Digestia chimica

Procesul de digestie decurge în două etape mecanică și chimică.

Digestia mecanică reprezintă procesul de mărunțire a bucăților mari de alimente în

unele mai mici, care începe în cavitatea bucală prin masticație și continuă în stomac și
lumenul intestinelor prin amestecare realizată de mușchii din pereții lor. La acest tip
de digestie se referă și descompunerea mecanică a grăsimilor în molecule mai mici ce
are loc sub influența bilei produsă de ficat .

Digestia chimică începe în gură odată cu procesul de masticație prin care alimentele

sunt îmbibate cu salivă,fluid ce conține o enzimă digestivă , α-amilaza salivară
(ptialina), care este secretată de glandele parotide. Această enzimă asigură doar
scindarea amidonului din alimente în maltoză (dizaharidă) și în polimeri formați din
3-9 molecule de glucoză. Digestia celorlalți constituienți alimentari are loc la nivelul
stomacului și a intestinului subțire.

Digestia chimică descompune diferiți nutrienți, precum proteinele, carbohidrații și

grăsimile, în părți și mai mici:

La nivelul stomacului are loc doar digestia proteinelor sub acțiunea enzimei pepsina,

care se activează în prezența acidului clorhidric, secretat de celulele parietale ale
glandelor gastrice. Scindarea sub influența acestei enzime constituie doar 10-20% din
întreg procesul digerării proteinelor în molecule mai mici: proteoze, peptone și cîteva
polipeptide. Celelalte 80-90% din acest proces au loc în intestinul subțire, care constituie
și sediul digestiei   carbohidraților, grăsimilor.
In digestia chimica a glucidelor intervin enzimele glicolitice din saliva secretata de
glandele salivare ,sucul pancreatic secretat de pancreas, sucul intestinal secretat de
glandele intestinale .

In digestia lipidelor intervin enzimele lipolitice sucul gastric secretat de

glandele gastrice din peretele stomacului, sucul pancreatic secretat de pancreas si sucul
intestinal secretat de glandele intestinale. Inainte de a fi digerate chimic, lipidele trebuie
emulsionate de catre sarurile biliare si de catre lecitina.

Digestia este urmată de absorbție, proces prin care are loc penetrarea în sistemul sangvin
și limfatic a substanțelor nutritive simple. Acest fenomen începe în stomac, unde sunt
absorbite direct în sînge molecule simple ca apa, alcoolul. Cea mai mare parte a
procesului de absorbție are loc, însă, în pereții intestinul subțire , care sunt tapetați cu
milioane de vilozități intestinale (niște pliuri longitudinale cu o lungime de aproximativ
1mm, ce conțin celule intestinale dispuse în straturi) , situate foarte aproape una de
cealaltă , în așa mod mărind suprafața totală de absorbție de zece ori. Fiecare vilozitate
are cîte o rețea de vase sangvine și limfatice, astfel substanțele nutritive obținute în urma
digestiei pătrund direct în fluidele organismului (în sînge și limfă)

Proteinele se absorb în sînge prin membrana celulelor intestinale sub formă de

aminoacizi liberi, dar și sub formă de dipeptide, tripeptide.

Carbohidrații se absorb din intestinul subțire în sînge sub formă de monozaharide :

aproximativ 80% sub formă de glucoză, iar 20% sub formă de galactoză și fructoză.

Absorbția lipidelor este un proces mult mai complex și are loc prin două mecanisme.
Primul constă în pătrunderea monogliceridelor și a acizilor grași (produșii digestiei
lipidice) în celulele peretelui intestinal , unde vor fi folosite pentru sinteza de trigliceride
noi (lipide complexe). Al doilea mecanism constă în absorbția directă în sînge a unor
cantități mici de acizi grași , spre exemplu cum sunt lipidele din lapte.
Organele auxiliare ale tractului alimentar sunt extrem de importante în producerea de
enzime digestive. Glandele salivare, vezica biliară, ficatul și pancreasul sunt principalele
glande accesorii care produc enzime digestive altele decât stomacul. În plus, secreția de
acid clorhidric din interiorul stomacului creează un mediu acid pH scăzut, care ajută
foarte mult la digestia enzimatică. Alimentele digerate chimic sunt apoi gata pentru
absorbția la nivelul intestinului subțire.

Fără digestie chimică, corpul nu ar fi capabil să absoarbă nutrienți, ceea ce duce la

deficiențe de vitamine și malnutriție.