct sau deviat. Vom intlni un canal direct cnd el este prelungirea directs a traiectoriei glontului imprimats de arms; iar deviat cnd din diferite motive (proiectilul loveste usor) traectul se modifics si implicit si sensul canalului [ ]. Lstimea canalului este, de obicei, mai mare dect diametrul glontului. ~n tesutul osos, forma canalului difers in functie de distanta de tragere, structura osului si energia cinetics a proiectilului [ ]. Glontele poate produce fracturi orificiale, cominutive, eschiloase sau simple fisuri. ~n oasele late (craniu, omoplat) cnd proiectilul pstrunde perpendicular, va crea un canal in forms de trunghi de con cu baza mare in directia de tragere. Cnd pstrunde sub un unghi ascutit va forma un canal neregulat -indreptat initial pe traiectoria proiectilului, apoi in trunchi de con, cu baza spre orificiul de iesire. O forms specials de canal este canalul tangential creat de proiectil atunci cnd pstrunde intr-o parte rotunjits a corpului, ca de pilds in coapss, omsr, cutie craniana, sub un unghi ascutit si iese aproape de locul de intrare [ ]. Adeseori aceste rsni sunt numsr subcutanate, mai rar ele ating muschii si organele interne situate aproape de suprafats. Dacs proiectilul alunecs prin piele de-a lungul ci, o rupe si se vor forma plsgi lungi rupte. Spre deosebire de canalele tangentiale exists si canale in seton, acestea se formeazs numai atunci cnd energia cinetics a proiectilului este foarte mics, acesta modificndu-si traiectoria (neputnd pstrunde in os) si alunecnd pe sub piele. Canalul va corespunde cu relieful portiunii peste care trece [ ].

79

80

Proiectilul, intrnd sub pielea care acopers cutia cranians si realiznd forta necesars strspunderii osului, isi modifics traiectoria, pornind pe un canal subcutanat, pns cnd datorits formei calotei craniene si a inertiei va iesi afars. Asemenea canale se pot forma si atunci cnd glontele intlneste un muschi care contractndu-se ii modifics traiectoria initials sau il expulzeazs afars. ~n sticls, canalul creat de proiectil, va avea forma unui trunchi de con cu baza mare in directia tragerii, ca de altfel si canalul din oasele plate. Lemnul (att UMELE SECUNDARE umed ct si uscat) precum si tabla metalics, ~n momentul producerii impuscsturii, pelstimi vor prezenta canale gaze; flscsri; proiectil, pepulberemai ies si alte si pulbere cu lngs funingine; teava arss incomplet produse din incsrcstura cartusului: nearss. aproximativ egale pe tot parcursul (cu foarte mici Aceste produse incadrate in categoria factorilor suplimentari tragerii, vor creea o serie denivelsri, in cazul] materialului lemnos, de urme caracteristice si anume [ : - rupturile provocate de presiunea gazelor; datorate nervurilor).temperatura inalts a gazelor; - arsurile provocate de flacsrs si de - afumsrile consecints arss; ~n create de pulberea evidentiem cs, in categoria urmelor - tatuajul creat de pulberea arss sau arss incomplet; - inelul de frecare intrs: urmele formate de principale format prin depunerea pe orificiul de intrare (margini) si uneori pe canal, a particulelor aderente pe proiectil (uleiuri, parafins, reziduuri de pulbere arss); arma metalizare, format prin desprinderea unorcartusului; compozitia create de - inelul de de foc pe elementele particule fine din urmele proiectilului (csmass) si depunerea lor pe orificiul de intrare. La pstrunderea in corpul uman, proiectil in zborul ssu pe traiectorie inelul de metalizare il intlnim de obicei, la pstrunderea proiectilului in case; (orificiul de intrare, orificiul de iesire, canal, urmele de recoseu).

80

81

- inelul de imprimare relevs gura tevii canal si il intlnim la tragerile cu teava lipits, datorits actiunii reculuilui.
RUPTURILE Sunt provocate de presiunea gazelor si se prezints sub forms de stea sau cruce, in functie de rezistenta materialului in care s-a tras. Rupturile provocate de actiunea mecanics a gazelor le intlnim numai in cazul tragerilor de la mics distants (pns la 10 cm), iar msrimea acestora este in functie de armamentul si munitia folosits. Actiunea gazelor este mai mare in cazul armelor care folosesc munitie cu incsrcsturs de bulbere mare, ceea ce creazs un volum mare de gaze. La armele cu teava scurts, actiunea gazelor este mai mare datorits situsrii punctului de presiune maxims a gazelor la o distants -in principiu- de 64,5 mm de la camera de explozie, unde presiunea atinge circa 2800 atm. O imprejurare demns de semnalat este legats de forma rupturilor create de gaze. La tragerile efectuate din apropiere asupra corpului uman, pe articolele de imbrscsminte, in zona orificiului de intrare se observs cs, rupturile provocate de gaze produc o rssfrngere in directia inverss sensului de inaintare a proiectilului a marginilor rupturii. Acest fenomen se explics prin faptul cs, gazele pstrund usor prin articolele textile, prin orificiul creat de proiectil, inss la contactul cu tesutul cutanat ele revin producnd ruptura materialelor textile si rssfrngerea marginilor rupturii in directia inverss sensului de inaintare al proiectilului. Aceeasi situatie o intlnim si la tragerile cu teava lipits de cutia cranians, gazele pstrund sub piele inss la contactul cu tesutul osos revin si produc ruptura tesutului cutanat si rssfrngerea marginilor acestuia in sensul arstat. Trebuie cunoscut acest fenomen deoarece exists riscul de a confunda orificiul de intrare cu cel de iesire. Prezenta urmelor de funingine si a arsurilor create de flacsrs indics inss cu certitudine cs este vorba de un orificiu de intrare si nu de iesire. II.2.2. ARSURILE Sunt urme secundare care sunt create de actiunea flscsrii si se prezints la marginile orificiului de intrare.

81

82 Aceasts urms apare cu precsdere in cazul utilizsrii pulberii negre (cu fum) care nu arde complet in canalul tevii asa cum se intmpls cu pulberea coloidals. ~n momentul tragerii cu o arms, a csrei incsrcsturs consts din pulbere neagrs, pe teava va iesi o flacsrs a csrei lungime depinde de cantitatea de pulbere din incsrcsturs si din lungimea tevii. Pulberea neagrs arde mai incet dect cea coloidals, formnd o cantitate de substante solide sub forms de rsruri de potasiu, iar csrbunele si sulful nu ard complet [ ] . O parte din aceste substante devin incandescente in canalul tevii, evident, iesind si afars. Pe mssura iesirii din teava ele se rscesc ca la o distants de 10-20 cm flacsra ss dispars. Depunndu-se in jurul orificiului de intrare pe piele sau incsltsminte, particulele incandescente vor provoca o arsurs. Pelea -prin deshidratare- va cspsta un aspect pergamentos, de piele tsbscits, iar psrul se aduns in msnunchiuri, la fel si articolele de imbrscsminte din lns. Bumbacul si alte tessturi se pot aprinde fie partial fie total. Dacs pulberii coloidale nu-i este caracteristics formarea flscsrii, aceasta nu inseamns cs impuscstura realizats prin folosirea ei nu ar produce arsuri. ~n cazul impuscsturilor realizate prin folosirea pulberii coloidale arsurile se datoreazs temperaturii ridicate a gazelor. Acest fel de arsuri le intlnim la tragerile efectuate cu o arms automats (deoarece sunt trase mai multe cartuse succesiv) si in cazul cartuselor vechi deoarece punctul maxim de presiune a gazelor se deplaseazs spre gura tevii, fiindcs pulberea arde neregulat [ ]. AFUMARILE Sunt acele urme care se formeazs prin depunerea reziduurilor solide rezultate din arderea pulberii. Cantitatea de funingine rezultats in urma arderii pulberii va fi mai mare sau mai mics dups cum pulberea este cu fum sau fsrs fum. Nitroglicerina si piroxilina nu formeazs aproape deloc reziduuri solide dar pulberea fsrs fum contine totdeauna diferite adaosuri (grafit, difenilamins, derivati ai ureei, ssruri de

82

83 bariu, etc.) [ ]. Aceste substante formeazs un rezuu solid care se va depune in jurul orificiului de intrare, formnd un cerc a csrui consistents depinde de distanta de la care s-a tras. Cantitatea de funingine care se formeazs in urma arderii pulberii fsrs fum este mult mai mics dect a celei cu fum si de o coloratie mai deschiss (cenusiu si foarte rar verde). Funinginea produss de pulberile cu fum formeazs un depozit in jurul orificiului de intrare, de culoare neagrs datorits continutului mare de csrbune. Distanta de zbor a funinginii este, de obicei, pna la 30 cm. Funinginea nu poate produce in mod obisnuit leziuni mecanice datorits greutstii foarte reduse a particulelor sale [ ]. Depozitul de funingine este neuniform, inss se poate vedea un strat intern mai dens si unul extern mai putin dens. ~n jurul plsgii in conditiile in care se trage de la distants mics, se pot deosebi cele dous cercuri, uneori separate unul de celslalt printr-o portiune libers, neaferents de funingine. La tragerile cu teava lipits de piele, raza depozitului de funingine poate fi foarte mics sau poate ss lipseascs complet din jurul orificiului de intrare, deoarece particulele de funingine pstrund impreuns cu gazele, in canalul format de proiectil, depunndu-se pe peretii ssi interiori. Funinginea depuss formeazs un inel a csrei forms difers in functie de unghiul tragerii. Astfel, dacs directia din care s-a tras formeazs cu suprafata pielii un unghi ascutit, se va forma un oval sau elipsoid. Dacs unghiul de tragere este drept, inelul va avea forms rotunds. ~n unele cazuri, mai ales la tragerile cu pulbere fsrs fum, funinginea nu se depune intrun cerc inchis ci sub forms de raze. Funinginea lovindu-se de piele sau de alte obiecte, ricoseazs inapoi; in acest caz ea se depune pe obiectele intlnite in cale (de pilds mna care tine arma). Aceasts urms se relevs vu ajutorul lupei cu lamps U.V. si este importants pentru stabilirea distantei de la care s-a tras, pe de-o parte, iar pe de alts parte, pentru elucidarea imprejursrilor unei sinucideri []. Depozitul de funingine se realizeazs nu numai prin efectul gazelor (care duc cu ele particule de funingine), ci si prin actiunea glontelui care depune funinginea de pe suprafata sa datorits frecsrii cu obiectul in care pstrunde. Uneori, afumarea nu apare la suprafata obiectului asupra caruia s-a tras, ci la suprafata unui al doilea strat care urmeazs [ ].

83

84 Acest fapt se poate observa in cazul tragerilor cu arme la care viteza initials a proiectilului este foarte mare, iar obiectul asupra csruia se trace prezints mai multe suprafete suprapuse, cum este cazul imbrscsmintei. Pe primul strat funinginea se depune sub forma unui inel ingust, pe marginile orificiului de intrare (ca un inel de frecare) si numai pe al doilea strat, aflat la o distants intre 0,5-5 cm, funinginea se va extinde sub forma specifics urmei de afumare. II.2.4. TATUAJUL Este o urms creats de pulberea arss incomplet care se formeazs in jurul orificiului de intrare, avnd dimensiuni si densitsti variabile, in functie de felul incsrcsturii, lungimea tevii, distanta de la care s-a tras, msrimea si forma particulelor de pulbere. ~n unele cazuri tatuajul se produce prin depunerea de cstre proiectil a particulelor rupte in timpul exploziei din peretii tubului cartus. Distanta pns la care actioneazs particulele de pulbere semiarse este de pns la 80 cm la armele neautomate si semiautimate. Aceasts limits este depssits la armele automate care au o cadents de tir foarte mare (peste 1000 lov./min). Pulberea neagrs creeazs mai frecvent tatuaje datorits dimensiunilor mai mari ale granulelor si caracteristicilor armelor de vnstoare [ ]. Dintre pulberile coloidale, cele in corms cilindrics sunt propulsate mai departe dect cele lamelare sau in forms de bands. Formarea tatuajului, pe lngs conditiile mentionate este determinats si de duritatea obiectului asupra csruia s-a tras [ ]. Un obiect de consistents mare va permite particulelor de pulbere nearse complet ss pstrunds, pe cnd un obiect dens nu va permite acest lucru, particulelor depunndu-se numai la suprafata sa. II.2.5. INELUL DE FRECARE Se formeazs la gura orificiului de intrare ori de-a lungul canalului de perforare [ ]. Aceasts urms secundars se formeazs prin depunerea de substante aderente la suprafata proiectilului, fie din canalul tevii, fie pe traiectul exterior (ricoseu), pe marginile orificiului de intrare.

84

85 Urma de frecare este formats din resturi de uleiuri minerale, parafins, funingine, reziduuri de pulbere arsa, reziduuri metalice si substante aderente la glonte. Inelul de frecare este de culoare cenusie si se observs usor pe obiectele de culoare deschiss. Cnd inelul de frecare s-a format pe obiect de culoare inchiss, se poate scoate in evidents prin relevarea funinginei cu hrtie fotografics sau prin relevarea stratului de grssime cu ajutorul radiatiilor ultraviolete. Examinarea substantelor care formeazsinelul de frecare ajuts la stabilirea, in parte, a ordinii tragerilor, si anume la diferentierea primului foc de cel de-al doilea foc trase cu aceeasi arms. Inelul de frecare al primului proiectil tras prezints resturi de ulei si mai putins funingine pe cnd al doilea proiectil, va msrii cantitatea de funingine din inelul de frecare, depunnd mai putine substante uleioase []. Operatiile de colectare a reziduurilor sunt deosebit de migsloase si cu rezultate neconvingstoare in 90% din cazuri ceea ce determins o evaluare sub beneficiu de inventar a acestor urme. II.2.6. INELUL DE METALIZARE Poate fi intlnit att la gura orificiului de intrare, fscnd corp comun cu inelul de frecare, ct si independent de acesta cnd partea mai denss a obiectului perforat se gsseste mai spre interior, sau cnd glontul a strsbstut succesiv mai multe obiecte [ ]. Un proiectil pstrunznd in corpul uman, determins formarea inelului de frecare pe imbrscsminte si piele, iar inelul de metalizare apare numai la traversarea unui os plat, prin desprinderea si depunerea unor particule metalice din csmasa proiectilului. Inelele de metalizare pot fi descoperite numai prin rentgenografie si spectrografie datorits cantitstilor foarte mici metal depuse. Este posibil ca inelul de metalizare ss nu poats fi evidentiat prin metodele susmentionate caz in care se poate utiliza microsonda electronics. Deosebirea dintre inelul de metalizare si inelul de frecare consts in faptul cs, in timp ce inelul de metalizare contine numai particule din corpul proiectilului in inelul de frecare sunt depuse substante aderente la suprafata proiectilului provenind din canalul tevii si din

85

diferitele corpuri pe care le-a strsbstut sau din care a ricosat (tabls metalics, sticls, lemn, imnrscsminte, etc.). II.2.7. URMELE FORMATE PRIN IMPRIMAREA }EVII ARMEI 86 Aceste urme, ultimele din categoria urmelor secundare, sunt rezultatul tragerii cu teava lipits de obiectul in care se trage. Aceasts urms poate reprezenta conturul complet al gurii tevii sau numai o parte a acesteia, iar in unele cazuri pot fi imprimate si unele piese din apropierea gurii tevii sau montate in fats (vrful superior al vergelei, a doua teava la armele de vnstoare, amortizor, recuperator de recul, ascunzstor de flacsrs, etc.). Orificiul de intrare, in cazul tragerii cu gura tevii lipits de obiect, este mai mare dect cel de iesire. Marginile orificiului vor fi zdrentuite, cu rupturi orientate spre directia de tragere, contrar regulii - adics in directia de unde a venit glontele. Datorits presiunii mari si faptului cs gazele nu au alts iesire dect inspre inapoi, acestea vor crea sfrtecsri, sfacelsri ale tesutului cutanat sau franjursri ale csror margini vor fi indreptate invers cu directia de miscare a proiectilului. Gura tevii va creea asa numitul inel de contuzie. Datorits reculului, gura tevii se retrage; revenind loveste tesutul cutanat provocnd deshidratarea suprafetei lovite, datorits temperaturii ridicate. Imprimarea gurii tevii va fi totals sau partials in functie de unghiul sub care a fost sprijinits teava de obiect: - imprimarea totals este aceea in care toate psrtile proeminente ale 86 tevii sunt att de bine imprimate pe piele, inct permit recunoasterea conturului acesteia; - imprimarea poate avea aspect de semiluns, cnd unghiul sub care s-a sprijinit teava a fost mai mic de 90. Dacs urmele principale au fost definite ca fiind un rezultat al

87 CAPITOLUL VI EXAMINAREA si IDENTIFICAREA SCRISULUI

Sectiunea 1. Metode aplicabile n examinarea scrisului de mna.

Inainte de a incepe tratarea propriu-zisa a acestor probleme consideram util a trata chestiunea confuziei raspandite dintre termenii grafoscopie si grafologie. GRAFOSCOPIA este acel domeniu al expertizei criminalistice prin intermediul caruia se poate identifica autorul unui scris. ea se intemeiaza pe cele doua proprietati fundamentale ale scrisului:individualitatea si stabilitatea relativa. GRAFOLOGIA-este o disciplina stiintifica de interpretare si analiza a scrisului prin care
se urmareste cunoasterea persoanlittii umane, a modului n care scrisul reflecta trasaturile psihologice si de caracter ale autorului. Aceste rezultate "sunt utilizate n variate discipline cum ar fi :medicina si psihiatria, pentru diagnosticarea bolilor si a gradului de sanatate mental;in criminologie-pentru depistarea comportamentelor deviante sau aberante;in pedagogie-pentru recuperarea retardului;in psihologie-la studii caracteriologice si de orientare profesionala. "63

In literatura de specialitate din intreaga lume s-au conturat mai multe metode prin care s-a ncercat studierea grafiilor.

Sectiunea2. Bazele stiintifice ale identificarii persoanei dupa scris

1. INDIVIDUALITATEA SCRISULUI Activitate exclusiv umana , scrisul constituie o deprindere intelectuala cointeresand si un lant psiho-somatic complex. In cadrul unui proces mai indelungat de invatare si fixare prin repetare, are loc constituirea unor legaturi la nivelul cortexului, care permit transpunerea grafica

63 Lucian ionescu-Criminalistica Note de curs 1994

87

88 a cuvintelor si si mbolurilor percepute prin citire, ascultare, pronuntie, sau rezultate din procesul reflexiei si idealizarii. n calitate de organ efector, mana este cea care, raspunzand controlului realizat de sistemul nervos central, in baza deprinderilor de motricitate create prin invatarea scrierii, realizeaza actiunea propriu-zisa de scriere. "Plecat pentru toata lumea de la acelasi punct-modelul caligrafic-scrisul ia,nca de la
primele smngalituri ale copilului caractere distincte, personale. "**64

Intr-adevar, scrierea este puternic si direct influentata de particularitatile persoanle si de specificul tipului de activitate nervoasaproprii fiecarui individ. grafismul rezultat se manifesta prin caracteristicile generale(dominantele grafice) si prin elementele specifice de detaliu(constructia semnelor grafice, gesturi spontane). Alaturi de baza psiho-somatica- element inten, fundamental aldeprinderii de a scrie-scrisul mai este influentat si de alte elemente externe: -metoda de predare si modelul caligrafic la care a fost obligat elevul n procesul de invatare; -imitarea unor modele familiale(scrisul familial, modelul semnaturilor parentale)sau a unor modele curente(de exemplu ornamente ale unor majuscule ); -influentele mediilor tehnico-profesionale:scrierea STAS, scrisul tehnic, scrisul cu majuscule, etc; -caractere grafice nationale-scrirea gotica, latina, scrisul anglo saxon de tip scripentru 2. STABILITATEA SCRISULUI n apropierea varstei de 20-22 de ani are loc cristalizarea grafismului, caracteristicile generale si formele scripturale ramanand constante pentru tot restul vietii. Stabilitatea scrierii trebuie nsa privita ca un element relativ, ea putand suferi modificari care nu au repercusiuni notabile asupra identificarii autorului. De exemplu-modele multiple de executie a semnaturilor, elemente literale noi sau diverse, afectiuni motorii prin care se altereaza scrisul, imbatranirea). Intr-o enumerare, fara pretentii de exhaustivitate, am include printre elementele care pot interveni: 1. Modificari la nivelul evolutiei scrierii

64 Aurel Boia-Introducere n grafologie si expertiza grafica Bucuresti 1944 pag. 6.

88

89 -dupa formarea si cristalizarea scrierii, la unele persoane evolutia grafismului stagneaza;la alte persoane aceasta trece printr-un proces lentde evolutie(chiar aproape neevident pentru perioade relativ scurte). 2. Modificari datorate starii psiho-somatice -data fiind paleta extrem de larga de stari ce se abat de la normalitatea psihica si fiziologica,ct si legatura de netagaduit dintre starea psihica si cea fizica, scrisul va putea suferi "alterari"generate de stari ca :oboseala, depresie, surmenaj, ingestie de toxice. De exemplubiletele si nucigasilor, scrisul alcoolicilor, toxicomani, bolnavilor psihici. Bolile mentale afecteaza profund scrisul sub raportul miscarilor-lipsa de coordonare, plasare aberanta a unor caractere sau chiar cuvinte, fraze, dezalinieri, aspect haotic al continutul ui, repetitii de fraze complete, incoerente de text. Batrnetea care este foarte adesea asociata cu stari de boala n stationare sau progresie, se
manifesta n scriere printr-o dezorganizare a acesteia (destructurare), fragmentarea(poligonarea) traseelor arcuite sau a ovalurilor. "Un semn caracteristic il reprezinta asa numitele'fire de paianjen'-constand n intarzierea varfului penitei pe foaia de hartie, ceea ce da nastere unor trasaturi foarte fine si incalcite65

3. Modificari rezultate din actiunea asupra mainii de catre o alta persoana (mana condusa) asupra mainii unor persoane bolnave, analfabete, se actioneaza prin "ajutarea mainii"pentru executarea unor semnaturi pe acte(de exemplu-testamente, contracte) -scrierea cu mana inerta(cu mana moarta) -scriere cu mana ajutata . 4. Modificari produse de stari de intoxicatie -in modspecialcu alcool, droguri, medicamente, intoxicatii cu ciuperci, auto-otraviri suicidiare, s. a. 5. Modificari cauzate de incapacitati fizice ale organelor -accidente, amputari ale degetelor, mainilor; -pierderea sau afectarea vederii. 6. Modificari generate de factori aleatorii implicate n scriere

65 L. Ionescu op. cit pag.

89

90 -sunt rezultatele unor influente de moment si afecteaza numai cate un specimen de scris sau semnatura, care sunt date n acele conditii speciale: -suportul actului, suprafete neregulate(ex. -lemn cu noduri, suprafete foarte alunecoase, pozitii instabile) -pozitii de scriere incomode(ex. -rezemat pe spatele unei persoane); -instrument de scris necunoscut sau defectuos(ex. pix cu pasta de scris la temperaturi foarte scazute). CARACTERISTICILE GENERALE ALE SCRISULUI Sunt "dominantele grafice"care prin ansamblul combinariilor determina aspectul generalal scrisului unei persoane. Enumerarea care urmeaza cuprinde zece elemente a caror unitte si diversitate face ca , in baza unor corecte aprecieri, sa putem identifica sau exclude o anumita persoana ca fiind autorul unui anumit scris. 1. Dimensiunea scrisului Credem nu sunt necesare prea multe lamuriri pentru aceasta caracteristica generala. Scrisul mediu ( normal sub aspect dimensional )se situeaza intre limite la 2-4 mm inaltime. Peste 4-5mm inaltime scrisul este m a r e , iar sub 2 mm este un scris m i c . Trebuie facuta o precizare privind aprecierea scrisului dupa latime:- dilatat, normal, inghesuit. Sub aspectul continuitatii inaltimii, scrisul poate fi : -uniform; -crescator(ingladiat); -descrescator(gladiolat); -filiform. 2. Proportionalitatea scrisului -proportional- cnd exista intre majuscule si depasante si minuscule nedepasante un raport de aprox. 1/2. -subanaltat- cnd raportul majuscule minuscule este de aprox. 1/1. 90

91 -supraanltat- cnd raportul este de 1/3 intre majuscule si minuscule, ca si intre depasante( b, f, h, l, d, j, y, t, k )si nedepasante. 3. Nivelul de evolutie a scrierii Este poate cel mai dificil de apreciat sub aspect vizual, pentru finetea gradelor. Evolutia scrisului exprima gradul n care o persoana si -a insusit deprinderea de a scrie, gradul de coordonare a miscarii Scrisul poate fi: a)evoluat(superior); b)mediu(mediocru)cu grade intemediare-la limita cu nivelul superior, mediu, si la limita cu nivelul inferior. c)scris inferior (neevoluat). 4. Forma scrisului-poate fi apreciata dupa configuratia liiterelor, urmarindu-se si sensul si tipul miscarilor si complexitatea executiei. a)dupa configuratie-scris cursiv, scris cu carctere ce imita pe cel tipografice; b)dupa miscare-arcadat, ghirlandat, unghiular, rotunjit, pot rezulta si forma mixte-arc-ghirlandat. c)dupa gradul de simplificare-scris simplificat, scris simplu, scris complicat (incarcat). 5. Inclinarea scrisului -poate fi verticala, spre dreapta(dextroclin), spre stanga(sinistroclin) 6. Dinamica si viteza scrierii -aprecierea acestora se va face intr-un context mai complex. Este evident ca un scris evoluat va avea o dimanica superioara, putand fi executat cu viteza. n cazul imitatiilor servile sau a modelelor fanteziste va lipsi spontaneitatea, dinamica fiind alterata, iar viteza mai redusa. 7. Presiunea si spatierea scrisului -presiunea poate fi mare, normala, redusa, fluctuanta, constanta, crescatoare, descrescatoare. -spatierea este normala, inghesuita, scris rsi pit ( spatiere mare). Ea mai poate fi s inconstanta. 8. Gradul de legare(continuitatea)Forma traseelor 91

92 -legarea poate fi intensa(sunt legate chiar mai multe cuvinte)normala, grupata(2-3 litere), tocata(de la italianul "toccare"-a atinge, fiecare litera este executata separat). -forma traseelor este data de modul n care variaza presiunea pe instrumentul de scris-traseele putand fi cilindrice, maciucate, fusiforme, ascutite . 9. Topografia elementelor si a textului -prveste plasarea unor categorii de elemente cum ar fi :titlul, data, semnatura, adresa, etc. -plasarea textului n pagina-la stanga, spre dreapta, etyc. , dar se poate aprecia si forma si dimensiunea aliniatelor.

10. Directia si forma randurilor -orizontala, ascendenta, descendenta; -fragmentat ascendent, fragmentat descendent(scrisurile scaliforme); CARACTERISTICILE SPECIALE ALE sinuos, Forma randului-concav, convex,SCRISULUInedefinit(saltaret). Elementele (detaliile )de constructie literala
Ele reprezinta de fapt modul particular, personl, in care un anumit autor executa

constructia semnelor grafice, a literelor, cifrelor, modul n care el realizeaza legarea si atacul executiei, finalizarea, monogramarea, etc. * a) Morfologia(structura)semnelor grafice; un autor anumit executa un anumit model de semn grafic, sau mai multe modele specifice-caz de polimorfism literal; De exemplu- B caligrafic si B gotic. b) Numarul elementelor constructive:numarul de miscari, trasaturi, grame, (ex. m dintr-o miscare si nuoasa sau m din patru grame). c) Forma elementelor constructive -trasaturi drepte : verticale, oblice, orizontale; -trasaturi circulare:inchise, semicirculare, spiralate; -trasaturi unghiulare(ascutite). -trsaturi concave(ghirlandate); -trasaturi convexe(arcdate); -trasaturi ondulte(sinuoase); -trasaturi rotunde, ovoidale, buclate.

92

93 d) Directia miscarilor predominante -dupa sens-dextrogire -sinstrogire -pe verticala-de extensie(de jos n sus) -de flexie(de sus n jos), -pe orizontala-spre dreapta(abductie) -spre stanga(aductie). e) Modul de incepere(atacul) semnelor grafice -dupa pozitia-superior, median, inferior, si dupa forma utilizata la punctul de atc-punct,

croset, oval, etc. f) Modul de finalizare -poate fi :eterat, punctat, in croset, detsat, etc. g) Legarea semnelor si a elementelor lor h) Modul de reaprtizare a presiunii pe trasee. i) Alinierea semnelor pe linia de baza. j) Modul de executie a unor elemente grafice -bara lui t(poate fi legata, oblica, extinsa, etc. )punctul lui i(poate fi n croset, liniar, oval,

spiralat, etc. ). - executia semnelor diacritice. k) Modul de scriere a unor mentiuni -abrevieri(str, nr. no, . dv. , dvs. , s. a. , s. a. m. d. ); -date calendaristice (11 nov. , 11noi. , 11 XI 1995, '95). -bifarea, executia unor operatii matematice, numerotarea paginilor. Importanta detaliilor de constructie a semnelor grafice difera-astfel, forma literei, atacul,

numarul de elemente vor fi intotdeauna mentionate , in timp ce alte elemente se indica numai n masura n care prezinta interes prin particularitati si detalii specifice n raport cu alte elemente, permitand identificarea/excluderea autorului. Modificarea scrisului n mod intentionat 1. Deghizarea scrisului

93

94 Constituie o schimbare voluntara a scrisului n scopul de a ascunde identitatea autorului.

Cu toate acestea , in scrisul respectiv se mentin elemente din scrisul obisnuit al autorului, intrucat"deghizarea include o rentoarcere reflexa la grafismul original"*66

De aceea este necesar sa se acorde o atentie speciala modului n care se iau probe de scris . Acestea sa fie suficiente att din punct de vedere cantitativ ct si calitativ. Oboseala generata de autocontrol face ca, pe masura cresterii cantitatii de probe de scris, sa apara"scapate"unele elemente literale individuale pe care autorul incearca sa le deghizeze. Deghizarea se poate realiza prin: a)Denaturarea caracterelor grafice-are loc schimbarea inclinarii, dimensiunilor scrisului, a modului de formare si legare a unor litere. In general se da o inclinare regresiva(spre stanga)in tregului scris, alteori se scrie chiar cu mana stanga, si se incerca a se da aparenta unui nivel grafic inferior celui real al autorului. Un procedeu de deghizare il constituie tinerea instrumentului de scris intr-o pozitie anormala(ex. intre degetul mijlociu si inelar)rezultand o imagine de ansamblu deformata a scrisului. Un alt procedeu este trasarea unor contururi ca trasaturi neregulate, executia altor modele literale, etc. b)Scrierea cu litere asemanatoare celor de tipar-in general se folosesc majuscule. In acest caz autorul va executa modele personale ale literelor majuscule, identificarea fiind relativ simpla. Probele de scris se vor lua si cu acest gen de caractere. c)Scrirera cu mana stanga(sinistrografia) n acest caz scrisul este mai greoi, unghiular, axele literelor sunt rasturnate spre stnga. Probele vor fi luatein masura posibilului n acest sens. " cnd se dispune de probedate doar cu mana dreapta, problema este mai dificila, dar nu insolubila. "* 2. Contrafacerea scrisului -prin copiere si prin imitare, modalitati specifice falsificarii semnaturilor. Ele apar rar pentru texte, iar textele mai lungi vor avea un aspect fortat, artificial, presiunea va fi n general constanta, se vor putea gasi urme ale folosirii initialea unor trasee cu creion, urme de prindere cu ace a actului copiat, etc.

66 Lucian Ionescu-Expertiza criminalistica a scrisului ED. Junimea 1974.

94

95

Expertiza grafica. Expertiza semnaturilor si a scrisului Semnatura poate fi executata literal-completa sau partiala literal-indescifrabila Semnatura este cea mai specifica structura de scriere a unei persoane, oglindind personalitatea si gradul de evolutie al autorului din punct de vedere al scrierii. Cu toata specificitatea sa, semnatura are si o reltiva stabilitate-in timp , prin evolutie ca si involutie, dar si temporar-in limitele de variabilitate normala Atat semnatura ct si scrisul se deprind n timp, dobandind personalitate si identificabilitate. Exista si cazuri cnd persoane care nu stiu sa scrie au invatat sa execute o anumita semnatura. Expertiza grafica -are menirea de a stabili autorul unui scris sau al unei semnaturi, respectiv daca ele au fost executate de titular sau de o alta persoana, ca si daca cineva a contrafacut o semnatura sau a executat un model fictiv. Rolul expertului este acela de a ntreprinde un demers profesioanl bazat pe rigoare si obiectivitate67. Deosebit de importanta pentru succesul expertizei este alegerea materialului de comparatie .

Se vor alege materiale cu garantii de autenticitate(state de plata, contracte de munca, carti de munca, , semnaturi din buletin, acte autentificate de notar, etc. )ca si alte acte de comparatie de natura sa asigure acuratete concluziei. Este importanta si data de la care provin materialele de comparatie . Acestea trebuie cautate n perioadele apropiate si anterioare datei actului n litigiu. In practica sunt cazuri cnd organele judiciare accepta ca materiale de comparatie acte datate ulterior datei actului contestat, existand posibilitatea ca autorul semnaturii sa si fi schimbat "pro causa" modelul de semnatura. Nu este recomandabila nici realizarea unor probe de scris de la banuiti prin indicarea acestora de a imita semnatura suspecta, intrucat un subiect cu buna coordonare ar putea sa se apopie de model n mod absolut accidental. Experttiza grafica de calitate poate fi chiar n masura de a recurge la experienta organizata,
adica la o cercetare sistematica, selectiva, coordonata, condusa de ipoteze clare de lucru, bogata n corelatii si verificari68.

Metodele de examinare grafica conturate n literatura de specialitate au fost n principal:

67 Bruno Vettorazzo-Metodologia della preizia grafica su base grafologica-Giufre Editore Milano 1998 pag.2 68 Bruno Vettorazzo- op. cit. Pag 3.

95

96 1. Metoda caligrafica .
Numita si gramatomorfica ori caligrafic descriptiva69- ea examineaza grafismele ca

structuri formale, plecnd n examinare de la criterii de natura morfologica. Potrivit acestei metode, doua scrisuri au acelasi autor daca sunt asemanantoare morfologic, sau au autori diferiti n caz contrar.70 Aplicarea acestei metode are un caracter superficial, descriptiv, bazat pe ntelegerea simplista a simetriei si a stabilitatii scrisului, conducnd la un paradox. Expertul ajunge sa aprecieze denaturat elementele de rigoare si obiectivitate, cautnd n paralel intersectii analogice de natura aparenta si recurgnd la elemente de natura empirica n afara recursului la logica expertizei. Un exemplu faimos al erorilor ce pot fi generate prin aplicarea metodei caligrafice este cel al procesului Dreyfus unde nsusi Bertillon a realizat o expertiza grafica. Acuzatia de spionaj a fost sustinutta pe ideea ca deosebirile grafice desprinse din actele examinate s-ar fi datorat chiar autodeghizarilor la carear fi recurs capitanul Dreyfus pentru a crea impresia ca scrisuln sau a fost imitat. Mai trziu s-a stabilit ca scrisul apartinea baronului Esterhazi.

2.Metoda grafometrica. Acesta metoda de examinare grafica nu priveste forma grafica n sine, ci are n vedere raporturile dimensionale care se stabilesc ntre forme si miscare, considerate constante n baza experintei empirice. Se confera astfel valoare identificatoare elementelor generate de raporturi interliterale, plasarilor spatiale, treaseelor curbilinii, orientarilor axiale, unghiulare, etc. Acestea sunt apoi reprezentate n diagrame ce sunt supuse aprecierii si compararii. Principala critica ce se poate aduce acedstei metode este faptul ca se reduce diversitatea
cvasi-inifinita a caracteristicilor grafice la o cotatie arbitrara, la elemente rigide, ce eludeaza tocmai aspectul att de complex si important al variabilitatii grafice71.

3.Metoda grafonomica
Este numita de unii autori si semnalectico-descriptiva72 acesta apare ca cea mai

moderna . Ea este derivata din cercetarile lui Bertillon, ale lui Crepiux Jamion si a fost apoi dezvoltata de scoala italiana de grafologie Ottolenghi, Falco ,Sorentino. Conforma acestei metode se au n vedere gesturile grafice ca expresii ale autorului si ansamblul elementelor
69 70 71 72 L.Ionescu op.cit pag. 155. Idem-pag.7. L.Ionescu op,cit. Pag 158. B.Vettorazzo-op.cit. pag. 14 si urm.

96

97 constatnte si variabile, mpletirea complexa a generalului si particularului n scris, semnaturi, cifre. Vor fi individualizate elementele de ordin general, variabilele si constantele ntelese n contextul genral. Interpretarea priveste sub aspectul naturaletei lor elementele normale repasari, model particular, ca si cele patologice- disgrafii, tremur patologic, miscari spastice, alternante, idiotisme grafice. Se ajunge astfel la individualizarea tipului grafic, iar prin compararea cu materialul necontestat la stabilirea corelatiilor complexe si la identificarea autorului. Un factor important apslicat acestei metode este luarea n considerare a tuturor elementelor individuale n antecedete autorului n masura n care au influentat grafiskmele vrsta la momentul scrierii, accidente, boli , infirmitati, etc.

Procedee de falsificare a semnaturilor 1. Copierea-poate fi directa, prin executare pe actul n litigiu a semnaturii model prin transparenta sau utilizand metoda proiectiei. Copierea indirecta-prin folosirea hartiei copiative(indigo sau plombagina)prin care se transmit traseele originale , apoi se repaseaza. Uneori, transpunerea se face prin presiune. Astfel, actul pe care se va realiza semnatura este asezat pe un suport mai moale(carton, mai multe coli de hartie, lemn de brad)iar semnatura ce se copiaza(modelul) se urmareste cu un pix sau un creion tare. Traseele de presiune vor fi apoi acoperite cu creion, pix, stilou. Urmele de presiune raman nsa vizibile, pe verso, traseele cu instrumentul de scris sunt ezitante. Copierea unei semnaturi are ca rezultat perfecta corespondenta dimensionala intre semnatura copiata si cea rezultat. La examinarea microscopica se pot observa traseele initiale realizate cu creionul si apoi repasate.

In practica uneori, falsificatorul depune ca material de comparatie tocmai actul de pe care a fost copiata semnatura n litigiu, pentru a convinge de"autenticitate". Aceasta perfecta corespondenta dimensionala este dovada indubitabila a falsului, de oarece nici o persoana nu poate semna absolut identic dimensional. 2. Imitatia servila Este o modalitate prin care falsificatorul incearca sa redea, dupa un model pe care il observa, o semnatura autentica. Rezultatul va fi n general lipsit de spontaneitate, cu trasee lente, cu reluari, opriri si chiar corecturi. Sunt foarte rare cazurile cnd autorul unei semnaturi realizate prin imitatie servila poate fi depistat. Aceasta de oarece, in acest caz scrisul 97

98 falsificatorului se depersonalizeaza, urmarindu-se reproducerea scrislui imitat. Numai uneori, spe final, pierzandu-si rabdarea, falsificatorul scapa unele elemente personale n semntura imitata(de exemplu-un final eterat urmat de un punct ca si n semnatura proprie). c)Imitatia liberase realizeaza prin "invatarea "semnaturii ce trebuie imitata. Prin exercitii prealabile se elimina lipsa dinamismuluii si a coordonarii. Are loc nsa o reproducere cu mai putina acuratete a detaliilor, si pot aparea unele deosebiri. identificarea ramane nsa dificila , chiar daca exista sanse mai mari decat la imitatia servila, aparand unele elemente personale(ex. -inclinatie, linia de bza, atacul unor litere). d)Semnaturile executate din fantezie n acest caz nu se urmeaza un model autentic ci"se inventeaza" o semntura. Pentru aceste cazuri grafismul folosit va fi apropiat de cel al executantului, regasindu-se caracteristici suficiente penru identificare.

98

99

CAPITOLUL VII CERCETAREA DOCUMENTELOR SUSPECTE

Problema falsificarii actelor a fost si ramane la ordinea zilei. Ea a capatat chiar amploare n conditiile societatii moderne, in care notiunea de act -inteleasa ca orice inscris tiparit, dactilografiat, manuscris, desenat, imprimat n alte moduri ( xerox, laser, etc. ) prin intermediul caruia se atesta o stare, identitate, profesie, sau o valoare ( de exemplu-cartile de credit, cartelele telefonice, documente bancare, vize turistice, s. a. )- implica uneori tehnici extrem de sofisticate. Evolutia tehnologiilor de realizare si protejare a documentelor este impusa, alaturi de progresul tehic si de utilizarea decatre falsificatori a celor mai noi tehnici si metode , realizandu-se documente false a caror aparenta sa se apropiectmai mult de cele autentice.

Sectiunea 1. Notiunea de document. Documente suspecte

Desi, n general notiunea folosita este cea de act 73 sau nscris, consideram mai
adecvata n terminologia examinarii criminalistice utilizarea notiunii de document. Pe de o parte, aceasta noiune este mai cuprinzatoare sub aspect terminologic si semantic, fiind mai complexa dect cea de act. Termenul de document este mai sugestiv pentru scopul pe care l serveste, acela de a fi " expresia grafica a unei manifestari sau declaratii de vointa, ori a unei atestari a unui fapt " rednd prin continut fapte, mprejurari, evenimete, stari, actiuni de care legea penala leaga anumite consecinte juridice. 74

n acelasi timp, notiunea de document este concordanta si cu definitia ei criminalistica prin care se vizeaza " orice nscris tiparit, dactilografiat, manuscris, schita, desen, prin care se atesta starea civila, identitatea personala, pregatirea scolara
73 Dictionarul enciclopedic romn, Editura stiinitfica, Bucuresti 1975, pag. 8, 272, 278, 468. 74 SANDU D. , Falsul n acte, Editura Dacia Cluj l977, pag. 9.

99

100 ori profesionala, ncheierea de diferite contracte, felurite declaratii, precum si bilete de calatorie, timbre, etc. ". 75 Consideram util sa amintim aici faptul ca, n practica, n multe din ordonantele sau ncheierile prin care se cere efectuarea unei expertize criminalistice asupra unor documente contestate se foloseste expresia ". . . sa se examineze actul fals. . . ". Apreciem aceasta formulare ca fiind incorecta avnd un continut de pronuntare prematur, ntruct un act suspectat de a fi fals poate fi autentic, necontrafacut, nemodificat, poate sa fie doar partial modificat, etc.

Pe cale de consecinta consideram ca mult mai adecvata utilizarea termenului de document contestat sau de document suspect. n domeniul examinarii criminalistice a documentelor problemele ce sunt supuse cercetarii sunt de o extrema varietate, la fel ca si actele ce se cer a fi examinate. Gama actelor se ntinde de la simple acte sub semnatura privata, pna la acte oficiale, de identitate, acte vamale, carti de credit, s. a. Spectrul problemelor ce se cer a fi rezolvate cuprinde modificarile aduse documentelor, modul lor de falsificare sau de contrafacere, ajungnd pna la diferentele de vechime ntre anumite mentiuni, sau la stabilirea vechimii actului n ntregime. n domeniul documentelor cu origine de oficialitate, sub aspect temporal, ntinderea perioadei de redactare, emitere si folosire curenta a acestora este n general limitata la circa 30-35 de ani 76 si doar n mod exceptional se cere examinarea unor documente avnd o vechime mai mare de 40-50 de ani.

Sectiunea 2. Unele aspecte teoretice Pentru domeniul penal prezinta interes numai acele documente care sunt apte de a produce consecinte juridice. Ele trebuie sa aiba deci valoare probatorie, interesnd nsa si posibilitatea reconstituirii mprejurarilor n care acestea au fost ntocmite, emitentul, persoana ndrituita a face uz de document, s. a. m. d. n asemenea situatii documentele devin probe materiale, pastrnd acest regim si n cadrul expertizei

75 MIRCEA I. , Criminalistica, Editura FundatieiChemarea Iasi 1992, pag. 232

76 CLEMENT J. L. , RISSI B. , Lexpertise scientifique des documents falsifies ou contrefaits, Part I, Revue Internationale de Police Criminelle nr. 3/1983 , pag . 66 .

100

101 criminalistice. O data cu contestarea veridicitatii sale documentul suspect devine -din mijloc de proba- o proba materiala, putnd servi la dovedirea falsului, la identificarea autorului sau autorilor, ca si la elucidarea celorlalte mprejurari sub aspect judiciar si criminalistic, pentru aflarea adevarului n cauza. Codul penal face nsa distinctie ntre nscrisurile sub semnatura privata si cele oficiale. n acest sens, potrivit art. 150 al. 2 asa cum a fost modificat prin Legea 140/1996, nscris oficial " este orice nscris care emana de la o unitate la care se refera art. 145 sau care apartine unei asemenea unitati. Art. 145 defineste termenul de "public" prin tot ce priveste autoritatile publice, institutiile sau ale persoane juridice de interes public, administrarea, folosirea sau exploatarea bunurilor proprietate publica, serviciile de interes public, precum si bunurile de orice fel care, potrivit legii, sunt de interes public. Art. 288 al. 3 Cod Penal completeaza continutul notiunii de nscris oficial asimilnd acestora " biletele, tichetele sau orice alte imprimate producatoare de consecinte juridice. "

"Per a contrario" se poate deduce ca toate celelalte acte ce nu ndeplinesc conditiile de mai sus sunt sub semnatura privata. Odata autentificat nsa, actul sub semnatura privata capata si el un caracter de oficialitate, falsificarea lui realiznd continutul infractiunii de fals n nscrisuri oficiale. O problema care ar putea fi discutata este cea a documentelor bancare, de expeditie, etc. emise de catre unitatile bancare, societatile comerciale cu capital privat. Interpretarea textelor legii penale actuale si a practicii ne conduce la concluzia ca acestea ar avea pozitia unor acte sub semnatura privata. Opinam nsa ca, ele au totusi un caracter si un continut ce excede unmplu act sub semnatura privata, fiind purtatoare ale unor stampile, avize, etc. ceea ce le confera de principiu ( si pna la proba contrarie) o credibilitate superioara. Daca sub aspectul ncadrarii faptelor de fals legate de documentele amintite fapta ramane n domeniul art. 290. C. Penal, din punctul de vedere al terminologiei criminalisticii, credem ca nu ar fi deplasata, si nici neconforma cu continutul textelor de lege utilizarea pentru aceste documente a termenului de documente cu sorginte de oficialitate.

Notiunea de fals n acte nu este precizata n legea penala printr-o definitie a la lettre, dar art. 288, 289, 290 din Codul Penal fac o enumerare a principalelor forme de 101

102 manifestare a falsului n acte: nscrisuri oficiale, -fals intelectual, -fals n nscrisuri sub semnatura privata. Literatura de specialitate, ct si practica judiciara au relevat elementele esentiale
ale infractiunii de fals n acte, aratnd ca aceasta prezinta trei caracteristici principale si anume 77:

-fals material n

-alterarea adevarului continut ntr-un document, -producerea efectiva sau aptitudinea de a produce consecinte juridice, -prezenta elementului intentie la savrsirea faptei. Alterarea adevarului cuprins ntr-un document are loc n principal "in faciendo" 78 putndu-se produce nsa, asa cum precizeaza n mod expres art. 289 C. Penal " prin omisiunea cu stiinta de a insera unele date sau mprejurari ". Fara o hotarre si fara exteriorizarea ei prin actiune nu poate exista infractiune, deoarece numai o actiune (o inactiune) poate aduce atingere valorii sociale si deci sa produca urmari sociale periculoase 79. Oricare ar fi modurile de alterare a adevarului pe care se prezuma ca l exprima documentul suspect, ele se reduc n principal la doua forme: falsul material si falsul intelectual. Falsul intelectual se savrseste concomitent cu ntocmirea, redactarea documentului si consta n general din omiterea unor date, inserarea unor date neadevarate, atestarea unor elmente neadevarate, etc. Falsul material se poate comite att concomitent cu ntocmirea documentului,
prin realizarea unui document n ntregime contrafacut, ct si dupa redactarea acestuia printr-o modificare (alterare) fizica a sa. Notiunea de contrafacere are aici sensul de a reproduce ceva n mod fraudulos, de a plasmui, de a imita, de a alcatui ceva cu scopul de a i atribui un caracter de autenticitate 80. Alterarea unui nscris consta din

77 SANDU D. - op. cit. pag. 13 78 SANDU D. , op. cit. pag. 12. 79 BASARAB M. , Drept penal Partea general a, Editura didactica si pedagogica Bucures ti 1983, pag. 43

80 VASILIU T. , ANTONIU G. s. a. , Codul Penal comentat si adnotat . Partea generala , Editura StiinifIca Bucuresti 1972 , pag 251-252.

102

103 denaturarea lui, modificarea materiala, transformarea continutului, stergerea n orice mod de litere, fraze, cuvinte, semne de punctuatie, ori folosirea unor procedee de juxtapunere. Desi legea penala nu face deosebire ntre diferitele modalitati de realizare ale falsurilor, referindu - se doar la efectele acestora - falsificarea - n practica s-a apreciat ca un document poate fi : 1. falsificat - prin modificari partiale aduse unui act autentic, 2. contrafacut - prin producerea unui document n totalitate fals. ntr-o lucrare pe care o consideram de importanta asupra expertizei stiintifice a documentelor, se arata ca"Desemnam prin termenul de << contrafacere >> orice imitare frauduloasa( subl. ns. S. A. ). A contraface un obiect consta deci din a fabrica n totalitate o copie, ct mai fidela posibil, de maniera n care ea sa poata fi confundata cu originalul. n materie de documente, autorul falsului. . . face apel, pentru a-si atinge
scopul, la materiale de nlocuire ( hrtie, cerneala, etc. ) a caror calitati sunt suficient de apropiate de cele ale materialelor autentice pentru a nu fi distinse la un simplu examen vizual. " 81.

Distinctia dintre contrafacere si falsificare este mult mai clara daca vom face n acest sens o referire la bancnote. Acestea pot fi falsificate -prin transformarea unei bancnote de 5 dolari (USD) ntr-una de 50 , adaugnd cifra 0, sau pot fi contrafacute prin tiparire, copierea cu un copiator color, s. a. m. d. Rezumnd, putem arata ca sub aspect criminalistic un document poate fi supus unor modificari partiale ( n scopul de a fi folosit ulterior la dovedirea unor calitati, valori, drepturi neadevarate) sau poate fi produs n afara conditiilor legale, de catre o persoana neautorizata, de catre o sursa neoficiala, n scopul de a nsela vigilenta organelor abilitate sa controleze documentele respective ( organe vamale, politie, etc. ).

Sectiunea 3. Examinarea documentelor.

81 CLEMENT J. L. , RISSI B. -op. cit. pag. 151

103

104

Examinarea actelor suspecte(a caror autenticitate este contestata)va avea n primul rnd n vedere aspectul lor general. Se vor examina caracteristicile exterioare, dar si cele intrinseci: a)greutatea specifica-pentru identificarea sorturilor diferite de hartie sau alte materiale. b)grosimea hartiei -element deosebit de important, deoarece calitatea(finetea)difeitelor prelucrari prin care rezulta o anumita hartie permite distingerea de alte categorii, tipuri sau surse de fabricatie. Ea este important a fi stabilita n special n cazul actelor realizate prin compunerea mai multor parti care provin din acte autentice, pentru a a realiza un act cu aparenta de autenticitate. De exemplu, un act al carui text provine de la o sursa, iar semnatura si sigilii le de autentificare de la un act autentic care a avut un cu totul alt continut). n cazul bancnotelor false, grosimea si greutatea specificaa hartiei vor fi examinate n mod absolut necesar prin comparatie cu bancnotele autentice, c)Culoareaimprimarilor, a scrisului, tusului de stampila, si hartiei. Invechirea naturala, datorata trecerii timpului va produce n general urme specifice care difera de cele create n mod artificial prin doiferite mijloace cum ar fi plasarea actului fals intre doua straturi textile peste care se aplica un fier de calcat fierbinte, sau tinerea actului pe o plita incinsa un anumit timp. d)Compozitia chimica a materialului de baza se va examina, ea fiind deosebit de relevnta, de oarece prezenta diferitelor substante de inalbire optica sau lipsa lor permite aprecierea falsului. De exemplu, noul model de marca germana este imprimat pe bumbac tratat special. Chiar pentru cea mai buna hartie, producatorii folosesc retete diferite de producere. In SUA, in cadrul serviciilor de investigatii exista o" biblioteca de retete"cuprinzand mostre si retete ale diferitelor cerneluri, vopsele, sarturi de hartie, cu indicarea anului si firmei de fabricatie, data comercializarii n diferite tari, s. a. e)Filigranarea si alte mijloace de protectie n procesul de fabricatie, colile de hartie cu destinatii mai deosebite(documente de importanta, acte de identitate, etc. )vor fi supuse unui proces de filigranare. Acesta consta n 104

105 trecerea pastei nefinisate printre cilindri filigranori, care ii confera o textura speciala(filigran multitonal, mat, sau umbrit ca mijloc de protectie speciala impotriva falsificarii. Tehnicile moderne de protectie impotriva falsificarii constaudin introducerea n textura materialelor pe care se vor imprima documente importante (cecuri, acte de identitate, bancnote)a unor fibre textile de 1-2mm care reactioneaza la razele ultravioletecu o luminescenta specifica, sau crearea unor retele speciale(caroiaje, si nuozitati)a caror alterare prin radiere, razuire, , tacare chimica, duc la extinderea pe suprafata actului n zona afectata a unor pete de culoare(de exemplu cecuri FujiBank). Firele de si guranta-sunt inglobate n materialul bancnotelor moderne(marca germana 1990, lei 1990, dolari 1990 )cuprinzand uneori inscriptii transparente, sau marcaje magnetice, imposibil de imitat fara o tehnologie extrem de costsi toare. Examinarea criminalistica se extinde si asupra calitatii substantelor utilizate la scriere, marcare, cum sunt:grafit, caolin, vopsea. Pentru investigarea cernelurilor, a pastei de scris, a vopselurilor tipografice se vor utiliza analize chimice complexe cromatografice, spectografice, radiatii Uv si IR, examinare neutronica si laser. Sectiunea 4. Metodele clasice de falsificare nainte de a aborda tehnicile si metodele utilizate de infractori n ultima vreme pentru realizarea unor documente false, vom face mai ntii o succinta trecere n revista a tehnicilor falsului n acte despre se poate spune ca sunt deja tehnici clasice. Faptul ca au aparut tehnici noi , nu nseamna ca celelalte au fost abandonate. Mai mult, am putea chiar spune ca cele moderne sunt doar reluari de pe o alta treapta de tehnicizare a celor clasice Ca urmare cunoasterea lor este necesara si constituie, credem noi, ABC-ul oricarui viitor expert n tehnica documentelor.

Intr- o lucrare de referinta pentru cercetarea criminalistica a falsului n acte din Romnia, republicata recent, se arata ca Procedeele cele mai frecvente de alterare a actelor sunt stersaturile si adaugirile. Aceste forme de modificare a unui act adevarat se pot ntlni separat sau mpreuna, pe acelasi act si chiar la acelasi cuvnt sau semn

105

106
grafic; de asemenea ele pot nsoti si alte forme de modificare ale actului 82. si gur ca metodele de falsificare, alterare a continutului unui document nu se opresc aici. La cele pe care autorul - mai - sus - citat le aminteste ca fiind mai frecvente , se adauga si falsul prin acoperire de text, falsul prin compunere din parti disparate a unui act nou, precum si falsul realizat prin spalare chimica (corodare) care precede de obicei audaugirile sau rescrierea integrala a unui act 83.

EXaminarea criminalistica va fi mai nti ndreptata asupra elementelor de continut, topografie a elememtelor de text si imprimare, precum si asupra realizarii, pe temeiul caror examinari se vor putea face primele aprecieri n legatura cu posibilul autor si metodele folosite de acesta. Actele falsificate n ntregime de aceeasi persoana au unitate de structura, att logica ct si grafica, ceea ce lipseste n majoritatea cazurilor de falsuri partiale.

Metodele de examinare a falsului se aleg si se aplica n functie de procedeul

utilizat la falsificare , de natura hrtiei, si a substantei de scris folosite la ntocmirea actului. 84

Falsul prin nlaturare de text are loc n principal prin folosirea metodelor de nlaturare fizica : razuirea si radierea . Gradul n care acestea sunt vizibile este determinat de substantele folosite la scrierea, imprimarea textului, mentiunilor ori semnelor ce se doresc a se nlatura, de intensitatea imprimarii si de tipul de suport material pe care s-a operat. Pe de alta parte, are importanta si priceperea celui care a nlaturat inscriptiile anterioare, precum si finetea instrumentelor folosite - corpuri ascutite, lame metalice, sticla, ace, radiere, pulberi abrazive. Cu acestea sunt nlaturate texte, litere, cuvinte, cifre, impresiune de stampile, etc.

Cnd razuirea ori radierea au fost realizate neglijent, ramn vizibile portiuni din traseele scrise sau tiparite anterior. Fibrele hrtiei sunt rupte si deteriorate n acel loc. Examinnd suportul actului prin transparenta se observa n locurile unde au fost ndepartate unele inscriptii, o mai mare transparenta a hrtiei. Alaturi de aceste aspecte, interventiile de natura mecanica asupra hrtiei se manifesta si prin :

82 SANDU D. , Falsul n acte - Descoperirea si combaterea prin mijloace criminalistice , Bucuresti 1994 Editura LUMINA LEX , pag. 11.
83 MIRCEA I. - Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1978 pag. 121-123. 84 Idem.

106

107
estomparea luciului hrtiei, deteliorarea fondurilor de protectie, a liniaturii, ntinderea cernelii, patarea si matuirea hrtiei, modificarea gradului de presiune al imprimarii, scrisului, dactilografiere repetata a unor caractere, repasarea scrisului. Scrierea cu cerneala n zona alterata produce o difuzie mare, o mbibare a fibrelor deranjatesi, n consecinta o ntindere a colorantului , care se materializeaza n calibrul mare al trasaturilor si n conturul lor neuniform. 85

Atunci cnd au fost ndepartate portiuni de ale unor texte manuscrise, asupra locurilor razuite sau radiate, se poate face o observare sub iluminare oblica si fotografii de umbre cu scopul de a demonstra eventuale diferente de presiune ale scrisului. Observatia microscopica , combinata cu dirijarea luminii, permite localizarea
stersaturii prin evidentierea umbrelor pe care le formeaza fibrele de hrtie descleiate si scamosate. 86

Relevarea scrisului preexistent poate fi facuta si prin folosirea convertizorului de raze infrarosii, a unei solutii pe baza de iod activ, sau a fotografiei sub raze ultraviolete.
87

O metoda mai precisa de depistare a ndepartarii mecanice a unor portiuni de pe acte o constituie betagrafia prin contact. Imaginea cliseu obtinuta prin radiatii beta este suprapusa pe un cliseu diapozitiv al actului realizat n lumina normala, apoi se realizeaza o fotografie color cu cele doua clisee suprapuse. Locul stergerii va deveni astfel vizibil O modalitate foarte precisa, dar mai putin accesibila este cea holografica.
Utiliznd doua fascicule Laser ce interfereaza la trecerea prin documentul suspect se va obtine pe o placa fotosensibila o imagine care va permite o rezolutie deosebita, iar pe cale de consecinta sa se discearna daca elmentele de modificare apartin hrtiei ca atare sau au fost create ca urmare a procesului de falsificare88

Evidentierea locurilor atacate mecanic de pe acte se poate realiza si printr-o metoda relativ mai simpla. Documentul suspect se presara cu o pulbere metalica, se poate folosi chiar pulbere toner pentru copiator. Actul este apoi introdus ntre doua
85 86 87 88 SANDU D. op. cit. , pag. 67. SANDU D. op. cit. , pag. 69. BALTEANU C. Examinarea actelor alterate prin stersaturi, n Tratat Practic de Criminalistica vol. III RADU A. Examinarea holografica , TRATAT DE CRIMINALISTICA , vol. III . pag. 284

107

108 placi metalice ntre care exista o sarcina de electricitate statica. Pulberea se va aglomera n locurile unde fibrele hrtiei au fost deranjate, si aceasta este mai subtire, sarcina electrica fiind mai sensibila n aceste zone. Actele pot fi alterate si prin metode chimice de corodare ori spalare. Mijloacele de evidentiere sunt n general cele ce permit si depistarea stergerii mecanice. La acestea se mai poate adauga si examinarea n radiatie ultravioleta. Zonele atacate chimic vor avea o flurescenta diferita de restul actului. Trebuie amintit aici faptul ca aceasta metoda nu da rezultate atunci cnd substanta folosita la spalare chimica nu produce reactia de fluorescenta. Prin mentinerea actului n contact cu o placa fotografica un anumit timp n ntuneric se va produce o reactie emulsiei fotografice cu reactivii ce pot fi ntrebuintati la corodare sau spalare chimica. De asemenea, tot prin contact, cu hrtie de turnesol se pot evidentia manoprele de stergere chimica. O alta metoda este masurarea conductibilitatii electrice a hrtiei, aceasta fiind modificata n zonele atacate chimic. Metoda necesita aparate de mare sensibilitate.

nlaturarea textului scris are nsa ca variante si cele n care textul este acoperit cu
diferite substante ( cerneala, vopsea, etc), fie prin hasurare, fie prin repasare(rescrierea) unor caractere, litere, cifre, fie prin rebaterea unor caractere dactilografiate. Pentru aceste situatii metodele de abordare pot fi diverse. Ele vor fi alese att n functie de modul de inlaturare al textului, ct si de substanta de acoperire. Procesul examinarii va fi orientat mai nti spre continutul textului ce a fost alterat. Se vor avea n vedere att ntreruperile nefiresti ale unor fraze, cuvinte, si mboluri grafice, ct si prezenta unor corecturi nejustificate de continutul si aspectul general al textului . De asemenea prezenta unor mentiuni facute cu alte instrumente ori materiale de scris dect cele initiale, trebuie sa fie examinata cu cea mai mare atentie. ntr-un act de nmatriculare auto au fost realizate moficari ale tipului, capacitatii cilindrice si anului de fabricatie al autovehicolului 89. Examinarea n radiatie ultravioleta, lumnina polarizata

si microscopie n nfrarosu au permis sa se stabileasca care au fost inscriptiile anterioare, aceste din urma concordnd cu cele existente n evidentele organelor de
89 Raport de expertiza criminalistica nr. 87/1998 realizat n dosarul nr. 85/P/1998 al Parchetului de pe lnga Judecatoria Toplita.

108

109 politie privind respectivul certificat de nmatriculare si pemitnd stabilirea fara dubii a unui fals prin nlaturare de text urmat de adaugarea unor mentiuni noi. nlaturarea mecanica, chimica sau prin acoperire a textelor de pe acte trebuie sa fie abordata cu atentie procednd la examinari prealabile viznd mai ales aspectul hrtiei n locurile unde s-au efectuat razuiri, radieri, spalari, etc. n special la pasapoarte , datorita hrtiei speciale folosite la confectionare falsul poate fi realtiv repede observat. Avnd n masa sa substanta de ncleiere din abundenta, suprafata este lucioasa. Mentiunile initiale, indiferent daca sunt imprimate prin dactilografire, sau prin scriere nu vor patrunde adnc n fibre datorita stratului superficial de ncleiere. n schimb, dupa atacarea fizica, suprafata lucioasa este lezata, avnd loc o rupere a legaturii fibrelor din hrtie, iar particulele fine de fibre si cerneala initiale sunt nlaturate. Acum nsa, fibrele ramase devin absorbante ale cernelii, stratul neimpregnat cu lianti devenind descoperit. Locul razuit sau radiat are un aspect mai mat sub iluminare polarizata cu unghi mic de incidenta, iar scrisul devine difuz, latit n masa hrtiei.

n cazul textelor nlaturate prin acoperire cu diferite substante solubile n apa( cerneala) se poate aplica o metoda simpla constnd din folosirea hrtiei de filtru sau a hrtei fotografice a carei gelatina a fost umezita. Acestea se aseaza peste textul acoperit si se lasa cteva minute. Prin nmuiere cerneala se va depune pe gelatina, iar inscriptia initiala va aparea inversata pe hrtia fotografica. Acesta operatie trebuie realizata n conditii de ntuneric, sub un filtru de lumina rosie sau verde, pentru a preveni nnegrirea hrtiei foto n contact cu lumina zilei. n cazul adaugirii sau intercalarii de text, datorita introducerii de noi cuvinte, cifre, sau litere are loc o nghesuire a semnelor ntre cele existente. Cnd pentru adaugire se folosesc instrumente, substante, masini de scris diferite scrisul adaugat va aparea diferit prin nuante, culoare, aspect, caractere grafie. n cazul textelor ascrise de mna se va putea apela la analiza grafoscopica pentru identificarea autorului initial si al adaugirii. Aceste situatii pun n evidenta prescurtari nefiresti, defasurari nefiresc de largi- avnd ca scop sa acoepre unele spatii goale-ori ingramadiri de litere sau cifre, ngrosarea unor trasee n mod nefiresc, diferente de oxidare ale trasaturilor de cerneala .

Consideram adecvata pentru mai multa acuratete si examinarea microscopica a intersectiei trasaturilor dintre cele doua texte. Vor putea fi observate astfel pe trseul 109

110 realizat ulterior a unor particule fine desprinse din materialul uscat al primului traseu. De asemenea, studierea continuitatii liniare a striatiilor lasate pe traseu de muchiile active ale instrumentelor de scris sau de literele masinii de scris, poate oferi informatii cu privire la utilizarea unor alte instrumente sau masini de scris. Dupa formarea unor liste de instrumente sau masini suspecte, se va putea face o examinare comparativa de identificare traseologica.

n special n cazul documentelor de identitate ( legitimatii, pasapoarte, etc. ) metodele clasice de falsificare includ si decuparea si reconstituirea unor file ori introducerea unor file contrafacute pentru a nlocui anumite parti ale unor documente . De regula se procedeaza la detasarea unor portiuni din act ce contine datele de identitate, inclusiv stampila si semnatura organului emitent. Portiunile vor fi introduse ntr-un nou act de pe care de asemenea au fost detasate elementele respective, sau care vor fi acoperite de cele noi. Uneori, se procedeaza la subtierea hrtiei cu glasspapier fin de pe actul ce va fi modificat prin compunere, iar portiunile detasate de pe alt act sunt si ele subtiate prin abraziune pe verso, apoi umezite si uscate prin presare peste actul modificat, adaugnd uneori si adeziv. Aceste manopere sunt realtiv usor vizibile cu ochiul liber, grosimea hrtiei fiind mai mare n locurile unde s-a operat. Aspectul zonelor respective este de uzura mai pronuntata, uneori doar pagina afecttata fiind mai uzata. Este utila si observarea atenta a versoului paginii recompuse, putndu-se vedea unele denivelari nejustificate ale hartieri, botiri datorate uscarii inegale a adezivului, chiar scrugeri ale surplusului de adeziv pe la marginile por tiunii adaugate. Examinarea sub radiatiile ultraviolete va putea pune n evidenta prezenta substantei de lipit, care va avea o fluorescenta deosebita de restul suprafetei. Adeseori, datorita uzurii, sau chiar compozitiei diferite a hrtiei actului modificat si a hrtiei proveninte de la alt document, chiar si acestea vor avea nuante diferite sub radiatia ultravioleta. O alta varianta de compunere a unor documente din portiuni provenite din alte documente este cea n care se procedeaza la nlocuirea fotografiei pe diverse documente de identitate. Pentru a preveni aceste falsuri, majoritatea documentelor moderne de identitate ( mai ales pasapoarte) au fie fotografia acoperita cu folii adezive, fie fotografia scanata si incorporata actului care apoi este laminat n plastic. n acest fel s-a pututu renunta la folosirea si giliului sec pe fotografie. n Romnia, sistemul este folosit la permisele

110

11 moderne de conducere, preconizndu-se folosirea sa si pentru cartile de identitate. n toate aceste cazuri, daca actele nu au fotografia scanata, atentia va trebui mai nti ndreptata spre integritatea timbrului sec ce nsoteste fixarea fotografiei pe document, sau a liniei de termosudare a foliei protective. Fotografia poate fi nlocuita prin mai multe procedee: -desprinderea fotografiei originale si lipirea uneia noi n loc, situatie n care se nlocuiesc si capsele de prindere; -aplicarea unei foitografii noi peste ce initaila. n acest caz uneori sunt vizibile marginile imaginii acoperite, iar grosimea este foarte mare, iesind imediat n evidenta; -desprinderea stratului fotosensibil de pe o fotografie si aplicarea lui pe actul de modificat; -aplicarea pe folia transparenta a unei fotografii si aplicarea apoi a unei noi folii protectoare. Unii falsificatori decupeaza fotografia n zona capselor de prindere si o lipesc peste actul falsificat. Apar atunci vizibile scrugeri ale substantei adezive sau patari ale fotografiei. Aceste manopere sunt frecvent nsotite de prezenta unor urme de capsare dubla pe pagina urmatoare celei falsificate, de urme de taiere sau ntepaturi lasate pe hrtie de instrumentele folosite. Prin desprinderea fotografiei originale hrtia este scamosata, fonta de si guranta este deteriorata. Uneori, prin introducerea unor fotografii provenite de pe alte documente semnaturile, stampilele, mentiunile sunt ntrerupte sau incomplete. Cnd noua fotografie este mai mare, ea poate acopri unele portiuni sau mentiuni n mod anormal, nejustificat.

Asa cum vom arata n cele ce urmeaza, fara ca metodele clasice de imprimare si realizare a documentelor sa - si fi pierdut valabilitatea, au aparut mijloace tehnice noi de realizare a unor elmente grafice, iagini etc. si de transpunere a acestora pe suporturi din cele mai diferite. Odata cu ele s-a manifestat si folosirea lor frauduloasa. Metodele descrise mai sus, sunt n zilele noastre folosite alaturi de tehnici noi, uneori chiar n combinatie cu acestea.

\\\\
111

112

Sectiunea 5. CONTRAFACERE

FALSUL

PRIN

Principalele metode sunt: -copierea si imitarea(specifice actelor scrise cu mana); -contratiparul; -decuparea; -fotocopierea(reproducerea tip xerox); -trucajul fotografic si electrostatic(xerox); -alte metode de falsificare. Contratiparul Metoda consta n tiparirea unor acte false cu o matrita realizata dupa cea originala.

Acest procedeu este specific falsificarii de bancnote, cecuri de calatorie, titluri de proprietate, documente bancare. n ultimii ani, intara noastra au aparut n special bancnote false de dolari SUA, realizate prin tiparire. Aceste falsuri sunt susceptibile de abateri care incep cu"cupiura"bancnotei, continua cu lipsa de finete a matritei si erori de desen, precum si cu lipsa calitatilor materialului original pe care este imprimata bancnota autentica, culorile sunt prea vii sau prea slab imprimate, etc. Decuparea Este o modalitate de fals prin care se pot alcatui texte din litere separate provenind din diferite carti, ziare, etc. Metoda este specifica scrisorilor anonime, calomnioase. Autorul este relativ greu de identificat. Un caz interesant de fals prin decupare este cel dintr-un dosar solutionat n 1970 de dl. procuror Iuliu Andrei la Cluj . Falsificarea s-a bazat pe urmatorul procedeu: -de pe lozuri necastigatoare din aceeasi serie se freca cu degetul umezit , indepartandu-se un strat de hartie de pe doua lozuri, ramanad n transparenta cuvantul"necastigator". Cu o lama se razuiau literele de pe al teilea loz, cu exceptia literelor "S"si bara verticala a lui"T"care devenea astfel "L". 112

113 Din primele doua lozuri subtiate se decupau literele care, umezite cu saliva, erau transferate pe cel de-al treilea cu ajutorul unui bat de chibrit , realizandu-se cuvantul"una suta lei". In acest mod au fost realizate 124 de lozuri false n perioada iulie 1969-aprilie 1970. Fotocopierea si trucajul xerox. Metoda este tot mai raspandita atat datorita accesibilitatii tot mai mari ct si usurintei aparente a ralizarii falsurilor ori contrafacerilor. Cunoscutul criminalist si expert nord - american Orway Hilton arata despre
evolutia expertizei criminalistice a documentelor ca aceasta a suferit schimbari semnificative . . . n anumite privinte ea este o stiinta mult mai complicata dect era la jumatatea anilor 30, totusi nu trebuie sa credem ca munca ( expertului n. n. ) era atunci mai usoara dect azi. Nu a fost nici o data o sarcina usoara . . . sa descoperi falsificarea ori alterarea documentelor, ori sa raspunzi la multitudinea de probleme puse expertului. Modul n care sunt realizate astazi documentele poate sa furnizeze totusi o mai mare varitate de probleme dect n trecut. 90

Formulata n urma cu aproape un deceniu, n pofida timpului scurs, afirmatia nu si-a pierdut actualitatea. Evolutia mijloacelor tehnice de realizare, multiplicare, ori transmitere a documentelor nu a avut loc peste noapte. Ea a fost mai degraba un proces de evolutie graduala, avnd n acelasi timp o componenta stimulativa -competitia economica si evoluita tehnico-stiintifica . Alaturi de aceasta, desi nu ntotdeauna recunoscuta, dar nici o data ignorata, tendinta de utilizare a tehnicii noi n scopuri ilicite, a stimulat cautarea si dezvoltarea unor noi mijloace de protejare a documentelor mpotriva falsificatorilor. Pe acest fundal, dezvoltarea mijloacelor tehnice de realizare si reproducere a textelor si imaginilor a fost completata de evoluta mijloacelor de comunicare la distanta si potentata de patrunderea si influenta tehnicii de calcul n toate domeniile. Concomitent au sporit cerintele ridicate n fata criminalisticii de a descoperi si demonstra prin metode tot mai evoluate si precise falsurile sau contrafacerile. Au aparut falsuri la realizarea

90 HILTON O. - op. cit. , pag. 310.

113

114 carora sunt utilizate copiatoarele, aparatele telefax, sistemele computerizate de preluare, stocare, prelucrare si reproducere a textelor, imaginilor ori si mbolurilor grafice. Pna n 1989 utilizarea n Romnia a mijloacelor de copiere pentru realizarea de falsuri era extrem de redusa. Acest fapt era att produsul slabei raspndiri a mijloacer de reproducere, ct si controlul strict asupra detinerii si folosirii acestora. Un alt factor poate fi gama relativ limitata de utilizare a actelor respective n acea perioada. Dupa revolutie, odata cu vnzarea si utilizarea nerestrictiva a mijloacelor de copiere ori reproducere, cu accesul la tehnica de calcul noua au aparut si au devenit relativ frecvente si n tara noastra cazuri de fals ori contrafacere n care acestea au fost utilizate. Predomina contrafacerile de bancnote , att straine ct si romnesti, dar sunt vizate si alte tipuri de documente. Ne vom referi la unele cazuri din practica ilustrnd cu ele diverse aspecte ale problemelor pe care ne propunem sa le abordam n aceasta parte a lucrarii.

Necesitatile practice ale activitatii de birou si corespondenta au impus crearea unor mijloace de copiere rapide . O prima metoda a fost sistemul de imprimare DIAZO 91. Aparatele care l utilizau produceau copii necorespunzatoare calitativ pentru documentele cu scop comercial sau dupa documentele de identitate. Detaliile erau neclare , uneori chiar elementele mai mari dimensional erau reproduse estompat, neclare. Aceste deficiente au impus trecerea la metode noi. Au fost create doua sisteme bazate pe reflexia luminii la trecerea prin documentul de reprodus. Actul era plasat direct pe hrtia fotosensibila. . Metoda de transfer al imaginii prin difuzie directa a fost dezvoltata si introdusa pentru prima data n anul 1952, n SUA. O tehnica de developare umeda permitea realizarea unei copii negative. Aceasta era apoi presata pe o coala pozitiva realizndu-se astfel transferul propriu-zis al imaginii. Cele doua coli erau apoi separate nainte de uscarea definitiva.

91 HILTON O. - op. cit. , pag. 313.

114

115 Un alt procedeu de transfer al imaginilor se baza pe utilizarea unei folii de gelatina ca pozitiv. Procedeul este cunoscut sub denumirea de Eastman Verifax 92. Lumina difuzata la trecerea prin documentul de reprodus determina pierderea unei parti din finetea detaliilor. Pe de alta parte, calitatea reproducerilor scadea pe masura ce se epuiza solutia activa. Deficientele metodelor descrise ngreunau munca de identificare a falsurilor si limitau posibilitatile de lucru ale expertilor.

n anul 1950, firma 3 M a creat primul procedeu de copiere uscata direct pozitiv. Metoda este cunoscuta sub denumirea de THERMO FAX. Ea este o copiere termografica bazata pe utilizarea radiatiilor infrarosii sau a radiatiei termice pentru developarea imaginii copie. Deficientele acestei metode constau n faptul ca cernelurile fara pigmenti metalici ( fara ftalo-cianine ) respectiv textele, schitele sau desenele realizate cu acestea - de exemplu schite sau desene tehnice realizate cu cerneluri Rotring, imprimarile de texte, tabele, sau cifre scrise prin intermediul masinilor de scris cu banda pe baza de carbon, ori cu imprimante matriciale cu ace pe banda carbon nu pot fi copiate. La ceasta se adauga si faptul ca aceste copii nu pot fi pastrate un timp prea ndelungat n conditiile unui mediu cald. Temperatura mai ridicata a mediului din arhivele de acte faciliteaza relativ rapida degradare a copiilor realizate prin metoda termografica.

Ordway Hilton aminteste faptul ca datorita deficientelor copiilor termografice au existat cazuri n care s-a suspectat falsificarea unor semnaturi , pentru a constata apoi ca sunt doar repasari cu creionul ale unor semnaturi de pe anumite documente n scopul ca respectivele semnaturi sa poata fi citite prin metoda ThermoFax 93. Metoda este similara celei utilizate azi la majoritatea aparatelor telefax cu cap termic. n cursul anilor 60 firma a reusit sa mbunatateasca metoda, adoptnd un procedeu derivat, bispectral. S-a nlaturat astfel att slaba calitate a copiilor termografice, ct si durata redusa de pastrare. Perfectionarile ulterioare au permis sesizarea si reproducerea si a textelor ori desenelor realizate cu ajutorul anumitor cerneluri fara pigmenti metalici.

92 Idem. 93 Idem.

115

116 Ramne nsa de precizat faptul ca acest tip de copiatoare folosesc hrtie speciala termo-sensibila, ceea ce face ca metoda sa nu fie ntru totul competitiva cu copiatoarele ce utilizeaza metoda creata de firma RANK XEROX si care necesita hrtie normala. La sfrsitul anilor 50 firma RANK XEROX a realizat primele aparate copiator care utilizau un procedeu electrostatic de transfer al imaginii. Imprimarea se facea pe hrtie obisnuita, copiile alb-negru rezultate avnd o calitate satisfacatoare. Copiatorul electrostatic creat de firma Xerox este de fapt un mecanism mai complex asemanator unui aparat fotografic avnd un sistem de lentile care permite transferul imaginii pe un cilindru electrostatic. La rndul sau, acest cilindru, n functie de ncarcarea cu sarcini electrostatice preia o pulbere fina numita toner. Cilindrul este apoi rulat peste coala de hrtie pe care tonerul este topit cu ajutorul caldurii si fixat astfel pe document. .

Tonerul este de fapt o pulbere sintetica cu calitati plastice, avnd fie culoarea neagra, sau pentru copiatoarele moderne color culorile sunt cele complementare: rosu, galben, albastru. Prin topirea sa n procesul de transfer se obtin copii permanente. Restul tonerului neutilizat, ct si cenusa rezultata n procesul de topire sunt nlaturate si colectate ntr-un recipient special. Procedeul este destul de complex, iar primele modele de copiatoare erau destul de voluminoase, costsi toare si relativ lente. Au fost create apoi modele noi, cu viteza de lucru mai mare , avnd un volum mai redus si cu posibilitai noi de colationare a documentelor cu mai multe pagini. Unele modele realizau copii pe hrtie cu oxid de zinc, prin acelasi transfer electrostatic al imaginii. Dupa ce metoda Xerox a devenit accesibila si altor producatori, au fost create modele mai rapide, iar copierea electrostatica pe hrtie normala a devenit cea mai utilizata pe plan mondial pentru multiplicarea actelor. Accesul si utilizarea relativ simpla a unui copiator au dus la cresterea numarului
de falsuri prin utilizarea frauduloasa a copiilor electrostatice, iar expertiza va ncerca sa stabileasca n ce constau acestea - adaugiri, nlaturari de cuvinte, cifre, etc, si sa determine diferitele defecte caracteristice ce apar n cursul functionarii aparatului 94,

94 TOTTY R. N. , BAXENDALE D. - Defect marks and the identification of photocopying machines, The forensic Scientists Society Journal, vol 21, nr. 1/ 1981 pag . 23-30. HILTON O. -Detecting fraudulent phtocopies, -Forensic Science Journal, vol. 13, 1979, pag. 117-123.

116

117 reflectndu-se n aspectul copiei rezultate, ori prin analiza continutul cenusei de toner rezultate sa ajunga la individualizarea copiatorului sau la stabilirea generica a tipului si marcii sale 95. De fapt, nca de la modelul de copiator Photostat, aparut n urma cu aproape cinci decenii, se ridica problema utlizarii frauduloase a copiatoarelor, si paradoxal, evolutia modelelor si obtinerea unor copii de buna calitate a simplificat munca falsificatorilor, ajungnd la ceea ce unii autori numesc deja push buton forgery - falsul printr - o simpla apasare de buton. .

Expertul criminalist este acum chemat sa tina pasul cu progresul tehnicilor de

fotocopiere 96, descoperind specificul si deficientele fiecarui procedeu, chiar al diferitelor modele de copiatoare, pentru a putea trece de la general la particular, combinnd examinarile cu instrumente optice, de natura traseologica ( asupra defectelor specifice aparatului ), cu examinari fizico-chimice de profunzime si precizie : spectroscopie n infra-rosu, microscopie electronica de baleiaj, fluorescenta n radiatie X, etc. 97

Sectiunea 7. Copiatoarele color. Posibilit ati de identificare. Termocopierea. Specific. Identificare. n ultimul deceniu, au devenit destul de accesibile si tot mai performante copiatoarele color Pe masura dezvoltarii tehnice, posibilitatile de lucru oferite de aceste copiatoare au fost completate de metode digitale de analiza, prelucrare, recompunere si reproducere a imaginilor. Devenite adevarate tipografii color de buzunar , noile tipuri de copiatoare color pot produce copii color de nalta fidelitate si claritate, pe cele mai diferite substraturi materiale, de la hrtie normala, la folii transparente si folii plastice opace adezive.

95 KELLY J. H. - Classification and identification of modern office copiers -abstract- The American Board of Forensic Document Examiners. , Colorado Springs 1983, pag. 5.
96 HILTON O. - 0p. cit. , pag. 118.

97 CANTU A. A. - A sketch of analitycal methods for document dating. , International Journal of Forensic Document Examinares, Vol. 1, No. 1 Jan/ Mar. 1995 , pag. 44-45.

117

118 Unul dintre ultimele modele produse de firma RANK XEROX - modelul Xerox 5775 este dotat cu un sistem computerizat de prelucrare digitala a imaginilor, putnd reproduce pe hrtie sau pe alte substraturi imagini de pe diapozitive, memora si transpune imagini, si mboluri sau texte de pe diferite documente pe unul final, recompus sau creat ca un act nou. Aparatul mai permite si reproducerea color, prin prelucrarea unor documente sau imagini prezentate initial n alb/negru.

Rezumnd metodele de copiere oferite pe piata europeana la acest moment ,

putem arata ca principalele procedee comerciale de copiere si reproducere sunt urmatoarele, exemplificam si cu unele modele si producatori 98:

1. copiere fotografica(Ciba Copy CC 1217, Konica U-Bix color) 2. copiere electrostatica- analogica ( Colorocs , Ricoh NC 305) 3. copiere electrostatica digitala (Canon CLC 500, Kodak ColorEdge 1550) 4. copiere digitala cu jet de cerneala -ink jet-(Canon BubbleJet), 5. copiere analogical si licografica (Sharp CX 4500), 6. copiere digitala prin transfer termic ( Toshiba PC 50 S, Sharp CX 5000). n functie de sistemul de copiere difera si hrtia folosita: fotosensibila,

termosensibila, normala. Modul de transmitere a semnalului - analogic sau digital influenteaza claritatea copiilor, cel digital 99 asigurnd o mai mare putere de rezolutie. Devenite tot mai complexe , copiatoarele color au atras atentia falsificatorilor, fiind folosite n special la contrafacerea bancnotelor, dar si a unor cecuri de calatorie, vize , etc.

n cele ce urmeaza vom descrie succint modul de functionare al unui copiator color, cunostiinte pe care le consideram un minim necesar pentru a putea nelege modul n care se poate face identificarea unui copiator color. Documentul de reprodus este asezat pe o placa de sticla, cu imaginea ce urmeaza a fi reprodusa cu fata catre suprafata de sticla. Pe sub ecranul de sticla se deplaseaza un modul mobil care poarta sursa de lumina pentru expunere. Expunerea imaginii se
98 n acest sens , MAZZELA W. D. , ROUX C. , LENNARD C-J. n The computer assisted identification of colour photocopiers , Science & Justice No. 35 / 1995 , pag. 119 reproduc o lung a lista de marci si modele de copiatoare disponibile pe piata, la momentul realizarii studiului. 99 DIGITIZARE =Transformarea unei reprezentari continue ( analogice ) ntr-o forma discreta (numerica). Dictionarul de informatica- sub redactia Tiberiu Popescu, Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti , 1981, pag. 123.

118

119 face cu ajutorul unei surse fluorescente de lumina de mica putere ( de exemplu, la modelul Xerox 5765 puterea este de 20 W ). Sensorul pentru imagine, asemanator unui obiectiv fotografic, este deplasat pe lungimea ecranului de sticla o data sursa de expunere. Deplasarea modulului de scanare se face 100 cu ajutorul unui motor electric acionat pas-cu-pas, pentru a asigura continuitatea deplasarii si finetea pozitionarii. Semnalul rezultat prin scanarea imaginii este convertit n semnal digital . Acesta este apoi procesat si introdus n sistemul de prelucrarea imaginii din copiatorul propriuzis. Pe un cilindru electrostatic cu rol colector este realizata n sarcini electrostatice imaginea latenta. Un laser cu neon si helium, de mica putere, ( clasa I de precizie ), genereaza prin intermediul unui raster (grila liniara de mare finete) imaginea pe care va fi colectat tonerul. Acesta este preluat prin intermediul unor pensule electromagnetice

si distribuit pe cilindru. Imaginea latenta este compusa din trei sau patru straturi de toner color ( n functie de modelul aparatului ) repartizate pe culorile fundamentale: rosu magenta, galben, albastru cyan , iar la copiatoarele cu patru culori si negru. n cadrul unui proces numit developare are loc combinarea culorilor de baza rezultnd imaginea color finala. Sensori optici si repartitori din fiecare compartiment ce contine toner color asigura monitorizarea nivelor de toner preluat, rezultnd prin complementaritatea culorilor de baza celelalte culori necesare imaginii. Nivelele de amestec pot fi att preselectate ct si standard ( auto reglabile). Tonerul este transferat de pe cilindrul colector pe hrtie, n cadrul unor treceri mutiple, rezultnd copia finala. Topirea tonerului n cadrul imprimarii propriu-zise este urmata de descarcarea cilindrului receptor. n final, un modul de curatire asigura ndepartarea resturilor de toner uzat.

Falsuri realizate cu copiatoare alb / negru. Examinarea lor. Asa cum s-a aratat si n literatura de specialitate 101 multe din falsurile realizate cu

ajutorul copiatoarelor alb / negru sunt orientate spre realizarea unor acte compuse. Prin aceasta notiune ntelegem un act nou, prezentat n copie electrostatica alb / negru care, de obicei conform afirmatiilor partii ce ncearca sa se se preleve de continutul sau, ar reprezenta copia unui act contestat al carui original s-a pierdut

10 0 The XEROX STUDENT GUIDE, pag 35-39. 10 1. HILTON O. -op. cit, Forensic Science International, No. 13/1974 pag. 117.

119

120 Metoda de lucru este relativ simpla: se foloseste o parte dintr-un alt act ce contine
o semnatura autentica a unui anumit titular, la care se adauga un alt text realizndu-se falsul prin trucare si reproducerea cu copiatorul . 102

O varianta de fals comis cu ajutorul copiatoarelor este cel prin procedeului denumit masca , utiliznd o coala de hrtie pentru a ecrana o parte a actului ce se trucheaza - de exemplu se copiaza antetul si finalul unui act - adeverinta oficial mascnd textul original, introducndu-se apoi pe copie textul dorit si recopiind actul astfel plasmuit. Amintim n acest sens o cauza cercetata de Parchetul de pe lnga Tribunalul Cluj 103 n care s-a dispus efectuarea unei expertize criminalistice asupra unei copii tip Xerox a unui act despre care petentul sustinea ca l-a depus la termen la instanta de judecata , dar actiunea nu a fost nregistrata la dosarul cauzei respective, de oarece actul ar fi fost pierdut sau sustras. Examinarea criminalistica a copiei electrostatice n litigiu a pus n evidena prezenta unor urme liniare produse de marginile unei coli diferite de hrtie, folosite ca masca pentru a putea reproduce electrostatic partea superioara a actului cu impresiunea stampilei de inregistrare de la registratura instantei. Urmele erau vizibile pe orizontala , producndu-se o usoara umbra la trecerea scanerului copiatorului, dar mai ales la marginea din dreapta pe verticala, datorita dezalinierii marginilor colilor. Dupa obtinerea unei coli de hrtie format A4 ce purta o reproducerea electrostatica a nregistrarii de intrare cu data certa, autorul falsului a scris cu mna textul aciunii si a recopiat actul, depunnd noua copie n sustinerea plngerii penale.

Din experimentele facute cu ocazia acestei expertize am putut constata ca aceste tipuri de urme-umbra apar pe copiile electrostatice alb/negru atunci cnd copiatorul nu este ntretinut corespunzator. Ele mai apar cnd actul de reprodus are unele deformari: cute, plieri rectangulare, cnd se copiaza acte din mai multe pagini, la limita dintre marginile paginilor, cnd sunt mai multe coli suprapuse. Calitatea copiilor mai poate fi influentata si de alti factori:

10 2 BOBOS L. - Unele probleme pe care le ridica expertiza actelor reproduse cu ajutorul copiatoarelor electrostatice- Buletinul Intern. Probleme de Criminalistica si Criminologie. Procuratura Generala a R. S. R. No. 1-2 / 1987 , pag. 152-156. 10 3 Dosar nr. 47 / VIII / 1 / 1995 al Parchetului de pe lnga Tribunalul Cluj si Raport de expertiza criminalistica nr. 54/ 1995 al Laboratorului de expertize criminalistice Cluj.

120

121 1. Starea actului care se copiaza si culoarea acestuia -n cadrul raportului fondtext. n practica s-a constatat ca anumite culori-galben, rosu, bleu ciel-nu sunt clar copiate si transpuse n alb/negru. 2. Starea aparatului . Aici are importanta si timpul scurs de la ultima utilizare, gradul de ncarcare pentru ziua respectiva. Pe masura cresterii numarului de copii reaizate cu un copiator se produc uzuri ale cilindrului. 3. Temperatura de topire / fixare a tonerului si calitatea acestuia. Acumularea cenusilor de toner si ncalzirea aparatului pot genera fixarea unei parti din toneru uzat pe copiile realizate, acestea capatnd un aspect mbcsit. 4. Gradul de contrast al expunerii. Actele au contraste diferite ntre fonds}i text, iar unele acte realizate cu imprimante matriciale sau masini de scris cu banda carbonica necesita un contrast mai redus, data fiind tenta de gri a imprimarii si raportul redus de contrast cu albul suportului material. Alteori, copiile alb negru ale unor acte sunt falsificate prin alterarea continutului unui text. ndepartnd de pe copie unele mentiuni ( cifre, cuvinte, fraze), se pot introduce altele n locul lor. n acest sens amintim o expertiza realizata la Laboratorul interjudetean de expertize criminalistice Cluj n care, pe lnga identificarea autorului unei semnaturi s-a stabilit si modul n care a fost falsificat unul din exemplarele actului, exemplar prezentat n copie electrostatica si care prezenta diferente de continut fata de exemplarul din arhiva notariala. 104 S-a realizat o copie electrostatica a celor doua pagini ale actului din arhiva notariala. De pe copie, din mentiunea cu exceptia garajului au fost radiate litere, ramnnd doar mentiunea . . . garajul. . . apoi s-a completat prin adaugare, mentiunea devenind, -si garajul. , iar apoi copia modificata a fost recopiata, fiind utilizata pentru sustinerea unor pretentii n fata instantei de judecata. Examinarea microscopica a imaginii si compararea actului initial

si a copiei falsificate prezentate n instanta au permis prin identificarea coincidentei partiale si a diferentelor stabilirea falsului.

10 4 Raport de expertiza criminalistica nr. 223/ 1997 efectuat n Dos. nr. 2273 / P / 1996 al Parchetului de pe lnga Judecatoria Trgu-Mures.

121

122 Sectiunea 9 .Falsuri sigilografice Sigiliile pot fi realizateatt din cauciuc ct si din metal. In general ele produc urme de stratificare cu tus, dar pot fi si sigilii seci("timbre seci")de genul celor aplicate pe diplomele de studii, pe actele de identitate, pe unele documente autentificate, etc. in general pe acte care dovedesc o anumita calitate, stare. Confectionarea sigiliilor se face dupa anumite reguli privind forma(de exemplu sigilii rotunde cu steama, patrate cu inscriptii, triungiulare de viza, s. a. )Unele elemente sunt generale-forma, dimensiunile, lungimea si caracterele literale. Exista si elemente cu caracter individual, avand un potential identificator . Unele provin chiar din procesul de confectionare a stampilei, fiind legate de calitatea materialului folosit ct si de priceperea si instrumentele de care a dispus cel care a confectionat si giliul. De exemplu-litere deviate de la axa, grame literale mai scurte sau mai lungi, s. a. m. d. Alte caracteristici indentificatoare se datoreaza uzurii, deformarii conturului, stirbiri ale muchiilor, imbacsirea cu tus sau fibre microscopice de hartie a caracterelor, etc Elementele de uzura sunt ades interpretate gresit de catre falsificatori si sunt omise de pe copia(falsul) pe care o confectioneaza. Dintre procedeele clasice de contrafacere a sigiliilor mentionam: 1. Desenarea-se copiaza prin transparenta sau prin dia- proiectie o impresiune originala. In acest proces are loc de obicei o distorsionare a liniilor si foarte des pot aparea diferente de proportii. 2. Transferul unei impresiuni autentice Se poate realiza utilizand albus de ou fiert, sau hartia ori pelicula fotografica umezita. Imprimarea care rezulta este neclara, confuza, datorita difuziei tusului prin umectare. 3. Contrafacerea cliseului Se procedeaza la gravarea manuala -intr-o bucata de guma sau de cauciuc. Realizarea este de obicei imprecisa, lipsita de finete, descoperirea acestuor falsuri fiind relativ usoara. O metoda mai rar folosita, nsa existenta, este realizarea unei stampile prin imbucsarea mai multor bucati provenind din mai multe stampile vechi. Rezulta o stampila cu asimetrii si diferente de uzura a unor portiuni.

122

123 Uneori sunt aplicate monede sau chiar alte stampile care sunt rotite pentru a face imprimarea ilizibila. Metode moderne de realizare a falsurilor si gilografice Cea mai efeicienta, nsa dificil de realizat sub aspectul procurarii si giliului original, este "furtul"impresiunii" cu cauciuc si liconic. Acesta preia cele mai mici detalii, si permite realizarea unui negativ dupa care se va putea tuna poi un si giliu aproape identic cu modelul original, de mare precizie. Dificultatea ramane n procurarea si giliului original pentru luarea mulajului. O metoda de data recenta este realizarea de forme de stampila cu ajutorul unui sistem computerizat. 105 Metoda se foloseste la origine n activitatea de producere a stampilelor de cauciuc n scop comercial. Pentru realizarea acestor sigilii se utilizeaza scanarea unei impresiuni autentice de stampila, care este stocata n memoria unui computer ( un model 386 sau mai performant). Prin intermediul unor programe Correl Draw se poate opera asupra imaginii. Aceasta este prelucrata n statia grafica, putand fi rearanjata imaginea, literele, pot fi introduse sau inlaturate unele si mboluri, litere, cifre. Imaginea astfel obtinuta este redata cu o imprimanta cu jet de cerneala, realizandu-se apoi un negativ pe un planfilm negativ, Cu ajutorul unui gel monomer expus la radiatie ultraviolet (UV)se obtine n urma unui proces de developare si polimerizare un si giliu corespunzator modelului creat cu ajutorul computerului . Erorile acestei metode pot apara n special n faza de prelucrare a imaginii grafice, cind anumite elemente sunt intelese eronat sau sunt apreciate ca neesentiale(uzuri particulare, plasari specifice ale unor semne)pe care din "dorinta de perfectiune"falsificatorul le corecteaza, sau intervin chiar corectii prin programul computerelor, indepartandu-se astfel de impresiunea autentica. In toate cazurile cnd se pune problema unui fals si gilografic, este necesar sa se procure impresiuni ale si gililui n litigiu din perioada din care se sustine ca provine actul ce contine impresiunea contestata. /perioade apropiate, aceeasi luna, an, chiar zi. Chiar si n cazul unor

1998.

1 05S. Alamoreanu, Falsuri n acte. Metode clasice si moderne- Teza de doctorat Universitatea Babes-Bolyai

123

124 falsuri grosolane se va putea ilustra pentru comparatie cu impresiunmi cu garantii de autenticitate.

Sectiunea 10. Identificarea masinii de scris si a dactilografului Identificarea tipului masinii de scris Asupra acestui subiect se impun cateva precizari legate de diferentele de tehnica de dactilografiee. In functie de specificul fiecarei situatii vor exista elmente ce pot serviatat la identificarea masinii folosite la dactilografierea unui act cvat si a persoanei care a dactilografiat textul. Diferitelor marci de masini de scris le corespund anumite caractere de scris(bold, script, elite, italic, sanserif, etc. )De asemena, pentru marci diferite, masinile vor avea un pas diferit al mecanismului principal. Pasul masinii de scris este spastiul dintre doua elemente grafice succesive, sau distanta cu care se deplaseaza carul masinii la o apasare pe taste. Masurarea pasului masinii de scris se face cu ajutorul unei grile speciale Schneeberger. n identificarea masinilor de scris se pot folosi:distanta randurilor, pozitia caracterelor pe claviatura, tipul carcterelor ( talpa, conturul, marimea, inclinarea). Identificarea dupa aceste elmente generale poate fi completata cu elemente care permit identificarea individuala. Identificarea individuala a masinii de scris se va face tinand cont de elemente ce apar n procesul utilizarii masinii: -aplatizarea si uzura unor caractere -dereglarea barelor sau a carului; -uzuri sau ruperi , uscari ale panglicii, ceea ce va genera imprimari partiale sau lipsa imprimarii unor litere. Defectele si uzurile masinii de scris se vor manifesta n textul scris prin dezalinierea literelor pe verticala,ctsi pe orizontala, sau deformarea unor litere. Sunt afectate de deformari n special vocalele care sunt mai des folosite(a, e, i, o, u). Interventiile , inlocuirile de caractere, reparatiile mecanismului masinii de scris sunt n general observabile, ele reflectandu-se n aspectul imprimarii mai clare a literelor reparate sau inlocuite, inclinarea diferita fata de axa celorlalte litere. n baza acestor elemente, atunci cnd se disspune de material de comparatie suficient se poate proceda la aprecierea datei 124

125 dactilograsfierii unui act, mai ales cnd e vorba de perioade mai indepartate de timp. In acest scop se pot cauta n arhive acte dactilografiate cu aceeasi masina datand din perioade anterioare si ulterioare celei prezumate la actul n litigiu. Masinile moderne de scris cu caractere si pas interschimbabil ridica probleme deosebite, identificarea acestora fiind extrem de dificila, ea tinand mai ales de eventualitatea existentei unor defecte ale literelor care nu au fost inlocuite. Masinile moderne de scris au caracterele pe rozete de plastic care por fi inlocuite foarte simplu atunci cnd apar defecte sau se deformeaza unele litere. Stabilirea adaugirilor n textele dactilografiate In acest caz, se pleaca de un text initial care este dactilografiat, iar ulterior dactilografierii, la un anumit interval de timp, textul este alterat prin introducerea unor mentiuni noi, ceea ce presupune reintroducerea hartiei actului n masina de scris. Prin pozitionarea identica a marginii de sus a paginii se va putea obtine o aliniere corecta n plan orizontal, dar este mult mai dificila realizarea cu precizie a alinierii pe verticala. Pe cale de consecinta, caracterele, cifrele, textele sau cuvintele adaugate vor apare cu o anumita deplasare spre stanga sau dreapta coloanei formate de caracterele dactilografiate initial. Pentru masurare se poate folosi o rigla, sau grila Schneeberger pentru masurarea pasului masinii de scris. Un alt element care poate indica adaugarea unui text cu masina de scris este culoarea mai intensa a scrierii adaugate, cnd banda a fost inlocuita . cnd se scrie cu alta masina decat cea folosita initial vor putea aparea diferente de caractere dar si de intensitate a imprimarii, n functie de starea de functionare a acesteia. Identificarea autorului unei dactilografieri Problema, desi controversata, data fiind dificultatea ei, nu este imposibil de solutionat. Precizia determinarilor n baza carora va fi identificat autorul unui text dactilografiat este legata si de lungimea textlui de care se dispuneattn litigiuctsi de la persoanele banuite. O persoana cu oarecari cunostiinte si deprinderi de dactilografie va aplica presiune egala asupra tastelor, rezultand imprimari relativ egale ale literelor fara perforaea hartiei. Textul va avea un aspect ingrijit, fara erori de pozitionare, stersaturi sau reimprimari ale unor litere. Identificarea autorului este relativ mai usoara n cazul persoanelor care nu au depris suficient, sau nu au practicat dactilografia. n acest caz, se vor avea n vedere aspectele de 125

126 topografie a paginii proprii presoanei de la care se iu probe de dactilografie, care apoi se vor compara cu elementele respective ( margine, spatiere, aliniere ) din textul n litigiu. Se va examina: -dispunerea n pagina a textului, titlului si antetelor; -dimensiunea marginii din stanga; -modul de utilizare al aliniatelor si numarul de spatii blanc pentru aliniat; -modul de despartire a cuvintelor si despartirea randurilor; -modul deprescurtare a unor expresii uzuale(pentru , s. a. m. d. )si modul de numerotare

a paginilor; modul de corectare a greselilor de dactilografiere(prinrebatere peste semnul gresit, razuire, acopeire cu X, etc. ).

Sectiunea 11 RIDICAREA ACTELOR SUSPECTE n VEDEREA EXAMINARII SELECTAREA MATERIALELOR DE COMPARTIE

Exista reguli procedurale clare cu privire la aceste activitati, dar nu la acestea ne vom referi, ci la unele greseli care se comit n ridicarea, manipularea, prezentarea actelor contestate, ctsi n colectarea materialelor de compartie. Actele n litigiu (contestate, suspecte) vor trebui intotdeauna manipulate cu atentie, folosind pectposibil manusi sau pensete. Ele pot sa fie purtatoarea ale unor urme(papilare, resturi de grafit de la copierea traseeelor, etc. ) pe care o gresita ridicare si manipulare sa le distruga sau sa le altereze. n acelasi sens, este total gresita practica de a prinde axctelec n litigiu prin coasere la dosar, sau prin gaurire cu ace de gamalie, ori prin capsare alaturi de probe. Toate aceste manevre produc ume noi, du cnd n general la ceea ce specialistii numesc"contaminarea urmelor ". Astfel, o coasere la dosar sau o prindere cu ac de gamalie poate sa distruga sau sa acopere o urma de prindere anterioara cu ac de gamalie, realizata cu ocazia fixarii unui act sub cel fals n scopul copierii prin trasnsparenta a unei semnaturi.

126

127 Nu se vor face mentiuni scrise pe actul suspect, fiind total gresita practica instantelor de a mentiona pe actele n litigiu: "Vizat spre neschimbare". Actele n litigiu trebuie impachetate n plicuri, evitand plierea si si gilandu-se plicul. Pe plic se va mentiona continutul . Plicul poate fi ulterior cusut la dosar fara a se gauri actul contestat. Actele rupte vor fi recuperate bucata cu bucata. Dupa recuperare se va proceda la recompunerea lor pe o suprfata plana(o bucata de sticla). La aceasta operatie se va tine seama de urmele de pliere, de continuitatea randurilor, de dimensiunile si forma unor desene, etc. Actul refacut va fi fotografiat. El pote fi acoperit cu o spuma de poliacetat de vinil care dupa evaporare ramane sub forma unei pelicule protectoare. Actele arse(total sau partial) Ridicarea si conservarea acetora se face prin diverse metode n functie de gradul lor de distrugere. In primul rand-NU se vor stropi cu apa actele carenca ard sau carenca fumega, Aceasta actiune ar duce la distrugee cenusei care poate fi exploatata la identificarea unor resturi de text. Hartia arsa NU se va prinde cu mana!, ci se va crea un curent usor de aer cu un carton, ridi cnd actul ars si introdu cnd dedesubt o coala de hartie(carton), apoi se va ambala totul intr-o cutie cu vata pentru a nu continua distrugerea actului ars. Atunci cnd materialul nu este ars n intregime se poate proceda la evidentierea
scrisului de pe act, daca acesta este realizat cu creionul, cu cerneluri ferogalice, cu masina de scris, sau prin tiparire-de oarece, aceste substante sunt rezistente la temperaturi inalte. Actul va fi n prealabil tratat n mediu umed(aburi)sau prin pulverizare cu uleiuri minerale, apoi se trece la examinarea n radiatie UV sau IR, exploatandu-se capacitatea de reflexie a substantelor folosite la scriere. 106

1 06 Dumitru Sandu-op. cit.

127

128 Culegerea materialelor de comparatie Materialul de comparatie este foarte important pentru calitatea concluzei asupra unui act suspect. De calitatea si veridicitatea materialului de comparatie depinde n mare masura precizia si profunzimea constatarilor expertului. Este necesar ca la selectarea materialului de comparatie sa se porneasca numai dupa o buna observare a actului contestat. Aceasta permite organului de ancheta sau instantei de judecata sa inlature din materialul de comparatie acele acte care au fost prezentate"pro causa", ele fiind n fapt chiar unele falsuri. Uneori, in lipsa unui mateial corespunzator, partile depun ca material autentic de comparatie acte contrafacute n scopul de a corespunde cu actul n litigiu care este si el un fals.

Materialul de comparatie va trebui sa cuprinda acte datand din perioade anterioarectsi contemporane actului n litigiu ( luna, an ). Expresie a rolului activ, magistratul sau organul judiciar va trebui sa recolteze materiale pentru comparatie continand scris si semnaturi cu garantii de autenticitate(de exemplu contracte autentice de cumparare a locuintei, carti de munca, etc. ). Desi se cere destul de des stabilirea vechimii anumitor acte, trebuie aratat ca precizia cu care poate fi stabilitat aceasta vechime este relativa, ea variind de la aprecieri probabile la concluzii cu marja de eroare de 15-20 de ani n functie de timpul scurs de la data afirmativa a intocmirii actului contestat.

128

129 CAPITOLUL VIII ELEMENTE DE METODICA SI TACTICA CRIMINALISTICA

Sectiunea 1. faptei

Cercetarea locului

Sectiunea 3 .TACTICA ASCULTARII INVINUITULUI, INCULPATULUI si ALTOR PARTI

Prin intermediul Criminalisticii si nt elaborate metodele stiintifice si tactice de investigare a infractiunilor, asigurindu-se o buna si eficienta organizare a etapelor de cercetare , a modurilor n care trebuie desfasurate cu cit mai multa eficienta diferitele activitati din cursul anchetei, dupa un plan stabilit. Probele obtinute intr-o anumita cauza vor putea fi verificate prin intermediul
ascultarii partilor:invinuit, parti vatamate, martori. Tot cu aceasta ocazie si pe aceasta cale vor putea fi completate elementele existente cu privire la cauza. Prin intermediul probelor se realizeaza principiul aflarii adevarului n cauza107.

Notiunea de proba vizeaza toate faptele si imprejurarile ce trebuie dovedite n rezolvarea cauzei. Faptele si imprejurarile din cuprinsul probatiunii sint de doua feluri: -fapte principale -fapte probatorii. Faptele probatorii se refera la imprejurari de fapt care nu sunt cuprinse n faptul principal, dar a caror demonstrare permite sa se traga concluzii cu privire la faptul principal . Un procedeu probator esential este cel al audierii persoanelor .
1 07 G. Mateut-Procedura penala vol. III pg. 14

129

130

Ascultarea invinuitului sau inculpatului Ascultarea inviunitului sau inculpatului este o activitate procesuala si de tactica criminalistica , efectuata de catre organul de urmarire penala, in scopul stabilirii unor date cu valoare probanta necesare aflarii adevarului n cauza. Cu aceasta ocazie invinuitul, inculpatul poate face martursi ri complete sau doar partiale, cu privire la infractiunea savirsita si la circumstantele legate de comiterea ei. Exista nsa si posibilitatea ca acesta sa manifeste un comportament si mulat, incercind sa se sustraga de la raspunderea penala, recunoscind alte roluri sau alte actiuni (de exemplu sa recunoasca doar ca ar fi stat de paza la comiterea furtului, sau sa recunoasca doar ca a scos bunul din unitate dupa ce acesta a fost sustras de un alt autor, etc. ).

Etapele ascultarii pot fi cuprinse in: 1 Pregatirea ascultarii n aceasta etapa se vor stabili problemele care urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii , tactica de ascultare, precum si materialul probator ce urmeaza a fi folosit n cursul ascultarii tinand cont de particularitatile fiecarei infractiuni n parte, de imprejurarile comiterii faptei, de personalitatea si psihologia faptuitorului/faptuitorilor. Datele preliminare despre acestia :antecedente penale, mediu socio-familial de provenienta, pregatire scolara, comportament anterior etc. pot fi foarte importante pentru buna pregatire si realizarea cu succes a ascultarii. 2 Studierea materialului cauzei Pe aceasta baza vor fi stabilite persoanele care urmeaza a fi audiate n cauza n calitate de invinuiti sau inculpati, faptele care au fost retinute n sarcina acestora, participantii, calitatea si contributia lor la comiterea faptei, problemele ce urmeaza a fi lamurite prin intermeiul audierii. Studiul materialului trebuie facut cu obiectivitate, atit cu observarea probelor n acuzare cit si a celor n aparare, a circumstantelor atenuante sau agravante. 3. Cunoasterea invinuitului sau inculpatului O buna stapinire a datelor cauzei presupune, pe linga cunoasterea faptelor concrete comise de catre autorul faptei si preocuparea pentru cunoasterea trasaturilor personalitatii si a profilului psihic ale acestuia.

130

131 Date de acest gen se pot obtine pe mai multe cai , atit directe cit si indirecte. In cadrul activitatilor de informare indirecta se inscriu:investigatii cu privire la persoana sa, date rezultate din cercetarea la fata locului , verificari la cazierul judiciar si n evidentele operative, audieri ale altor martori sau invinuiti, studierea unor inscrisuri ce emana de la inviunit sau inculpat. Pe cale directa, se pot obtine date prin intermediul unor perchezitii, aplicare de sechestru, retinere sau arestare, precum si prin audiere.

4. Intocmirea planului de ascultare Urmarea pregatirii audierii se poate intocmi un plan de ascultare. Acesta va avea n vedere urmatoarele aspecte: -problemele ce urmeaza a fi lamurite cu ocazia ascultarii; -materialul probator ce va fi utilizat n cursul ascultarii; -forta probatorie a materialului existent(probe directe, indirecte, mijloace materiale de proba); -momentul operativ oportun pentru utilizarea materialului probator n ancheta; -datele cunoscute despre personalitatea si psihologia celui ce urmeaza a fi ascultat. Intocmirea acestui plan este recomandabila anchetatorilor cu mai putina experienta . Interesul este ca , pe masura cresterii experientei sa creasca si nivelul de pregatire n instrumentarea corecta a cauzelor. 5. Asigurarea prezentei aparatorului. Prezenta aparatorului este obligatorie n situatiile prevazute de lege, dupa inceperea urmaririi penale n cauza, nsa nu se va permite aparatorlui sa intervina n desfasurarea ascultarii, in scopul obstructionarii relatarilor.

Etapele ascultarii invinuitului sau inculpatului

Conform prevederilor art. 7o din C. pr. Pen. , ascultarea invinuitului sau inculpatului parcurge trei etape: 1. verificarea identitatii , urmata de punerea n vedere a invinuirii si garantarea dreptului la aparare. 131

132 2. ascultarea relatarii libere. 3. adresarea de intrebari si ascultarea raspunsului(ascultarea dirijata). Privitor la verificarea identitatii trebuie sa aratam ca ea este de natura sa duca la evitarea greselilor si neintelegerilor privind datele de identitate ale persoanei ce va fi ascultata. luarea datelor de identitate, invinuitului i se vor aduce la cunostiinta invinuirile(invinuirea)explicindu-i , daca e necesar esenta acesteia. dupa

n aceasta etapa vor putea avea loc anumite discutii prealabile(in cazul unei ascultari primare)care sa permita o prima ''tatonare''ainvinuitului ca persoana, preocupari, mentalitati, pregatire profesionala, etc. Pe aceasta cale se poate realiza o apropiere psihica, de natura sa conduca adeseori la o atitudine si ncera. Etapa relatarilor libere Odata cu trecerea ascultarii n aceasta faza se va cere celui ascultat sa relateze depsre fapta comisa cit mai pe larg, fara a omite nimic , cerindu-i-se sa invoce si probele pe care le considera necesare n apararea sa. n timpul relatarilor libere vor fi respectate cu strictete urmatoarele reguli tactice: -Nu se va incerca obtinerea recunoasterii cu orice pret a savirsirii faptei; recunoasterea nu este ''regina probelor''si are aceeasi valoare probatorie cu celelalte probe cu care se coroboreaza. -Nu se va intrerupe firul relatarilor prin formularea de noi intrebari, sau prin darea unor replici. schiar atunci cind se observa nesinceritate, invinuitul sau inculpatul trebuie lasat sa termine relatarea. Atunci cind se observa ca relatarea se indeparteaza de subiect si include aspecte care nu au legatura cu cauza, discutiava fi reorientata spre aceasta, cerindu - se declaratii asupra fondului cauzei. n cazul n care fapta pentru care este cercetat este susceptibila de incadrari diferite sau daca este vorba de mai multe fapte, ascultarea trebuie sa priveasca fiecare imprejurare n parte. La terminarea relatarii libere cu privire la imprejurarea respectiva , sau cu privire la o anumita fapta ce este cercetata, urmeaza a fi adresate intrebari n legatura cu acele episoade. Numai dupa lamurirea completa a imprejurarilor unei anumite fapte se poate trece la ascultarea relatarilor libere cu privire la alte fapte. Prin intermediul relatarii libere poate fi cunoscuta si analizata pozitia faptuitorului prin compararea celor prezentate cu probatoriul existent la dosarul cauzei. Observatiile rezultate n acesta faza vor putea fi utilizate la stabilirea procedeelor tactice care urmeaza a fi 132

133 utilizate n continuare. Chiar atunci cnd ne aflam n fata unui invinuit / inculpat care neaga n totalitate fapta, denaturand adevarul, nu se va adopta o pozitie ostila, nici reactii rigide, de oarece printr-o buna adoptare a tacticii n continuare va putea fi dovedita pozitia recalcitranta, obstructionista a celui ascultat.

Ascultarea dirijata ( adresarea de ntrebari)

Moment deosebit de important al ascultarii, acesta etapa da masura calitatilor anchetatorului, a modului n carea pregatit ascultarea, spiritul de observatie, initiativa si perspicacitatea sa. Intrebarile ce vor fi adresate vor viza obtinerea unor explicatii complete asupra tuturor faptelor ce au fost retinute, verificarea si cunoasterea tutturor argumentelor invocate n aparare. Pentru obtinerea unor date noi, necunoscute anterior, n legatura cu faptele de importanta, esentiale pentru cauza, a lamuririi complete a explicatiilor invinuitului sau inculpatului, se vor adresa intrebari asftel incit sa nu mai ramina aspecte neclarificate n declaratie. De asemenea, se va insista pentru obtinerea de date si detalii cu privire la anumite fapte necesare pentru verificarea si nceritatii declaratiilor. Se va urmari demascarea declaratiilor nesincere, cind acestea vin n contradictie cu probatoriul administrat, existent dosarul cauzei. Intrebarile trebuie sa indeplineasca anumite conditii -sa fie clare si precise: -sa fie formulate la nivelul de intelegere al celui ascultat, -sa nu fie sugestive: -sa oblige la un raspuns complet/relatare si sa nu gemereze raspunsuri de genul ''DA'' ,

''NU''. -sa nu puna n dificultate pe cel ascultat atunci cind acesta este si ncer , interesat n declararea adevarului. n procesul ascultarii pot fi folosite mai multe multe categorii de intrebari, in raport cu scopul urmarit, cu natura si aria de cuprindere a aspectelor ce urmeaza a fi clarificate. In acest sens pot fi adresate : 1. Intrebari tema-care vizeaza fapta n ansamblul ei, avand un caracter general. 133

134 2. Intrebari problema-care urmaresc lamurirea unor aspecte ale activitatii ilicite, sau ale cauzei. 3. Intrebari detaliu-care au un caracter strict limitat la anumite amanunte, prin care se urmareste obtinerea de explicatii ce pot fi verificate. Acete intrebari pot fi :de precizare, de completare, de control. Prin adresarea acestor intrebari se urmareste determinarea cu exactitate a imprejurarii n lamurirea unor aspecte omise cu ocazia relatarii libere, pentru verificarea si nceritatii si constantei n declaratii a celui ascultat. Procedee tactice utilizate n ascultarea invinitului sau inculpatului. Aceste procedee tactice si nt folosite pentru prezentarea probelor privind vinovatia. Audierea progresiva Asa cum o arata si denumirea, acesta modalitate se bazeaza pe prezentarea gradata a probatoriului. Mai intai vor fi prezentate probele de mai putina importanta(cele care privesc amanunte secundare ale infractiunii)apoi cele mai importante, cel care privesc faptul principal. Acesta gradare poate sa determine pe cel ascultat sa renunte la eventuale declaratii mincinoase facute anterior. Audierea frontala Se realizeaza prin prezentarea neasteptata a celor mai puternice probe. Acesta abordare directa, frontala, este menita sa sparga verigile fragile ale apararii invinuitului, urmarind determinarea acestuia la declaratii si ncere. Din punctul de vedere al relatiei psihologice anchetator- anchetat, aceasta trebuie sa evidentieze contactul cu o autoritate. Se va mentine o atitudine sobra , politicoasa , dar rezervata, profesionala prin tinuta si vocabularul anchetatorului. Acesta va solicita lamuriri, va pune intrebari, creind un climat de natura a atrage increderea si respectul celui ascultat. Cind invinuitul sau inculpatul va invoca un anumit alibi , i se vor cere lamuriri cu privire la unele amanunte din cursul relatarilor libere. Daca apar unele inadvertente, neconcordante, se vor cere suplimentar explicatii, se vor solicita de exemplu prezentarea biletelor de calatorie atunci cind se sustine lipsa din localitate la data comiterii faptei, eventuale alte acte doveditoare ale acestui fapt-bilete de cazare hotel, bilete de iesire din spital, delegatii, etc. n general se vor realiza ascultari repetate menite sa asigure verificarea si completarea declaratiilor date la prima ascultare. Prin intermediul ascultarilor se vor urmari a fi evidentiate momentele deosebit de importante ale aparitiei ideii infractionale, ''lupta motivelor''si deliberarea 134

135 sau luarea hotaririi*. In aceste conditii faptul ilicit nu ramine o simpla achizitie aleatorie, periferica n constiinta autorului ci se contureaza ca o structura infractionala stabila, cu incarcatura denatura psiho-afectiva specifica, si cu un rol motivational bine definit. Ascultarea martorilor Conform prevederilor art. 78 din C. Pr. pen. martor este persoana care are cunostiinta despre vreo fapta sau vreo imprejurare de natura a servi la aflarea adevarului n procesul penal . Desi legea prevede ca orice persoana poate fi ascultata ca martor, conform art. 79 si 80 din C. Pr. Pen. exista unele exceptii :persoana obligata la secret profesional, sotul si rudele apropiate ale invinuitlui, (nu si nt obligate asa depuna ca martori, persoanele cu defecte psihofiziologice. . In ascultarea martorilor vor trebui avute n vedere citeva elemente ce pot influenta atit obiectivitatea relatari. or cit si acuratetea lor Pentru a putea aprecia obiectivitatea declaratiilor martorilor, pe lnga regulile tactice de ascultare, este necesar ca anchetatorul sa cunoasca si sa inteleaga si legile psihice pe care se fundamenteaza procesele de cunoasterea realitatii obiective:perceptia si memorizarea. PERCEPTIA Poate fi definita ca fiind complexul senzatiilor ce sunt primite de la diferitele calitati ale obiectelor, proceselor si fenomenelor lumii exterioare si care si nt reflectate sub forma unor imagini concrete. Deosebit de importante pentru calitatea perceptiilor il au reprezentarile , bazate pe experienta acumulata n cursul existentei anterioare. Cu alte cuvinte, lucrurile, fenomenele cunoscute anterior vor fi percepute mai usor, mai exact. De aceea, intr-o cauza cu mai multi martori ai unui anumit eveniment , este mai util d. p. d. v. tactic , dar n acelasi timp este necesar si obligatoriu a fi audiati n primul rind martorii care, datorita experientei personale(de viata sau profesionala)cunosc bine domeniulin care se includ imprejurarile care sunt vizate de anchetator prin ascultarea lor cu prioritate. Procesul perceptiei poate fi influentat de factori de natura obiectiva dar si de factori de natura subiectiva.

a)factori obiectivi -conditiile meteorologice( , ex. ploaie, ninsoare, ceata, etc. ) -intervalul extrem de scurt al perceptiei fenomenului sau obiectului, persoanei. -zgomotul de fond din locul respectiv. -grosimea unor obiecte interpuse intre martor si fenomenul, obiectul, persoana perceputa.

135

136 b)factori subiectivi -deficiente, defectiuni ale analizorilor la nivelul receptorilor perceptivi, sau n zona corticala. -abateri, fluctuatii ale atentiei, -stari afective puternice, (frica, oroare, rusine, furie, etc. )-starile de oboseala -nivelul diferit de dezvoltare a simtului de observatie -excesiva dominatie a unor reprezentari despre lucruri percepute n cursul experientelor anterioare. MEMORIZAREA Baza acestui fenomen o constituie plasticitatea sistemului nervos, el constind n capacitatea unei persoane de a si inmtipari obiectele si fenomenele percepute din lumea exterioara si de a le reproduce n constiinta sa. Datorita stimulilor externi au loc procese nervoase de excitatie sau inhibitie a unor parti ale scoartei cerebrale. Aceste procese formeaza conexiuni corticale temporare care produc n tesuturile nervoase schimbari functionale. Aceste ''urme nervoase''permit reproducerea factorului generator de excitatie/inhibitie(evocarea acestora)chiar n lipsa stimulilor externi. Memoria unei persoane poate avea ca dominanta: - capacitatea motrica(a miscarilor) - componenta vizuala - componenta auditiva - capacitatea logico-verbala - componenta emotiva Trebuie precizat ca procesul de memorizare poate fi atit voluntar(dezvoltat prin repetarea

notiunilor) cit si involuntar. Inca din faza de relatare libera anchetatorul va trebui sa surprinda tipul de memorie pe care il poseda martorul si sa exploateze aceasta trasatura. Rememorarea anumitor lucruri n cursul ascultarii martorului va fi influentata de starea de emotie, de oboseala de sanartate, de virsta, sau chiar de starea de amnezie n care se afla martorul. Un factor deosebit de important ce va trebui luat n calcul n aprecierea obiectivitatii si acuratetii relatarilor facute de martor este timpul scurs de la perceperea fenomenului, obiectului, fiintei asupra carora se face relatarea. Uitarea este un fenomen firesc si necesar, producndu-se prin degradarea unor legaturi temporare dintre celulele nervoase corti cale, fara nsa ca aceasta degradare sa insemne disparitia lor n totalitate. trebuie avut n vedere si faptul ca interventia unor stari afective prea indelungate 136

137 ( orgoliu, temere, umilinta, etc. ) poate inhiba legaturile nervoase temporare, afectand procesul de memorare. In aceste conditii, pe fondul unor permanente stimulari de natura negativa, pot aparea memorari si interpretari false involuntare, acestea intiparindu-se n aceasta forma distorsionata n mintea unei anumite persoane. Mai pot interveni apoi, odata cu trecerea timpului, alti factori de origine exterioara(zvonuri, denaturari) care deformeaza imaginea memorata, prin transmitere si interpretare provenind de la diverse alte persoane care"fabuleaza"in necunostiinta de cauza, s. a. m. d.

Tactica ascultarii martorilor

n primul rind este necesara studierea atenta a dosarului, cunoasterea relatiilor dintre martor si invinuit si intelegerea n general a pozitiei acestuia n cauza respectiva, desprinderea caracteristicilor de baza ale martorului din punct de vedere psihologic, afectiv, etc. Vor fi stabilite problemele care urmeaza a fi lamurite cu fiecare martor n parte, intrebarile care vor fi puse si ordinea acestora. Pentru cauzele mai complexe, si mai ales pentru anchetatorii aflati mai la inceputul activitatii se recomanda intocmirea unui plan de ascultare, cu indicarea tuturor datelor ce trebuie lamurite. Ascultarea martorului parcurge trei etape: 1. Identificarea persoanei martorului, dupa care va fi intrebat daca este ruda cu vreuna dintre parti, si n ce relatii se afla cu acestea. Se va clarifica si daca a suferit vreo paguba n urma infractiunii. Pot fi purtate si unele discutii prealabile, apte a aduce increderea martorului. Tot n acesta prima etapa se va cere martorului sa depuna juramintul. Consideram ca este necesar sa se acorde importanta acestui moment , pentru a face ca martorul sa si mta importanta celor ce urmeaza a fi declarate, conferind solemnitate momentului . Se vor evita deci atitudini''functionaresti''fata de aceste momente. 2. Ascultarea relatarilor libere asupra imprejurarilor cunoscute cu privire la cauza. Ca si n cazul inculpatului , este recomandat ca cel ce relataza liber sa nu fie intrerupt decit atunci cind se observa indepartarea de la cauza. Prin relatarea libera exista posibilitatea ca martorul sa dezvolte noi aspecte, necunoscute de anchetator si care chiar au scapat intr-o prima faza martorlui, dar pe care acesta rememorind evenimentele si le reaminteste, permitind cunoasterea

137

138 unor noi aspecte asupra faptei. Aceste date noi vor fi nsa privite cu reticenta necesara si verificate cu ajutorul restului datelor existente. 3. Etapa adresarii de intrebari conform celor pregatite dinainte. Intrebarile vor fi clare si precise, desfasurandu-se intr-o succesiune graduala. Intrebarile nu vor fi puse cu intentia de a intimida martorul dar nici nu vor fi intrebari sugestive, de natura a sugera anumite raspsunsuri. Uneori, odata cu intrebarile se pot prezenta martorilor anumite obiecte, probe, care pot permite o corecta rememorare sau care permit demascarea unor declaratii nesincere, denaturate. Pe parcursul ascultarii se va mentine o atitudine neutra, fara exteriorizarea unor atitudini de aprobare sau dezaprobare, acestea putind inflenta atitudinea martorului, devenind''sugestii voalate''sau chiar elemente de presiune psihologica asupra unora dintre persoanele ascultate. Tot n categoria intrebarilor sugestive pot fi incluse si intrebarile alternative care propun martorului sa aleaga intre doua variante , uneori acesta alegand varianta de raspuns pe care o considera ca''favorabila opiniei anchetatorului', desi datele sale difera.

De mare ajutor este observarea comportamentului celui ascultat pe timpul relatarilor, permitind anchetatorului alegerea si adaptarea procedeelor de audiere. Ascultarea martorilor nu trebuie sa fie facuta ca o formalitate, pasiv, impunandu-se permanent o atitudine activa a anchetatorului, in scopul aflarii adevarului obiectiv. Ascultarea partii vatamate Aceste declaratii au o desebita importanta, deoarece, partea vatamata este n general purtatorul unui bagaj de informatii deosebit de pretioase privind, autorul si imprejurarile faptei, intinderea pagubelor, suferintele fizice si psihice, s. a. Victimele infractiunilor , datorita componentei subiective care intervine, ''pot sa denatureze voluntar relatarile despre starea de fapt''*fiepentru a nu evidentia contributia lor la geneza conflictului, fie pentru a putea obtine despagubiri mai mari, etc. Cunoasterea acestei posibilitati nu trebuie nsa sa genereze o atitudine de neincredere n si nceritatea declaratiilor victimei. Aceasta este n masura sa identifice pe autorul faptei, bunurile sustrase, instrumentele vulnerante folosite, eventualii martori. Pentru situatia cind fapta a fost comisa n lipa partii vatamate(furt, distrugere, etc)aceasta poate indica autorii banuiti, persoane care cunosteau existenta bunurilor sustrase n locul respectiv, etc. si ascultarea victimei va fi 138

139 precedata de o pregatire n sensul bunei cunoasteri a datelor de la dosarul cauzei privind data, locul, modul, mijloacele comiterii faptei/faptelor, extinderea pagubelor materiale, gravitatea leziunilor fizice, s. a, . m. d. Aceasta etapa de pregatire implica si culegerea de date suplimentare cu privire la persoana si persoanlitatea victimei. Datele vor fi obtinute din mediul socio-profesional, purtind asupra comportamentului sau, n familie si societate, antecedente de violenta, consum de alcool, ocupatii, venituri, etc.

Ascultarea victimei va fi si ea precedata de unele discutii prealabile, de natura sa completeze datele obtinute n prealabil despre aceasta si sa aduca o atmosfera de incredere si si ncerita- te. Se poate face o trecere treptata de la unele elemente ale discutiilor prealabile la ascultarea propriu-zisa, care se va face mai intai n forma relatarii libere. Se cer si n acest caz respectate regulile cu privire la mentinerea unei atitudini neutre, dublata de atentie si de mentinerea relatarilor n sfera de legatura cu cauza, fara a permite divagatii inutile de la subiect. Relatarile libere vor fi urmate de adresarea de intrebari care vor putea privi: 1. raporturile anterioare cu infractorul. Daca era sau nu cunoscut, ca si conduita n momentele anterioare faptei. 2. momentele efective ale comiterii faptei. Aceste intrebari vin sa completeze datele din relatrea libera privind locul, timpul si modul comiterii. Se vor putea detalia numarul de participanti, lovituri aplicate, eventual chiar ordinea acestora, fraze sau cuvinte surprinse , alte elemente semnificative care pot fi scapate intr-o prima relatare. Se vor cere detalii de identificare a bunurilor furate, etc. 3. elemente ulterioare comiterii faptei. Vor fi lamurite aspecte privind atitudinea infractorului fata de consecintele faptei, alte persoane aparute la locul respectiv, ce s-a intreprins imediat ducerea victimei la spital, prim ajutor, urmarirea autorului, incercarea limitarii pagubelor, etc. dupa clarificarea tuturor aspectelor aratate, se va cere partii vatamate sa-si precizeze eventuale pretentii si daca mai are ceva de declarat. Uneori, anchetatorul se poate afla n fata unor situatii deosebite de realizare a audierii, cind victima se afla n stare grava, datorata sau nu faptei. Se va cere avizul medicului curant, care poate aprecia luciditatea si rezistenta fizica a victimei. In aceste cazuri, ascultarea va fi scurta, concisa, fiind obtinute relatari generale, conform structurii elemetelor anterioare comiterii fatei, momemtului faptei si eventualelor date ce ar permite identificarea infractorilor.

139

140 Ascultarea minorilor Data fiind situatia deosebita sub aspectul dezvoltarii psihice si fizice a persoanelor minore, aflate n faza conturarii personalitatii, a acumularii unor cunostiinte de viata si profesionale ascultarea acestora comporta unele elemente de dificultate suplimentare. Ascultarea minorilor presupune o si mai atenta pregatire, ceruta de situatia oarecum speciala, de necesitatea cunoasterii personalitatii minorului sub multiplele ei aspecte, adoptind o tactica de ascultare corespunzatoare virstei acestuia. Trebuie cunoscute si intelese particularitatile de psihologie specifice fiecarei virste din cadrul minoratului. Se vor obtine date prealabile din mediul familial, scolar, de la locul de munca precum si cu privire la preocuparile, cercul de preieteni, activitatile preferate de minor. Din discutiile cu rudele, parintii, profesorii si prietenii minorului va putea fi conturat un portret psiho-afectiv si intelectual, de natura a permite o buna planificare a strategiei de ascultare. Vor putea fi stabilite persoanele cu care comunica mai usor, care il pot influenta, n care are mai multa incredere, putind fi alese dintre acestea pentru a asista la ascultarea minorului. n aprecierea declaratiilor se va tine seama de specificul virstei, de influentele posibile ale ''teribilismului'' adolescentei, de limitele experientei de viata si ale bagajului intelectual. Cu toate acestea, declaratiile minorului nu vor trebui privite cu ironie sau superioritate, de oarece o atitudine prea rece a anchetatorului va putea genera un recul, un refugiu si deci va ingreuna comunicarea. De asemenea, o atitudine prea laxa, ar putea atrage tendinta minorului de a fabula . Ascultarea minorului va fi precedata de desfasurarea unor discutii prelabile menite sa usureze stabilierea unor relatii de incredere intre minor si organul judiciar. Discutiile vor putea fi orientate spre dezvaluirea preocuparilor minorului, fa cnd u-se apoi o trecere treptata spre ascultarea relatarii libere. Relatarea libera va fi precedata de prezentarea calitatii n care este ascultat, cu prezentarea invinuirii cerindu-se sa redacteze o declaratie scrisa asupra acesteia. Se vor respecta aceleasi reguli de sobrietate n ascultarea relatarilor libere, fara interventii inutile, sau mimici sugestive, care mai ales n cazul minorilor pot aduce rezultate nedorite: fabulatie copilareasca, negarea oricaror fapte, refugiul n mutism, s. a. Nu se vor face 140

141 amenintari sau promsi uni de crearea unei situati mai dificile sau mai usoare n proces, de oarece ele ar afecta n mod evident si nceritate declaratiilor minorului. Faza de ascultare dirijata - presupune orientarea n punerea acestor intrebari n functie de
natura faptei, de modul si conditiile savrsirii, de pozitia procesuala precum si de trasaturile de personalitate ale minorului desprinse n cursul pregatirii si al realizari ascultarii. Vor fi adresate, n functie de ansamblul problemelor ce trebuie detaliate, intrebari privind momente si relatii anterioare comiterii faptei, intrebari privind elemente din timpul comiterii faptei cit si intrebari privind anumite evenimente, atitudini, discutii, dupa comiterea faptei. 108

Se vor pune intrebari clare, fara tenta sugestiva, fara mai multe intelesuri.
CONFRUNTAREA Este o solutie la care se poate recurge n si1tuatiile n care intre declaratiile diferitelor persoane exista contradictii , cerindu-se clarificarea si completarea anumitor probe sau depozitii. Confruntarea poate fi considerata , dat fiind specificul sau ca o solutie de exceptie, ea trebuind sa fie bine pregatita, mai ales sub aspectul stapinirii perfecte a datelor ce urmeaza a fi clarificate prin intermediul sau . Odata cu identificarea elementelor contradictorii, vor fi studiate amanuntit persoanele de la care provin relatarile divergente profilul lor psihologic, putandu-se stabili pe aceasta motivele probabile ale distorsiunii . cale si

Prin compararea declaratiior contradictorii cu alte declaratii asupra acelorasi elemente de la dosarul cauzei , se va putea aprecia care dintre persoanele care declara diferit se apropie mai mult de adevar, asa cum rezulta el din restul probatoriului. Se vor lua n considerare starea fizica si emotionala la momentul faptei, atitudinea sau relatia cu infractorul(relatii de prietenie, conflicte anterioare, mila pentru autor, etc. ). O chestiune destul de delicata este aprecierea oportunitatii confruntarii sub aspect moral. n functie de o larga paleta de motive: cultura generala, virsta, trasaturi morale, reactii pe fond temperamental, pozitie sociala, unele persoane pot sa se si mta depasite de actul si atmosfera confruntarii. n atari conditii, exista riscul ca acestea sa participe intr-o stare de
1 08 *I. Mircea-Tactica audierii martorilor-Studia Universitatis 1974

141

142 inhibitie, fiind doar participanti inerti, care nu pot sa-si sustina punctul de vedere si se lasa condusi de celalta parte cu care se face confruntarea. Exista de asemenea posibilitatea ca la confruntarea cu autorul infractiunii, victimei sau unor martori oculari sa le fie reinviate sentimentele, starea emotionala pe care le-au generat-o comiterea faptei, situatie de natura a ii impiedica sa reziste procesului confruntarii. Cind aceste situatii nu pot fi inlaturate, este recomandabil sa se renunte la confruntare, acesta fiind compromisa sub aspectul eficientei tactice .

Nu trebuie pierdut din vedere nici faptul ca divergentele de apreciere ale anumitor aspecte pot sa apara si n mod si ncer la persoane diferite, pe temeiul perceperii gresite sau al receptionarii partiale incomplete al anumitor date. n planificarea confruntarii se poate proceda la o pregatire, stabilindu-se adoptarea unei tactici''surpriza'' sau a unei modalitati clasice de confruntare. Confruntarea va avea loc cu prezenta ambelor parti confruntate supraveghindu-se reactiile acestora. Fiecare intrebare si rapsuns vor fi consemnate, dar nu se recomanda a se citi declaratiile anterioare care au determinat recurgerea la confruntare. Ele vor putea fi reproduse n esenta, n sens. Partilor confruntate li se vor pune aceleasi intrebari, acestea trebuind sa fie clare, concise, de natura a nu sugera ca organul de ancheta ar impartasi sustinerile uneia si ar suspecta cealalta parte de nesinceritate. Intrebarile vor fi puse alternativ fiecarei parti, raspunsul uneia fiind urmat de adresarea aceleiasi intrebari celeilalte parti si dupa semnarea a ceea ce s-a consemnat cu privire la aceste raspunsuri va fi adresata urmatoarea intrebare, continuind pina la epuizarea problemelor ce au determinat confruntarea. n final pot fi adresate si intebari de precizare a unor elemente, dupa aceeasi regula aratata mai sus, permitindu-se chiar celor confruntati sa-si adresze intrebari reciproce prin intermediul anchetatorului care va decide n ce masura acestea au legatura cu confruntarea. Fiecare intrebare si raspuns din procesul verbal de confruntare vor fi semnate de persoana careia i-au fost adresate, respectiv de cea care a raspuns la ele.

RECONSTITUIREA

142

143 n cursul cercetarii unor cauze apare necesitatea reconstituirii savirsirii intregii fapte sau a uneia din imprejurarile acesteia. Aceasta activitate de tactica criminalistica permite verificarea probatoriului administrat si chiar obtinerea unor probe noi. Literatura de specialitate cunoaste mai multe opinii asupra notiunii de reconstituire. Unii autori o considera un mijloc artificial de reproducere a unor fapte din trecut si de observare a acestora. (Traian Pop)In alta opinie reconstituiurea ar fi o forma auxiliara a cercetarii locului savirsirii faptei. (Camil Suciu). In ciuda diferentelor de opinie, majoritatea autorilor considera recunoasterea drept o modalitate de reproducere totala sau partiala a activtatii infractionale si a imprejurarilor acesteia. n practica, necesitatea reconstituirii este data de incertitudinile ce pot aparea privind anumite probe rezultate fie din diferitele activitati tactice, fie din declaratiile unor parti, din perchezitii, din opiniile formulate de experti, etc. La randul sau, reconstituirea poate genera necesitatea desfasurarii unor alte noi activitati tactice. Reconstuirea poate fi definita ca o activitate tactica prin care sunt reproduse integral sau partial imprejurari ale cauzei, fapte sau secvente ale acestora, care s-au produs inainte, in timpulori dupa comiterea infractiunii, verfi cnd u-se pe aceasta cale probatoriul existent, in conditiile concrete si cu mijloacele ce rezulta din continutul sau, putand fi obtinute si probe noi. Aceasta definire a reconstiuirii nu trebuie sa conduca la confuzia dintre reconstiuire si experimentul judicar. Acesta din urma este menit sa permita reproducerea modului n care s-a desfasurat un anumit proces:stabilirea distantei pana la care martorul a putut observa n concret trasaturile autorului faptei, stabilirea modului de realizare a unor urme, posibilitatea prezentei factorilor secundari ai tragerii la o anumita distanta, s. a. m. d. "Pentru verificarea probelor existente n dosarul cauzei, organul judiciar organizeaza
reconstituirea, daca asupra continutul ui lor are dubii sau ele se afla n evidenta contradictie cu alte probe referitoare la acelasi obiect si , tot odata, daca se preteaza la un asemenea mod de verificare"*109

10 9I. Mircea- op. cit. ,

143

144 La locul faptei vor fi reproduse anumite activitati, constatandu-se posibilitatea perceperii lor n modul retinut n declaratii. Prin reconstituire se va verifica daca inculpatul a putut indeplini anumite activitati si ngur(de exemplu transportul unor bunuri voluminoase n timp scurt la distanta, deschiderea unui safe fara chei potrivite, escaladarea unei retele de protectie, etc. ) capacitatea unui martor de a percepe anumite zgomote de la distanta, etc.

Pregatirea si realizarea reconstituirii. Decizia de a proceda la reconstituire va fi precedata de o analiza a avantajejelor si utilitatii acestei activitati, asigurarea tehnico-materialanecesara, eventualele probleme de ordin social si personal pe care le-ar putea crea, ct si progresul pe care il poate aduce cauzei. Refacerea unor activitati ar putea prezenta pericol pentru viata si sanatatea celor implicati , ori ar leza demnitatea altora, ar crea dificultati la locul respectiv(blocarea traficului feroviar, a muncii intr-o uzina, etc). Uneori, reconstituirea ar putea fi extrem de costisitoare, fara a oferi prea multe si semnificative date noi sau fara a contribui n masura suficienta la solutionarea cauzei fata de efortul material si uman cerut. Ea ar putea de asemenea sa afecteze negativ opinia publica. Daca aceasta analiza prealabila conduce la concluzia necesitatii realizarii reconstituirii, se va trece la stabilirea echipei ce va participa, a persoanelor care urmeaza sa fie prezente(inculpatul si aparatorul sau, diferiti experti, partea vatamata, martori, s. a. ). Va fi stabilita dotarea tehnica necesara efectuarii reconstituirii propriu-zise, dar si tehnica destinata fixarii rezultatelor reconstituirii, mijloacele de deplasare la locul respectiv, etc. Vor fi verificate conditiile de timp

si iluminat n care a avut loc evenimetul ce urmeaza a fi reconstituit, (noapte, ceata, lumina naturala, ziua, etc. ). Anumite activitati pot fi reconstituite fara a fi necesara deplasarea de la sediul organului judiciar: deschiderea unui safe, a unei masini, ridicarea unui colet, lovirea unei persoane, etc. Activitatile de genul verificarii vizibilitatii sau audibilitatii vor trebui indeplinite n mod necesar la locul faptei, ori n conditii ct mai apropiate de situatia si momentul comiterii faptei. Daca diferentele de conditii de timp ( furtuna, ploaie) nu sunt esentiale pentru succesul reconstituirii se pot alege si alte conditii decat cele din momentul faptei. ssdaca sunt verificate 144

145 afirmatii negative(negarea comiterii sau perceperii anumitor actiuni)verificarea va putea fi facuta cu ajutorul altor persoane cu insusiri fizice asemanatoare(virsta, sex, inaltime, etc. ). n ce priveste instrumentul utilizat, se recomanda ca atunci cnd este un instrument vulnerant sa fie inlocuit cu o imitatie de exemplu o secure de carton pentru a reproduce lovirea victimei). daca este de exemplu o unealta comuna ( surubenita, ciocan, etc. ). poate fi cel efectiv folosit sau unul asemanator. Daca se verifica posibilitatea observarii anumitor elemete, evenimente de la o anumita distanta va fi adusa persoana care sustine observarea, ea neputand fi inlocuita. Cnd se verifica posibilitatea auzirii unor anumite zgomote, cuvinte, etc n anumite condiitii, se vor reproduce conditiile initiale (functionarea unor utilaje, distanta, zgomote de fond, liniste, etc. ). Reconstituirea se va face sub conducerea anchetatorului, asigurand si prezenta celor ale caror declaratii se verifica, persoanele implicate n activitatea verificata ( autorul victima, experti ). Victima va fi inlocuita cu o alta persona de aceeasi costitutie fizica daca exista temerea ca participarea ar putea sa-i produca emotii puternice generate de retrairea evenimentelor. dupa ajungerea la locul reconstituirii, se verifica starea generala, asigurarea pazei, limitarea accesului strainilor, prezenta martorilor asistenti. Daca urmeaza a se reconstitui imprejurari complexe sau vor exista mai multe variante ale faptei ce urmeaza a fi reconstituite, se recomanda mai ales anchetatorilor cu mai putina experienta sa intocmeasca un plan al activitatii .

Pentru fiecare secventa n parte se vor asigura conditiile de reluare artificiala, procedndu-se la atatea reluari cte se apreciaza ca necesare. Persoanele vor fi asezate conform relatarilor. Atunci cind exista mai multe variante prezumtive privind pozitiile si distantele, se vor reconstitui toate aceste variante separat. n situatiile n care exista mai multi autori, complici etc, care participa impreuna la reconstituire se recomanda a se lasa acestora o relativa libertate de miscare. Astfel, faptuitorii arestati ori retinuti nu vor fi tinuti incatusati impreuna, evitnd astfel atitudini pasive sau rezultate eronate. La reconstituirea unui omor deosebit de grav, complicele a fost lasat nctusat alaturi de autor, iar n fata instantei acesta a folosit aceasta imprejurare pentru a sustine ca a avut doar o atitudine pasiva la realizarea reconstituirii, diferita de imprejurarile reale, n care nu ar fi putut interveni pentru salvarea victimei.

145

146 Infractorul aflat n stare de arest nu va fi tinut pe timpul reconstituirii incatusat nici de organele de escorta si paza, de oarece si n acest caz ar putea ulterior obiecta ca nu a putut actiona diferit si nestnjenit, existnd si posibilitatea de a ascunde unele miscari sau actiuni savrsite la comiterea faptei. Rezultatele reconstituirii se consemneaza n procesul verbal, fiind fixate si prin fotografiere. Se recomanda retinereactmai amanuntita a desfasurarii. Vor fi descrise metodele aplicate, mijloacele tehnice utilizate, modul desfasurarii, persoane participante, actiuni executate si de catre cine, daca s-a repetat secventa si de cate ori. De asemenea vor fi consemnate eventuale discutii cu privire la fiecare reproducere n parte, observatii ale participantilor, modul de fixare al reconstituirii (foto, video).

Plansele fotografice se anexeaza la procesul verbal n dosarul cauzei. Se vor mentiona data si ora inceperii precum si data si ora incheierii reconstituirii. Actul fiind semnat pe fiecare pagina de catre toti participantii

RECUNOASTEREA OBIECTELOR si A PERSOANELOR Sub aspect criminalistic, recunoasterea are ca scop stabilirea identitatii unui obiect, persoana, animal. Metoda obisnuita se bazeaza pe examinarea directa a subiectuui de identificat. Prezentarea pentru recunoastere va fi precedata n mod necesar de o ascultare amanuntita a persoanei care urmeaza sa faca recunoasterea. I se va cere sa declare asupra imprejurarilor n care a vazut subiectul de identificat si sa indice detaliile, amanunte, caracteristicile pe care si intemeiaza identificarea. Pentru recunoastere se va forma un grup de cel putin trei. In cazul identificarii persoanelor se vor alege alaturi de persoana ce urmeaza a fi identificata , persoane de acelai sex, de talie si varsta ct mai apropiata, evitand diferentele frapante de inaltime sau imbracaminte. In masura posibilului, daca la locul unde a fost vazuta, persoanade identificat indeplinea o anumita activitate i se va cere sa execute acele miscari(de lovire, tarare, ridicare). Desi, de regula, prezentarea pentru recunoastere se face n grup, se poate alege si modalitatea prezentarii succesive a persoanelor din grup, cerand persoanei care face identificarea sa indice a cata este persoana recunoscuta. Acest procedeu este utilizat cnd cel ce trebuie recunoscut a fost vazut n miscare, in deplasare. 146

147 NU se vor face sugestii, sau gesturi edificatoare, cel ce trebuie identificat nu va fi prezentat n zeghe sau cu catuse la mana. Daca raspunsul celui ce identifica este pozitiv, se vor efectua fotografii ale grupului de recunoastere, apoi se va fotografia persoana care identifica indi cnd obiectul sau persoana recunoscute. Sunt deosebit de utile inregistrarile video, pe lnga fotografii, de oarece unele unghiuri de imagine pot avea efecte inselatoare. Atunci cnd persoana declara ca nu poate recunoaste nici o persoana sau obiect dintre cele prezentate se va avea in vedere att posibilitatea existentei unei temeri sau retineri de a identifica de teama unor ulterioare razbunari, ca si posibilitatea ca, intr-adevar, cel cautat sa nu se afle n grupul respectiv. Fotografiile se anexeaza la dosarul cauzei. Tot cu ocazia aceasta se intocmeste un proces verbal n care se consemneaza rezultatele obtinute si modul de desfasurare, fiind si acesta anexat la dosar. Pentru recunoasterea cadavrelor , prezentarea se face numai individual, si numai dupa ce s-a facut toaleta cadavrului(spalarea sangelui, coaserea plagilor, s. a. m. d. ). Si n acest caz prezentarea pentru recunoastere va fi precedata de o ascultare amanuntita , in care se vor cere detalii cu privire la amanunte ca defecte fizice, semne particulare, tatuaje, cicatrici, etc. La prezentarea cadavrului se va cere sa fie din nou amintite aceste detalii n baza carora se recunoaste cadavrul. Aceleasi reguli ramn valabile si necesare ( grup de cel putin trei, ascultarea prealabila, evitarea sugestiilor, efectuarea de fotografii, inregistrari video, ) si n cazul recunoasterii obiectelor. Se va insista asupra unor detalii particulare: defecte, urme de reparatii, uzuri, culoare, etc. Daca este posibil, se vor crea conditii de iluminat asemanatoare cu cele n care a fost vazut obiectul, iar n procesul verbal se va mentiona modul de fixare: foto, video, ca si conditiile de lucru - iluminat natural, artificial, etc. tipul de film si de aparat folosite, durata activitatii, orele de ncepere si ncheiere. etc. Avantajul inregistrarilor video este ca activitatile pot fi prezentate repetat completelor de judecata n integralitatea desfasurarii lor.

147

148

Bibiliografie selectiva BUUS ALEXANDRU. Concluziile probabile n expertiza criminalistica n 20 de ani de expertiza criminalistica CRUCEANU DUMITRU Expertiza criminalistica si organizarea ei n R. P. R.. FLONTA MIRCEA, Structura coordonarii actiunilor si geneza operatiilor logico-matematice , Teoria actiunii umane, Forum-Stiinte sociale 1969 Vol. I DAN N. Tratat Practic de criminalistica Ed. M. I. Bucuresti l979 vol II I. R. Constantin - Unele metode si principii ale criminalisticii n "Scoala romaneasca de criminalistica I. CONSTANTIN, L. MOCSY s. a. - n Tratat practic de criminalistica vol. II Editura M I. criminalistica", Editura M. I. , 1973, IONESCU L. SANDU D. -Identificarea criminalistica, Bucuresti l991 IONESCU LUCIAN Criminalistica Note selective de curs pentru uzul studentilor (Nepublicat) Universitatea crestina D. Cantemir Bucuresti 1997. MAXIM GEORGE Revista politiei moderne, Iasi. , 1928 , Iasi. W. RAKES - A new concept on evidences-International Revue of Forensic Sciences vol V nr. 1/1990. EMILIAN STANCU CRIMINALISTICA Stiinta investigarii infractiunilor Vol. I si II Ed. Tempus SRL Bucuresti 1992 CAMIL SUCIU -Criminalistica vol 1 Ed. Srtiintifica 1962. MOCSY LADISLAU , Demonstratia- etapa de lucru importanta n activitatea de expertiza criminalistica , n lucrarea colectiva 20 de ani de expertiza criminalistica , Ministerul Justitiei 1978

148

149 MOENSSENS A.ANDRE How to prepare for a Daubert Hearing-, AAFS 1997 International Journal of Forensic Document Examiners . Vol. 3 Nr. 2/1997 MIHULEAC E. Expertiza judiciara Bucuresti 1971 Editura Stiintifica DUMITRU SANDU Concluziile expertului criminalist n sistemul expertizei criminalistice romnesti si n sistemele altor state. O privire comparativa. ( Nepublicat) Comunicare prezentata la al II-lea si mpozion National al Societatii Romne de Criminologie si Criminalistica , Bucuresti octombrie 1996. -Unele aspecte privind interpretarea concluziei raportului de expertiza -20 de ani de expertiza criminalistica- Ministerul Justitiei LUCIAN IONESCU Concluzia raportului de expertiza criminalistica a scrisului si aprecierea valorii sale probante, Buletinul Intern al Procuraturii R. S. R. n Probleme de criminalistica si criminologie nr. 2-3/1983 -Expertiza criminalistica a scrisului ED. Junimea 1974. -Criminalistica Note selective de curs pentru uzul studentilor (Nepublicat) Universitatea crestina D. Cantemir Bucuresti 1997 EDMOND LOCARD . Les faux en ecriture et leur expertise Paris 1959 MOCSY LADISLAU Expertiza criminalistica n dreptul procesual penal romn Teza de doctorat, Universitatea Al. I. Cuza , Iasi 1975 I BOBOS. Gh. BUNEA Investigarea accidentelor de circulatie n care au fost implicat autovehicole dotate cu ABS-comunicare la Simpozionul de Criminalistica CLUJ 1998. . AUREL BOIA -Introducere n grafologie si expertiza grafica Bucuresti 1944 BRUNO VETORAZZO -Metodologia della preizia grafica su base grafologica-Giufre Editore Milano 1998 COLECTIV Dictionarul enciclopedic romn, Editura stiinitfica, Bucuresti 1975 SANDU D. , Falsul n acte, Editura Dacia Cluj l977 Falsul n acte - Descoperirea si combaterea prin mijloace criminalistice , Editura LUMINA LEX Bucuresti 1994 MIRCEA I. , Criminalistica, Editura FundatieiChemarea Iasi 1992 CLEMENT J. L. , RISSI B. , Lexpertise scientifique des documents falsifies ou contrefaits, Part I, Revue Internationale de Police Criminelle nr. 3/1983 .

149

150
BASARAB M. , Drept penal Partea generala, Editura didactica si pedagogica Bucuresti 1983 ILIE BOTOS Cercetarea criminalistica a infractiunilor comise cu arme de foc Teza de doctorat Universitatea Babes-Bolyai Cluj 1999 VASILIU T. , ANTONIU G. s. a. , Codul Penal comentat si adnotat . Partea generala , Editura StiinifIca Bucuresti 1972 , IOAN MIRCEA - Criminalistica , Editura Didactica si Pedagogica , Bucuresti 1978. -Tactica audierii martorilor-Studia Universitatis 1974 -Cercetarea la fata locului a accidentelor de circulatie-Studia Universitatis 1964 BALTEANU C. Examinarea actelor alterate prin stersaturi, n Tratat Practic de Criminalistica vol. III RADU A. Examinarea holografica , TRATAT DE CRIMINALISTICA , vol. III . TOTTY R. N. , BAXENDALE D.- Defect marks and the identification of photocopying machines, The forensic Scientists Society Journal, vol 21, nr. 1/ 1981 HILTON O. -Detecting fraudulent phtocopies, -Forensic Science Journal 1979 KELLY J. H. - Classification and identification of modern office copiers -abstract- The American Board of Forensic Document Examiners. , Colorado Springs 1983. CANTU A. A.- A sketch of analitycal methods for document dating. , International Journal of Forensic Document Examinares, Vol. 1, No. 1 Jan/ Mar. 1995. MAZZELA W. D.,ROUX C., LENNARD C-J. The computer assisted identification of colour photocopiers , Science & Justice No. 35 / 1995

Dictionarul de informatica- sub redactia Tiberiu Popescu, Editura Stiintifica si Enciclopedica Bucuresti , 1981,. The XEROX STUDENT GUIDE, KUEI LI, LANG LI-SU, CHENG K.- Determination of color printing forgery by comparing the differences between the crystal and the traditional screen dot. International Journal of Forensic Document Examiners, vol. 1, No. 2 April/ June 1995 CASEY-OWENS MAUREEN, A look into facsimile transmission, Journal of Forensic Sciences, Vol. 35, No. 1/ Jan. 1990 HILL J. HEATHER. Facsimile transmsi on and the Questioned Document Examiner , The Metropolitan London Laboratory, 1996,

150

151 BOBOS LAURENTIU - Unele probleme pe care le ridica expertiza actelor reproduse cu ajutorul copiatoarelor electrostatice- Buletinul Intern. Probleme de Criminalistica si Criminologie. Procuratura Generala a R. S. R. No. 1-2 / 1987 .SANDRA L RAMSEY -The Effect of Computers on Forensic Document Examiners, International Journal of Forensic Document Examiners, Vol. 2, No. 3 July / Sepentru 1996 LESLIE A. G., STIMSON T.A.Identification of Print Out Devices-Forensic Sciences Journal Vol. 19, 1982. ALLEN M. J. Dot-Matrix printers,Forensic Science International Vol. 35, No. 4/ 1987. WINCHESTER M. J. Examining a Computer Printed Document-Presented at the the 43-rd Annual Meeting of the American Society of Questioned Documents Examiners 1985 ARBOUINE M.W. -The use of drum defects to link laser printed documents to individual laser printers, Journal of Forensic Identification, Vol. 34, No. 2, 1994 BOYD P.F.J.- Laser technology - A new concept to chalenge the forensic document examiner, Canadian Society of Forensic Sciences Journal, Vol. 16. No. 1/ 1983. STOCKTON A. , GILLIES E. A.- Identification of modern office machinery by paper handling marks-A method of distinguishing between photocopied and laser printed documents - London l996, Abstract AGINSKI N. V. Dating and charactersi ng writing, stamp pad and Jet printer inks by gas Chromatography / Mass spectrometry, International Journal of Forensic Documents Examiners, Vol. 2, No. 2, April/June 1996 SORIN ALAMOREANU, Falsuri n acte. Metode clasice si moderne- Teza de doctorat Universitatea Babes-Bolyai 1998. F. MORARU Manual de balistica interioara Edit. Militara Bucuresti 1976

151

CAPITOLUL VIII METODOLOGIE SI TACTICA N CRIMINALISTICA

SECTIUNEA 1. CERCETAREA LOCULUI FAPTEI. NOTIUNE. SARCINI. PRINCIPII. Cercetarea locului faptei este n general realizata la nceputul urmaririi penale, avnd ca scop cunoasterea nemijlocita a mprejurarilor concrete n care s-a produs fapta cercetata, a fix arii si ridicarii urmelor materiale create cu ocazia comiterii faptei, pentru stabilirea ntinderii prejudiciului, identificarii victimelor si a faptuitorilor, precum si pentru depistarea si ascultarea martorilor oculari ori a altor persoane care cunosc mprejurari legate de cauza. Cu toate acestea, chiar si instantele de judecata pot proceda la cercetarea locului faptei. Denumirea de cercetarea locului faptei este nsa, sub aspect terminologic, o notiune ce desemneaza n criminalistica, complexul de activitati desfasurate de organele de urmarire penala si are un continut relativ restrns123. Ea are caracterul unei activitati initiale, cu continut de urgenta, trebuind adesea a fi ndeplinita ntr-o faza a cauzei n care nici natura faptei, nici autorul, nici ntinderea ori natura prejudiciului nu sunt deplin cunoscute. Ea este sursa primelor materiale probatorii aduse la dosarul cauzei, presupunnd adesea participarea unei echipe ce cuprinde alaturi de anchetator, medici legisti, experti criminalisti, specialisti din alte domenii, etc. Prin continutul sau multivalent, cercetarea locului faptei presupune adesea si realizarea unor alte activitati aparent diferite, cum sunt perchezitia si reconstituirea, chiar unele experimente judiciare. n mod corect s-a aratat n literatura de specialitate ca atunci cnd cercetarii i se
asociaza experimente, acestea au un caracter secundar, lementar si nu sunt legate, de regula, de reproducerea fidela a mprejurarilor aspectului cercetat124 .

Pe de alta parte, elementele ce pot fi asimilate perchezitiei si sunt utilizate n cercetarea locului faptei sunt generate de faptul ca ambele au drept finalitate descoperirea urmelor, obiectelor, persoanelor, etc. aflate n conjunctie cu faptele sau doar cu anumite momente ale acestora. Ambele activitati sunt realizate n urma deplasarii organului judiciar la locul propriu-zis, dar, n timp ce cercetarea locului faptei nu este conditionata de emiterea vreunui mandat, realizarea perchezitiei este cenzurata de emiterea mandatului corespunzator; n timp ce perchezitia poate avea loc n alt loc dect cel al comiterii faptei propriu-zise, cercetarea locului faptei, asa cum arata si numele, l priveste n mod special pe acesta. Notiunea de locul faptei este la rndul sau mai complexa, ntruct ea nu se limiteaza doar la o suprafata determinata n interiorul caruia s-a manifestat aspectul concret, obiectiv al infractiunii, ci se ntinde n spatiu la toate locurile unde s-au
12 3 n acest sens vezi I. Mircea op. cit si A. Ciopraga Criminalistica. Tratat de tactica, editura Gamma 1996, pag 34 si urm.
12 4 A. Ciopraga, op. cit. pag. 36

materializat consecintele faptei propriu-zise, precum si la mprejurimile acestora. Astfel, un accident aviatic se poate ntinde pe ctiva km ca spatiu de cercetare, de la aparitia primelor semne: scurgeri, pierderi de carburant, desprinderea unei parti a ampenajului ori carenei si pna la locul prabusirii concrete a aeronavei. ntr-un omor, locul aplicarii violentelor ori chiar al uciderii poate fi altul dect cel n care se descopera cadavrul ori parti sectionate din acesta. Locul realizarii unor documente poate fi ntr-un oras, iar pastrarea si raspndirea bancnotelor contrafacute sa aiba loc n alta localitate. De regula, cercetarea locului faptei este un moment initial al solutionarii unei
cauze penale, de calitatea sa depinznd modul ulterior de evolutie al cercetarii penale. Desi fiecare fapta n parte are particularitatile sale, activitatea trebuie sa ndeplineasca unele sarcini cu caracter de regula generala125:

1. sa stabileasca natura faptei si mprejurarile n care s-a comis; Realizarea la timp si temeinica a cercetarii locului faptei permite stabilirea imediata a valorilor sustrase, a persoanelor lezate. Gasirea, ridicarea si exminarea urmelor de la locul faptei va permite obtinerea unei imagini juste asupra faptei comise conturnd n scurt timp aspectele legate att de latura subiectiva ct si de cea obiectiva. Tot prin cercetarea locului faptei se vor stabili limitele spatio-temporale n care s-a petrecut fapta si urmarile sale. 2. sa ofere o imagine exacta nemediata a locului concret al comiterii infractiunii, orientnd astfel ntregul efort de cercetare penala; 3. sa asigure gasirea , fixarea si valorificarea tuturor mijloacelor materiale de proba existente la locul faptei; 4. orientarea investigatiilor ulterioare spre alte surse de informatii asupra mprejurarilor cauzei: martori oculari, parti vatamate, complici, etc; 5. ntelegerea mprejurarilor care au favorizat comiterea faptei si prevenirea comiterii altora de acelasi fel. SECTIUNEA 2. PREGATIREA, ETAPELE, REALIZAREA SI FIXAREA REZULTATELOR CERCETARII LOCULUI FAPTEI. Indiferent cine sunt primele persoane care iau contact cu locul faptei, apar tinatori, parti vatamate, organe judiciare, lor le revine ca sarcina primara conservarea locului faptei, limitnd accesul altor persoane, luarea masurilor de salvare a victimelor (cnd este cazul) si binenteles, anuntarea organelor ndrituite sa realizeze cercetarea locului faptei. Limitnd accesul la locul faptei se asigura conservarea acestuia pentru cercetarea propriu-zisa. Uneori, masurile de salvare si de limitare a pagubelor pot afecta si distruge unele urme de la locul faptei mai ales n cazul interven tiei pompierilor pentru stingerea incendiilor, descarcerarea victimelor de sub darmaturi, etc. Organele judiciare, anuntate de producerea unei fapte ce necesita cercetarea n teren, vor cere date ct mai clare despre natura prezumtiva a evenimentului, victime,
12 5 E. Stancu, op. cit. pag 27-29

starea acestora, pagube, situatia la momentul anuntarii, eventualul faptuitor, martori oculari, etc. Imediat dupa anuntare, se va constitui echipa de cercetare, asigurndu-se mijloacele tehnice criminalistice necesare truse foto, video, truse specializate precum si prezenta specialistilor n functie de natura faptei omor, furt, accident minier, accident aviatic, etc. Se organizeaza apoi deplasarea rapida la locul cercetarii. Imediat dupa sosirea la locul faptei, se vor verifica: modul n care s-a asigurat paza locului, salvarea victimelor, conservarea urmelor precum si masurile de identificare
si prindere a faptuitorului. Neluarea acestor masuri duce la pierderea de timp pretios, de probe determinante n stabilirea adevarului precum si la aparitia unor posibile erori judiciare126.

Acordarea primului ajutor victimelor, cnd acestea sunt usor ranite sau cnd sunt grav ranite, dar nca n viata, este o activitate prioritara. Realizarea ei trebuie sa fie facuta cu suficienta atentie pentru a produce ct mai putine modificari n cmpul infractional. Configuratia locului faptei poate suferi modificari sub actiunea a 2 categorii de factori: obiectivi (atmosferici) si subiectivi (prin patruderea si actiunea n locul faptei a unor persoane neavizate). Actiunea factorilor naturali (ploaie, vnt, ninsoare) poate interveni si schimba locul faptei cnd acesta este situat n exteriorul unor cladiri, chiar n cursul si pe timpul realizarii activitatii de cercetare. mpotriva acestora se va ncerca acoperirea temporar a a zonelor de interes, fixarea imediata a urmelor pe video, fotografii si schita. Patrunderea unui val de curiosi la locul faptei poate duce si ea la distrugerea urmelor. Daca procesul nu a putut fi mpiedicat se va putea proceda chiar si la ridicarea de impresiuni de la acestia pentru a le putea elimina daca nu au legatura cu fapta. n procesul verbal de cercetare se vor consemna toate modificarile intervenite n configuratia locului faptei anterior sosirii echipei operative. ntre primele activitati se vor nscrie, n mod necesar, cele legate de surprindere si fixare a tuturor mprejurarilor care sunt schimbatoare n timp: mirosuri, umiditate, temperatura si care nu pot fi retinute prin fotografiere ori imagini video. Ele vor fi apreciate si consemnate n procesul verbal de constatare (de exemplu: mirosul de praf de pusca, de alcool, de animale, etc.). Alegerea unor martori asistenti are si ea importanta. n ansamblul activitatilor care se realizeaza, acestia au rolul unor observatori impartiali care atesta prin propria semnatura pe procesul verbal veridicitatea celor consemnate sporind ncrederea n realitatea sa127. Martorii asistenti vor fi nsa alesi dintre persoane care nu au legaturi de rudenie cu partile vatamate ori cu faptuitorul. Se va proceda la obtinerea de informatii generale privind fapta si alte elemente utile cercetarii aspecte anterioare evenimentului, desfasurarii ulterioare lui: relatiile victimei cu alte persoane, pe cine banuieste, etc. Informatiile obtinute astfel vor fi ulterior ntregite cu datele rezultate de la alte persoane, faptuitor, rudele victimei, vecini, etc. Elemente semnificative pot fi obtinute de la persoanele care au descoperit fapta, victima, privind starea locului, distante, pozitia, lipsa ori prezenta unor obiecte, etc. Daca
12 6 V. Berchesan, C. Pletea, I.E. Sandu Cercetarea la fata locului. Tratat practic de criminalistica., ed. Carpati, Craiova, 1992, pag. 59.
12 7 A. Ciopraga, op. cit. pag 57.

faptuitorul a fost identificat si se afla prezent, poate si el furniza unele informatii concludente asupra acestor aspecte. Dupa ce s-a obtinut un prim tablou estimativ al faptei si mprejurarile ei concrete, se va trece la repartizarea sarcinilor pentru fiecare membru al echipei si la cercetarea propriu-zisa. Aceasta se va desfasura n 2 faze: faza statica si faza dinamica si va fi supusa unor reguli tactice generale: 1. cercetarea locului faptei se va face de ndata, respectndu-se cerinta celeritatii nfaptuirii actului de justitie. Aceasta nu nseamna graba si superficialitate, ci doar operativitate. 2. cercetarea se va face n mod complet si cu obiectivitate. Toate urmele de la locul faptei au initial aceeasi valoare, chiar daca aparent ele vin n contrazicere cu altele. Ca urmare, ridicarea si consemnarea va fi facuta indiferent de faptul ca o anumita urma infirma ori confirma primele impresii de la locul faptei128. Uneori, bazndu-se doar pe intuitie (care poate fi gresita), unii specialisti neglijeaza anumite urme prezente la locul faptei, lasndu-se condusi de orgoliu, ei rateaza urme esentiale n orientarea corecta a anchetei129. Caracterul complet al cercetarii se asigura prin ndeplinirea sa cu obiectivitate. 3. cercetarea locului faptei trebuie sa fie fieleta (?) si sistematica. Data fiind paleta extrem de larga de probleme ce se pot ivi n cercetarea locului faptei, precum si ntinderea spatiala mare, numai caracterul sistematic, organizat, poate asigura succesul activitatii. El este dat de corecta repartizare a sarcinilor, de respectarea momentelor tactice si metodice, de lipsa grabei si de ndeplinirea cu profesionalism a tuturor operatiunilor de la fotografia judiciara la ridicarea, ambalarea si transportul urmelor colectate. Munca n echipa se va realiza sub conducerea unei singure persoane (de exemplu, n cazul unui omor, echipa va fi condusa de un procuror). 4. se vor respecta normele procedurale si cerintele morale. n acest sens, se va evita furnizarea de date pripite pentru presa sau curiosi, afirmatiile necorespunzatoare cu realitatea sau aprecierile pripite privind natura faptei si autorilor ei. Asa cum am aratat, exista 2 faze ale cercetarii locului faptei. Ele difera n functie de natura activitatilor ntreprinse n fiecare. Distinctia are mai mult un caracter conventional, n sensul ca n raportul cu situatiile concrete, cele 2 faze se mpletesc, se ntrepatrund, realiznd un proces unitar. FAZA STATICA n mod concret, n aceasta etapa echipa de cercetare se va concentra pe urmatoarele activitati:

12 8 Vom examina aceste aspecte n sectiunea urmatoare destinata mprejurarilor controversate. 12 9 I Mircea, op. cit., pag 238

a) Orientarea de ansamblu si delimitarea zonei/zonelor supuse examinarii n cadrul acestei activitati se vor aprecia ntinderile spatiale n care se va lucra, avnd menirea de a situa n centru spatiul n care s-au desfasurat principalele evenimente, lund n considerare ntinderea si configuratia terenului. Limitele de ntindere stabilite pot fi ulterior reconsiderate n functie de rezultatele cercetarii. Delimitarea se va face att n functie de aprecierile proprii ale criminalistului, ct si de elementele rezultate din declaratiile martorilor, victimelor, apartinatorilor, etc. Oricare ar fi limitele stabilite, se recomanda sa fie alese mai largi, evitnd astfel
omiterea unor suprafete ce pot cuprinde unele urme semnificative130.

b) Alegerea punctului de debut si a modului n care se va face cercetarea. Exista mai multe modalitati de realizare a cercetarii: din exterior spre interiorul zonei, din interior spre margini sau prin caroiaj (prin parcelare). Alegerea unui mod sau altuia de lucru se va face n functie de dimensiunile si particularitatile locului propriu-zis. Punctul de ncepere al cercetarii l va constitui n mod obisnuit centrul zonei, nteles ca centru de atentie, locul principalei concentrari de urme(locul unde se afla cadavrul victimei, seiful spart, urmele tragerii, arma, obiecte sau unelte abandonate, etc.). Daca locul faptei este limitat la o ncapere, se vor examina ferestrele, mobilierul, alte obiecte din ncapere pentru descoperirea de urme latente. Cnd ntinderea este mai mare, parcurgnd spre exemplu, mai multe ncaperi, spatii deschise, cladiri, va fi mai greu de ales un loc central, fiind preferabila alegerea si marcarea caii de acces si cercetarea prin sectoare. c) Stabilirea caii de acces a infractorului n cmpul infractional si limitarea accesului. d) Descoperirea, fixarea starii locului precum si prelevarea tuturor urmelor. Aceasta etapa presupune realizarea fotografiilor judiciare (de orientare, de ansamblu si de detaliu), a nregistrarilor video si a schitei locului faptei. Se masoara si se consemneaza pozitiile, tipul si distantele dintre diferite urme, obiecte prin raportarea la cel putin doua puncte fixe din planul locului; n spatii nchise usi, ferestre, utilaje, n spatii deschise cladiri, anexe, stlpi de nalta tensiune, etc. Procesul verbal de cercetare ce se ntocmeste conform art 131 din Codul de Procedura Penala, constituie principalul mijloc procedural de fixare a rezultatelor, cercetarii locului faptei131. Redactarea sa trebuie facuta de maniera a oferi celor ce l consulta ulterior o reprezentare corecta a locului faptei. El trebuie sa respecte att cerintele de stil si acuratete ale unui act procesual att de important, ct si surprinderea completa a tuturor modificarilor de la locul faptei. Nu este admisa inserarea unor date inexistente la momentul cercetarii, chiar daca martorii le indica, de exemplu schimbarea pozitiei cadavrului, n functie de opinii sau interpretari personale ale evenimentelor. Continutul procesului verbal de cercetare cuprinde, conform art 91 si 131 din Codul de Procedur a Penala, 3 parti: preambulul, partea descriptiv a si partea finala. n preambul se consemneaza: locul cercetarii localitatea, adresa, data (luna, anul ziua) numele, calitatea, instanta de care apartin (exemplu: procuror criminalist S. T. de la Parchetul Tribunalului Cluj, maior B. G. De politia TF)
13 0 I. Mircea. Importan ta si modul determinarii locului de tragere n cursul cercetarii la fata locului., Studia Universitatis Babes Bolyai, 1961, pag. 180
13 1 E. Stancu, op. cit., vol II. pag 26

 temeiul de drept al cercetarii (art 129, Codul de Procedura Penala) ora nceperii cercetarii, conditiile meteo si de iluminat (pe timp de zi, cer acoperit, ceata), martori asistenti Partea descriptiva este cea mai ntinsa, cumprinznd n ordine: descrierea locului faptei starea acestuia starea victimei toate activitatile ntreprinse urme si mijloace de proba descoperite mprejurari controversate Partea finala va cuprinde: probe ridicate metode aplicate scopul ridicarii (exemplu: arma de vnatoare, tubul de cartus, 3 alice, o bucata de lemn din patul armei s-au ridicat pentru expertizare balistica) fotografii si videograme realizate daca s-a ntocmit schita locului faptei ntregul proces verbal se semneaza pe fiecare pagina si la final de cei ce au participat: organ judiciar, martori asisten ti, medic legist, experti, inculpat, aparator. SECTIUNEA 3. MPREJURARILE CONTROVERSATE LA FATA LOCULUI. Cu ocazia cercetarilor la locul faptei se pot constata situatii n care schimbarile prezente n cmpul supus cercetarii nu sunt consecinta unei infractiuni, ci constituie rezultatul actiunii deliberate prin care se ncearca sa se ndrume pe o pista gresita cercetarile. Organele judiciare trebuie sa se convinga daca urmele, obiectele, respectiv modificarile aduse configuratiei locului faptei sunt consecinta unei fapte real savrsite sau, dimpotriva, ele constituie rezultatul unei ncercari de inducere n eroare. Existenta unor neconcordante sau nepotriviri n ceea ce priveste modul de formare si de dispunere a urmelor, constituie mprejurari de natura a furniza organelor judicare criterii de distinctie ntre infractiunea real comisa si fapta simulata. ncercarea de disimulare are adeseori un caracter demonstrativ, ostentativ, fata locului dobndeste de multe ori aspectul de cadru nscenat, regizat, ireal. Aspectul inutil complicat a locului faptei, prezenta unui numar mare de urme, neornduiala, o dezordine nejustificata, toate acestea contravin tendintei firesti a faptuitorului de a produce ct mai putine modificari si de a parasi ct mai repede locul faptei. Un alt indiciu l constituie prezenta sau absenta la locul faptei a unor urme sau obiecte. Cu nimic justificat de modul de savrsire a faptei, constatarea unor neconcordante, a unor nepotriviri n modul de dispunere a urmelor si obiectelor, situatii cunoscute sub denumirea de mprejurari negative132.
13 2 A. Ciopraga, op. cit.

Notiunea mprejurari negative nu reflecta n ansamblu problematica ridicata de intentiile autorilor unor infractiuni, notiunea de mprejurari controversate133 consacrata de unii autori de specialitate, apreciem ca este mult mai adecvata. n practica instrumentarii cauzelor privind infractiunile comise cu arme de foc, putem ntlni mai multe situatii, de pilda: la disimularea unui omor comis prin mpuscare, n sinucidere, autorul infractiunii pune arma corp delict n mna victimei. Absenta de pe minile victimei a depozitelor de funingine care n mod normal apar pe minile tragatorului n urma mpuscarii, urme care se evidentiaza la examinarea n spectru ultraviolet, demonstreaza faptul ca tragerea nu a fost executata de catre victima. Pentru concretizare, se vor ad auga si alte probe: pozitia tubului cartus n raport cu pozitia victimei, pozitia pe crosa armei a unor urme papilare statice, n contextul n care, ca urmare a reculului armei de foc, urmele trebuiau sa fie dinamice. Toate aceste aspecte evidentiaza intentia de a disimula o infractiune de omor ntr-o sinucidere. Separat de aceste aspecte, n cazul actelor sinucidare, dup a mpuscatura, de obicei, victima scapa arma din mna. Exista putine cazuri cnd arma ramne n mna victimei, fie cnd tragerea s-a executat din pozitia culcat pe spate si victima ramne flectata (?) n pozitia n care s-a executat tragerea, fie cnd n urma autompuscarii, intervine starea de catalepsie (rigiditate) care blocheaza musculatura corpului n pozitia n care a survenit decesul. Pentru lamurirea acestor mprejurari este necesar sa se constate starea cadavrului si pozitia n care acesta a fost descoperit. Starea de catalepsie explica prezenta pe crosa armei, n cazul sinuciderilor, a unor urme papilare statice, care se suprapun peste cele dinamice, rezultate n urma reculului armei de foc, ca urmare a crisparii minii victimei n pozitia n care a executat focul. De asemenea, absenta urmelor secundare releva faptul ca s-a tras de la o distanta care exclude posibilitatea autompuscarii. Lipsa de la locul faptei sau prezenta dar n cantitati foarte mici a urmelor de snge n cazul reactiilor violente rezultat al actiunii armelor de foc demonstreaza ca decesul victimei a survenit n alt loc, iar cadavrul a fost transportat ulterior n locul n care a fost descoperit. Directia de tragere nefireasca, indicnd pozitii ale armei care de obicei nu sunt abordate de catre sinucigasi, evidentiaza, de asemenea, situatii controversate care trebuiesc lamurite cu ocazia unor experimente viznd masuratori autosimetrice ale segmentelor anatomice ale victimei si verificarea daca aceasta putea sa se autompuste din pozitia respectiva. Mai putem nota aici, gasirea unor note cu continut de bilet de adio cu un scris foarte ordonat, cu un scris foarte diferit de al victimei, simularea unei efractii cu actiunea de fortare din interiorul ncaperii, etc. Pentru a exemplifica aspectele de mai sus, vom reda o speta: n postul de santinela de pe perimetrul pazit al unui U.M., n foisor a fost descoperit cadavrul unui soldat care nu se afla n serviciul de garda. Santinela motiva ca victima s-a deplasat la postul s au si ntruct erau din aceeasi localitate, i-a permis sa intre n zona interzisa. Militarul ar fi profitat de faptul ca santinela a lasat cteva clipe arma n foisor, interval de timp n care a cobort pentru a-si satisface necesitatile fiziologice si lund arma santinelei, s-a autompuscat.

13 3 I. Mircea, op. cit.

Din cele relatate de sentinela, rezulta ca acesta se facea vinovat de comiterea infractiunii de calcare de consemn, aparent neexistnd nici o legatura de cauzalitate ntre actiunile lui si decesul celuilalt militar. Examinndu-se cu atentie pozitia victimei si urmele existente la locul faptei, organele de urmarire penala au constatat urmatoarele: victima se afla n pozitia n sezut, cu spatele rezemat de peretele din partea dreapta a foisorului, acesta prezenta n zona hemitoracica dreapta la o distanta de 10 cm de mamelon si 15 cm de clavicula un orificiu de intrare n jurul caruia se evidentiau urmele secundare determinate de factorii suplimentari ai mpuscaturii. Urmele aveau o dispersie ovala pe 3x4 cm. Orificiul de iesire a fost localizat n zona dorsala a hemitoracelui stng la o distanta de nivel de 20 cm fata de orificul de intrare. Facndu-se analiza atenta a probelor, s-a apreciat ca putin probabila autompuscarea n pozitia respectiva. n urma masuratorilor antropometrice ale cadavrului s-a stabilit ca acesta avea o naltime de 168 cm si lungimea bratelor de 69 cm. Efectundu-se trageri pe un manechin cu aceeasi naltime cu victima s-a stabilit ca marimea dispersiei urmelor factorilor secundari de 3x4 cm la arma n litigiu (pistol mitraliera AK 47 cal. 7,62 mm), apare la o tragere sub un unghi de 45 la distanta de 7 cm a armei de tinta adica de corpul victimei. S-a relevat faptul ca victima nu putea sa se autompuste n conditiile date, unghiul de tragere si pozitia armei raportate la lungimea minilor victimei au evidentiat neveridicitatea versiunii initiale. Cu ocazia audierilor amanuntite, pus n fata probelor, inculpatul B.F a marturisit ca l-a mpuscat pe M.A. Pentru realizarea unei interpretari stiintifice a cauzelor obiective care au determinat aparitia mprejurarilor controversate, organele judiciare trebuie sa desfasoare o activitate complexa, pe baza principiilor generale de tactica criminalistica si a celor specifice infractiunii simulate, cu mentiunea ca metodele si mijloacele de lucru vor fi aplicate n functie de particularitatile locului comiterii faptei si de natura urmelor descoperite134. ntreaga examinare ct si solutionarea mprejurarilor controversate trebuie facuta cu maximum de circumspectie, numai dupa obtinerea unui tablou corect si complex al locului faptei. Ori de cte ori se considera necesar, se recomanda a se cere ajutorul specialistilor (medici legisti, experti criminalisti, etc) pentru corecta evaluare si interpretare a anumitor aspecte cu un continut controversat, neconcordante cu restul tabloului de la locul faptei. SECTIUNEA 4. PLANIFICAREA URMARIRII PENALE Fundamentala n descoperirea si cercetarea infractiunilor, planificarea urmaririi penale constituie o metoda tactica ce asigura legatura dintre scopul si sarcinile urmaririi penale pe de o parte, si modul efectiv de realizare a acestora, pe de alta parte. Pe de alta parte, ea este un ghid constant al gradului de naintare a activitatilor si a succesiunii logice. Pe drumul spinos al aflarii adevarului, anchetatorul trece pe plan subiectiv, prin planificarea activitatii de urmarire, de la gndirea practica la ancheta propriu-zisa.
13 4 Ilie Botos, Teza de doctorat, Univ. Babes Bolyai, 2000; I. Mircea, op. cit.

Proces dinamic, de evolutie de la general la particular, planificarea urmaririi penale se supune unor regului clare de meticulozitate si rigoare, fiind n acelasi timp o structura flexibila. Acest caracter aparent contradictoriu este dat de faptul ca, n cursul anchetei pot apare elemente noi, care pot schimba imaginea de pna atunci asupra cauzei. Planificarea urmaririi penale este guvernata de urmatoarele principii: 1) individualitatea urmaririi penale generata de faptul ca fiecare cauza, n parte, are complexitatea si situatia sa particulara, impunnd tratarea n functie de detaliile sale concrete. 2) principiul dinamismului care se prezinta sub 2 aspecte: a) necesitatea operativitatii n cercetare si descoperire b) capacitatea de adaptare permanenta a planului de urmarire penala la situatiile care apar n cursul anchetei (versiunile de ancheta se pot modifica pe masura administrarii probatoriului) Structura si continutul planului de urmarire penala O prima precizare este cea legata de faptul ca elaborarea planului de urmarire penala nu este obligatorie, ea fiind ceruta mai ales de complexitatea cauzei. Pe de alta parte, nu se poate afirma ca ntr-o cauza aparent simpla nu se va elabora un plan de ancheta. ntocmirea planului de urmarire penala este necesara, n mod obisnuit, n cauzele n care se contureaza nca de la nceput mai multe versiuni, impunndu-se verificarea acestora. Structura planului de urmarire penala este unitara, avnd un caracter eficient si organizat (metodic). Principalele elemente ale planului de urmarire penala sunt: 1) versiunile care urmeaza a fi verificate 2) problemele pe baza carora vor fi verificate versiunile 3) activitatile care urmeaza a fi desfasurate De asemenea, vor fi prevazute termenele de solutionare, precum si persoanele cuprinse n activitatile de cercetare (de exemplu: medici legisti, experti, organe de politie). Stabilirea unor termene concrete, pentru diferite activitati sau probleme care urmeaza a fi rezolvate, este de natura a asigura permanenta progresie a cercetarilor. Momentul elaborarii planului trebuie astfel ales, nct sa nu fie nici prea trziu pentru orientarea corecta a activitatilor, nici prea timpuriu. Planul de urmarire penala va fi ntocmit n scris. Desi pot exista si activitati mai simple care nu necesita un plan de urmarire, este indicat sa se precizeze n scris toate activitatile ce urmeaza a fi desfasurate, conform Codului de Procedura Penala. Continutul planului de urmarire penala este determinat, n principal, de sarcinile ce se ridica n cadrul anchetei, de datele aflate la dispozitia anchetatorului, fiind guvernat de principiul legalitatii si al aflarii adevarului. El presupune descoperirea, verificarea si clarificarea tuturor problemelor legate de solutionarea cauzei. Pot fi utilizate diferite metode: 1) metoda celor 7 ntrebari (practic o enumerare a sarcinilor ce se cer a fi rezolvate de ancheta ce fapta s-a comis? unde? cnd? cine? cum? cu ajutorul cui? n ce scop?) 2) formula celor 4 ntrebari care se bazeaza pe elementele constitutive ale infractiunii si privesc:

 obiectul infractiunii, valoarea sociala lezata latura obiectiva a faptei care a fost comisa, respectiv actiunea/inactiunea prin care a fost comisa, locul, timpul, nexul (?) cauzal dintre actiune si valoarea sociala lezata prin aceasta subiectul infractiunii (activ ct si pasiv) latura subiectiva (vinovatie, lipsa vinovatiei,culpa, scopul, mobilul) Planul de urmarire penala va putea fi elaborat sub forma unui tabel, dar si sub alte forme, n functie de stilul adoptat de fiecare anchetator n parte. SECTIUNEA 5. VERSIUNILE DE URMARIRE PENALA. Apar ca supozitii logice ale organului judiciar care orienteaza ntreaga activitate de stabilire a mprejurarilor n care a fost comisa o anumita fapta. Din punctul de vedere al criminalisticii, versiunile pot fi considerate ca situatii trecute a caror cunoastere si stabilire precisa se realizeaza prin intermediul verificarii de ipoteze si presupuneri ce rezulta din anumite indicii. Ele pot fi deci definite ca explicatii probabile asupra unei fapte n integralitatea ei, sau a unor momente ale acesteia, ntemeiate pe informatiile existente la un moment dat n cercetarea cauzei. Clasificarea versiunilor se poate face astfel: versiuni principale (generale) privind fapta n ansamblu, daca este sau nu de natura penala versiuni secundare aceasta vizeaza numai anumite aspecte izolate, mprejurari de plan secund, cum ar fi anumite actiuni ale victimei anterioare faptei, care nsa pot servi mai apoi la stabilirea mobilului faptei n temeiul principiului dinamismului urmaririi penale, n orice moment o versiune secundar a poate sa devina versiune principala. Versiunile trebuie fundamentate pe informatii exacte, clare, care pot proveni din diferite surse: probatoriu, constatari, deductii ale anchetatorului. n cazul datelor rezultate din declaratiile martorilor se va proceda cu circumspectia necesara, evalundu-se capacitatea martorului de a accede la informatia respectiva (cunostinte, mediu social, cultura, starea sanatatii, pozitie, prezenta n locul respectiv, etc). Elaborarea si verificarea versiunilor: Tactica elaborarii versiunilor impune ca acestea sa fie formulate numai dupa ce sau obtinut date suficiente cu privire la fapta comisa. Elaborarea versiunilor de urmarire penala este guvernata de 3 conditii esentiale: a) detinerea de date si informatii corespunzatoare cantitativ si calitativ Asa cum am precizat, acestea sunt conditionate de calitatea actelor de natura procedurala din care provin. b) pregatirea profesionala multilaterala si experienta n ancheta a celui care efectueaza urmarirea penala n functie de complexitatea cauzei, de gravitatea faptei (omor, tlharie, accident de munca, etc.), anchetatorul va avea nevoie de cunostinte din

10

cele mai diferite domenii, fundamentate nsa pe temeinice cunostinte de drept penal, procedura penala, criminalistica, medicina legala. c) folosirea unor forme logice de rationament deductiv, inductiv, analitic, sintetic Exagerarea rationamentelor de tip analogic poate nsa conduce la situatia de a face comparatii superficiale si a trasa similitudini cu alte cauze solutionate anterior, aplicnd actiuni de rutina si ignornd principiul individualitatii urmariri penale. Elaborarea versiunilor se supune urmatoarelor principii: 1. versiunile se elaboreaza numai pentru ceea ce poate avea mai multe explica tii 2. versiunile se elaboreaza numai pe baza unor date concrete; versiunile se elaboreaza pe baza datelor de natura procesuala, putnd fi legate si cu date de natura extrajudiciara 3. versiunile trebuie sa fie elaborate n legatura cu toate explicatiile posibile 4. versiunile sa fie clare, precise, elaborate n baza unei temeinice fundamentari logice Pentru cauzele n care se elaboreaza mai multe versiuni pentru aceeasi fapta, se vor verifica n pararel toate versiunile elaborate. Aceasta se face prin analiza comparativa a probatoriului, cu continuarea concomitenta a cercetarii cauzei, deoarece trecerea timpului poate duce la disparitia unor probe, la deformarea sau stergerea perceptiilor unora dintre martori sub influenta zvonurilor, etc. n caz exceptional, vor putea fi verificate succesiv mai multe versiuni, n functie de ordinea evenimentelor, sau va fi verificata la nceput versiunea principala, fiind apoi verificate si versiunile secundare. Este posibil ca n urma verificarii tuturor versiunilor, unele sa se confirme (integral/partial), iar altele sa fie infirmate (integral/partial). n cadrul fiecarei versiuni vor fi verificate mai nti acele aspecte, probleme care prezinta maxima urgenta. Clarificarea va fi dusa pna la elucidarea (confirmarea/infirmarea) fiecarei versiuni n parte. n functie de gradul de confirmare/infirmare (integral/partial) depinde de priceperea anchetatorului sa nteleaga raporturile dintre diferitele versiuni secundare sau principale, pe care sa le integreze imaginii globale asupra ntregii fapte cercetate. n cazul unui furt prin escaladare si efractie a fost sustrasa o cantitate mare de bunuri voluminoase (tv color, aparat video, receiver satelit, aparat hi-fi, 2 valize cu haine) care au fost transportate la distanta n timp relativ scurt. Autorul, dupa identificare si prindere, a declarat n mod constant ca a actionat singur, transportnd bunurile cu un rucsac si o roaba si ca ascunznd temporar o parte din bunurile sustrase ntr-o gra dina, acestea au disparut pna cnd a revenit sa le caute. Din comoditate, cauza parnd solutionata, nu au mai fost elaborate alte versiuni, dar la scurt timp au fost depistati ceilalti doi participanti la furt, care ncercau sa vnda tocmai acele bunuri. Cu ocazia reluarii anchetei, s-a stabilit ca fapta a fost comisa de cei trei mpreuna si ca ei s-au servit la transport de un autoturism a carei prezenta n zona o semnalase un martor chiar la nceputul cercetarilor, nsa initial acest amanunt nu a fost considerat important. Dupa epuizarea verificarii lor, versiunile devin fie date concrete cu privire la

fapta, conforme probatoriului administrat, fie (n cazul infirmarii lor) simple supozitii, neconfirmate, ramase fara interes pentru solutionarea cauzei.
11

Analiza identificarii persoanelor dupa semnalmente prin noile tehnici de identificare

1. Notiunea de identificare criminalistica a unei persoane. Generalitati. Identitatea unei persoane poate fi privita dpdv criminalistic ca ansamblul ce curpinde insusirile, proprietatile sale ct si functiile (evolutiile) lor pentru un individ prin care acesta este el nsusi, deosebindu-se de orice alta fiinta umana. Astfel,putem formula retoric Intrebarea :care sunt limitele n care o persoana este identica cu ea insasi indiferent de schimbarile ce pot surveni pe parcursul existentei sale ? Sub aspect criminalistic, identitatea unei persoane trebuie inteleasa in cadrul unei dinamicitati, provocata de evolutia functiilor mai sus amintite in timp. Vom exprima aceasta dinamicitate printr-o formulare matematica astfel:
Ft (insusiri, proprietati)=identitatea persoanei

sau
Ft (semnalmente)=identitatea persoanei Ft reprezentand evolutia insusirilor, proprietatilor persoanei in timp ;

Identitatea unei persoane nu poate fi privita in mod limitat, doar ca ceva material, cantitativ, daca este vorba de insusiri si proprietati, ci ca o individualitate calitativa unitara data de evolutia parametrilor identificatori in timp. De aici si deosebirile ce se nasc fata de identificarea obiectelor, a altor tipuri de caracteristici care isi pastreaza forma si proprietatile in timp. Atat in plan teoretic cat si practic trebuie sa se faca distinctie clara intre identitatea abstracta si identitatea concreta in cazul persoanelor. Identitatea abstracta exista doar in planul gandirii unde se ignora laturile contradictorii implicit deosebirile din structura acestora, persoanele fiind apreciate ca identice. Identitatea concreta este aceea care evidentiaza unitatea dintre elementele comune si cele de deosebire. Prin insasi faptul ca subiectul se dezvolta, identitatea genereaza diferenta spunea marele filozof roman Athanase Joja. Legea identitatii este fundamentala, dar ea nu fiinteaza cu adevarat daca nu este dublata concomitent de legea identitatii concrete. Stabilirea identitatii persoanelor reprezinta elementul definitoriu al procesului de identificare a persoanelor dupa semnalmente.

Credem ca identificarea criminalistica a persoanelor dupa semnalmente este un proces complex de stabilire cu ajutorul mijloacelor si metodelor stiintei criminalistice a unor variante apropiate de valoarea functiei Ft care aplicate cazului 2. Obiectul si principiile identificarii criminalistice a persoanelor dupa concret poate conduce la o identitate concreta. semnalmente In concluzie identificarea criminalistica prin mijloace tehnicoObiectul identificarii criminalistice a persoanei consta in stabilirea stiintifice a unei insusirilor, proprietatilor si evolutia lor in timp si spatiu (Ft (insusiri, proprietati)), cat si a raportului de cauzalitate dintre acea persoana si fapta cercetata. persoane ce are legatura poate fi: cu fapta cercetata, se realizeaza in Obiectul identificarii persoanelor 1. identificarea probe scopul obtinerii de dupa semnalmentele persoanelor cautate folosind in acest scop : care sa dovedeasca semnalmente reprezentand o persoanavinovatiei. existenta infractiunii si a cu identitate a) fotografia de
necunoscuta ; b) portretul vorbit (declaratie de semnalmente) ; c) portretul robot ca materializare a portretului vorbit ; 2. identificarea dupa semnalmente a persoanelor verificate prin sirul de persoane selectate de catre tehnica Imagetrak ;

Activitatii de stabilire stiintifica a identitatii persoanei ii sunt proprii 1. principiul identitatii care urmatoarele principii:1 consacra in plan teoretic si practic faptul ca
identitatea se stabileste pe baza valorilor functiei Ft (insusiri,proprietati). Cand valorile functiei Ft sunt aceleasi pentru persoana cautata si persoana verificata se stabileste o identitate. Mai subliniem faptul ca acest principiu particularizat la scopul procesului penal, presupune determinarea concreta a unei persoane pentru care valorile functiilor Ft persoana cautata= Ft persoana verificata. Atunci cand aceasta relatie nu este adevarata, conform aceluiasi principiu se impune stabilirea neidentitatii absolute deci eliminarea din cercul de banuiti a acelei persoane.

1 Vasile Berchesan -Valorificarea stiintifica a urmelor infractiunii Vol I ed. Little Star Bucuresti 2002 , pag.37+58

Identificarea unei persoane perceputa la momentul si locul infractiunii este posibila numai dupa o urma ideala - urma de memorie, cu un puternic caracter nematerial si subiectiv. In practica si teoria judiciara este unanim acceptata idea potrivit careia identificarea criminalistica devine imposibila daca semnalmentele (oricat de individuale si particulare ar fi) nu sunt relativ constante in timp. Exista semnalmente care isi pastreaza vreme indelungata aceleasi caracteristici, dar exista semnalmente care (voit sau nevoit) isi schimba intr-un timp relativ scurt trasaturile individuale. In plan practic, acest principiu impune ca in procesul identificarii criminalistice a persoanei dupa semnalmente sa se diferentieze caracteristicile schimbatoare de cele relativ stabile, inclusiv daca diferentele constatate au putut fi influentate de factorii de natura interna sau externa. De asemenea, modificarile pot sa apara atat la urma ideala (memoria persoanei care a perceput semnalmentele) datorita unor factori interni sau externi, cat si la semnalmentele persoanei cautate ce face obiectul investigarii criminalistice. Rezulta faptul ca la efectuarea unor exminari dupa semnalmente, examinatorul detine un rol foarte important el fiind nevoit sa faca o selectie a semnalmentelor ce au suferit modificari minimale, sa efectueze examinarea folosindu-se de acestea in vederea identificarii unor persoane si sa evidentieze in ce masura modificarile constatate pot sa influenteze identificarea. 3. principiul dinamicitatii si al interdependentei cauzale - persoanele cu caracteristicile si proprietatile lor se afla intr-o continua miscare in mediul inconjurator cu care interactioneaza producandu-se transformari atat anatomice (semnalmentele statice) cat si functionale (semnalmentele dinamice). Din acest motiv, in activitatea de identificare criminalistica a persoanelor dupa semnalmentele lor, trebuie sa fie facuta tinand cont de miscarea acestora, de

Rezulta, ca in procesul identificarii persoanelor dupa semnalmente cercetarea nu trebuie sa se reduca doar la evidentierea elementelor de 2. principiul stabilitatii relative a semnalmentelor asemanare, ci trebuie sa conduca la cunoasterea si cunoscut si sub denumirea de principiul diferentierii intre semnalmentele relativ constante si semnalmentele relativ schimbatoare (adica se cunoaste faptul ca relevarea elementelor de unele dintre semnalmente au o invariabilitate mai mica iar altele una mai mare in timp). stricta individualitate.

schimbarea trasaturilor si proprietatilor caracteristice, precum si a interactiunii cauzale cu factorii ce produc transformari, modificari cantitative si calitative. Din momentul comiterii faptei antisociale si pana la data examinarii pot interveni o serie de modificari ale semnalmentelor persoanei cautate (unele cu intentie altele fara intentie). Exemplu in acest sens este fotografia numitului Lingurar Lucian la un moment dat si dupa aproximativ 6 luni :

Fotografia preluata la sediul IPJ Salaj in cursul lunii decembrie 2004

dupa un timp petrecut intr-un mediu neadecvat, zona gunoaielor Neluarea in consideratie a posibilitatii schimbarii semnalmentelor persoanei (din fotografia de semnalmente sau urma de memorie a martorului sau Pata-Rat. victimei) poate sa ne conduca la erori judiciare prin excluderea variantelor de
verificat din randul celor presupuse a fi percepute in legatura cu fapta antisociala. 4. principiul delimitarii precise intre persoane identice si persoane asemanatoare - fiecare persoana este o entitate fizica, biologica si psihica strict individuala, fiind identica la acelasi moment doar cu ea insasi. Trebuie sa nu se confunde

Fotografia preluata la sediul IPJ Cluj in cursul lunii iunie2005

Metoda folosita in acest sens este compararea. Ea are loc mai intai in imaginea identitatea cu asemanarea, o asemenea confuzie atragand, invariabil consecinte mentala a operatorului, apoi prin raportare judiciara. memorie ale victimei/martorului. deosebit de grave pentru activitatea la datele 5. principiul delimitarii stricte intre persoana prin sugestionare. Nici in acest caz nu se vor face excese ale solutiei cautata si persoanele de verificat II) In faza urmatoare se trece la evaluarea datelor de intrare . - semnalmentele persoanei cautate (semnalmentele Acum operatorul apreciaza valoare identificatoare a fiecarei variabile ( a fiecarui semnalment) si suspenda pe cele de relevanta mai scazuta. Procesul presupune persoanei scop) pot fi dupa parcurgerea variantelor de lucru in totalitatea si integralitatea lor, cu eliminarea caz selectiva a datelor neconsistente. progresiva siale faptuitorului sau oricarei alte persoane care ar putea III) Etapa procesarii datelor . aduce probe si Se vor initia repetat, in ordinea importantei, mai multe procese de cautare in baza de dovezi in existenta de fiecare data optimizarii vinovatiei, ele date Imagetrak. Sirul rezultant va fi supus infractiunii si aprin raportare la datele de intrare. regasindu-se in declaratia de Putem considera cele de mai sus ca factori ai unui algoritm de lucru. semnalmente IV) Etapa compararii .data de catre martori, victime sau in fotografia V) Etapa valorificarii compararilor prin formularea concluziilor. de semnalmente a Spre deosebire de orice alta identificare criminalistica tipica, aici nu vor aparea unei ci doar ipoteze de identitate necunoscuta nivelul concluzii certe persoane cuidentitate, valorificarea se va realize lasau cadavru cu sericiului judiciar caruia ii profita procesul de identificare la care ne-am referit.

identitate necunoscuta. Corespunzator acestei persoane cautate (persoana scop) 3. Metodele si fazele procesului de idetificare criminalistica vomsemnalmente folosind aplicatiile software Imagetrak a persoanelor avea dupa si E-FIT net. semnalmentele cautate sau scop care pot sa fie cuprinse intr-o fotografie de Trecerea de la general la particular, de la necunoscut la cunoscut nu este posibila fara rationamente bazate pe analizadeclaratie de semnalmente. semnalmente sau intr-o si sinteza, abstractizare si generalizare, inductie si deductie precum si principiile gandirii logice. Procesul parcurge astfel in De citzeva etape logice successive necesare. mod necesar cealalta parte, semnalmentele persoanelor de verificat I) O prima etapa este cea a receptarii datelor in integralitatea lor si selectarea (semnalmentele parametrilor de lucru necesari prin: persoanelor mijloc de identificare) rezultate in urma -interviu preliminar al martorilor, victimelor,etc, apoi are loc in mintea opratoruluiu de idntificare prin portret robot o mulare a informatiei pe datele concrete ale cauzei cautarilor. Acest principiu cocomitent cu raportarea la alte cauze similare. Aceasta este insa un process ce ne impune delimitarea foarte clara intre aceste doua impune extrema precautiune pentru a evita ideile preconcepute..Ea este mai degraba un recurs la experienta. semnalmente categorii de Aceste elemente vor fi in acelasi timp comparate cu sursele de semnalmente existente ale date. Ceea ce rezulta vor si mijloc a identificarii. in bazele de persoanelor scop fi insa doar variante de lucru si nu solutii finite.In procesul examinarilor efectuate abaterea de la aceste principii enuntate ne poate conduce la consecinte din cele mai grave, respectiv 6 5 pronuntarea unor solutii netemeinice si nelegale.