Intrebări Examen Drept Contravențional

Tematica orientativă al întrebărilor la examenul drept contravențional
1. Definiți noțiunea de probă în procesul contravenţional.

Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc
la constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la
constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa
soluţionare a cauzei.
2. Identificați și descrieți principiile răspunderii contravenționale.
Principiul contravenţiei ca unic temei al răspunderii contravenţionale- răspunderea va
exista numai dacă va fi săvîrşită o contravenţie, o încălcare asupra unor valori sociale
reglementate de normele juridice contravenţionale. Astfel constrîngerea din partea
statului faţă de contravenient va exista numai dacă fapta săvîrşită îndeplineşte toate
condiţiile şi elementele unei contravenţii. Temei al răspunderii contravenţionale este
numai contravenţia care întruneşte toate elementele conţinutului său juridic: obiectul,
latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă.
Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale- tras la răspundere este
doar persoana care a săvîrşit contravenţia numit contravenient, ceea ce este reglementat
în art.8. Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu
intenţie sau din imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională.
Principiul individualizării răspunderii şi pedepsei contravenţionale - legea
contravenţională se aplică ţinîndu-se cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante,
(art.9), locul, timpul, modul de săvîrşire a ei. Prin cunoaşterea unor asemenea informaţii
se stabileşte corect sancţiunea.
Principiul unicităţii răspunderii contravenţionale- se interzice de a sancţiona a doua
oară aceeaşi persoană pentru aceeaşi faptă, deoarece contravenientul deacum a suportat
pedeapsa pentru fapta săvîrşită. art.9 (2).
Principiul inevitabilităţii răspunderii- dacă a fost săvîrşită o contravenţie nueapărat
trebuie să fie pedeapsă. Pedeapsa este finalul procedurii contravenţionale care începe de
la încălcarea unor valori sociale. Conform art.32, C.C.RM. „pedeapsa sau sanţiunea este
o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în
numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie. Doar prin sancţiune se garantează
răspunderea pentru comiterea contravenţiilor. Dar există şi unele abateri în ceea ce
priveşte că fiece contravenţie trebuie să fie sancţionată. Astfel de cazuri sunt atunci cînd
contravenţia a fost săvîrşită prin unele cauze care înlătura caracterul contravenţional al
faptei, prevăzute în art.19-25, 27-31.
Principiul opurtunităţii şi utilităţii aplicării răspunderii contravenţionale- Statul poate
să renunţe la aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virturea faptului că statul
este titularul dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională, drept la care poate
renunţa, edictînd acte de iertare sau de scoatere a unor fapte în afara ilicitului
contravenţional.
o Principiul oportunităţii de a aplica răspunderea contravenţională scoate în
evidenţă corelaţia dintre timpul săvîrşirii faptei contravenţionale şi timpul aplicării
pedepsei, dintre gravitatea faptei şi asprimea sancţiunii aplicate, paguba pricinuită şi
măsura reparaţiei ei, pericolul social al abaterii de la lege şi posibilitatea reeducării
făptuitorului fără aplicarea răspunderii contravenţionale etc.
o Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni
contravenţionale, reieşind din gravitatea faptei contravenţionale şi din caracteristica
bănuitului.
Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea
publică a cazurilor contravenţionale de organele împuternicite şi accesul tuturor
participanţilor la procedura contravenţională de examinare a cazului.
3. Determinați procedura de aplicare a expulzării.
Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul
Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție.
Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor
fapte socialmente periculoase de către aceste persoane.
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a
următoarelor condiții:
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară (azil politic);
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie
contravenție;
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de
pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări
fiind posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii
Moldova;
În privința cetățenilor străini și a aptrazilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de
judecată poate dispune lurea în custodie publică, cu plasarea pe un termen de cel mult 6
luni în Centrul de plasament temporar străinilor.
Contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul
respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă,
din cauza convingerilor politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant,
torturii ori pedepsei capitale.
Astfel, Autoritatea competentă pentru străini nu va admite expulzarea străinului întrun
stat în care există temeri justificate că viaţa îi va fi pusă în pericol ori că va fi supus la
torturi, tratamente inumane sau degradante, cu excepţia cazurilor în care această decizie a
fost luată pe motive de siguranţă naţională sau ordine publică. Străinul nu va fi expulzat,
pînă la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată decizia, în cazul în care este bănuit,
învinuit, iar instanţa de judecată a dispus obligarea lui de a nu părăsi teritoriul Republicii
Moldova şi nu există nici o încuviinţare de a ieşi din ţară. Interdicţia de expulzare va dura
până la dispariţia motivelor pe care a fost întemeiată.
4. Expunețivă referitor la importanța aplicării măsurilor de siguranță.
Importanța măsurilor de siguranță este prevăzută de art 439/4, care stipulează că scopul
acestora constă în înlăturarea consecințelor faptei, a pericolului ori pentru a preveni
săvîrşirea faptelor contravenţionale.
In componenta aceluiasi articol gasim 4 masuri de siguranta:
a) expulzarea - se aplică numai ca sancţiune complementară şi este destinată subiecţilor
speciali ai răspunderii contravenţionale – cetăţenii străini şi apatrizii
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor; -
atrage, după caz, remedierea construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate, se
dispun de către instanța de judecată, se execută de către contravenient pe cont propriu
sau de către autoritățile administrației publice locale din contul proprietarului.
c) confiscarea specială - recerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor
indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu
pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
(2) Sînt pasibile confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenții;
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste
bunuri;
c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe
contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării
procesului contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții
sau din veniturile generate de aceste bunuri.
d) ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport - interzicerea
temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului
de conducere pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea
provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport are drept scop înlăturarea
unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente periculoase în
traficul rutier.
5. Apreciați acțiunile autorității ce urmează să sexecute măsura expulzării.

Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție
prevăzută de CC. Scopul acesteia constă în înlăturarea unei stări de pericol şi/sau
prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente periculoase de către aceste persoane.
Ea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor
condiții:
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
contravenție;
Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în
statul respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională,
religioasă, din cauza convingerilor politice sau va fi supus tratamentului inuman şi
degradant, torturii ori pedepsei capitale.
În privința cetățenilor străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de
judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea acestora în Centrul de
Plasament Temporar al Străinilor pe un termen de cel mult 6 luni.
În cazul în care expulzarea însoțeşte sancțiunea arestului contravențional, aducerea la
îndeplinire a expulzării are loc după executarea sancțiunii.
6. Redaţi delimitarea legislaţiei contravenţionale de legea contravenţională.
Noțiunea de Lege contravenţională a Republicii Moldova este prevazută de articolul 1
din CC, care se referă la norme de drept ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi
speciale în materie contravenţională, determină faptele ce constituie contravenţii şi
prevede procesul contravenţional şi sancţiunile contravenţionale.
Noțiunea de legislație contravențională este stipulată în titlul art. 2 al CCA al RM.
În sensul larg al noţiunii, prin legislație contravenţională se înţelege totalitatea actelor
normative ce reglementează raporturile contravenţionale. În acest caz conținutul
termenului legislație contravențională corespunde cu conținutul termenului sistemul
izvoarelor dreptului contravenţional. Reieşind din conținutul normei juridice menţionate
(art. 2 al CCA RM), legislația contravențională include: 1) Codul cu privire la
contravențiile administrative; 2) alte legi şi hotărîri adoptate de Parlament în materia con
travenţională; 3) actele administrative, adoptate de Guvern; 4) actele administrative,
adoptate de organele administrării publice locale.
Totodata, legislația contravențională în Republica Moldova ar putea fi constituită din
două categorii de norme juridice: norme juridice care stabilesc faptele ce constituie
contravenții, răspunderea contravențională şi modalitatea aplicării lor; norme juridice ce
alcătuiesc cadrul juridic al activității de prevenire şi curmare a contravențiilor.
În acest caz noţiunea ,,legislația contravențională" ar include: 1) Codul, numit ,,Codul
Contravențional", care ar prezenta singurul act normativ ce stabileşte răspunderea
contravențională şi procedura contravenţională; 2) alte legi şi acte normative
sublegislative, adoptate de organele abilitate, care formează cadrul juridic al activității de
prevenire şi curmare a con travențiilor.
Astfel legislatia contraventionala e un termen mult mai larg decat legea contraventionala,
cu alte cuvinte ar s-ar include in aceasta si ar fi o parte componenta a acesteia.
7. Numiţi drepturile persoanei trase la răspundere contravenţională.
Drepturile persoanei trase la răspundere contravenționale sunt:
a) la apărare;
b) să cunoască fapta imputată;
c) să fie asigurată, în cel mult 3 ore de la reţinere, cu un avocat dacă fapta este pasibilă
de sancţiunea arestului contravenţional;
d) să anunţe, în cazul reţinerii, în termen de o oră din momentul reținerii, 2 persoane, la
alegerea sa, despre faptul şi locul reţinerii;
e) să primească informaţie scrisă şi explicarea drepturilor sale, inclusiv a dreptului de a
tăcea şi de a nu mărturisi împotriva sa, împotriva rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei,
logodnicului/logodnicei, precum şi de a nu-şi recunoaşte vinovăţia;
g) să aibă întrevederi cu apărătorul în condiţii confidenţiale, fără limitarea numărului şi
duratei întrevederilor;
h) să ia cunoştinţă de materialele din dosar şi să i se elibereze, la cerere, copii de pe
procesul-verbal;
i) să prezinte probe;
j) să formuleze cereri;
k) să conteste decizia asupra cauzei;
l) să recunoască total sau parţial vinovăţia în comiterea faptei ce i se impută;
m) să ceară recuzarea reprezentantului autorităţii competentă să aplice sancţiunea
contravenţională, expertului, interpretului, traducătorului, grefierului;
n) să solicite audierea martorilor;
o) să facă obiecţii împotriva acţiunilor agentului constatator şi să ceară consemnarea
obiecţiilor sale în procesul-verbal;
p) să ia cunoştinţă de procesul-verbal încheiat de agentul constatator, să facă obiecţii
asupra corectitudinii lui, să ceară completarea lui cu circumstanţele care, în opinia sa,
trebuie să fie consemnate;
q) să se împace cu victima
r) să fie informat de agentul constatator despre toate hotărîrile ce se referă la drepturile
şi interesele sale, să primească, la cerere, copii de pe aceste hotărîri;
s) să atace, acţiunile şi deciziile autorităţii competente să soluţioneze cauza
contravenţională, inclusiv hotărîrea judecătorească;
t) să retragă orice plîngere depusă personal sau de apărător în interesele sale;
u) să ceară şi să primească despăgubiri pentru prejudiciul cauzat prin acțiunile sau
inacțiunile ilicite ale autorității competente să constate contravenția sau să soluționeze
cauza contravențională.
8. Care este modul și condițiile de atrage la răspundere contravențională a minorului.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea
specială a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază
materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru
problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate
aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu caracter educativ conform Codului penal:
a) avertismentul;
b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc
sau organelor specializate de stat;
c) obligarea minorului să repare daunele cauzatem luându-se în considerare starea
materială a minorului;
d) obligarea minorului de a urma un curs de reabilitare psihologică;
e) obligarea minorului de a urma cursul de învăţămînt obligatoriu;
f) obligarea minorului de a participa la un program probaţional.
Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter
educativ.
9. Determinați modalitatea de reținere și aducere la parcare a automobilului.
Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este reţinut şi, dacă nu
poate fi predat proprietarului, este adus la staţia de parcare specială sau la subdiviziunea
de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.
Vehiculul poate fi adus la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de
poliţie şi în cazul în care:
a) staţionarea lui poate genera un pericol iminent pentru interesul public;
b) a fost lăsat într-un loc interzis pentru parcare;
c) este necesară identificarea proprietarului (posesorului) mijlocului de transport utilizat
pentru săvîrşirea contravenţiei.
Faptul aducerii vehiculului la staţia de parcare specială sau pe teritoriul subdiviziunii de
poliţie se consemnează într-un proces-verbal, în care se indică:
a) tipul, modelul vehiculului, numărul de înmatriculare, defectele şi deteriorările lui
vizibile;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care a decis și organizat aducerea
vehiculului la parcare
c) temeiul care a determinat aducerea vehiculului;
d) denumirea (numele), sediul (domiciliul), numărul de telefon al persoanei care a
organizat (a efectuat) aducerea vehiculului la parcare;
e) adresa parcării;
f) data şi ora încheierii procesului-verbal;
g) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care a luat în primire vehiculul la
parcare.
Procesul-verbal se încheie în 4 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis
aducerea vehiculului la parcare, al doilea exemplar-persoanei care a organizat aducerea,
al treilea exemplar - persoanei care a luat în primire vehiculul la parcare, iar cel de-al
patrulea exemplar -proprietarului sau posesorului de vehicul.
Vehiculul parcat se restituie proprietarului, posesorului imediat după înlăturarea
temeiurilor pentru aducerea la parcare. Cheltuielile de aducere şi de staţionare a
vehiculului la parcare sînt suportate de contravenient.
10. Stabiliți în ce constă pescripția răspunderii contravenționale.

Prescripția înlătură răspunderea contravențională, din cauza nerealizării acesteia în
termenele stabilite de lege. Pentru a fi eficientă răspunderea contravențională trebuie să
intervină într-un timp rezonabil. Termenul general de prescripție a răspunderii
contravenționale este de un an. Termenul de prescripție curge de la data săvîrşirii
contravenției şi pînă la data rămînerii definitive a hotărîrii cu privire la cauza
contravențională. Termenul de prescripție a punerii în executare a sancțiunii
contravenționale este de un an, calculat din data la care decizia sau hotărîrea prin care
aceasta a fost aplicată a rămas definitivă.
11. Redaţi noţiunea de contravenţie.
Contravenţia este fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social
mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale
ocrotite de lege, este prevăzută de codul contravențional şi este pasibilă de sancţiune
contravenţională.
12. Prezentaţi definiţia şi temeiul răspunderii contravenţionale.
Răspunderea contravenţională-reacţie a statului la comiterea cu vinovăţie a unei fapte
contravenţionale, prin aplicarea de către organul împuternicit faţă de făptuitor a
constrângerii statale, prevăzute de legea contravenţională în modul şi termenele stabilite
de lege în limitele sancţiunii contravenţiei comise, precum şi obligaţia contravenientului
de a suporta sancţiunea.
Răspunderea va exista numai dacă va fi săvîrşită o contravenţie, o încălcare asupra unor
valori sociale reglementate de normele juridice contravenţionale. Astfel constrîngerea din
partea statului faţă de contravenient va exista numai dacă fapta săvîrşită îndeplineşte
toate condiţiile şi elementele unei contravenţii. Temei al răspunderii contravenţionale este
numai contravenţia care întruneşte toate elementele conţinutului său juridic: obiectul,
latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă.
13. Argumentați necesitatea asigurării dreptului la apărare al persoanei în cadrul unui
proces contravențional.
Dreptul la apărare se regăsește în articolul 378 din CC care stipulează in alin. (1)
precum ca În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza
contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina
exercitare a drepturilor procesuale.
Pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător
(avocat). În momentul pornirii acestui proces, autoritatea competentă să soluţioneze
cauza contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa persoanei pasibile de
răspundere contravenţională dreptul ei de a fi asistată de un apărător.
Daca in conditiile in care, în cel mult 3 ore din momentul reţinerii, persoanei care este
pasibilă de sancţiunea arestului contravenţional, nu are apărător ales i se desemnează, în
modul stabilit de art. 167 alin. (11) din Codul de procedură penală, un avocat care acordă
asistenţă juridică garantată de stat.
Astfel conform Constitutiei RM, fiecare persoana are dreptul laa parare, el poate fi asistat
de catre un avocat numit din oficiu in cazul in care persoana nu poate sa achite
desinestatator onorariul acestuia. In conformitate cu acest principiu, persoana care va fi
invinuita de comiterea unei contraventii trebuie sa fie informata de catre persoana cu
functie de raspundere de dreptul acestuia la aparare. Necesitatea acesteia este
fundamentala, deoarece se respecta prin intermediul acestui articol drepturile
fundamentale ale omului.
14. Relatați despre procedura de împăcare a victimei cu făptuitorul.
Procedura de impacare a victimei cu faptuitorul se regaseste în articolul 29 care prevede
ca procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în
contravenţiile prevăzute la art. 69, 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art. 971
alin. (1), art. 972–105, art. 242 alin. Această împăcarea este personală. Pentru persoanele
lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali.
Persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali.
15. Prezentați cazurile în care are loc înlăturarea răspunderii contravenţionale.
-Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției. Se consideră renunțare benevolă la
săvârșirea contravenției încetarea acțiunii îndreptate nemijlocit spre săvârșirea
contravenției. Renunțarea se consideră benevolă atunci când autorul unei fapte
contravenționale, nefiind constrâns de nimeni și de nimic, din propria voință, conștient,
abandonează executarea acțiunii. Renunțarea nu poate fi considerată benevolă dacă
făptuitorul a abondat executarea, din cauză că a întâlnit în calea sa diverse obstacole ce
nu puteau fi depășite ori în urma convingerii că mijloacele și instrumentele pe care le
avea nu-I permiteau să ducă contravenția până la capăt.
-Iresponsabilitatea – persoana căeria îi lipsește capacitatea de a înțelege ce face,
caracterul periculos sau nepericulos al unei fapte, de a fi stăpână pe faptele sale nu poate
fi subiect al contravenției. Doar o persoană responsabilă este pasibilă de răspundere
contavențională, fiind inadmisibil de a sancționa pe cineva pentru comiterea unei fapte,
de pericolul și caracterul ilicit al căreia făptuitorul nu-și dă seama. Este în stare de
iresponsabilitate persoana care săvârșește o faptă, aflându-se în imposibilitatea de a
conștientiza și dirija acțiunile sale, din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburărui
temporare a activității psihice, a unei stări psihologice patologice.
-Contravenția neînsemnată sau a tentativei de contravenție neînsemnată- În cazul
contravenției neînsemnate organul împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
răspunderea contravențională, limitându-se la adresarea unei observații verbale
făptuitorului. Se consideră neînsemnată contravenția pentru care Codul contravențional
prevede în calitate de sancțiune maximă aplicarea unei amenzi de 10 u.c.
-Împăcarea victimei cu făptuitorul- Trebuie să fie respectate următoarele cerințe-
-făptuitorul este bănuit de comiterea uneia dintre următoarele contravenții-
vătămarea integrității corporale, încălcarea dreptului de autor și drepturile conexe,
încălcarea dreptului industrial, sustragerea în proporții mici din avutul
proprietarului, încălcarea regulilor de circulație rutieră soldată cu deterioarea
bunurilor materiale ori cu cauzarea vătămării corporale ușoare, etc
-împăcarea victimei cu făptuitorul este personală
-Încheierea tranzacției conform Legii cu privire la mediere- Acordul părților cu privire
la soluționarea amiabilă a conflictului ivit se exprimă prin încheierea unei tranzacții. Părți
la mediere în cauzele contravenționale sunt victima și făptuitorul. Medierea nu substituie
procesul contravențional. Faptul participării la mediere nu poate servi ca dovadă a
recunoașterii vinovăției. Nu poate fi admis în calitate de mediator în cauzele
contravenționale agentul constatator, procurorul, judecătorul, avocatul uneia ditnre părți,
persoana incompatibilă în baza unor prevederi legale speciale. Agentul constatator
trebuie să informeze mediatorul despre elementele semnificative ale cazului. Mediatorul
trebuie să prezine agentului constatator sau instanței de judecată procesul-verbal în care a
fost consemnat temeiul încetării procesului de mediere, tranzacția anexându-se la acest
proces-verbal.
-Prescripția răspunderii contravenționale- prescripția înlătură răspunderea
contravențională, din cauza nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege. Pentru a fi
eficientă răspunderea contravențională trebuie să intervină într-un timp rezonabil.
Termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de un an. Termenul
de prescripție curge de la data săvîrşirii contravenției şi pînă la data rămînerii definitive a
hotărîrii cu privire la cauza contravențională. Termenul de prescripție a punerii în
executare a sancțiunii contravenționale este de un an, calculat din data la care decizia sau
hotărîrea prin care aceasta a fost aplicată a rămas definitivă.
-Amnistia- Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii contravenţionale
şi a executării sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea sancţiunii
contravenţionale. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra
drepturilor victimei.
Măsuri de siguranță- expulzarea
– demolarea construcției neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor;
– confiscarea specială;
– ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
Dacă în urma unei fapte contravenționale comise cu vinovăție s-a produs o pagubă,
aceasta trebuie să fie reparată, chiar dacă aplicarea sancțiunilor contravenționale este
înlăturată.
-Constatarea amiabilă a accidentului rutier-se aplică în cazul în care în accident sînt
implicate două vehicule, accidentul fiind soldat cu deteriorarea nesemnificativă a
vehiculelor, fără cauzare de vătămări corporale victimei, iar proprietarii și/sau utilizatorii
vehiculelor dețin polița de asigurare pentru autovehicule sau certificatul de asigurare
„Carte Verde” (pentru vehiculele înmatriculate în afara RM ).Procedura de constatare
amiabilă a accidentului rutier constă în completarea, semnarea și prezentarea de către
conducătorii vehiculelor implicați în accident a formularului- Constatare amiabilă de
accident către asigurător.
16. Enumeraţi şi descrieţi măsurile procesuale de constrângere.
În legea contravențională a RM sunt prevăzute următoarele măsuri procesuale de
constrângere-
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate
produse de alcool sau de alte substanţe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii cu numărul de
înmatriculare al acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru.
• Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate

fi aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care se prevede sancţiunea arestului contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces
contravenţional;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului
punctelor de trecere a frontierei de stat.
Reţinerea se aplică de către:
a) poliţie;
b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat;
c) Serviciul vamal, în cazul contravenţiilor ce ţin de competenţa lui;
d) Biroul migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne, în cazul contravenţiilor ce ţin
de competenţa sa.
Persoana reţinută va fi informată neîntîrziat, despre motivele reţinerii și drepturie sale
Persoanei reţinute i se acordă neîntîrziat posibilitatea de a comunica la două persoane, la
alegerea sa, despre reţinere.
La reţinerea persoanei se încheieun proces-verbal cu privire la reţinere, în care se
consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei care a
încheiat procesul-verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul
reţinerii.
Reținerea nu poate depăși 3 ore. Ea poate fi aplicată pe un termen mai mare prin
autoritzația judecătorului de instrucțiune, însă nu mai mult de 24 de ore.
• Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a
persoanei în cazul în care aceasta, fiind citată, nu s-a prezentat, fără a avea motive
întemeiate, şi nu a informat instanța despre imposibilitatea prezentării sale, prezența
acesteia fiind necesară.
Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este
obligatorie citarea instanței, şi care:
a) se eschivează de la primirea citației;
b) se ascunde de instanță.
Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti
• Înlăturarea de la conducerea vehiculului
Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:
a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate produsă de
alcool sau de alte substanţe, fiind obligată să accepte testarea alcoolscopică, examenul
medical, prelevarea de sânge,acestea fiind efectuate de un specialist abilitat;
b) nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi
vehiculul.
c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a mijlocului de transport auto
pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care mijlocul de transport auto
este introdus pe teritoriul vamal de către persoana fizică cu domiciliul în orice stat străin
şi care deţine permis de conducere emis în ţara în care are domiciliu;
d) are domiciliul în altă localitate decît localitățile din stînga Nistrului, municipiul Bender
ori unele localități din raionul Căușeni și conduce un mijloc de transport auto cu plăcuță
cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcuță cu număr de înmatriculare eliberate în
unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului sau municipiul Bender.
• Interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de
înmatriculare
Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în cazurile în care:
a) vehiculul este fabricat sau reutilat cu abateri de la standardele şi/sau normativele în
vigoare;
b) vehiculul nu a trecut inspecţia tehnică periodică;
c) numărul de înmatriculare nu corespunde standardului stabilit;
d) vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase şi/sau sonore speciale fără autorizare;
e) parbrizul sau suprafeţele de geam ale portierelor din faţă sînt umbrite cu depăşirea
normelor admisibile ori pe acestea sînt amplasate diferite obiecte care diminuează cîmpul
vizual al conducătorului.
Faptul necorespunderii stării tehnice şi a utilajului vehiculului standardelor se
consemnează în procesul-verbal de inspectare tehnică a vehiculului, care se va întocmi în
3 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis ridicarea plăcilor, altul se
transmite persoanei care a preluat spre păstrare plăcile, altul se înmînează conducătorului
vehiculului.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, imediat după înlăturarea
neajunsurilor sau defectelor tehnice care au servit drept temei pentru ridicarea acestora.
• Reţinerea şi aducerea vehiculului la parcare
vizibile;
parcare.
• Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier- constă în interzicerea
temporară persoanei fizice și/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier
prin reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier este aplicată în cazul în care
vehiculul a fost folosit la săvîrşirea unor contravenții
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier se aplică pînă la momentul
achitării sancţiunii pentru contravenţia respectivă, în unele cazuri măsura de suspendare
se va aplica pe un termen de 6 luni.
Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului rutier încetează şi plăcuţele cu
numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare se restituie, la cererea
contravenientului, cu condiţia prezentării dovezii de achitare a amenzii, sau după
expirarea termenului de 6 luni, în cazul anumitor contravenții.
• Amenda judiciară- este o sancțiune bănească care se aplică de către instanța de
judecată persoanei care a comis o abatere în cursul procesului contravențional.
• Punerea sub sechestru- poate fi aplicată de către judecătorul de instrucție sau de
către instanța de judecată, la solicitarea agentului constatator sau a procurorului, pentru a
asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii
amenzii.Punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată asupra bunurilor persoanei în
privința căreia s-a pornit proces contravențional.
17. Identificați importanța individualizării pedepsei pentru contravenția comisă. Care

este modalitatea de individualizare a pedepsei.
Individualizarea pedepsei constituie una din condițiile realizării scopului pedepsei
contravenționale și anume cea de reeducare a contravenientului, dar și prevenirea de noi
contravenții. Astfel, pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul și funcțiile sale, aceasta
trebuie adaptată la nevoile de reeducare ale fătuitorului, cu luarea în considerare a
gravității faptei săvârșite și a periculozității contravenientului. Dacă se va aplica
făptuitorului o pedeapsă, fără a se ține cont de individualizarea pedepsei, apare riscul ca
el să fie încurajat să comită și alte contravenții în viitor. Pedeapsa trebuie să fie
proporțională cu gravitatea cotnravenției săvârșite, și este suficientă pentru restabilirea
echității sociale perturbate princontravenție. Or, practica judiciară demonstrează că o
pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de jignire, înrăire sau de
neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De
asemenea o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea. Astfel, importanța
individualizării pedepsei este una majoră, deoarece anume individualizarea acesteia
contribuie semnificativ la soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi prevenirea
săvîrşirii de noi contravenţii.
18. Definiți legitma apărare.
Legitima apărare- Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte o faptă
pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa,
împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.
Legitima apărare este o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârșită în condițiile
enunțate de lege nu este prejudiciabilă. Lipsește și vinovăția persoanei, care fiind în stare
de legitimă apărare, a fost silită să acționeze, pentru a apăra valorile socaile periclitate de
un atac.
Spe exemplu, este în legitimă apărare o personă agresată, care în timpul nopții tulbură
liniștea publică prin strigăte de ajutor, sau un taximetrist claxonează insistent și strigând
ajutor cetățenilor.
Ca să nu depșească limita legitimei apărări, persoana trebuie să aibă siomțul omenesc, să
acționeze cu bună-credință, cinstit și obiectiv, și nicidecum să nu se răzbune. Apărarea
trebuie aplicată în timpul atacului.
Existența stării de legitimă apărare face ca forța aplicată pentru înlăturarea atacului să nu
constituie contravenție, doearece persoana care a apreciat-o nu a acționat cu voință liberă,
ci a fost constrânsă de necesitatea de a apăra propria persoană sau de a apăra o altă
persoană, ori un interes public, întrucât lipsește vinovăția, starea de legitimă apărare
eliminând caracterul contravențional al faptei.
Pentru ca atacul să legitimeze o acțiune de apărare acesta tebuie să întrunească condițiile-
 Să existe un act de atac, adică o acțiune socialmente periculoasă creată de agresor.
Atacul trebuie să fie îndreptat contra persoanei, drepturilor și libertăților acesteia,
prorpietatea, mediul înonjurător, suveranitatea, independența, integritatea teritorială a
RM
 Atacul să fie direct- pune în pericol valorile menționate mai sus, deci să existe ă
legătură cauzală între atac și pericolul creat
 Atacul să fie imediat- interval de timp foarte mic care separă momentul în care
atacul a început din momentul apariției pericolului care amenință valoarea socială atacată.
 Atacul să fie material- să consiste din acte fizice care sunt îndreptate conțient
contra existenței tot fizice a valorilor ocrotite de legea contravențională. Injuriile sau
amenințările nu constituie un atac material
 Actul să fie real- este obiectiv, dar nu este presupus de persoană. Dacă persoana
cauzează dauna, apărându-se cotnra unui atac doar presupus, care nu exista în realitate, în
asemenea caz are loc apărarea fictivă, Persoana eronat apreciind semnele obiective ale
faptei.
 Atacul să fie îndreptat împotriva persoanei, a altei persoane sau împotriva unui
interes public.
 Atacul trebuie să pună în pericol grav persoana sau drepturile celui atacat ori
interesul public.
Pentru a constitui o legitimă apărare, fapta comisă trebuie-
1. Să fie necesară pentru a înlătura atacul
2. Să fie înfăptuită pentru a cauza un prejudiciu doar persoanei care atacă și
nicidecum altor persoane.
19. Enumerați cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei.
Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei
• Legitima apărare- Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte o
faptă pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa,
un atac.
RM
faptei.
interes public.
interesul public.
• Starea de extremă necesitate- Este în stare de extremă necesitate persoana care
săvîrşeşte acţiuni pentru a salva viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa, precum şi
viaţa, integritatea corporală ori sănătatea unei alte persoane, un bun preţios al său ori al
unei alte persoane, sau interesele publice de la un pericol grav iminent, care nu poate fi
înlăturat altfel. Esența stării de extremă necesitate constâîn asemenea activitate a
persoanei care este îndreptată spre apărarea intereselor statale, indivdiuale, chair prin
încălcarea altor interese ocrotite de normele dreptului, dar la acel moment, mai puțin
importante.
În starea de extremă necesitate persoana recunoaște că acțiunile sale poartă un caracter
social util, persoana urmărește scopuri utile , conducându-se de motivul protejării
intereselor mult mai importante.
De exemplu- pentru a transport la spital o persoană grav rănită, șoferul depășește limita
de viteză în localitate, pentru a-l duce pe rănit la cel mai apropiat spital.
De exemplu în urma izbucnirii unui incendiu în pădure, mutle animale sunt supuse
pericolului pieirii. Pentru a evita aceasta, persoana dărâmă gardul ce îngrădește pădurea,
facilitând accesul animalelor în afara zonei forestiere respective.
Starea de extremă necesitate implică- pericolul și salvarea de la pericol
• Constrângerea fizică și/sau psihică- Nu constituie contravenţie fapta săvîrşită din
cauza unei constrîngeri fizice căreia persoana nu i-a putut rezista şi care nu putea fi
înlăturată în alt mod. Nu constituie contravenţie fapta săvîrşită din cauza unei
constrîngeri psihice exercitată prin ameninţare cu un pericol iminent, pentru sine ori
pentru o altă persoană, care nu putea fi înlăturat în alt mod.
A constrânge o persoană înseamnă a obliga, a forța, a influența pe vineca să
îndeplinească un lucru pe care el nu îl dorește să-l facă.
În condițiile constrângerii făptuitorul își dă seama că acționează ca un simplu instrument
sub influențaunei energii străine, săvârșind o contavenție, dar neputând opune rezistență
energiei care-l oprimă, adoptă conduita care îi este impusă. Respectiv lipsește vinovăția,
întrucât făptuitorul nu a avut libertate de acțiune, acțiunea nefiind volitivă.
De exemplu, parcursul pe contrasens a unui șofer amenințat de un călător cu un cuțit.
• Riscul întemeiat- Riscul întemeiat ce constă în crearea legală a pericolului
potențial intereselor protejate de lege în vederea obținerii unui rezultat social util, este o
cazuă ce înlătură răspunderea contravențională. Riscul se consideră întemeiat dacă scopul
socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a
admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de
lege.
• Cazul fortuit- Nu constituie contravenţie fapta al cărei rezultat este consecinţa
unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. De exemplu, oprirea autoturismului într-un
loc nepermis din cauza defectării motorului sau nesemnalizarea schimbării direcției de
deplasare a unui autovehicul din cauza că becul s-a ars. Această situație nu poate fi
prevăzută și nici înlăturată de conducătorul auto aflat în mișcare.
20. Descrieţi particularitățile răspunderii contravenţionale a persoanei fizice.
Pentru ca persoana ce a săvârşit o faptă ilicită să poată fi subiect activ general al unei
contravenţii, şi să poată fi trasă la răspunderea contravenţională, ea trebuie să întrunească
unele cerinţe stabilite de lege, şi anume:
1) Să aibă la momentul săvârşirii contravenţiei vârsta împlinită de 18 ani, iar pentru
anumite fapte expres prevăzute de legea contravenţională — între 16 şi 18 ani .
De obicei, vârsta subiectului este stabilită după anumite documente: adeverinţă de
naştere, buletin de identitate, paşaport, însemnările în cartea de înregistrare a actelor stării
civile etc. Se consideră că, persoana atinge o vârstă anumită la orele 24:00 ale zilei
următoare după cea de naştere.
2) Următoarea condiţie pe care trebuie s-o întrunească persoana fizică pentru a fi subiect
al răspunderii contravenţionale, este responsabilitatea. Responsabilitatea este starea
psihologică a persoanei, care are capacitatea de a înţelege caracterul prejudiciabil al
faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi a-şi dirija acţiunile .
Responsabilitatea reprezintă o stare psihică normală a omului sănătos, care are
capacitatea de a înţelege nu doar partea faptică a conduitei sale, dar şi importanţa ei
socială, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voinţa şi de a-şi dirija acţiunile, ceea ce
este caracteristic oamenilor cu facultăţi mintale normale . La fel, responsabilitatea
reprezintă un element obligatoriu al vinovăţiei. Deci, după ce a fost stabilită
responsabilitatea persoanei poate fi stabilită şi vinovăţia acesteia pentru faptele săvârşite.
Iar dacă lipseşte responsabilitatea persoanei, atunci nu se poate pune problema vinovăţiei
acesteia, deoarece o persoană iresponsabilă nu poate fi trasă la răspundere
contravenţională. Responsabilitatea nu trebuie confundată cu vinovăţia. În unele cazuri
persoana responsabilă poate fi recunoscută nevinovată (ex.: legitima apărare).
3) Ultima condiţie pe care trebuie să fie îndeplinită este ca subiectul, să dispună de
libertatea de voinţă şi acţiune, adică să nu fie constrâns (fizic sau psihic) de către o altă
persoană să comită contravenţia, deci să-şi poată determina şi dirija liber voinţa şi
acţiunea sa.
21. Determinați procedura efectuare a cercetării la fața locului. Care este importanța
acestei acțiuni.
Procedura de efectuare a cercetarii la faţa locului este stipulată in articolul 426 CC ,
prezentă în scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili
circumstanţele contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa
soluţionare a cauzei. Agentul constatator efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului,
încăperilor, obiectelor, documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale). În
cadrul cercetării la fața locului la sediile, locurile de desfășurare a activității sau de
păstrare a bunurilor în privința persoanelor care desfășoară activitate de întreprinzător,
agentul constatator nu este în drept să extindă aria de cercetare la obiecte care nu au
legătură cu circumstanțele contravenției.
Cercetarea domiciliului fără permisul persoanei căreia i se lezează dreptul la
inviolabilitatea domiciliului se efectuează cu autorizația judecătorului de instrucție. Cu
toate acestea, în caz de contravenţie flagrantă, cercetarea la domiciliu se poate efectua în
baza unei ordonanţe motivate a agentului constatator fără autorizația judecătorului de
instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat sau nu mai tîrziu de 24 de ore de la
terminarea cercetării la domiciliu, materialele obţinute în urma cercetării, indicîndu-se
motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni
procesuale.
In cadrul procedurii de efectuare a cercetării, agentul constatator cercetează obiectele
vizibile si permite, accesul la ele în măsura în care nu se încalcă drepturile omului.
Persoana care efectuează acţiunea procesuală face, după caz, măsurări, fotografieri,
filmări, desene, schiţe, mulaje şi tipare de pe urme de sine stătător sau cu ajutorul
specialistului în materie. Locul cercetării poate fi delimitat de angajaţii subdiviziunilor
specializate de menţinere a ordinii şi securităţii publice din cadrul Inspectoratului General
al Poliţiei.
Obiectele şi documentele descoperite la faţa locului se examinează în acel loc, iar
rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al acestei acţiuni. În cazul în
care în cadrul examinării la fața locului este imposibilă efectuarea copiilor, a
înregistrărilor foto sau video ori prelevarea mostrelor de pe obiectele purtătoare de
informații sau este împiedicată efectuarea acestor acțiuni, obiectele și documentele care
constituie corpuri delicte se ridică, în care scop se împachetează, pachetul se sigilează şi
se semnează, faptul fiind menţionat în procesul-verbal de ridicare de la fața locului.
Desigilarea pachetului se efectuează în prezența contravenientului sau a reprezentantului
acestuia.
22. Determinați procedura de documentare a minorului pentru contravenția comisă și
pasibilă de răspundere contravențională.
Procedura de documentare a minorului pentru contravenția comisă și pasibilă de răspundere
contravențională este prezentă in alin. (3) al articolul 16 privind răspunderea contravenţională a
persoanei fizice: În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei
din partea specială a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată
expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru
problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă
de minor măsuri de constrîngere cu caracter educativ conform art.104 din Codul penal.
23. Numiti ce reprezinta confiscarea speciala, cine o aplica.

Confiscarea speciala prezentă in articolul 4397 definește trecerea forțată şi gratuită în
proprietatea statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai
există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
In cadrul acestui articol sînt pasibile confiscării speciale bunurile:
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste
bunuri;
contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării
procesului contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții
sau din veniturile generate de aceste bunuri.
Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului
constatator, sau în cazul unor contravenții, confiscarea specială se aplică de către
reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauza contravențională.
Pînă la pronunțarea hotărîrii cu privire la confiscarea specială, agentul constatator
dispune restituirea către proprietar sau către posesorul legal al bunurilor uşor alterabile, în
acest caz confiscîndu-se contravaloarea lor.
Dacă bunurile rezultate din săvîrşirea contravenției şi veniturile de la aceste bunuri au
fost comasate cu bunurile dobîndite legal, se confiscă acea parte din bunuri sau
contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din săvîrşirea
contravenției şi a veniturilor de la aceste bunuri.
Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorul este eliberat de răspundere
contravențională. Dar nu se aplică în cazul contravențiilor săvîrşite prin intermediul unui
organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
24. Determinați deosebirile dintre contarvenția continuă și contravenția prelungită.

Pentru Contravenţia continua este dedicat articolul 11 unde este definită drept fapta care
se caracterizează prin săvîrşirea neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii
contravenţionale. În acest caz nu există pluralitate de contravenţii, iar ea se consider
consumată în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale sau al survenirii
unor evenimente care împiedică această activitate.
Pe de altă parte, contravenţia prelungită stipulate in articolul 12 se considera fapta
săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni
contravenţionale identice comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie.
Aceasta se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni contravenţionale.
• Contravenția continuă se consideră fapta care se caracterizează prin săvîrşirea
neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. Contravenţia continuă se
consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii contravenţionale sau al survenirii
unor evenimente care împiedică această activitate. (de exemplu încălcarea regulilor de
ședere, art. 333).
• Contravenție prelungită- Se consideră fapta săvîrşită cu o unică intenţie,
caracterizată prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice
comise cu un singur scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie. Contravenţia prelungită
se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni contravenţionale.
Persoana săvârșește la diferite intervale de timp, dar petnru realizarea unui scop unic,
acțiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare în parte conținutul aceleiași contravenții.
Împreună acele acțiuni să constituie o singură contravenție, și să fie realizate de aceeași
persoană având un scop unic.
25. Determinați particularitățile răspunderii contravenţionale a persoanei juridice.
Din momentul înregistrării de stat, persoana juridică devine subiect al dreptului
contravențional. Este pasibilă de răspundere contravențională persoana juridică pentru
contravențiile săvârșite în numele său ori în interesul său de către organele sale ori de
reprezentanții acestora, dacă -
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii
ce stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a
efectuat o activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană
fizică împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a
unui organ al persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă de către persoana împuternicită cu funcții de conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere.
Persoana juridică răspunde contravențional doar dacă norma juridică prevede expres
sancționarea ei.
26. Analizați condițiile când este necesar asigurarea dreptului la apărare al persoanei în
cadrul unui proces contravențional.
Dreptul la apărare din articolul 378, presupune faptul ca in procesul contravenţional,
autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională este obligată să asigure
părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a drepturilor procesuale în
condiţiile CC. In acest sens, pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să
fie asistate de un apărător (avocat). Autoritatea competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, în momentul pornirii procesului contravenţional, este obligată să aducă
la cunoştinţa persoanei pasibile de răspundere contravenţională dreptul ei de a fi asistată
de un apărător.
În cel mult 3 ore din momentul reţinerii, persoanei care este pasibilă de sancţiunea
arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează, în modul stabilit de art.
167 alin. (11) din Codul de procedură penală, un avocat care acordă asistenţă juridică
garantată de stat.
27. Caracterizați circumstanțele agravante ale contravenției.
Circumstanțele agravante, care se regăsesc în Codul econtraventional la art. 43,
reprezintă acele stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale realității, exterioare
conținutului contravenției, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii
contravenției, ce au legătură cu fapta contravențională ori cu contravenientul şi care
reflectă o gravitate mai ridicată a faptei ori o periculozitate mai mare a contravenientului.
Sunt considerate agravante următoarele circumstanțe:
a) Continuarea comportării ilicite, contrar somației de a se pune capăt unei astfel de
comportări;
b) Săvârșirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru
o contravenție similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;
Se consideră persoana care a săvârşit contravenții identice sau fapte care sunt omogene
după caracterul contravenției;
c) Instigarea sau atragerea minorilor la săvârşirea contravenției.
Această formă presupune o determinare de către făptuitor a acestor persoane la săvârşirea
infracțiunii, profitând de starea lor vulnerabilă;
d) Săvârşirea contravenției de către un grup de persoane;
Această formã se referă la situația când, la comiterea faptei, au participat două sau mai
multe persoane.
e) Săvârșirea contravenției, profitându-se de condițiile uor calamități naturale sau ale
altor stări excepționale;
Această circumstanță agravantă presupune anume profitarea de către vinovat de
fenomenele menționate, adică făptuitorul folosește aceste situații, de fapt, pentru a comite
contravenția;
f) Săvârșirea contravenției în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte
substanțe;
La soluționarea chestiunii privind recunoașterea drept circumstanță agravantă săvârşirea
contravenției in stare de ebrietate, instanta de judecată trebuie să ia în considerare de
ebrietate produsă de aptul dacă, prin caracterul său, acțiunea contravențională este legată
de starea de ebrietate a vinovatuiui, precum şi de circumstanțele, din cauza cărora
persoana a ajuns în aceastä stare. Instanța de judecată este în drept, în funcție de
caracterul contra- venției, să nu considere această circunstanță ca fiind agravantă;
g) Săvârșirea contravenției față de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau
față de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii,
dizabilității ori altui factor.
Pentru aplicarea acestei circumstanțe agravante, este necesar să fie stabilit anume că
contravenientul îşi dădea seama că săvârșește contravenția împotriva minorului, a femeii
ori a profitat conștient de starea de neputință cunoscută sau evidentă a victimei, care se
datorează vârstei înaintate, bolii, handicapului fizic sau psihic ori altui factor, ceea ce
înseamnă că vinovatul, în momentul săvârșirii contravenției, ştia cu certitudine despre
aceste trăsături ale victimei.
28. Definiți noțiunea de victimă în procesul contravențional.
Conform prevederilor art 387 Cod contravențional este considerată victimă persoana
fizică sau persoana juridică căreia, prin contravenție, i-au fost cauzate prejudicii morale,
fizice sau materiale.
29. Relatați despre procedura de executare a hotărârii judecătorești.
Deciziile judiciare au carater executoriu după intrarea lor în vigoare, cu excepția cazurilor
în care legislația sau hotărârile judecătorești prevăd executarea lor imediată. Conform art
478 Cod contravențional trimiterea spre executarea hotărârii judecătorești se ăune în
sarcina instanței care a judecat cauza în prima instanță. În termen de 10 zile de la data
rămânerii definitive a hotărârii judecătorești, președintele instanței trimite dispoziția de
executare a hotărârii autorității însărcinate cu punerea în executare a hotărârii, conform
prevederilor legislației de executare.
Trimiterea spre executare a hotărârilor privind aplicarea sancțiunii administrative, cu
excepția sancțiunii avertismentului, revine instanței de judecată sau persoanei cu funcție
de răspundere, care a adoptat hotărârea.
Hotărârile judecătorești privind aplicarea sancțiunii arestului contravențional față de
persoanele care nu se află sub arest se expediază organului afacerilor interne, în a cărui
rază teritorială se află domiciliul contravenientului, pentru escortarea lui la locul de
deținere cel mai apropiat
Executarea sancțiunii avertismentului se asigură de către instituția sau organul care a
adoptat hotărârea.
Executarea sancțiunii amenzii, privării de dreptul special, muncii neremunerate în folosul
comunității și a sancțiunilor aplicate persoanelor juridice se asigură de către oficiul de
executare.
30. Determinați cazurile în care este posibilă împăcarea victimei cu contravenientul.
Legea contravențională prevede că procesul contravențional pornit încetează în cazul
împăcării victimei cu făptuitorul în cazul contravențiilor prevăzute la art 78 Cod
contravențional (vătămarea integrității corporale), art 96 (încălcarea dreptului de autor și
a drepturilor conexe) și altele. Împăcarea victemei cu făptuitorul este personală, pentru
persoanele lipsite de capacitate de exercițiu, împăcarea se face de către reprezentanții lor
legali. În aceste circumstanțe, autoritatea împuternicită să soluționeze cauza
contravențională nu are alternativă de decizie și, în cazul în care victima s-a împăcat cu
făptuitorul, procesul contravențional trebuie să fie încetat.
31. Enumerați circumstanțele agravante ale contravenției.
comportări;
multe persoane.
contravenția;
substanțe;
32. Numiti in ce consta procesul de constatare a faptei contravenţionale.
Prin constatarea faptei contravenționale se subînțelege acțiunea privind stabilirea și
analiza juridică a faptei antisociale comise, încadrarea ei într-o anumită normă materială
a dreptului contravențional, pentru a determina dacă aceasta constituie sau nu
contravenție.
În cazul contravențiilor la a căror comiteri agentul constatator este împuternicit să aplice
sancțiunea contravențională, constatarea faptei contravenționale reprezintă procedura
contravențională care cuprinde următoarele acțiuni procesuale, care, la rândul lor, sunt
unele etape ale fazei de constatare a faptei contravenționale:
• Sesizarea agentului constatator privind săvârșirea unei fapte ilicite
• Analiza informației cu privire la comiterea unei fapte antisociale periculoase
• Începerea procedurii contravenționale
• Cercetarea propriu-zisă a cazului, adică colectarea și studierea probelor privind
caracterul faptei antisociale comise, personalitatea făptuitorului
• Documentarea procesuală a rezultatelor cercetării efectuate
• Încetarea procedurii contravenționale sau, după caz, întocmirea procesului-verbal
cu privire la contravenție
• Emiterea deciziei privind aplicarea pedepsei contravenționale în ordinea stabilită
prin lege și în limitele competenței agentului constatator concret
• Aducerea deciziei aplicate la cunoștința persoanelor interesate și explicarea
drepturilor și ordinii de constestație a deciziei
• Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale
• Determinarea cauzelor și condițiilor care au favorizat săvârșirea contravenției și
luarea de măsuri pentru eliminarea lor
33. Relatați despre munca neremunerată în folosul comunității.
Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului
persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de
autoritatea administraţiei publice locale.
Aceasta reprezintă o sancțiune care poate fi aplicată atât ca sancțiune principală, cât și ca
sancțiune complementară. Ea poate fi aplicată pentru înlocuirea unei amenzi
contravenționale, în cazul în care contraveninetul nu a achitat amenda sau nu există
posibilitatea executării silite.
Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore
şi se execută în 2–4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul
muncii, nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul
acestuia, sancţiunea poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.
Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care
acceptă să execute o asemenea sancţiune, cu excepția contravenției de violență în familie,
pentru care acordul persoanei nu este necesar.
Contravenientului sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii i se ia în
scris un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la organul de
probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.
În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune se
înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă
neremunerată în folosul comunităţii.
Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată militarilor prin contract și
persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani.
Munca neremunerată în folosul comunităţii se prestează în cel mult 6 luni, timp care
curge de la data luării la evidenţă a contravenientului şi punerii în executare a hotărîrii
judecătoreşti.
Militarii în termen și militarii cu termen redus sancționați cu muncă neremunerată în
folosul comunităţii execută această sancțiune contravențională în unitatea militară.
Executarea sancțiunii muncii neremunerate în folosul comunității se asigură de către
organul de probațiune, în a cărui rază teritorială se află domiciliul contraveninetului. În
cazul condamnării militarilor în termen și a militarilor cu termen redus, executarea
pedepsei muncii neremunerate în folosul comunității se asigură de către comandantul
unității militare.
Pedeapsa se execută de către cotnravenient la obiectele cu destinație socială, iar de către
militarul în termen și militarul cu termen redus- în unitatea militară.
34. Enumeraţi cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei.
1) Legitima apărare
2) Starea de extremă necesitate
3) Constrângerea fizică și/sau psihică
4) Riscul întemeiat
5) Cazul fortuit
35. Identificați cazurile cînd este posibilă aplicarea aducerii silite. Descrieți procedura
de realizare a acesteia.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în
cazul în care aceasta, fiind citată, nu s-a prezentat, fără a avea motive întemeiate, şi nu a
informat instanța despre imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti.
Temeiul juridic de aducere silită apare doar după ce instanța de judecată va verifica
cauzele neprezentării persoanei la citația anterioară și va stabili că persoana citată a
neglijat citația, adică neprezentarea este neîntemeiată.
Aducerea silită are loc prin mandate de aducere, inclusiv cu aplicarea forței sau a
mijloacelor speciale.
36. Relatati modalitate de contestare a deciziei agentului constatator asupra cauzei
contravenționale.
Contravenientul sau victima dacă nu sunt de acord cu decizia agentului constatator sau
dacă aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor procesuale stabilite, sunt în drept să
conteste decizia emisă asupra cauzei contravenționale. Termenul de contestare a deciziei
agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia. Contestația împotriva
deciziei emise asupra cauzei contravenționale se depune la autoritatea din care face parte
agentul constatator, conform competenței teritoriale, care a examinat cauza. În cel mult
zile de la data depunerii, agentul constatator expediază contestația și dosarul cauzei
contravenționale în instanța de judecată competentă. Contestația depusă în termen
suspendă executarea sancțiunii contravenționale aplicată prin procesul-verbal cu privire
la cintravenție sau prin decizia agentului contatator.
37. Enumeraţi și explicați circumstanțele atenuante ale contravenței.
Circumstanțele atenuante sunt acele împrejurări prevăzute de lege sau reținute de
instanță în procesul de individualizare a pedepsei, care, deşi nu înlătură caracterul
contravențional al unei fapte, indică un pericol social redus al acesteia sau o
periculozitate redusă a făptuitorului, având ca urmare aplicarea unei pedepse mai reduse.
În temeiul art.42 Cod contravențional se consideră circumstanțe atenuante:
a) Prevenirea consecințelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;
Prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale contravenției săvârşite,
repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate ca circumstanțe
atenuante se referă la comportamentul postcontravențional al vinovatului, exprimat prin
orice activitate a inculpatului, îndreptată spre restabilirea situației care a existat până la
săvârșirea contravenției şi înlăturarea benevolă a consecințelor ei.
b) Contribuţia la descoperirea contravenţiei;
Această circumstanță se exprimă prin orice acțiuni ale vinovatului de a ajuta agentul
constatator/organele de aplicare la stabilirea circumstanțelor contravenției, demascarea și
tragerea la răspundere contravențională a participanților la fapta comisă; Astfel de
circumstanțe atenuante sunt: informațiile despre locul, metodele şi mijloacele săvârşirii
contravenției, despre locul unde se ascund alți participanți la contravenție etc.
c) Săvârșirea contravenției într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;
Sunt recunoscute drept împrejurări de ordin personal sau familial boala vinovatului sau a
membrilor familiei lui, starea gravă a condițiilor de viață și de trai, starea de depresie
creată de pierderea locului de muncă şi imposibilitatea de a-și găsi alt loc de muncă, etc.
d) Săvârșirea contravenției de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care
întreține copil cu vârsta de până la 8 ani;
Faptul săvârșirii contravenției de către un minor, femeie gravidă sau persoană care
întreține un copil până la 8 ani trebuie luată în vedere la aplicarea pedepsei.
e) Acțiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenția.
Comportamentul ilegal al victimei presupune săvârşirca de către ea a oricărui act
delictuos, prevăzut de lege sau de un alt act normativ (contraventional, financiar, vamal,
fiscal etc.). Comportamentul imoral al victimei se poate manifesta prin ofensă cinică,
adusă unei femei, rudelor şi apropiatilor vinovatului, insultă sentimentelor de patriotism,
a mândriei naționale sau părintesti, luarea în derâdere a defectelor fizice ale vinovatului,
reproşul cinic de infidelitate conjugalăși alte actiuni cu caracter ofensator si de batjocură.
În Codul contraventional legiuitorul a prevăzut că pot fi considerate atenuante și alte
circumstante decất cele reflectate mai sus.
38. Numiti conditiile cind este posibila examinarea faptei contravenționale în baza
constatărilor personale ale agentului constatator.
În cazul depistării unei fapte ce constituie contravenție, agentul constatator nu încheie
proces-verbal cu privire la contravenție dacă sunt întrunite cumulativ condițiile:
a) Contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului
constatator și nu necesită acumularea de probe
b) Persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru
demonstrarea vinovăției, și recunoașterea săvârșirii contravenției
c) Examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului
constatator
d) Contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor
39. Enumeraţi cauzele care înlătură răspunderea contravenţională.
Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției. Se consideră renunțare
benevolă la săvârșirea contravenției încetarea acțiunii îndreptate nemijlocit spre
săvârșirea contravenției. Renunțarea se consideră benevolă atunci când autorul unei fapte
• Iresponsabilitatea – persoana căeria îi lipsește capacitatea de a înțelege ce face,
• Contravenția neînsemnată sau a tentativei de contravenție neînsemnată- În
cazul contravenției neînsemnate organul împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
• Împăcarea victimei cu făptuitorul- Trebuie să fie respectate următoarele cerințe-
 făptuitorul este bănuit de comiterea uneia dintre următoarele contravenții-
încălcarea dreptului industrial, sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului,
încălcarea regulilor de circulație rutieră soldată cu deterioarea bunurilor materiale ori cu
cauzarea vătămării corporale ușoare, etc
 împăcarea victimei cu făptuitorul este personală
• Încheierea tranzacției conform Legii cu privire la mediere- Acordul părților cu
privire la soluționarea amiabilă a conflictului ivit se exprimă prin încheierea unei
tranzacții. Părți la mediere în cauzele contravenționale sunt victima și făptuitorul.
Medierea nu substituie procesul contravențional. Faptul participării la mediere nu poate
servi ca dovadă a recunoașterii vinovăției. Nu poate fi admis în calitate de mediator în
cauzele contravenționale agentul constatator, procurorul, judecătorul, avocatul uneia
ditnre părți, persoana incompatibilă în baza unor prevederi legale speciale. Agentul
constatator trebuie să informeze mediatorul despre elementele semnificative ale cazului.
Mediatorul trebuie să prezine agentului constatator sau instanței de judecată procesul-
verbal în care a fost consemnat temeiul încetării procesului de mediere, tranzacția
anexându-se la acest proces-verbal.
• Prescripția răspunderii contravenționale- prescripția înlătură răspunderea
• Amnistia- Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii
contravenţionale şi a executării sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea
sancţiunii contravenţionale. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici
asupra drepturilor victimei.
Măsuri de siguranță- expulzarea
Dacă în urma unei fapte contravenționale comise cu vinovăție s-a produs o pagubă,
aceasta trebuie să fie reparată, chiar dacă aplicarea sancțiunilor contravenționale este
înlăturată.
• Constatarea amiabilă a accidentului rutier-se aplică în cazul în care în accident
sînt implicate două vehicule, accidentul fiind soldat cu deteriorarea nesemnificativă a
40. Din cadrul cărei măsuri face parte: înlăturarea de la conducerea vehicolului. Care
este ordinea procesuală de realizare a acestei măsuri. Explicați modalitatea aducerii
la cunoștință al drepturilor și obligațiilor făptuitorului. Indicați efectele ce survin în
caz de necomunicare al acestora.
Înlăturarea de la conducerea vehiculului face parte din măsurile de constrângere, care o
importanță deosebită. Ea contribuie nu numai la desfășurarea în bune condiții a
procedurii contravenționale, ci și la asigurarea securității circulației rutiere, în special în
cazul în care există temei de a bănui că persoana ce conduce vehiculul se află în stare de
ebrietate.
vehiculul.
c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a mijlocului de transport
auto pe teritoriul Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care mijlocul de transport
auto este introdus pe teritoriul vamal de către persoana fizică cu domiciliul în orice stat
străin şi care deţine permis de conducere emis în ţara în care are domiciliu;
d) are domiciliul în altă localitate decît localitățile din stînga Nistrului, municipiul
Bender ori unele localități din raionul Căușeni și conduce un mijloc de transport auto cu
plăcuță cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcuță cu număr de înmatriculare
eliberate în unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului sau municipiul Bender.
Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege, drepturile
sale, precum și obligațiile.
Faptul aducerii la cunoștință făptuitorului a drepturilor și obligațiilor lui se consemnează
în procesul-verbal cu privire la contravenție.
Dacă drepturile și obligațiile făptuiroului nu au fost aduse la cunoștința acestuia, acest
fapt nefiind înscris în procesul-verbal cu privire la contravenție. Această încălcare a
conținutului procesului verbal poate atrage nulitatea acestuia, doar dacă încălcarea
(necomunicarea făptuitorului drepturilor și obligațiilor lui) afectează în mod esențial
fondul cauzei.
Contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul, dacă este parte în cauza
contravențională, sînt în drept să conteste decizia emisă asupra cauzei contravenționale,
în cazul în care procesul-verbal a fost emis cu încălcarea normelor procesuale stabilite de
codul contravențional, inclusiv necomunicarea drepturilor și obligațiilor.
În legea contravențională a RM sunt prevăzute următoarele măsuri procesuale de
constrângere-
a) reţinerea;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii cu numărul de
înmatriculare al acestuia;
• Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate

fi aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care se prevede sancţiunea arestului contravenţional;
contravenţional;
a) poliţie;
b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat;
de competenţa sa.
Persoana reţinută va fi informată neîntîrziat, despre motivele reţinerii și drepturie sale
Persoanei reţinute i se acordă neîntîrziat posibilitatea de a comunica la două persoane, la
alegerea sa, despre reţinere.
La reţinerea persoanei se încheieun proces-verbal cu privire la reţinere, în care se
consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei care a
încheiat procesul-verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul
reţinerii.
Reținerea nu poate depăși 3 ore. Ea poate fi aplicată pe un termen mai mare prin
autoritzația judecătorului de instrucțiune, însă nu mai mult de 24 de ore.
• Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a
persoanei în cazul în care aceasta, fiind citată, nu s-a prezentat, fără a avea motive
întemeiate, şi nu a informat instanța despre imposibilitatea prezentării sale, prezența
acesteia fiind necesară.
Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti
• Înlăturarea de la conducerea vehiculului
vehiculul.
ori unele localități din raionul Căușeni și conduce un mijloc de transport auto cu plăcuță
cu număr de înmatriculare neutru sau cu plăcuță cu număr de înmatriculare eliberate în
unitățile administrativ-teritoriale din stînga Nistrului sau municipiul Bender.
• Interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de
înmatriculare
Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în cazurile în care:
vigoare;
d) vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase şi/sau sonore speciale fără autorizare;
vizual al conducătorului.
Faptul necorespunderii stării tehnice şi a utilajului vehiculului standardelor se
consemnează în procesul-verbal de inspectare tehnică a vehiculului, care se va întocmi în
3 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis ridicarea plăcilor, altul se
transmite persoanei care a preluat spre păstrare plăcile, altul se înmînează conducătorului
vehiculului.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, imediat după înlăturarea
neajunsurilor sau defectelor tehnice care au servit drept temei pentru ridicarea acestora.
• Reţinerea şi aducerea vehiculului la parcare
vizibile;
parcare.
• Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier- constă în interzicerea
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier este aplicată în cazul în care
vehiculul a fost folosit la săvîrşirea unor contravenții
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier se aplică pînă la momentul
achitării sancţiunii pentru contravenţia respectivă, în unele cazuri măsura de suspendare
se va aplica pe un termen de 6 luni.
Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului rutier încetează şi plăcuţele cu
numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare se restituie, la cererea
contravenientului, cu condiţia prezentării dovezii de achitare a amenzii, sau după
expirarea termenului de 6 luni, în cazul anumitor contravenții.
• Amenda judiciară- este o sancțiune bănească care se aplică de către instanța de
judecată persoanei care a comis o abatere în cursul procesului contravențional.
• Punerea sub sechestru- poate fi aplicată de către judecătorul de instrucție sau de
către instanța de judecată, la solicitarea agentului constatator sau a procurorului, pentru a
asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii
amenzii.Punerea sub sechestru a bunurilor poate fi aplicată asupra bunurilor persoanei în
privința căreia s-a pornit proces contravențional.
42. Redaţi delimitarea legislaţiei contravenţionale de legea contravenţională. Structura
codului contravențional.
Legislatia contraventionala reprezinta o grupare mai largă de norme şi instituții juridice,
care sunt legate între ele prin obiectul lor comun (un complex de relații sociale pe care le
reglementează), prin anumite principii comune, ce stau la baza lor, precum și prin
unitatea de metodă folosită în reglementarea relațiilor sociale respective, potrivit
intereselor din societatea respectivă, formează ramura de drept.
Prin legea contraventionala intelgem prezentul cod al RM care cuprinde norme de drept
ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale în materie contravenţională,
determină faptele ce constituie contravenţii şi prevede procesul contravenţional şi
sancţiunile contravenţionale.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale
persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în
soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi
contravenţii.
Codul Contraventional al Rm este separat in 2 compartimente :Cartea inati dreptul
material si Cartea a 2 dreptul procesul.
43. Redaţi noţiunea şi trăsăturile sancţiunii contravenţionale.
Sancţiunea contravenţională este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de
corectare şi reeducare ce se aplică, în numele legii, persoanei care a săvîrşit o
contravenţie.
Caracteristicile sancțiunii contravenționale-
• Este o măsură de constrângere din partea statutuli, adică ea se aplică numai de
către stat prin itnermediul organelor abilitate în acest sens.
• Este o măsură coercitivă, ce se caracterizează într-o anumită privațiune sau
restricție, sau obligație silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției
• Este un mijloc de corectare și reeducare
• Se aplică în cea mai mare parte pe cale extrajudiciară de către agentul
constatator. Acest fapt însă nu înseamnă excluderea totală a formei judiciare. Codul
contravențional stabilește care sunt cauzele contravenționale examinate de instanța de
judecată.
• Are menirea de a preveni comtierea altor contravenții, adică prin aplicarea
sancțiunii contravenționale, se urmărește preîntâmpjnarea comiterii altor fapte ilegael,
atât din partea contravenientului cât și din partea celorlalți, aceștia fiind determinați să
nu comită cotnravenții, fiindcă răspunderea este inevitabilă.
44. Numiţi obligațiile persoanei atrase la răspundere contravenţională.
Obligatiile persoanei trase la raspundere contraventionala sunt:
-să se prezinte la citarea autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională;
-să accepte, la cererea autorităţii competentă să constate contravenția sau să soluţioneze
cauza contravenţională, examinarea şi percheziţia sa corporală;
-să accepte necondiţionat, la cererea autorităţii competentă să constate contravenția sau să
soluţioneze cauza contravenţională, testarea alcoolscopică, examenul medical,
dactiloscopia, prelevarea de sînge şi de secreţii ale corpului pentru analiză;
-să fie supusă expertizei judiciare, la cererea agentului constatator competent sau a
instanţei;să se supună dispoziţiilor legale ale agentului constatator şi ale preşedintelui
şedinţei de judecată;să respecte ordinea în şedinţa de judecată şi să nu părăsească sala de
şedinţe fără învoirea dată de preşedintele şedinţei.
45. Descrieti procedura de mediere. Expuneti modalitatea de realizare a acesteia.
În cauzele contravenţionale prevăzute la art. 29 si anume Împăcarea victimei cu
făptuitorul -procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu
făptuitorul în contravenţiile prevăzute la art. 69, 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art.
97, art. 971 alin. (1), art. 972–105, art. 242 alin. (1). Împăcarea este personală. Pentru
persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali.
Persoanele cu capacitate de exerciţiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali.
Pînă la punerea pe rol a cauzei, instanţa de judecată emite, la solicitarea părţilor, în
termen de cel mult 3 zile de la data repartizării cauzei, o încheiere prin care dispune
suspendarea cauzei contravenţionale şi iniţierea procedurii de mediere în condiţiile Legii
cu privire la mediere.
La încetarea medierii, mediatorul întocmeşte şi semnează un proces-verbal în care
consemnează temeiul încetării procesului de mediere. Procesul-verbal se înmînează
părţilor şi se prezintă instanţei de judecată.
Dacă părţile au încheiat o tranzacţie, aceasta se prezintă instanţei de judecată în a cărei
procedură se află cauza contravenţională şi constituie temei pentru înlăturarea răspunderii
contravenţionale sau încetarea procesului contravenţional în conformitate cu prevederile
art. 26 şi 29.
46. Descrieti procedura de contestare a deciziei agentului constatator.
In cazurile prevăzute de legea contravențională, când agentul con-statator nu dispune de
competență în examinarea anumitor contravenții, precum și atunci când decizia de
aplicare a sancțiunii contravenționale consemnata in procesul verbal cu privire la
contraventie este contestata,cauza contraventionala se examineaza in instanta de judecata
in sedinta publica ,oral nemijlocit,contradictoriu si solemn.
Contravenientul, victima sau reprezentantul acestora, procurorul, dacă este parte în cauza
contravențională, în cazul în care nu sînt de acord cu decizia agentului constatator sau în
cazul în care aceasta a fost emisă cu încălcarea normelor procesuale stabilite de prezentul
cod, sînt în drept să conteste decizia emisă asupra cauzei contravenționale. Termenul de
contestare a deciziei agentului constatator este de 15 zile de la data emiterii acesteia sau,
pentru părțile care nu au fost prezente la şedința de examinare a cauzei contravenționale,
de la data înmînării copiei de pe decizia respectivă în condițiile art. 4471 alin. (8).
(2) În cazul omiterii termenului prevăzut la alin. (1) din motive întemeiate, dar nu mai
tîrziu de 15 zile de la data începerii executării sancțiunii sau a perceperii despăgubirii
materiale, persoana față de care a fost emisă decizia poate fi repusă în termen, la cerere,
de către instanța de judecată competentă să examineze contestația.
(3) Persoana față de care a fost emisă decizia şi care a lipsit atît la examinarea cauzei, cît
şi la pronunțarea deciziei şi nu a fost informată despre decizia emisă poate contesta
decizia agentului constatator şi peste termen, dar nu mai tîrziu de 15 zile de la data
începerii executării sancțiunii contravenționale sau a perceperii despăgubirii materiale.
(4) Contestația împotriva deciziei emise asupra cauzei contravenționale se depune la
autoritatea din care face parte agentul constatator, conform competenţei teritoriale, care a
examinat cauza. În cel mult 3 zile de la data depunerii, agentul constatator expediază
contestația şi dosarul cauzei contravenționale în instanța de judecată competentă.
(5) Contestația depusă conform alin. (1) suspendă executarea sancțiunii contravenționale
aplicată prin procesul-verbal cu privire la contravenție sau prin decizia agentului
constatator.
(6) În cazul prevăzut la alin. (2), pînă la soluționarea repunerii în termen, instanța de
judecată poate suspenda executarea deciziei.
(7) Depunerea contestației peste termen, conform alin. (3), nu suspendă executarea
deciziei agentului constatator. Instanța de judecată care examinează contestația poate
suspenda executarea deciziei atacate.
47. Explicați în ce consă cercetarea judecatoreasca.
În cadrul cercetării judecătoreşti se cercetează mai întîi probele prezentate de partea
acuzării.La cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, instanţa poate modifica
ordinea de cercetare a probelor dacă este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării
judecătoreşti. Făptuitorul poate cere să fie audiat la începutul cercetării probelor sau la
orice etapă a cercetării judecătoreşti. După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor
prezentate la judecarea cauzei, instanţa soluţionează cererile şi demersurile formulate şi
dispune efectuarea, după caz, a unor acţiuni procesuale suplimentare.
Dacă, în procesul examinării cazului contravențional, vinovăția de-lincventului nu este
dovedită, el nu poate să fie tras la răspundere și cazul contravențional trebuie să fie clasat.
După finalizarea cercetării judecătorești, instanța anunță dezbate rile judiciare. În luările
de cuvânt, participanții la dezbateri nu pot face referințe la alte probe decât cele
examinate în cadrul cercetării judecătorești.
48. Descrieţi modalitatea de aplicare a sancţiunii contravenţionale.
Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante.
Astfel sanctiunea contraventionala se aplica conform circumstantelor atenuante,agrvante,
Aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul tentativei
de contravenție, aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de

contravenţii, aplicarea sancţiunii mai blînde decît cea prevăzută de lege.
La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită
se consideră circumstanţe atenuante:
a) prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;
b) contribuţia la descoperirea contravenţiei;
c) săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care
întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;
e) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenţia.
(2) Se pot considera atenuante şi alte circumstanţe decît cele prevăzute la alin.(1).
se consideră circumstanţe agravante:
a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de
comportări;
b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o
contravenție similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor
stări excepţionale;
f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe.
Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere
această circumstanţă ca agravantă;
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă
de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori
altui factor.
(2) Circumstanţa agravantă prevăzută în partea specială a cărţii întîi ca element
constitutiv al contravenţiei nu poate fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii.
(3) Enumerarea circumstanţelor agravante din prezentul articol este exhaustivă.
Aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul tentativei de contravenție:
(1) La aplicarea sancțiunii pentru tentativa de contravenție se ține cont de circumstanțele
în virtutea cărora fapta nu şi-a produs efectul.
(2) Mărimea sancțiunii pentru tentativa de contravenție nu poate depăşi trei sferturi din
maximul celei mai aspre sancțiuni prevăzute la articolul corespunzător din partea specială
a cărții întîi pentru contravenția consumată.
Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de contravenţii

(1) În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se
aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte.
(2) Dacă persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor
contravenţii, se aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte, stabilindu-se
definitiv sancţiunea pentru concurs de contravenţii prin absorbţia sancţiunii mai uşoare de
sancţiunea mai gravă ori prin cumulul sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de
articolul care prevede sancţiunea mai gravă.
Aplicarea sancţiunii mai blînde decît cea prevăzută de lege
(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele
faptei, de rolul contravenientului în săvîrşirea contravenţiei, de personalitatea
contravenientului, de comportarea lui în timpul şi după consumarea contravenţiei, de alte
circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de
contribuirea activă a participantului unei contravenţii săvîrşite în grup la descoperirea
acesteia, agentul constatator, după caz, procurorul, instanţa de judecată sau comisia
administrativă poate aplica o sancţiune sub limita minimă, prevăzută de partea specială a
cărţii a doua pentru contravenţia respectivă.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor care nu au executat sancţiunile
contravenţionale pentru faptele comise anterior sau au antecedente penale nestinse.
49. Determinați procedura de aplicare a expulzării.
Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție
prevăzută de prezentul cod. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol
şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente periculoase de către aceste persoane.
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
contravenție;
Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în
statul respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională,
În privința cetățenilor străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat, instanța de
judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea acestora în Centrul de
Plasament Temporar al Străinilor pe un termen de cel mult 6 luni.
În cazul în care expulzarea însoțeşte sancțiunea arestului contravențional, aducerea la
îndeplinire a expulzării are loc după executarea sancțiunii.
50. În ce cazuri persoana este considerată făptuitor, contravenient, delicvent.
Este considerat faptuitor persoana in cazurile in care a fost declansata procedura
contraventionala.
Este considerat contravenient persoana fata de care s-a pronuntat o hotarare ramasa
definitiva ,cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale
Este considerat delincvent persoana fata de care a fost incheiat un proces verbal cu
privire la contraventie.
Făptuitor - poate fi considerată persoana fizică, față de care există anumite probe, precum
că ea a săvârșit o contravenție. Persoana care a comis o faptă antisocială periculoasă și
față de care a fost intentată procedura contravențională are statut juridic de făptuitor până
la în- cheierea procesului-verbal cu privire la contravenție.
Delincvent este considerat faptuitorul a carui vinovatie in comiterea unei contravenții
este dovedită. El va avea acest statut juridic până la pronunțarea hotărârii, rămasă
definitivă, cu privire la aplicarea față de el a sancțiunii contravenționale.
Contravenient este persoana trasa la raspundere contraventionala din momentul obtinerii
fortei juridice a hotaririi privind aplicarea pedepsei contraventionale
51. Expuneți succint conținutul procesului verbal cu privire la contravenție.
Procesul-verbal cu privire la contravenţie este un act prin care se individualizează fapta
ilicită şi se identifică făptuitorul. Procesul-verbal se încheie de agentul constatator pe
baza constatărilor personale şi a probelor acumulate, în prezenţa făptuitorului sau în
absenţa lui.
Articolul 443. Conţinutul procesului-verbal cu privire la contravenţie
(1) Procesul-verbal cu privire la contravenţie va cuprinde:
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul încheierii;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o
reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia persoanei în a cărei privință a fost pornit
procesul contravențional, datele din buletinul ei de identitate sau, după caz, din alt act
care stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul persoanei juridice, denumirea, sediul,
codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvîrşirii ei, circumstanţele cauzei care au
importanţă pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea eventualelor
pagube cauzate de contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative
ale elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional şi a victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387;
g) obiecţiile şi probele pe care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional le aduce în apărarea sa, precum şi obiecţiile şi probele victimei;
h) informații despre instituția bancară şi despre modul de plată a amenzii.
(2) În cazul în care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional este
un minor, în procesul-verbal se va consemna şi numele, prenumele, domiciliul părinţilor
sau ale altor reprezentanţi legali.
(3) În cazul în care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional sau
victima nu cunoaşte limba procesului-verbal, se asigură asistenţa unui
interpret/traducător, datele lui consemnîndu-se în procesul-verbal.
(4) În procesul-verbal se individualizează corpurile delicte (se descriu forma, mărimea,
culoarea, greutatea, alte caracteristici care permit individualizarea lor), indicîndu-se
datele proprietarului şi, după caz, măsurile luate pentru valorificarea sau conservarea lor.
(5) Procesul-verbal se semnează pe fiecare pagină de agentul constatator, de persoana în
a cărei privință a fost pornit procesul contravențional şi de victimă cînd există. În cazul în
care constatarea contravenţiei este de competenţa unui organ colegial, procesul-verbal cu
privire la contravenţie se încheie de către preşedintele organului colegial sau de către un
membru ales cu votul majorităţii membrilor prezenţi la şedinţa în al cărei cadru are loc
constatarea faptei ori desemnat de către preşedintele acestei şedinţe şi se semnează de
către toţi membrii prezenţi la şedinţă.
52. Identificați procedura de constare a unei contravenții prin intermediul mijloacelor
tehnice omologate şi verificate metrologic și încheierea procesului-verbal în cazul
acestor contravenții.
Articolul 443/1. Constatarea contravențiilor cu ajutorul mijloacelor tehnice
certificate ori al mijloacelor tehnice omologate şi verificate
metrologic și încheierea procesului-verbal în cazul acestor
contravenții
(1) În cazul autosesizării privind săvîrșirea contravențiilor prevăzute la capitolul XIII al
cărţii întîi şi/sau constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al mijloacelor
tehnice omologate şi verificate metrologic ce funcţionează în regim automatizat, agentul
constatator expediază la domiciliul (adresa juridică) proprietarului sau al posesorului
vehiculului solicitarea privind depunerea declaraţiei cu privire la identitatea
conducătorului vehiculului, cu publicarea concomitentă a solicitării respective pe pagina
web oficială a autorităţii din care face parte agentul constatator.
(2) La solicitarea agentului constatator, proprietarul sau posesorul vehiculului, în termen
de 10 zile lucrătoare din data înmînării solicitării agentului constatator, dar nu mai mult
de 30 de zile de la data publicării solicitării pe pagina oficială a autorităţii din care face
parte agentul constatator, este obligat să depună la această autoritate o declaraţie cu
privire la identitatea conducătorului vehiculului în momentul săvîrșirii contravenției. În
cazul în care proprietarul sau posesorul vehiculului este minor, obligaţia de a depune
declaraţia cu privire la identitatea conducătorului vehiculului în momentul săvîrșirii
contravenției revine părinţilor acestuia sau persoanei la întreţinerea căreia se află
minorul.
(3) Omiterea prezentării de către proprietarul sau de către posesorul vehiculului a
declaraţiei cu privire la identitatea conducătorului vehiculului, în termenul indicat la alin.
(2), atrage răspunderea prevăzută la art. 234, cu excepţia cazului în care proprietarul sau
posesorul vehiculului a fost deposedat de acesta în mod ilicit.
(4) În cazul contravenţiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al
mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, încheierea procesului-verbal cu
privire la contravenţie are loc în formă de document electronic pe care se aplică
semnătura electronică digitală a agentului constatator, în conformitate cu prevederile
legislaţiei. În cazul contravenţiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate
ori al mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic, procesul-verbal se încheie şi
în absenţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional.
(5) Procesul-verbal cu privire la contravenţie şi copiile de pe acesta se emit prin trecerea
documentului electronic prevăzut la alin. (4) din prezentul articol pe suport de hîrtie, care
are conţinutul specificat la art. 443 alin. (1).
(6) Copia de pe procesul-verbal încheiat în absenţa persoanei în a cărei privință a fost
pornit procesul contravențional se înmînează în modul prevăzut la art. 382 alin. (6) ori se
expediază prin poştă.
53. Enumeraţi criteriile generale de individualizare a sancţiunii.

Criteriile genereale de individualizare a sancțiunii, stipulat în art. 41 C.C.
(1) Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul
prejudiciabil al contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi
agravante.
(2) Faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se aplică o sancţiune echitabilă, în
limitele şi în conformitate cu dispoziţiile prezentului cod.
54. Determinați procedura de aplicare a confiscării speciale.
Constă în trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului a bunurilor. În cazul în care
aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă
contravaloarea lor. Astfel, sunt supuse confiscării speciale bunurile:
• Utilizate sau destinate pentru săvârșirea unei contravenții.
• Rezultate din săvârșirea contravenției, precum și orice venituri generate de aceste
bunuri.
• Date pentru a determina săvârșirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe
contravenient.
• Deținute contrar regimului stabilit de legislație și depistate pe parcursul
desfășurării procesului contravențional.
• Convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din
contravenții sau din veniturile generate de aceste bunuri.
Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată. Confiscarea specială nu se
aplică în cazul contravențiilor săvârșite prin intermediul unui organ de presă.
55. Argumentați necesitatea unei proceduri speciale de documentare a minorului
pentru contravenția comisă și pasibilă de răspundere contravențională.
Necesitatea unei proceduri speciale de documentare a minorului pentru contravenția
săvârșită este una esențială, deoarece procedurile speciale sunt acelea care derogă de la
procedurile de drept comun, în sensul că ele cuprind norme diferite, aplicabile în anumite
cazuri care impun reguli speciale de urmărire și judecată a contravenientului minor.
56. Enumeraţi problemele ce urmează a fi rezolvate la adoptarea hotărîrii
contravenţionale.
Examinînd cauza contravenţională, instanţa de judecată este obligată să determine:
a) caracterul veridic al contravenţiei imputate;
b) existenţa cauzelor care înlătură caracterul contravenţional al faptei;
c) vinovăţia persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional;
d) existenţa circumstanţelor atenuante şi/sau agravante;
e) necesitatea sancţionării şi, după caz, caracterul sancţiunii contravenţionale;
f) alte aspecte importante pentru soluţionarea justă a cauzei.
Instanța urmează să apreiceze în ansamblu probele prezentate de părți, în cumul cu alte
îmrepjurări privind locul, modul de comtiere a contravenției, personalitatea făptuitorului,
gradul de pericol social al faptei contravenționale, prejudiciul cauzat în urma săvârșirii
cotnravenției. Astfel, instanța de judecată trebuie să emită o hotărâre legală, întemeiată și
motivată, întru respectarea strictă a legii, importante de altfel într-un stat de drept.
57. Care este rolul agentului constatator în cadrul unui proces contravențional.
Agentul constatator este un reprezentant al autorităților publice competente, care
întreprinde acțiuni pentru a identifica existența cazului în a cărui rază teritorială s-a
săvârșit contravenția precum și de a administra probele. Acesta poate aplica sancțiunile
prevăzute în partea specială a cărții a doua în limitele competenței și numai în exercițiul
funcțiunii. Un rol esențial îi atribuie competența de aplicare a sancțiunii, are
împuternicirea de a expune verdictul pe marginea examinării în limitele competenței sale.
Precum și agentul constatator poate constata contravenții ale căror constatate, soluționare
și sancționare sunt atribuite competenței altor organe, astfel agentul constatator va remite
organelor respective procesele verbale de constatare a contravențiilor
58. Descrieţi modalitatea de aplicare a sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii
de contravenţii.
În cazul când una și aceeași persoană săvârșește două sau mai multe contravenții, se
aplică sancțiune pentru fiecare contravenție în parte, stabilind definitiv sancțiunea pentru
concursul de contravenții prin absorbția sancțiunii mai ușoare de sancțiunea mai gravă.
Sancţiunea contravenţională se aplică în funcţie de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de caracteristica persoanei şi de circumstanţele atenuante şi agravante.
Astfel sanctiunea contraventionala se aplica conform circumstantelor atenuante,agrvante,
Aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul tentativei
de contravenție, aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de

contravenţii, aplicarea sancţiunii mai blînde decît cea prevăzută de lege.
se consideră circumstanţe atenuante:
a) prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;
b) contribuţia la descoperirea contravenţiei;
c) săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care
întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;
e) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenţia.
(2) Se pot considera atenuante şi alte circumstanţe decît cele prevăzute la alin.(1).
se consideră circumstanţe agravante:
a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de
comportări;
b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor
stări excepţionale;
f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe.
Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere
această circumstanţă ca agravantă;
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă
de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori
altui factor.
(2) Circumstanţa agravantă prevăzută în partea specială a cărţii întîi ca element
constitutiv al contravenţiei nu poate fi luată în considerare la aplicarea sancţiunii.
(3) Enumerarea circumstanţelor agravante din prezentul articol este exhaustivă.
Aplicarea sancțiunii contravenționale în cazul tentativei de contravenție:
(1) La aplicarea sancțiunii pentru tentativa de contravenție se ține cont de circumstanțele
în virtutea cărora fapta nu şi-a produs efectul.
(2) Mărimea sancțiunii pentru tentativa de contravenție nu poate depăşi trei sferturi din
maximul celei mai aspre sancțiuni prevăzute la articolul corespunzător din partea specială
a cărții întîi pentru contravenția consumată.
Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de contravenţii

(1) În cazul în care una şi aceeaşi persoană săvîrşeşte două sau mai multe contravenţii, se
aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte.
(2) Dacă persoana este declarată vinovată de săvîrşirea a două sau mai multor
contravenţii, se aplică sancţiune pentru fiecare contravenţie în parte, stabilindu-se
definitiv sancţiunea pentru concurs de contravenţii prin absorbţia sancţiunii mai uşoare de
sancţiunea mai gravă ori prin cumulul sancţiunilor aplicate în limitele stabilite de
articolul care prevede sancţiunea mai gravă.
Aplicarea sancţiunii mai blînde decît cea prevăzută de lege
(1) Ţinînd cont de circumstanţele excepţionale ale cauzei, legate de scopul şi motivele
faptei, de rolul contravenientului în săvîrşirea contravenţiei, de personalitatea
contravenientului, de comportarea lui în timpul şi după consumarea contravenţiei, de alte
circumstanţe care micşorează esenţial gravitatea faptei şi a consecinţelor ei, precum şi de
contribuirea activă a participantului unei contravenţii săvîrşite în grup la descoperirea
acesteia, agentul constatator, după caz, procurorul, instanţa de judecată sau comisia
administrativă poate aplica o sancţiune sub limita minimă, prevăzută de partea specială a
cărţii a doua pentru contravenţia respectivă.
(2) Prevederile alin.(1) nu se aplică persoanelor care nu au executat sancţiunile
contravenţionale pentru faptele comise anterior sau au antecedente penale nestinse.
59. Expunețivă privitor la conținutul hotărîrii judecătoresti .
Hotărârea judecătorească trebuie să fie legală, întemeiată și motivată. Privitor la
conținutul hotărârii judecătorești, constă în parte introductivă, parte descriptivă și
dispozitiv.
Partea introductivă, cuprinde:
o Data și locul emiterii hotărârii
o Denumirea instanței judecătorești
o Numele și prenumele judecătorului, ale grefierului și ale părților, mențiunea
despre participarea părților la ședințe.
o Datele privind la persoana contravenientului ( nume, prenume, sata și locul
nașterii, adresa).
o Norma Convențională pe care se întemeiază soluționarea cauzei.
Partea descriptivă cuprinde:
o Circumstanțele constatate în judecarea cauzei.
o Probele pe care se întemeiază concluzia și motivele de respingere a probelor.
o Norma contravențională pe care se întemeiază soluționarea cauzei.
Partea dispozitivă, cuprinde:
o Soluția privind încetarea procesului contravențional, sau
o Soluția cu privire la vinovăția persoanei de săvârșirea contravenției imputate, după
caz va fi stabilită sancțiunea contravențională.
Pe lângă cele menționate, dispozitivul va cuprinde, după caz, soluția referitor la corpurile
delicte, modul și termenul de atac al hotărârii judecătorești.
Măsurile procesual de constrângere aplicate în conformitate cu legea art.432 C.C., în
privința contravenientului pentru lichidarea obstacolelor reale și posibile, ce apar în
procesul cercetării cauzelor. Agentul constatator este în drept să aplice:
a) reţinerea;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii cu numărul
de înmatriculare al acestuia;
A) Reţinerea
(1) Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi
aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului
contravenţional;
contravenţional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;
a) poliţie;
b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat, a regimului
zonei de frontieră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
de competenţa sa
B) Aducerea silită
(1) Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în
cazul în care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea
motive întemeiate, şi nu a informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea
prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
(11) Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este
b) se ascunde de instanță
(2) Aducerea silită se efectuează de către poliţie.
C) Înlăturarea de la conducerea vehiculului
(1) Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:
a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă
produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;
vehiculul.
ori localitățile Gîsca, Chițcani, Zahorna, Merenești și Cremenciug din raionul Căușeni și
conduce un mijloc de transport auto cu plăcuță cu număr de înmatriculare neutru sau cu
plăcuță cu număr de înmatriculare eliberate în unitățile administrativ-teritoriale din stînga
Nistrului sau municipiul Bender, cu excepția prevăzută la art. 53 alin. (22) din Legea
privind siguranța traficului rutier.
D) Persoana indicată la alin.(1) în situaţia de la lit.a) este obligată să accepte, la cererea
agentului constatator, testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de sînge şi de
eliminări ale corpului pentru analiză.
(3) Testarea alcoolscopică, examenul medical, prelevarea de sînge şi de eliminări ale
corpului pentru analiză se efectuează de un specialist abilitat cu asemenea atribuţii.
Pentru prezentarea cu bună ştiinţă a unei concluzii false, specialistul răspunde în
conformitate cu art.312 din Codul penal.
(4) Modul de efectuare a testării alcoolscopice, a examenului medical, precum şi de
constatare a gradului de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe, se stabileşte de
Guvern.
E) Interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea
plăcilor cu numărul de înmatriculare
(1) Se interzice exploatarea vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de
înmatriculare în cazul constatării abaterilor de la condiţiile tehnice pentru admiterea în
circulaţie a vehiculelor, prevăzute de legislaţia în vigoare.
(2) Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în cazurile în care:
vigoare;
d) vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase şi/sau sonore speciale fără autorizarea
respectivă;
vizual al conducătorului
F) Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier

(1) Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea
(2) Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier se aplică pînă la momentul
achitării sancţiunii pentru contravenţia respectivă, cu excepţia contravenţiilor prevăzute
la art.197 alin.(1)–(3) şi (17), pentru care măsura de suspendare se va aplica pe un termen
de 6 luni
G) Amenda judiciară
Amenda judiciară este o sancțiune bănească care se aplică de către instanța de judecată
persoanei care a comis o abatere în cursul procesului contravențional, conform art. 201
din Codul de procedură penală aplicat corespunzător.
H) Punerea sub sechestru
(1) Punerea sub sechestru este o măsură procesuală de constrîngere care poate fi aplicată
de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, la solicitarea agentului
constatator a organului abilitat cu dreptul de examinare şi/sau soluţionare a contravenţiei
respective sau a procurorului, pentru a asigura eventuala confiscare specială, precum şi
pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii.
(2) Punerea sub sechestru a bunurilor pentru a asigura eventuala confiscare specială şi
pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii poate fi aplicată asupra bunurilor
persoanei în privința căreia s-a pornit proces contravențional. Punerea sub sechestru,
pentru a asigura eventuala confiscare specială, poate fi aplicată şi asupra bunurilor altor
persoane care le-au acceptat, ştiind despre dobîndirea ilegală a acestora.
61. Determinați procesul de constatare al faptei contravenționale de către agentul
constatator.
Constatarea faptei contravenționale se subînțelege acțiunea privind stabilirea și analiza
juridică a fapte antisociale comise, încadrarea ei într-o anumită normă a dreptului
contravențional.
Procesul de constatare al faptei contravenționale înseamnă activitatea desfășurată de
agentul constatator, de colectare și de administrare a probelor privind existența
contravenției, deciziei privind examinarea contravenției în temeiul constatării agentului
constatator, de aplicare a sancțiunii contravenționale, de trimitere a dosarului după caz
funcționarului abilitat.
Etapele fazei de constatare a faptei contravenționale:
• Sesizarea agentului constatator privind săvârșirea unei fapte ilicite.
• Analiza informației cu privire la comiterea unei fapte antisociale.
• Începerea procesului contravențional.
• Cercetarea propriu-zisă a cazului, studierea probelor, analiza personalității
făptuitorului.
• Documentarea procesuală a rezultatelor cercetării efectuate.
• Încetarea procedurii contravenționale, sau după caz întocmirea procesului verbal.
• Emiterea decizie privind aplicarea pedepsei contravenționale.
• Aducerea deciziei aplicate la cunoștința persoanelor interesate.
• Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale.
• Determinarea cauzelor și condițiilor care au favorizat săvârșirea contravenției și
luarea de măsuri pentru eliminarea lor.
62. Expuneți temeiurile de încetare a procesului contrravențional.
Procesul contravențional va fi încetat în cazurile în care
 nu există faptul contravenției,
 persoana presupusă a fi făptuitor a decedat,
 termenul prescripției tragerii la răspundere contravențională a expirat,
 în cazul depistării contravenției flagrante,
 Procesul verbal încheiat de un agent constatator care nu a constatat personal
contravenția și nu a consemnat declarațiile eventualilor martori, este lovit de nulitate.
 Neconsemnarea în procesul verbal cu privire la contravenție a mențiunilor privind
numele, prenumele și funcția agentului constatator, la fel numele, seria și numărul de
identitate a făptuitorului, lipsa circumstanțelor comiterii, lipsa faptei contravenționale,
lipsa datei și a semnăturii atrage nulitatea absolută a procesului verbal, respectiv și
încetarea procesului contravențional.
63. Redaţi noţiunea, scopul, sarcinile şi principiile de bază ale procesului
contravenţional.
Procesul contravențional este activitatea desfășurată de autoritatea competentă, cu
participarea părților și a altor persoane titulare de drepturi și de obligații, având ca scop
constatarea contravenției, examinarea și soluționarea cauzei contravenționale, constatarea
cauzelor și condițiilor care au contribuit la săvârșirea contravenției.
Altfel spus, procesu cotnravenționa este activitatea reglementată de lege pentru
soluționarea litigiilor apărute dintre părțile raportului contravențional. Rezultă că
procesul contravențional constituie o totalitate de activități consecutive stabilite de partea
procesuală a codului contravențional care are drept scop final, în linii generale, aplicarea
sancțiunii contravenționale persoanei care este vinovată de săvârșirea contravenției.
Scopul procesului contravențional constă în constatarea contravenției, examinarea și
soluționarea cauzei contravenționale, constatarea cauzelor și condițiilor care au contribuit
la săvârșirea contravenției. De asemenea, procesul contravențional are ca scop și
reeducarea cotnravenientului prin aplicarea sancțiunii corespunzătoare.
Scopul procesului contravențional poate fi atins numai prin efectuarea anumitor sarcini,
acestea fiind-
 Clarificarea la timp, deplină și obiectivă a împrejurărilor fiecărui caz-
respectarea termenelor prevăzute de Codul contravențional. În procesul constatării
faptei contravenționale comise, efectuării cercetării cazului, în baza probelor acumulate,
este necesar a stabili- este încălcată norma materială a dreptului cotnravențional sau
nu, a sabili vinovăția făptuitorului, precum și circumstanțele atenuante sau agravante
ale faptei, etc.
 Soluționarea cazului cotnravențional în strictă conformitate cu legislația-
înseamnă că decizia cu privire la aplicarea sancțiunii contravenționale trebuie să fie
adoptată în corespundere cu cerințele legislației.
 Asigurarea executării hotărârii adoptate privind aplicarea sancțiunii
contravenționale- orice sancționare contravențională își va atinge scopul, dacă
hotărârea respectivă va fi luată la timp și pe deplin executată. Întru realizarea acestei
sarcini, sunt encesare- anunțarea la timp a deciziei asupra cauzei și înmânarea copiei de
decizie, respectarea prescripției de executare a deciziilro cu privire la aplicarea
sancțiunilor contravenționale.
 Stabilirea cauzelor și a condițiilor ce au contribuit la comiterea contravențiilor-
asigură efectuarea profilaxiei generale a contravenționalității, prevenirea de noi
contravenții.
 Prevenirea contravențiilor
 Educarea cetățenilor în spiritul respectării legilor
Principiile procesului contravențional sunt -

• Prezumţia de nevinovăţie
Persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii se consideră nevinovată atîta timp cît
vinovăţia sa nu este dovedită
Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa.
Concluziile despre vinovăţia persoanei în săvîrşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate pe
presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează
în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional.
• Inviolabilitatea persoanei
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Persoana pasibilă de
răspundere contravenţională poate fi reţinută sau supusă constrîngerii numai în cazuri
excepţionale, urmînd să fie tratată cu respectul demnităţii umane.
Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, drepturile sale şi motivele reţinerii,
circumstanţele faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei săvîrşire îi este imputată.
Persoana reţinută ilegal sau persoana în a cărei privinţă temeiurile reţinerii au decăzut
urmează să fie eliberată imediat.
Percheziţia, examinarea corporală, alte acţiuni procesuale care aduc atingere
inviolabilităţii persoanei pot fi efectuate fără consimţămîntul acesteia numai în condiţiile
Codului contravențional .
În timpul procesului contravenţional nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sînt
interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa ori sănătatea omului.
• Libertatea de mărturisire împotriva sa
Nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale
apropiate, a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia.
Persoana căreia autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională îi propune
să facă declaraţii demascatoare împotriva sa ori a rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei,
logodnicului/logodnicei este în drept să refuze să facă declarații şi nu poate fi trasă la
răspundere pentru aceasta.
• Dreptul la apărare
(avocat).
În momentul pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze
arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează un avocat care acordă
• Limba în care se desfăşoară procesul contravenţional şi dreptul la interpret
Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat.
Persoana care nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi
materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii prin interpret.
Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor
care participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi
în limba de stat.
• Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori
Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea
procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor
noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărîrea de
încetare a procesului contravențional.
• Accesul liber la justiţie
Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de judecată
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale
legitime.
Orice persoană are dreptul la examinarea şi la soluţionarea cauzei sale în mod echitabil,
în termen rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială,care să acţioneze în
conformitate cu legea.
Autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională are obligaţia de a lua toate
măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele a circumstanţelor cauzei,
de a evidenţia atît circumstanţele care dovedesc vinovăţia persoanei, cît şi cele care
dezvinovăţesc persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, precum şi
circumstanţele atenuante sau agravante.
64. Explicați esența dreptului de a nu fi urmărit și pedepsit de mai multe ori pentru una
și aceeași faptă.
Potrivit principiului individualizării răspunderii contravenționale și sancțiunii
contravenționale, relevă regula principală precum nimeni nu poate fi supus de două ori
pentru una și aceeași faptă. Principiul dat fiind de o importanță colosală, deoarece este o
garanție a ordinii publice, constă în apărarea drepturilor și libertăților legitime ale
persoanei, inclusiv a contravenientului și a altor valori ocrotite de lege, în soluționarea
cauzelor precum și în prevenirea săvârșirii de noi contravenții.
65. Stabiliți delimitarea legislaţiei contravenţionale de legea contravenţională.
Structura codului contravențional.
Legislatia contraventionala reprezinta o grupare mai largă de norme şi instituții juridice,
care sunt legate între ele prin obiectul lor comun (un complex de relații sociale pe care le
reglementează), prin anumite principii comune, ce stau la baza lor, precum și prin
unitatea de metodă folosită în reglementarea relațiilor sociale respective, potrivit
intereselor din societatea respectivă, formează ramura de drept.
Prin legea contraventionala intelgem prezentul cod al RM care cuprinde norme de drept
ce stabilesc principiile şi dispoziţiile generale şi speciale în materie contravenţională,
determină faptele ce constituie contravenţii şi prevede procesul contravenţional şi
sancţiunile contravenţionale.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale
persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în
soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi
contravenţii.
Codul Contraventional al Rm este separat in 2 compartimente :Cartea inati dreptul
material si Cartea a 2 dreptul procesul.
66. Expuneți principiile procesului contravenținal.
Însăși Codul contravențional stabilește faptul că Procesul contravenţional se desfăşoară
pe principii generale de drept contravenţional, în temeiul Constituției, al codului
contravențional, al Codului de procedură penală în cazurile expres prevăzute, precum şi
al normelor dreptului internaţional şi ale tratatelor internaţionale cu privire la drepturile şi
libertăţile fundamentale ale omului la care Republica Moldova este parte.
Prezumţia de nevinovăţie
Persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii se consideră nevinovată atîta timp cît
vinovăţia sa nu este dovedită
Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa.
Concluziile despre vinovăţia persoanei în săvîrşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate pe
presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate se interpretează
în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional.
• Inviolabilitatea persoanei
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Persoana pasibilă de
răspundere contravenţională poate fi reţinută sau supusă constrîngerii numai în cazuri
excepţionale, urmînd să fie tratată cu respectul demnităţii umane.
Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, drepturile sale şi motivele reţinerii,
circumstanţele faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei săvîrşire îi este imputată.
Persoana reţinută ilegal sau persoana în a cărei privinţă temeiurile reţinerii au decăzut
urmează să fie eliberată imediat.
Percheziţia, examinarea corporală, alte acţiuni procesuale care aduc atingere
inviolabilităţii persoanei pot fi efectuate fără consimţămîntul acesteia numai în condiţiile
Codului contravențional .
În timpul procesului contravenţional nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sînt
interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa ori sănătatea omului.
• Libertatea de mărturisire împotriva sa
Nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale
apropiate, a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia.
Persoana căreia autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională îi propune
să facă declaraţii demascatoare împotriva sa ori a rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei,
logodnicului/logodnicei este în drept să refuze să facă declarații şi nu poate fi trasă la
răspundere pentru aceasta.
• Dreptul la apărare
(avocat).
În momentul pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze
arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează un avocat care acordă
• Limba în care se desfăşoară procesul contravenţional şi dreptul la interpret
Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat.
Persoana care nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate actele şi
materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii prin interpret.
Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor
care participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi
în limba de stat.
• Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori
Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea
procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor
noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărîrea de
încetare a procesului contravențional.
• Accesul liber la justiţie
Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de judecată
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale
legitime.
Orice persoană are dreptul la examinarea şi la soluţionarea cauzei sale în mod echitabil,
în termen rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială,care să acţioneze în
conformitate cu legea.
Autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională are obligaţia de a lua toate
măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele a circumstanţelor cauzei,
de a evidenţia atît circumstanţele care dovedesc vinovăţia persoanei, cît şi cele care
dezvinovăţesc persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, precum şi
circumstanţele atenuante sau agravante.
67. Determinați prezența stării de iresponsabilitate asupra răspunderii
contravenționale.
Iresponsabilitatea presupune, atat un factor intelectiv, care consta in capacitatea persoanei
de a infelege ceea се face, de a distinge caracterul periculos al unor fapte de caracterul
nepericulos al altora, cat si factorul volitiv, care consta in puteегea ei de a se conduce si a
fi stapana pe faptele sale. Persoanele, carora le lipsesc asemenea insusiri, nu pot fi
considerate subiecti ai contravenfiilor, deoareсe faptele lor nu oglindesc o pozifie
сongtienta, astfel ca sancfiunea nu ar fi in masurd sa le corijeze. Doar о persoana
responsabila este pasibila de pedeapsa contravenfionala, find inadmisibil a sanctiona pe
cineva pentru comiterea unei fapte, de рericolul si caracterul ilicit al сӑreia faptuitorul nu-
gi da seama. Este in stare de iresponsabilitate persoana care savargeste o fapta, aflandu-se
m imposibilitatea de a congtientiza sau a dirija acfiunile sale, din cauza unei boli psihicе
cronice, unei tulburari temporare a activitafii psihice, a alienarii mintale sau a unei alte
stari psihice patologice.
68. Enumeraţi şi descrieţi participanţii la procesul contravenţional.
În calitate de participant la procesul contravenţional pot apărea următoarele persoane:
1) Agentul constatator care este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în
limitele competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de Codul
contravenţional.
2) Procurorul participă la procesul contravenţional în limitele competenţei stabilite de
Codul contravenţional. Procurorul este în drept: să pornească procesul contravenţional; să
aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională; să participe la examinarea
cauzei în instanţă de judecată atunci cînd procesul contravenţional a fost pornit de el.
3) Victima - persoana fizică sau persoana juridică căreia, prin contravenţie, i-au fost
cauzate prejudicii morale, fizice sau materiale. Victima are dreptul: la înregistrarea
neîntîrziată a cererii sale în modul stabilit, la soluţionarea cererii de către agentul
constatator, la informare privitor la decizia adoptată; să prezinte documente, alte mijloace
de probă în vederea confirmării pretenţiilor sale; să-şi retragă cererea în cazurile
prevăzute de lege; să atace decizia autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională; să fie asistată în procesul contravenţional de un apărător ales;
4) Martorul este persoana citată în această calitate de către autoritatea competentă, care
are cunoştinţă despre vre-o faptă sau împrejurare de natură să servească aflării adevărului
în procesul contravenţional.
5) Specialistul - persoana neinteresată de rezultatele cauzei contravenţionale, cu
suficiente cunoştinţe şi deprinderi speciale pentru a acorda ajutor agentului constatator
sau instanţei de judecată, chemată să participe la efectuarea acţiunilor procesuale.
6) Expertul - persoana neinteresată de rezultatele cauzei contravenţionale, avînd
cunoştinţe speciale, numită să efectueze investigaţii în cazurile prevăzute de Codul
contravenţional şi să prezinte raport în baza lor.
7) Interpret sau traducător este persoana care poate traduce din o altă limbă, poate
interpreta semnele celor muţi ori surzi, cunoaşte terminologia juridică, nu este interesată
de rezultatele cauzei contravenţionale şi acceptă să participe în această calitate. Persoana
este desemnată în calitatea de interpret sau de traducător de către agentul constatator sau
de instanţa de judecată.
8) Apărătorul - persoana admisă în profesia de avocat avînd dreptul să participe la
procesul contravenţional pentru a asigura asistenţă juridică sau a reprezenta partea pe
care o asistă în bază de contract sau din oficiu
69. Apreciați rolul agentului constatator în cadrul unui proces contravențional.
Agentul constatator este un reprezentant al autorităților publice competente, care
întreprinde acțiuni pentru a identifica existența cazului în a cărui rază teritorială s-a
săvârșit contravenția precum și de a administra probele. Acesta poate aplica sancțiunile
prevăzute în partea specială a cărții a doua în limitele competenței și numai în exercițiul
funcțiunii. Un rol esențial îi atribuie competența de aplicare a sancțiunii, are
împuternicirea de a expune verdictul pe marginea examinării în limitele competenței sale.
Precum și agentul constatator poate constata contravenții ale căror constatate, soluționare
și sancționare sunt atribuite competenței altor organe, astfel agentul constatator va remite
organelor respective procesele verbale de constatare a contravențiilor
70. Enumeraţi şi descrieţi autorităţile competente să soluţioneze cauze contravenţionale.
Sînt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
a) instanţa de judecată;
b) procurorul;
c) comisia administrativă;
d) agentul constatator
Instanța de judecată- În procesul contravențional instanța de judecată are rolul unuia
dintre organele care examinează și aplică sancțiunea contravențională. Trebuie menționat
faptul că instanța judecă toate cauzele cu privire la contravenții, cu excepția
 celor atribuite competenței altor organe,
 cauzele contravenționale în privința minorilor,
 alte cauze cum ar fi Neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de
instruire a copilului, Împiedicarea exercitării dreptului de a comunica cu copilul şi de a-l
educa, Încălcarea legislaţiei cu privire la protecţia specială a copiilor aflaţi în situaţie de
risc şi a copiilor separaţi de părinţi, Discriminarea în domeniul învăţămîntului,
Neîndeplinirea cerinţelor legitime ale deputatului în Parlament, Manifestarea lipsei de
respect faţă de instanţa de judecată sau faţă de Curtea Constituţională, Imixtiunea în
activitatea Ombudsmanului, etc.
 cauzele contravenţionale în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de
constrîngere- reținerea și interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea
plăcii cu numărul de înmatriculare al acestuia.
 cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea
unei sancţiuni din următoarele:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
 cauzele contravenționale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea
unei măsuri de siguranță dintre cele care urmează:
– expulzarea;
Competenţa procurorului
(1) Procurorul examinează contravenţiile prevăzute cele pe care le-a depistat în exerciţiul
funcţiunii. (2) În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din
cauza că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răspundere penală
a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională, procurorul dispune pornirea
procesului contravenţional şi ori examinează cauza în limitele competenţei sale, ori
expediază materialele acumulate, conform competenţei, altor organe pentru examinare.
(3) Prin ordonanţă motivată, procurorul poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu
excepţia sancţiunii a cărei aplicare este de competenţa instanţei de judecată. Competenţa
comisiei administrative
(1) Comisia administrativă examinează contravenţiile Şedinţa comisiei ad ministrative
este deliberativă dacă la ea este prezentă simpla majoritate a membrilor ei. (3) Deciziile
comisiei administrative se adoptă cu majoritatea simplă de voturi ale membrilor comisiei
prezenţi la şedinţă Competenţa agentului constatator (1) Cauza contravenţională se
soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvîrşită contravenţia.
Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în limitele
competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii.
(2) Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi
sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe. În astfel de cazuri, agentul va
remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.
Agentul constatator- soluționează cauza contravențională, în a cărui rază teritorială a fost
săvârșită contravenția. Acesta poate aplica sancțiunile prevăzute în partea specială a cărții
a doua în limtiele competenței și numai în exercițiul funcțiunii.
Agentul constatator poate constata contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi
sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe. În astfel de cazuri, agentul va
remite organelor respective procesele-verbale de constatare a contravenţiilor.
Este competent să examineze doar cazurile pe care personal le-a constatat, le-a reținut în
gestiune, precum și cazurile care i-au fost distribuite pentru examinare în baza unei
dispoziții, prin care este desemnat ca agent constatator pe cazul concret. Deci,
funcșionarul cu atribuții de agent constatator poate prelua examinarea unui caz
contravnțional deja inițiat de către alt agent constatator, doar în cazul în care de către
superior este emisă o dispoziție în acest sens.
71. Identificați măsurile de siguranță. Cine le aplică și care este procedura aplicării acestora.
Improtanța măsurilor de siguranță este prevăzută de art 439/4, care stipulează că scopul
acestora constă în înlăturarea consecințelor faptei, a pericolului ori pentru a preveni
săvîrşirea faptelor contravenţionale.
In componenta aceluiasi articol gasim 4 masuri de siguranta:
În procesul contravențional, în scopul înlăturării consecințelor faptei, a unui pericol ori
pentru prevenirea săvîrşirii faptelor contravenționale prevăzute de prezentul cod, chiar
dacă nu sînt întrunite condițiile de tragere la răspundere contravențională, se poate aplica
una sau mai multe din următoarele măsuri de siguranță:
a) expulzarea;
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor;
c) confiscarea specială;
d) ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport.
Articolul 4395. Expulzarea
(1) Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe
teritoriul Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o
contravenție prevăzută de prezentul cod. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări
de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte socialmente periculoase de către aceste
persoane.
(2) Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a
fost recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
contravenție;
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei
stări de pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei
stări fiind posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii
Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că
în statul respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională,
(3) În privința cetățenilor străini şi apatrizilor care nu pot fi expulzați imediat,
instanța de judecată poate dispune luarea în custodie publică, cu plasarea acestora în
Centrul de Plasament Temporar al Străinilor pe un termen de cel mult 6 luni.
(4) În cazul în care expulzarea însoțeşte sancțiunea arestului contravențional,
aducerea la îndeplinire a expulzării are loc după executarea sancțiunii.
(5) La aplicarea expulzării persoanelor indicate la alin. (1) se va ține cont de
dreptul la respectarea vieții private a acestora.
Articolul 4396. Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi
arbuştilor
(1) Demolarea construcțiilor neautorizate se aplică în cazul faptelor prevăzute la
art.116, 134, 168, art.177 alin.(3), art.178, 179 şi 226 şi atrage, după caz, remedierea
construcțiilor afectate în urma intervențiilor neautorizate.
(2) Defrişarea arborilor şi arbuştilor se aplică în cazul contravenției prevăzute la
art. 168.
(3) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se
dispun de către instanța de judecată şi pot fi aplicate chiar dacă este înlăturată
răspunderea contravențională în temeiul art. 26 sau procesul contravențional a încetat în
temeiul art. 441 alin. (1) lit. f).
(4) Demolarea construcțiilor neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor se
execută de către contravenient pe cont propriu sau de către autoritățile administrației
publice locale din contul proprietarului.
(5) Modul de demolare a construcțiilor neautorizate şi de defrişare a arborilor şi
arbuştilor se stabileşte de către Guvern.
Articolul 4397. Confiscarea specială
(1) Confiscarea specială constă în trecerea forțată şi gratuită în proprietatea
statului a bunurilor indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu
pot fi găsite sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
(2) Sînt supuse confiscării speciale bunurile:
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de
aceste bunuri;
contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul
desfăşurării procesului contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din
contravenții sau din veniturile generate de aceste bunuri.
(3) Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul
agentului constatator.
(4) În cazul contravențiilor prevăzute la art. 79 alin. (3), art. 287 confiscarea
specială se aplică de către reprezentantul Serviciului Vamal abilitat să examineze cauza
contravențională.
(5) Pînă la pronunțarea hotărîrii cu privire la confiscarea specială, agentul
constatator dispune restituirea către proprietar sau către posesorul legal al bunurilor uşor
alterabile, în acest caz confiscîndu-se contravaloarea lor.
(6) Dacă bunurile rezultate din săvîrşirea contravenției şi veniturile de la aceste
bunuri au fost comasate cu bunurile dobîndite legal, se confiscă acea parte din bunuri sau
contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din săvîrşirea
contravenției şi a veniturilor de la aceste bunuri.
(7) Dacă bunurile indicate la alin. (2) lit. a) și b) aparțin sau au fost transferate
oneros unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau
originea bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost
transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre
scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
(8) Confiscarea specială se poate aplica chiar dacă făptuitorul este eliberat de
răspundere contravențională.
(9) Confiscarea specială nu se aplică în cazul contravențiilor săvîrşite prin
intermediul unui organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
Articolul 4398. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport
(1) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin
ridicarea permisului de conducere pînă la pronunţarea hotărîrii judecătoreşti asupra
cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport are
drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier.
(2) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se
aplică de către instanţa de judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de
examinare a contravenţiilor pentru care se prevede sancţiunea privării de dreptul de a
conduce mijloace de transport.
(3) Instanţa de judecată examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii,
demersul agentului constatator cu privire la ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport, cu emiterea unei încheieri care va conţine una
dintre următoarele soluţii:
a) admiterea demersului agentului constatator şi ridicarea provizorie a permisului
de conducere a mijloacelor de transport;
b) respingerea demersului agentului constatator şi restituirea permisului de
conducere titularului.
aplică de instanţa de judecată pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim al
sancţiunii de privare de drept special prevăzut de sancţiunea normei contravenţionale.
(5) Termenul executării măsurii de siguranţă de ridicare provizorie a permisului
de conducere a mijloacelor de transport se include în termenul de executare a sancţiunii
de privare de drept special de a conduce mijloace de transport.
poate aplica chiar dacă făptuitorul este eliberat de răspundere contravenţională.
(7) În cel mult 3 zile de la data pronunţării încheierii, copia de pe aceasta se
înmînează agentului constatator şi persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul
contravenţional sau se remite acestora în cazul în care nu au fost prezente la şedinţa de
judecare a cauzei contravenţionale, faptul expedierii consemnîndu-se în dosar.
72. Prescripţia răspunderii contravenţionale. Efectele acesteia.
Prescripția răspunderii contravenționale înlătură răspunderea contravențională din cauză
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege .Prescripția aplicării sancțiunii
contravenționale este o cauză ce stinge raportul juridic contravențional de conflictt
deoarece nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp prevăzută de legea contravențională.
Termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de un an și curge de
la data săvârșirii contravenției până la data rămânerii definitive a hotărârii. Curgerea
termenului de prescripție se suspendă dacă persoana care a săvârșit contravenția se
sustrage de la procesul contravențional O persoana nu poate fi trasa la raspundere
contraventionala daca de la data savarsirii contraventiei a trecut un an fara a fi savarsita o
alta contraventie
73. Efectuați o caracteristică a probelor în procesul contravenţional.
Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la
constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la
Clasificarea probelor și tipurile de probă au o importanță teoretică și practică, ea ajută să
înțelegem mai profund esența probelor clasificate, a le sistematiza la nivel teoretic. Prin
aceasta se contribuie la perfecționarea regimului procesual de utilizare a probelor, la
raționalizarea procedeelor de acumulare și verificare a probelor.
1) După caracterul lor-
a) Probe în acuzare- indică faptul că contravenția a fost comisă de persoana care
este bănuită de comiterea acesteia, dar indică și vinovăția persoanei în cauză, paote chiar
și o circumstanță agravantă.
b) Probe în apărare- constată inexistența contravenției, dovedirea nevinovăției
făptuitorului, o vină sau pedeapsă mai redusă, o circumstanță atenuantă.
Această clasificare are importanță deoarece o anumită probă nu întotdeauna are un
caracter univoc în a confirma sau a înlătura învinuirea adusă unei anumite persoane cu
privire la săvârșirea unei contravenții.
2) După sursa din care provin-
a) Probe imediate (nimjlocite sau primare)- acestea sunt obținute din surse
originale, din „prima sursă”. Astfel de probă este declarația unui martor ocular, care
relatează despre faptele care le-a perceput, conținutul procesului-verbal de examinare a
corpurilor delicte, originalul unui înscris, etc,
b) Probe mediate (mijlocite sau secundare)- sunt obșinute dintr-o altă sursă care
nu provind direct din izvorul lor, cum ar fi declarția unui martor care a auzit de unele
imprejurări importante în cauza contravențională.
Această clasificare are importanță întrucăt autoritățile judiciare sunt interesate să obțină
probe din prima sursă, care este mai sigură.
3) După legătura cu obiectul probațiuniii-
a) Probe directe- dovedesc în mod direct actul princiapl, care formează obeictul
cauzei contravenționale, dovedes în mod nemijlocit vinovăția sau nevinovăția persoanei.
b) Probele indirecte- nu pto dovedi vinovăția sau nevinovăția , reprezintă anumite
împrejurări, cu ajutorul cărora se poate deduce actul principal. Aceste probe pot conduce
la anumite concluzii în procesul examinării cauzei contravenționale numia în măsura în
care se colaborează cu conținutul altor probe.
O singură probă indirectă este insuficientă, pentru a servi la soluționarea cauzei. Este
necesar ca ansamblul probelor indirecte să conducuă la o singură concluzie cu privire la
existența faptului principal. Probațiunea cu dovezi indirecte este mai dificilă, în ea fiind
necesar să fie acumulate mai multe probe strâns legate între ele.
Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, potrivit convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele
administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege.
Fiecare probă urmează a fi apreciată sub toate aspectele din punctul de vedere al
pertinenţei, concludenţei, utilităţii şi veridicităţii ei.
Ca o probă să fie admisibilă ea trebuie să fie adminsitrată de un subiect competent (cum
ar fi agentul constatator) , prin intermediul mijlocului cuvenit, adică prin actul procesual-
contravențional respectiv, efectuat în cadrul procesului, ci nu în afara lui. De asemenea,
ca o probă să fie admisibilă ea trebuie să fie administrată prin procedura cuvenită, adică
respectarea termenilor procesuali, acțiunilor procesuale. Proba se consideră inadmisibilă,
dacă este obținută din altă probă cu încălcarea procedurii prevăzute de legislație( fructul
pomului otrăvit). Dacă mijloacele de probă au fost obținute cu încălcări în cadrul
percheziției, ridicării de obiecte sau documente, sau cercetări la fața locului, atunci se
exlcud din dosar nu doar procesele-verbale ale acțiunilor procesuale respective, dar și
onbiectele ridicate, precum și rapoartele de expertiză privind aceste obiecte. La fel va fi
admisibilă proba care conține date autentice, care pot fi verificate în orice moment.
Se prezumă proba ca fiind admisibilă în cazul în care adminsitrarea a fost efectuată cu
respectarea prevederilor legale.
Nu pot fi admise ca probe datele care au fost obţinute:
a) prin violenţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere;
b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice;
c) prin încălcarea esenţială a drepturilor şi libertăţilor constituţionale ale persoanei,
inclusiv a dreptului la apărare sau a dreptului la interpret/traducător.
Prin pertinență se înțelege legătura dintre conținutul probei și circumstanțele care necesită
a fi probate într-o cauză contravențională. Se ține cont de 2 aspecte- dacă se include în
faptul care va fi dovedit drept probă în obiectul probațiunii, și dacă este în stare proba să
constate acest fapt.
Concludente sunt probele care influențează direct asupra soluționării cauzei
contravenționale.
Utile sunt probele concludente care, prin informațiile ce le conțin, sunt necesare
soluționării cauzei. De exemplu, într-o cauză contravențională unde sunt mai mulți
martori oculari este inutilde a-I audia pe toți, deoarece informația pe care o dețin este
aceeași.
74. Expuneți modul și condițiile de atrage la răspundere contravențională a minorului.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea
specială a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază
materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru
problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate
aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu caracter educativ conform Codului penal:
a) avertismentul;
b) încredinţarea minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc
sau organelor specializate de stat;
c) obligarea minorului să repare daunele cauzatem luându-se în considerare starea
materială a minorului;
d) obligarea minorului de a urma un curs de reabilitare psihologică;
e) obligarea minorului de a urma cursul de învăţămînt obligatoriu;
f) obligarea minorului de a participa la un program probaţional.
Minorului îi pot fi aplicate concomitent cîteva măsuri de constrîngere cu caracter
educativ.
75. Estimaţi interdependenţa dintre cauzele care influenţează la aplicarea răspunderii
contravenţionale şi temeiurile care inlatura aplicarea răspunderii contravenţionale.
Deosebirea dintre cauzele care inlatura raspunderea contraventionala si cele care exclud
sau influenteaza la aplicarea raspunderii contraventionale,deriva insaşi din conditia deja
mentionata,adica putem spune ca unele inatura caracterul contraventional a l faptei,pe
cind altele inlatura raspunderea contrav precum si influenteaza la aplicarea raspunderii
contrav. O alta deosebire ar fi ca inlaturarea raspunderii contrav,nu duce la inlaturarea
caracterului contraventional al faptei,ci doar inlatura aplicarea sau executarea
sanctiunii,pe cind cauzele care inlatura caracterul contraventional al faptei,sunt acele
cauze,prin intermediul carora,fapta contraventionala nu mai este considerata contraventie.
Daca e sa ne referim la cauzele care influenteaza la aplicarea raspunderii
contravetnionale,acestea,prin calitatea lor au menirea,ori de a inaspri sanctiunea
contrav,ori de a o usura,luind in consideratie anumite criterii.
76. Numiți în ce cazuri persoana este considerată făptuitor, contravenient, delicvent.
Făptuitor - poate fi considerată persoana fizică, față de care există anumite probe, precum
că ea a săvârșit o contravenție. Persoana care a comis o faptă antisocială periculoasă și
față de care a fost intentată procedura contravențională are statut juridic de făptuitor până
la în- cheierea procesului-verbal cu privire la contravenție.
Delincvent este considerat faptuitorul a carui vinovatie in comiterea unei contravenții
este dovedită. El va avea acest statut juridic până la pronunțarea hotărârii, rămasă
definitivă, cu privire la aplicarea față de el a sancțiunii contravenționale.
Contravenient este persoana trasa la raspundere contraventionala din momentul obtinerii
fortei juridice a hotaririi privind aplicarea pedepsei contraventionale.
Este considerat faptuitor persoana in cazurile in care a fost declansata procedura
contraventionala.
Este considerat contravenient persoana fata de care s-a pronuntat o hotarare ramasa
definitiva ,cu privire la aplicarea sanctiunii contraventionale
Este considerat delincvent persoana fata de care a fost incheiat un proces verbal cu
privire la contraventie
77. Determinați procedura de documentare a minorului pentru contravenția comisă și
pasibilă de răspundere contravențională.
Aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum şi a reprezentantului legal al minorului
a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387 ale prezentului cod, precum şi a
consecinţelor examinării contravenţiei în procedură simplificată;
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă contraventionala, agentul constatator, procurorul
sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii
administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La demersul agentului
constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu
caracter educativ conform art.104 din Codul penal.( avertismentul;b) încredinţarea
minorului pentru supraveghere părinţilor, persoanelor care îi înlocuiesc sau organelor
specializate de stat;c) obligarea minorului să repare daunele cauzate. La aplicarea acestei
măsuri se ia în considerare starea materială a minorului;d) obligarea minorului de a urma
un curs de reabilitare psihologică;e) obligarea minorului de a urma cursul de învăţămînt
obligatoriu;f) obligarea minorului de a participa la un program probaţional.)
Agentul constatator expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii publice
locale pentru problemele minorilor şi, după caz, poate solicita, prin demers, instanţei de
judecată aplicarea faţă de minor a măsurii de constrîngere cu caracter educativ conform
prevederilor art.104 din Codul penal.
În cazul în care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional este un
minor, în procesul-verbal se va consemna şi numele, prenumele, domiciliul părinţilor sau
ale altor reprezentanţi legali.
78. Redaţi noţiunea, esenţa şi importanţa probelor în procesul contravenţional.
Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc
la constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la
Probele joacă un rol important în procesul contravențional, deoarece în scopul stabilirii
evenimentelor contravenției și a altor circumstanțe, care au avut loc în trecut și nu pot fi
reproduse în toate amănuntele, probele este unica osibilitate admisibilă cunoașterii
retrospectie a ceea ce s-a întâmplat în realitatea obiectivă. Probele contribuie la aflarea
adevărului în procesul contravențional, ele reprezentând niște dovezi. De asemenea, orice
acuzație ce se aduce în adresa făptuitorului ea trebuie probată, dar nu afirmată prin
simplul cuvânt al agentului constatator, aici venind în ajutor probele. Respectiv, prin
probe se asigură certitudinea judicară , după criteriul adevărului real, adică pot arunca o
lumină asupra existenței faptei contravenționale sau asupra vinovăției făptuitorului.
79. Care este rolul amenzii în cadrul sancțiunilor contravenționale. Descrieți procedura
de aplicare.
Rolul amenzii in cadrul sanctiunilor contraventionale este de a preveni si a combate
faptele ilicite.Potrivit art 32 a Codului Contraventional ,amenda este o este o măsură de
constrangere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare care este aplicat persoanelor
care au savarsit o contraventie.Prin aplicarea ei, se previne comiterea altor
contraventii.Amenda se stabileste in unitati conventionale,iar o unitate este egala cu 50
lei.
Persoanelor fizice ea se aplica de la una la 500 u.c ,iar persoanelor juridice de la 10 la
1500 u.c. Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de
zile de la data stabilirii acesteia, sau poate fi achitata in jumatate, în cel mult 3 zile
lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de aplicare a sancţiunii
contravenţionale.
80. Estimaţi importanţa executarii hotărîrilor cu privire la sancţiunile contravenţionale.
Executarea hotărârii cu privire la sancțiunea contravențională are o importanță deosebită,
prin contribuirea pe care o realizează în procesul de consolidare a justiției. Anume prin
executarea hotărârii cu privire la sancțiunea contravențională făptuitorul este pedepsit, cu
alte cuvinte, este transpusă în realitate hotărârea instanței de judecată cu privire la cauzele
contravenționale. Dacă nu ar fi executată hotărârea instanței de judecată, nu am mai vorbi
despre eficacitatea răspunderii contravenționale, care are scopul de a preveni alte fapte
contravenționale, reeduca persoanele vinovate, promova dreptatea și justiția, consolida
ordinii socială. Sancțiunea contravențională nu ar trebui doar constatată, dar și realizată,
acel vinovat să-și ispășească pedeapsa la care a fost supus.
81. Caracterizați circumstanțele agravante ale contravenției.
Circumstanțele agravante, care se regăsesc în Codul contraventional la art. 43, reprezintă
acele stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale realității, exterioare conținutului
contravenției, anterioare, concomitente sau subsecvente săvârşirii contravenției, ce au
legătură cu fapta contravențională ori cu contravenientul şi care reflectă o gravitate mai
ridicată a faptei ori o periculozitate mai mare a contravenientului.
comportări;
b) Săvârșirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o
Această formă presupune o determinare de către făptuitor a acestor persoane la
săvârşirea infracțiunii, profitând de starea lor vulnerabilă;
multe persoane.
contravenția;
f) Săvârșirea contravenției în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanțe;
La soluționarea chestiunii privind recunoașterea drept circumstanță agravantă
săvârşirea contravenției in stare de ebrietate, instanta de judecată trebuie să ia în
considerare de ebrietate produsă de aptul dacă, prin caracterul său, acțiunea
contravențională este legată de starea de ebrietate a vinovatuiui, precum şi de
circumstanțele, din cauza cărora persoana a ajuns în aceastä stare. Instanța de judecată
este în drept, în funcție de caracterul contra- venției, să nu considere această
circunstanță ca fiind agravantă;
g) Săvârșirea contravenției față de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau față
de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilității
ori altui factor.
82. Dați noțiunea de probă. Identificați modalitățile de acumulare a probelor într-un
proces contravențional.
Probele sunt elemente de fapt, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei
contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea
altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
În urma săvârșirii unei contravenții organul specializat al Poliției pur cei de la cercetarea
locului faptei și efectueaza percheziții, prin intermediul cărora se pot descoperi probele .
După găsirea lor are loc întocmirea unui proces verbal care cuprinde descrierea lor cu
indicarea locului a poziției date a împrejurărilor în care au fost găsite.
83. Expunețivă despre prescripția răspunderii contravenționale.
Prescripția răspunderii contravenționale înlătură răspunderea contravențională din cauză
nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege .Prescripția aplicării sancțiunii
contravenționale este o cauză ce stinge raportul juridic contravențional de conflictt
deoarece nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp prevăzută de legea contravențională.
Termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de un an și curge de
la data săvârșirii contravenției până la data rămânerii definitive a hotărârii. Curgerea
termenului de prescripție se suspendă dacă persoana care a săvârșit contravenția se
sustrage de la procesul contravențional O persoana nu poate fi trasa la raspundere
contraventionala daca de la data savarsirii contraventiei a trecut un an fara a fi savarsita o
alta contraventie
cadrul unui proces contravențional
În conformitate cu Codul Contravențional (art.384), orice persoană are dreptul la apărare
în cadrul unui proces contravențional.
În ceea ce ține de asigurare dreptului la apărare, aici mai mult se referă la avocat, cel care
deține statut de apărător într-un proces contravențional.
Pe parcursul procesului contravențional, părțile au dreptul să fie asistate de un apărător
(avocat). Dacă e să ne referim la prevederile alin. (3) şi (4) art. 378 Cod contravențional,
putem conchide că este obligatorie prezența apărătorului în cazul în care persoana bănuită
(contravenientul) este pasibilă de sancțiunea arestului contravențional.
85. .Explicați modalitatea aducerii la cunoștință al drepturilor și obligațiilor
făptuitorului. Indicați efectele ce survin în caz de necomunicare al acestora.
Făptuitor poate fi considerată persoana fizică față de care există anumite probe că ea a săvârșit o
contravenție. Persoana care a comis o faptă antisocială periculoasă, și față de care a fost intentată
procedura contravențională are statit juridic de făptuitor până la încheierea procesului-verbal cu
privire la contravenție.Persoana poate fi recunoscută în calitate de făptuitor prin hotărârea de a
porni (a începe) procesul contravențional sau printr-un proces-verbal de reținere.
86. Determinați procedura de aplicare a confiscării speciale.

Confiscarea specială – constă în trecerea forțată și gratuită în proprietatea statului a
bunurilor indicate la alin.(2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite
sau nu pot fi recuperate, se confiscă contravaloarea lor.
Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată, la demersul agentului
constatator.
Până la pronunțarea hotărârii cu privire la confiscarea specială, agentul constatator
dispune restituirea către proprietar sau către posesorul legal al bunurilor ușor alterabile, în
acest caz consfiscându-se contravaloarea lor.
Dacă bunurile rezultate din săvârșirea contravenienței și veniturile de la aceste bunuri au
fost comasate cu bunurile dobândite legal, se confiscă acea parte din bunuri sau
contravaloarea acestora care corespunde valorii bunurilor rezultate din săvârșirea
contravenției și a veniturilor de la aceste bunuri.
Dacă bunurile indicate la alin.(2) lit. A) și b) aparțin sau au fost transferate oneros unei
persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre scopul utilizării sau originea
bunurilor, se confiscă contravaloarea acestora. Dacă bunurile respective au fost
transferate cu titlu gratuit unei persoane care nu știa și nici nu trebuia să știe despre
scopul utilizării sau originea acestora, bunurile se confiscă.
Confiscarea specială se poate aplica, chiar dacă făptuitorul este eliberat de răspundere
contravențională.
Confiscarea specială nu se aplică în cazul contravențiilor săvârșite prin intermediul unui
organ de presă sau al oricărui alt mijloc de informare în masă.
În temeiul art. 432 Cod contravențional, agentul constatator este în drept să aplice, în
limitele competenței, următoarele măsuri procesuale de constrângere:
a) reținerea;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de
ebrietate produse de alcool sau de alte substanțe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin reținerea sau retragerea plăcii cu
numărul de înmatriculare al acestuia;
Caracteristica generală a măsurilor procesuale de constrângere:
a) Reținerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de
libertate a persoanei bănuite sau invinuite de săvârșirea unei contravenții pe o anumită
perioadă de timp, în scopul asigurării ordinii și securității publice. În art. 433 Cod
Contravențional, legiuitorul vede în reținere limitarea de scurtă durată a libertății
persoanei fizice.
b) Aducerea silită constă în conducerea forțată în fața instanței de judecată a
persoanei în cazul în care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat,
fără a avea motive întemeiate, și nu a informat instanța care a citat-o despre
imposibilitatea prezentării sale, prezența acesteia fiind necesară.
obligatorie citarea instanței și care:
- se eschivează de la primirea citației;
- se ascunde de instanță.
Aducerea silită se efectuează de către poliție în temeiul unei încheieri judecătorești cu
aplicarea prevederilor art.199 alin.(4-6) Cod de procedură penală.
Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
- data și locul emiterii;
- numele, prenumele, funcția și semnătura persoanei care dispune aducerea;
- numele, prenumele și domiciliul persoanei care trebuie să fie adusă;
- data, ora și locul în care persoana urmează să fie adusă;
- motivul aducerii.
Persoana nu poate fi supusă aducerii silite în timpul nopții, cu excepția cazurilor care nu
suferă amânare. La fel, nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vârstă de până la 14 ani,
femeile gravide, persoanele bolnave, starea cărora este confirmată prin certificat medical
eliberat de o instituție medicală de stat.
La dispunerea și aplicarea aducerii silite a contravenientului, trebuie de avut în vedere că
aceasta reprezintă o măsură restrictivă și limitativă în drepturi a contravenientului și
poate fi aplicată doar cu respectarea strictă a cerințelor procedurale.
Astfel, în primul rând, aducerea silită este o măsură suplimentară la procedura de citare și
nicidecum o măsură alternativă. În aceste condiții, instanța trebuie mai întâi să realizeze
procedura de citare a contravenientului și, doar în baza rezultatelor acesteia, să
stabilească dacă sunt întrunite condițiile pentru aducerea silită sau nu. Aducerea silită va
putea fi dispusă doar în cazurile în care există certitudinea că contravenientul se
eschivează de la primirea citației sau se ascunde de instanță.
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului se aplică, dacă:
a. există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate
inadmisibilă, produsă de alcool, sau în stare de ebrietate produsă de alte substanțe;
b. nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi
vehiculul;
c. a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a mijlocului de transport
auto pe teritoriul RM, cu excepția cazului în care mijlocul de transport auto este introdus
pe teritoriul vamal de către persoana fizică cu domiciliul în orice stat străin și care deține
permis de conducere emis în țara în care are domiciliu;
d. are domiciliul în altă localitate decât localitățile din stânga Nistrului, municipiul
Bender, ori localitățile Gâsca, Chițcani, Zahorna, Merenești și Cremenciug din raionul
Căușeni și conduce un mijloc de transport auto cu plăcuță cu număr de înmatriculare
neutru sau cu plăcuță cu număr de înmatriculare eliberate în unitățile administrativ-
teritoriale din stânga Nistrului sau municipiul Bender, cu excepția prevăzută la art.53
alin.(22) din Legea privind siguranța traficului rutier.
d) Testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de
ebrietate produse de alcool sau de alte substanțe, la decizia poliției sau altei persoane
abilitate de a efectua o astfel de testare, se impun următoarele categorii de persoane:
1) conducătorii de vehicule bănuiți de consum de alcool, consum de droguri și/sau de
alte substanțe ce provoacă ebrietate;
2) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri și/sau de alte
substanțe ce provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică și/sau manifestă
comportament agresiv și violent;
3) persoanele implicate în accidente în traficul rutier, cu excepția accidentelor grave
soldate cu traumatizarea sau decesul persoanelor.
Examinării medicale se supun următoarele categorii de persoane:
1) persoanele la care, în urma testării aloolscopice, s-a constatat o concentrație de
alcool în aerul expirat, corespunzătoare stării de ebrietate cu grad avansat de alcoolemie;
2) persoanele bănuite de comiterea infracțiunilor sub influența alcoolului, drogurilor
și altor substanțe ce provoacă ebrietate, la decizia lucrătorului organului de drept;
3) conducătorii de vehicule și alți participanți la trafic, care au fost implicați într-un
accident rutier soldat cu traumatizarea sau decesul persoanelor;
4) persoanele bănuite de consum de alcool, consum de droguri și de alte substanțe ce
provoacă ebrietate, care încalcă ordinea publică și/sau manifestă comportament agresiv și
violent, care refuză testarea alcoolscopică;
5) persoanele care nu sunt de acord cu rezultatul testării alcoolscopice sau contestă
rezultatul acesteia;
6) persoanele ce se adresează de sine stătător.
Cheltuielile necesare pentru efectuarea examinării medicale pentru stabilirea stării de
ebrietate și a naturii ei, precum și pentru analiza de laborator a probelor prelevate (sânge
și/sau urină) sunt acoperite de solicitantul examinării/contestării. De regulă, poliția
eliberează trimitere la testare alcoolscopică și, în acest caz, cheltuielile le suportă poliția,
în baza contractelor încheiate.
Testarea alcoolscopică se efectuează de către persoanele abilitate în acest scop (angajații
Inspectoratului Național de Patrulare al Inspectoratului General al Poliției, lucrătorii
medicali, inspectorii ,,Controlului treziei,, și alții), instruite în modul stabilit și cu
respectarea regulilor și a normativelor sanitaro-epidemiologice în vigoare, în
conformitate cu instrucțiunile aprobate în acest sens.
Dacă persoana testată alcoolscopic nu este de acord cu procedura testării, funcționarea
aparatului de testare, rezultatul testării, este în drept să-l conteste prin examinarea
medicală cu recoltarea obligatori a probelor biologice. În acest caz, persoana testată este
însoțită de angajatul Inspectoratului național de securitate publică al Inspectoratului
General al Poliției la cea mai apropiată instituție medicală abilitată, dar nu mai târziu de 2
ore după testarea alcoolscopică.
Refuzul subiectului de a fi condus la o instituție medicală abilitată pentru examinarea
medicală cu recoltarea probelor biologice este considerat ca refuz de la dreptul de a
contesta rezultatul testării alcoolscopice și servește drept temei pentru menținerea
acestuia în vigoare.
Concluzia examinării medicale pentru stabilirea stării de ebrietate și a naturii ei se
înregistrează în procesul-verbal.
e) Interzicerea exploatării vehiculului prin reținerea sau retragerea plăcii cu
numărul de înmatriculare al acestuia. Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în
cazurile în care:
a. vehiculul este fabricat sau reutilat cu abateri de la standartele și/sau normativele în
vigoare;
b. vehiculul nu a trecut inspecția tehnică periodică;
c. numărul de înmatriculare nu corespunde standardului stabilit;
d. vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase și/sau sonore speciale fără
autorizarea respectivă;
e. parbrizul sau suprafețele de geam ale portierelor din față sunt umbrite cu
depășirea normelor admisibile ori pe acestea sunt amplasate diferite obiecte care
diminuează câmpul vizual al conducătorului.
Faptul necorespunderii stării tehnice și a utilajului vehiculului standardelor și
normativelor în vigoare se consemnează în procesul-verbal de inspectare tehnică a
vehiculului, care se va întocmi în trei exemplare: un exemplar rămâne la persoana care a
decis ridicarea plăcilor, al doilea exemplar se transmite persoanei care a preluat spre
păstrare plăcile, iar cel de-al treilea exemplar se înmânează conducătorului vehiculului.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, posesorului sau
reprezentantului acestora imediat după înlăturarea neajunsurilor sau a defectelor tehnice
care au servit drept temei pentru ridicarea acestora.
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea
temporară persoanei fizice și/sau juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin
reținerea plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
g) Amenda judiciară – este o măsură procesuală de constrângere, o sancțiune
bănească, care se aplică de către instanța de judecată persoanei care a comis o abatere în
cursul procesului contravențional.
Amenda judiciară se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională de
amendă judiciară este egală cu 50 de lei.
Amenda judiciară se aplică în mărime de la 20 la 50 de unități convenționale.
h) Punerea sub sechestru – este o măsură procesuală de constrângere care poate fi
aplicată de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, la solicitarea
agentului constatator al organului abilitat cu dreptul de examinare și/sau soluționare a
contravenției respective sau a procurorului, pentru a asigura eventuala confiscare
specială, precum și pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii, conform art.203-210
Cod de procedură penală aplicate corespunzător.
88. Care este modul și condițiile de atrage la răspundere contravențională a minorului.
Articolul 16. Răspunderea contravenţională a persoanei fizice
(3) În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din
partea specială a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată
expediază materialele cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale
pentru problemele minorilor. La demersul agentului constatator, instanţa de judecată
poate aplica faţă de minor măsuri de constrîngere cu caracter educativ conform art.104
din Codul penal.
89. Decideţi asupra importanţei componenţei juridice a contravenţiei la stabilirea răspunderii
contravenţionale
90. Enumerați circumstanțele agravante ale contravenției.
comportări;
multe persoane.
contravenția;
substanțe;
aceste trăsături ale
91. Redaţi noţiunea şi trăsăturile sancţiunii contravenţionale.
În conformitate cu art. 32 alin.(1) Cod Contravențional, sancţiunea contravenţională
este o măsură de constrîngere statală şi un mijloc de corectare şi reeducare ce se aplică, în
numele legii, persoanei care a săvîrşit o contravenţie.
Sancțiunea contravențională constituie o formă de constrângere juridică, care este
specifică dreptului contravențional; ea reprezintă o consecință a încălcării preceptului
dintr-o normă juridică contravențională.
Trăsăturile sancțiunii contravenționale sunt:
- Este o măsură de constrângere din partea statului, adică ea se aplică numai de către
stat prin intermediul organelor abilitate în acest scop;
- Este o măsură coercitivă, ce se concretizează într-o anumită privațiune sau restricție,
sau obligație silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției, ea se aplică
contrar voinței contravenientului;
- Este un mijloc de corectare şi reeducare;
- Se aplică în cea mai mare parte pe cale extrajudiciară de către agentul constatator;
- Are menirea de a preveni comiterea altor contravenții, adică prin aplicarea, executarea
sancțiunii contravenționale se urmărește prein-tâmpinarea comiterii altor fapte ilegale.
92. Redaţi delimitarea legislaţiei contravenţionale de legea contravenţională.
Noțiunea de Lege contravenţională a Republicii Moldova este prevazută de
articolul 1 din CC, care se referă la norme de drept ce stabilesc principiile şi dispoziţiile
generale şi speciale în materie contravenţională, determină faptele ce constituie
contravenţii şi prevede procesul contravenţional şi sancţiunile contravenţionale.
Noțiunea de legislație contravențională este stipulată în titlul art. 2 al CCA al RM.
În sensul larg al noţiunii, prin legislație contravenţională se înţelege totalitatea actelor
normative ce reglementează raporturile contravenţionale. În acest caz conținutul
termenului legislație contravențională corespunde cu conținutul termenului sistemul
izvoarelor dreptului contravenţional. Reieşind din conținutul normei juridice menţionate
(art. 2 al CCA RM), legislația contravențională include: 1) Codul cu privire la
contravențiile administrative; 2) alte legi şi hotărîri adoptate de Parlament în materia con
travenţională; 3) actele administrative, adoptate de Guvern; 4) actele administrative,
adoptate de organele administrării publice locale.
Totodata, legislația contravențională în Republica Moldova ar putea fi constituită din
două categorii de norme juridice: norme juridice care stabilesc faptele ce constituie
contravenții, răspunderea contravențională şi modalitatea aplicării lor; norme juridice ce
alcătuiesc cadrul juridic al activității de prevenire şi curmare a contravențiilor.
În acest caz noţiunea ,,legislația contravențională" ar include: 1) Codul, numit ,,Codul
Contravențional", care ar prezenta singurul act normativ ce stabileşte răspunderea
contravențională şi procedura contravenţională; 2) alte legi şi acte normative
sublegislative, adoptate de organele abilitate, care formează cadrul juridic al activității de
prevenire şi curmare a con travențiilor.
Astfel legislatia contraventionala e un termen mult mai larg decat legea contraventionala,
cu alte cuvinte ar s-ar include in aceasta si ar fi o parte componenta a acesteia.
93. Descrieți consecințele ce survin în cazul neachitării sancțiunii contravenționale –
amenda.
În conformitate cu articolul 34 alin.(4) Cod Contravențional, pentru neachitarea amenzii
din cauza lipsei ori a insuficienței bunurilor sau din cauza eschivării cu rea-voință a
contravenientului de la achitarea acesteia, instanța de judecată poate înlocui suma
neachitată a amenzii cu:
a) amendă în mărime dublă, ce însă nu poate depăși limita maximă a sanețiunii cu
amenda prevăzută de norma materială contravențională;
b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la
un an;
c) muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o
unitate convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
d) arest contravențional, calculându-se o zi arest pentru 2 unități convenționale,
durata arestului fiind de cel mult de 30 zile, ținând cont de regulile aplicării arestului.
În acest caz, se va ţine cont de restricţiile prevăzute la art.38 alin.(4).
-pentru contravențiile în domeniul circulației rutiere, amenda poate fi înlocuită cu
privarea de dreptul de a conduce vehicule de la 6 luni la un an.
Amenda se înlocuiește de către instanța de judecată în a cărei rază teritorială își are sediul
autoritatea din care face parte agentul constatator care a examinat cauza, la demersul
acestuia sau al procurorului care a examinat cauza.
Înlocuirea amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității poate avea loc doar în
cazul în care contravenientul si-a manifestat acordul în scris pentru executarea acestei
forme de sancțiune. In lipsa acordului, instanța de judecată nu va putea aplica înlocuirea
sancțiunii date.
Cu referință la arestul contravențional, o zi de arest este egală 2 u.c..
Dacă persoana juridică comite în mod repetat contravenții, amenda se dublează, reieşind
din valoarea limitei maxime, indicată în partea specială din cod. In cazul în care persoana
juridică comite a treia oară contravenii în decursul unui an calendaristic, amenda se
triplează, având în vedere valoarea limitei maxime indicate în cod. Dacă persoana
juridică nu achită amenda, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfășura
o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
cadrul unui proces contravențional.
În conformitate cu Codul Contravențional (art.384), orice persoană are dreptul la apărare
în cadrul unui proces contravențional.
În ceea ce ține de asigurare dreptului la apărare, aici mai mult se referă la avocat, cel care
deține statut de apărător într-un proces contravențional.
Pe parcursul procesului contravențional, părțile au dreptul să fie asistate de un apărător
(avocat). Dacă e să ne referim la prevederile alin. (3) şi (4) art. 378 Cod contravențional,
putem conchide că este obligatorie prezența apărătorului în cazul în care persoana bănuită
(contravenientul) este pasibilă de sancțiunea arestului contravențional.
95. Redaţi noţiunea de aplicare a legii contravenţionale.
Aplicarea legii contravenţionale este respectarea de către toţi subiecţii dreptului
contravenţional a normelor juridice contravenţionale, fie prin conformare, fie prin
constrîngere statală.
Aplicarea legii contravenţionale demarează odată cu intrarea ei în vigoare, pentru că din
acest moment este obligatorie şi, în ceea ce-i priveşte pe destinatarii care s-au conformat,
ea are eficienţă activă. În privinţa celorlalţi destinatari, care nu s-au conformat
preceptelor legii, eficienţa este reactivă.
96. Identificați importanța individualizării pedepsei pentru contravenția comisă. Care
este modalitatea de individualizare a pedepsei.
Individualizarea pedepsei constituie una din condițiile realizării scopului pedepsei
contravenționale și anume cea de reeducare a contravenientului, dar și prevenirea de noi
contravenții. Astfel, pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul și funcțiile sale, aceasta
trebuie adaptată la nevoile de reeducare ale fătuitorului, cu luarea în considerare a
gravității faptei săvârșite și a periculozității contravenientului. Dacă se va aplica
făptuitorului o pedeapsă, fără a se ține cont de individualizarea pedepsei, apare riscul ca
el să fie încurajat să comită și alte contravenții în viitor. Pedeapsa trebuie să fie
proporțională cu gravitatea cotnravenției săvârșite, și este suficientă pentru restabilirea
echității sociale perturbate princontravenție. Or, practica judiciară demonstrează că o
pedeapsă prea aspră generează apariția unor sentimente de jignire, înrăire sau de
neîncredere în lege, fapt ce poate duce la consecințe contrare scopului urmărit. De
asemenea o pedeapsă prea blândă generează dispreț față de ea. Astfel, importanța
individualizării pedepsei este una majoră, deoarece anume individualizarea acesteia
contribuie semnificativ la soluţionarea cauzelor contravenţionale, precum şi prevenirea
săvîrşirii de noi contravenţii.
97. Apreciați condițiile și cazurile cînd se aplică persoanei sancțiunea-muncă
neremunerată în folosul comunității.
Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului
persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de
autoritatea administraţiei publice locale. (art. 37 C.C.)
Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore
şi se execută în 2–4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul
muncii, nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul
acestuia, sancţiunea poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.
Munca neremunerată poate fi aplicată doar dacă persoanele își dau consimțământul
asupra acestei sancțiuni, nimeni nu poate fi impus la executarea unei asemenea
contravenții, cu excepția săvîrșirii contravenției care este prevăzută la articolul 781
Violența în familie.
Contravenientului sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii i se ia în scris
un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la organul de
probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.
În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune se
înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă
neremunerată în folosul comunităţii.
Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată militarilor prin contract și
persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani.
Munca neremunerată se execută la locul de trai al contravenientului, la obiectele cu
destinație socială, care sunt stabilite de birourile de probațiune de comun acord cu
autoritățile administrației publice locale.
98. . Enumeraţi și explicați circumstanțele atenuante ale contravenței.
Circumstanțele atenuante sunt acele împrejurări prevăzute de lege sau reținute de
instanță în procesul de individualizare a pedepsei, care, deşi nu înlătură caracterul
contravențional al unei fapte, indică un pericol social redus al acesteia sau o
periculozitate redusă a făptuitorului, având ca urmare aplicarea unei pedepse mai reduse.
În temeiul art.42 Cod contravențional se consideră circumstanțe atenuante:
a) Prevenirea consecințelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului;
Prevenirea de către vinovat a urmărilor prejudiciabile ale contravenției săvârşite,
repararea benevolă a pagubei pricinuite sau înlăturarea daunei cauzate ca circumstanțe
atenuante se referă la comportamentul postcontravențional al vinovatului, exprimat prin
orice activitate a inculpatului, îndreptată spre restabilirea situației care a existat până la
săvârșirea contravenției şi înlăturarea benevolă a consecințelor ei.
b) Contribuţia la descoperirea contravenţiei;
Această circumstanță se exprimă prin orice acțiuni ale vinovatului de a ajuta agentul
constatator/organele de aplicare la stabilirea circumstanțelor contravenției, demascarea și
tragerea la răspundere contravențională a participanților la fapta comisă; Astfel de
circumstanțe atenuante sunt: informațiile despre locul, metodele şi mijloacele săvârşirii
contravenției, despre locul unde se ascund alți participanți la contravenție etc.
c) Săvârșirea contravenției într-un concurs de împrejurări personale sau familiale;
Sunt recunoscute drept împrejurări de ordin personal sau familial boala vinovatului sau a
membrilor familiei lui, starea gravă a condițiilor de viață și de trai, starea de depresie
creată de pierderea locului de muncă şi imposibilitatea de a-și găsi alt loc de muncă, etc.
d) Săvârșirea contravenției de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care
întreține copil cu vârsta de până la 8 ani;
Faptul săvârșirii contravenției de către un minor, femeie gravidă sau persoană care
întreține un copil până la 8 ani trebuie luată în vedere la aplicarea pedepsei.
e) Acțiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenția.
Comportamentul ilegal al victimei presupune săvârşirca de către ea a oricărui act
delictuos, prevăzut de lege sau de un alt act normativ (contraventional, financiar, vamal,
fiscal etc.). Comportamentul imoral al victimei se poate manifesta prin ofensă cinică,
adusă unei femei, rudelor şi apropiatilor vinovatului, insultă sentimentelor de patriotism,
a mândriei naționale sau părintesti, luarea în derâdere a defectelor fizice ale vinovatului,
reproşul cinic de infidelitate conjugalăși alte actiuni cu caracter ofensator si de batjocură.
În Codul contraventional legiuitorul a prevăzut că pot fi considerate atenuante și alte
circumstante decất cele reflectate mai sus.
99. Descrieţi răspunderea contravenţională a persoanei cu funcţie de răspundere.
Persoana cu funcție de răspundere în acest sens se referă la persoana juridică, care este
pasibilă de răspundere contravenţională pentru o faptă prevăzută de Codul
Contravențional la art. 17 Cod Contravențional.
În acest sens, țin să menționez că răspunderea contravenţională a persoanei cu funcţie de
răspundere este prevăzută în partea specială a cărții întâi din cod.
Dacă în partea specială a cărţii întîi este prevăzută răspunderea contravenţională a
persoanei juridice, întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică.
Răspunderea contravenţională a persoanei cu funcţie de răspundere de cele mai multe ori
se referă la amendă și la privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate.
Privarea de dreptul de a desfălura o anumită activitate este o sancțiune ce presupune
intersicerea persoanei fizice sau juridice pentru o perioadă de timp, de a desfășura o
anumită activitate.
Instanța de judecată aplică pedeapsa complementară, apreciind că sancțiunea principală
nu este sufientă pentru restabilirea relațiilor sociale care au fost afectate prin comiterea
contravenției. Dacă o persoa- nă a comis contravenția, folosindu-se de profesia sa, este
considerată nedemnă să o mai exercite în continuare.
Trebuie aici de precizat că sancțiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârșirea
contravenției sau în cazul în care contravenția reprezintă o încălcare a regulilor de
desfășurare a acestei activități.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în
stabilirea interdicției de a încheia anumite tranzacții, de a emite actiuni sau alte titluri de
valoare, de a obține subvenții, înlesniri și alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte
activități.
100. Caracterizați cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
răspunderea contravenţională.
A. Cauzele care înlătură răspunderea contravențională-
• Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției. Se consideră renunțare
benevolă la săvârșirea contravenției încetarea acțiunii îndreptate nemijlocit spre
săvârșirea contravenției. Renunțarea se consideră benevolă atunci când autorul unei fapte
• Iresponsabilitatea – persoana căeria îi lipsește capacitatea de a înțelege ce face,
• Contravenția neînsemnată sau a tentativei de contravenție neînsemnată- În cazul
contravenției neînsemnate organul împuternicit să rezolve cazul poate înlătura
• Împăcarea victimei cu făptuitorul- Trebuie să fie respectate următoarele cerințe-
o făptuitorul este bănuit de comiterea uneia dintre următoarele contravenții-
încălcarea dreptului industrial, sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului,
încălcarea regulilor de circulație rutieră soldată cu deterioarea bunurilor materiale ori cu
cauzarea vătămării corporale ușoare, etc
o împăcarea victimei cu făptuitorul este personală
• Încheierea tranzacției conform Legii cu privire la mediere- Acordul părților cu
privire la soluționarea amiabilă a conflictului ivit se exprimă prin încheierea unei
tranzacții. Părți la mediere în cauzele contravenționale sunt victima și făptuitorul.
Medierea nu substituie procesul contravențional. Faptul participării la mediere nu poate
servi ca dovadă a recunoașterii vinovăției. Nu poate fi admis în calitate de mediator în
cauzele contravenționale agentul constatator, procurorul, judecătorul, avocatul uneia
ditnre părți, persoana incompatibilă în baza unor prevederi legale speciale. Agentul
constatator trebuie să informeze mediatorul despre elementele semnificative ale cazului.
Mediatorul trebuie să prezine agentului constatator sau instanței de judecată procesul-
verbal în care a fost consemnat temeiul încetării procesului de mediere, tranzacția
anexându-se la acest proces-verbal.
• Prescripția răspunderii contravenționale- prescripția înlătură răspunderea
• Amnistia- Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii
contravenţionale şi a executării sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea
sancţiunii contravenţionale. Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici
asupra drepturilor victimei.
• Constatarea amiabilă a accidentului rutier-se aplică în cazul în care în accident
sînt implicate două vehicule, accidentul fiind soldat cu deteriorarea nesemnificativă a
B. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei

• Legitima apărare- Este în stare de legitimă apărare persoana care săvîrşeşte o faptă
pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa,
un atac.
RM
faptei.
interes public.
interesul public.
• Starea de extremă necesitate- Este în stare de extremă necesitate persoana care
săvîrşeşte acţiuni pentru a salva viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa, precum şi
viaţa, integritatea corporală ori sănătatea unei alte persoane, un bun preţios al său ori al
unei alte persoane, sau interesele publice de la un pericol grav iminent, care nu poate fi
înlăturat altfel. Esența stării de extremă necesitate constă în activitatea persoanei care este
îndreptată spre apărarea intereselor statale, indivdiuale, chair prin încălcarea altor interese
ocrotite de normele dreptului, dar la acel moment, mai puțin importante.
În starea de extremă necesitate persoana recunoaște că acțiunile sale poartă un caracter
social util, persoana urmărește scopuri utile , conducându-se de motivul protejării
intereselor mult mai importante.
De exemplu- pentru a transport la spital o persoană grav rănită, șoferul depășește limita
de viteză în localitate, pentru a-l duce pe rănit la cel mai apropiat spital.
De exemplu în urma izbucnirii unui incendiu în pădure, mutle animale sunt supuse
pericolului pieirii. Pentru a evita aceasta, persoana dărâmă gardul ce îngrădește pădurea,
facilitând accesul animalelor în afara zonei forestiere respective.
Starea de extremă necesitate implică- pericolul și salvarea de la pericol
• Constrângerea fizică și/sau psihică- Nu constituie contravenţie fapta săvîrşită din
cauza unei constrîngeri fizice căreia persoana nu i-a putut rezista şi care nu putea fi
înlăturată în alt mod. Nu constituie contravenţie fapta săvîrşită din cauza unei
constrîngeri psihice exercitată prin ameninţare cu un pericol iminent, pentru sine ori
pentru o altă persoană, care nu putea fi înlăturat în alt mod.
A constrânge o persoană înseamnă a obliga, a forța, a influența pe vineva să
îndeplinească un lucru pe care el nu îl dorește să-l facă.
În condițiile constrângerii făptuitorul își dă seama că acționează ca un simplu instrument
sub influențaunei energii străine, săvârșind o contavenție, dar neputând opune rezistență
energiei care-l oprimă, adoptă conduita care îi este impusă. Respectiv lipsește vinovăția,
întrucât făptuitorul nu a avut libertate de acțiune, acțiunea nefiind volitivă.
De exemplu, parcursul pe contrasens a unui șofer amenințat de un călător cu un cuțit.
• Riscul întemeiat- Riscul întemeiat ce constă în crearea legală a pericolului
potențial intereselor protejate de lege în vederea obținerii unui rezultat social util, este o
cazuă ce înlătură răspunderea contravențională. Riscul se consideră întemeiat dacă scopul
socialmente util urmărit nu a putut fi realizat fără un anumit risc şi dacă persoana care l-a
admis a luat măsurile necesare pentru a preveni cauzarea de daune intereselor ocrotite de
lege.
• Cazul fortuit- Nu constituie contravenţie fapta al cărei rezultat este consecinţa
unei împrejurări care nu putea fi prevăzută. De exemplu, oprirea autoturismului într-un
loc nepermis din cauza defectării motorului sau nesemnalizarea schimbării direcției de
deplasare a unui autovehicul din cauza că becul s-a ars. Această situație nu poate fi
prevăzută și nici înlăturată de conducătorul auto aflat în mișcare.

Intrebări Examen Drept Contravențional

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Intrebări Examen Drept Contravențional

Încărcat de

Drepturi de autor:

Tematica orientativă al întrebărilor la examenul drept contravențional

1. Definiți noțiunea de probă în procesul contravenţional.

5. Apreciați acțiunile autorității ce urmează să sexecute măsura expulzării.

10. Stabiliți în ce constă pescripția răspunderii contravenționale.

• Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate

17. Identificați importanța individualizării pedepsei pentru contravenția comisă. Care

23. Numiti ce reprezinta confiscarea speciala, cine o aplica.

24. Determinați deosebirile dintre contarvenția continuă și contravenția prelungită.

• Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate

de contravenție, aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de

Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de contravenţii

53. Enumeraţi criteriile generale de individualizare a sancţiunii.

de contravenție, aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de

Aplicarea sancţiunii contravenţionale în cazul pluralităţii de contravenţii

F) Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier

Principiile procesului contravențional sunt -

86. Determinați procedura de aplicare a confiscării speciale.

B. Cauzele care înlătură caracterul contravențional al faptei

S-ar putea să vă placă și