SUPORT DE CURS pentru USM

I. ANALIZA JURIDICO-PENALĂ A INFRACȚIUNILOR INFORMATICE

ȘI A CELOR DIN DOMENIUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE
2.1 Infracțiuni informatice
Infracţiunile informatice pot fi clasificate urmând diverse criterii. Vom utiliza pentru
clasificarea infracţiunilor informatice criteriul rolului avut de sistemele informatice în
comiterea infracţiunii. Din această perspectivă, infracţiunile informatice se clasifică în:
 infracţiuni săvârșite cu ajutorul sistemelor informatice, în care sistemele
informatice constituie un instrument de facilitare a comiterii unor infracţiuni. Este vorba de
infracţiuni “tradiţionale” perfecţionate prin utilizarea sistemelor informatice;
 infracţiuni săvârșite prin intermediul sistemelor informatice, în care sistemele
informatice, incluzând şi datele stocate în acestea, constituie ţinta infracţiunii. Aceste
infracţiuni pot fi săvârșite doar prin intermediul sistemelor informatice. Ele au făcut obiect
de reglementare în ultimii ani.
Amintim aici şi un alt rol pe care sistemele informatice îl pot juca în ancheta
criminalistică: rolul de mediu de stocare şi regăsire a indiciilor sau probelor ce privesc
modul de săvârșire a unei infracţiuni.
Conştientizarea existenţei pericolului social al faptelor penale de natură informatică a
atras după sine încriminarea acestora în numeroase state ale lumii. A luat astfel fiinţă
conceptul de “drept penal cu specific informatic”, ca o reflectare a numeroaselor elemente
de noutate introduse în materia dreptului penal de noile forme de criminalitate bazate pe
tehnologia modernă. Legiferarea în domeniul criminalităţii informatice a urmat, începând
din anii ’70.
În acest sens, la nivel internaţional, Consiliul Europei a iniţiat o serie de reglementări
cu privire la criminalitatea informatică. Astfel, dacă în 1995 a fost adoptată Recomandarea
nr. R (95) 13 cu privire la problemele de procedură penală legate de tehnologiile
informaţionale, în 23 noiembrie 2001 a fost semnată la Budapesta Convenţia privind
criminalitatea informatică. Convenţia îşi propune să prevină actele îndreptate împotriva
confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii sistemelor informatice, a reţelelor şi a
datelor, precum şi a utilizării frauduloase a unor asemenea sisteme, reţele şi date, prin
asigurarea incriminării unor asemenea conduite şi prin încurajarea adoptării unor măsuri de
natură a permite combaterea eficace a acestor tipuri de infracţiuni, menite să faciliteze
descoperirea, investigarea şi urmărirea penală a acestora.
2.1.1 Infracţiuni săvârșite cu ajutorul sistemelor informatice
O serie de infracţiuni prevăzute de legea penală prezintă particularităţi ce permit
perfecţionarea modalităţilor de înfăptuire a acestora prin recurgerea la ajutorul dat de
sistemele informatice. Ele sunt acele infracţiuni care sânt îndreptate împotriva funcţionării
corespunzătoare a unui sistem informatic sau asupra informaţiilor cuprinse în el, și
rezultatul procesării datelor este utilizat pentru comiterea unor infracţiuni clasice.
Făptuitorii fac astfel apel la mijloace netradiţionale pentru săvârșirea unor infracţiuni cu
caracter “tradiţional”.
Cu titlu de exemplu, menţionăm:

1
  Infracţiunea de reproducere, fără drept, a unei opere, reglementată de art. 20, 23 din
Legea nr. 139 din 02.07.2010 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
 Infracţiunea de reproducere, fără drept, a programelor pentru computer, reglementată
de art. 23 din Legea nr. 293-XIII din 23.11.94 privind dreptul de autor şi drepturile conexe;
 Infracţiunea de spălare a banilor, din Legea nr. 308 din 22.12.2017 cu privire la
prevenirea şi combaterea spălării banilor şi finanţării terorismului;
 Infracţiunea de trădare prin transmitere de secrete, reglementată de art. 337 din Codul
Penal;
 Infracţiunea de divulgare a secretului care periclitează siguranţa statului, reglementată
de art. 344 din Codul Penal;
 Infracţiunea de propagandă, reglementată de art. 140 din Codul Penal.
2.1.2 Infracţiuni săvârșite prin intermediul sistemelor informatice. Infracţiunile
împotriva confidenţialităţii, integrităţii şi disponibilităţii datelor şi sistemelor
informatice.
Articolul 259. Accesul ilegal la informaţia computerizată
Infracţiunea de acces fără drept la un sistem informatic este prevăzută în art. 259 Cod
Penal - accesul ilegal la informaţia computerizată.
Obiectul generic al atentatului la informaţia computerizată îl constituie totalitatea
relaţiilor ce ţin de securitatea publică privind producerea, utilizarea, difuzarea, protecţia
informaţiei şi a resurselor informaţionale, sistemelor de prelucrare a informaţiei cu
aplicarea MEC (maşinilor electronice de calcul).
Infracţiunea nominalizată atentează la relaţiile sociale care apar în procesul colectării,
prelucrării, păstrării şi prezentării informaţiei computerizate şi a resurselor informaţionale,
în urma accesului ilegal la informaţia computerizată protejată de lege, pot fi cauzate preju-
dicii considerabile intereselor legale ale personalităţii, societăţii sau statului în diverse sfere
ale activităţii lor. Pericolul unei atare infracţiuni creşte considerabil în cazul în care
inculpatul obţine acces la băncile automatizate de date (BAD), care deservesc sistemul
apărării naţionale, al derogării diverselor domenii ale economiei, conducerii transportului
etc. Deseori, accesul ilegal la informaţia computerizată creează condiţii favorabile pentru
săvârşirea ulterioară a altor infracţiuni (sustragerea bunurilor străine, evaziune fiscală,
trădare etc.).
Pentru calificarea infracţiunii menţionate este necesar de a determina corect obiectul
acesteia, în limitele componenţei analizate, în calitate de obiect nemijlocit al infracţiunii se
prezintă tehnica electronică de calcul drept complex de mijloace informaţionale, purtător
de informaţii. Informaţia pură nu prezintă o particularitate fizică şi, prin urmare, nu poate
să figureze în calitate de obiect al infracţiunii.
În cazul deteriorării, distrugerii sau sustragerii tehnicii electronice de calcul ca
structură de aparat, fapta săvârşită este calificată conform articolelor corespunzătoare din
cap. VI al părţii speciale a CP.
Latura obiectivă a infracţiunii constă în pătrunderea ilegală la informaţia
computerizată protejată de lege sau la resursele informaţionale, ce se conţin pe purtătorul
maşinii (acumulator de informaţii pe discuri de magnet flexibile şi rigide, benzi magnetice

2
pentru casete, discuri CD-R etc.), în maşina electronică de calcul, sistemul MEC sau în
reţelele lor.
Prin sistemul MEC se înţelege repartizarea sistemelor de prelucrare a datelor, care
includ atât complexele de calcul de mare capacitate, cât şi calculatoarele personale,
îndepărtate la o anumită distanţă unul de altul în vederea organizării reţelelor de
comunicaţii locale, de ramură, de stat sau interstatale.
Reţeaua MEC constă din câteva maşini electronice de calcul, unite între ele într-un
complex unic prin intermediul liniilor de telecomunicaţii.
Procedeele de acces ilegal la informaţia computerizată protejată de lege pot fi cele
mai diverse. De exemplu, conectarea la un calculator conectat la reţeaua telefonică, pe
calea selectării automate a numerelor de abonament (includerea într-un sistem
informaţional străin prin intermediul selecţionării, ghicirii codului), folosirea unui nume
(unei parole) străin, a unei erori în logica construcţiei programului, pe calea depistării
locurilor slabe în protecţia sistemelor informatizate etc.
Acţiunile persoanei care recurge la sustragerea utilajului computerizat în scopul
accesului ilegal la informaţia care se conţine în el, se califică drept concurs de infracţiuni
care stabilesc responsabilitatea pentru sustragerea bunurilor străine (cap. VI CP) şi, în
funcţie de circumstanţele de calificare, conform alineatului corespunzător al articolului 250
CP.
În calitate de obiect al săvârşirii infracţiunii examinate se prezintă tehnica
computerizată, adică diferite tipuri de maşini electronice de calcul, aparatură de calcul
(imprimante, scanere, analizatoare, exploratoare, didgitaisere etc.), precum şi diferite
mijloace de telecomunicaţii, cu ajutorul cărora tehnica de calcul se conectează la reţelele
informaţionale (adaptoare de reţea, modeme etc.).
În cazul în care accesul ilegal la informaţia computerizată e un procedeu de
săvârşire a altei infracţiuni, fapta săvârşită trebuie calificată drept concurs de infracţiuni.
Astfel, dacă inculpatul, scopul sustragerii bunurilor străine, a descifrat codul care dirijează e-
mul electronic al băncii şi a comandat MEC transferarea de mijloace băneşti pe contul lui
curent, fapta săvârşită, ţinând de circumstanţele procesului, se califică conform
articolului, care prevede responsabilitatea pentru sustragerea codurilor străine (cap. VI
CP), şi conform art. 259 CP.
Componenţa infracţiunii este materială. Infracţiunea se consideră consumată
începând cu prezenţa cel puţin a uneia din consecinţele enumerate în lege: distrugerea,
blocarea, modificarea sau copierea informaţiei, încălcarea funcţionării MEC, sistemelor
MEC sau a reţelelor acestora, în cazul în care fapta comisă a fost suprimată până la apariţia
faptică a consecinţelor menţionate, aceasta trebuie examinată ca tentativă de acces ilegal la
informaţia computerizată sau ca pregătire de această faptă.
Prin distrugere se înţelege înlăturarea (ştergerea, defectarea) completă sau parţială a
informaţiei, care nu poate fi restabilită.
Blocarea înseamnă închiderea informaţiei păstrate, ceea ce conduce la inaccesibilitatea
utilizării ei pentru acţiunile competente ale utilizatorului.
Modificarea înseamnă prelucrarea nesancţionată a informaţiei primare, care include
orice modificări ale ei (de exemplu, introducerea noilor date, crearea fişierelor etc.).

3
 Copierea înseamnă transferul informaţiei de pe un suport material (de informaţie) pe
altul, precum şi înregistrarea ilegală a informaţiei computerizate în memoria MEC.
Dereglarea funcţionării MEC, sistemului MEC sau a reţelelor acestora reprezintă o pană în
funcţionarea tehnicii de calcul, care împiedică funcţionarea normală a mijloacelor de
programare sau a echipamentelor, canalelor de telecomunicaţii cu condiţia menţinerii
integrităţii lor fizice (de exemplu, reprezentarea informaţiei eronate scoaterea din funcţiune
a sistemului de calculatoare etc.).
Latura subiectivă a infracţiunii analizate se manifestă prin intenţie directă sau
indirectă. Inculpatul sesizează că el efectuează accesul ilegal la informaţia
calculatoarelor protejată prin lege, prevede că, din cauza acţiunilor sale, va avea loc
distrugerea, blocarea, modificarea sau copierea informaţiei, dereglarea funcţionării MEC,
sistemelor MEC sau a reţelelor acestora, doreşte sau admite conştient apariţia
consecinţelor nocive menţionate ori manifestă indiferenţă faţă de ele.
Cauzele şi scopurile infracţiunii pot fi diverse: aviditate, răzbunare, invidie,
huliganism, interes „sportiv", dorinţa de a strica reputaţia de afaceri a concurentului etc.
Cele menţionate nu sunt caracteristici obligatorii ale componenţei de infracţiune examina
dar sunt luate în consideraţie la stabilirea pedepsei.
Subiect al infracţiunii este persoana fizică responsabilă de faptele comise, care a atins
vârsta de 16 ani. În cazul în care a accesat ilegal informaţia computerizată a fost săvârşit
de reprezenta persoanei juridice în interesele acesteia, răspunderea o poartă nemijlocit şi
persoana juridică. Persoana fizică care a dat acces la efectuarea acestei operaţiuni se
consideră coparticipant la infracţiune.
Alin. 2 al art. 259 prevede ca semne calificative aceleaşi acţiuni săvârşite: în mod
repetat; de două sau mai multe persoane; cu violarea sistemelor de protecţie; cu conectarea
la canalele de telecomunicaţii şi cu folosirea unor mijloace tehnice speciale.
Noţiunea de repetare a infracţiunii e dată în comentariul de la art. 31 alin. l CP. În
acţiunile săvârşite de două sau mai multe persoane conform unei înţelegeri prealabile se
consideră principal faptul că fiecare din părţi, acei care au constituit grupul menţionat
trebuie să execute un volum deplin sau parţial din latura obiectivă a infracţiunii, cu alte
cuvinte să îndeplinească rolul de coautor, în calitate de coautori pot fi şi persoanele care
asigură neapărat accesul ilegal la informaţia computerizată (de exemplu, se includ într-un
sistem informaţional străin), efectuează nemijlocit acte care duc la distrugerea, blocarea,
modificarea sau copierea informaţiei, dereglarea funcţionării MEC, sistemelor MEC şi
a reţelelor lor. în acest caz, cel puţin doi coautori trebuie să corespundă cerinţelor
generale ale subiectului infracţiunii fie responsabili de actele comise şi să aibă vârsta de
răspundere penală, stabilită de lege), în cazul prezenţei unui singur executor şi al absenţei
altor particularităţi de calificare a acţiunilor celorlalţi coparticipanți, se califică cu trimitere
la partea corespunzătoare din art. 42 alin. l art. 259 CP, dacă nu sunt alte semne
calificative prevăzute de alin. 2.
La săvârşirea infracţiunii date informaţia computerizată poate fi distrusă,
deteriorată, modificată, blocată sau copiată, iar funcţionarea calculatoarelor, sistemului
sau reţelei informatice afecte în mod direct sau prin conectarea la ele cu ajutorul canalelor
de telecomunicaţii, fapt ce sporeşte pericolul social al infracţiunii.
Exemple:
4
 Exemplul 1. La 26.03.2009, conform elementelor infracţiunii prevăzute de art. 259
alin. (2) lit. c) din Codul penal. Temei pentru pornirea urmăririi penale a servit sesizarea
Serviciului de Informaţie şi Securitate, indicându-se că la 23 martie 2009, pe adresele
poştale electronice ale unor instituţii publice a parvenit un mesaj, deschiderea căruia activa
un virus, menit să acumuleze informaţia din computerul respectiv şi să o transmită la o
adresa electronică anumită a persoanei care urma să utilizeze informaţia obţinută la
discreţia sa.
Exemplul 2.La 30 mai 2008, de către Procuratura municipiului Chişinău, conform
elementelor infracţiunii prevăzute de art. 259 alin. (1) din Codul penal, pe faptul accesului
ilegal la informaţia computerizată.
În cadrul urmăririi penale s-a stabilit că, la 25 februarie 2008, la orele 11:28, a fost
spartă reţeaua computerizată a site-lui al Institutului de Reforme Penale. Defecţiune a fost
provocată de accesul unor persoane din afară, care au avut ca scop deteriorarea informaţiei,
în rezultat fiind eliminate de pe paginile web, IP, Logo-urile FTP a întreprinderii care a
creat site-ul. Totodată, în baza de date, periodic erau introduse date denaturate, coduri şi
ani care nu figurau pe pagina interioară a administratorului site-ului, dar care se afişau pe
pagina web.
Exemplul 3. La 01.08.2008, prin intermediul reţelei globale „Internet”, au făcut
public un fişier, care conţinea extrasul din baza de date securizată şi date confidenţiale ale
clienţilor companiei SRL „StarNet”, informaţia devenind accesibilă pentru copiere şi
distribuire pentru ceilalţi utilizatori ai reţelei „Internet”.
Astfel, prin acţiunile sale intenţionate, persoanele indicate au comis accesul ilegal la
informaţia computerizată, de pe suporturile materiale de informaţie, din sistemul sau
reţeaua informatică, însoţit de distrugerea, deteriorarea, modificarea, blocarea sau copierea
informaţiei, de dereglarea calculatoarelor, a sistemului sau a reţelei informatice, de două
sau mai multe persoane, adică au săvârşit infracţiunea prevăzută de art. 259, alin. (2) lit. b)
Cod penal.
Exemplul 4. La 05.01.2009 utilizatorul reţelei Internet, a plasat pe site-ul
„torrentsmd.com”, timp de 5 minute, în regim de acces nerestricţionat, formatul electronic
al bazei de date a Ministerului Dezvoltării Informaţionale al Republicii Moldova, care
conţinea date personale ale locuitorilor mun. Chişinău.
În cadrul urmăririi penale, dacă I este identificată adresa fizică de unde au fost
comise acțiunile ilegale, este necesar de sispus efectuarea percheziției în scopul
descoperirii și ridicării obiectelor și documentelor care constituie: sisteme informatice
(procesoare, notebook-uri, tablete, etc.), mijloace tehnice și suporturi pentru stocarea
datelor informatice, precum și echipamente destinate pentru conectarea la rețeaua internet
(inclusive modeme 3G și altele), utilizate la săvîrșirea infracțiunii respective; dispositive de
înregistrare foto/video; cartel GSM, telefoane mobile și alte echipamente de comunicații;
register, înscrisuri contracte, documente, extrase, bonuri, recipise și copii ale acestora care
se referă la săvîrșirea faptei; carduri bancare obținute în urma săvârșirii faptelor invocate;
alte obiecte și documente utilizate și/sau obținute în urma săvârșirii faptelor.

Articolul 260. Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la dispoziţie

a mijloacelor tehnice sau produselor program
5
 Latura obiectivă a infracţiunii date poate fi exprimată prin patru forme de activităţi,
care sunt indicate în dispoziţie, şi anume:
1) producerea cu bună-ştiinţă a mijloacelor tehnice sau produselor program;
2) importul cu bună-ştiinţă a mijloacelor tehnice sau produselor program;
3) comercializarea cu bună-ştiinţă a mijloacelor tehnice sau produselor program
4) punerea ilegală la dispoziţie cu bună-ştiinţă a mijloacelor tehnice sau produselor
program.
Programa pentru calculator prezintă o totalitate de date şi comenzi destinate
funcţionării maşinilor electronice de calcul (MEC) şi alte instalaţii de calculatoare, în
scopul obţinerii unui anumit rezultat.
Infracţiunea prevăzută la art. 260 CP presupune întotdeauna acţiuni conştiente şi active
din partea persoanei care o săvârşeşte.
Prin utilizarea programelor se înţelege introducerea (instalarea) lor în memoria
electronică a calculatorului.
Difuzarea programelor menţionate înseamnă transmiterea lor altor utilizatori ai MEC,
sistemelor MEC sau reţelelor lor.
Infracţiunea nominalizată se consideră consumată din momentul săvârşirii cel
puţin a uneia din acţiunile menţionate în dispoziţia alin. 1.
Componenţa infracţiunii este formală, în cazul dat nu sunt necesare consecinţele
reale, ca distrugerea, blocarea, modificarea sau copierea informaţiei, precum şi
dereglarea funcţionării MEC, sistemelor MEC sau a reţelelor lor (despre consecinţele
nocive enumerate a se vedea comentariul art. 259 din CP).
Latura subiectivă a infracţiunii se manifestă prin intenţie directă. Persoana
vinovată înţelege că introduce în programe modificări cu caracter virusulent sau
răspândește programe cu acelaşi caracter şi doreşte acest lucru.
Subiecţi ai infracţiunii prevăzute de art. 260 sunt persoana fizică responsabilă de
faptele comise, care a atins vârsta de 14 ani şi persoana juridică.
Exemplu. La data de 24.07.2015 XX XX și XXX, s-au deplasat în Statul Bahrain cu
cursele de avion „Chişinău - Istanbul”, „Istanbul - Bahrain”, având intenţia de a comite
fapta prejudiciabilă de acces ilegal la informaţia computerizată de pe suporţi materiale de
informaţie. În scopul copierii informaţiei de pe cardurile de plată din străinătate, XXX şi
XXX au organizat punerea la dispoziţie în Statul Bahrain din Republica Moldova a
mijloacelor tehnice speciale de tip „skimmer”. Ulterior, XXX și XXX prin utilizarea
mijloacelor tehnice speciale de tip „skimmer”, care urmau a fi puse la dispoziţie de către
XXX şi XXX, în perioada lunii august 2015, intenţionau să acceseze informaţia posesorilor
de carduri bancare, respectiv se pregăteau de comiterea faptei prejudiciabile de acces ilegal
la informaţia computerizată de pe suporţi materiali de informaţie, de către o persoană care
nu este autorizată în temeiul legii, acţiuni însoţite de copierea informaţiei, de două sau mai
multe persoane cu folosirea mijloacelor tehnice speciale.
Articolul 2601. Interceptarea ilegală a unei transmisii de date informatice
Reglementarea legală protejează transmisiile de date informatice din cadrul sau între
sisteme informatice, indiferent de modul cum se realizează acestea. Datele informatice
sunt definite ca fiind orice reprezentare a unor fapte, informaţii sau concepute într-o formă
care poate fi prelucrată printr-un sistem informatic, în aceeaşi categorie fiind inclus şi orice
6
program informatic care poate determina realizarea unei funcţii de către un sistem
informatic.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează confidenţialitatea
comunicaţiilor.
Obiectul material este constituit de suportul fizic prin intermediul căruia se
realizează accesul, indiferent că transferul de informaţii se realizează prin intermediul unor
reţele prin cabluri sau de tip WLAN. O altă situaţie de interceptare, este cunoscută sub
numele de interceptarea cablurilor şi a semnalelor emise.
Subiectul activ poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este proprietarul datelor
interceptate fără drept.
Latura obiectivă. Elementul material este caracterizat prin acţiunea de interceptare,
prin orice mijloc şi folosind orice tip de unelte, a unei comunicaţii de natură informatică.
Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul realizării interceptării datelor. Infracţiunea
este continuă, epuizarea ei intervenind în momentul în care interceptarea încetează, din
orice motiv.
Exemplu. În perioada de timp cuprinsă între 08 august 2016 pînă la 15 februarie
2017, XXXXXXXXXXXXX, prin înțelegere prealabilă și de comun acord cu alte
persoane neidentificate la moment de către organul de urmărire penală, urmărind scopul
accesului ilegal la rețelele și serviciile de telecomunicații ale companiei „FF” S.A., în
vederea obţinerii unui beneficiu material pentru sine și pentru altul, a instalat inclusiv şi în
locuinţa oferită ultimilor în locaţiune de către cet. ZZ ZZ, amplasată în mun. Chişinău, str.
Vasile Vasilescu, 12 ap. 44, precum şi în alte locuinţe nestabilite din Republica Moldova,
un echipament PC (calculator) de tip ,,Raspberry pi” și două dispozitive de tip ,,GoIP GSM
Gateway”, destinate pentru generarea ilegală a traficului voce în rețeaua de telefonie
mobilă Moldtelecom „Unite”, pe care l-au conectat la rețeaua internet a companiei „FF”
S.A. Ulterior, în vederea realizării intențiilor sale infracționale, în aceeaşi perioadă de timp,
prin utilizarea frauduloasă a numerelor cartelelor SIM ale companiei „FF” S.A.: XXXX,
XXXY, XXXZ, XXXS şi alte numere ale cartelelor SIM ale companiei ,,FF”, indicate în
anexa la sesizarea suplimentară a SA ,,FF”, printre care şi numerele companiei ,,Moldcell”:
ZZZ, ZZX, rețelele şi serviciile de telecomunicaţii ale altor operatori, mijloacele tehnice
speciale - echipamentul PC (calculator) de tip ,,Raspberry pi” și două dispozitive de
tip ,,GoIP GSM Gateway” şi alte mijloace electronice, XXXXXXXXXXXXX, prin
înțelegere prealabilă și de comun acord cu persoane necunoscute, cu bună-știință a accesat
neautorizat reţelele şi serviciile de telecomunicaţii ale companiei de telecomunicaţii „FF”
S.A., a restricţionat accesul la datele informatice internaţionale şi a efectuat terminaţii ale
traficului voce local şi internațional, prin ce a împiedicat funcţionarea sistemului
informatic a companiei menţionate și a cauzat părții vătămate „FF” S.A. o daună materială
în proporții deosebit de mari în sumă totală de 316 291,28 lei (trei sute şaisprezece mii
două sute nouăzeci şi unu lei douăzeci şi opt bani).

Articolul 2602. Alterarea integrităţii datelor informatice ţinute într-un sistem

informatic

7
 Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul
sistemelor informatice, urmărind să împiedice modificarea, ştergerea sau deteriorarea
datelor informatice, restricţionarea accesului la ele, transferul neautorizat de date dintr-un
sistem informatic sau dintr-un mijloc de stocare a datelor informatice, dobândirea,
comercializarea sau punerea la dispoziţie.
Obiectul juridic special îl constituie pe de о parte relaţiile sociale ce protejează
încrederea în corectitudinea datelor stocate în sistemele informatice şi pe de altă parte
relaţiile sociale ce protejează confidenţialitatea datelor stocate în sistemele informatice sau
pe alte mijloace de stocare.
Obiectul material este constituit de suportul material (hard disk sau alt sistem de
stocare a datelor) pe care se află datele modificate, şterse, deteriorate, transferate sau la
care a fost restricţionat accesul.
Subiectul activ poate fi orice persoană, iar subiectul pasiv este proprietarul datelor
modificate, şterse, deteriorate, transferate sau la care a fost restricţionat accesul.
Latura obiectivă. Elementul material constă în acţiunile de:
1) modificare; sau
2) ştergere; sau
3) deteriorare; sau
4) transferare; sau
5) restricţionare a accesului la datele respective.
Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul în care se produce una din acţiunile
caracteristice elementului material. Infracţiunea este continue, epuizarea ei intervenind în
momentul în care încetează aceste acţiuni.
Exemplu. În perioada 23.12.2015-05.01.2016, cet. XX XX aflându-se în diferite
locuri în mun. Chișinău, utilizând sistemul si reţelele informatice, inclusiv adresele IP
XXXXX şi XXXXX, precum şi numele de utilizatori „XXXXX” şi ’’XXXXX”, a violat
sistemul de securitate prin utilizarea metodei „SQL injection” şi a accesat neautorizat
serverul SRL „XXXXX” de unde a sustras informaţie ce conţine secret comercial, a
modificat și a șters datele informatice din acest sistem informatic, urmare la ce a fost
perturbată activitatea SRL „XXXXX” şi ia cauzat daune în proporţii mari.

Articolul 2603. Perturbarea funcţionării sistemului informatic

Reglementarea legală urmăreşte să protejeze datele informatice stocate în cadrul
sistemelor informatice. Observăm că spre deosebire de infracţiunea reglementată în
Articolul 2602, accentul este pus aici pe efectul pe care îl au pentru sistemele informatice
afectate acţiunile asupra datelor informatice (introducere, transmitere, modificare, ştergere,
deteriorare, restricţionarea accesului).
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează integritatea datelor
informatice conţinute pe suporturile specifice sistemelor informatice. Aşa cum arătam mai
sus, acţiunile asupra datelor conţinute de sistemele informatice este reglementată de art.
2602, iar efectele pe care aceste acţiuni le au asupra sistemelor informatice care le conţin şi-
a găsit reglementarea în prevederile art. 2603.

8
 Obiectul material este dat de sistemul informatic a cărui activitate este grav
perturbată de făptuitor. Ţintele atacului sunt:
 Component — una din părţile care formează un calculator sau о reţea;
 Calculator (computer) — un dispozitiv care constă în una sau mai multe
componente asociate, incluzând unităţi de procesare şi periferice şi care este controlat de
programe stocate intern;
 Reţea (network) — un grup interconectat de calculatoare, echipamente de comutare
şi ramuri de interconectare;
 Internet (internetwork) - о reţea de reţele.
Perturbarea gravă poate avea ca obiect fie întregul sistem informatic, fie părţi ale
acestuia sau servicii, sau programe deservite, sau rulate de acesta.
Subiect activ poate fi orice persoană, subiectul pasiv fiind proprietarul sistemului
atacat.
Latura obiectivă. Elementul material îl constituie consecinţele pe acţiunile de:
1) introducere de date; sau
2) transmitere de date; sau
3) modificare de date; sau
4) ştergere de date; sau
5) deteriorare a datelor informatice; sau
6) restricţionarea accesului la date informatice îl au asupra sistemului informatic care
le conţine.
Latura subiectivă este determinată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul producerii de perturbări asupra sistemului
informatic, indiferent de momentul în care a avut loc acţiunea asupra datelor, acţiune ce
face obiectul infracţiunii de la art. 2602.
Exemplu. Un absolvent al Universităţii Tehnice “Gh. Asachi” din Iaşi în vârstă de 26
de ani, a fost reţinut în septembrie 2003, deoarece a virusat calculatoarele respectivei
instituţii, dar şi computere din Belgia şi Olanda, cu ajutorul unei variante modificate a
virusului MsBlast. Persoana care a produs şi eliberat pe Internet un virus informatic a fost
trimis în judecată, sub acuzaţia de perturbare gravă a unui sistem informatic şi deţinere fără
drept a unui program informatic conceput în scopul săvârşirii de infracţiuni.
Articolul 2604. Producerea, importul, comercializarea sau punerea ilegală la
dispoziţie a parolelor, codurilor de acces sau a datelor similare
Înscrierea acestei infracţiuni în lege urmăreşte să limiteze accesul la instrumente
(dispozitive, programe informatice, parole, coduri de acces etc.) care permit săvârşirea
infracţiunilor reglementate de legea criminalității informatice.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează buna funcţionare a
sistemelor informatice de către cei îndreptățiți să le utilizeze în scopul pentru care acestea
au fost create.
Obiectul material este dat de dispozitivele sau programele informatice ce facilitează
înfăptuirea infracţiunilor de la art. art.237, 259, 2601-2603, 2605 şi 2606 (infracţiunea de
acces ilegal la un sistem informatic; infracţiunea de interceptare ilegală a unei transmisii de

9
date informatice; infracţiunea de alterare a integrității datelor informatice şi infracţiunea de
perturbare a funcţionării sistemelor informatice).
Obiectul material se concretizează în:
dispozitive;
programe informatice;
parolă;
cod de acces;
de natură a permite accesul total sau parţial la un sistem informatic.
Uneltele pot consta în:
Script sau program;
Agent independent;
Virus;
Troian;
Program integrat;
Unelte distribuite;
Interceptor de date.
Subiectul activ îl constituie acele persoane care:
produc; sau
vând; sau
importă; sau
distribuie; sau
pune la dispoziţie; sau
deţine mijloacele de înfăptuire a infracţiunilor contra confidențialității şi integrității
datelor şi sistemelor informatice.
Latura obiectivă. Elementul material este concretizat de acţiunile de producere,
vindere, importare, distribuire sau punere la dispoziţie sau deţinerea de unelte de natură a
permite săvârşirea infracţiunilor amintite.
Latura subiectivă este caracterizată de intenţie. Nu este necesar a se proba intenţia
de a utiliza efectiv unealta pentru săvârşirea de infracţiuni.
Consumarea se realizează în momentul producerii, vinderii, importării, distribuţiei,
punerii la dispoziţie sau deţinerii mijloacele de înfăptuire a infracţiunilor contra
confidențialității şi integrității datelor şi sistemelor informatice. Deţinerea caracterizează o
infracţiune continuă.

Articolul 2605. Falsul informatic

Reglementarea urmăreşte protejarea securității juridice prin încriminarea tuturor
acelor acţiuni care pot, prin modificarea unor date aflate pe suport informatic, să atragă
după sine consecinţe juridice nedorite pentru persoanele care au conceput, realizat,
implementat sau asupra cărora îţi manifestă efectele informaţia modificată.
Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale circumscrise protejării
securității circuitului juridic.

10
 Obiectul material îl constituie suportul pe care se află stocate datele informatice
alterate în scopul producerii de consecinţe juridice.
Subiectul activ poate fi orice persoană, subiect pasiv fiind fie proprietarul datelor
informatice alterate în scopul producerii de consecinţe juridice fie cei afectaţi de
modificările respective.
Latura obiectivă. Elementul material este dat de acţiunea de a:
1) introduce; sau
2) modifica; sau
3) şterge; sau
4) restricţiona accesul la date informatice, în scopul producerii de efecte juridice.
Latura subiectivă este caracterizată de intenţie directă.
Consumarea se realizează în momentul iniţierii procesului de alterare a datelor.
Sancţiunea. Infracţiunea de fals informatic se pedepseşte cu amendă în mărime de la
1000 la 1500 unităţi convenţionale sau cu închisoare de la 2 la 5 ani.
Exemplu. La data de 16.12.2011, în temeiul încheierii executorului judecătoresc Y,
lui Adrialina Istrati i-a fost transmis în proprietate privată bunul imobil cu nr. cadastral
XXXXXX amplasat în or. Dumbrava str. Vasile Alecsandri, 96. La 03.01.2012, XX XX
fiind specialist în evidenţă a documentelor al OCT Dumbrava la orele 09.39, aflându-se în
biroul său de serviciu amplasat pe str. Vasilescu 6, or. Dumbrava, contrar atribuţiilor sale
de serviciu, neavând acces la datele Registrului Bunurilor Imobile, cunoscând parola
registratorului OCT Dumbrava Stratan Eugen, intenţionat a introdus date informatice cu
privire la punerea interdicţiei pe imobilul cu nr. cadastral XXXXX amplasat în or.
Dumbrava str. Vasile Alecsandri, 96, fară documente justificate acestei proceduri. Tot ea,
XX XX, în continuarea acţiunilor sale infracţionale a restricţionat ilegal accesul la aceste
date, rezultând date necorespunzătoare adevărului, în scopul de a limita dreptul de
dispoziţie a proprietarului Istrati Angela asupra bunului imobil menţionat. Această
interdicţie falsă introdusă în datele informatice a Registrului Bunurilor Imobile, de către
XX XX, s-a menţinut pînă la 13.01.2012, cînd a fost prezentată încheierea din 13.01.2012
a Judecătoriei X cu privire la sechestru asupra bunului dat.

Articolul 2606. Frauda informatică

Obiectul juridic special îl constituie relaţiile sociale ce protejează patrimoniul unei
persoane.
Obiectul material este dat de sistemele informatice care conţin datele informatice
alterate sau care sunt împiedicate să funcţioneze ca urmare a activității făptuitorului.
Subiect activ poate fi orice persoană, iar subiect pasiv poate fi orice persoană fizică
sau juridică, afectată patrimonial prin acţiuni asupra sistemelor informatice pe care le
deţine sau pe care le utilizează.
Latura obiectivă. Elementul material îl constituie acţiunea de a:
1) introduce date informatice; sau
2) modifica date informatice; sau
3) şterge date informatice; sau
4) restricţiona accesul la date informatice; sau
5) împiedica funcţionarea unui sistem informatic.
11
 Latura subiectivă este caracterizată de intenţie.
Consumarea se realizează în momentul acţiunii ce are ca rezultat cauzarea
prejudiciului patrimonial.
Exemplu. În perioada de timp cuprinsă între 01 ianuarie 2017 - 21 februarie 2017,
XX XX acţionând în complicitate cu alte persoane neidentificate la moment de către
organul de urmărire penală, urmărind scopul obținerii beneficiilor materiale pentru sine și
pentru alții, prin restricţionarea accesului la datele informatice şi împiedicarea funcţionării
sistemelor informatice ale bancomatelor ce aparțin diverselor bănci din Marea Britanie,
prin metoda „Transaction Reversal Fraud” sau ,,ATM Forking”, care presupune o fraudă
asociată cu obţinerea de numerar prin producerea unui impact negativ asupra activităţii
bancomatelor, care nu permite procesarea corectă a eliberării de numerar de către
bancomate, în rezultatul căruia soldul contului de card nu se modifică la eliberarea
mijloacelor băneşti în numerar, a contribuit în calitate de complice la acordarea de mijloace
şi instrumente autorilor infracţiunii şi anume la solicitarea lui XX XX, următoarele
persoane: YY YY, ZZ ZZ şi FF FF, au deschis în acest scop mai multe conturi de card de
plată pe numele lor, la următoarele bănci din Republica Moldova: BC „XXXXXXXXX”
SA, BC „XXXXXXXXX” SA, BC „XXXXXXXXX” SA şi BC „XXXXXXXXX” SA,
carduri bancare pe care ulterior le-au transmis lui XX XX, atît în Republica Moldova, cît și
în timp ce ultimul se afla în Marea Britanie. Ulterior, continuîndu-şi acţiunile sale
infracţionale, în perioada de timp cuprinsă între 17 ianuarie 2017 – 21 februarie 2017,
persoane necunoscute, prin intermediul cardurilor bancare menţionate, care le-au fost
transmise de către complicele, XX XX, au efectuat mai multe tranzacţii de retragere
frauduloasă a numerarului prin metoda „Transaction Reversal Fraud” de la bancomatele
din Marea Britanie
Articolul 261. Încălcarea regulilor de securitate a sistemului informatic
Infracţiunea examinată atentează la colectarea, prelucrarea păstrarea, difuzarea,
repartizarea informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic.
Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în respectarea necorespunzătoare sau
în încălcarea directă a regulilor de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a
informaţiei ori a regulilor de protecţie a sistemului informatic. Aceasta poate să se exprime
şi în nerespectarea sau în ignorarea directă a anumitor reguli (de exemplu, dereglarea
directă a regimului de utilizare a MEC, neglijenţa în timpul exercitării controlului asupra
suporturilor materiale de informaţie utilizate, în cazul programelor-virus etc.).
Componenţa infracţiunii este materială. Infracţiunea se consideră consumată din
momentul apariţiei consecinţelor menţionate în lege.
O consecinţă obligatorie a infracţiunii, responsabilitatea pentru care survine conform
art. 261, este aceea că acţiunile enumerate au contribuit la însuşirea, denaturarea sau
distrugerea informaţiei ori au provocat alte urmări grave.
În lege nu este definită noţiunea de alte urmări grave. Totodată, definirea ei este
necesară. La alte urmări grave pot fi raportate, de exemplu, divulgarea datelor ce
constituie secret de stat, divulgarea informaţiei de investigaţie operativă, a datelor despre
adopţia copiilor, despre îmbolnăvirile de infecţiile SIDA, etc., care, la rândul lor, au adus
prejudicii grave persoanei sau statului.

12
 Latura subiectivă - încălcarea intenţionată sau din imprudenţă a regulilor de
securitate a sistemelor MEC sau a reţelelor lor - se manifestă prin neatenţie faţă de
consecinţele acestor încălcări.
Subiect al infracţiunii nominalizate poate fi orice persoană fizică responsabilă de
regulile de colectare, prelucrare, păstrare, difuzare, repartizare a informaţiei ori a
regulilor de protecţie a sistemului informatic, care a atins vârsta de 16 ani.
2.1.3 Infracţiuni în domeniul telecomunicaţiilor
Articolul 2611. Accesul neautorizat la reţelele şi serviciile de telecomunicaţii
Infracţiunea examinată atentează la utilizarea reţelelor şi/sau serviciilor de
telecomunicaţii ale altor operatori, dacă acesta a cauzat daune în proporţii mari.
Latura obiectivă a infracţiunii analizate constă în încălcarea regulilor de acces prin
accesul neautorizat la reţelele şi/sau serviciile de telecomunicaţii cu utilizarea reţelelor
şi/sau serviciilor de telecomunicaţii ale altor operatori.
Latura subiectivă - încălcarea intenţionată sau din imprudenţă a regulilor de accesare
autorizate la reţelele şi/sau la serviciile de telecomunicaţii cu utilizarea reţelelor şi/sau a
serviciilor de telecomunicaţii ale altor operatori.
Subiect al infracţiunii nominalizate poate fi orice persoană fizică responsabilă de
regulile de acces, care a atins vârsta de 16 ani.
Exemplu. XX XX, XXXXXXXXX şi XXXXXXXXX, în perioada lunilor mai -
august 2017, şi alte persoane nestabilite de organul de urmărire penală, prin închirierea
diferitor imobile pe teritoriul mun. Chişinău, pe adresele str. Mihai Eminescu, nr. 32, ap. 2,
ignorând prevederile art. 5 alin. (3), din Legea cu privire la comunicaţiile electronice nr.
241 din 15 noiembrie 2007, conform căreia, se interzice conectarea neautorizată la reţelele
de comunicaţii electronice; alin. (4) al aceleiaşi legi, - se interzice accesul neautorizat la
reţelele şi sau la serviciile de comunicaţii electronice ale altor furnizori, cum ar fi: d)
furnizarea neautorizată a serviciilor de comunicaţii electronice, utilizând reţelele altor
furnizori, lezând inviolabilitatea serviciilor de comunicaţii electronice, precum şi a
reţelelor de comunicaţii electronice utilizate în mod legal, în baza licenţelor şi autorizaţiilor
corespunzătoare ale operatorului de telefonie mobilă S. A. „Orange”, s-au conectat şi
utilizat o reţea şi un serviciu de comunicaţie electronică ale operatorului de telefonie
mobilă menţionat, manifestată prin utilizarea cartelelor preplătite ale operatorului cu
implicarea în terminaţia neautorizată a traficului internaţional, asigurând ratarea veniturilor
planificate din prestarea serviciilor de terminaţie a apelurilor internaţionale, facturate la
cost considerabil mai mare decât apelurile originale prin intermediul mijloacelor tehnice,
fără încheierea unui contract de utilizare sau fără alte temeiuri legale care ar prevedea
condiţiile în care furnizorul acceptă accesul, astfel, cauzându-i S.A. „Orange”, prejudicii în
proporţii deosebit de mari în sumă totală de 370 584 lei MD.

2.1.4 Infracțiuni din domeniul protecției proprietății intelectuale

Articolul 1851. Încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe
În art.1851 CP RM, sub aceeaşi denumire marginală de încălcare a dreptului de autor şi a
drepturilor conexe se reunesc opt variante-tip de infracţiuni şi o variantă agravată de
infracţiune.
13
 Astfel, potrivit lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM, prima variantă-tip a încălcării dreptului de
autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe,
dacă este în proporţii mari, săvârşită prin reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor
conexe în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în
domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi
ştiinţei, în scopul comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului,
precum şi în stocarea, transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile
menţionate, sau în orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale
drepturilor conexe în scopul obţinerii profitului, fără acordul titularului de drepturi.
Conform lit.b) alin.(l) art.1851 CP RM, cea de-a doua variantă-tip a încălcării dreptului de
autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe,
dacă este în proporţii mari, săvârşită prin închirierea, schimbul sau altă formă de punere la
dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau oneros, precum şi în depozitarea în scopurile menţionate
sau în altă valorificare a exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice
formă, fară marcaj de control şi fără a deţine, în momentul controlului, contractele de autor
încheiate cu titularii de drepturi.
În corespundere cu lit.c) alin.(l) art.1851 CP RM, cea de-a treia variantă- tip a încălcării
dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor
conexe, dacă este în proporţii mari, săvârşită prin comercializarea sau oferirea spre
comercializare, închirierea, importul sau depozitarea de echipamente tehnice sau de
componente ale acestora destinate pentru facilitarea accesului la emisiunile organizaţiilor de
difuziune ce comunică condiţionat prin eter, cablu, satelit în regim interactiv, inclusiv prin
Internet.
În conformitate cu lit.d) alin.(l) art.1851 CP RM, cea de-a patra variantă- tip a încălcării
dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor
conexe, dacă este în proporţii mari, săvârşită prin indicarea pe exemplarele de opere sau de
fonograme a unei informaţii false despre apartenenţa şi limitele exercitării dreptului de autor şi
a drepturilor conexe, precum şi a unei alte informaţii care-1 poate induce în eroare pe
beneficiar.
Potrivit lit.e) alin.(l) art.1851 CP RM, cea de-a cincea variantă-tip a încălcării dreptului de
autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe,
dacă este în proporţii mari, săvârşită prin aplicarea necorespunzătoare a marcajelor de control,
altele decât cele pentru suporturile materiale specificate în anexele la cererea de eliberare a
marcajelor de control, pe exemplarele de operă ori de fonograme valorificate fară
consimţământul titularului de drepturi.
Conform lit.f) alin.(l) art.1851 CP RM, cea de-a şasea variantă-tip a încălcării dreptului de
autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe,
dacă este în proporţii mari, săvârşită prin modificarea, înlăturarea de pe exemplarele de opere
sau de fonograme a simbolurilor şi semnelor de protecţie a dreptului de autor şi a drepturilor
conexe, indicate de titularul drepturilor respective; înlăturarea de pe exemplarele de opere sau
de fonograme a informaţiei privind administrarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe;
înlăturarea de pe exemplarele de opere sau de fonograme a mijloacelor tehnice de protecţie a
dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
În corespundere cu lit.g) alin.(l) art.1851 CP RM, cea de-a şaptea variantă- tip a încălcării
14
 dreptului de autor şi a drepturilor conexe constă în încălcarea dreptului de autor şi a
drepturilor conexe, dacă este în proporţii mari, săvârşită prin însuşirea paternităţii ori
constrângerea la copaternitate.
În conformitate cu alin.(2) art.1851 CP RM, cea de-a opta variantă-tip a încălcării dreptului
de autor şi a drepturilor conexe constă în marcarea, comercializarea, importarea, exportarea,
transportarea sau depozitarea ilegală a marcajelor de control, falsificarea acestora, care au
cauzat daune în proporţii mari.
În fine, la alin.(3) art.1851 CP RM, varianta agravată a încălcării dreptului de autor şi a
drepturilor conexe, ataşabilă tuturor celor opt variante-tip menţionate mai sus, presupune
comiterea încălcării dreptului de autor şi a drepturilor conexe:
- de două sau mai multe persoane (lit.a));
- de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit.b));
- prin constrângere fizică sau psihică (lit.c));
- în proporţii deosebit de mari (lit.d)).
În conformitate cu art.33 din Constituţie, libertatea creaţiei artistice şi ştiinţifice este
garantată; creaţia nu este supusă cenzurii; dreptul cetăţenilor la proprietatea intelectuală,
interesele lor materiale şi morale ce apar în legătură cu diverse genuri de creaţie intelectuală
sunt apărate de lege; statul contribuie la păstrarea, la dezvoltarea şi la propagarea realizărilor
culturii şi ştiinţei, naţionale şi mondiale.
Dreptului de autor şi drepturilor conexe le revine un rol deosebit în dezvoltarea culturii
umane. Or, investirea în potenţialul intelectual al umanităţii constituie perpetuum mobile al
progresului cultural, economic, social, educaţional, etc., iar existenţa acestuia depinde direct
de nivelul de protecţie acordat operelor de literatură, artă şi ştiinţă. Din punct de vedere
juridic, protecţia adecvată oferită creatorilor şi operelor create de aceştia a devenit o necesitate
generată de imperativul funcţionării normale a actului de geneză şi de afirmare naţională şi
universală a valorilor cultural-ştiinţifice. Prin prisma principiului economiei represiunii, putem
spune cu certitudine că normele nepenale nu pot constitui mijloace eficiente de ocrotire a
proprietăţii artistice, ştiinţifice şi literare în actualele condiţii ale economiei de piaţă.
Insuficienţa acestor mijloace determină inevitabilitatea influenţării prin mijloace juridico-
penale asupra respectivelor fapte, influenţare realizată prin intermediul art.1851 CP RM.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM îl
constituie relaţiile sociale cu privire la realizarea, în conformitate cu art.33 din Constituţie, a
dreptului la libertatea creaţiei, sub aspectul protejării dreptului de autor şi a drepturilor conexe
împotriva faptei de încălcare a dreptului de autor şi a drepturilor conexe, dacă este în proporţii
mari, săvârşite prin reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul
desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului
de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, în scopul
comercializării sau oferirii spre comercializare, importului, exportului, ori prin stocarea,
transportul exemplarelor de opere sau de fonograme în scopurile menţionate, ori în orice altă
formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe în scopul
obţinerii profitului, fară acordul titularului de drepturi.
Această infracţiune nu are un obiect material. Obiectele dreptului de autor sau ale
drepturilor conexe constituie obiectul imaterial al infracţiunii în cauză.
În conformitate cu Legea Republicii Moldova privind dreptul de autor şi drepturile conexe,
15
adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 02.07.2010, obiecte ale dreptului de autor sunt:
a) operele literare (povestiri, eseuri, romane, poezii etc.); b) programele pentru calculator care
se protejează ca şi operele literare; c) operele ştiinţifice; d) operele dramatice şi dramatico-
muzicale, scenariile şi proiectele de scenarii, libretele, sinopsisul filmului; e) operele muzicale
cu sau fară text; f) operele coregrafice şi pantomimele; g) operele audiovizuale; h) operele de
pictură, sculptură, grafică şi alte opere de artă plastică; i) operele de arhitectură, urbanistică şi
de artă horticolă; j) operele de artă aplicată; k) operele fotografice şi operele obţinute printr-un
procedeu analog fotografiei; 1) hărţile, planşele, schiţele şi lucrările tridimensionale din
domeniul geografiei, topografiei, arhitecturii şi din alte domenii ale ştiinţei; m) bazele de date;
n) alte opere.
În acord cu prevederile aceleiaşi legi, obiecte ale drepturilor conexe sunt: interpretare;
fonogramă; videogramă; emisiunea unei organizaţii de difuziune.
De asemenea, dreptul subiectiv de autor şi/sau drepturile subiective conexe reprezintă
obiectul imaterial al infracţiunii prevăzute la lit.a) alin.(l) art.185 1 CP RM. Aceste drepturi
subiective se constituie din drepturi cu caracter patrimonial (economic) şi cele cu caracter
nepatrimonial (personal, moral).
Pentru calificarea faptei conform lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM, este obligatoriu ca valoarea
drepturilor subiective violate sau valoarea obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor
conexe, valorificate ilegal de către făptuitor, să se exprime în proporţii mari. Prin proporţii mari
înţelegem valoarea, exprimată în bani, a drepturilor subiective violate sau valoarea obiectelor
dreptului de autor sau ale drepturilor conexe, valorificate ilegal de către făptuitor, care la
momentul săvârşirii infracţiunii depăşeşte 20 de salarii medii lunare pe economie
prognozate, stabilite prin hotărârea de Guvern în vigoare la momentul săvârşirii faptei.
Dacă valoarea respectivă este mai mică, cele săvârşite urmează a fi calificate potrivit lit.a) alin.
(l) art.96 din Codul contravenţional.
Victimă a infracţiunii prevăzute la lit.a) alin.(l) art.185 1 CP RM este titularul dreptului de
autor şi/sau al drepturilor conexe, adică: autorul unei opere literare, artistice sau ştiinţifice;
interpretul; producătorul de fonograme; producătorul de videograme; organizaţia de difuziune
prin eter sau prin cablu; alţi titulari ai dreptului de autor şi/sau ai drepturilor conexe.
Latura obiectivă a infracţiunii în cauză include fapta prejudiciabilă, exprimată în acţiunea
de reproducere a operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării activităţii
de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi al
drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, ori de stocare sau
transport al exemplarelor de opere sau de fonograme, ori în orice altă formă de valorificare a
obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe, fără acordul titularului de drepturi.
Astfel, putem deosebi următoarele patru modalităţi normative cu caracter alternativ ale
acţiunii prejudiciabile analizate:
 reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în cadrul desfăşurării
activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul dreptului de autor şi
al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, fără acordul titularului
de drepturi;
 stocarea exemplarelor de opere sau de fonograme, fără acordul titularului de drepturi;
 transportul exemplarelor de opere sau de fonograme, fără acordul titularului de drepturi;
16
  orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor
conexe, fără acordul titularului de drepturi.
Prin reproducere se are în vedere realizarea unuia ori a mai multor exemplare ale unei
opere sau ale unui obiect al drepturilor conexe, fie directă sau indirectă, temporară sau
permanentă, prin orice mijloc sau sub orice formă, inclusiv în scopul de imprimare audio ori
video şi/sau al stocării unei opere ori a unui obiect al drepturilor conexe pe suporturi materiale
sau electronice. Prin reproducere reprografică se înţelege reproducerea în facsimil (copie
exactă) a originalului operei scrise sau grafice, în prin intermediul fotocopierii ori prin oricare
alte mijloace tehnice similare, altele decât cele de editare. Reproducerea reprografică nu
include fixarea operei în formă electronică (inclusiv digitală), optică sau în oricare altă formă
mecanolizibilă.
În conformitate cu Legea Republicii Moldova cu privire la difuzarea exemplarelor de opere
şi fonograme, adoptată de Parlamentul Republicii Moldova la 14.11.2002, prin exemplar de
operă sau fonogramă se înţelege copia unei opere sau fonograme, imprimată pe orice suport
material, produsă, direct sau indirect, de pe original sau de pe o altă copie a operei sau
fonogramei.
Pentru aplicarea răspunderii în conformitate cu lit.a) alin.(l) art.185 1 CP RM, este
obligatoriu ca reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor conexe să se săvârşească în
cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul
dreptului de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei. în
lipsa acestei condiţii, fapta nu va putea fi calificată potrivit lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM.
Stocarea constă în deţinerea exemplarelor de opere sau de fonograme în spaţii comerciale
sau în anexele acestora, în alte spaţii sau în mijloace de transport.
Transportul (sau, altfel spus, transportarea) reprezintă deplasarea (cu un vehicul), dintr-un
loc în altul, a exemplarelor de opere sau de fonograme.
Prin orice altă formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor
conexe se înţelege orice acţiune ce ţine de utilizarea sub' orice formă şi în orice mod a
obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe, în special, se are în vedere: 1)
difuzarea exemplarelor operei, inclusiv prin comercializare, închiriere sau prin alte modalităţi;
2) importarea exemplarelor operei pentru difuzare, inclusiv a exemplarelor confecţionate cu
permisiunea autorului sau a altui titular al dreptului de autor; 3) demonstrarea publică a operei;
4) interpretarea publică a operei; 5) comunicarea publică a operei, inclusiv prin retransmisie; 6)
traducerea operei; 7) prelucrarea, adaptarea, aranjamentul şi alte asemenea modificări ale
operei; 8) comunicarea pentru informare generală a operei în asemenea mod ca reprezentanţii
publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la operă din orice loc şi în orice timp
(dreptul la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet); 9) comunicarea
operei prin eter (inclusiv prin satelit) sau prin cablu; 10) imprimarea interpretării încă
neimprimate; 11) comunicarea interpretării pe cale radioelectrică şi prin cablu sau altă
comunicare publică a interpretării, inclusiv prin retransmisie, cu excepţia cazurilor când pentru
comunicare se foloseşte imprimarea interpretării efectuată anterior cu consimţământul
interpretului, sau interpretarea anterior difuzată pe cale radioelectrică şi distribuită prin cablu;
12) darea în chirie a originalului şi a exemplarelor interpretărilor înregistrate pe fonograme,
chiar şi după difuzarea lor cu acordul interpretului şi indiferent de dreptul de proprietate asupra

17
exemplarelor; 13) difuzarea originalului şi a exemplarelor interpretărilor înregistrate pe
fonograme prin vânzare sau prin alt mod de transmitere a dreptului de proprietate; 14)
comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării
radioelectrice, a interpretării, înregistrate pe fonogramă, în asemenea mod ca reprezentanţii
publicului, la alegerea lor personală, să poată avea acces la interpretare din orice loc şi în orice
timp (dreptul la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet); 15) difuzarea
exemplarelor de fonogramă (comercializarea, darea cu chirie a acestora etc.); 16) modificarea
sau transformarea în orice alt mod a fonogramei; 17) importul exemplarelor de fonogramă în
scopul difuzării, inclusiv a exemplarelor produse cu autorizaţia producătorului acestei
fonograme; 18) comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele
comunicării radioelectrice, a fonogramei în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la
alegerea lor personală, să poată avea acces la fonogramă din orice loc şi în orice timp (dreptul
la comunicare publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet); 19) imprimarea emisiunii;
20) translarea simultană pe cale radioelectrică sau prin cablu a emisiunii sale de către o altă
organizaţie de difuziune (retranslarea emisiunii); 21) translarea emisiunii pe cale radioelectrică
sau prin cablu; 22) translarea emisiunii în locurile în care intrarea este cu plată; 23)
comunicarea pentru informare generală, prin cablu sau prin mijloacele comunicării
radioelectrice, a emisiunii în asemenea mod ca reprezentanţii publicului, la alegerea lor
personală, să poată avea acces la emisiune din orice loc şi în orice timp (dreptul la comunicare
publică în regim interactiv, inclusiv prin Internet), etc.
În prezenţa oricăreia dintre cele patru modalităţi normative specificate mai sus, este
important să lipsească acordul titularului dreptului de autor şi/sau al drepturilor conexe. Numai
astfel poate fi angajată răspunderea în baza lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM.
Infracţiunea prevăzută la lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM este o infracţiune formală. Ea se
consideră consumată din momentul reproducerii operelor sau a obiectelor drepturilor conexe în
cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în domeniul
dreptului de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi ştiinţei, al
stocării sau transportului exemplarelor de opere sau de fonograme ori al realizării
oricărei alte forme de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe,
fară acordul titularului de drepturi.
Latura subiectivă a infracţiunii în cauză se caracterizează prin intenţie directă. De cele
mai dese ori, motivul infracţiunii constă în interesul material.
Scopul special al infracţiunii este de esenţa infracţiunii specificate la lit.a) alin.(l) art.185 1
CP RM. Astfel, scopul infracţiunii se exprimă în scopul comercializării, al oferirii spre
comercializare, al importului sau exportului, în cazul în care infracţiunea în cauză îmbracă una
din următoarele modalităţi de realizare: 1) reproducerea operelor sau a obiectelor drepturilor
conexe în cadrul desfăşurării activităţii de întreprinzător tangenţiale activităţii intelectuale în
domeniul dreptului de autor şi al drepturilor conexe, în special în domeniul literaturii, artei şi
ştiinţei, fără acordul titularului de drepturi; 2) stocarea exemplarelor de opere sau de
fonograme, fără acordul titularului de drepturi; 3) transportul exemplarelor de opere sau de
fonograme, fără acordul titularului de drepturi.
La rândul său, scopul obţinerii profitului este caracteristic pentru acea ipoteză când
infracţiunea prevăzută la lit.a) alin.(l) art.1851 CP RM se înfăţişează în modalitatea de orice altă
formă de valorificare a obiectelor dreptului de autor sau ale drepturilor conexe.
18
 În prezenţa oricăror altor scopuri, acţiunea descrisă în dispoziţia de la lit.a) alin.(l) art.185 1
CP RM nu va putea fi calificată conform acestei norme.
Subiect al infracţiunii analizate este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, subiect al acestei infracţiuni poate
fi persoana juridică (cu excepţia autorităţii publice).
Privitor la cea de-a doua variantă-tip a încălcării dreptului de autor şi a drepturilor conexe,
specificată la lit.b) alin.(l) art.1851 CP RM, consemnăm că obiectul juridic special al
infracţiunii examinate îl formează relaţiile sociale cu privire la realizarea, în conformitate cu
art.33 din Constituţie, a dreptului la libertatea creaţiei, sub aspectul protejării dreptului de autor
şi a drepturilor conexe împotriva faptei de închiriere, schimb sau altă formă de punere la
dispoziţia terţilor cu titlu gratuit sau oneros, precum şi de depozitare în scopurile menţionate
sau de altă valorificare a exemplarelor de opere sau de fonograme, în orice mod şi sub orice
formă, fără marcaj de control şi fără a deţine, în momentul controlului, contractele de autor
încheiate cu titularii de drepturi.
Obiectul material al infracţiunii prevăzute la lit.b) alin.(l) art.185 1 CP RM îl constituie
marcajele de control.
Marcajul de control confirmă legalitatea şi justeţea utilizării exemplarelor de opere şi
fonograme, pe care este aplicat, şi asigură respectarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe.
Potrivit Legii cu privire la difuzarea exemplarelor de opere şi fonograme, precum şi potrivit
Hotărârii Guvernului Republicii Moldova pentru aprobarea Regulamentului cu privire la
modul de producere, eliberare şi aplicare a marcajelor de control pe exemplarele de opere şi
fonograme şi Regulamentului cu privire la modul de înregistrare în Registrul de stat al
titularilor marcajelor de control, nr.744 din 20.06.2003, prin marcaj de control se are în vedere
eticheta de model unic sub formă de imagine tridimensională, cu un nivel special de protecţie
pe partea exterioară, realizată pe un suport autoadeziv şi autodistructiv, având înscris pe ea un
cod alfanumeric ce reprezintă seria şi numărul înregistrării exemplarului de operă sau
fonogramă.
La rândul său, obiectul imaterial al infracţiunii în cauză îl reprezintă exemplarele de opere
sau de fonograme. De asemenea, dreptul subiectiv de autor şi/sau drepturile subiective conexe
reprezintă obiectul imaterial al infracţiunii prevăzute la lit.b) alin.(l) art.1851 CP RM.
Pentru calificarea faptei conform lit.b) alin.(l) art.1851 CP RM, este obligatoriu ca valoarea
drepturilor subiective violate sau valoarea exemplarelor de opere sau de fonograme,
valorificate ilegal de către făptuitor, să se exprime în proporţii mari. Dacă valoarea respectivă
este mai mică, cele săvârşite urmează a fi calificate potrivit lit.b) alin.(l) art.96 din Codul
contravenţional.
Victimă a infracţiunii prevăzute la lit.b) alin.(l) art.1851 CP RM este titularul dreptului de
autor şi/sau al drepturilor conexe.
Exemplul 1. Întreprinderea „X” , din data intrării în vigoare a Legii privind dreptul
de autor și drepturile conexe nr.139 din 02.07.2010 și în conformitate cu art.18 din
Codul audiovizualului, în pofida obligației de a încheia pentru desfășurarea activității
legată de gestionarea activității în domeniul drepturilor de autor un contract-licență cu o
Organizație de Gestiune Colectivă legal avizată prin decizia Agenției de stat pentru
Proprietatea Intelectuală(AGEPI), nu a încheiat un asemenea contract cu ANPCI,
organizație căreia AGEPI i-a eliberat primul asemenea aviz la 21.10.2011 în baza Legii
19
nr.139 din 02.07.2010.
Exemplul 2. XX XX, fiind directorul şi persoana care gestionează sala de
calculatoare SRL „ADD”, amplasată în mun. Chişinău, str. Floriilor, nr. 34, în perioada
cuprinsă între anul 2010 şi 21 ianuarie 2015 a utilizat, fără deţinerea a careva acte de
provenienţă programe operaţionale şi jocuri. Astfel, la data de 21 ianuarie 2015, fiind
efectuată percheziţia la sala de calculatoare gestionată de către SRL „ADD”, au fost
depistate şi ridicate 23 hard discuri, şi anume: hard discul Samsung, S/N
S1VJ9BZ801901, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801875, de 500 GB,
hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801862, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N
S1VZJ9BZ801827, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ8018861, de 500
GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801870, de 500 GB, hard discul Samsung,
S/N S1VZJ9BZ801880, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801818, de
500 GB, hard discul Seagate, S/N Z2AQJOKP, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N
S1VZJ9BZ801876, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801899, de 500
GB, hard discul Samsung, S/N S08HJ10YC38798, de 160 GB, hard discul Samsung,
S/N S1VZJ9BZ801814, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801900, de
500 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801902, de 500 GB, hard discul Samsung,
S/N S1VZJ9BZ801882, de 500 GB, hard discul Samsung, S/N S0D4JDSP503681, de
160 GB, hard discul Samsung, S/N S1VZJ9BZ801872, de 500 GB, hard discul Samsung,
S/N S1VZJ9BZ801812, de 500 GB, hard discul Seagate, S/N Z3T2FTRO, de 500 GB,
hard discul WD, S/N WMAMD8033148, de 80 GB, hard discul Samsung, S/N
S08HJ1OYC38799, de 160 GB (defectat), hard discul Seagate, S/N 5JS7XGJR, de 160
GB (defectat). Conform raportului de constatare tehnico-ştiinţifică nr. 1065 din 07
aprilie 2015, s-a constatat că pe suporturile materiale prezentate la examinare erau
imprimate programe şi jocuri pentru calculator şi se conţin opere care se valorificau cu
încălcarea legislaţiei privind dreptul de autor şi drepturilor conexe, iar valoarea
drepturilor violate şi prejudiciul cauzat titularilor de drepturi asupra operelor imprimate
pe suporturile materiale constituie 10 794 dolari SUA şi 360 500 lei MD
Articolul 1852. Încălcarea dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială
În art.1852 CP RM, sub aceeaşi denumire marginală de încălcare a dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială se reunesc nouă variante-tip de infracţiuni şi o variantă
agravată de infracţiune.
Conform alin.(l) art.1852 CP RM, prima variantă-tip a încălcării dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială constă în: răspândirea informaţiilor privind invenţia,
modelul de utilitate, desenul sau modelul industrial, soiul de plantă, topografia circuitului
integrat fără consimţământul autorului (creatorului) sau al succesorului său în drepturi, până la
publicarea oficială a datelor din cererea de înregistrare, de către o persoană căreia aceste
informaţii i-au fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în alt mod, precum şi în însuşirea
frauduloasă de către un terţ a calităţii de autor al invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului
sau modelului industrial, al soiului de plantă, al topografiei circuitului integrat sau în
constrângerea la coautorat, care au cauzat daune în proporţii mari.
În conformitate cu alin.(2) art.1852 CP RM, cea de-a doua variantă-tip a încălcării
dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială constă în: utilizarea fără consimţământul
20
titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi
de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului, aplicarea semnului pe
produse sau pe ambalaje, precum şi în utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul mărcilor
tridimensionale, în oferirea produselor sub acest semn spre comercializare sau comercializarea
ori stocarea lor în acest scop, sau, după caz, în oferirea ori prestarea serviciilor sub acest semn,
importul sau exportul produselor sub acest semn, utilizarea semnului în publicitate,
multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în scopurile menţionate, precum şi în
îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari.
În corespundere cu alin.(21) art.1852 CP RM, cea de-a treia variantă-tip a încălcării dreptului
asupra obiectelor de proprietate industrială constă în: utilizarea comercială directă sau indirectă
a unei denumiri de origine/indicaţii geografice înregistrate pentru produsele neacoperite de
înregistrare în măsura în care aceste produse sunt comparabile cu cele înregistrate sub această
denumire sau în măsura în care această utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii
protejate, precum şi în uzurparea, imitarea sau evocarea asociaţiilor legate de o denumire de
origine/indicaţie geografică înregistrată, chiar dacă originea adevărată a produsului este
indicată sau dacă denumirea protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie,
cum ar fi „de genul”, „de tipul”, „de stilul”, „imitaţie” ori de alte expresii similare, indicarea
falsă sau înşelătoare cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale
produsului, care figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate, precum şi în
utilizarea în calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în
privinţa originii produsului, desfăşurarea unor practici susceptibile să-l inducă în eroare pe
consumator în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului, precum şi în îndemnarea
terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari.
Conform alin.(22) art.1852 CP RM, cea de-a patra variantă-tip a încălcării dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială constă în: orice practică susceptibilă să-l inducă în eroare
pe consumator referitor la o denumire a specialităţii tradiţionale garantate, orice imitare a unei
denumiri înregistrate şi rezervate conform legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor
geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, orice folosire în
comerţ a denumirilor de produse care ar putea fi confundate cu denumirile specialităţilor
tradiţionale garantate înregistrate cu rezervarea denumirii conform legislaţiei cu privire la
protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate,
orice uzurpare abuzivă sau înşelătoare a menţiunii „Specialitate tradiţională garantată” şi a
simbolului naţional asociat acesteia, precum şi în îndemnarea terţilor la efectuarea acestor
acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari.
În conformitate cu alin.(23) art.1852 CP RM, cea de-a cincea variantă-tip a încălcării
dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială constă în: utilizarea ilegală în sensul alin.
(21) art.1852 CP RM a unei denumiri de origine/indicaţii geografice neînregistrate, protejate în
baza acordurilor bilaterale la care Republica Moldova este parte, precum şi în îndemnarea
terţilor la efectuarea acestor acţiuni, săvârşite în proporţii mari.
Potrivit alin.(3) art.1852 CP RM, cea de-a şasea variantă-tip a încălcării dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială constă în: fabricarea, importul, exportul, transportarea,
oferirea spre vânzare, vânzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în
aceste scopuri a produsului, folosirea de procedee, ceea ce constituie invenţii sau modele de
21
utilitate ori include obiectul invenţiei sau al modelului de utilitate protejate, pentru care, în
conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fară această
autorizare, precum şi în îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune
în proporţii mari.
Conform alin.(4) art.1852 CP RM, cea de-a şaptea variantă-tip a încălcării dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială constă în: fabricarea, importul, exportul, oferirea spre
vânzare, vânzarea, alt mod de punere în circulaţie economică sau stocarea în aceste scopuri a
produsului obţinut prin aplicarea desenului sau modelului industrial protejate, dacă acest
produs, integral sau într-o măsură substanţială, este o copie a desenului sau a modelului
industrial protejate, pentru care, în conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din
partea titularului, efectuate fară această autorizare, precum şi în îndemnarea terţilor la
efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune în proporţii mari.
În conformitate cu alin.(5) art.1852 CP RM, cea de-a opta variantă-tip a încălcării dreptului
asupra obiectelor de proprietate industrială constă în: producerea, reproducerea, condiţionarea
în scop de înmulţire, oferirea spre vânzare, vânzarea sau alte forme de comercializare,
importul, exportul sau stocarea în aceste scopuri a materialului soiului de plantă pentru care, în
conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fară această
autorizare, precum şi în îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune
în proporţii mari.
Conform alin.(6) art.1852 CP RM, cea de-a noua variantă-tip a încălcării dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială se exprimă în: reproducerea topografiei circuitului integrat
sau a unei părţi a acesteia, importul, exportul, oferirea spre vânzare, vânzarea sau distribuirea în
orice alt mod în scopuri comerciale a topografiei circuitului integrat pentru care, în
conformitate cu legislaţia, este necesară autorizare din partea titularului, efectuate fără această
autorizare, precum şi în îndemnarea terţilor la efectuarea acestor acţiuni, care au cauzat daune
în proporţii mari.
În corespundere cu alin.(7) art.1852 CP RM, varianta agravată a încălcării dreptului asupra
obiectelor de proprietate industrială, ataşabilă tuturor celor nouă variante-tip menţionate mai
sus, presupune comiterea încălcării dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială:
 de două sau mai multe persoane (lit.b));
 de un grup criminal organizat sau de o organizaţie criminală (lit.c));
 prin constrângere fizică sau psihică (lit.d));
 în proporţii deosebit de mari (lit.e)).
Noţiunea de proprietate intelectuală înglobează două segmente: 1) proprietatea artistică,
ştiinţifică şi literară; 2) proprietatea industrială. În noţiunea „dreptul de proprietate industrială”
au fost articulate mai multe drepturi subiective care sunt reglementate distinct: 1) dreptul
asupra invenţiei; 2) dreptul asupra modelului de utilitate; 3) dreptul asupra noilor soiuri de
plante; 4) dreptul asupra desenelor şi modelelor industriale; 5) dreptul asupra topografiilor
circuitelor integrate; 6) dreptul asupra mărcilor; 7) dreptul asupra denumirilor de origine a
produselor; 8) dreptul asupra indicaţiilor geografice; 9) dreptul asupra specialităţilor
tradiţionale garantate.
Este cunoscut că ilegalităţile în sfera proprietăţii industriale comportă o influenţă
păgubitoare asupra structurii ocupării forţei de muncă, astfel încât specialiştii de calificare
22
înaltă, care ar putea fi antrenaţi în promovarea unor tehnologii performante, nu-şi găsesc rostul
într-o societate care le-a asigurat studii de specialitate, dar care nu le poate propune o
alternativă emigrării. „Tenebrizarea” industriei, legată de difuzarea şi utilizarea rezultatelor
activităţii intelectuale şi a atributelor de identificare şi individualizare a participanţilor la
circuitul civil, este înlesnită de nivelul extrem de redus al riscului suportării unor consecinţe
reprehensive, în afara cazului când se aplică răspunderea penală. La fel, nu trebuie ignorat nici
faptul că amintitele ilegalităţi constituie un teren propice pentru proliferarea altor fapte nu mai
puţin periculoase socialmente (de exemplu, a pseudoactivităţii de întreprinzător (art.242 CP
RM), a evaziunii fiscale a întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor (art.244 CP RM), a
concurenţei neloiale (art.2461 CP RM), a falsificării şi contrafacerii produselor (art.246 2 CP
RM), a eschivării de la achitarea plăţilor vamale (art.249 CP RM) etc.). În concluzie, apărarea
proprietăţii industriale fără o implicare eficientă a mijloacelor de drept penal este imposibilă.
Numai represiunea penală, implementată prin intermediul art.1852 CP RM, poate preveni
acutizarea influenţelor alarmante exemplificate mai sus.
Obiectul juridic special al infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.l 85“ CP RM îl constituie
relaţiile sociale cu privire la realizarea, în conformitate cu art.33 din Constituţie, a dreptului la
libertatea creaţiei, sub aspectul protejării dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială
împotriva faptei de răspândire a informaţiilor privind invenţia, modelul de utilitate, desenul sau
modelul industrial, soiul de plantă, topografia circuitului integrat fără consimţământul autorului
(creatorului) sau al succesorului său în drepturi, până la publicarea oficială a datelor din cererea
de înregistrare, de către o persoană căreia aceste informaţii i-au fost încredinţate sau i-au
devenit cunoscute în alt mod, precum şi a faptei de însuşire frauduloasă de către un terţ a
calităţii de autor al invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului sau modelului industrial, al
soiului de plantă, al topografiei circuitului integrat sau de constrângere la coautorat, dacă
această faptă a cauzat daune în proporţii mari.
Infracţiunea dată are obiect material numai în prezenţa modalităţii de constrângere la
coautorat, în acele cazuri când aceasta presupune influenţarea asupra victimei pe calea aplicării
violenţei. Se are în vedere corpul persoanei.
În prezenţa modalităţii de răspândire a informaţiilor privind invenţia, modelul de utilitate,
desenul sau modelul industrial, soiul de plantă, topografia circuitului integrat fără
consimţământul autorului (creatorului) sau al succesorului său în drepturi, până la publicarea
oficială a datelor din cererea de înregistrare, de către o persoană căreia aceste informaţii i-au
fost încredinţate sau i-au devenit cunoscute în alt mod, obiectul imaterial al infracţiunii în
cauză îl reprezintă informaţiile privind invenţia, modelul de utilitate, desenul sau modelul
industrial, soiul de plantă, topografia circuitului integrat.
De asemenea, în prezenţa modalităţii de însuşire frauduloasă de către un terţ a calităţii de
autor al invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului sau modelului industrial, al soiului de
plantă, al topografiei circuitului integrat, obiectul imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(l)
art.1852 CP RM îl constituie dreptul de a fi considerat autor al invenţiei, al modelului de
utilitate, al desenului sau modelului industrial, al soiului de plantă, al topografiei circuitului
integrat.
După caz, victimă a infracţiunii prevăzute la alin.(l) art.185 2 CP RM este: 1) autorul
invenţiei, al modelului de utilitate, al desenului sau modelului industrial, al soiului de plantă,
al topografiei circuitului integrat sau 2) succesorul în drepturi al acestuia.
23
 În cazul în care există mai mulţi autori, dreptul de a fi considerat autor al invenţiei, al
modelului de utilitate, al desenului sau modelului industrial, al soiului de plantă, al topografiei
circuitului integrat aparţine acestora în comun. Modul de exercitare de către autori a
drepturilor lor se stabileşte în contractul încheiat între ei.
Latura obiectivă a infracţiunii în cauză are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă exprimată în acţiunea de utilizare fară consimţământul titularului a
mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de
marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului, de aplicare a semnului pe
produse sau pe ambalaje, de utilizare în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale,
de oferire a produselor sub acest semn spre comercializare sau de comercializare ori de
stocare, îu acest scop, sau, după caz, de oferire ori prestare a serviciilor sub acest semn, de
import sau export al produselor sub acest semn, de utilizare a semnului in publicitate, de
multiplicare, stocare sau comercializare a semnului în scopurile menţionate, ori de îndemnare a
terţilor la efectuarea acestor acţiuni;
2) urmările prejudiciabile, şi anume - daunele în proporţii mari;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Astfel, modalităţile normative cu caracter alternativ ale acţiunii prejudiciabile examinate
sunt:
1) utilizarea fară consimţământul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din
cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor
sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia
consumatorului;
2) aplicarea pe produse sau pe ambalaje a unui semn care, din cauza identităţii ori
similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produsului generează riscul
de confuzie în percepţia consumatorului:
 utilizarea în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale a unui semn
care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori
similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în
percepţia consumatorului;
 oferirea spre comercializare a produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori
similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de
semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 comercializarea produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii
cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de
marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 stocarea produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de
marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 oferirea sau prestarea serviciilor sub semnul care, din cauza identităţii ori
similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii serviciilor acoperite de
semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 importul produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de
24
 marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 exportul produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de
marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 utilizarea în publicitate a semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de
marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 multiplicarea semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 stocarea semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată
şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă, generează
riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 comercializarea semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
 îndemnarea terţilor la realizarea acţiunii prejudiciabile în oricare din cele
treisprezece modalităţi specificate mai sus.
Cu privire la primele treisprezece modalităţi sus-nominalizate, consemnăm că, în acord
cu Legea privind protecţia mărcilor, înregistrarea mărcii conferă titularului dreptul exclusiv
asupra acesteia. Titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor:
a) aplicarea semnului pe produse sau pe ambalaje, precum şi utilizarea lui în calitate de
ambalaj, în cazul mărcilor tridimensionale; b) utilizarea semnului pe documentele de
afaceri şi în publicitate; e) multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în
scopurile menţionate la literele a) şi b).
Titularul mărcii este în drept să interzică terţilor să folosească în activitatea lor
comercială, fără consimţământul său: a) un semn identic cu marca pentru produse şi/sau
servicii identice cu cele pentru care marca este înregistrată; b) un semn care, din cauza
identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi identităţii ori similitudinii produselor sau
serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia
consumatorului; riscul de confuzie include şi riscul de asociere între semn şi marcă; c) un
semn identic ori similar cu marca pentru produse şi/sau servicii diferite de cele pentru care
marca este înregistrată când aceasta din urmă a dobândit un renume în Republica Moldova,
iar persoana terţă, în urma folosirii semnului, fără motive justificate, profită de caracterul
distinctiv ori de renumele mărcii sau le aduce atingere acestora.
De asemenea, titularul mărcii poate cere să fie interzise următoarele acţiuni ale terţilor:
a) oferirea produselor spre comercializare sau comercializarea ori stocarea lor în aceste
scopuri; b) importul sau exportul produselor sub acest semn.
Dreptul exclusiv asupra mărcii produce efecte pentru terţi începând cu data publicării
în Buletinul Oficial de Proprietate Industrială al Republicii Moldova sau cu data înscrierii
în Registrul internaţional a datelor referitoare la înregistrarea mărcii. Titularul mărcii poate
plasa alături de marcă un marcaj de avertizare în formă de litera R, înscrisă într-un cerc,
sau un text care indică faptul că marca este protejată în Republica Moldova. Dreptul
exclusiv nu se extinde asupra elementelor mărcii care, în conformitate cu Legea privind
25
protecţia mărcilor, nu pot fi înregistrate independent în calitate de mărci, cum ar fi termenii
descriptivi, cu condiţia folosirii loiale a acestor elemente şi respectării intereselor legitime
ale titularului mărcii şi ale terţilor. Dreptul exclusiv asupra mărcii ... nu-i permite
titularului să interzică unui terţ să utilizeze în activitatea sa industrială sau comercială, în
concordanţă cu practicile oneste: a) propriul său nume sau adresa sa; b) indicaţiile
referitoare la specia, calitatea, cantitatea, destinaţia, valoarea, originea geografică, timpul
fabricării produsului sau prestării serviciului, la alte caracteristici ale acestora; c) marca, în
cazul când este necesar a indica destinaţia unui produs şi/sau serviciu, în special în calitate
de accesoriu ori de piesă detaşabilă.
Titularul unei mărci înregistrate nu poate cere interzicerea utilizării de către alte
persoane a acestei mărci pe produse şi/sau servicii care au fost plasate pe piaţa Republicii
Moldova de el însuşi ori cu consimţământul său (cu excepţia cazurilor când titularul are
motive temeinice de a se opune comercializării produselor sau prestării serviciilor, în
special când starea acestora este modificată sau alterată după plasarea lor pe piaţă).
Utilizarea, cu consimţământul titularului, a mărcii de către alte persoane se consideră ca
folosire efectuată de către titular.
Încălcarea cerinţelor enunţate mai sus reprezintă temeiul aplicării răspunderii în baza
alin.(2) art.1852 CP RM.
În altă privinţă, menţionăm că ultima modalitate a acţiunii prejudiciabile specificate la
alin.(2) art.1852 CP RM se exprimă în îndemnarea terţilor la utilizarea fără consimţământul
titularului a mărcii protejate sau a unui semn care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor sau serviciilor acoperite de
semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului, la aplicarea
semnului pe produse sau pe ambalaje, la utilizarea lui în calitate de ambalaj în cazul
mărcilor tridimensionale, la oferirea produselor sub acest semn spre comercializare sau la
comercializarea ori la stocarea lor în acest scop, sau, după caz, la oferirea ori prestarea
serviciilor sub acest semn, la importul sau exportul produselor sub acest semn, la utilizarea
semnului în publicitate, la multiplicarea, stocarea sau comercializarea semnului în
scopurile menţionate.
Prin îndemnare înţelegem convingerea, impulsionarea, stimularea interesului unui terţ
pentru ca acesta să efectueze activităţile nominalizate mai sus. în ipoteza de faţă, aplicarea
răspunderii în baza alin.(2) art.185 2 CP RM exclude referirea la alin.(4) art.42 CP RM,
întrucât suntem în prezenţa aşa-numitei „instigări calificate”, care se asimilează faptei
autorului infracţiunii.
Infracţiunea examinată este o infracţiune materială. Pentru consumarea infracţiunii
specificate la alin.(2) art.1852 CP RM este obligatorie producerea daunelor în proporţii
mari. Dacă cele săvârşite nu implică producerea unor astfel de daune, calificarea poate fi
făcută conform art.97 din Codul contravenţional.
Latura subiectivă a faptei infracţionale prevăzute la alin.(2) art.1852 CP RM se
caracterizează prin intenţie directă sau indirectă. Motivul infracţiunii se exprimă, de cele
mai dese ori, în interesul material.
Pentru unele dintre modalităţile de realizare a infracţiunii prevăzute la la alin.(2) art.
185 CP RM se cere prezenţa unui scop special. Ne referim la următoarele modalităţi:
1) multiplicarea semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
26
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
2) stocarea semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi
a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de
confuzie în percepţia consumatorului;
3) comercializarea semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului.
În oricare din aceste trei cazuri, scopul infracţiunii este cel de realizare a oricăreia
dintre activităţile specificate la pct.l)-10), enumerate infra:
1) utilizarea fără consimţământul titularului a mărcii protejate sau a unui semn care,
din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii
produselor sau serviciilor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în
percepţia consumatorului;
2) aplicarea pe produse sau pe ambalaje a unui semn care, din cauza identităţii ori
similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de
semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
3) utilizarea în calitate de ambalaj în cazul mărcilor tridimensionale a unui semn care,
din cauza identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii
produselor acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia
consumatorului;
4) oferirea spre comercializare a produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori
similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de
semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
5) comercializarea produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
6) stocarea produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
7) oferirea sau prestarea serviciilor sub semnul care, din cauza identităţii ori
similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii serviciilor acoperite de
semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
8) importul produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
9) exportul produselor sub semnul care, din cauza identităţii ori similitudinii cu marca
înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului;
10) utilizarea în publicitate a semnului care, din cauza identităţii ori similitudinii cu
marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor acoperite de semn şi de marcă,
generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului.
De asemenea, în cazul modalităţii de stocare a produselor sub semnul care, din cauza
identităţii ori similitudinii cu marca înregistrată şi a identităţii ori similitudinii produselor
27
acoperite de semn şi de marcă, generează riscul de confuzie în percepţia consumatorului,
se cere prezenţa scopului comercializării.
Subiect al infracţiunii în cauză este persoana fizică responsabilă care la momentul
săvârşirii infracţiunii a atins vârsta de 16 ani. De asemenea, persoana juridică (cu excepţia
autorităţii publice) poate evolua ca subiect al infracţiunii prevăzute la alin.(2) art.185 2 CP
RM.
Referitor la cea de-a treia variantă-tip a încălcării dreptului asupra obiectelor de
proprietate industrială, prevăzută la alin.(2 1) art.1852 CP RM, menţionăm că obiectul
juridic special al infracţiunii analizate îl constituie relaţiile sociale cu privire la realizarea,
în conformitate cu art.33 din Constituţie, a dreptului la libertatea creaţiei, sub aspectul
protejării dreptului asupra obiectelor de proprietate industrială împotriva faptei de utilizare
comercială directă sau indirectă a unei denumiri de origine/indicaţii geografice înregistrate
pentru produsele neacoperite de înregistrare în măsura în care aceste produse sunt
comparabile cu cele înregistrate sub această denumire sau în măsura în care această
utilizare permite de a profita de reputaţia denumirii protejate, precum şi de uzurpare,
imitare sau evocare a asociaţiilor legate de o denumire de origine/indicaţie geografică
înregistrată, chiar dacă originea adevărată a produsului este indicată sau dacă denumirea
protejată este folosită în traducere ori este însoţită de o expresie, cum ar fi „de genul”, „de
tipul”, „de stilul”, „imitaţie” ori de alte expresii similare, de indicare falsă sau înşelătoare
cu privire la provenienţa, originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care
figurează pe produs sau pe ambalajul acestuia, în publicitate, precum şi de utilizare în
calitate de ambalaj a unui recipient de natură să creeze o impresie eronată în privinţa
originii produsului, de desfăşurare a unor practici susceptibile să-l inducă în eroare pe
consumator în ceea ce priveşte originea adevărată a produsului, precum şi de îndemnare a
terţilor la efectuarea acestor acţiuni, dacă această faptă a cauzat daune în proporţii mari.
Obiectul imaterial al infracţiunii prevăzute la alin.(2 1) art.1852 CP RM îl
reprezintă, după caz: 1) denumirea de origine/indicaţia geografică protejată pentru
produsele neacoperite de înregistrare; 2) asociaţia legată de o denumire de
origine/indicaţie geografică înregistrată; 3) informaţia cu privire la provenienţa,
originea, natura sau calităţile esenţiale ale produsului, care figurează pe produs
sau pe ambalajul acestuia, în publicitate; 4) recipientul care este de natură să
creeze o impresie eronată în privinţa originii produsului.
Potrivit art.2 al Legii Republicii Moldova privind protecţia indicaţiilor geo-
grafice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, adoptate
de Parlamentul Republicii Moldova la 27.03.2008, denumirea de origine repre-zintă
denumirea geografică a unei regiuni sau localităţi, a unui loc determinat
sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs
originar din această regiune, localitate, loc determinat sau ţară şi a cărui calitate
sau caracteristici sunt, în mod esenţial sau exclusiv, datorate mediului geogra-fic,
cuprinzând factorii naturali şi umani, şi a cărui producere, prelucrare şi
preparare au loc în aria geografică delimitată.
Denumirea de origine nu trebuie confundată cu indicaţia geografică. Conform
art.2 al Legii Republicii Moldova privind protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de
origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, prin indicaţie geografică
28
se are în vedere denumirea unei regiuni sau a unei localităţi, a unui loc determinat
sau, în cazuri excepţionale, a unei ţări, care serveşte la desemnarea unui produs
originar din această regiune sau localitate, din acest loc determinat sau din această
ţară şi care posedă o calitate specifică, reputaţie sau alte caracteristici ce pot fi
atribuite acestei origini geografice şi a cărui producere şi/sau prelucrare, şi/sau
preparare au loc în aria geografică delimitată.
Victima infracţiunii specificate la alin.(22) art.1852 CP RM este titularul dreptului
asupra specialităţii tradiţionale garantate, a unei denumiri înregistrate şi rezervate conform
legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor geografice, denumirilor de origine şi
specialităţilor tradiţionale garantate, a unei denumiri a specialităţii tradiţionale garantate
înregistrate cu rezervarea denumirii conform legislaţiei cu privire la protecţia indicaţiilor
geografice, denumirilor de origine şi specialităţilor tradiţionale garantate, a menţiunii
„Specialitate tradiţională garantată” ori a simbolului naţional asociat acesteia.
Exemplu:
Cu plângere s-a adresat cet.E.C., deținătorul mărcii „P”, în baza certificatului de
înregistrare a mărcii nr.x, eliberată de Agenția de Stat pentru Proprietatea Intelectuală la
xx.xx.2010, precum că SRL „AB” în persoana lui BE și BV, în mod ilegal, fără
consimțământul titularului, pe parcursul anului 2013, pe teritoriul mun.Chișinău și a altor
localități, utilizează marca protejată „P” și produc hârtie igienică cu marca „P” în
sortiment, cauzându-i în așa mod o pagubă materială în valoare de 250 000 lei.
II. EXERCITAREA URMĂRIRII PENALE DE CĂTRE PROCUROR ÎN
MATERIA INFRACȚIUNILOR INFORMATICE ȘI A CELOR DIN
DOMENIUL PROPRIETĂȚII INTELECTUALE
3.1. Exercitarea urmăririi penale de către procuror la etapa inițierii unei cauze
penale în materia infracțiunilor informatice și a celor din domeniul proprietății
intelectuale
De regulă, în stadiul inițierii unei cauze penale se formează următoarele situații:
 solicitanții (administrația organizației, proprietarul informațiilor informatice) au
identificat faptul că au devenit victim ale săvârșirii unii infracțiuni dar nu au putut
identifica făptuitorul și, prin urmare, au apelat la organele de drept;
 solicitanții (administrația organizației, victima) au descoperit nu numai faptul
comiterii infracțiunii, ci și datele persoanei suspectate (cel mai adesea este numărul de
telefon furnizat de furnizorul de servicii Internet sau adresa IP dacă este conectat la o rețea
de calculatoare care utilizează Internetul).
La studierea materialelor depuse, procurorul trebuie să se asigure că faptele
menționate în declarații, materialele verificării departamentale și alte încălcări ale
integrității (confidențialității) informațiilor din sistemul informatic, rețelei sunt confirmate
în mod obiectiv; despre existența unei legături de cauzalitate între acțiunile ilegale și
consecințe sub forma copierii, distrugerii, modificării, blocării informațiilor; cu privire la
prejudiciul cauzat.
Trebuie remarcat faptul că copierea, distrugerea, modificarea informațiilor pot fi
cauzate nu numai de acțiuni ilegale intenționate, ci și de erori, abateri neintenționate ale
personalului organizației vătămate în timpul prevenirii, întreținerii sau reparării unui
computer, a unui sistem informatic sau a unei rețele; defecțiuni accidentale ale
29
echipamentului, întreruperi ale cablurilor de conectare în cazul comportamentului
nestandard în încăperea unde sunt localizate computerele, dispozitivele conectate la
acestea, sistemul de calcul sau rețeaua; acțiunile eronate ale operatorului în procesul de
lucru, ducând la distrugerea informațiilor; și manipularea neintenționată a suporturilor de
citire pe calculator în timpul utilizării și stocării acestora, etc.
O componentă importantă în inițierea unui caz penal sunt explicațiile angajaților
organizației victime - administratorii de rețea, inginerii software care au dezvoltat
software-ul și care asigură mentenanța, operatorii, profesioniștii implicați în operarea și
reparația echipamentului informatic; programatori de sisteme, ingineri de echipamente de
telecomunicații, specialiști în securitatea informației, personal de securitate și alții.
Din aceste explicații este posibil să se identifice circumstanțele importante pentru
stabilirea circumstanțelor cauzei și făptuitorului (metode și mijloacele de comitere,
consecințe, etc.), prezența și funcționarea protecției informației, deficiențele acesteia, alte
cauze și condiții care ar putea fi utilizate pentru a comite fapte ilegale.
3.2. Exercitarea urmăririi penale de către procuror la etapa cercetării unei
infracțiuni în materia infracțiunilor informatice și a celor din domeniul
proprietății intelectuale
În legătură cu specificul infracțiunilor informatice în cadrul urmăririi penale este
necesar a fi dispuse o serie de constatări tehnico-științifică și expertize speciale în cauze
penale din această categorie. În acest sens, este important ca procurorul la etapa inițială a
investigației să identifice obiectele ce necesită a fi supuse constatări tehnico-științifice sau
expertizei, precum și întrebările la care specialișii/experții urmează a răspunde. Fără
îndoială, procurorul care exercită urmărirea penală în această categorie de infracțiuni ar
trebui să aibă cunoștințe speciale din care motiv se optează pentru specializarea
procurorilor.
Efectuarea constatări tehnico-științifice și expertize este necesară pentru cercetarea
proceselor informaționale și tehnologice de colectare (acumulare, stocare, căutarea,
actualizare, distribuire, etc.) a informațiilor și prezentarea lor în ceea ce privește
funcționarea sistemelor și rețelelor informatice automatizate și mijloacele tehnice și alte
mijloace individuale de asigurare a acestor procese.
Astfel de mijloace tehnice includ dispozitive informatice, inclusiv o unitate de sistem,
un dispozitiv de memorie externă, dispozitive de intrare și ieșire a informațiilor, dispozitive
periferice, precum și comunicații și telecomunicații. Alte mijloace includ programe pentru
computere. Instrumente care oferă prelucrarea informației și formează baza informațiilor și
a tehnologiei informatice.
Obiectele supuse constatări tehnico-științifică/expertize pot fi:
1) documentația de proiect pentru dezvoltarea și funcționarea sistemelor și rețelelor
informatice, care reflectă procesele de colectare, prelucrare, acumulare, stocare, căutarea și
distribuirea de informații;
2) informații documentate (document), adică informații înregistrate pe un suport
material, cu detalii care să permită identificarea acestora (documente individuale și matrice
de documente în sistemele informatice), inclusiv informații confidențiale;
3) materiale de certificare a sistemelor informatice, tehnologii și mijloace de
susținere și activități de licențiere pentru formarea și utilizarea resurselor informaționale;
30
 4) ordinele administrației, instrucțiunile, protocoalele, acordurile, regulamentele,
chartele și metodele de operare a sistemelor și rețelelor informatice, reflectând ordinea
formării dosarelor de informare și a accesului la acestea (cel mai important dintre aceste
discipline poate fi descrierea posturilor angajaților unităților de informații relevante);
5) scheme de circulație a informațiilor de la surse către consumator, indicând
punctele de colectare, control, acumulare, prelucrare și utilizare a acestora;
6) tabelul de distribuție a datelor de ieșire (o listă a utilizatorilor cu indicarea
frecvenței, volumului și timpului de primire a informațiilor), precum și alte documente care
permit o mai mare descoperire a esenței tehnologiei informației unui anumit sistem sau
rețea informatică (acestea sunt de obicei atașate la specificațiile tehnice pentru dezvoltare);
7) documentele de intrare și de ieșire stabilite pentru acest sistem informațional;
8) dicționare, tezaure și clasificatoare;
9) alte documente operaționale și de însoțire (jurnalele și alte tipuri de înregistrări ale
activității operatorilor, înregistrarea situațiilor defectuoase și apelurile către un sistem sau
rețea informatică sunt de o importanță deosebită pentru investigarea infracțiunilor).
Expertiza judiciară se dispune în cazurile în care pentru constatarea, clarificarea
sau evaluarea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie pentru cauza penală sînt
necesare cunoştinţe specializate în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului, etc..
Constatarea tehnico-științifică/expertiza poate fi folosită pentru a determina:
1) conformitatea procesului tehnologic existent de prelucrare informatică a
informațiilor cu documentația de proiectare și operațională pentru un sistem sau rețea de
informații specifice;
2) abaterile specifice de la tehnologia informației stabilită, precum și de la utilizatorii
direcți care au comis o încălcare a tehnologiei informației stabilite;
3) fiabilitatea măsurilor organizatorice și tehnologice de protecție a informațiilor
informatice;
4) consecințe dăunătoare din cauza unei încălcări a tehnologiei stabilite a procesării
informatice a informațiilor;
5) circumstanțe care au contribuit la încălcarea tehnologiei electronice de procesare a
informațiilor.
Studiind rapoartele specialiștilor/experților, procurorul ar trebui să acorde atenție dacă
acestea conțin informații despre:
1) conformitatea proceselor de colectare, prelucrare, stocare, stocare, căutarea și
distribuirea de informații la documentația de proiectare și operare a tehnologiei informației
într-un anumit sistem sau rețea informatică;
2) exact ce deviații sunt permise;
3) cine a încălcat cerințele tehnologice în timpul funcționării acestui sistem sau rețea
informatică;
4) cine dintre funcționari urma să asigure respectarea tehnologiei electronice de
procesare a datelor;
5) ce măsuri organizatorice și tehnologice pentru protejarea sistemului informatic
prevăzute în documentația operațională au fost luate;
6) ce consecințe nocive sunt legate de încălcarea tehnologiei stabilite de prelucrare a
informațiilor electronice;
31
 7) dacă devierea cauzată de tehnologia de prelucrare a datelor este cauza
consecințelor;
8) care sunt cauzele încălcărilor procesării stabilite a informațiilor despre computer;
9) ce măsuri trebuie luate pentru a le elimina.
Subiectele de expertiză în domeniul infracțiunilor informatice sunt foarte diverse, dar
care realizează un scop accesul la tehnologiile informaționale.
În mod convențional, ele pot fi împărțite în trei grupe principale:
1) mijloace tehnice de prelucrare a informațiilor, include: calculatoare, noduri
individuale, dispozitive de intrare și ieșire; dispozitive de imprimare (imprimante);
dispozitive periferice; dispozitive de comunicare între utilizatori (modemuri și modemuri
de fax); dispozitive și dispozitive tehnice concepute special pentru a ocoli protecția
sistemelor informatice și a rețelelor împotriva accesului neautorizat; mijloacele tehnice de
protecție a informațiilor și alte dispozitive.
2) medii de stocare a computerului și programe de mașini create de echipamente
informatice, include: unități de hard disk (hard disk); unități floppy (dischete); dispozitive
pentru a salva rapid toate informațiile stocate pe hard disk (unități de bandă); discuri
optice; cartele de plastic; casete audio și video și alte medii de stocare procesate de
computere.
3) software și baze de date, include programe pentru computere și baze de date
electronice.
Trebuie remarcat faptul că, pe baza analizei subiectelor acestor două examinări,
fiecare dintre ele are propriile trăsături caracteristice.
Constatări tehnico-științifică/expertize sunt dispuse în cazul în care, pe parcursul
anchetei, sunt necesare studii de specialitate direct tehnice (noduri individuale, blocuri,
periferice, echipamente, componente ale sistemelor sau rețelelor informatice, discuri,
dischete, computere, precum și software).
Sarcinile principale includ:
1) determinarea stării tehnice a echipamentului informatic și dacă este adecvat pentru
rezolvarea sarcinilor prevăzute de proiectarea și documentația operațională a acestui sistem
automatizat;
2) executarea tehnică a proceselor specifice de informare tehnologică și a
operațiunilor individuale care au făcut obiectul unei anchete preliminare, crearea unui
terminal specific din care sa făcut acces neautorizat la un anumit sistem sau rețea
informatică;
3) restaurarea conținutului fișierelor de informații deteriorate, a fișierelor individuale
pe suporturi magnetice;
4) identificarea cauzelor tehnice ale situațiilor defectuoase ale computerului;
5) autentificarea informațiilor înregistrate pe suporturi media (discuri, dischete, etc.)
și modificările aduse acestora;
6) identificarea în programul de calculator a diferitelor tipuri de modificări ilegale,
adăugiri, inserții, etc.;
7) stabilirea tipului de virus de calculator, sursa penetrării acestuia în sistemul studiat
și consecințele nocive cauzate de acesta;

32
 8) stabilirea conformității instrumentelor de securitate a informațiilor împotriva
accesului neautorizat și penetrarea unui virus de calculator cu cerințe de certificare.
Studiind raportul specialistului/expertului, procurorul trebuie să afle dacă:
1) starea tehnică a echipamentului informatic și dacă este adecvat pentru rezolvarea
completă a sarcinilor prevăzute de documentația de proiectare și de funcționare pentru
acest sistem sau rețea informatică;
2) de la care terminal și prin ce mijloace de comunicare și de telecomunicații ar
putea fi accesat neautorizat un sistem informatic sau o rețea;
3) posibilitatea recuperării informațiilor înregistrate anterior privind mediile de
calcul parțial deteriorate și conținutul acestora;
4) motivul identificat în timpul anchetei privind defecțiunile acestui echipament
informatic și posibilitatea prevenirii acestora prin mijloace tehnice;
5) o listă a acțiunilor prevăzute de normele relevante pentru a preveni eșecul, accesul
neautorizat, distrugerea fișierelor, copierea neautorizată a informațiilor despre computer și
care nu au fost efectuate de persoana responsabilă;
6) semne de schimbări neautorizate ale informațiilor înregistrate pe discuri detașabile
(dischete) și conținutul acestora;
7) posibilitatea utilizării programelor externe în acest sistem informatic fără
înregistrarea automată a utilizării acestora;
8) prezența în program a unui "marcaj" deliberat (spațiu rezervat în program în cazul
necesității introducerii ulterioare a comenzilor suplimentare), scopul și autorul acestuia;
9) mijloacele de protecție împotriva programelor malware prevăzute în acest sistem,
fiabilitatea acestora, disponibilitatea unui certificat și conformitatea mijloacelor cu
cerințele acesteia;
10) procedura de infectare a acestui sistem cu un virus de calculator;
11) clasa (tipul) de virus care a infectat un sistem informatic dat și sursa sa de origine;
12) dimensiunea și natura prejudiciului cauzat de un virus de calculator.
Desigur, gama întrebărilor privind cele două tipuri de examinări indicate de listele
propuse nu este epuizată. Având în vedere natura fiecărei infracțiuni, pot fi ridicate alte
aspecte, a căror sferă de acțiune este determinată de investigator în funcție de evenimentul
care face obiectul anchetei și clarificarea circumstanțelor unei tehnologii informaționale
sau a naturii tehnologiei informației.
Astfel, în cazurile de acces ilegal la informația protejată de calculator prin lege,
expertiza în domeniul tehnologiei informației poate ridica aspecte mai specifice legate de
modul de prelucrare și de protecție a acesteia, în principal măsuri organizatorice și
administrative pentru protejarea acestor informații.
În prezent, există și alte tipuri de expertiză a informațiilor computerizate, datorită
dezvoltării dinamice a tehnologiilor high-tech, de exemplu examinarea semnăturii
electronice; examinarea procesului de dezvoltare și utilizare a software-ului; expertiza
rețelelor informatice; examinarea circumstanțelor creării și utilizării dosarelor și a bazelor
de date, etc. Toate acestea diferă, de regulă, de subiect, de scopul cercetării și de întrebările
care pot fi adresate experților.
În cursul expertizei contabile și al expertizei software, se stabilește:
1) ce sistem de operare este utilizat într-un anumit computer;
33
 2) posibilitatea accesului ascuns neautorizat la software cu scopul de a face
schimbări care afectează rezultatele calculelor și rapoartelor, mecanismul de efectuare a
acestor modificări, natura și consecințele acestora;
3) care dintre angajații instituției care întreține și exploatează aceste fonduri are
posibilitățile de mai sus;
4) cuantumul daunelor materiale cauzate;
5) ce încălcări ale regulilor care reglementează contabilitatea și raportarea ar putea
contribui la formarea pagubelor;
6) dacă au fost efectuate ajustări ale programului acestui produs al sistemului care
modifică executarea operațiunilor (care dintre acestea);
7) este posibil să se obțină accesul la informațiile financiare confidențiale disponibile
în această rețea și la modul în care poate fi implementat acest acces.
3.3. Păstrarea datelor informatice voluminoase ridicate în cadrul procesului penal
De cele mai dese ori, obiectele ridicate în urma acțiunilor de urmărire penală
constituie sisteme informatice și dispozitive periferice, suporturi de informații, dispozitive
utilizate pentru realizarea comunicațiilor, datele informatice, ș.a. Aceste obiecte sunt
necesare pentru viața cotidiană sau activitatea persoanelor de la care sunt ridicate, din care
considerente urmează a se întreprinde acțiuni în vederea examinării cât mai urgente a
acestora.
Există diverse produse de program care permit extragerea informațiilor de pe
suporturi de informații electronice, fapt care permite să nu fie ridicat suportul material în
cazul în care organul de urmărire penală este interesat doar de conținutul prezent al
acestora.
Expertul, de regulă, în cazul sistemelor informatice, când este necesară toată
informația de pe suportul acestora, cu scopul reducerii riscului intervenirii cu modificări,
completări sau radieri în conținut, utilizând produse program specializate, creează o
imagine virtuală cu datele informatice ale suportului de informații examinat. Ulterior, în
urma examinării datelor informatice extrase, în dependență de întrebările adresate lui,
utilizând produse program speciale, generează un raport detaliat, în format electronic,
despre caracteristicile acestor date, pe care îl plasează pe un suport de date informatice
împreună cu datele informatice care interesează și îl anexează la raportul său de bază.
Astfel, datele informatice care păstrează urmele comiterii infracțiunii împreună cu
informația despre acestea se păstrează în materialele dosarului penal pe un suport de date
informatice.
De multe ori se întîmplă că însăși datele informatice necesare pentru examinare nu
ocupă mult spațiu, însă pentru examinarea lor corectă este necesară crearea imaginii
întregului spașiu de date informatice din cadrul unui sistem informatic, această metodă
permite expertului inclusiv restabilirea unor date radiate.
Datorită volumului mare de date informatice obținute, imprimarea acestora pe suport
de hârtie este dificilă și prea costisitoare, totodată pentru păstrarea lor sun necesare
suporturi de informații cu capacități marei, fiind imposibil de a le plasa pe un suport de
informații de tip DVD sau Blu-ray.
Nu în toate cazurile suporturile de date ridicate în cadrul acțiunilor de urmărire penală
pot fi restituite posesorilor legali ca fiind necesare pentru viața lor cotidiană. Este vorba de
34
cazurile când pe aceste suporturi se păstrează date informatice interzise de lege, precum ar
fi cele cu conținut de pornografie infantilă, date ale cardurilor bancare străine,informație
confidențială, etc.
În urma studierii practicii soluționării unor cauze penale de instanțele de judecată, a
fost stabilitcăîn una din sentințele judecătorești, judecătorul expunându-se asupra
corpurilor delicte, a indicat că suporturile de informații urmează a fi restituite posesorului
legal după radierea de pe acestea a datelor informatice cu pornografie infantilă.
O astfel de soluție poate fi apreciată drept incorectă din punct de vedere tehnic,
deoarece radierea informației de pe suporturile de informații, teoretic nu poate fi garantată.
În prezent există mai multe produse program prin utilizarea cărora informația radiată de pe
suporturile de informații poate fi restabilită. Pe de altă parte, suporturile de date
informatice de cele mai dese ori pot fi costisitoare, astfel distrugerea acestora ar fi
neproporțională cu interesul urmărit de a distruge anumite fișiere cu conținut ilegal.
Pentru evitarea restabilirii datelor informatice cu conținut ilegal, se recomandă în
cazul dispunerii distrugerii unor astfel de suporturi de informații, acestea să fie expediate
pentru distrugere specialiștilor în domeniu.

IV. DISPOZIŢII FINALE

Executarea prezentului Ghid este obligatorie pentru procurori şi reprezentanţii
organelor de urmărire penală.
Procurorii şi ofiţerii de urmărire penală urmează să ia act de prezentul Ghid şi să
utilizeze recomandările metodice expuse pentru a asigura anchete conforme standardelor
de eficienţă în cauzele privind infracţiunile informatice, infracțiuni în domeniul
telecomunicațiilor și celor conexe
Cunoaşterea şi aplicarea ca standard minim în activitatea profesională a Ghidului va
constitui un element obligatoriu la evaluarea procurorilor şi ofiţerilor de urmărire penală.

I. Surse utilizate la realizarea ghidului

1. Convenția Consiliului Europei privind criminalitatea informatică de la Budapesta
din 23 noiembrie 2001, https://lege5.ro/Gratuit/gm2dmojv/conventia-privind-criminalitatea-
informatica-din-23112001 și http://www.legi-internet.ro/legislatie-itc/conventii-internationale/conventia-
privind-criminalitatea-informatica.html
2. Legea nr.6 din 02-02-2009 pentru ratificarea Convenţiei Consiliului Europei privind
criminalitatea informatică https://www.legis.md/cautare/getResults?doc_id=23601&lang=ro
3. Hanga, Vladimir, Calculatoarele în serviciul dreptului, Ed. Lumina Lex,
Bucureşti,1996.
4. Achim, Gheorghe, Metodologia investigării criminalistice a fraudelor informatice,
Editura Omnia, 2000
5. Amza, Tudor, Amza, Cosmin-Petronel, Criminalitatea informatică, Ed. Lumina Lex,
2003
6. Bica, Gheorghe, Mihail, Gheorghe, Infracţiuni săvârșite prin calculator, în Revista
de Drept Penal 4/1996, p. 85-88.
7. Vasiu, Ioana, Infracţiuni comise prin calculator, în Revista de Drept Penal, nr.
2/1996
35
 8. Alexei Barbăneagră, Codul Penal al Republicii Moldova, Comentariu, Editura ARC,
2003

36