TESTUL nr.

1 
      1. Răspunderea juridică contravențională 
1.1 Definiți noțiunea de răspundere juridică contravențională. 
Răspunderea juridică contravenţională este acea formă a răspunderii juridice care se întemeiază
pe normele dreptului contravenţional şi pe contravenţiile săvârşite, în urma cărora organele
competente aplică sancţiuni contravenţionale adecvate (amenda, privarea de un drept special,
acordat cetăţeanului respectiv, privarea de a deţine anumite funcţii şi de a exercita anumite
activităţi, arestul contravenţional, expulzarea etc.). 
1.2 Determinați principiile și scopul răspunderii juridice contravenționale. 
Principiul egalităţii în faţa legii 
(1) Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice şi sînt
supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie, sex,
apartenenţă politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie. 
(2) Conform prevederilor Constituţiei, ale altor legi şi/sau ale tratatelor internaţionale la care
Republica Moldova este parte, anumite categorii de persoane pot beneficia de condiţii speciale de
urmărire contravenţională sau de garanţia de a nu fi supuse urmăririi şi răspunderii
contravenţionale. 
 Principiul dreptăţii 
Persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită vinovăţia
sa, cu respectarea normelor prezentului cod. 
Articolul 8. Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale 
(1) Persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie. 
(2) Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din
imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională. 
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii  contravenţionale 
(1) La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante. 
(2) Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă. 
Scopul : de a reeduca etc. 
  1.3 Dezvoltați cauzele care înlătură aplicarea răspunderii contravenţionale. 
 Înlăturarea răspunderii contravenţionale 
Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei 
Este renunţare benevolă la săvîrşirea contravenţiei încetarea acţiunii îndreptată nemijlocit spre
săvîrşirea contravenţiei dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării faptei. 
Starea de iresponsabilitate 
(1) Se consideră în stare de iresponsabilitate persoana care săvîrşeşte o faptă prejudiciabilă
aflîndu-se în imposibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile din cauza unei boli
psihice cronice, a unei tulburări temporare a activității psihice, a alienării mintale sau a unei alte
stări psihice patologice. 
(2) Nu este pasibilă de răspundere contravențională persoana care a săvîrşit o faptă în stare de
responsabilitate, dar care, pînă la pronunțarea hotărîrii de sancționare, s-a îmbolnăvit de o boală
psihică, fiind lipsită de posibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile sale. 
Contravenția neînsemnată, tentativa de contravenție neînsemnată 
(1) Se consideră neînsemnată contravenția pentru care prezentul cod prevede în calitate de
sancțiune maximă amenda de pînă la 10 unități convenționale. 
(2) În cazul contravenției neînsemnate sau a tentativei de contravenție neînsemnată, autoritatea
(persoana cu funcție de răspundere) competentă să examineze cauza contravențională poate
înlătura răspunderea contravențională, limitîndu-se la adresarea unei observații verbale
făptuitorului. 
Împăcarea victimei cu făptuitorul 
Procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în
contravenţiile prevăzute la art. 69, 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art. 971 alin. (1),
art. 972–105, art. 242 alin. (1). Împăcarea este personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate
de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu
limitată se pot împăca cu încuviinţarea reprezentanţilor lor legali. 
Prescripția răspunderii contravenționale 
(1) Prescripția înlătură răspunderea contravențională. 
(2) Termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de un an. 
(3) Termenul special de prescripție pentru contravențiile prevăzute la art. 74 alin. (4) și (10), art.
781, art. 1551, art. 177 alin. (3) și (4) lit. c), d), g) și art. 179 este de 18 luni. 
 (4) Termenul de prescripție a răspunderii contravenționale se reduce la jumătate pentru
persoanele care la data săvîrşirii contravenției erau minore. 
(5) Termenul de prescripție curge de la data săvîrşirii contravenției şi pînă la data rămînerii
definitive a hotărîrii cu privire la cauza contravențională. 
(6) În cazul săvîrşirii unei noi contravenții de către aceeași persoană, termenul de prescripție se
calculează pentru fiecare contravenție separat. 
(7) Curgerea termenului de prescripție se suspendă dacă persoana care a săvîrşit contravenția se
sustrage de la procesul contravențional. În acest caz, curgerea termenului de prescripție se reia de
la data reținerii persoanei sau autodenunțării. 
(8) În cazul prevăzut la alin. (6), persoana nu poate fi trasă la răspundere contravențională dacă
de la data săvîrşirii contravenției a trecut un an şi în această perioadă nu a fost săvîrşită o nouă
contravenție. 
(9) În cazul contravenției continue şi al contravenției prelungite, termenul de prescripție curge de
la data săvîrşirii ultimei acțiuni sau a inacțiunii. 
(10) Termenul de prescripție a punerii în executare a sancțiunii contravenționale este de un an,
calculat din data la care decizia sau hotărîrea prin care aceasta a fost aplicată a rămas definitivă. 
(11) Se consideră că nu a fost supus răspunderii contravenționale contravenientul: 
a) a cărui răspundere contravențională a fost înlăturată; 
b) care a executat integral sancțiunea; 
c) în a cărui privință procesul contravențional a încetat. 
Amnistia 
(1) Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii contravenţionale şi a executării
sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea sancţiunii contravenţionale. 
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra drepturilor victimei. 
Constatarea amiabilă a accidentului rutier 
(1) Constatarea amiabilă a accidentului rutier se aplică în contravențiile prevăzute la art. 242 alin.
(1), în cazul în care în accident sînt implicate două vehicule, accidentul fiind soldat numai cu
deteriorarea nesemnificativă a vehiculelor, fără cauzare de vătămări corporale victimei, iar
proprietarii și/sau utilizatorii vehiculelor dețin, la data producerii accidentului, polița de asigurare
obligatorie de răspundere civilă auto internă sau certificatul de asigurare „Carte Verde” (în cazul
vehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate), valabile. 
(2) Procedura de constatare amiabilă a accidentului rutier nu se aplică în cazul accidentului care
s-a soldat cu vătămări corporale și/sau cu deteriorarea bunurilor (de exemplu, instalații rutiere,
piloni, garduri, clădiri etc.), altele decît vehiculele implicate în accidentul rutier. 
(3) Procedura de constatare amiabilă a accidentului rutier constă în completarea, semnarea și
prezentarea de către conducătorii de vehicule implicați în accident a formularului „Constatare
amiabilă de accident” către asigurător, conform prevederilor Legii nr. 414/200 cu privire la
asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule. 
(4) Constatarea amiabilă a accidentului rutier înlătură răspunderea contravențională. 

2. Reținerea contravenientului – măsură procesuală de constrângere  

2.1. Identificaţi noțiunea de reținere ca măsură procesuală de constrângere. 
Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice. Privarea de libertate a
persoanei bănuite sau învinuite de savărșirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în
scopul asigurării ordinii si securității publice.  
2.2. Determinați cazurile și condițiile de aplicare a reținerii contravenientului. 
Cauzele : 
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului
contravenţional; 
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă
au fost epuizate toate măsurile de identificare; 
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei; 
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor
de trecere a frontierei de stat. 
Condițiile : 
Reţinerea nu poate depăşi 3 ore, cu excepţia cazurilor prevăzute de prezentul articol. 
(2) Reținerea poate fi aplicată pe un termen mai mare decît cel indicat la alin. (1), cu autorizația
judecătorului de instrucțiesau, în lipsa acesteia în cazuri excepționale, cu ulterioara autorizare,
dar, în ambele cazuri, nu mai mult de 24 de ore: 
a) pînă la examinarea cauzei contravenționale – persoanei suspectate de săvîrşirea unei
contravenții pentru care sancțiunea prevede arestul contravențional; 
b) pentru a identifica persoana şi a clarifica circumstanțele contravenției – persoanelor care au
încălcat regulile de şedere a cetățenilor străini şi apatrizilor în Republica Moldova, regimul
frontierei de stat, regimul zonei de frontieră sau regimul punctelor de trecere a frontierei de stat; 
c) dacă există unul din cazurile prevăzute la art. 166 alin. (1) și (3) din Codul de procedură penală
nr. 122/2003 și persoana este suspectată de săvârșirea unei contravenții pentru care sancțiunea
prevede arestul contravențional. 
2.3. Formulați care sunt actele procedurale întocmite la aplicarea retinerii
contravenientului. 
Procesul-verbal cu privire la reţinere 
(1) La reţinerea persoanei se încheie în cel mult 3 ore un proces-verbal cu privire la
reţinere, în care se consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei
care a încheiat procesul-verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul
reţinerii. 
 (2) Procesul-verbal cu privire la reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat şi de
persoana reţinută. Refuzul persoanei reţinute de a semna procesul-verbal se consemnează în el, cu
adeverirea faptului de cel puţin doi martori. 

TESTUL nr. 2 
1. Caracteristică generală a contravenției 
1.1. Identificați noțiunea și varietățile (formele) contraventiei. 
Contravenţia 
Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai
redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege,
este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională. 
Formele :  
Contravenţia continuă 
(1) Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea
neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu
există pluralitate de contravenţii. 
(2) Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii
contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate. 
Contravenţia prelungită 
(1) Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată
prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur
scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie. 
(2) Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni
contravenţionale. 
Tentativa 
Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată
nemijlocit spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului,
nu şi-a produs efectul. 
  
  
1.2. Determinați elementele constitutive ale contravenției. 
Obiectul Contravenției. Prin obiectul contraventiei intelegem relatiația, bunul, interesul,
valoarea socialã careia fapta fie aduce atingere sau o pune in pericol. Obiectul este reprezentat de
relatiile sociale ocrotite prin norme de drept. Fiecare contraventie are un obiect specific, ce
rezultà din textul actului normativ care o prevede. Obiectul contraventiei are dou forme:
1. Obiect juridic, care la rândul sãu, se divizeazà în: • obiect general; • obiect generic; • obiect
nemijlocit (specific); • obiect complex.
2. Obiect material.
Obiectul juridic general reprezinta totalitatea valorilor sociale ocrotite de dreptul contraventional,
care sunt preväzute în art. 2 Cod contraventional. Obiectul generic este valoarea sociala protejata
de mai multe nor-me contraventionale materiale. Obiectul generic este folosit de catre legiuitor in
calitate de criteriu de grupare a normelor materiale din Partea specialã a Cârtii întâi „Dreptul
material" al Codului contravențional. Daca obiectul juridic al contraventiei este reprezentat de
valoarea sociala si relatile generate de aceasta, atunci obiectul material al contraventiei il
constituie entitatea fizica impotriva cáreia este orientat elementul material al contraventiei.
Latura obiectiva a contraventiei
Prin latura obiectiva a contraventiei se întelege fapta propriuzisã, adicã un complex de elemente
obiective, si anume:
- actinea sau inactiunea, adica a face, a executa ceva care este oprit, a nu face sau a nu executa
ceva ce este cerut printr-o normã juridica;
- urmárile social-periculoase, adica rezultatul produs sau care il putea produce fapta in mod
obiectiv;
- legatura cauzalã între faptã si consecinte;
- modul si mijloacele folosite la comiterea faptei, timpul si locul unde se sävârseste.
Subiectul contraventiei este atât persoana fizica cât si persoana juridica care comite fapta
contraventionala. Semnele : Vărsta și responsabilitatea.
Laura subiectiva a contraventiei se refer la atitudinea psihica a contravenientului fatã de fapta
sâvârsità si urmarile sale. In cazul aplicárii sanctiunii contraventionale fațã de persona juridicà,
acest element constitutiv al contraventiei nu poate exista (desi în lege (art. 17 Cod
contraventional) e scris ca poate).
• Elementul principal al laturii subiective este vinovâtia si formele el. Fara vinovâtie nu exista
componenta contraventiei, desi lipseste temeiul juridic pentru aplicarea pedepsei
contraventionale. Art. 14 Ca. contraventional nu defineste notiunea de vinovátie, dar in alin. (1)
sta. bileste doua forme ale vinovatiei: intentia si imprudenta, Existenta delimitarea acestor doua
forme ale vinovatiei contribuie la realizare, principiului individualizarii pedepsei
contraventionale. in ceca ce priveste definifia formelor vinovatiei, legea contraventionalã
stipuleazã cã: Contraventia se consideră savârsitã cu intentie dacã persoana care a sãvârsit-o îsi
dadea seama de caracterul prejudiciabil al faptei (acti. unii sau inactiunii) sale, a preväzut
urmarile ei prejudiciabile, a dori sau a admis în mod constient survenirea acestor urmäri.
Contraventia se consider savârsitã din imprudent, dacã persona care a sãvârsit-o îsi dádea seama
de caracterul prejudiciabil al actiuni sau inactiunii sale, a prevazut urmarile ei prejudiciabile, dar
considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate, ori nu isi dadea seama de caracterul
prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, nu a prevazut posibilitatea survenirii urmarilor ei
prejudiciabile, desi trebuia si putea sã le prevadã. In cazul unor contraventii, pentru completarea
laturii subiective, in textele de incriminare a acestora sunt preväzute si alte conditii (facul-tative)
referitoare la motiv si la scop. Prin motiv al contraventiei se intelege impulsul intern din care se
naste decizia contraventionalã si, pe cale de consecintã, punerea in executare a deciziei. Prin scop
al contraventiei se întelege obiectul urmarit de fâptuitor prin sãvârsirea actiunii sau inactiunii ce
constituie elementul material al contraventiei. Daca, drept rezultat al sâvârsirii cu intentie a
contraventiei, se pro-duc urmari mai grave care, conform leg, atrag inâsprirea sanctiunii
contraventionale si care nu erau cuprinse de intentia persoanei ce a savârsit-o, rãspunderea
contraventionalã pentru atare urmari survine numai dacà persona a preväzut urmarile
prejudiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate, sau dacà persoana nu a
pre-vâzut posibilitatea survenirii acestor urmari, desi trebuia si putea sà le prevadã. In consecintã,
contraventia se considera intentionatã. 
1.3 Formulați delimitarea contraventiei de alte fapte ilegale (infractiune, abatere
disciplinară).  
Contraventia in raport cu infractiunea  
Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai
grave, lezând valori sociale importante (de ex., siguranta statului, viata si celelalte atribute ale
persoanei, pro-prietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale
sunt mai restrânse, neafectând valori importante. Contraventile se deosebesc de infractiuni si prin
modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal
si legi speciale, pe când faptele contraventionale sunt prevâzute si sanctionate prin legi, ordonante
sau hotarâri ale Guvernului, precum si prin hotàrâri ale autoritarilor administratiei publice locale
sau judetene. De asemenea, contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de
sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare penalã sau amendã penalã, pe
când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea
contravenien-tului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu închisoare
contraventionalã, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.  
Contraventia în raport cu abaterea administrativa  
Contraventia se deosebeste si abaterea administrativa, prin abatere administrativa întelegându-se
orice fapt care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligatiile de
executare ce decurg din acte administrative (de ex., neprezentarea martorului la solicitarea
organelor de urmarire penala sau neefectuarea tratamentului medical în cazul persoanelor bolnave
veneric). 

2. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport 

2.1 Descrieți noțiunea de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport în calitate de măsură de siguranță. 
(1) ridicarea provizorie a permisului de conducere a vehiculelor constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a conduce vehicule prin ridicarea permisului de conducere până la
pronunţarea hotărârii judecătoreşti asupra cauzei. Ridicarea provizorie a permisului de conducere
a vehiculelor are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvârşirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier. 
(2) Ridicarea provizorie a permisului de conducere a vehiculelor se aplică de către instanţa de
judecată, la demersul agentului constatator, în procesul de examinare a contravenţiilor pentru care
se prevede sancţiunea privării de dreptul de a conduce vehicule. 
2.2Stabiliți cazurile de ridicare provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport.
- stare de ebrietate
- refuz la test alcoolscopic
- fugi de la locul accidentului rutier dupa sav lui
- ajungi la maximul de puncte de penalizare
- sunt puse numere false la masina

2.3. Formulați care sunt actele procesuale întocmite la ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport. 

Judecătorul de instrucție examinează, în cel mult trei zile din data depunerii, demersul motivat al agent
constatator, cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport, cu
emiterea unei încheieri care va conține una dintre următoarele soluții:

 admiterea demersului și ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;

 respingerea demersului și restituirea permisului de conducere titularului.

Demersul de catre agentul constator

incheierea instantei de judecata pentru ridicarea provizorie a peemisul

TESTUL nr. 3 
1. Coordonatele acțiunii legii contravenționale 
1.1. Identificați coordonatele principale ale acțiunii legii contravenționale. 
Timpul ,spatiul al normei si cercul de persoane fata de care se aplica norma data
Regula generala- norma actioneaza pe timp nelimitat in spatiu bine determinat si asupra
unor subiecti care individual sau colectiv participa la viata juridica a societatii.
 
1.2. Determinați efectele retroactivității și ale ultraactivității dispozițiilor contravenționale. 
 Retroactivitatea legii contravenţionale noi    este o excepţie a principiului neretroactivităţii legii,
prin aceasta înţelegîndu-se aplicarea legii contravenţionale noi la situaţiile juridice anterioare
intrării ei în vigoare. legea contravenţională poate avea efect retroactiv în următoarele cazuri 1)
cînd atenuează sau anulează răspunderea pentru contravenţiile comise; 2) cînd legea nouă indică
retroactivitatea sa; 3) în cazul legii interpretative, care explică sensul unor legi anterioare,
producînd efecte de la data intrării în vigoare a legilor pe care le interpretează şi cu care fac corp
comun.  
Supravieţuirea legii vechi  (ultraactivitatea) înseamnă aplicarea acesteia şi după intrarea în
vigoare a legii noi, asupra unor situaţii stipulate în ultima. Din cele menţionate concluzionăm că
esenţa principiului aplicării legii contravenţionale în timp constă în aceea că în toate cazurile se
aplică legea contravenţională mai blîndă, care uşurează starea de drept a persoanei trase la
răspundere contravenţională. 
1.3. Dezvoltați caracterul aplicării legii contravenţionale asupra reprezentanţilor
diplomatici ai statelor străine. 
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor străine sau alte
persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte
sau în conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad sub incidenţa jurisdicţiei
contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul cărora este înlăturată răspunderea
contravenţională. 

2. Expulzarea – măsură de siguranță contravențională 

2.1. Descrieți noțiunea de expulzare ca măsură de siguranță contravențională. 
Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul
cod. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor
fapte socialmente periculoase de către aceste persoane. 
2.2. Determinați condițiile de aplicare a expulzării contravenienților. 
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a
următoarelor condiții: 
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară; 
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie
contravenție; 
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de
pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind
posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova; 
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul
respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza
convingerilor politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei
capitale. 
2.3. Formulați cauzele în care contravenientul nu poate fi expulzat într-un stat., 
Contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul respectiv
acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza
convingerilor politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei
capitale. 
TESTUL nr. 4 
1. Probele și mijloacele de probă în procesul contravențional 
1.1. Identificați noțiunea de probă în procesul contravențional. 
Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la
constatarea existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea
vinovăţiei şi la cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei. 
1.2. Determinați tipurile de probă, clasificarea și aprecierea acestora în procesul
contravențional. 
După caracter: probe de acuzare și probe în apărare. 
După sursa în care provin: probe imediate (din prima sursa martor ocular) și probe mediate (din
auzite, nu din prima sursa). 
După legătura cu obiectul probațiunii: probe directe (dovedesc nemijlocit vinovăția) și probe
indirecte( anumite imprejurari prin care se poate stabili vinovăția).  
Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza contravenţională,
potrivit convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele administrate în raport cu
circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege. 
1.3. Formulați mijloacele de probă și aprecierea probelor. 
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor
mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi
documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului,
procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod,
explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei,
ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele
şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de expertiză. 
(3) Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, potrivit convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele
administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege. 
 
2. Judecarea cauzelor contravenționale în instanță 
2.1. Descrieți judecarea cauzei contravenţionale în instanţă. 
Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral,
nemijlocit şi în contradictoriu. 
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cauza contravențională poate fi examinată în
şedință închisă în condițiile şi în modul stabilit de art. 18 din Codul de procedură penală. 
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul
verifică competenţa şi, după caz: 
a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie; 
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor
participanţi la şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare. 
Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor, în modul
prevăzut de prezentul cod. 
(2) Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta
este parte în cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este
obligatorie. Absența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, citați în conformitate cu
legislația, fără motiv întemeiat şi fără înştiințarea prealabilă a instanței, nu împiedică judecarea
cauzei contravenționale şi permite aplicarea acestuia a unei amenzi judiciare de către instanța de
judecată, în conformitate cu art. 201 din Codul de procedură penală. 
 (21) Dacă pe parcursul judecării cauzei contravenţionale se constată că agentul constatator
este în imposibilitate de a participa în continuare la şedinţă, el poate fi înlocuit cu un alt agent
constatator, fără reluarea judecării cauzei contravenţionale de la început. Agentului care a
intervenit în proces instanţa îi oferă timp suficient pentru a lua cunoştinţă de materialele cauzei
contravenţionale, inclusiv de cele cercetate în instanţă, şi pentru a se pregăti de participarea de
mai departe la procesul contravenţional. Agentul are dreptul să solicite repetarea unor acţiuni
procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are de concretizat circumstanţe
suplimentare. 
(22) Înlocuirea agentului constatator se dispune de conducătorul autorităţii publice în care
activează agentul constatator. 
(3) Neprezentarea în şedinţă a făptuitorului sau a victimei, legal citate, fără motive
întemeiate nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale. 
(4) Participarea făptuitorului reţinut este obligatorie. Aducerea lui este asigurată de
poliţie. 
(5) În cazul în care se solicită aplicarea sancțiunii arestului contravențional, participarea
făptuitorului și a apărătorului acestuia la şedința de judecare a cauzei contravenționale este
obligatorie. Neprezentarea cu rea-voință a făptuitorului și nici a apărătorului acestuia permit 
 
2.2.  Generalizați procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de
judecată. 
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa
părţilor şi fără dezbateri orale. 
(2) În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată,
judecătorul transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la
contravenţie, a probelor şi a înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită
părţilor de a se expune asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale,
stabilind un termen de 10 zile. 
(3) În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus
asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va
pronunţa o încheiere motivată cu privire la examinarea cauzei contravenţionale în procedură
scrisă. 
(4) În cazul în care părţile, în termenul prevăzut la alin.(2), refuză aplicarea procedurii
scrise şi solicită examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate
dispune citarea părţilor dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea
uneia dintre părţi de a examina cauza contravenţională în şedinţă publică, iar examinarea cauzei
contravenţionale se va desfăşura în conformitate cu prevederile capitolului VII din cartea a doua
a prezentului cod. 
(5) Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării
procedurii scrise şi solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în
care consideră că, ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice.
Încheierea de respingere se contestă odată cu fondul. 
(6) Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în
procedură scrisă, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul,
dispune examinarea cauzei în ordine generală. 
 
2.3. Dezvoltați calea ordinară de atac a hotărârii judecătorești. Recursul. 
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs. 
 (2) Decizia pronunţată în recurs este irevocabilă. 
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile
de drept, în următoarele temeiuri: 
a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea
persoanei; 
b) şedinţa de judecată nu a fost publică; 
c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în
imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate; 
d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea
soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii
redactate nu corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare; 
e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o
hotărîre de sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia
cazurilor de reîncadrare juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde; 
f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod; etc. 
Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale se declară în termen de 15 zile
de la data pronunțării hotărîrii judecătoreşti sau, pentru părțile care nu au fost prezente la şedința
de judecare a cauzei contravenționale, de la data înmînării copiei de pe hotărîrea judecătorească,
în condițiile art. 463 alin. (1). 
(2) Recursul se depune în instanţa de judecată a cărei hotărîre este atacată. Persoana
deţinută poate depune recurs şi la administraţia locului de deţinere, care este obligată să-l
expedieze imediat instanţei de judecată a cărei hotărîre este atacată. 
(3) Recursul primit, împreună cu dosarul contravenţional, se expediază, în cel mult 3 zile
de la data expirării termenului de declarare a recursului, instanţei de recurs. 
Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale suspendă executarea ei, cu
excepţia sancţiunii arestului contravenţional. 
(2) Instanţa de recurs judecă recursul cu privire la persoana la care se referă declaraţia de
recurs şi numai în raport cu calitatea ei în proces. 
(3) Instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, avînd dreptul,
în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără
a agrava situaţia contravenientului. 
(4) Soluţionînd cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a
cărei favoare a fost declarat recursul. 
(5) Prin extindere, instanţa de recurs este în drept să judece recursul şi cu privire la
persoanele care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în
privinţa lor, fără a le crea o situaţie mai gravă. 
Preşedintele completului de judecată conduce şedinţa de judecare a recursului împotriva
hotărîrii asupra cauzei contravenţionale, asigură ordinea şi solemnitatea în şedinţă. 
(2) La judecarea recursului împotriva hotărîrii asupra cauzei contravenţionale,
preşedintele completului de judecată: 
a) anunţă recursul care urmează să fie judecat; 
a1) preîntîmpină participanţii la proces asupra necesităţii respectării legislaţiei la
prelucrarea datelor cu caracter personal şi, la cerere, poate permite înregistrarea procesului prin
mijloace foto, video, audio de către participanţii la proces, în condiţiile Legii nr.133/2011 privind
protecţia datelor cu caracter personal; 
b) anunţă completul de judecată, numele agentului constatator sau, după caz, a
procurorului, apărătorului, interpretului şi al altor persoane; 
 c) verifică prezenţa persoanelor citate, identifică participanţii la proces în temeiul actelor
de identitate şi, după caz, verifică calitatea şi împuternicirile acestora; 
d) primeşte cererile de recuzare sau alte cereri, pe care le soluţionează prin încheiere; 
e) după enunţarea recursului, oferă cuvînt recurentului, apoi intimatului şi, la urmă,
agentului constatator sau, după caz, procurorului. Dacă printre recursurile declarate se află şi
recursul procurorului, primul cuvînt i se oferă lui. 
(3) Părțile au dreptul la replică referitor la problemele apărute în dezbateri. 
(4) Contravenientul are dreptul la ultimul cuvînt. 
(5) Instanţa de recurs hotărăşte asupra cauzei contravenţionale în camera de deliberare. 
(6) Decizia, semnată de membrii completului de judecată, inclusiv de judecătorul care are
opinie separată, se pronunţă în şedinţă. 

TESTUL nr. 5 
1. Scopul, funcţiile și sarcinile dreptului contravențional 
1.1. Definiţi scopul dreptului contravențional şi determinaţi-l la diferite etape de dezvoltare
istorică.  
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei,
apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor
contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii. Scopul dreptului
contraventional -este apararea valorilor sociale care nu necesita o protectie de natura
penală .Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale
persoanei, apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea
cauzelor contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii.

1.2. Stabiliţi legătura scopului cu sarcinile şi funcţiile dreptului contravențional.  

functiile : constatarea faptei, examinarea cauzei, aplicarea masuriolr de sanctionare, 
Scopul dreptului contraventional -este apararea valorilor sociale care nu necesita o protectie de
natura penală 
legatura dintre acestea nu este alta decat aceea ca ele lucreaza concomitent. atat scopul cat si
funtiile dr contraventional se axeaza pe apararea valorilor sociale, prevenirea de contravntii.
legatura dintre acestea doua este ca odata ce a fost incalcta scopul dr contraventional, organele
competente actioneaza pentru a sanctiona sau mai bine zis a implementa masuri de reeducare
contravenientului ce a savarsit acea fapta. 

1.3. Evaluaţi scopul, sarcinile şi funcţiile dreptului contravențional în Republica Moldova. 

chiar in art 2 cod cont este stipulat ca scopul legii contraventionale consta in apararea drepturilor
si libertatilor legitime ale persoanei, apararea proprietatii,ordinii publicea altor valori ocrotite de
legea contr in sol cauze contr precum si prevenirea sav contr.

1. a) Funcţia normativă (de normare a relaţiilor sociale) constă în totalitatea normelor

legale, instituite prin lege, pentru a reglementa conduita cetăţenilor (persoanelor) în
societate.
2. b) Funcţia de instituţionalizare (de formalizare juridică a organizării social-
politice) arată legătura organică dintre drept (obiectiv, pozitiv) şi stat. Statul îşi creează
forma juridică adecvată pentru instituirea, organizarea şi funcţionarea instituţiilor publice.
 3. c) Funcţia de conducere a societăţii este atribuită dreptului obiectiv de însuşi statul,care
are menirea să conducă societatea după anumite reguli,pentru a evita infracțiunile și de a
respecta legea în cauză.
4. e) Funcția de conservare și protecție juridică a valorilor sociale este încorporarea şi
securizarea principalelor valori sociale în normele juridice, adoptate, asigurate şi exprimate
de către stat în acte normativ-juridice.Funcțiile dr contr sunt indreptate spre indeplinirea
scopului dr contr.

d) Funcția de reglementare juridică a relațiilor sociale se exprimă în organizarea relațiilor

sociale în temeiul normelor juridice în vigoare. Iar rezultatul funcției de reglementare juridică a
relațiilor sociale sunt raporturile juridice care i-au naștere în cadrul societății. Condiția realizării
acestei funcții este existența dreptului pozitiv

- clarificarea la timp, sub toate aspectele, deplina si obiectiva a imprejurarilor fiecarui

caz;
- solutionarea cazului contraventional in stricta conformitate cu legislatia;
- asigurarea executarii hotaririi adoptate privind aplicarea sanctiunilor contraventionale;
- stabilirea cauzelor si conditiilor care au contribuit la comiterea contraventiilor;
- prevenirea contraventiilor; - educarea cetatenilor in spiritul respectarii legilor, al
intaririi legalitatii.

2. Valoarea juridică aplicativă a măsurilor procesuale de constrângere 

2.1. Definiţi noțiunea de măsuri procesuale de constrângere şi interpretaţi trăsăturile ei.
masurile procesuale de constrangere sunt instituite pentru a asigura comportamentul
contravenientului in conformitate cu cerintele legii contraventionale, iar unele masuri constau in
anumite privatiuni sau constrangeri personale sau reale, determinate de conditiile si imprejurarile
in care se desfasoara procesul contraventional.
trasaturi: caracter retroactiv, aplicata strict in conformitate cu legea de catre agentul constatator,
apara procesul cercetarii si solutionarii cauzelor contraventionale.

2.2. Determinaţi şi explicați condiţiile aplicării măsurilor procesuale de constrângere. 

măsurile procesual contraventionale sunt mijloace de constrângere ce pot fi dispuse de
organele de ocrotire a normelor de drept, în conformitate cu temeiurile legale pentru a
asigura o bună desfăşurare a procesului contraventional în vederea realizării scopului
acesteia, şi asigurarea realizării obiectivului . Aceste masuri se aplica cind cind a fost
incalcata ordinea de drept, cind au fost lezate drepturile si libertatile persoanelor, a fost
atentata propritatea sau atacat alte valori ocrotite de lege.
  
2.3. Proiectați măsurile procesuale de constrângere în conformitate cu legislația
contravențională a Republicii Moldova. 
măsuri procesuale de constrîngere:
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate
produse de alcool sau de alte substanţe;
 e) interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare al
acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru;
i) ridicarea și aducerea vehiculului la parcare.
eţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi aplicată
în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului
contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces
contravenţional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului
punctelor de trecere a frontierei de stat.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în
cazul în care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive
întemeiate, şi nu a informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența
acesteia fiind necesară.
Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:
a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă
produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;
b) asupra dreptului de a conduce vehicule pe numele său sunt aplicate restricții de
conducere;
b1) nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi
vehiculul, cu excepția cazului în care dreptul de a conduce este înscris în Registrul de stat al
conducătorilor de vehicule, iar persoana care conduce vehiculul deține asupra sa un act de
identitate valabil pe numele său;
c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a vehicului pe teritoriul
Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care vehiculul este introdus pe teritoriul vamal de
către persoana fizică cu domiciliul în orice stat străin şi care deţine permis de conducere emis în
ţara în care are domiciliu;
Se interzice exploatarea vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de înmatriculare
în cazul constatării abaterilor de la condiţiile tehnice pentru admiterea în circulaţie a vehiculelor,
prevăzute de legislaţia în vigoare.
Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este ridicat şi, dacă nu poate
fi predat proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de parcare
specială sau la subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.
Amenda judiciară este o sancțiune bănească care se aplică de către instanța de judecată
persoanei care a comis o abatere în cursul procesului contravențional, conform art. 201 din Codul
de procedură penală aplicat corespunzător.
Articolul 4393. Punerea sub sechestru
(1) Punerea sub sechestru este o măsură procesuală de constrîngere care poate fi aplicată
de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, la solicitarea agentului
constatator a organului abilitat cu dreptul de examinare şi/sau soluţionare a contravenţiei
respective sau a procurorului, pentru a asigura eventuala confiscare specială, precum şi pentru a
garanta executarea sancțiunii amenzii, conform art. 203–210 din Codul de procedură penală
aplicate corespunzător.

TESTUL nr. 6 
1. Autoritățile competente în soluționarea cauzelor contravenționale 
1.1. Definiţi noțiunea de competență prin prisma capacității organelor statului de a
soluționa cauzele contravenționale. Competența materială și competența teritorială. 

Deosebim competenta teritoriala si materiala. La competenta teritorială se aplica principiul

administrativ-teritorial recunoscut si aplicat in alte ramuri ale dreptului, reprezinta criteriul ,
potrivit caruia se apreciaza care dintre organele de acelasi grad pot sa solutioneze o anumita
cauza. Competenta materiala:1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor
atribuite de prezentul cod competenţei unor alte organe, precum şi: a) cauzele contravenţionale în
privinţa minorilor; b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63-66, 316-318, 320, 336; c)
cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni
dintre cele care urmează: - privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; - privarea de
dreptul de a deţine anumite funcţii; - privarea de dreptul special; - munca neremunerată în folosul
comunităţii; - arestul contravenţional;    2) contestaţiile împotriva hotărîrilor autorităţilor
competente să soluţioneze cauzele contravenţionale, procurorului. 

1.2. Determinaţi problemele     de competență în soluționarea cauzelor contravenționale. 

Destul de frecvent sunt cazurile in care constatarea faptului contraventional este realizat de catre
alta autoritate decat cea competenta sa examineze si sa adopte hotarare pe caz, sunt alte cazuri in
care in mod eronat unele cauze contraventionale sunt transmise instantelor gresite, pentru
asemenea cazuri legiuitorul prevede urmatoarele solutii: in cazul in care insatnta de judecata
constata faptul ca instantei i sa remis spre examniare cauza contraventionala cu incalcarea
competentei teritoriale , dispune stramutarea cauzei catre instanta ce are competenta teritoriala sa
examineze cazul .  In alte cauze dispune stramutarea cauzei catre procuror sau autoritatea
necesara . In cazul in care agentul constatator constata ca incalcarile contin elemente ale
infractiunii , remite materialele procurorului sau ofiterului de urmarire penala.

1.3. Evaluați autoritățile competente să soluționeze cauzele contravenționale și formulați

atribuțiile lor. 
Instanta de judecata.  In procesul contraventional instanta de judecata are rolul unuia dintre
organele care examineaza si aplica sanctiunea contraventionala . Instantele judecatoresti
examineaza toate cazurileprivind raporturile juridice contraventionlale , pentru care legea nu
stabileste o alta competenta. Justitia in cazuele contraventionale se infaptuieste de catre intsanta d
ejudecata comform competentei date de codul contraventional. Procurorul examineaza
contraventiile prevazute de Neîndeplinirea obligaţiilor de întreţinere, de educare şi de instruire a
copilului,,Împiedicarea exercitării dreptului de a comunica cu copilul şi de a-l educa, Abuzul de
putere sau abuzul de serviciu, , 322-324, 335-337, 351-353 şi cele pe care le-a depistat în
exerciţiul funcţiunii. În cazul refuzului începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din
cauza că fapta constituie o contravenţie, precum şi în cazul liberării de răspundere penală a
persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională, procurorul dispune pornirea procesului
contravenţional şi ori examinează cauza în limitele competenţei sale, ori expediază materialele
acumulate, conform competenţei, altor organe pentru examinare. rin ordonanţă motivată,
procurorul poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu excepţia sancţiunii a cărei aplicare
este de competenţa instanţei de judecată.

Comisia administrativa. Comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă

se formează de către consiliul local (sătesc, comunal, orăşenesc, municipal) în componenţa
preşedintelui, vicepreşedintelui, secretarului responsabil şi a 4-7 membri, obligatia carora se
stabilesste prin regulament. Comisia administrativă examinează contravenţiile prevăzute la art.62,
75, 76, 92, 108, 161-168, 170-175, 180, 181, 227. Agentul constatator. Cauza
contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază teritorială a fost săvîrşită
contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii a doua în
limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata
contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte
organe. 

2. Caracteristica contravențiilor în domeniul circulației rutiere 

2.1. Identificați și caracterizați particularitățile contravențiilor din domeniul circulației
rutiere. 

Autoritate competenta 1- AC ,aplica sanctiunea , in unele cazui poate fi aplicata si de intanta daca
faptuitorul contesta decizia ac si acest fpt se indica prin consimtamant in procesul verbal.
Sanctiuni- exprimate prin amenda/puncte de penalizre/privarea de un drept special (ridicarea
provizorie a prm de cond pan la momentul inchieierii definitive al IJ in acest caz) sanctiunea are
scop de aplanare a pericolului eminent securitatea circulaţiei rutiere şi a traficului de pietoni.

Asigurarea securităţii circulaţiei rutiere şi a traficului de pietoni constituie una dintre sarcinile
prioritare ale statului. Potrivit criteriului de bază – securitatea circulaţiei rutiere şi a traficului de
pietoni (obiect generic) – în capitolul XIII al Codului contravenţional au fost comasate
următoarele contravenţii: – încălcarea regulilor de exploatare a vehiculelor (art. 228); – încălcarea
regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat, de revizie tehnică a vehiculelor (art. 229); -
conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor de amplasare a numărului de înmatriculare sau
conducerea unui vehicul fără un astfel de număr (art. 230

2.3. Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor din domeniul circulației

rutiere. 
3. Obiect generic – relatii sociale cu privire la securitatea circulatiei rutiere.
4. Obiectul nemijlocit al contravenţiilor nominalizate este legat în mod direct sau indirect de
obiectul generic şi rezultă din el (de exemplu, relaţiile sociale ce ţin de exploatarea
vehiculelor cu defecte tehnice la sistemul de frînare (art. 228) şi urmările posibile; relaţiile
 sociale ce ţin de conformarea regulilor de folosire a centurii de siguranţă şi a căştii de
protecţie a motociclistului (art.235); relaţiile sociale ce ţin de respectarea vitezei de
circulaţie stabilite pe sectorul respectiv de drum
5. Latura obiectivă se manifestă tradiţional atît prin acţiune (conducerea unui vehicul care
nu a fost înmatriculat în modul stabilit sau care nu a fost supus reviziei tehnice (art. 229
alin. (2)); conducerea unui vehicul fără număr de înmatriculare (art. 230 alin. (2));
conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul de a conduce (art. 231 alin.
(3)); cît şi prin inacţiune (neîndeplinirea de către conducătorul de vehicul a indicaţiei
legale date de agentul de circulaţie de a opri vehiculul (art. 241 alin. (1));
6. Subiect al răspunderii contravenţionale poate fi numai persoana fizică Deci, persoana
fizică pasibilă de aplicare a sancţiunii trebuie nu numai să îndeplinească cerinţele generale
faţă de subiectul răspunderii contravenţionale (vîrsta şi capacitatea de acţiune), ci şi să
dispună de permis de conducere a vehiculului sau să fie proprietarul lui.
7. Latura subiectivă se exprimă, în majoritatea cazurilor, prin intenţie (atribuirea unui
număr de înmatriculare fals şi conducerea cu bună ştiinţă a vehiculului cu un astfel de
număr (art. 230 alin. (3)); conducerea vehiculului de către o persoană privată de dreptul
de a conduce (art. 231 alin. (3)); eschivarea conducătorului de vehicul de la proba de
determinare a stării de ebrietate (art. 234); ignorarea de către pietoni a semnalelor de
dirijare a traficului rutier (art. 245) etc; atît prin intenţie, cît şi prin imprudenţă (încălcarea
regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat a vehiculelor (art. 229 alin. (1));
încălcarea regulilor de folosire a centurii de siguranţă (art. 235 alin. (1)); încălcarea
regulilor de circulaţie rutieră soldată cu cauzarea de leziuni corporale uşoare

2.3. Evaluați sistemul măsurilor de prevenire, întreprinse de către autoritățile statului, în

privința contravențiilor din domeniul circulației rutiere. 
Creșterea securității in traficul rutier, precum si ridicarea nivelului de responsabilitate a
conducatorilor de vehicule, reprezinta un interes public major , o obligatie pozitiva a statului , dar
si a comunitatii in intregime. 
Stabilind cadru legal coincis in domeniul regulilor de circulatie rutiera,legiuitorul a urmarit sa ne
expuna in materia sa , obligatiile conducatorilor de vehicule precum si dirijarea circulatiei
rutiere,dand o explicatie clara indicatoarelor,marcajelor. Pentru cei care nu se
conformeaza ,exista un system distinct de sanctiuni.
Privare drept special(de a conduce), amenda + puncte de penalizare. Ca masuri,consideram
importante de specificat - instalarea obiectelor semaforice, Pentru fluidizarea traficului
rutier și sporirea siguranței pietonilor la intersecții dificile. Pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de circulaţie, e necesar de executat lucrări pentru iluminarea pe timp de
noapte , fiind ca nu toate regiunile dispun de ele. Inlocuirea semnelor de circulatie
(uzate) cu unele noi .
TESTUL nr. 7 
1. Dreptul contravențional în sistemul științelor juridice 
1.1. Definiţi noțiunea de drept contravențional ca ramură de drept şi interpretaţi trăsăturile
ei. 
Dreptul contravențional reprezintă o totalitate de norme juridice strict determinatem instituite de
legislația contravențională, cu scopul de a ocroti drepturile și libertățile legitime ale persoanelor,
alte valori sociale determinate, pentru a soluționa cauze contravenționale, precum și a preveni
comiterea contravențiilor.
Trăsăturile:
-Caracterul autonom. Autonomia dreptului contraventional este justificata de obiectul sau
specific de reglementare. Aceastã ramurã a dreptului reglementeaza numai acele relatii sociale
care apar intre subiectii dreptului contraventional în legatura cu: necesitatea respectarii normei
contraventionale (prevenirea de contraventii); comiterea faptei contraventionale (curmarea faptei
ilicite); infâptuirea jurisdictiei contraventionale (aplicarea sanctiunilor contraventionale si a altor
masuri de reeducare a persoanelor vinovate de comiterea contraventilor). Acest grup de relatii
sociale apartine numai dreptului contraventional si nu poate constitui obiectul de reglementare al
altei ramuri de drept. 
-Inegalitatea părților în relațiile contravenționale. Această trăsaturà a dreptului contraventional
este conditionata de unul dintre principile acestei ramuri a dreptului: „prescriere unilaterala de
voință a subiectului administrarii în domeniul combaterii contraventionalitati". Una dintre partile
relatiilor sociale reglementate de dreptul contraventional este reprezentata de stat. Aceast parte a
relatilor apare in calitate de subiect al administrárii si, prin competenta sa, are prioritate fatã de
celelalte parti ale relatilor sociale reglementate de dreptul contravențional. 
-Apartenența la dreptul public. Aceasta trasatura a dreptului contraventional se află in strânsa
legatura cu cea cercetata anterior. Prin reglementarile sale, dreptul contraventional apartine
dreptului public, deoarece in toate raporturile juridice de drept contraventional statul este
subiectul dominant, care pretinde o anumita conduita de la subiectii de drept cărora le sunt
destinate normele juridice contraventionale si statul, prin organele sale abilitate, exercità tragerea
la răspunderea contraventionalã a celor vinovati de sãvârsirea acestor fapte. 
-Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancțiunilor contravenționale deosebeste esential dreptul
contraventional de alte ramuri ale dreptului (penal, civil etc.). Intreaga activitate de aplicare a
sanctiu-nilor contraventionale de câtre organele abilitate (executive sau judecătorești) și de
constrângere statală fata de persoanele care au comis fapte contravenționale are caracter
extrajudiciar și se manifesta prin jurisdicția contravențională. 
-Caracterul dinamic este o trăsătură importanta a dreptului contravențional, deoarece normele
juridice contravenționale suportă deseori modificări, în funcție de schimbările intervenite în
evoluția societății. Niciuna dintre ramurile dreptului nu este supusă unor modificări atât de
dinamice ale cadrului normativ.
1.2. Clasificaţi principiile dreptului contravențional și identificați sistemul terminologic. 
Dreptul contravențional apare în conjuctura unei ramuri distincte a dreptului și datorită
principiilor fundamentale în materie contravențională. Principiile dreptului contravențional se
clasifică în principii generale și principii speciale ale dreptului contravențional.
Principiile generale ale dreptului contravențional:
1 Pr legalității în dreptul contr.
2 pr egalității în fața legii contravenționale;
3 pr dreptății în dr contr;
4 pr umanismului;
Principiile speciale ale dr contr:
1 pr caracterului personal al răspunderii contravenționale;
2 individualizarea raspunderii și sancțiunii contravenționale;
3 Prevenirea și combaterea contravențiilor;
5 contravenția este unicul temei al raspunderii contravenționale;
6 prezumția de nevinovăție;
7 inviolabilitatea persoanei;
8 libertatea de marturisire împotriva sa;
9 dreptul la aparare;
10 limba in care se desfasoara procesul contravențional;
11 dreptul de a nu fi urmarit sau sancționat de mai multe ori.

Sistemul terminologic ( intra sintagme,unitati terminologice,constructii

terminologice,structuri terminologice care ne ajutasa definim dr contr ca ramura )
Norma contravențională este o specie a normei juridice, care se caracterizează prin conținutul
și structura lor specifică, stabilind reguli de drept contravențional, precum și sancțiunile
aplicabile în cazul încalcarii acestor reguli.
Raportul juridic contravențional este un raport de conflict, de contradicție, izvorât din
savirsirea unei contravenții.
Contraventie – fapta /actiunea/inactiunea cu pericol social mai redus de cat infr
Raspunderea contraventionala- reactia statului la sav unei fapte contraventionale,prin
aplicarea sanctiunilor
Aplicarea punctelor de penalizare-
Agent constatator- reprezentant autoritatii publice care solutioneaza in limetele com sale
cauzacontr

1.3. Estimaţi interacţiunea dreptului contravențional cu alte ramuri ale dreptului. 

Corelaţia dreptului contravenţional cu ramurile înrudite:
Cu dreptul constituţional. Legătura dintre aceste ramuri ale dreptului constă şi în faptul că
izvorul principal al tuturor ramurilor de drept este Constituţia, dreptul constituţional
cuprinzînd principiile fundamentale pe care se întemeiază toate ramurile de drept.
Cu dreptul administrativ Ambele ramuri ale dreptului indicate au drept scop asigurarea
convieţuirii normale în cadrul societăţii, fără lezarea drepturilor şi intereselor cetăţenilor,
garantarea bunei funcţionări a tuturor organelor  şi instituţiilor statului
Cu dreptul penal  putem menţiona că obiectul acestora, în mare parte, coincide, deosebindu-se
prin pericolul social al consecinţelor ce survin în urma atentatului ilicit. O serie de fapte ilicite
după modul lor de săvîrşire, condiţiile în care au fost săvîrşite şi urmările parvenite se
situează la limita dintre ilicitul contravenţional şi cel penal. În unele condiţii, faptele ilicite
comise obţin aspect contravenţional, iar în alte condiţii – aspect infracţional (de exemplu:
contravenţia – procurarea şi păstrarea ilegală a mijloacelor narcotice în cantităţi mici
Cu dreptul procesual penal  Dat fiind faptul că procedura contravenţională este o instituţie
juridică a dreptului contravenţional şi nu există ca ramură de sine stătătoare a dreptului, unele
tehnici procedurale de documentare a contravenţiilor, de aplicare a sancţiunilor sînt preluate
din procedura penală . 
2. Trimiterea spre executare a hotărârii judecătorești în privința persoanelor fizice 
2.1. Identificați sistemul instituțiilor care asigură executarea sancțiunilor contravenționale.
Executarea sancţiunii avertismentului se asigură de către instituţia sau organul care a adoptat
hotărîrea.
Executarea sancţiunii amenzii aplicată persoanelor fizice sau juridice se asigură de executorul
judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor
judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul contravenientului. Executarea sancţiunii privării de
dreptul special, a muncii neremunerate în folosul comunităţii şi a sancţiunilor aplicate
persoanelor juridice, cu excepţia amenzii,  se asigură de către organul de probaţiune.
Executarea sancţiunii arestului contravenţional se asigură de către penitenciare.
Instituţiile şi organele prevăzute mai sus, comunică instanţei de judecată, în termen de 5 zile,
despre executarea hotărîrilor cu caracter contravenţional. Acţiunile ori inacţiunea instituţiei sau
organului care asigură executarea hotărîrilor cu caracter contravenţional pot fi contestate în
modul stabilit de lege. 
2.2Determinaţi particularitățile executării sancțiunii avertismentului și amenzii. 
 Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite şi în
recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în scris.
Hotărîrea de aplicare a sancţiunii avertismentului se remite contravenientului, contra semnătură,
de către organul care a adoptat hotărîrea cu privire la sancţionare.
Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de
prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală
cu 50 lei.
(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar
persoanelor cu funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
 (21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea
specială a cărţii întîi a prezentului cod, după caz:
a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;
b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul
contravenţiei, dar nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în
care acest fapt este prevăzut expres de norma materială din partea specială a cărţii întîi.
(22) Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime
dublă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.
(23) Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul unui an, a
încălcărilor specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu
amendă în mărime triplă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială
a cărţii întîi.
(24) Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la
data stabilirii acesteia.
(25) Amenzile aplicate pentru săvîrşirea contravenţiilor se virează în bugetul de stat, cu
excepţia celor prevăzute la alin.(26)–(29).
(26) Amenzile aplicate de către comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică
locală executivă pentru contravenţiile prevăzute la art.398 se virează în bugetul local respectiv.
(27) Amenzile aplicate de către organele Serviciului Fiscal de Stat pentru contravenţiile
prevăzute la art.263 alin.(2) se virează în bugetul asigurărilor sociale de stat.
(29) Amenzile aplicate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină pentru
săvîrşirea contravenţiilor prevăzute la art.413 se virează în bugetul fondurilor asigurărilor
obligatorii de asistenţă medicală.
 (3) Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în
cel mult 3 zile lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de aplicare a sancţiunii
contravenţionale.
În acest caz se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral, cu excepţia cazului
în care a fost contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a
retras cererea de contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, pînă la cercetarea
judecătorească.
(31) Evidența executării sancțiunilor amenzilor se ține în Registrul debitorilor. Conținutul
Registrului debitorilor, modul de ținere a acestuia și modul de evidență a executării sancțiunilor
amenzilor se reglementează de către Guvern.
(4) Dacă persoana fizică sau juridică nu a achitat amenda în decursul a 30 de zile de la
data stabilirii acesteia, se va proceda conform reglementărilor Codului de executare. În cazul în
care achitarea amenzii nu este posibilă din cauza lipsei ori a insuficienței bunurilor sau din cauza
eschivării cu rea-voință a contravenientului de la achitarea acesteia, instanța de judecată poate
înlocui suma neachitată a amenzii, după caz, cu:
a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu
amenda prevăzută de norma materială contravenţională sau de prezentul articol;
b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un
an;
c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o
unitate convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
d) arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata
arestului fiind de cel mult 30 de zile. În acest caz, se va ţine cont de restricţiile prevăzute la art.38
alin.(4).
(5) În cazurile prevăzute la alin. (4), suma neachitată a amenzii stabilite pentru
contravențiile prevăzute la art. 228–245 poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a conduce
vehicule pe un termen de la 6 luni la un an.
(6) Pentru situaţiile enumerate la alin.(4) lit.a), c) şi d), privarea de dreptul de a desfăşura
o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an poate fi aplicată ca sancţiune
complementară.
(7) În cazurile prevăzute la alin. (4), suma neachitată a amenzii stabilite persoanei juridice
poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6
luni la un an.
(8) Amenda se înlocuieşte de către instanța de judecată în a cărei rază teritorială îşi are
sediul autoritatea din care face parte agentul constatator care a examinat cauza, la demersul
acestuia sau al procurorului care a examinat cauza. În cazul în care sancțiunea este aplicată de
către instanța de judecată, înlocuirea se efectuează de către instanța care a judecat cauza în fond,
la demersul executorului judecătoresc.

2.3Formulați trăsăturile executării sancţiunilor privarea de dreptul de a desfăşura o

anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii şi privarea de
dreptul special. 
 Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura
o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea
contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a
acestei activităţi.
 (3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an.
Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise de
persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi sau
deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanța de judecată pe un termen
de la 6 luni la 3 ani, cu excepția cazurilor prevăzute la alin. (2).
(42) Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități
care foloseşte vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus
atribuindu-i cu bună ştiință un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a
acestei stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.
(5) Privarea de dreptul de deţinere sau port şi folosire a armei se dispune de instanţa de
judecată pentru un termen de la 2 ani la 5 ani în funcţie de gravitatea contravenţiei prevăzute în
partea specială a cărţii întîi.
(6) La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de
deţinere sau port şi folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit de
Guvern.

TESTUL nr. 8 
1. Particularitățile esențiale ale Codului contravențional al Republicii Moldova 
1.1. Identificaţi evoluția diacronică a legislației contravenționale a Republicii Moldova. 
Legislatia contraventionala s-a constituit treptat. Pina in ani 80 raspunderea pentru contraventii
era reglementata in sute de acte normative. In 1980 Sovietul Suprem al URSS a adoptat Bazele
legislatiei URSS si ale republicilor unionale cu privire la contraventiile administrative in care s-
au determinat principiile de baza si prevederile generale ale legislatiei. Aceasta a servit ca baza
pentru codificarea Codului cu privire la contraventile administrative al RSS Moldovenesi adoptat
in 1985. Acesta la rindul sau a servit ca temelie in reglementarea raspunderii pentru contraventile
administrative a Codului contraventional al RM adoptat in 2008, si care a intrat in vigoare in
2009. Legislatia contraventionala este totalitatea de nome de drep ce determina principile
raspunderii contraventionale, faptele ce constitue contraventii, sanctiunile contraventionale
aplicabile, precum si procesul contraventional, aceste norme find prevazute in Codul
contraventional si in alte acte normative expres prevazute de acesta. 
1.2. Stabiliţi structura juridică a Codului contravențional. 
Legea contravenţională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalităţii, a drepturilor şi a
intereselor  legitime ale persoanelor fizice, a proprietăţii, a ordinii de stat şi a ordinii publice,
precum şi prevenirea şi curmarea contravenţiilor, influenţa asupra cauzelor şi condiţiilor comiterii
lor, contribuirea la educarea cetăţenilor în spiritul respectării întocmai a legilor şi a altor acte
normative.
Pentru realizarea scopului şi a sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri, părţi,
capitole şi articole Cartea întîi. Dreptul material    este divizată în două titluri: titlul I –   Partea
generală    şi titlul II –   Partea specială. Partea generală a cărţii întîi   este împărţită în cinci
capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la legea contravenţională a Republicii Moldova,
scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de contravenţie şi răspundere contravenţională;
cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi răspunderea contravenţională;
sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărţii întîi   este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine
norme materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii
speciale cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru
neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi
modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional  este şi ea divizată în două titluri: titlul I –   Partea
generală  şi titlul II  Partea specială  . Partea generală   a cărţii a doua   conţine: dispoziţii generale
cu privire la procesul contravenţional, principiile  procedurii contravenţionale şi de citare;
participanţii la procesul contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor; autorităţile competente să
soluţioneze cauzele contravenţionale; probele şi măsurile procesuale de constrîngere. Partea
specială a cărţii a doua   este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei
contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac
al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi
soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.
1.3. Proiectați partea specială a Codului contravențional. 
Partea specială a cărţii întîi   este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine
norme materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii
speciale cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru
neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi
modul stabilite de lege.
Partea specială a cărţii a doua   este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei
contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac
al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi
soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.

2. Circumstanțele care exclud răspunderea contravențională 

2.1. Distingeți şi explicați condiţiile răspunderii juridice contravenționale. 
Răspunderea contravenţională a persoanei fizice 
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în
momentul săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
(2) Persoana fizică cu vîrsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională
pentru săvîrşirea faptelor prevăzute la art. 69 alin. (1), art. 78, 85, 87, art. 88 alin. (1) etc.
Condițiile: Vârsta de 18 ani la momentul savirsirii contravenției, pt alte fapte 16-18 ani.
Responsabilitatea, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și
judeca caracterul faptelor sale.
Să dispună de libertatea de voință și acțiune, adică să nu fie constrâns fizic sau psihic să
comită contravenția.
Pentru subiect special pe linga condițiile generale apare o condiție specială adică să aibă o
anumită calitate de ex posesor al permisului de conducere.

2.2. Identificați     și argumentaţi circumstanțele           care exclud răspunderea

contravențională. 
Înlăturarea răspunderii contravenţionale pentru fapta ce conţine elementele constitutive ale
contravenţiei are loc în cazul:
a) renunţării benevole la săvîrşirea contravenţiei;
a1) stării de iresponsabilitate;
b) contravenției neînsemnate sau al tentativei de contravenție neînsemnată;
 c) împăcării victimei cu făptuitorul;
c1) încheierii tranzacţiei conform Legii cu privire la mediere;
d) prescripţiei răspunderii contravenţionale;
e) amnistiei;
f) constatării amiabile a accidentului rutier.
Articolul 27. Renunţarea benevolă la săvîrşirea contravenţiei
Este renunţare benevolă la săvîrşirea contravenţiei încetarea acţiunii îndreptată nemijlocit
spre săvîrşirea contravenţiei dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării faptei.
Articolul 271. Starea de iresponsabilitate
(1) Se consideră în stare de iresponsabilitate persoana care săvîrşeşte o faptă
prejudiciabilă aflîndu-se în imposibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile din
cauza unei boli psihice cronice, a unei tulburări temporare a activității psihice, a alienării mintale
sau a unei alte stări psihice patologice.
(2) Nu este pasibilă de răspundere contravențională persoana care a săvîrşit o faptă în
stare de responsabilitate, dar care, pînă la pronunțarea hotărîrii de sancționare, s-a îmbolnăvit de o
boală psihică, fiind lipsită de posibilitatea de a-și conştientiza sau de a-și dirija acțiunile sale.
Articolul 28. Contravenția neînsemnată, tentativa de contravenție neînsemnată
(1) Se consideră neînsemnată contravenția pentru care prezentul cod prevede în calitate de
sancțiune maximă amenda de pînă la 10 unități convenționale.
(2) În cazul contravenției neînsemnate sau a tentativei de contravenție neînsemnată,
autoritatea (persoana cu funcție de răspundere) competentă să examineze cauza contravențională
poate înlătura răspunderea contravențională, limitîndu-se la adresarea unei observații verbale
făptuitorului.
Articolul 29. Împăcarea victimei cu făptuitorul
Procesul contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în
contravenţiile prevăzute la art. 69, 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art. 971 alin. (1),
art. 972–105, art. 242 alin. (1). Împăcarea este personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate
de exerciţiu, împăcarea se face de reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate de exerciţiu
limitată se pot împăca cu încuviinţarea reprezentanţilor lor legali.
Articolul 30. Prescripția răspunderii contravenționale
(1) Prescripția înlătură răspunderea contravențională.
(2) Termenul general de prescripție a răspunderii contravenționale este de un an.
(3) Termenul special de prescripție pentru contravențiile prevăzute la art. 74 alin. (4) și
(10), art. 781, art. 1551, art. 177 alin. (3) și (4) lit. c), d), g) și art. 179 este de 18 luni.
 (4) Termenul de prescripție a răspunderii contravenționale se reduce la jumătate pentru
persoanele care la data săvîrşirii contravenției erau minore.
(5) Termenul de prescripție curge de la data săvîrşirii contravenției şi pînă la data
rămînerii definitive a hotărîrii cu privire la cauza contravențională.
(6) În cazul săvîrşirii unei noi contravenții de către aceeași persoană, termenul de
prescripție se calculează pentru fiecare contravenție separat.
(7) Curgerea termenului de prescripție se suspendă dacă persoana care a săvîrşit
contravenția se sustrage de la procesul contravențional. În acest caz, curgerea termenului de
prescripție se reia de la data reținerii persoanei sau autodenunțării.
(8) În cazul prevăzut la alin. (6), persoana nu poate fi trasă la răspundere contravențională
dacă de la data săvîrşirii contravenției a trecut un an şi în această perioadă nu a fost săvîrşită o
nouă contravenție.
 (9) În cazul contravenției continue şi al contravenției prelungite, termenul de prescripție
curge de la data săvîrşirii ultimei acțiuni sau a inacțiunii.
(10) Termenul de prescripție a punerii în executare a sancțiunii contravenționale este de
un an, calculat din data la care decizia sau hotărîrea prin care aceasta a fost aplicată a rămas
definitivă.
(11) Se consideră că nu a fost supus răspunderii contravenționale contravenientul:
a) a cărui răspundere contravențională a fost înlăturată;
b) care a executat integral sancțiunea;
c) în a cărui privință procesul contravențional a încetat.
Articolul 31. Amnistia
(1) Amnistia este actul care are ca efect înlăturarea răspunderii contravenţionale şi a
executării sancţiunii contravenţionale, reducerea sau comutarea sancţiunii contravenţionale.
(2) Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi nici asupra drepturilor
victimei.
Articolul 311.  Constatarea amiabilă a accidentului rutier
(1) Constatarea amiabilă a accidentului rutier se aplică în contravențiile prevăzute la art.
242 alin. (1), în cazul în care în accident sînt implicate două vehicule, accidentul fiind soldat
numai cu deteriorarea nesemnificativă a vehiculelor, fără cauzare de vătămări corporale victimei,
iar proprietarii și/sau utilizatorii vehiculelor dețin, la data producerii accidentului, polița de
asigurare obligatorie de răspundere civilă auto internă sau certificatul de asigurare „Carte Verde”
(în cazul vehiculului aflat în proprietatea sau utilizarea unei persoane asigurate în străinătate),
valabile.
(2) Procedura de constatare amiabilă a accidentului rutier nu se aplică în cazul
accidentului care s-a soldat cu vătămări corporale și/sau cu deteriorarea bunurilor (de exemplu,
instalații rutiere, piloni, garduri, clădiri etc.), altele decît vehiculele implicate în accidentul rutier.
(3) Procedura de constatare amiabilă a accidentului rutier constă în completarea, semnarea
și prezentarea de către conducătorii de vehicule implicați în accident a formularului „Constatare
amiabilă de accident” către asigurător, conform prevederilor Legii nr. 414/2006 cu privire la
asigurarea obligatorie de răspundere civilă pentru pagube produse de vehicule.
(4) Constatarea amiabilă a accidentului rutier înlătură răspunderea contravențională.

2.3. Formulați judecăți ce țin de problema privind interacțiunea condiţiilor răspunderii

contravenționale cu circumstanțele care exclud răspunderea contravențională.  
  
 

TESTUL nr. 9 
1. Principiile și izvoarele specifice ale dreptului contravențional 
1.1. Explicați sensul noțiunii de izvor de drept contravențional și evidențiați principiile
acestuia. 
Prin izvor de drept contraventional se intelege actul normativ adoptat de parlament ca unica
autoritate legiuitoare, care cuprinde reglementari cu caracter contraventional. Pot constitui izvor
de drept contraventional legea, tratatele si conventiile internationale. in art. 1 Codul
contraventional stabileste, „Legea contraventionalã a Republicii Moldova... cuprinde norme de
drept ce stabiles princi-pile si dispozitiile generale si speciale in materie contraventionalã.
determina faptele ce constitue contraventii si prevede procesul contraventional si sanctiunile
contraventionale". 
(Principiile mai jos)
1.2. Categorisiti principiile și izvoarele dreptului contravențional. 
Dreptul contravențional apare în conjuctura unei ramuri distincte a dreptului și datorită
principiilor fundamentale în materie contravențională. Principiile dreptului contravențional se
clasifică în principii generale și principii speciale ale dreptului contravențional.
Principiile generale ale dreptului contravențional:
1 Pr legalității în dreptul contr.
12 pr egalității în fața legii contravenționale;
13 pr dreptății în dr contr;
14 pr umanismului;
Principiile speciale ale dr contr:
1 pr caracterului personal al răspunderii contravenționale;
2 individualizarea raspunderii și sancțiunii contravenționale;
3 Prevenirea și combaterea contravențiilor;
15 contravenția este unicul temei al raspunderii contravenționale;
16 prezumția de nevinovăție;
17 inviolabilitatea persoanei;
18 libertatea de marturisire împotriva sa;
19 dreptul la aparare;
20 limba in care se desfasoara procesul contravențional;
21 dreptul de a nu fi urmarit sau sancționat de mai multe ori.
Pot constitui izvor de drept contraventional legea, tratatele si conventiile internationale.

1.3. Evaluați locul și rolul tratatelor și convențiilor internaționale în sistemul izvoarelor de

drept contravențional al Republicii Moldova. 
Tratatele si conventiile internationale sunt izvoare de drept în domeniul prevenirii si combaterii
contraventionalitatii în mâsura in care acestea sunt ratificate (de ex., tratate internationale
referitoare la asistenta juridica internationalà sau conventile care cuprind angajamentele statelor
pârti de a incrimina pe plan intern anumite fate socialmente periculoase). 
2. Latura subiectivă a contravenției 
2.1. Definiți latura subiectivă în contextul             componenței constitutive a contravenției. 
Laura subiectiva a contraventiei se refer la atitudinea psihica a contravenientului fatã de fapta
sâvârsità si urmarile sale. In cazul aplicárii sanctiunii contraventionale fațã de persona juridicà,
acest element constitutiv al contraventiei nu poate exista (desi în lege (art. 17 Cod
contraventional) e scris ca poate).

2.2. Caracterizați vinovăția ca element principal al laturii subiective. Distingeți formele

vinovăției. 
Elementul principal al laturii subiective este vinovâtia si formele el. Fara vinovâtie nu exista
componenta contraventiei, desi lipseste temeiul juridic pentru aplicarea pedepsei
contraventionale. Art. 14 Ca. contraventional nu defineste notiunea de vinovátie, dar in alin. (1)
sta. bileste doua forme ale vinovatiei: intentia si imprudenta, Existenta delimitarea acestor doua
forme ale vinovatiei contribuie la realizare, principiului individualizarii pedepsei
contraventionale. in ceca ce priveste definifia formelor vinovatiei, legea contraventionalã
stipuleazã cã: Contraventia se consideră savârsitã cu intentie dacã persoana care a sãvârsit-o îsi
dadea seama de caracterul prejudiciabil al faptei (acti. unii sau inactiunii) sale, a preväzut
urmarile ei prejudiciabile, a dori sau a admis în mod constient survenirea acestor urmäri.
Contraventia se consider savârsitã din imprudent, dacã persona care a sãvârsit-o îsi dádea seama
de caracterul prejudiciabil al actiuni sau inactiunii sale, a prevazut urmarile ei prejudiciabile, dar
considera in mod usuratic ca ele vor putea fi evitate, ori nu isi dadea seama de caracterul
prejudiciabil al actiunii sau inactiunii sale, nu a prevazut posibilitatea survenirii urmarilor ei
prejudiciabile, desi trebuia si putea sã le prevadã.
2.3 Formulați elementele facultative ale laturii subiective. Motivul și scopul contravenției.
. In cazul unor contraventii, pentru completarea laturii subiective, in textele de incriminare a
acestora sunt preväzute si alte conditii (facul-tative) referitoare la motiv si la scop. Prin motiv al
contraventiei se intelege impulsul intern din care se naste decizia contraventionalã si, pe cale de
consecintã, punerea in executare a deciziei. Prin scop al contraventiei se întelege obiectul urmarit
de fâptuitor prin sãvârsirea actiunii sau inactiunii ce constituie elementul material al
contraventiei. Daca, drept rezultat al sâvârsirii cu intentie a contraventiei, se pro-duc urmari mai
grave care, conform leg, atrag inâsprirea sanctiunii contraventionale si care nu erau cuprinse de
intentia persoanei ce a savârsit-o, rãspunderea contraventionalã pentru atare urmari survine numai
dacà persona a preväzut urmarile prejudiciabile, dar considera in mod usuratic ca ele vor putea fi
evitate, sau dacà persoana nu a pre-vâzut posibilitatea survenirii acestor urmari, desi trebuia si
putea sà le prevadã. In consecintã, contraventia se considera intentionatã. 
 

TESTUL nr. 10 

1. Norma juridică, raportul juridic și subiecții dreptului contravențional 
1.1. Formulați conceptul normei juridice contravenționale și analizați trăsăturile ei
caracteristice. 
Nora contravențională este o specie a normei juridice, care se caracterizează prin conținutul și
structura lor specifică, stabilind reguli de drept contravențional, precum și sancțiunile aplicabile
în cazul încălcării aestor reguli.
Caracter statal- statul adoptă norme juridice.
2)Caracter general-norma juridică este adresată tuturor.
3)Caracter impersonal-rezultă din generalitate și nu vizează,nu se referă la o persoană concretă.
4)Caracter special-normele juridice se adresează unor subiecți speciali(categorii de destinatari
speciali).
5)Caracter tipic-normele juridice reglementează un anumit tip sau modalitate de conduită la care
vizează membrii societății (familiale,învățămîntul).
6)Caracter volitiv- voința statului
7)Caracter obligatoriu-normele juridice sunt cerințe,exigențe ale statului.
8)Caracter formal-normele juridice sunt exprimate în formă scrisă în legislația statulu

1.2. Caracterizați raportul juridic contravențional în sensul conduitei sociale prescrise de

autorități. 
Referindu-ne la raportul juridic contraventional, acesta reprezinta singura modalitate prin
intermediul cáreia se realizeazà legile contraventionale si normele juridice contraventionale, in
doctrina dreptului se afirma cà premisele raportului juridic contraventional constau, pe de o parte,
in existenta relatiilor sociale de aparare împotriva contraventiilor, iar pe de alt parte, în adoptarea
normelor juridice contraventionale, care fixeazà conduita oamenilor care participa la aceste relatii
sociale. Prin normele dreptului contraventional sunt stabilite regulile de desfàsurare a acestor
relatii, pentru a respecta ordinea de drept, iar atunci când valorile sociale sunt afectate sau
vätamate - masurile ce pot fi luate pentru sanctionarea faptuitorilor si prevenirea contraventilor.
Datorità acestor legäturi de interdependent dintre normele contraventionale si relatiile de apârare
socialã impotriva contraventionalitatii, raporturile juridice contraventionale apar ca norme ale
dreptului contraventional in actiune. Raporturile juridice contraventionale reprezintà relatiile de
apârare sociala impotriva contraventionalitatii si combaterea acesteia reglementate prin normele
dreptului contraventional, ce apar independent de vointa destinatarilor legii contraventionale. 
Raportul iuridic contraventional este un raport de conflict, de contradictie, izvorât din savârsirea
unei contraventii. Raportul juridic contraventional este si un raport de con-formare, care se naste
la momentul intrari in vigoare a normei contraventionale. Structura raportului juridic
contraventional este asemanatoare ori-cârui alt raport juridic si cuprinde urmatoarele
componente: subiect, continut si obiect. Aceste elemente reprezintã unele particularitäti n cazul
raportului juridic contraventional, datorità relatilor deosebite ce se nasc în procesul de apârare
socialã impotriva contraventilor. 

1.3. Generalizați prevederile legale privind subiecții dreptului contravențional. 

Subiecti raportului juridic contraventional sunt însisi participanti la acest raport. Atât in cazul
raporturilor juridice de conformare, cât si acelor de conflict, statul ca titular al functiei de apârare
socialã va apàrea intotdeauna ca subiect investit cu dreptul de a organiza aceastã apârare prin
mijloace de drept contraventional. Cel de-al doilea subiect al raportului juridic de conformare
este persona fizicà sau juridicà, destinatarul normei contraventionale careia îi revine obligatia de
a avea fata de valorile sociale ocrotite o conduita prestabilitã. Subiectii dreptului contraventional,
având în vedere prevederile Codului contraventional, sunt persoanele fizice, juridice si persoanele
cu functie de râspundere (subiecti speciali). Desigur, in cod intâlnim si notiunea de participant al
procesului contraventional, care, prin esenta, difera de cel oferit subiectilor, însã o descriere
detaliatã a aces-tui continut este reflectatã în urmatoarele teme ale prezentului suport de curs.

2. Competența agentului constatator 

2.1. Specificați termenul „agent constatator” în ipostaza de reprezentant al autorității
statului în cauzele contravenționale. Determinați condițiile de dobândire a calității de agent
constatator. 

Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele

competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Este desemnat ca agent constatator funcţionarul din autorităţile indicate la art.400–
42310, împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.
(3) Persoana indicată la alin. (2) nu poate participa la desfăşurarea procesului
contravențional în calitate de agent constatator dacă:
a) există cel puțin una dintre circumstanțele indicate la art. 33 din Codul de procedură
penală, care se aplică în modul corespunzător;
b) se află în situație de conflict de interese.
2.2. Stabiliți competența teritorială și competența materială a agentului constatator în
activitatea de constatare a faptelor și de examinare a cauzelor contravenționale. 
Competența teritorială constă în faptul că agentul constatator constată faptele și examinează
cauzele contravenționale în raza teritorială în care a fost numit și își desfășoară activitatea și unde
a fost savirsită contravenția.
Competența materală constă in faptul că agentul constatator poate constata contravențiile ale
căror constatare, soluționare și sancționare sunt atribuite unor alte organe. Agentul va remite
organelor respective procesele verbale de constatare a contravenției.
2.3 Disputați condițiile de recuzare a agentului constatator de la soluționarea cauzei
contravenționale. 
Condițiile de recuzare a agentului constatator sunt:
- Se află în situație de conflict de interese;
- El și rudele sunt direct sau intirect implicate în proces;
- Dacă el este parte vătămată sau reprezentantul ei sau rudă cu învinuitul, inculpatul sau cu
apărătorul acestuia;
- Dacă a participat în calitate de martor sau alte circumstanțe care pun la îndoială
imparțialitatea agentului constatator.

TESTUL nr. 11 

1. Delimitarea contravenției de alte ilicituri 
1.1. Determinați categoriile de fapte ilicite stabilite/sancționate în actele normative ale
Republicii Moldova. 
Cod contraventional- contraventie
Cod penal - infractiune
Codul muncii- abatere disciplinara 

1.2. Delimitați contravenția de infracțiune în lumina reglementărilor juridice naționale. 

Contraventia în raport cu infractiunea 
Contraventia in raport cu infractiunea  
Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai
grave, lezând valori sociale importante (de ex., siguranta statului, viata si celelalte atribute ale
persoanei, pro-prietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile sale
sunt mai restrânse, neafectând valori importante. Contraventile se deosebesc de infractiuni si prin
modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de Codul penal
si legi speciale, pe când faptele contraventionale sunt prevâzute si sanctionate prin legi, ordonante
sau hotarâri ale Guvernului, precum si prin hotàrâri ale autoritarilor administratiei publice locale
sau judetene. De asemenea, contraventia se deosebeste de infractiune si prin modul de
sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare penalã sau amendã penalã, pe
când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda contraventionala, obligarea
contravenien-tului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii, cu închisoare
contraventionalã, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.  

1.3. Apreciați asemănările și deosebirile dintre contravenție și abatere disciplinară. 

Contraventia se deosebeste si abaterea administrativa, prin abatere administrativa întelegându-se
orice fapt care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligatiile de
executare ce decurg din acte administrative (de ex., neprezentarea martorului la solicitarea
organelor de urmarire penala sau neefectuarea tratamentului medical în cazul persoanelor bolnave
veneric). 
Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere raporturilor de muncă statornicite în cadrul
instituţiei în care s-a săvârşit fapta ale cărei consecinţe nu lezează un interes general. Abaterile
contravenţionale, spre deosebire de cele disciplinare, aduc atingere unui interes general, iar
răspunderea pentru ocrotirea acestui interes revine unui organ al administraţiei publice, şi nu
administraţiei instituţiei concrete. Abaterea disciplinară este o faptă ce ţine de disciplina muncii şi
constă într-o acţiune sau inacţiune săvârşită cu vinovăţie de către un salariat, faptă prin care au
fost încălcate actele normative la nivel de unitate, inclusiv regulamentul intern de muncă,
contractele colective şi individuale de muncă, ordinile şi dispoziţiile legale ale conducătorilor.
Abaterile disciplinare sunt determinate, în principiu, doar implicit prin arătarea obligaţiilor de
serviciu ale salariaţilor. Ca urmare, pentru a stabili dacă o anumită faptă constituie abatere
disciplinară, este necesar să se vadă dacă sunt întrunite elementele constitutive ale abaterii şi apoi
să se analizeze, prin prisma trăsăturilor generale ale faptei şi în ordinea firească a cauzalităţii,
dacă urmările dăunătoare asupra relaţiilor de muncă din acea unitate (societate comercială etc.)
sunt efectul direct al faptei salariatului, precum şi în măsura în care efectul dăunător prezintă
gradul de intensitate minim care să justifice declanşarea răspunderii disciplinare. Aşadar, sub
aspectul laturii obiective, atât în cazul răspunderii disciplinare, cât şi în cazul celei
contravenţionale suntem în prezenţa unei fapte ilicite contrare unei norme juridice, dar diferite
sub aspectul gravităţii, al periculozităţii urmărilor pe care le produc, adică al gradului de
perturbare a relaţiilor sociale. Aceeaşi faptă poate constitui, în funcţie de o seamă de elemente
(importanţa obiectului ocrotit, împrejurările în care a fost comisă fapta, felul şi intensitatea
vinovăţiei, scopul urmărit, urmările faptei etc.), fie abatere disciplinară, fie contravenţie sau şi
una, şi alta. Gravitatea şi periculozitatea socială a rezultatului faptei constituie în ultimă analiză
elementul laturii obiective care exprimă cel mai bine diferenţele de grad, de intensitate, situând o
anumită faptă concretă deasupra sau dedesubtul pragului care separă cele două răspunderi şi
determină dozarea gradată a sancţiunii înlăuntrul fiecăruia din ele. În acelaşi timp, în funcţie de
acest indice de periculozitate, reflectat în urmările ei directe, fapta se situează dedesubtul sau
deasupra limitei minime a reglementării şi a răspunderii juridice, în general

2. Caracteristica contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la                                                                

securitatea publică 
2.1. Identificați și caracterizați particularitățile contravențiilor ce atentează la ordinea
publică și la securitatea publică. 
Prin intermediul normelor ordinii ublice statul stabilește regulile obligatorii de comportare a
ccetățenilor în locuri publice. Astfel statul interzice comiterea anumitor fapte, stabilește
răspunderea pentru comiterea contravențiilor, determiă competența, drepturile și obligațiile
organelor obștești în problema mențienrii ordinii publice.
Conform art. 10 CCRM contravențiile care atentează la ordinea publică și liniștea cetățenilor sunt
considerate fapte ilicite, comise prin acțiune sau inacțiune, cu vinovăție, pentru care legislația
prevede răspundere contravențională. Grupul de contravenții ce atenteazp la ordinea publică sunt
prevăzute de capitollul 19 CC. Cel mai des sunt afectatede acte de huliganism, consum de alcool
în locuri publice, tulburarea liniștii, incalcarea termenului de inregistrare a armei.

2.2. Stabiliţi și caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor ce atentează la

ordinea publică și la securitatea publică.
 Obiectul generic al contraventiilor analizate il constitue douā grupuri mari de relatii
sociale: relatiile sociale cu privire la mentinerca ordinii publice; relatiile sociale cu privire la
asigurarea securitatii publice. Obiectul nemiilocit al fiecàrei contraventii este determinat de
caracterul valorilor protejate de norma juridica concretà si constitue relatile sociale (care pot fi
atentate): cinstea, demnitatea sau onoarea persoanei Grice aflata in loc public (art. 354 Cod
contraventional): demnitatea mana si moralitatea sociala (art. 355 Cod contraventional): linistea
in locurile publice pe timp de noapte (art. 357 Cod contraventional) etc?. Pericolul social al
acestor grupuri de contraventii este ca 1) acestea sunt comise in locuri publice si 2) acestea
atenteazà la securitatea publica. 
Unele contraventii contra ordinii publice si securitâtii publice au obiect material. De exemplu, la
art. 364 alin. (1) Cod contraventional „Amplasarea mijloacelor de publicitate exterioara fara
permisiunea autoritatii administratiei publice locale si far acordarea, in modul stabilit, a unui
spatiu de afisaj", obiectul material este constituit de milocele de publicitate.
Laura obiectiva a contraventilor ce atenteaza la ordinea publicã si securitatea publica se
realizeazã, de regula, prin actini, iar, in unele cazuri, prin inactiuni. 
Subiectul contraventiilor ce atenteaza la ordinea publica si secu-ritatea publicã sunt persoanele
fizice si persoanele juridice. Pentru unele categorii de contraventii, calitatea de subiect poate fi
atribuità doar persoanelor fizice, iar pentru altele - atât persoanelor fizice, cât si persoanelor
juridice. In ipostaza de subiect al contraventilor, apar, in anumite contraventii, si persoanele cu
functii de râspundere (subiectal special. 
 Latura subiectivă se exprimă de cele mai multe ori sub formă de intenție.
2.3. Evaluați nivelul de implementare a politicii de stat ce ţine de asigurarea ordinii și
securităţii publice prin intervenţii directe, acţiuni eficiente de prevenire a iliciturilor. 

In acelasi context, la nivel national, Guvernul Republicii Moldova a aprobat, la 31.05.2017,

Strategia national de ordine si securi-tate publicã pentru ani 2017-2020 si Planul de actiuni
privind im-plementarea acesteia. Strategia prevede sporirea calitâtii servicilor de asigurare a
ordinii publice si a securitâtii cetâtenilor, inclusiv prin implicarea societatii civile in combaterea
fenomenului infractional si contraventional. Prin implementarea Strategiei se urmareste
dezvoltarea sistemului de formare profesionalã a angajatilor organelor de fort si instituirea unui
sistem modern de ordine publica si de securitate publicã, capabil sã sporeascã increderea
populatiei si sã consolideze protectia socială 15258 Delimitarea dintre infractiuni contra
securitatii publice si ordini publice (Cap. XIII Cod penal) si contraventii ce atenteazã la ordinea
publica si securitatea publica se face, finându-se cont de gravitatea încalcarii ordinii publice,
securitâtii publice, care se determina din cir-cumstantele cauzei, inclusiv locul si metodele
sãvârsirii faptei, inten-sitatea, durata lor etc. 
TESTUL nr. 12 
1. Varietățile contravenției 
1.1. Definiţi conceptul de contravenție ca categorie distinctă de fapte juridice ilicite. 
Constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea – ilicită, cu un grad de pericol social mai
redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care atentează la valorile sociale ocrotite de lege,
este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de sancţiune contravenţională.
1.2. Determinaţi tipurile (formele) de contravenții în funcție de fazele desfăşurării activităţii
contravenţionale. 
Articolul 11. Contravenţia continuă
 (1) Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea
neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu
există pluralitate de contravenţii.
(2) Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii
contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
Articolul 12. Contravenţia prelungită
(1) Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată
prin două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur
scop, alcătuind în ansamblu o contravenţie.
(2) Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau
inacţiuni contravenţionale.
Articolul 13. Tentativa
Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată
nemijlocit spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului,
nu şi-a produs efectul.

1.3. Proiectați trăsăturile contravenției consumate 

Se considera consumata daca fapta savarsita intocmeste toate formele constitutive ale
contraventiei. L contr consumata se realizeaza unitate deplina intre obiect obiectiv,subiectiv al
continutului contr. In sensul ca actiunea si urmarile care le produc reprezinta tocmai scopul
urmarit de contravinieint prin desfasurarea intregii acttivitati contraventionale
2. Exercitarea căii ordinare de atac în cauza contravențională. Recursul 
2.1. Stabiliți temeiurile pentru atacarea cu recurs a hotărârii judecătorești
contravenționale. 
Hotărîrile judecătoreşti contravenţionale pot fi atacate cu recurs, pentru a se repara erorile
de drept, în următoarele temeiuri:
a) nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea
persoanei;
b) şedinţa de judecată nu a fost publică;
c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în
imposibilitatea de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;
d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea
soluţiei contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii
redactate nu corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare;
e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o
hotărîre de sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia
cazurilor de reîncadrare juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde;
f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod;
g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decît cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei
săvîrşite sau persoanei contravenientului;
h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă
sau există o cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale, sau aplicarea sancţiunii a fost
înlăturată de o nouă lege ori anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul
contravenientului ori împăcarea părţilor în cazul prevăzut de lege;
i) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;
j) a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului;
k) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicate;
 l) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre în o altă cauză, a constatat o încălcare
la nivel naţional a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în cauza respectivă.
2.2. Schițați efectele recursului împotriva hotărârii judecătoreşti contravenţionale.
Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale suspendă executarea ei, cu
excepţia sancţiunii arestului contravenţional.
(2) Instanţa de recurs judecă recursul cu privire la persoana la care se referă declaraţia de
recurs şi numai în raport cu calitatea ei în proces.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, avînd dreptul,
în afara temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără
a agrava situaţia contravenientului.
(4) Soluţionînd cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a
cărei favoare a fost declarat recursul.
(5) Prin extindere, instanţa de recurs este în drept să judece recursul şi cu privire la
persoanele care nu au declarat recurs sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în
privinţa lor, fără a le crea o situaţie mai gravă.
2.3. Formulați modalitățile deciziei de recurs împotriva hotărârii judecătoreşti
contravenţionale. 
După examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii:
1) respinge recursul şi menţine hotărîrea atacată dacă recursul:
a) este tardiv;
b) este inadmisibil;
c) este nefondat;
2) admite recursul, casînd hotărîrea atacată, parțial sau integral, şi adoptă una dintre
următoarele soluții:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravențional în cazurile
prevăzute la art. 441;
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri, însă fără a înrăutăți situația
contravenientului;
c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanță dacă este necesară administrarea de probe
suplimentare, dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului
instanței de judecată, privind citarea obligatorie a părților, privind respectarea dreptului la apărare
şi a dreptului la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art. 33–35 din
Codul de procedură penală aplicate corespunzător.
(2) Decizia instanţei de recurs se pronunţă integral sau doar dispozitivul, urmînd a fi
redactată în cel mult 3 zile.

TESTUL nr. 13 

1. Condițiile răspunderii contravenționale ale persoanei fizice și juridice 
1.1. Distingeți condițiile generale de tragere la răspundere contravențională a persoanelor
fizice. 
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în
momentul săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
(2) Persoana fizică cu vîrsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională
pentru săvîrşirea faptelor prevăzute la art. 69 alin. (1), art. 78, 85, 87, art. 88 alin. (1) etc.
Condițiile: Vârsta de 18 ani la momentul savirsirii contravenției, pt alte fapte 16-18 ani.
Responsabilitatea, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și
judeca caracterul faptelor sale.
 Să dispună de libertatea de voință și acțiune, adică să nu fie constrâns fizic sau psihic să
comită contravenția.

1.2. Determinaţi conceptul de subiect special al dreptului contravențional. 

Subiectul special al contravenției, pe lângă condițiile generale obligatorii sus menționate ale
subiectului general, trebuie să întrunească și o condiție sublimentară – să aibă o anumită calitate (
de ex., să fie posesor al permisului de conducere etc.). Legea contraventionala (alin. () si (7), art.
16 Cod contraventiona stipuleaza ca persoana cu functie de râspundere (persoana careia, într-o
intreprindere, institufie, organizafic de stat, auforitate publica cer. tala sau locala, i se acorda,
permanent sau provizoriu, prin lege, prin umire, alegere sau in virtulea unei insarcinari, anumite
drepturi s obligatii in vederea exercitarii funcilor autoritätii publice sau a act. unilor
administrative de dispozitie, organizatorice ori economice) este pasibila de râspundere
contraventionala pentru savârsirea unei fapte prevazute de Codul contraventional in cazul:
folosiri intentionate a atributiilor sale contrar obligatilor de serviciu; depasirii vádite a drepturilor
si atributiilor acordate prin lege; neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a obligatilor de
serviciu. Astfel, in lipsa acestor conditii, persona cu functie de rãspundere vinovata de savârsirea
unei contraventii raspunde conform dispoziti-ilor generale. in doctrina dreptului exist si notiunea
de subiect pasiv al contra-ventiei, adica persona fizica sau juridica titulara a valorilor sociale
vâtamate prin contraventie. Subiectul pasiv al contraventiei se consi-derà victima acesteia sau
persona vãtamatã. Drepturile ei sunt preva-zute in art. 387 Cod contraventional. Spre deosebire
de contravenient, victima nu trebuie sã îndeplineascã nicio conditie generala decât aceca de a i se
fi cauzat o vatâmare materiala sau moralã prin contraventie. Notiunea de subiect pasiv nu este
recunoscuta de toti specialistii in domeniul dreptului. 
1.3. Evaluaţi particularitățile de tragere la răspundere contravențională a persoanelor
juridice. 
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere
contravenţională pentru o faptă prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce
stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o
activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al
persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana
împuternicită cu funcții de conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere.
(11) O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are cel
puțin una din următoarele funcții:
a) de reprezentare a persoanei juridice;
b) de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c) de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazul în care norma materială din partea
specială a cărţii întîi prevede expres sancţionarea ei.
(3) Dacă în partea specială a cărţii întîi este prevăzută răspunderea contravenţională a
persoanei juridice, întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică.
 (4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei
fizice sau, după caz, a persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenţia săvîrşită.

2. Calea extraordinară de atac. Revizuirea 

2.1. Explicați procedura de deschidere a revizuirii în favoarea contravenientului. 
Procedura de revizuire se deschide în favoarea contravenientului în termen de cel mult 6
luni din momentul apariţiei unuia dintre temeiurile prevăzute la alin.(2).
(2) Revizuirea procesului contravenţional poate fi cerută dacă:
a) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre, a constatat o încălcare a drepturilor şi
libertăţilor omului care poate fi reparată la o nouă judecare fie Guvernul Republicii Moldova a
recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care poate fi
remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată naţională;
b) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza
respectivă;
c) legea nouă înlătură caracterul contravenţional al faptei sau ameliorează situaţia
contravenientului în a cărui privinţă nu a fost executată integral sancţiunea contravenţională;
d) există o procedură pornită în cauza dată în faţa unei instanţe internaţionale sau
Guvernul Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză
pendinte împotriva Republicii Moldova;
e) prin hotărîre definitivă s-a stabilit că, la constatarea şi examinarea faptei
contravenţionale şi la judecarea acestei cauze contravenţionale, s-au comis abuzuri ce constituie
infracţiuni;
f) instanța de judecată sau autoritatea competentă care a emis decizia asupra cauzei
contravenționale nu s-a expus asupra vinovăției sau nevinovăției contravenientului ori instanța de
judecată sau autoritatea competentă s-a pronunțat în privința unui alt subiect de drept decât
persoana care a săvârșit fapta contravențională;
g) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa de judecată sau autoritatea competentă
care a emis decizia asupra cauzei contravenționale nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărîrii sau
deciziei şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel
sancţionat este nevinovat ori a săvîrşit o altă contravenţie decît cea pentru care a fost sancţionat
sau care dovedesc că persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului contravenţional
este vinovată.
 (3) Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului adresată instanței de
judecată, conform competenței teritoriale a acestuia, sau a cererii contravenientului adresată
instanţei care a judecat cauza/contestaţia sau instanței de fond conform competenței teritoriale, în
cazul în care decizia asupra cauzei contravenționale a fost emisă de autoritățile prevăzute la art.
393 alin. (1) lit. b)–d). În cazul alin.(2) lit.d), procedura de revizuire se deschide la cererea
Procurorului General sau a adjuncţilor lui.
 (4) Cererea de revizuire se face în scris, cu invocarea motivului revizuirii şi a datelor
doveditoare.
(5) În procedura de revizuire, instanţa sesizată poate dispune suspendarea hotărîrii
neexecutate.
(6) Cererea de revizuire se examinează în conformitate cu prevederile capitolului VII al
cărţii a doua.

2.2. Determinaţi rolul procurorului la înaintarea cererii de revizuire a hotărârii

judecătorești în cauza contravențională. 
Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului adresată instanței de judecată,
conform competenței teritoriale a acestuia, sau a cererii contravenientului adresată instanţei care a
judecat cauza/contestaţia sau instanței de fond conform competenței teritoriale, în cazul în care
decizia asupra cauzei contravenționale a fost emisă de autoritățile prevăzute la art. 393 alin. (1)
lit. b)–d). În cazul alin.(2) lit.d), procedura de revizuire se deschide la cererea Procurorului
General sau a adjuncţilor lui.

2.3 Formulați modalitățile hotărârii instanței în procedura de revizuire în cauza

contravențională. 
După examinarea cererii de revizuire, instanţa de revizuire adoptă una dintre următoarele
hotărîri:
1) respinge cererea de revizuire dacă este:
a) tardivă;
b) inadmisibilă;
c) neîntemeiată;
2) admite cererea, casînd hotărîrea atacată, şi pronunţă o nouă hotărîre.
(2) Instanţa dispune, după caz, repunerea în drepturi, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor,
precum şi a cheltuielilor judiciare pe care persoana în a cărei favoare s-a admis revizuirea nu
era obligată să le suporte, includerea, la cerere, în vechimea neîntreruptă în muncă, a duratei
sancţiunii arestului contravenţional.
(3) Hotărîrile emise în procedură de revizuire, cu excepţia celor emise de curţile de apel, pot
fi atacate cu recurs de persoanele enumerate la art.467 în termen de 15 zile şi se judecă în
ordinea procedurii de recurs, în conformitate cu prevederile capitolului VIII al cărţii a doua.

  
TESTUL nr. 14 
1. Noțiunea și trăsăturile specifice procesului contravențional 
1.1. Definiți procedura contravențională și trăsăturile ei caracteristice. 
Procesul contravențional este constituit din mai multe proceduri contravenționale separate cu
privire la prevenirea cauzelor contravenționale, soluționarea și constatarea cauzelor
contravenționale.
Trasaturile:
In primul rând, procesul contraventional reprezinta o totalitate de norme juridice procesuale, ce
contin reguli de aplicare a normelor ma-teriale ale dreptului contraventional. in al doilea ránd,
normele juridice procesuale se aplica numai in caz de aparifie a raporturilor juridice generate de
fata contraventio. nalà comisa. in al treilea ránd, procesul contraventional presupune o activitate a
organelor abilitate privind prevenirea, curmarca sau constrângerca fap. oresanelor abilitate. er
cxaminarea cauzci contraventionale &0 ,. milere. deciziei asupra cauzei, atacarea deciziei si
revizuirca cauzei, precum si executarea deciziei privind aplicarea sanctiunii contraventionale. in
al patrulea ránd, atãt confinutul acestei activitati, cât si organele abilitate de a examina cauza si de
a emite decizia asupra cauzei, alle parfi ale procesului contraventional sunt strict stabilite de
legislatia contraventionalã. In al cincilea ránd, procesul contraventional are ca scop si reedu.
carca contravenientului, constatarea motivelor si a condifilor in care s-a comis contraventia. 
1.2. Stabiliți scopul și sarcinile procesului contravențional. 
Procesul contravențional are ca scop constatarea contravenției, examinarea și soluționarea
cauzelor contravenționale, constatarea cauzeloro și condițiilor care au contrinuit la săvîrșirea
contravenției.
Sarcinile procesului contravențional sunt : clarificarea la timp a imprejurarilor fiecărui caz;
soluționarea cazului contravențional în strictă conformitate cu legea, prevenirea contravenșiilor;
educarea cetățenilor în spiritul respectării legi; stabilirea cauzelor și condițiilor ce au contribuit la
comiterea contravenției.
1.3. Estimați principiile care guvernează procedura contravenţională în cazurile de
comitere a contravenţiilor. 
 Prezumţia de nevinovăţie
(1) Persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii se consideră nevinovată atîta timp cît
vinovăţia sa nu este dovedită în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa.
(3) Concluziile despre vinovăţia persoanei în săvîrşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate
pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile
prezentului cod se interpretează în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.
Articolul 376. Inviolabilitatea persoanei
(1) Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile.
(2) Persoana pasibilă de răspundere contravenţională poate fi reţinută sau supusă
constrîngerii numai în cazuri excepţionale şi în condiţiile prezentului cod, urmînd să fie tratată cu
respectul demnităţii umane.
(3) Reţinerea persoanei în cauza contravenţională nu poate depăşi 3 ore, cu excepția
cazurilor prevăzute de prezentul cod.
 (4) Persoanei reţinute i se aduc imediat la cunoştinţă, în limba pe care o înţelege,
drepturile sale şi motivele reţinerii, circumstanţele faptei, încadrarea juridică a acţiunii a cărei
săvîrşire îi este imputată.
(5) Persoana reţinută ilegal sau persoana în a cărei privinţă temeiurile reţinerii au decăzut
urmează să fie eliberată imediat.
(6) Percheziţia, examinarea corporală, alte acţiuni procesuale care aduc atingere
inviolabilităţii persoanei pot fi efectuate fără consimţămîntul acesteia sau al reprezentantului ei
legal numai în condiţiile prezentului cod.
(7) În timpul procesului contravenţional nimeni nu poate fi maltratat fizic sau psihic şi sînt
interzise orice acţiuni şi metode care creează pericol pentru viaţa ori sănătatea omului, chiar cu
acordul acestuia. Persoana reţinută nu poate fi supusă violenţei, ameninţărilor sau unor metode
ori procedee care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii şi de a-şi exprima opiniile.
(8) Persoana ale cărei libertate şi demnitate au fost lezate prin aplicarea ilegală a unei
măsuri procesuale are dreptul la repararea, în condiţiile legii, a prejudiciului cauzat astfel.
Articolul 377. Libertatea de mărturisire împotriva sa
(1) Nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale
apropiate, a soţului/soţiei, logodnicului/logodnicei sau să-şi recunoască vinovăţia.
(2) Persoana căreia autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională îi
propune să facă declaraţii demascatoare împotriva sa ori a rudelor sale apropiate, a soţului/soţiei,
logodnicului/logodnicei este în drept să refuze de a face asemenea declaraţii şi nu poate fi trasă la
răspundere pentru aceasta.
Articolul 378. Dreptul la apărare
(1) În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza
contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a
drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod.
 (2) Pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător
(avocat).
(3) În momentul pornirii procesului contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze
cauza contravenţională este obligată să aducă la cunoştinţa persoanei pasibile de răspundere
contravenţională dreptul ei de a fi asistată de un apărător.
(4) În cel mult 3 ore din momentul reţinerii, persoanei care este pasibilă de sancţiunea
arestului contravenţional şi nu are apărător ales i se desemnează, în modul stabilit de art. 167 alin.
(11) din Codul de procedură penală, un avocat care acordă asistenţă juridică garantată de stat.
Articolul 379. Limba în care se desfăşoară procesul contravenţional 
                        şi dreptul la interpret
(1) Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat.
(2) Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă
de toate actele şi materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze
cauza contravenţională prin interpret.
(3) Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea
persoanelor care participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod
obligatoriu şi în limba de stat.
(4) Actele procesuale ale autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională se
înmînează persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional, fiind traduse în
limba pe care aceasta o cunoaşte, în modul stabilit de prezentul cod.
Articolul 380. Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori
(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă.
Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor
noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărîrea de
încetare a procesului contravențional.
(2) Răspunderea contravențională pentru neexecutarea, executarea necorespunzătoare a
măsurilor specificate în actele de control, decizii, hotărîri, rapoarte și a prescripțiilor emise de
autoritățile competente exclude răspunderea contravențională pentru încălcările neremediate
indicate în acestea.
Articolul 381. Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de judecată
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
(2) Orice persoană are dreptul la examinarea şi la soluţionarea cauzei sale în mod
echitabil, în termen rezonabil, de către o instanţă independentă, imparţială, legal constituită, care
să acţioneze în conformitate cu prezentul cod.
(3) Reprezentantul autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională nu poate
participa la examinarea cauzei dacă are, direct sau indirect, un interes care i-ar putea afecta
imparţialitatea.
(4) Autoritatea competentă să soluţioneze cauza contravenţională are obligaţia de a lua
toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a
circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atît circumstanţele care dovedesc vinovăţia persoanei, cît şi
cele care dezvinovăţesc persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, precum
şi circumstanţele atenuante sau agravante.

  
2. Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în      instanța de judecată 
2.1. Stabiliți condiţiile examinării cauzei contravenţionale în procedură scrisă. 
 Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată se aplică
tuturor cauzelor contravenţionale a căror sancţiune prevede mărimea amenzii nu mai mare de 300
de unităţi convenţionale.
(2) Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată nu se
aplică cauzelor contravenţionale a căror sancţiune prevede privarea de anumite drepturi.

2.2. Determinaţi particularitățile soluționării cauzelor contravenționale în procedură scrisă.

Soluţionarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă se desfăşoară în termenul şi în
condiţiile prevăzute la art.454.
(2) Hotărîrea judecătorească în procedură scrisă se emite în condiţiile art.462.
(3) Hotărîrea judecătorească emisă se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se
comunică părţilor cauzei contravenţionale, inclusiv prin intermediul Programului integrat de
gestionare a dosarelor.
(4) Hotărîrea judecătorească examinată în procedură scrisă se contestă cu recurs care se
examinează în condiţiile prezentului cod.
(5) Instanţa de recurs examinează recursul în procedură scrisă sau cu citarea
participanţilor la proces, prevederile prezentului articol fiind aplicabile corespunzător.
 
2.3 Proiectați condițiile de contestare a hotărârii judecătorești examinate în procedură
scrisă.
 
Hotararea judecatoareasca emisa in urma examinarii in procedura scrisa poate fi contestata in
recurs care se examineaza in conditiile Codului Contraventional Instanta de recurs examnieaza
recursul in procedura scrisa sau cu citarea lor in proces. In cazul in care partile cauzei
contraventionale nu doresc aplicarea procedurii scrise de catre instanta de judecata , urmeaza in
mod obligatoriu in termen de 10 zile din momentul informarii despre examinarea cauzei, sa
comunice instantei de judecata de ce refuza aplicarea procedurii scrise .

TESTUlnr.15 
1.Avertismentul 
1.1. Identificați rolul sancțiunii avertismentului în prevenirea și combaterea
contravențiilor. 
Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvîrşite
şi în recomandarea de a respecta pe viitor dispoziţiile legale.
(2) Avertismentul se aplică în scris.
(3) Sancţiunea avertismentului, prevăzută la art.198 alin.(3), (4), art.247 alin.(1), art.249
alin.(1), art.250 alin.(1), art.251 alin.(4), (5), art.319, art.366 alin.(1), se aplică de către agentul
constatator în condiţiile art.446 alin.(1), fără remiterea cauzei contravenţionale în instanţa de
judecată.
1.2.Determinați trăsăturile definitorii ale avertismentului. 
Avertismentul(art.33 CC al RM), este sancțiunea cea mai ușoară, care poate fi aplicată în
cazul comiterii unei contravenții neînsemnateși constă în atenționarea contravenientului asupra
pericolului faptei săvârșite, recomandându-i să respecte pe viitor dispozițiile legale.
Avertismentul se aplică în scris de către autoritatea competentăsă soluționeze cauza
contravențională, în modul stabilit de lege, deoarece în așa mod în caz de recidivare a aceleiași
contravenții pe parcurs de un an, a se considera faptul aplicării acestei sancțiuni ca o circumstanță
agravantă la stabilirea următoarei sancțiuni. În cazul contravenției neînsemnate sau a tentativei de
contravenție neînsemnată, autoritatea (persoana cu funcție de răspundere) competentă să
examineze cauza contravențională poate înlătura răspunderea contravențională, limitându-se la
adresarea unei observații verbale făptuitorului.

1.3. Formulați problemele aplicării praxiologice a avertismentului în legislația națională. 

Deseori, agenții constatatori neglijează aplicarea avertismentului, întrucât acesta se aplică doar în
formă scrisă - lucru ce ia mai mult timp. Respectiv, forma respectivă de sancțiune nici nu este
aplicată.

2. Examinarea cauzei contravenționale în instanța de judecată 

2.1. Descrieți actele preliminare și termenul de judecare a cauzei contravenționale în
instanță. 
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul
verifică competenţa şi, după caz:
a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie;
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor
participanţi la şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare.

2.2. Determinați fazele examinării cauzei contravenționale în instanța de judecată.

În primul rând, ședința de judecare are loc cu citarea părților - in acest sens, se citează agentul
constatator, prezența căruia este obligatorie, și a făptuitorului sau victimei (deși prezența lor nu
este obligatorie și nu împiedica procesul de judecată din a fi desfășurat). Până la procesul de
judecată propriu-zis, instanța poate să emită , la solicitarea părților o încheierea prin care dispune
suspendarea cauzei contravenționale și inițierea procedurii de mediere în condițiile Legii. Deja în
timpul ședinței de judecată, judecătorul anunțat cauza, verifica prezența persoanelor citate,
verifica respectarea procedurii de citare în cazul absenței vreunei persoane citate, ia măsuri după
caz pentru participarea interpretului, coordonează activitatea martorilor,etc. Se inițiază cercetarea
judecătorească, după care urmează dezbaterile judiciare, iar spre final se consemnează procesul-
verbal al ședinței și se deliberează decizia instanței. 

2.3. Evaluați problemele care urmează a fi rezolvate la adoptarea hotărârii

contravenționale. 
Prin adoptarea hotărârii contravenționale, instanță de judecată aplică verdictul asupra cauzei
contravenționale, și se pronunța asupra aspectelor faptice și juridice ale cauzei. Astfel, fie se da
castig de cauza persoanei bănuite, sau nu.

  
TESTUL nr. 16
1. Răsрundеrеа juridică a реrsоаnеi fiziсе
1.1. Dеfiniţi noțiunea şi tеmеiul răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.
Răspunderea contravenţională este o formă de răspundere juridică, reglementată de normele
dreptului contravenţional, ea se ocupă de date reale şi concrete ca: contravenţia, persoanele ce pot
fi trase la răspundere,cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei, sancţiunile
contravenţionale, organele competente dea aplica sancţiunea.
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul
săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
1.2. Schițați drерturilе реrsоаnеi trаsе lа răsрundеrе соntrаvеnţiоnаlă.
Dreptul la apărare - În procesul contravenţional, autoritatea competentă să soluţioneze cauza
contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la proces deplina exercitare a
drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod.
Limba în care se desfăşoară procesul contravenţional şi dreptul la interpret
(1) Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat.
(2) Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate
actele şi materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională prin interpret.
(3) Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor care
participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de
stat.
Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori
(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi faptă. Reluarea
procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi
circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a afectat hotărîrea de încetare a
procesului contravențional.
Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de judecată
competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi interesele sale legitime.
1.3. Proiectați mоdul și соndițiilе dе trаgеre lа răsрundеrе соntrаvеnțiоnаlă а minоrului.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială
a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele cauzei
contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La
demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de
constrîngere cu caracter educativ conform art.104 din Codul penal.
2. Соntrаvеnțiа – temei al răspunderii contravenționale
2.1. Identificați importanța individualizării pedepsei pentru contravenția comisă.
Individualizarea pedepsei are o importanță majoră, deoarece este o condiție realizării scopului
pedepsei. Pentru ca pedeapsa să-și realizeze scopul și funcțiile sale, aceasta trebuie adaptată la
nevoile de reeducare ale făptuitorului, luând în considerare gravitatea faptei săvârșite și a
periculozității contravenientului. Daca se va aplica faptuitorului o pedeapsa, fara a se tine cont de
cele mentionate, apare riscul ca el sa fie incurajatsa comita si alte contraventii in viitor.
2.2. Dеtеrminаți раrtiсulаritățilе соntrаvеnțiеi рrеlungitе.
Contravenția prelungita este o fapta săvîrșită cu o unică intentie, caracterizata prin doua sau mai
multe actiuni/inactiuni contraventionale idientice comise cu un singur scop alcatuind in ansamblu
o contraventie. Acesta contraventie se consuma in momentul săvârșirii ultimei actiuni
contraventionale sau a ultimei omisiuniîn cazul inactiunii.
Pentru ca contraventia sa fie prelungită, ea trebuie sa intruneasca urmatoarele conditii:
- mai multe actiuni/inactiuni sa fie savîrsite la diferite intervale de timp, sa prezinte fiecare
aparte componenta juridical a aceleiasi contraventii.
- Unica intentie
- Actiunile/inactiunile sa fie idientice si comise cu acelasi scop
- Autorul faptelor sa fie acelasi.
2.3.Fоrmulаți nоțiunеа dе vinоvățiе în drерtul соntrаvеnțiоnаl.
Vinovăție – atitudinea psihica a persoanei fata de fapta prejudiciabila și urmarile prejudiciabile
ale acestia ce se manifesta sub forma de intentie sau imprudenta.

TESTUL nr. 17
1. Sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă
1.1. Idеntifiсаți sсорul sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе.
Sanctiunile contraventionale au ca scop prevenirea de a comite alte infractiuni, deci prin
aplicarea, executarea sanctiunii contraventionale se urmărreste preîntimpinarra comiterii altor
fapte ilegale. Totodată are ca scop și reeducarea,corectarea și resocializarea faptuitorului.
1.2. Determinați рrосеdurа dе еxесutаrе а sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе.
1) Executarea privării de dreptul de a exercita o anumită activitate sau de a deţine o anumită
funcţie se asigura de catre oficiul de executare pe a carui raza teritoriala isi desfasoara activitatea
sau isi are domiciliul contravenientului, fie sediul persoanei juridice contraveniente. Oficiul de
executare trimite hotarirea judecătorească organului abilitat cu dreptul dea dispune eliberareae
contravenientului din functie sau de ai interzice exercitarea unei activităţi, care este obligat in 3
zile pentru pers .fizică si 10 zile pentru cea juridica, sa adopte actul de eliberare din functie sau de
interzicere a desfasurarii unei activitati, si impreuna cu hotarirea jud sa o trimita oficiului de
executare.
2) Expulzarea se executa de catre organele afacerilor interne. Instanta de judecata expediaza
hotarirea privind expulzarea cetateanului strain sau apatridului, la organul afacerilor interne in a
carui raza a fost retinuta ori domiciliaza pers vinovata.
3) În cazul amenzii hotătîrea judecătorească este pronunţată doar după ce contravenientul refuză
să o achite de bună voie timp de 30 e zile. Astfel, judecătoria trimite la oficiul de executare, titlu
executoriu pentruu incasarea silita a amenzii. In scopul asigurarii executarii silite a sanctiunii sub
forma de amenda ,Oficiul de executare, verifica mijloacele banesti de pe conturile persoanei
fizice sau juridice şi prezinta dispozitia de incasare institutiei financiare respective pentru a ridica
suma de bani. Instanta judecatoreasca este informata in termen de 15 zile la persoana fizica si 5
zile la persoana juridica, despre executarea hotaririi ei. In cazul cind persoanele de la 16-18 ani
savirsesc contraventii,amenda se percepe de a parinti, daca minorii un au mijloace financiare.
4) Referitor la munca neremunerata în folosul comunităţii, dupa pronuntarea hotaririi
judecatoresti, presedintele sedintei de judecata explica esenta sanctiunii muncii neremunerate in
folosul comunitatii, fapt care se consemneaza in procesul verbal al sedintei de judecata. Persoana
sanctionata depune in scris un angajament prin care se obliga sa se prezinte in 10 zile la oficiul de
executare in a carui raza teritoriala isi are domiciliul. In cazul ca contravenientul nu indeplineste
obligatiile respective, oficiul de executare trimite instantei un demers prin care se cere inlocuirea
muncii neremunerate cu arest contraventional.
5) Decizia pentru arestul contraventional se pune in executare imediat dupa pronuntarea hotaririi
judecatoresti. Executarea acestei sanctiuni se asigura de catre penitenciare in conditiile stabilite
pentru regim initial intrun tip semi-închis. Arestul nu se aplica femeilor gravide , minorilor,
invalizilor gradul I şi II, militarilor, femeilor cu copii pina 12 ani.
6)Aplicarea punctelor de penalizare-o sanctiune complementara, care se aplica in cazul comiterii
contraventiilor ce atenteaza la regimul de trasporturi si contraventiilor in domeniul circulatiei
rutiere, sunt max 15 puncte, pe care daca le acumulezi esti privat de dreptul de a conduce de la 6
luni la 1 an.
1.3. Evaluați аutоritățilе соmреtеntе să арliсе sаnсțiunilе соntrаvеnțiоnаlе, соnfоrm
рrеvеdеrilоr lеgii соntrаvеnțiоnаlе.
1. Agentul constatator
2. Instanta de judecata
3. Comisia administartiva
4. Procurorul
Agentul constatator este reprezentatul aut publice care solutionreaza in limitele competentei sale,
cauza contraventionala, si stabileste contraventii, a caror constatare, solutionare si sanctionare
sunt atribuite competentei unor alte organe.
Instanta de judecataaplica sanctiunea contraventionala, in cadrul unui proces de natura
contraventionala, iar iin cazul in care contravenientul contesta deciziile administartiei publice
care au coompetenta de a contesta si sanctiona, serveste instanta de examinare a contestarii
asupra acestor decizii.
Comisia administrativa de pe langa aut pub locala se foormeaza de catre consiliul local in
componenta presedintelui, vicepresedintelui, secretarului responsabil si a inca 4-7 membri.
Coomisia administrativa examineaza anumite contraventii din Codul Contraventional si le
sanctioneaza caatare, prin sedinta comisiei.
Procurorul emite ordonante cu privire la contraventia pe care a constatat-o in exercitiul functiunii
si o transmite autoritatii publice cu competenta de examinare a contraventiiloor , des acesta
indeplneste practic aceleasi functii ca si agentul constatator
2. Importanța prоbеlor în procesul contravențional
2.1. Dеfiniți nоțiunеа dе рrоbă în рrосеsul соntrаvеnţiоnаl.
Probă – element de fapt, dobândit in modul stabilit de lege, care servește la constatarea existentei
sau inexistentei contraventiei, la identificarea faptuitorului, la constatarea vinovatiei, precum si la
stabilirea altor imprejurari importante pentru justa solutionare a cauzei.
2.2. Арrесiаți rеglеmеntărilе lеgii соntrаvеnțiоnаlе rеfеritоr lа рrоbеlе în рrосеsul
соntrаvеnțiоnаl.
Prin reglementările legii contraventionale referitoare la probele in procesul contraventional
întelegem ca ele au o importanta majora, deoarece probele sunt unica posibilitate admisibilă
cunoasterii retrospective a ceea ce s-a intîmplat in realitatea obiectivă. Cu ajutorul reglementarii
legii contraventionale ce se refera la probe, aflam care sunt elementele ce pot fi considerate drept
probe, totodata datorită acestor reglementari, aflam ce date nu pot fi admise ca probe, dar și alte
informatii utile referitoare la probe.
2.3. Generalizați dеоsеbirile dintrе mijlос рrоbаtоriu și роrсеdеu рrоbаtоriu.
Procedeele probatorii nu constituie o categorie a mijloacelor de probă, ci modul de a proceda in
folosirea mijloacelor de probă. Iar mijloacele de probă pot fi considerate ca acele căi prin
intermediul carora datele de fapt care au o importanta in solutionarea unei cauze contraventionale
pot fi utilizate legal atat de organul competent de examinare, cat si de parti, si alti participanti la
proces.

TESTUL nr. 18
1. Rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă – măsură procesuală de constrângere
1.1. Identificați durаtа lеgаlă dе арliсаrе а rеţinеrii şi соndiţiilе рrivării dе libеrtаtе.
(2) Reţinerea persoanei în cauza contravenţională nu poate depăşi 3 ore.
Totodată, retinerea poate fi aplicata pe un termen mai mare de 3 ore, cu autorizatia judecatoreasca
de instructiune, da nu mai mult de 24 de ore: pînă la examinarea cauzei contraventionale și pentru
a identifica persoana si a clarifica circumstantele contraventiei.
Reţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi aplicată în
cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului
contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces contravenţional dacă
au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor
de trecere a frontierei de stat.

1.2. Schițați асtul се sе întосmеștе lа арliсаrеа rеținеrii, соnținutul și imроrtаnțа асеstuiа.

Procesul-verbal cu privire la reţinere trebuie să conțină următoa rea informație: data şi locul
încheierii, funcția, numele şi prenumele persoanei care a încheiat procesul-verbal, date despre
persoana reti- nută, data, ora, locul şi motivul reţinerii. Procesul-verbal se semnează de persoana
care l-a încheiat şi de persoana reținută. Dacă persoana reținută refuză să semneze procesul-
verbal, în text se face mențiunea despre refuz, cu adeverirea faptului de cel puţin doi martori.
Totodată, persoanei reținute trebuie să i se acord.
1.3. Evaluați саzurilе în care аrе lос eliberarea реrsоаnеi rеținutе.
Persoana reținută urmează a fi eliberată în cazul în care:
a) nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că a săvârşit contravenţia
b) a expirat termenul reţinerii;
c) lipsesc temeiurile de a fi privată în continuare de libertate.
2. Răsрundеrеа juridică соntrаvеnțiоnаlă
2.1. Clarificați deosebirea dintrе саuzеlе саrе înlаtură răsрundеrеа соntrаvеnțiоnаlă și сеlе
саrе еxсlud sаu influеnțеаză lа арliсаrеа răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе.
Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt imprejurarile constatate care incalca principiul
inevitabilitatii raspunderii contraventionale, stabilind mai multe cauze care exclude aplicarea
sanctiunilor contraventionale. Iar cauzele care influenteaza la aplicarea raspunderii penale sunt
circumstantele care indica un pericol social mai redus sau mai inalt având ca urmare aplicarea
unei pedepse mai reduse sau mai dure.
2.2. Determinați sсорul distinсt аl răsрundеrii соntrаvеntiоnаlе.
scop prevenirea de a comite alte infractiuni, deci datorota raspunderii contraventionale se
urmărreste preîntimpinarra comiterii altor fapte ilegale. Totodată are ca scop și
reeducarea,corectarea și resocializarea faptuitorului.
2.3. Formulați раrtiсulаritățilе trаgеrii lа răsрundеrе соntrаvеnțiоnаlă а реrsоаnеlоr сu funсții
dе răsрundеrе.
(6) Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere, instituţie, organizaţie
de stat, autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin lege,
prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în vederea
exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de dispoziţie,
organizatorice ori economice) este pasibilă de răspundere contravenţională pentru săvîrşirea unei
fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:
a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;
b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.

TESTUL nr. 19
1. Nоţiunеа, саrасtеristiса şi lосul drерtului соntrаvеnţiоnаl în sistеmul drерtului
1.1. Dеfiniţi drерtul соntrаvеnţiоnаl şi idеntifiсаţi trăsăturilе lui саrасtеristiсе.
dreptul contravenţional – o totalitate de norme juridice strict determinate, instituite de legislatia
contraventionala, cu scopul de a ocroti drepturile si libertatile legitime ale persoanelor, alte valori
sociale determinate, pentru a solutiona cauze contraventionale, precum si a preveni comiterea
contraventiilor.
Trasaturile:
- caracter autonom. Reglementeaza numai acele relatii sociale care apar intre subiectii dr
contraventional in legatura cu necesitatea respectarii normei contraventionale, comiterea faptei
contraventionale.
- inegalitatea partilor in relatiile contraventionale. Statul are prioritate fata de celelate parti ale
relatii sociale reglemenatate de dr contraventional.
- apartenenta la dr public.
- caracterul extrajudiciar de aplicare a sanctiunillor contraventionale. Manifestat prin jurisdictia
contraventionala.
- Caracter dinamic. Normele suporta des modificari.
1.2. Dеtеrminаţi lосul drерtului соntrаvеnţiоnаl în sistеmul drерtului.
locul dreptului contraventional este determinat de trasaturile caracteristice ale acestuia,
mentionate mai sus. Astfel deducem ca dreptul contraventional, ca ramura distincta de drept, are
o importanta deosebită pentru intreaga tara. Acesta avand drept scop apararea valorilor sociale
care nu necesita o protectie de natura penală, prin diferite mijloace de constângere, reeducand
persoanele ce comit infractiuni.
1.3. Арrесiаţi imроrtаnţа şi lосul drерtului соntrаvеnţiоnаl соnfоrm соnсерţiilоr dосtrinаrе.
În lumea cercetătorilor din domeniul dreptului, nu există un punct de vedere comun privitor la
locul şi rolul dreptului contravențional în sistemul național al dreptului. Unii savanți consideră
dreptul contravențional o subramură a dreptului administrativ, alții - ca pe o parte componentă a
dreptului penal și a treia categorie, opinie susținută şi în această lucrare, dreptul contravențional -
ramură distinctă a dreptului¹.
De fapt, din punct de vedere doctrinar, desprinderea dreptului con- travenţional din dreptul
administrativ şi constituirea acestuia ca o ra- mură aparte a dreptului cere şi distingerea celor
două compartimente, şi anume, al dreptului contravențional material şi al dreptului contra-
vențional procesual. În acest sens, așa cum este menționat în literatu- ra de specialitate,,,ignorarea
dreptului procesual contravențional ca ramură distinctă de drept..., urmează a fi calificat drept o
încălcare constituţională, cu toate consecințele care rezultă din aceasta". Acest fapt se atestă,
chiar dacă, în opinia autorilor autohtoni, procedura con- travențională este privită drept
compartiment distinct al dreptului con- travenţional şi inseparabil de acesta³.
2. Cоmроnеnţа juridiсă а соntrаvеnţiеi
2.1. Dеfiniţi nоţiunеа şi trăsăturilе соntrаvеnţiеi.
Contraventie – fapta ilicita, cu un grad de pericol social mai redus decat infractiunea, savărsita cu
vinovatie, care atenteaza la valorile sociale ocrotite de lege, este prevazuta de prezentul cod si
este pasibila de sanctiune contraventionala.
Trasaturile:
- Caracterul ilicit al faptei
- Caracterul antisocial al faptei
- Culpabilitatea faptei
- Legislatia trebuie sa stabileasca raspunderea pentru fapta data.
2.2. Dеtеrminаţi sеmnеlе în соrароrt сu соmроnеnţа juridiсă а соntrаvеnţiеi.
Contraventia este compusa din 4 elemente constitutive, fieare element avand semnele sale
principale si facultative.
Obiectul contraventional are ca semn principal obiectul juridic general,generic si special iar ca
semn facultativ este obiectul material.
Latura obiectiva a contraventiei are la baza sa elementele principale: fapta ca pericol social,
urmarile social periculoase si raportul de cauzalitate. Semnele facultative sunt: locul, timpul,
modul si imprejurarile.
Subiectul contraventiei este atat pers fizica cat si juridica.
Latura subiectiva a contraventiei are elementul principal vinovatia si elementele facultative:
motiv si scop.
2.3. Fоrmulаţi trăsăturilе distinсtivе се dеоsеbеsc соntrаvеnţiа dе аltе dеliсtе.
Contravenția în raport cu infracțiunea
Spre deosebire de infracțiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecințe mai
grave, lezând valori sociale importante (de ex., siguranța statului, viața si celelalte atribute ale
persoanei, pro- prietatea etc.) la contravenție acest pericol social este mai redus, iar urmările sale
sunt mai restrânse, neafectând valori importante.
Contravențiile se deosebesc de infracțiuni şi prin modul lor de re- glementare juridică.
Infracțiunile sunt prevăzute şi pedepsite doar de Codul penal şi legi speciale, pe când faptele
contravenționale sunt pre- văzute şi sancţionate prin legi, ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului,
precum şi prin hotărâri ale autoritarilor administrației publice locale sau judeţene.
De asemenea, contravenția se deosebeşte de infracțiune şi prin mo- dul de sancționare diferit.
Astfel, infracțiunile sunt pedepsite cu închi- soare penală sau amendă penală, pe când
contravențiile sunt sancționate cu avertisment, amendă contravențională, obligarea contravenien-
tului la prestarea unei activități în folosul comunității, cu închisoare contravențională, precum și
cu o serie de sancțiuni complementare.
Contravenția în raport cu abaterea administrativă Contravenția se deosebeşte şi abaterea
administrativă, prin abate- re administrativă înțelegându-se orice faptă care încalcă normele de
drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligațiile de executa- re ce decurg din acte
administrative (de ex., neprezentarea martorului la solicitarea organelor de urmărire penală sau
neefectuarea tratamen- tului medical în cazul persoanelor bolnave veneric). tă Contravenția în
raport cu abaterea disciplinară
Abaterile disciplinare sunt fapte care aduc atingere numai raporturilor de muncă statornicite în
cadrul instituției în care s-a săvârşit fapta, nea- vând consecințe care să lezeze un interes general,
într-un sector de activi- tate cum este în cazul contravențiilor, în care răspunderea pentru
ocrotirea acestui interes general revine unui organ al administrației publice.
Abaterea disciplinară este o faptă în legătură cu munca, care constă într-o acțiune sau o inacțiune
săvârşită cu vinovăţie de către un sala- riat, prin care acesta a încălcat normele legale,
regulamentul intern, ordinele şi dispozițiile legale ale conducătorilor ierarhici.
TESTUL nr. 20
1. Саrасtеristiса аutоrităţilоr соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе
1.1. Idеntifiсаţi аutоrităţilе соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе.
Cauzele contraventionale sunt soluționate printr-o activitate desfasurata a anumitor organe
împuternicite prin lege cu asemenea competente.
Articolul 393 specifica în mod expres autoritățile competente sa solutioneze cauzele contrav :
- instanța de judecată
-procurorul
-comisia administrativă
- agentul constatator ( organele de specialitate , MAI, CNA, servicul prevenire și combatere
spălării de bani, aut. adm. în subordinea minis. finanțelor, Serviciul vamal, consiliul concurenței,
inspectoratul de stat al muncii etc. art. 400- 423)
1.2. Сlаsifiсаţi аutоrităţilе соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе.
Competenta teritoriala - reprezinta criteriul protrivit caruita se apreciaza care dintre organele de
același grad pot sa solutioneze o anumită cauză.
Respectiv cauzele contravenționale aflate în competenta autoritatii competente se constata si se
examinează în funcție de raza teritorială
Competenta materiala - instanța de judecată judeca toate cauzele cu excepția celor atribuite altor
organe, precum și cauzele ce vizează minori, și cele prevăzute de lege.
1.3. Арrесiаţi tеndinţеlе lеgislаţiеi рrivind sistеmul аutоrităţilоr соmреtеntе să sоluţiоnеzе
саuzе соntrаvеnţiоnаlе.
Autoritatile competente sa solutioneze cauze contraventionale sunt bine stabilite de prezentul cod
contraventional. Deci, eu consider ca aceasta lista a autoritatilor competente de a solutiona
cauzele, este bine concretizata si stabilita de catre legiuitor. Totodata, legiuitorul descrie in
prezentul cod contraventional competenta fiecarei autoritate, ceea ce consider ca este clar si
explicit pentru toata lumea. Justiţia în cauzele contravenţionale se înfăptuieşte de către instanţa de
judecată conform competenţei date prin prezentul cod.
2. Nоţiunеа şi саrасtеristiса gеnеrаlă а fаzеlоr рrосеsului соntrаvеnţiоnаl
2.1. Identificați fаzеlе рrосеsului соntrаvеnţiоnаl şi imроrtаnţа асеstоrа.
constatarea faptei contravenţiona- le, pornirea procesului contravenţional şi cercetarea cazului;
- examinarea cauzei şi emiterea de- ciziei la caz;
- atacarea deciziei emise si reexaminarea ei dupa caz
- Executarea hotărârii privind aplicarea sanctiunii contraventionale
- Reeducarea contravenientului, precum si lichidarea cauzelor si conditiilor ce favorizeaza
comiterea de contraventii
2.2. Cаrасtеrizаţi fаzеlе оbligаtоrii şi сеlе fасultаtivе аlе рrосеsului
соntrаvеnţiоnаl.
Principale : constatarea faptei contraventionale, examinarea cauzei, remiterea deciziei, executarea
hotaririi, reeducarea contravenientului
Facultative: atacarea deciziei
2.3. Evaluați tеndinţеlе lеgislаţiеi рrivind еtареlе рrосеsului соntrаvеnţiоnаl.
consider ca etapele procesului contraventional sunt bine stabilite si explicate fiecare in parte de
catre legiuitor.
Astfel, legiuitorul explica cu lux de amanunte ce este un proces contraventional si care sint fazele
acestuia.
Deși avem inca de progresat la capitolul ce ține de unele faze ale procesului contraventional,
precum reeducarea contravenientului, totuși înregistrăm tendințe continuu ale legislatie.
TESTUL nr. 21
1. Izvоаrеlе drерtului соntrаvеnţiоnаl
1.1. Dеfiniţi şi еnumеrаţi izvоаrеlе drерtului соntrаvеnţiоnаl.
Prin izvor de drept contraventional se înțelege actul normativ adoptat de parlament ca unică
autoritate legiuitoare, care cuprinde reglementări cu caracter contraventional. Pot constitui izvor
de drept : legea, tratatele, conventiile internationale
1.2. Сlаsifiсаţi izvоаrеlе drерtului соntrаvеnţiоnаl.
Izvoarele materiale ale dreptului contravenţional sînt realităţile extra¬ju¬diciare care determină
legiuitorul să elaboreze norme juridice (legi şi alte acte normative) sau creează ele însele norme
de conduită obligatorie (obiceiul sau cu¬tuma).
Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sînt actele normative în care se exprimă voinţa
socială, devenită voinţă de stat, cu privire la normele ju¬ridice referitoare la combaterea
contraventionalitatii.
Literatura de specialitate face o ierarhizare a izvoarelor formale ale dreptului contravenţional:
Tratatele şi convenţiile internaţionale, în măsura în care acestea sînt ratificate de Republica
Moldova şi prevăd norme cu caracter contravenţional (penal).
Constituţia Republicii Moldova, ca izvorul fundamental intern al drep¬tului contravenţional
În Constituţie îşi au originea majoritatea principiilor dreptului contravenţionale
Hotărîrile Curţii Constituţionale cu privire la constituţionalitatea actelor normative din domeniul
combaterii contraventionalitatii.
Codul contravenţional al Republicii Moldova (Legea con¬tra¬venţională), ca izvorul formal de
bază al dreptului contravenţional. Acest iz¬vor stabileşte faptele ce constituie contravenţii şi
pro¬cedura de aplicare a pedepselor contravenţionale.
Alte legi organice şi ordinare care se referă la mecanismul de combatere a contraventionalitatii
(de exemplu, potrivit Legii privind ad¬ministraţia publică locală

1.3. Evaluați ştiinţa juridiсă şi рrасtiсa judесătоrеască (a Сurţii Соnstituţiоnаlе, a СtЕDО) sub
аsресtul саlităţii dе izvоаrе аle drерtului соntrаvеnțiоnаl.
La nivel naţional reiterăm faptul că rolul preponderant al jurisprudenţei este acela de
"interpretare" şi aplicare în cazuri concrete a legii.
jurisprudenţa Curţii Constituţionale de asemenea reprezintă un reper esenţial în procesul creării
dreptului în conformitate cu legea fundamentală.
Hotărârile instanţelor conţin o judecată de valoare fundamentată pe aparatul probatoriu
administrat în cauză ce ar trebui în mod ideal să reflecte o exactă descriere a unei situaţii de fapt
şi să permită o corectă aplicare a legii. În acest mod, se ajunge la un adevăr juridic ce stă la baza
procesului deliberativ lăsat la lumina şi înţelepciunea judecătorului. În acest mod hotărârea
pronunţată în baza unei legi corect aplicată respectă principiul legalităţii şi tranşează în mod
juridic aspectele deduse judecăţii.
2. Cаrасtеristiса gеnеrаlă şi рrinсiрiilе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе
2.1. Dеfiniţi răsрundеrеа соntrаvеnţiоnаlă şi еnumеrаţi trăsăturilе еi саrасtеristiсе.
Raspunderea contraventionala, varietate a raspunderii juridice - reprezinta reactia statului la
depasirea responsavilitatii ( transformarea raportului de conformare în cel de conflict) prin
aplicarea fata de contravenient de către organele împuternicite în modul stabilit de lege, a uneia
dintre formele de constrângere statală, potrivit faptei ilicite comise cu vinovăție
Trăsături:
– contraventia ca unicul temei de aplicare a raspundrrii contraventionale
- aplicare pe cale extrajudiciara, direct de către organele statale imputernicite

2.2. Dеtеrminаţi рrinсiрiilе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.

-Contraventia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că
temei juridic al răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o
valoare socială protejată de norma ju¬ridică contravenţională. Fără săvârșirea unei fapte
contravenţionale nu se poate naşte un raport juridic de constrângere contravenţională (raport
juridic de conflict).
- Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei con¬tra¬venţionale
înseamnă că sancţionarea contravenţională a persoanei vi¬no¬vate pentru comiterea unei
contravenţii este obligatorie (implacabilă), cu excep¬ţia cazurilor expres prevăzute în lege (art.
26 din CC al RM). El îşi are justificarea în necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost
perturbată de contravenţia săvârșită, repararea pagubei pricinuite (art. 45 din CC al RM),
reeduca¬rea persoanei care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii unor noi con¬travenţii
(art. 32 din CC al RM).
-Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravenţio¬na¬lă. Statul poate să
renunţe la aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind po¬sibil în virtutea faptului că statul este titularul
dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, dictand acte de
iertare sau de scoatere a unor fapte în afara ilicitului contravenţional.
-Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind
din gravitatea faptei contravenţionale şi din ca¬racteristica bănuitului. Uneori se poate chiar
renunţa la pedeapsă.
-Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune exa¬minarea publică a
cazurilor contravenţionale de către organele împu¬ter¬nicite şi accesul tuturor participanţilor la
procedura contravenţională de exa¬mi¬nare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi
judecarea cauzei contravenţionale în şedinţă închisă).

2.3. Арrесiаţi grаdul dе реrfесţiunе а lеgislаţiеi рrivind răsрundеrеа соntrаvеnţiоnаlă.

Estimаţi саrе nоţiunе еstе mаi аdесvаtă mесаnismului dе rеglеmеntаrе: „răsрundеrе
аdministrаtivă” оri „răsрundеrе соntrаvеnţiоnаlă”
Legislatia privind raspunderea contraventionala are un grad inalt de perfectiune, deoarece aceasta
se realizeaza in interesul intregii societati. Este descris cu lux de amanunte si caracterizata fiecare
fapta cotraventionala si descrisa fiecare element al ei constitutiv de norma juridca pe care o
incalca. Din acest punct de vedere este limpede de a determina concret faptele ce constitui
contraventie.
Consider ca notiunea de raspundere contraventionala este mai adecvata mecanismului de
reglementare, deoarece aceasta poate cuprinde si toate incalcarile administrative si raspunderea
acestora.
TESTUL nr. 22
1. Саuzеlе саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi şi răsрundеrеа
cоntrаvеnţiоnаlă
1.1. Idеntifiсаţi саuzеlе саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi şi răsрundеrеа
соntrаvеnţiоnаlă.
- legitima aparare -starea de extremă necesitate -constrângerea fizica/ psihica-riscul întemeiat-
cazul fortuit
1.2. Dеtеrminаţi sресifiсul саuzеlоr саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi şi
răsрundеrеа соntrаvеnţiоnаlă.
Orice fapta concreta savarsita de catre o persoana, are caracter contraventional atunci cand
contine trăsăturile esențiale stipulate în cod și intrunesti conditiile pentru a fi încadrate în
dispozițiile acestuia. Lipsa oricărei dintre aceste trăsături esențiale exclude existenta caracterului
contraventional al faptei și în consecință, exclude raspunderea contraventionala în acel caz
concret.
Cauzele care înlătură caracterul contravenţional al faptei sînt acele îm¬pre¬jurări, stări ori
situaţii a căror existenţă în timpul săvârșirii faptei fac ca realizarea eficientă a vreuneia dintre
trăsăturile esenţiale să devină imposibilă.
Starea de extremă necesitate - Se consideră că a acţionat în stare de extremă necesitate persoana
care a săvârșit o faptă ilicită pentru a salva de la un pericol grav iminent, care nu poate fi înlăturat
altfel, viaţa, integritatea corporală ori sănătatea sa, a unei alte persoane sau un bun important al
său ori al unei alte persoane, sau un interes public. Nu se află în stare de extremă necesitate
persoana care şi-a dat seama, în momentul când a săvârșit fapta, că prin aceasta cauzează urmări
evident mai grave decât cele care s-ar fi produs prin înlăturarea pericolului. Condiţia ca acţiunea
prin care se înlătură pericolul să fie pre¬văzută de le¬gislaţie drept contravenţie pare firească,
deoarece altfel problema înlă¬tu¬rării caracterului contraventional al faptei nu s-ar pune.
Legitimă apărare -Prin stare de legitimă apărare legiuitorul descrie fapta, prevăzută de legislaţie
drept contravenţie, dar care este săvârșită pentru a respinge un atac direct, imediat, material şi
real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui interes public.
Iresponsabilitatea -Următoarea cauză care înlătură caracterul contravenţional al faptei şi
răspunderea contravenţională este ires¬ponsabilitatea, care presupune că persoana a comis o
contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale sau să le conducă din cauza unei boli psihice
cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, debilitatii mintale sau a unei alte stări
patologice (art. 20 din CC al RM). Responsabilitatea trebuie să existe atât în momentul comiterii
contravenţiei, cît şi în momentul aplicării sancţiunii contravenţionale
Constrângerea fizică şi/sau psihică (morală) constituie cauză de înlăturare a răspunderii atunci
când fapta se săvârșește sub imperiul acestei constrîngeri. Constrângerea fizică înlătură caracterul
ilicit al faptei dacă autorul nu a putut rezista constrângerii.Constrângerea psihică (morală) este o
circumstanţă care împiedică o persoană să-şi dirijeze liber voinţa, să facă sau să nu facă ceva, fapt
ce exclude exis¬ten¬ţa uneia dintre trăsăturile contravenţiei, şi anume voință
Riscul întemeiat Riscul, deseori, este util în toate domeniile de dezvoltare a societăţii. Progresul
tehnico-ştiinţific este imposibil fără implementarea de noi tehnologii, fără realizarea de
experimente în diferite domenii ale activităţii umane – ştiinţă, tehnică, medicină, farmacologie,
sfera de producere, sfera de combatere a infracţionalităţii şi contraventionalitatii etc.
Cazul fortuit Cazul fortuit este o împrejurare imprevizibilă care determină producerea unei
consecinţe fără ca vreunei persoane să i se poată imputa vinovăţia.
1.3. Арrесiаţi şi аltе саuzе саrе înlătură саrасtеrul соntrаvеnţiоnаl аl fарtеi întâlnitе în
dосtrină şi рrеvăzutе în lеgislаţiа аltоr ţări.
Alte exemple pot constitui : Eroarea de fapt- care se caracterizează că situația în care persoana,
în momentul comiterii contravenției nu cunoaște existența unei stări, situații sau împrejurări de
care depinde caracterul contraventional al faptei. Ea se caracterizează prin aceea ca faptuitorul,
deși are capacitate psihică, în momentul comiterii faptei, nu cunoaște anumite stări, situații sau
împrejurări existente la acel timp sau le cunoaște gresie si deformat, astfel incat în ambele situații
exista o discordanta in realitatea obiectiva si imaginea pe care o percepe persoana respectivă
despre adevăr și realitate. Necunoașterea legii, adică eroare de drept, nu constituie temei pentru
raspunderea contraventionala. Infirmitatea este un defect fizic congenital sau survenit în urma
unui accident, boli sau altei cauze care determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
contravențională. O alta cauza, ce este catalogata de legislația altor tari ca fiind cauza ce înlătură
caracterul contravențional este betia involuntara completa, produsă de alcool sau alte substanțe.
Ca sa fie luată în calcul aceasta trebuie sa fie fortuita involuntara (accidentala) completa, să fie
prevăzută de legea contravențională.
Aceste cauze nu sunt stipulate în legislația contravențională naționale și nu pot servi drept temei
juridic de înlăturare a caracterului contraventional al faptei comise.

2. Рrоbеlе
2.1. Dеfiniţi рrоbеlе şi idеntifiсаţi mijlоасеlе dе соnstаtаrе а lоr.
Articolul 425 din CC prevede că Probele sunt elementele de fapt, dobandite în modul stabilit de
lege care servesc la constatarea existenței sau inexistenței contraventiei, la identificarea
faptuitorului, la constatare vinovatiei, precum și la stabilizarea altor împrejurări importante pentru
justa soluționare a cauzei.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor
mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi
documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului,
procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod,
explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, declaraţiile victimei,
ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte, obiectele
şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de expertiză.
2.2. Stаbiliţi şi аnаlizаţi сеlе mаi răsрânditе mijlоасе dе dоbândirе а рrоbеlоr.
pot fi: declarațiile martorilor, înregistrările video sau fotografiile, procese-verbale cu privire la
contraventie, cu privire la cercetarea la fata locului, raporturi de expertiza
2.3. Аrgumеntаţi imроrtаnţа рrоbеlоr în рrосеsul соntrаvеnţiоnаl.
Probele au menirea de a pune în lumina adevărul cu privire la o anumită învinuire, evidențiind fie
vinovăția fie nevinovăția celui pus sub acuzare. Într-un stat de drept, justitia nu se poate realiza
fără un sistem probatoriu corespunzător. Se asigura cercetarea sub toate aspectele, complete și
obiective ale circumstanțelor cauzei.
 

TESTUL nr. 23
1. Еxесutаrеа sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе
1.1. Dеtеrminаți sресifiсul аvеrtismеntului са sаnсțiunе соntrаvеnțiоnаlă și mоdаlitаtеа dе
еxесutаrе a acestuia.
Cea mai ușoară forma de sanctionare a contravenientului, sancțiune morala pentru comiterea
faptelor cu o importantă mai mica.
Avertismentul constă în atenţionarea contravenientului asupra pericolului faptei săvârșite,
recomandîndu-i să respecte pe viitor dispoziţiile legale. Avertismentul se aplică în scris de către
organul competent a soluţiona cauza contravenţională, în modul stabilit de lege, pentru a duce o
evidenta a conduitei.
Executarea se asigura de către instituția sau organul care a adoptat hotararea.
1.2. Саrасtеrizаți mоdаlitаtеа dе еxесutаrе а sаnсțiunii munса nеrеmunеrаtă.
MNF poate fi aplicată ca sanctiune principala sau complementara. Poate fi aplicata de catre
instanta de judecata la sesizarea ag.constatator în cazurile contravențiilor pentru care legea
prevede sa sancțiune.
Este definită c antrenarea contravenientului, la munca stabilita de autoritatea administrației
publice locale, cu o durata de la 10 – 60 ore/ 2-4 ore/zi, cel mult 6 luni. Doar la consimtamantul
persoanei. În caz de eschivare o zi arest- 2 ore mnfc.
Munca neremunerata se executa la locul de trai al contravenientului, la obiectele cu destinatie
speciala, care sunt stabilite de birourile de probațiune în a cărui raza teritorială se afla domiciliul,
de comun acord cu autoritățile administrației publice locale. În cazul militarilor în termen mnfc se
executa în unitatea militară.
Instanta trimite hotararea birourilor de probațiune, care în cel mult 15 zile asigura executarea
pedepsei. Persoana semnează în instanță un angajament prin care se obliga sa se prezinte în cel
mult 5 zile de la ramanerea definitiva a hotararii, la organul de probațiune.
Nu poate fi executată noaptea, în condiții vătămătoare, in locuri periculose ori care prezinta risc
pt sanatate.
1.3 Proiectați сirсumstаnțеlе саrе influеnțеаză сuаntumul аmеnzii арliсаtе реrsоаnеi în
рrivințа сărеiа еstе inițiаt un рrосеs соntrаvеnțiоnаl.
Cuantumul amenzii este determinat de gradul de pericol social al faptei și vinovăția
contravenientului și trebuie să se încadreze în limitele prevăzute de lege.
2. Dеlimitаrеаrеа răsundеrii соntrаvеnțiоnаlе dе аltе fоrmе dе răsрundеrе juridiсă
2.1. Identificați сritеriilе dе dеlimitаrе а răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе dе аltе fоrmе dе
răsрundеrе juridiсă.
- temei special - contraventia ca unic temei de sanctionare
- aplicare pe cale extrajudiciara, direct de către organele statale imputernicite
- conține nu doar măsuri de constrângere, ci și de prevenire ( control, supraveghere), siguranța
( reținere contravențională, aducere prin mandat, silită)
2.2. Stаbiliți dеlimitаrеа răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе dе аltе fоrmе dе răsрundеrе juridiсă.
Raspunderea juridica este una dintre formele răspunderii sociale. In literatura juridica si legislatia
nationala, in calitate de forme ale răspunderii juridice : disciplinara, materiala ( civila),
administrativa, penala. Ca insitutie juridica fundamentala a dreptului contraventional,
raspunderea contraventionala cuprinde un ansamblu de norme juridice ce reglementează
implementarea dreptului contravențional prin constrângere, stabilit între stat și contravenient, al
cărui conținut îl constituie dreptul statului de a aplica sancțiunea contravenientului și obligația
acestuia de a suporta consecințele.
- În comparație cu răspunderea penală și civilă, care se realizeaza doar în limitele jurisdicției
juridică, răspunderea contravențională se realizeaza pe cale extrajudiciara de către agenții
constatatori imputerniciti.
- drept deosebire cu raspunderea disciplinara, deosebim faptul ca în în cazul răspunderii
disciplinare ea este atestata în cadrul relațiilor de subordonare a persoanei care comite delictul
disciplinar fata de persoana cu funcție de răspundere. Iar între contravenient și organul de stat nu
se regasesc relații de subordonare de serviciu sau alte relații.
- în cazul răspunderii civile se aplica constrangerea în raport cu delictul patrimonial, in cea
disciplinara - a delictului disciplinar, in ce penală în raport cu infractiunea, iar în cazul
răspunderii contravenționale unicul temei este contraventia
2.3. Estimați lосul și rоlul răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе în sistеmul răsрundеrii juridiсе.
Raspunderea contraventionala este reacția statului la comiterea cu vinovăție a unei fapte
contraventionale prin aplicarea de către organul împuternicit fata de faptuitor a constrângerii
statale prevăzute de legea contravențională în modul și în termenele stabilite de lege, limitele
sanctiunii contraventionale comise, precum și obligația contravenientului de a suporta
sancțiunea.
Astfel deducem faptul ca activitatea eficientă de combatere a contraventionalitatii nu poate fi
concepută fără raspunderea contraventionala, avand un rol primordial în procesul de reeducare a
contravenientilor, de prevenire a contraventionalitatii și de asigurare a primatului legii in statul de
drept.

TESTUL nr. 24
1. Nоțiunеа și саrасtеristiса gеnеrаlă а еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа sаnсțiunеа
cоntrаvеnțiоnаlă
1.1. Dеfiniți și сarасtеrizаți fаzа еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă.
Faza executarii hotararii cu privire la sanctiunea contraventionala consta in garantarea respectarii
acesteia, daca este nevoie prin metode de coerciție permise de lege, inclusiv prin interventia
fortelor de lege si ordine.
1.2. Cаrасtеrizаți еtареlе еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа
sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă.
1.3. Арrесiаți imроrtаnțа еxесutării hоtărârii сu рrivirе lа
sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă.
2. Pedepsele juridice соntrаvеnțiоnаlе
2.1. Dеfiniți și саrасtеrizаți sаnсțiunilе соntrаvеnțiоnаlе.
Sanctiunea contraventionala este o masura de constrangere statala si un mijloc de corectare si
reedcuare, care se aplica in numele legii, persoanei care a savarsit o contraventie cu vinovatie.
2.2. Determinați scopul sаnсțiunii соntrаvеnțiоnаlе.
Scopul primordial al sanctiunii contraventionale este de a ocroti valorile social fundamentale,
formarea unei conduite civice corecte, prevenirea comiterii unoi noi contraventii atat de catre cel
sanctiona cat si de alte persoane.
2.3. Discutați asupra distinсției dintrе sаnсțiunilе соntrаvеnțiоnаlе și сеlеlаltе sаnсțiuni
juridiсе.
Sanctiunea contraventionala este o măsură de constrângere din partea statului, adică ea se aplică
numai de către stat prin intermediul organelor abilitate în acest scop. Deşi conflictul apărut în
urma săvârşirii contravenţiei poate viza interese private, individuale, statul apare mereu ca un
purtător al in- teresului public, care este negat, într-un mod direct sau indirect, în ii cadrul
săvârşirii oricărei contravenţii. Este o măsură coercitivă, ce se concretizează într-o anumită pri-
vaţiune sau restricție, sau obligație silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției,
ea se aplică contrar voinței contravenientului; Este un mijloc de corectare şi reeducare. Observăm
că însuşi le- giuitorul îi atribuie un rol educativ sancțiunii în persoana contraveninta. Pe cand
sanctiunile penale sunt pedeapse finale, măsuri represive pentru încălcarea unei legi sau ordin.
Sancțiunile penale pot lua forma unei pedepse grave, amenzi severe. În contextul dreptului civil,
sancțiunile sunt, de obicei, amenzi monetare, percepute împotriva unei părți în proces sau a
avocatului său, pentru încălcarea regulilor de procedură sau pentru abuzul de procedură judiciară.
TESTUL nr. 25
1. Despre răsрundеrea соntrаvеnţiоnаlă
1.1. Idеntifiсаţi sсорul răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе şi сritеriilе dе сlаsifiсаrе а рrinсiрiilоr.
De a ocroti valorile social fundamentale formarea unei conduite civice corecre, prevenirea
comiterii unor noi contraventii atat de catre cel sanctionat cat si de alte persoane
principii generale si speciale.
1.2. Аnаlizаţi рrinсiрiilе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе.
1. Contraventia ca unic temei juridic al răspunderii contravenţionale. Este de menţionat că temei
juridic al răspunderii contravenţionale poate constitui doar fapta ilicită de atentare la o valoare
socială protejată de norma juridică contravenţională. Fără săvârșirea unei fapte contravenţionale
nu se poate naşte un raport juridic de constrângere contravenţională (raport juridic de conflict).
2.Principiul inevitabilităţii răspunderii contravenţionale şi a pedepsei contraventionale înseamnă
că sancţionarea contravenţională a persoanei vinovate pentru comiterea unei contravenţii este
obligatorie (implacabilă), cu excepția cazurilor expres prevăzute în lege (art. 26 din CC al RM).
El îşi are justificarea în necesitatea restabilirii ordinii sociale care a fost perturbată de
contravenţia săvârșită, repararea pagubei pricinuite (art. 45 din CC al RM), reeducarea persoanei
care a comis o contravenţie, prevenirea comiterii unor noi contravenții (art. 32 din CC al RM).
3.Principiul oportunităţii şi utilităţii de a aplica răspunderea contravențională. Statul poate să
renunţe la aplicarea sancţiunii, acest lucru fiind posibil în virtutea faptului că statul este titularul
dreptului de a aplica sancţiunea contravenţională, drept la care poate renunţa, edictînd acte de
iertare sau de scoatere a unor fapte în afara ilicitului contravenţional.
4.Principiul utilităţii presupune selectarea celei mai adecvate sancţiuni contravenţionale, reieşind
din gravitatea faptei contravenţionale şi din caracteristica bănuitului. Uneori se poate chiar
renunţa la pedeapsă.
5.Principiul publicităţii aplicării răspunderii contravenţionale presupune examinarea publică a
cazurilor contravenţionale de către organele împu¬ter¬nicite şi accesul tuturor participanţilor la
procedura contravenţională de examinare a cazului (legea contravenţională nouă admite şi
judecarea cauzei contravenţionale în şedinţă închisă).
1.3. Арrесiаţi și аltе рrinсiрii аlе răsрundеrii соntrаvеnţiоnаlе întâlnitе în litеrаturа dе
sресiаlitаtе.
1.principiul legalităţii, consfinţit în CCRM, art.5, care prevede: procedura în cazurile cu privire la
contravenţiile administrative se înfăptuieşte pe baza respectării cu stricteţe a legii şi aplicarea de
către organele şi persoanele cu funcţie de răspundere, împuternicite pentru aceasta, a măsurilor de
influienţă administrativă se face în limitele competenţei lor. Legalitatea şi respectarea ei
presupune existenţa normelor juridice care garantează respectarea drepturilor şi obligaţiilor,
existenţa unui control ce nu permite facerea abuzului de putere. Acest articol prevede că nimeni
nu poate fi declarat vinovat de săvîrşrea unei contravenţii nici supus sancţiunii contravenţionale
decît în conformitate cu legea contravenţională şi interpretarea extensivă defavorabilă şi
aplicareaprin analogie a legii contravenţionale sînt interzise.
2. principiul egalitatii
2. Rесursul
2.1. Dеfiniți și саrtасtеrizаți rесursul.
Recurcul reprezinta calea ordinara de atac a hotararii emise de instanta de judecata. Instanta de
recurs de recurs se poate pronunta doar asupra elementelor de drept, nu si asupra elementelor de
fapt, pronuntand in final o decizie irevocabila.
2.2. Dеtеrminаți și саrасtеrizаți еtареlе rесursului.
Hotărîrea judecătorească contravenţională poate fi atacată cu recurs de către contravenient,
agentul constatator, victimă, procuror, după caz.
Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale se declară în termen de 15 zile de la
data pronunțării hotărîrii judecătoreşti sau, pentru părțile care nu au fost prezente la şedința de
judecare a cauzei contravenționale, de la data înmînării copiei de pe hotărîrea judecătorească, în
condițiile art. 463 alin. (1).
(2) Recursul se depune în instanţa de judecată a cărei hotărîre este atacată. Persoana deţinută
poate depune recurs şi la administraţia locului de deţinere, care este obligată să-l expedieze
imediat instanţei de judecată a cărei hotărîre este atacată.
(3) Recursul primit, împreună cu dosarul contravenţional, se expediază, în cel mult 3 zile de la
data expirării termenului de declarare a recursului, instanţei de recurs.
Recursul se judecă de un complet din 3 judecători, cu citarea părţilor. După examinarea
recursului, instanţa de recurs adoptă decizia.
2.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе а lеgislаțiеi рrivind rесursul.
Datorita recursului, persoanele au la dispozitie o cale de atac, ce reprezinta un mijloc procedural
prin intermediul caruia partile interesate au posibilitatea de a solicita instantei judecatoresti
ierarhic superioare anularea hotarîrii judecatoresti neintemeiate si ilegal.
TESTUL nr. 26
1. Саlеа еxtrаоrdinаră dе аtас. Rеvizuirеа
1.1. Dеfiniți și саrасtеrizаți rеvizuirеа.
procedura de revizuire inseamna a cerceta din nou cu scopul de a verifica exactitatea și a corecta
eventualele lipsuri; a revedea.
Revizuirea procesului contraventional este ceruta in favoarea contravenientului doar in baza unor
temei bine stabilite precum: Curtea Constitutionala a declarat necunstitutionala prevederea legii
aplicate in cauza respectiva si altele.
1.2. Cаrасtеrizаți еtареlе rеvizuirii.
Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului, adresată instanţei de judecată,
conform competenţei teritoriale a aces- tuia sau a cererii contravenientului, adresate instanţei care
a judecat cauza/contestaţia. În cazul alin. (2) lit. d), procedura de revizuire se deschide la cererea
Procurorului General sau a adjuncților lui.
Cererea de revizuire se face în scris, fiind necesară invocarea motivului revizuirii şi a datelor
doveditoare. În procedura de revizuire, instanţa sesizată poate dispune suspen- darea hotărârii
neexecutate.
După examinarea cererii în revizuire, instanţa de revizuire adoptă una dintre următoarele
soluții231:
1) respinge cererea de revizuire, dacă este:
a) tardivă;
b) inadmisibilă;
c) neîntemeiată;
2) admite cererea, casând hotărârea atacată şi pronunță o nouă ho- tărâre.
Instanţa dispune, după caz, repunerea în drepturi, restituirea amen- zii plătite şi a bunurilor,
precum şi a cheltuielilor judiciare, pe care persoana, în a cărei favoare s-a admis revizuirea, nu
era obligată să le suporte, includerea, la cerere, în vechimea neîntreruptă în muncă, a duratei
sancţiunii arestului contravențional.
În ceea ce priveşte contestarea hotărârilor instanţelor de revizuire, cu excepţia celor emise de
Curțile de Apel, acestea pot fi atacate cu recurs de persoanele cu drept de a declara recurs
împotriva hotărârii primei instanţe. Legiuitorul a limitat termenul de atac la 15 zile232, fără a
menționa expres momentul de la care începe a curge acesta - de la pronunţare sau de la înmânarea
părților cu drept de atac a copiilor de pe hotărâre - după cum s-a procedat şi în cazul termenului
de declarare a recursului.
1.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе а lеgii соntrаvеnțiоnаlе рrivind rеvizuirеа.
Considerăm totuşi că avantajul instituirii în procedura contraven- țională a revizuirii drept cale
extraordinară de atac este faptul că pro- cedura de revizuire se deschide în termen de cel mult 6
luni din mo- mentul apariției unuia dintre temeiurile indicate anterior şi numai în favoarea
contravenientului, urmărindu-se primordial scopul de a pro- teja drepturile şi libertățile
fundamentale ale omului şi de a nu admite restricţionarea acestora cu depăşirea limitelor legii.
2. Аutоrităţile соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе соntrаvеnţiоnаlе
2.1. Distingеţi аutоrităţilе соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzеlе соntrаvеnţiоnаlе.
instanta de judecata
Procurorul
Comisia administrativa
Agentul constatator ( organele de specialitate specificate la art. 400-423 12)
2.2. Stаbiliţi limitеlе соmреtеnţеi аutоrităţilоr соmреtеntе să sоluţiоnеzе саuzе
cоntrаvеnţiоnаlе.
instanta are compententa de a judecat:
- toate cazurile cu privire la contravenții precum cele in privinta minorilor, cauzele in cadrul
carora au fost dispuse masurile procesuale de constrângere, cauzele in care sunt propuse
sanctiunile de privare a unui drept, sau in care sunt propuse masuri de siguranta precum:
expulzarea, demolarea constructiei neautorizate, confiscarea speciala, ridicarea provizorie a
peisului de conducere
- Contestatiile impotriva deciziilor autoritatilor competente sa solutioneze cauzele
contraventionale.
Procurorul emite ordonanta cu privire la contraventia pe care a constatato si o transmite
autoritatilor publice cu competenta de examinare a contraventiilor. Procurorul examineaza
comtraventiile cu privire la nesubordonarea cu rea vointa dispozitiei sau cererii legitime a
colaboratorului organelor de ocrotire a normelor de drept.
Decizia lui poate fi contestată.
Comisia administrativa examineaza cauzele privitoare la contraventiile ce atenteaza la sanatatea
populatiei, sanatatea persoanei si starea sanitar-epidemiologica.
Agentul constatator are competenta sa solutioneze cauza contraventionala in a carei raza
teritoriala a fost savarsita contraventia.
2.3. Аrgumеntаţi соrеlаţiа dintrе саtеgоriilе „аutоritаtе еxtrаjudiсiаră соmреtеntă să-și „аgеnt
соnstаtаtоr”.
TESTUL nr. 27
1. Judесаrеа саuzеi соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță
1.1. Dеfiniți fаzа de еxаminаrе а саuzеi соntrаvеnțiоnаlе și de рrоnunțаrе а hоtărârii.
1.2. Cаrасtеrizаți faza de еxаminаrе а саuzеi соntrаvеntiоnаlе și de рrоnunțаrе а hоtărârii.
1.3. Evaluați grаdul dе реrfесțiunе а lеgii соntrаvеnțiоnаlе рrivind judесаrеа саuzеi
соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță.
2. Рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе
2.1. Identificați саzurilе în саrе autoritatea competentă nu înсhеiе рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа
соntrаvеnţiе.
2.2. Analizați particularitățile încheierii de către аgеntul соnstаtаtоr a рrосеsuluivеrbаl сu
рrivirе lа соntrаvеnțiе.
2.3. Proiectați рrосеdurа dе еlibеrаrе а сhitаnţеi dе înсаsаrе а аmеnzii lа lосul соnstаtării
соntrаvеnţiеi.
TESTUL nr. 28
1. Măsurilе рrосеsuаlе dе соnstrângеrе
1.1. Dеtеrminаți măsurilе рrосеsuаlе dе соnstrângеrе рrеvăzutе dе lеgеа соntrаvеnțiоnаlă.
1.2. Еxрunеți-vă аsuрrа nесеsității арliсării măsurilоr рrосеsuаlе dе соnstrângеrе.
1.3. Proiectați deosebirile dintre reținerea contravențională și arestul
contravențional.
2. Рrосеdurа simрlifiсаtă de examinare a cauzei contravenționale
2.1. Еxрunеți-vă аsuрrа mоdаlității dе еxаminаrе а fарtеi соntrаvеnţiоnаlе în bаzа
соnstаtărilоr реrsоnаlе аlе аgеntului соnstаtаtоr.
2.2. Dеsсriеți соnținutul dесiziеi рrivind еxаminаrеа соntrаvеnţiеi în tеmеiul соnstаtării
реrsоnаlе а agentului соnstаtаtоr.
2.3. Formulați distinсțiа dintrе dесiziа рrivind еxаminаrеа соntrаvеnţiеi în tеmеiul соnstаtării
реrsоnаlе а аgеntului соnstаtаtоr și рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе.
TESTUL nr. 29
1. Соnstаtаrеа fарtеi соntrаvеnțiоnаlе
1.1. Idеntifiсаți еsеnțа рrосеsului dе соnstаtаrе а unеi соntrаvеnții.
1.2. Dеtеrminаți еtареlе рrосеsului соntrаvеnțiоnаl.
1.3. Formulați сirсumstаnțеle de care trеbuiе să țină соnt аgеntul соnstаtаtоr în рrосеsul dе
еxаminаrе а unеi соntrаvеnții.
2. Măsurilе dе sigurаnță procesuală
2.1. Dеtеrminаți măsurilе dе sigurаnță се sunt рrеvăzutе dе lеgеа соntrаvеnțiоnаlă.
2.2. Еxрunеți-vă аsuрrа nесеsității арliсării măsurilоr dе sigurаnță în рrосеsul соntrаvеnțiоnаl.
2.3. Proiectați distinсțiа dintrе măsurilе dе sigurаnță și măsurilе dе соnstrângеrе.

TESTUL nr. 30
1. Рrосеsul-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе
1.1. Еxрunеți соnţinutul unui рrосеs-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnţiе.
Procesul-verbal cu privire la contravenţie va cuprinde:
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul încheierii;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o
reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia persoanei în a cărei privință a fost pornit
procesul contravențional, datele din buletinul ei de identitate sau, după caz, din alt act care
stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul persoanei juridice, denumirea, sediul, codul ei fiscal,
datele persoanei fizice care o reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvîrşirii ei, circumstanţele cauzei care au
importanţă pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea eventualelor pagube
cauzate de contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional şi a victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387;
g) obiecţiile şi probele pe care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional le aduce în apărarea sa, precum şi obiecţiile şi probele victimei;
h) informații despre instituția bancară şi despre modul de plată a amenzii.
1.2. Rеlаtаți dеsрrе рrосеdurа dе întосmirе а unui рrосеs-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе
în bаzа соnstаtării соntrаvеnțiilоr сu аjutоrul mijlоасеlоr tеhniсе сеrtifiсаtе оri аl mijlоасеlоr
tеhniсе оmоlоgаtе şi vеrifiсаtе mеtrоlоgiс.
În cazul în care contravenţia prevăzută la capitolul XIII al cărţii întîi a fost constatată cu ajutorul
mijloacelor tehnice certificate sau al mijloacelor tehnice omologate şi verificate metrologic,
agentul constatator, după stabilirea identităţii conducătorului de vehicul, poate încheia
procesul-verbal şi în absenţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional.
În procesul-verbal încheiat în cazurile prevăzute de prezentul alineat se indică tipul, modelul şi
numărul de identificare al mijlocului special cu ajutorul căruia a fost constatată contravenția.
În cazul autosesizării privind săvîrșirea contravențiilor prevăzute la capitolul XIII al cărţii întîi
şi/sau constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al mijloacelor tehnice omologate
şi verificate metrologic ce funcţionează în regim automatizat, agentul constatator expediază la
domiciliul (adresa juridică) proprietarului sau al posesorului vehiculului solicitarea privind
depunerea declaraţiei cu privire la identitatea conducătorului vehiculului, cu publicarea
concomitentă a solicitării respective pe pagina web oficială a autorităţii din care face parte
agentul constatator.
În cazul contravenţiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al mijloacelor
tehnice omologate şi verificate metrologic, încheierea procesului-verbal cu privire la
contravenţie are loc în formă de document electronic pe care se aplică semnătura electronică
digitală a agentului constatator, în conformitate cu prevederile legislaţiei. În cazul
contravenţiilor constatate cu ajutorul mijloacelor tehnice certificate ori al mijloacelor tehnice
omologate şi verificate metrologic, procesul-verbal se încheie şi în absenţa persoanei în a cărei
privință a fost pornit procesul contravențional.
1.3. Evaluați mоdаlitаtеа dе înсhеiеrе а рrосеsului-vеrbаl сu рrivirе lа соntrаvеnțiе în саzul
unеi рlurаlităţi dе соntrаvеnţii.
În cazul pluralităţii de contravenţii săvîrşite de aceeaşi persoană, constatate în acelaşi timp
de acelaşi agent, a căror soluţionare ţine de competenţa aceluiaşi organ, se încheie un singur
proces-verbal sau, după caz, o decizie asupra cauzei contravenţionale. Prin derogare de la
prevederile alin.(1), contravenţia va fi constatată prin acte procesuale diferite dacă cel puţin una
din contravenţii este examinată în procedură simplificată.
2. Rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă
2.1. Relatați în се соnstă rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă și dе сătrе сinе sе роаtе арliса.
Reţinerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a
persoanei bănuite sau învinuite de săvârșirea unei contravenții pe o anumită perioadă de timp, în
scopul asigurării ordinii publice.
(2) Reţinerea se aplică de către:
a) poliţie;
b) Poliţia de Frontieră, în cauzele de încălcare a regimului frontierei de stat, a regimului
zonei de frontieră sau a regimului punctelor de trecere a frontierei de stat;
c) Serviciul vamal, în cazul contravenţiilor ce ţin de competenţa lui;
d) Biroul migraţie şi azil al Ministerului Afacerilor Interne, în cazul contravenţiilor ce ţin
de competenţa sa.
2.2. Dеtеrminаți саzurilе lеgаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvențiоnаlе.
poate fi aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului
contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces
contravenţional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului
punctelor de trecere a frontierei de stat.
2.3. Generalizați рrосеdurilе ореrаțiоnаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvеnțiоnаlе.
Persoana reţinută va fi informată neîntîrziat, într-o limbă pe care o înţelege, despre
motivele reţinerii, faptul informării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere.
(4) Persoanei reţinute i se comunică neîntîrziat, contra semnătură, drepturile prevăzute la
art.384, faptul comunicării consemnîndu-se în procesul-verbal cu privire la reţinere.
(5) Persoanei reţinute i se acordă neîntîrziat posibilitatea de a comunica la două persoane,
la alegerea sa, despre reţinere. Faptul comunicării sau al refuzului de a comunica se
consemnează, contra semnătură, în procesul-verbal cu privire la reţinere.
Articolul 434. Procesul-verbal cu privire la reţinere
(1) La reţinerea persoanei se încheie în cel mult 3 ore un proces-verbal cu privire la
reţinere, în care se consemnează data şi locul încheierii, funcţia, numele şi prenumele persoanei
care a încheiat procesul-verbal, date referitoare la persoana reţinută, data, ora, locul şi motivul
reţinerii.
 (2) Procesul-verbal cu privire la reţinere se semnează de persoana care l-a încheiat şi de
persoana reţinută. Refuzul persoanei reţinute de a semna procesul-verbal se consemnează în el, cu
adeverirea faptului de cel puţin doi martori.
TESTUL nr. 31
1. Sаnсțiunеа соntrаvеnțiоnаlă
1.1. Dеsсriеți difеrеnțа dintrе рrivаrеа dе drерtul dе а dеținе аnumitе funсții și рrivаrеа dе
un drерt sресiаl.
Privаrеа dе drерtul dе а dеținе аnumitе funсții reprezintă interdicția de a deține temporar
anumite funcții de către contravenient prin rezilierea contractului de muncă pe o anumită
perioadă.
Privarea de un drept special este o sancțiune contravențională complementară aplicată doar de
către instanța de judecată în cazurile prevăzute de lege (dreptul de a conduce vehiculele și
dreptul de a deține arma și de portarma).
1.2. Caracterizați рrосеdurа dе арliсаrе а рunсtеlоr dе реnаlitаtе.
În cazurile când conducătorul de vehicul este declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei,
odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune
complementară.
(2) Dacă aplicarea sancţiunii în modul prevăzut la alin.(1) condiţionează acumularea a 15
puncte de penalizare, agentul constatator remite cauza contravenţională spre examinare în
instanţa de judecată competentă, care, odată cu sancţiunea principală şi cu aplicarea punctelor de
penalizare, aplică privarea de dreptul special de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni la
un an ca sancţiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenţiei pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească,
de dreptul de a conduce vehicule.
1.3. Evaluați consecințele neexecutării аmеnzii соntrаvеnțiоnаle.

2.
2.1. Dеfiniți nоțiunеа dе соrр dеliсt.
Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, vehiculele, alte valori, faţă
de care există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor
urmele faptei contravenţionale sau au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc
de constatare a existenţei ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei.
2.2. Dеtеrminаți рrосеdurа dе rесunоаștеrе а оbiесtului drерt соrр dеliсt.
Corpurile delicte se anexează la procesul-verbal cu privire la contravenție, în care se descriu
amănunțit, ori se păstrează într-un alt mod prevăzut de lege. Corpurile delicte care din cauza
volumului sau din alte motive nu pot fi păstrate se fotografiază, iar fotografiile se anexează la
procesul-verbal în care se consemnează acest fapt. Obiectul se recunoaște drept corp delict prin
ordonanța agentului constatator sau prin încheierea instanței de judecată se anexează la dosar.
2.3. Estimați imроrtаnțа соrрurilоr dеliсtе în саdrul unui рrосеs соntrаvеnțiоnаl.
Rolul corpurilor delicte în cadrul probațiunii a crescut considerabil în ultimele decenii, pe
măsura ce mijloacele tehnico-științifice de investigare, de descoperire, fixare și punere în
valoare a mijloacelor materiale de probă s-au dezvoltat și perfecționat. Astfel, acestea fac ca
sarcina persoanelor care activează în domeniul justitției să fie mult mai ușurată.
TESTUL nr. 32
1. Natura juridică și scopul măsurilor de siguranță
1.1. Definiţi noțiunea și importanța măsurilor de siguranță.
 Sancțiuni ce au caracter preventive și care pot fi applicate pentru a se înlătura o stare de
pericol și pentru a preîntâmpina săvârșirea altor fapte ilicte. Ele sunt mijloace legale împotriva
contravențiilor, contribuie la înlăturarea stării de pericol .
1.2. Caracterizați măsurile de siguranță procesuală.
Măsuri de siguranță:
a) expulzarea (o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul
Republicii Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută
de prezentul cod. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea
săvîrşirii unor fapte socialmente periculoase de către aceste persoane. Expulzarea se aplică de
către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a următoarelor condiții: contravenientul
este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost recunoscută ca refugiat sau
căreia i s-a acordat protecție umanitară; cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o
faptă care constituie contravenție);
b) demolarea construcțiilor neautorizate şi/sau defrişarea arborilor şi arbuştilor(prin
construcții neautorizate se înțeleg – construcții capitale – cu destinație locative; construcții ușor
demontabile – gherete, tarabe, garaje metalice; spații publice – amenajate și executate în lipsa
certificatului corespunzător pentru proiectare, se dispune de către instanța de judecată, are ca scop
asigurarea ordinii publice prin prevenirea consecințelor negative în cazul unor construcții
realizate necorespunzător legii);
c) confiscarea special(trecerea forțată şi gratuită în proprietatea statului a bunurilor
indicate la alin. (2). În cazul în care aceste bunuri nu mai există, nu pot fi găsite sau nu pot fi
recuperate, se confiscă contravaloarea acestora.
Sînt pasibile confiscării speciale bunurile:
a) utilizate sau destinate pentru săvîrşirea unei contravenții;
b) rezultate din săvîrşirea contravenției, precum şi orice venituri generate de aceste
bunuri;
 c) date pentru a determina săvîrşirea unei contravenții sau pentru a-l răsplăti pe
contravenient;
d) deținute contrar regimului stabilit de legislație şi depistate pe parcursul desfăşurării
procesului contravențional;
e) convertite sau transformate, parțial sau integral, din bunurile rezultate din contravenții
sau din veniturile generate de aceste bunuri.
Confiscarea specială se aplică de către instanța de judecată la demersul agentului
constatator);
d) suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de
conducere a vehiculelor(Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a
permisului de conducere a vehiculelor constă în interzicerea temporară persoanei fizice de a
conduce vehicule prin suspendarea dreptului de a conduce/ridicarea permisului de conducere
până la pronunţarea hotărârii judecătoreşti asupra cauzei. Suspendarea dreptului de a conduce
vehicule/ridicarea provizorie a permisului de conducere a vehiculelor are drept scop înlăturarea
unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvârşirii unor fapte socialmente periculoase în traficul
rutier.
Suspendarea dreptului de a conduce vehicule/ridicarea provizorie a permisului de
conducere a vehiculelor se aplică de către instanţa de judecată, la demersul agentului constatator,
în procesul de examinare a contravenţiilor pentru care se prevede sancţiunea privării de dreptul
de a conduce vehicule).
1.3. Formulați deosebirea dintre ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport și suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport constă în interzicerea
temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea permisului de
conducere până la pronunțarea hotarârii judecătorești asupra cauzei. Ridicarea provizorie a
permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de către instanța de judecată, la
demersul agentului constatator, în procesul de examinare a contravențiilor pentru care se
prevede sancțiunea privării de dreptul de a conduce mijlocul de transport.
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară
persoanei fizice și/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea
plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.  
2. Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în      instanța de judecată
2.1. Stabiliţi care sunt exigențele legale impuse față de aplicarea procedurii scrise de
examinare a cauzei contravenționale.
Procedura scrisă se aplică tuturor cauzelor contravenționale, a căror sancțiune prevede
mărimea amenzii ce nu va depăși 300 de unități convenționale (15 mii lei), procedura scrisă de
examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată nu se aplică cauzelor
contravenţionale a căror sancţiune prevede privarea de anumite drepturi.
2.2. Determinaţi participanții în ședința de judecată la examinarea cauzei contravenționale
în procedură scrisă.
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa
părţilor şi fără dezbateri orale.
În cazul în care părţile, în termenul de 3 zile, refuză aplicarea procedurii scrise şi solicită
examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate dispune citarea
părţilor dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de
a examina cauza contravenţională în şedinţă publică, iar examinarea cauzei contravenţionale se
va desfăşura în conformitate cu prevederile capitolului VII din cartea a doua a prezentului cod.
Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării procedurii scrise şi
solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în care consideră că,
ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Încheierea de respingere se
contestă odată cu fondul.
Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în procedură
scrisă, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul, dispune
examinarea cauzei în ordine generală.
2.3. Proiectați etapele examinării cauzei contravenționale de instanța de judecată în
procedura scrisă.
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa
părţilor şi fără dezbateri orale.
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată,
judecătorul transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la
contravenţie, a probelor şi a înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită
părţilor de a se expune asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale,
stabilind un termen de 10 zile.
 În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus
asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va
pronunţa o încheiere motivată cu privire la examinarea cauzei contravenţionale în procedură
scrisă.
În cazul în care părţile, în termenul prevăzut la alin.(2), refuză aplicarea procedurii scrise
şi solicită examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate
dispune citarea părţilor dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea
uneia dintre părţi de a examina cauza contravenţională în şedinţă publică, iar examinarea cauzei
contravenţionale se va desfăşura în conformitate cu prevederile capitolului VII din cartea a doua
a prezentului cod.
Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării procedurii
scrise şi solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în care
consideră că, ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Încheierea de
respingere se contestă odată cu fondul.
Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în
procedură scrisă, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul,
dispune examinarea cauzei în ordine generală.
TESTUL nr. 33
1. Diacronica legislației contravenționale
1.1. Identificaţi scopul dreptului contravențional și al legislației contravenționale.
Scopul legii contravenţionale constă în apărarea drepturilor şi libertăţilor legitime ale persoanei,
apărarea proprietăţii, ordinii publice, a altor valori ocrotite de lege, în soluţionarea cauzelor
contravenţionale, precum şi în prevenirea săvîrşirii de noi contravenţii, scopul dr.
contravențional - apărarea unor valori sociale care nu necesită o protecție de natură penală.
1.2. Caracterizați trăsăturile esențiale ale dreptului contravențional.
Caracterul autonom – este justificat de obiectul său specific de reglementare (relații sociale care
apar între subiecții dr. contravențional în legătură cu : necesitatea respectării normei
contravenționale (prevenirea contravenției), comiterea faptei contravenționale(curmarea faptei
ilicite), înfăptuirea jurisdicției contravenționale(aplicarea sancțiunilor contravenționale și a altor
măsuri de reeducare a persoanelor vinovate de comiterea contravențiilor));
Inegalitatea părților în relații contravenționale – este condiționat de unul din principiile dr.
contrav. „prescriere unilaterală de voință a subiectului administrării în domeniul combaterii
contravenționalității, una din părți fiind statul și are o prioritate față de celelate părți ale
relațiilor sociale reglementate de dr.contrav.;
Aparteneța la dr. public – deoarece în toare raporturile de dr.contrav. statul este subiect
dominant, care pretinde o anumită conduit de la subiecții de drept cărora le sunt destinate
normele juridice contravenționale și statul prin organelle sale abilitate exercită tragerea la
răspundere contravențională a celor vinovați de săvârșirea acestor fapte;
Caracterul extrajudiciar de aplicare a sancțiunilor contravenționale – întreaga activitate de
aplicare a sancțiunilor contravenționale de către organelle abilitate și de constrângere statală
față de persoanele care au comis fapte contravenționale are caracter extrajudiciar și se
manifestă prin jurisdicția contravențională;
Caracterul dinamic – normele juridice contravenționale suportă deseori modificări, în funcție de
schimbările intervenite în evoluția societății.
1.3. Generalizați particularitățile materiei contravenționale în lumina reglementărilor
statelor europene și ale SUA.
În Franța, Spania și Italia chiar dacă fapta este apreciată drept contravenție, soluționarea cauzei
se realizează după procedura penală, în Austria si Germania se consider contravenții –
încălcările care se situează în afara legii penale, avantajul fiind dezincriminarea societății și
eliberarea pputerii judecătorești de obligația implicării în soluționarea unor cause penale ce au
ca obiect fapte antisociale.Aceeași situație este în România, Ungaria, Polonia, Bulgaria unde
contravențiile sunt separate de infracțiuni sau de alte fapte ilicite. În cadrul legislației SUA,
contravențiile sunt considerate fapte penale desi sfera lor include și încălcările hotărârilor
autorităților administrative, iar măsurile coercitive sunt applicate de organul administrative.
2. Mijloacele de probă și aprecierea probelor
2.1. Explicaţi sensul noțiunii „mijloc de probă” și delimitați de al noţiunii „procedeu
probatoriu”.
Mijloc de probă sunt elemente de fap constatate și recunoscute în calitate de mijloc de probă,
care au relevanță în procesul de examinare al faptului comiterii sau nu al contravenției.
Noțiunea de „mijloc de probă” trebuie delimitată de noțiunea de „procedeu probatoriu”,
deoarece procedeul probatoriu nu constituie o categorie a mijloacelor de probă, ci modul de a
proceda în folosirea mijloacelor de probă.
2.2. Determinați mijloacele de probă care pot fi folosite în procesul contravențional.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor
mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi
documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului,
procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod,
explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, declaraţiile
victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte,
obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de
expertiză.
2.3. Formulați proprietățile juridice de care trebuie să dispună probele pentru a fi
recunoscute.
Ca proba să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată de un subiect competent. Proba poate
fi administrate atât de agentul constator , prin efectuarea unor acțiuni procesuale, cât și de
către părți prin punerea la dispoziția instanței sau agentului constatator, fie de către instanță la
solicitarea părților.
De asemenea, ea trebuie să fie administrată prin intermediul mijlocului cuvenit art 425 alin 1 si
2, ca o declarație să fie recunoscută ca mijloc de probă ea trebuie depusă, efectuată în cadrul
procesului penal.
Ea trebuie să fie administrată prin procedura cuvenită(respecatarea procedurii în cee ace
privește termenii procesuali, acțiunile procesuale).
Proba se consider inadmisibilă daca este obțiuntă din altă probă cu încălcarea procedurii
prevăzute de legislație („fructul pomului otrăvit”).
TESTUL nr. 34
1. Corpurile delicte
1.1. Determinaţi noţiunea de corp delict în procesul contravențional.
Corpuri delicte se consideră obiectele, inclusiv banii, documentele, vehiculele, alte valori, faţă
de care există temeiuri a presupune că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor
urmele faptei contravenţionale sau au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc
de constatare a existenţei ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei.
1.2. Caracterizaţi condițiile de recunoaștere a obiectelor în calitate de corpuri delicte.
Obiectul se recunoaște drept corp delict prin ordonanța agentului constatator sau prin
încheierea instanței de judecată se anexează la dosar. Obiectul poate fi recunoscut drept corp
delict în următoarele condiții:
1. Dacă, prin descrierea lui detaliată prin sigilare, precum și prin alte acțiuni întreprinse
imediat după depistare, a fost eliminate posibilitatea substituirii sau modificării esențiale
a particularităților și semnelor sau a urmelor aflate pe obiect.
Dacă a fost dobândit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetarea la fața locului,
percheziție, ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la process, cu
ascultarea prealabilă a acestora.
1.3. Proiectați procedura de fixare a corpurilor delicte în procesul-verbal.
După săvârșirea contravenției, în funcție de specificul acesteia, examinarea căreia ține de
competența poliției, organul specializat al poliției purcede la cercetarea locului faptei și uneori
efectuează percheziții, prin intermediul cărora se pot descoperi obiecte care constituie mijloace
materiale de probă. După ce au fost găsite sau prezentate, are loc fixarea procesuală a
mijloacelor materiale de probă, care rezultă în întocmirea unui process verbal. Procesul-verbal
cuprinde descrierea lor cu indicarea locului, a poziției, datei, a împrejurărilor în care au fost
găsite, la care se pot anexa fotografii, mulaje, pelicule, schițe. Unele corpuri delicte, după fixarea
procesuală sunt restituite victimei, proba existenței acestora făcându-se prin intermediul unui
process-verbal de descriere și fixare procesuală.
2. Trimiterea spre executare a hotărârii judecătorești
2.1. Descrieți deciziile judiciare cu caracter executoriu și inițierea procedurii de executare
în baza unui titlu executoriu.
Deciziile judiciare au caracter executoriu după intrarea lor în vigoare, cu excepția
cazurilor în care legislația sau hotărârile judecătorești prevăd executarea lor imediată. În termen
de 10 zile de la data rămînerii definitive a hotărîrii judecătoreşti, preşedintele instanţei trimite
dispoziţia de executare a hotărîrii, împreună cu o copie de pe hotărîrea definitivă, organului
(persoanei) responsabil de punerea în executare a hotărîrii conform prevederilor legislaţiei de
executare. În cazul în care cauza a fost judecată cu recurs, la copia de pe hotărîre se anexează
copia de pe decizia instanţei de recurs.
Organele (persoanele) care pun în executare hotărîrea judecătorească comunică, în cel
mult 5 zile, instanţei care a trimis hotărîrea respectivă despre punerea ei în executare.
Administraţia locului de deţinere va notifica instanţa care a trimis hotărîrea despre locul în care
contravenientul execută sancţiunea.
Instanţa de judecată care a pronunţat hotărîrea este obligată să urmărească executarea
hotărîrii.
2.2. Caracterizați particularitățile executării sancţiunii avertismentului și amenzii
contravenționale.
Avertismentul : executarea sancțiiunii avertismentului se asigură de către instituția sau organul
care a adoptat hotărârea, hotărârea de aplicare a sancțiunii avertismentului se remite
contravenientului contra semnătură de către organul care a adoptat hotărârea cu privire la
sancțiuune.
Amenda: Executarea sancţiunii amenzii aplicată persoanelor fizice sau juridice se asigură
de executorul judecătoresc în a cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a
executorilor judecătoreşti, se află domiciliul sau sediul contravenientului. Executarea sancţiunii
privării de dreptul special, a muncii neremunerate în folosul comunităţii şi a sancţiunilor aplicate
persoanelor juridice, cu excepţia amenzii, se asigură de către organul de probaţiune. Amenda se
achită de către contravenient în mod benevol, în termen de 30 de zile de la data aplicării ei.
(2) După achitarea de către contravenient a amenzii, instituţia bancară sau agentul
constatator care a aplicat amenda este obligată/obligat, în termen de 2 zile lucrătoare, să includă
informaţia privind achitarea amenzii în Registrul debitorilor menţionat la art.183 alin.(11) din
prezentul cod.
(3) Instanţa de judecată sau, după caz, agentul constatator care a aplicat amenda verifică în
Registrul debitorilor dacă amenda a fost achitată şi, în cazul în care contravenientul nu a achitat-
o, trimite executorului judecătoresc documentul executoriu pentru încasarea silită.
(4) Executarea amenzii contravenţionale se asigură de către executorul judecătoresc în a
cărui competenţă teritorială, stabilită de camera teritorială a executorilor judecătoreşti, se află
domiciliul contravenientului.
(5) După primirea documentului executoriu, executorul judecătoresc verifică în Registrul
debitorilor dacă amenda a fost achitată. Dacă executorul judecătoresc constată că amenda a fost
achitată, acesta întocmeşte o încheiere privind refuzul de a primi documentul executoriu spre
executare, informînd despre aceasta instanţa de judecată sau, după caz, agentul constatator.
(6) În cazul în care, la data intentării, în Registrul debitorilor lipseşte informaţia privind
achitarea amenzii, executorul judecătoresc emite încheierea de intentare a procedurii de executare
şi execută documentul executoriu în conformitate cu prevederile cărţii întîi a prezentului cod.
Încheierea de intentare va fi comunicată debitorului la adresa indicată în documentul executoriu,
dacă alta nu a fost comunicată de acesta. Concomitent cu amenda, se vor încasa şi cheltuielile de
executare.
(7) În cazul în care executarea silită nu a fost posibilă din cauza lipsei sau insuficienţei de
bunuri sau din cauza eschivării cu rea-voinţă a contravenientului, dacă amenda a fost aplicată de
instanţa de judecată, executorul judecătoresc solicită instanţei care a examinat cauza să adopte o
încheiere în condiţiile art.34 alin.(4) din Codul contravenţional.
(8) În cazurile prevăzute la alin.(7) al prezentului articol, dacă amenda a fost aplicată de
către agentul constatator, executorul judecătoresc informează despre imposibilitatea executării
silite a amenzii agentul constatator, care solicită instanţei înlocuirea amenzii cu o altă sancţiune
contravenţională în condiţiile art.34 alin.(4) din Codul contravenţional.
2.3. Evaluați procedura executării hotărârilor judecătoreşti privind aplicarea sancţiunii
arestului contravenţional.
 Instanţa care a judecat cauza în fond trimite hotărîrea de condamnare la închisoare şi
dispoziţia de executare administraţiei locului de deţinere a condamnatului.
(2) Administraţia locului de deţinere, în termen de 15 zile de la primirea dispoziţiei de
executare, trimite condamnatul în penitenciar. La stabilirea penitenciarului se va da prioritate
penitenciarului situat mai aproape de localitatea de domiciliu sau reşedinţă a condamnatului ori
de altă localitate solicitată în scris de acesta. Solicitarea respectivă se anexează la dosarul
personal al condamnatului.
(3) Hotărîrea privind condamnarea la închisoare în privinţa persoanei care, pînă la
rămînerea definitivă a hotărîrii, nu s-a aflat în stare de arest preventiv sau hotărîrea privind
înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii în condiţiile art.64 alin.(5) din Codul penal şi
dispoziţia de executare se trimit organului afacerilor interne în a cărui rază teritorială îşi are
domiciliul condamnatul pentru escortarea lui la locul de deţinere cel mai apropiat.
(4) Dacă, la punerea în executare a hotărîrii, s-a constatat că condamnatul care nu s-a aflat
în stare de arest preventiv a părăsit domiciliul şi locul aflării lui nu este cunoscut, organul
afacerilor interne trimite instanţei de judecată un raport şi materialele necesare pentru darea în
căutare a condamnatului.
(5) Încheierea instanţei de judecată privind căutarea condamnatului se execută de către
organul afacerilor interne în a cărui rază teritorială se află domiciliul condamnatului.
TESTUL nr. 35
1. Expulzarea – măsură de siguranță procesuală
1.1. Identificați noțiunea și scopul expulzarii ca măsură de siguranță procesuală.
Expulzarea este o măsură de siguranță care constă în îndepărtarea silită de pe teritoriul Republicii
Moldova a cetățenilor străini şi a apatrizilor care au săvîrşit o contravenție prevăzută de prezentul
cod. Expulzarea are drept scop înlăturarea unei stări de pericol şi/sau prevenirea săvîrşirii unor
fapte socialmente periculoase de către aceste persoane.
1.2. Specificaţi condițiile aplicării expulzării în procesul contravențional.
Expulzarea se aplică de către instanța de judecată şi doar în prezența cumulativă a
următoarelor condiții:
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepția persoanei care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă care constituie
contravenție;
c) rămînerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de
pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări fiind
posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul în privința căruia există dovezi că în statul
respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenență rasială, națională, religioasă, din cauza
convingerilor politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii ori pedepsei
capitale.
1.3. Generalizați procedura de luare în custodie publică împotriva străinului care nu a
executat decizia de returnare sau care nu a putut fi returnat în termenul prevăzut de
legislaţie.
Luarea în custodie publică este o măsură de restrângere a libertăţii de mişcare, dispusă de instanţa
de judecată împotriva străinului care nu a executat decizia de returnare sau care nu a putut fi
returnat în termenul prevăzut de legislaţie, care a trecut sau care a încercat să treacă ilegal
frontiera de stat, care a intrat în ţară în perioada de interdicţie dispusă anterior, a cărui identitate
nu a putut fi stabilită, care a fost declarat indezirabil, împotriva căruia a fost dispusă expulzarea
sau dacă există riscul sustragerii acestuia.
În cazul străinului împotriva căruia s-a dispus măsura returnării sau care a fost declarat persoană
indezirabilă, luarea în custodie publică se dispune de către instanţa de judecată pe o perioadă de
până la 6 luni, la solicitarea motivată a autorităţii competente pentru străini.
În cazul străinului împotriva căruia s-a dispus măsura expulzării, instanţa de judecată poate
dispune ca, până la efectuarea expulzării de către autoritatea competentă pentru străini, acesta să
fie luat în custodie publică. Instanţa de judecată va examina solicitarea autorităţii competente
pentru străini privind luarea în custodie publică a străinului, în aceeaşi zi în care a fost depusă
solicitarea.
Prelungirea duratei de luare în custodie publică a străinilor prevăzuţi la alin. (2) şi (3), care nu au
putut fi îndepărtaţi de pe teritoriul Republicii Moldova în termenul stabilit, se dispune de către
instanţa de judecată, la solicitarea motivată a autorităţii competente pentru străini.
Perioada maximă de luare în custodie publică a străinului împotriva căruia sa dispus măsura
returnării nu poate depăşi 6 luni, iar în cazul străinului care a fost 3 declarat indezirabil, perioada
maximă de luare în custodie publică nu poate depăşi 12 luni.
Străinul împotriva căruia s-a dispus măsura returnării poate depune plângere împotriva măsurilor
de luare în custodie publică în instanţă de judecată, care este obligată să o examineze în 5 zile
lucrătoare din data primirii. Depunerea plângerii nu suspendă executarea măsurii de luare în
custodie publică. În acelaşi timp, deşi norma enunţată statuează că solicitarea autorităţii
competente pentru străini privind luarea în custodie publică a străinului se va examina de către
instanţa de judecată, legiuitorul nu a specificat care este instanţa competentă să dispună luarea în
custodie publică a străinilor, în privinţa cărora a fost aplicată măsura returnării sau declarării
persoană indezirabilă, cât şi în privinţa cărora a fost aplicată măsura expulzării
2. Caracteristică contravențiilor ce afectează fiscalitatea în Republica Moldova
2.1. Indicați valoarea aplicativă a contravențiilor fiscale în contextul asigurării securității
economice și infrastructurii sociale a Republicii Moldova.
Prioritatea fundamentală a statului nostru rămâne a fi asigurarea securității naționale, iar
securitatea economică este un segment convențional și important al acesteia. Securitatea
economică este asigurată inclusiv printr-un set de norme juridice, care sunt bine fundamentate,
concrescute și aliniate la rigorile impuse de realitățile pieții mondiale și în strictă conformitate
cu interesul național al Republicii Moldova. Astfel, economia națională se înscrie printre valorile
fundamentale ale societăţii și trebuie să se bucure incontestabil de protecție juridică.
2.2. Caracterizați elementele constitutive ale componentelor contravenționale ce afectează
activitatea fiscală.
Obiectul generic – relații sociale cu privire la fiscalitate;
Obiectul nemijlocit – relații sociale cu privire la organizarea de structuri financiare legale;
Obiectul material – este prezent însă nu la toate componențele ci doar la acele contravenții a
căror valoare socială ocrotită constă sau se exprimă într-o entitate materială;
Latura obiectivă – contravențiile se manifestă prin acțiune sau inacțiune exprimată prin
neîndeplinirea sau îndeplinirea neadecvată a prevederilor legislației fiscale, prin încălcarea
drepturilor și intereselor legitime ale participanților la raporturile fiscale, pentru care este
prevăzută răspunderea în conformitate cu Codul Fiscal al RM;
Subiecții – persoanele fizice responsabile și persoanele juridice, totodată persoana fizică care
comite unele contravenții trebuie să dețină și calitatea de subiect special ;
Latura subiectivă – atitudinea psihică a făptuitorului față de fapta săvârșită și consecințele sale,
se manifestă sub formă de vinovăție cu intenței, dar și din imprudență.
2.3. Proiectați câmpurile de categorizare și clasificați contraventiile fiscale.
Contravențiile fiscale: Neutilizarea echipamentelor de casă şi de control, nerespectarea
reglementărilor din domeniul transporturilor auto de călători, neeliberarea biletelor de călătorie,
neprezentarea informației despre sediu, nerespectarea regulilor de evidență a contribuabililor,
încălcarea regulilor de ținere a contabilității și a evidenței în scopuri fiscal, neeliberarea facturii
fiscal în cazul bunurilor gajate, încălcarea de către bănci și/sau societăți de plată și alți prestatori
de servicii de plată a modului de decontare, nerespectarea modului de întocmire, de prezentare a
dării de seamă fiscal și a facturii fiscale, încălcarea modului de prezentare de către contribuabil a
documentelor privind plățile și/sau impozitele reținute.
în baza subiecților doctrina de specialitate împarte contravențiile fiscale în: contravenții
săvârșite de funcționari din cadrul societăților comerciale sau altor agenți economici, cărora le
revin îndatoriri de serviciu privind calculul șii plata impozitelor și contravenții săvârșite de
contribuabili persoane fizice particulare;
TESTUL nr. 36
1. Repararea prejudiciului cauzat în urma săvârșirii contravenției
1.1. Identificați rolul și importanța măsurilor de constrângere în contextul restabilirii
situaţiei anterioare a victimei prejudiciului cauzat prin contraventie.

1.2. Categorisiti prejudiciile patrimoniale și prejudiciile nepatrimoniale care urmează a fi

reparate victimei.
Se consideră prejudiciu patrimonial cheltuielile pe care persoana lezată le-a suportat sau
urmează să le suporte la restabilirea dreptului sau interesului recunoscut de lege încălcat,
distrugerea sau deteriorarea bunurilor sale (daună reală), precum şi profitul ratat ca urmare a
încălcării dreptului sau interesului recunoscut de lege (profit ratat).
(3) Se consideră prejudiciu nepatrimonial (prejudiciu moral) suferinţele fizice şi psihice,
precum şi diminuarea calităţii vieţii. În cazul vătămării sănătăţii, prejudiciul nepatrimonial
cuprinde, de asemenea, pierderea sau diminuarea unei capacităţi a corpului uman (prejudiciu
biologic).
1.3. Evaluați impactul atragerii făptuitorului la răspundere contravențională asupra
reparării prejudiciului cauzat.
2. Constatarea faptei contravenționale și atribuțiile autorităților statului
2.1. Identificați noțiunea de constatare a faptei contravenționale.
Constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator,
de colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, deciziei privind
examinarea contravenţiei în temeiul constatării agentului constatator sau procesului-verbal cu
privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, a dosarului,
după caz, funcționarului abilitat să examineze cauza contravențională, din cadrul autorității din
care face parte agentul constatator, în instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare.
2.2. Descrieţi etapele de constatare a faptei contravenționale.
Sesizarea agentului constatator privind săvârșirea unei fapte ilicite;
Analiza informației cu privire la comiterea unei fapte antisociale periculoase;
Începerea procedurii contravențioanle;
Cercetarea propriu-zisă a cazului, adică colectarea și studierea probelor privind caracterul faptei
antisociale comise, personalitatea făptuitorului;
Documentarea procesuală a rezultatelor cercetării effectuate;
Încetarea procedurii contravenționale sau după caz întocmirea procesului-verbal cu privire la
contravenție;
Emiterea deciziei privind aplicarea pedepsei contravenționale în ordinea stabilită prin lege și în
limitele competenței agentului constatator concret;
Aducerea deciziei applicate la cunoștina persoanelor interesate și explicarea dreptului și ordinii
de contestație a decizie;
Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale;
Determinarea cauzelor și condițiilor care au favorizat săvârșirea contravenției și luarea de
măsuri pentru eliminarea lor.
2.3. Evaluați autoritățile împuternicite să constate fapte contravenționale.
Agentul constator al organelor de specialitate specificate la art. 400-423 12 (Agentul constatator
este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele competenţei sale, cauza
contravenţională), MAI(Sunt în drept să examineze cauze contravenționale și să aplice sancțiuni
în limitele competenței funcționarii publici cu statut special din cadrul Ministerului Afacerilor
Interne, care exercită atribuțiile poliției și sunt împuterniciți cu asemenea atribuții conform fișei
postului. ), CNA(Sînt în drept să examineze cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni
directorul, directorii adjuncţi ai Centrului Naţional Anticorupţie, şefii subdiviziunilor teritoriale
ale acestuia şi adjuncţii lor.), Comisia Națională a Pieței Financiare(Sînt în drept să examineze
cauze contravenţionale şi să aplice sancţiuni preşedintele şi vicepreşedinţii Comisiei Naţionale a
Pieţei Financiare.), Consiliul Concurenței (Este în drept să constate contravenţii şi să încheie
procese-verbale personalul abilitat cu funcţii de control al Consiliului Concurenţei.).
TESTUL nr. 37
1. Procesul-verbal de consemnare a declarațiilor martorului și înregistrările      audio,
foto-video
1.1. Descrieți audierea martorilor învinuirii și a martorilor apărării după principiul „egalităţii
armelor” în calitate de element principal al unui proces echitabil.
Toţi sînt egali în faţa legii, a organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată fără
deosebire de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau orice altă
situaţie. constă în faptul că fiecărei părţi i se conferă o posibilitate rezonabilă în a-şi prezenta
cauza în astfel de condiţii care să nu o plaseze într-o situaţie net dezavantajoasă cu adversarul
său, astfel instanţa de judecată trebuie să creeze posibilităţi egale, suficiente şi adecvate de
folosire a tuturor mijloacelor procedurale pentru argumentarea poziţiei fiecărei părţi.
Conform art. 6 alin.3 lit. d din Convenția Europeană a Drepturilor Omului(să audieze sau să
solicite audierea martorilor acuzării şi să obţină citarea şi audierea martorilor apărării în aceleaşi
condiţii ca şi martorii acuzării );
1.2. Schițați regulile tactice care urmează a fi respectate la audierea martorilor.
Persoana care efectuează acţiunea procesuală explică martorului drepturile şi obligaţiile
prevăzute în art.90 şi îl previne asupra răspunderii ce o poartă în caz de refuz de a depune
declaraţii, precum şi pentru declaraţii mincinoase, făcute cu bună ştiinţă şi despre aceasta se face
menţiune în procesul-verbal al audierii.
În mod obligatoriu, fiecare martor este întrebat dacă este soţ sau rudă apropiată cu vreuna
din părţi şi în ce relaţii se află cu părţile. În cazul în care se dovedeşte a fi soţ sau rudă apropiată a
bănuitului, învinuitului, inculpatului, martorului i se explică dreptul de a tăcea şi este întrebat
dacă acceptă să facă declaraţii.
La audierea martorului se interzice punerea întrebărilor care în mod evident urmăresc
insultarea şi umilirea persoanei.
După ce martorul a făcut declaraţii, lui i se pot pune întrebări cu privire la faptele şi
circumstanţele care trebuie constatate în cauză, precum şi în ce mod a luat cunoştinţă de cele
declarate. Nu se admite punerea întrebărilor care nu se referă la premisa probelor şi care în mod
evident urmăresc scopul insultării şi umilirii martorului.
1.3. Proiectați modalitatea de ridicare și păstrare a înregistrărilor audio, foto-video în
procesul contravențional.
cînd este imposibilă efectuarea copiilor şi a înregistrărilor foto sau video de pe documente şi
dispozitive de stocare a datelor ori posesorul acestora nu permite sau obstrucţionează
efectuarea acestor acţiuni, agentul constatator le ridică în scopul efectuării copiilor şi
înregistrărilor foto sau video, stocării datelor, inspectării, măsurării sau prelevării de mostre,
indicînd în procesul-verbal întocmit elementele de individualizare a fiecărui obiect, document
sau dispozitiv de stocare a datelor. Obiectele, documentele sau dispozitivele de stocare a
datelor se restituie de către agentul constatator sau de autoritatea competentă de soluţionarea
cauzei contravenţionale în cel mai scurt timp posibil, dar nu mai tîrziu de 3 zile lucrătoare din
momentul ridicării acestora. Obiectele şi documentele descoperite la faţa locului se examinează
în acel loc, iar rezultatele examinării se consemnează în procesul-verbal al acestei acţiuni. În
cazul în care în cadrul examinării la fața locului este imposibilă efectuarea copiilor, a
înregistrărilor foto sau video ori prelevarea mostrelor de pe obiectele purtătoare de informații
sau este împiedicată efectuarea acestor acțiuni, obiectele și documentele care constituie corpuri
delicte se ridică, în care scop se împachetează, pachetul se sigilează şi se semnează, faptul fiind
menţionat în procesul-verbal de ridicare de la fața locului. Desigilarea pachetului se efectuează
în prezența contravenientului sau a reprezentantului acestuia.
2. Aducerea silită – măsură procesuală de constrângere
2.1. Identificaţi definitia aducerii silite ca măsură procesuală de constrângere.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în cazul în
care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive
întemeiate, şi nu a informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale,
prezența acesteia fiind necesară.
2.2. Distingeți particularitățile juridice de aducere silită a persoanei în instanța de judecată.
2.3. Evaluați impactul aducerii silite asupra respectării drepturilor și libertăților omului prin
prisma asigurării condiției sine qua non (fără care nimic nu se poate face).
TESTUL nr. 38
1. Raportul de expertiză, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale
1.1. Indicaţi valoarea probantă a constatărilor științifice și medico-legale în coroborare cu
alte mijloace de probă.
Constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală este o activitate efectuată de către specialist în
cadrul acţiunii procesuale, sau de sine stătător, pentru explicarea unor fapte sau circumstanţe
ale cauzei cercetate.  
1.2. Determinați cazurile de atragere a specialiştilor la efectuarea constatărilor tehnico-
ştiinţifice în cadrul desfășurării procesului contravențional..
Expertiza judiciară, constatarea tehnico-ştiinţifică şi medico-legală se dispun în cazurile în care,
pentru stabilirea circumstanţelor ce pot avea importanţă probatorie.
1.3. Evaluați conținutul constitutiv al raportului de expertiză și supuneți-vă asupra
concluziilor
Raportul de expertiză se întocmeşte în formă scrisă, dactilografiată, în limba română şi este
structurat în trei părţi: partea introductivă, partea descriptivă şi concluziile.
(2) În partea introductivă a raportului de expertiză se indică:
a) denumirea şi adresa juridică a instituţiei publice de expertiză judiciară sau a biroului de
expertiză judiciară;
b) datele privind actul de dispunere a expertizei judiciare;
c) datele ordonatorului expertizei judiciare;
d) denumirea şi adresa juridică a laboratorului în care a fost efectuată expertiza judiciară;
e) menţiunea despre informarea privind drepturile şi obligaţiile prevăzute de Codul de
procedură penală, Codul de procedură civilă sau, după caz, Codul contravenţional şi privind
răspunderea pentru încălcarea prevederilor art. 312 şi 315 din Codul penal;
f) data întocmirii raportului de expertiză, numărul, tipul şi genul expertizei;
g) datele expertului sau ale experţilor participanți la efectuarea expertizei (numele,
prenumele, numărul licenţei, specializarea în care este calificat, gradul de calificare, precum şi,
dacă este cazul, gradul ştiinţific, specialitatea deţinută şi vechimea în muncă în calitate de expert
judiciar în specialitatea respectivă);
h) datele persoanelor care au participat, precum şi ale celor care au asistat la efectuarea
expertizei;
i) expunerea succintă a circumstanţelor cazului pentru soluţionarea căruia se solicită
efectuarea expertizei;
j) lista materialelor şi a obiectelor prezentate pentru expertiză;
k) întrebările înaintate spre soluţionare;
l) în cazul expertizei suplimentare sau al celei repetate, datele expertizei primare (numărul,
data întocmirii raportului de expertiză, numele şi prenumele experţilor participanți la efectuarea
expertizei, concluziile acestora), precum şi motivele dispunerii acesteia.
(3) În partea descriptivă a raportului de expertiză, în funcţie de genul expertizei efectuate, se
regăsesc următoarele informaţii:
 a) date despre starea obiectelor supuse examinării (prezenţa şi starea ambalajului) sau date
despre persoanele examinate, modalitățile de transportare şi de ambalare a materialelor şi
obiectelor prezentate pentru expertiză;
b) conţinutul etapelor de examinare, cu indicarea metodelor de cercetare şi a metodicilor
aplicate, a mijloacelor tehnice şi a materialelor de consum folosite, condiţiilor de utilizare şi a
rezultatelor obţinute;
c) scopurile, condiţiile şi rezultatele experimentelor (dacă acestea au fost efectuate) şi
obţinerii unor modele de comparaţie;
d) date privind deteriorarea sau consumul obiectelor supuse examinării;
e) evaluare pe etape a cercetărilor, analiza rezultatelor obţinute, motivarea şi formularea
concluziilor;
f) referiri la ilustraţii, anexe şi explicaţiile necesare pentru acestea;
g) circumstanţele relevante identificate de expert şi în privința cărora nu au fost adresate
întrebări;
h) concluziile prealabile;
i) argumentarea imposibilităţii de a răspunde la toate sau la unele întrebări ce au fost
formulate, dacă materialele prezentate nu au fost suficiente sau întrebările formulate nu ţin de
competenţa expertului, sau nivelul ştiinţei şi practica expertizelor nu permit găsirea răspunsurilor
la aceste întrebări;
j) caracteristica succintă a dispozitivelor şi materialelor utilizate, regimul procesului de
fixare şi imprimare. Pentru mijloacele tehnice şi programele soft, se indică tipul, modelul,
producătorul, denumirea şi versiunea programului soft utilizat, programul de obţinere şi
imprimare a imaginilor.
(4) În partea finală a raportului de expertiză sînt expuse concluziile expertului, care cuprind
răspunsurile la întrebările formulate de către ordonatorul expertizei. Răspunsurile la întrebări se
formulează exact, fără a permite interpretări echivoce.
(5) Raportul de expertiză este semnat de expertul/experţii care l-a/l-au întocmit conform
competenţelor, aplicîndu-se ştampila acestuia/acestora pe fiecare pagină şi pe toate anexele.
2. Interzicerea exploatării vehiculului prin reţinerea sau retragerea plăcii      cu numărul
de înmatriculare al acestuia
2.1. Identificați cazurile în care pot fi ridicate plăcile cu număr de înmatriculare.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se ridică în cazurile în care:
a) vehiculul este fabricat sau reutilat cu abateri de la standardele şi/sau normativele în
vigoare;
b) vehiculul nu a trecut inspecţia tehnică periodică;
c) numărul de înmatriculare nu corespunde standardului stabilit;
d) vehiculul este echipat cu dispozitive luminoase şi/sau sonore speciale fără autorizarea
respectivă;
e) parbrizul sau suprafeţele de geam ale portierelor din faţă sînt umbrite cu depăşirea
normelor admisibile ori pe acestea sînt amplasate diferite obiecte care diminuează cîmpul vizual
al conducătorului.
2.2. Caracterizați situațiile în care plăcile cu număr de înmatriculare se restituie
proprietarului sau posesorului autovehiculului.
Plăcile cu numărul de înmatriculare se vor restitui proprietarului, posesorului sau
reprezentantului acestora imediat după înlăturarea neajunsurilor sau defectelor tehnice care au
servit drept temei pentru ridicarea acestora.
2.3. Proiectați actele procesuale contravenționale întocmite la ridicarea plăcilor cu număr
de înmatriculare.
Faptul necorespunderii stării tehnice şi a utilajului vehiculului standardelor şi normativelor în
vigoare se consemnează în procesul-verbal de inspectare tehnică a vehiculului, care se va
întocmi în 3 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis ridicarea plăcilor, al doilea
exemplar se transmite persoanei care a preluat spre păstrare plăcile, iar cel de-al treilea
exemplar se înmînează conducătorului vehiculului.
TESTUL nr. 39
1. Norma juridică de drept contravențional
1.1. Definiţi conceptul normei juridice contravenționale și determinați trăsăturile
caracteristice.
Norma juridică contravențională este o specie de normă juridică care se caracterizează prin
conținutul și structura lor specifică, stabilind reguli de drept contravențional, precum și
sancțiunile aplicabile în cazul încălcării acestor reguli.
1.2. Schițați elementele constitutive ale normei juridice contravenționale.
Dispoziția – conduita destinatarului normei juridice(să respecte normele juridice din Codul
Contravențional)
Sancțiunea – consecințele legale în cazul nerespectării legii(avertisment, amenda, arrest,
privarea de drept special, puncta de penalizare)
1.3. Evaluați formele dispoziţiilor după criteriul conduitei prescrise şi categoriile acestora.
Dispoziții simple – care doar denumesc fapta contravențională cu un termen unanim acceptat,
dar nu dezvăluie semnele ei;
Dispoziții descriptive – sunt cele care descriu semnele generale ale contravenției;
Dispoziții de trimitere – sunt cele care fac trimitere la dispozițiile altor norme contravenționale
sau alte legi și acte normative.
2. Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier
2.1. Definiți măsură procesuală de constrângere „suspendarea dreptului de utilizare a
vehiculului rutier”.
Suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier constă în interzicerea temporară
persoanei fizice și/sau persoanei juridice de a utiliza un anumit vehicul rutier prin reținerea
plăcuțelor cu numărul de înmatriculare și a certificatului de înmatriculare.
2.2. Determinați circumstanțele în care este aplicată suspendarea dreptului de utilizare a
vehiculului rutier.
Efectuarea transportului rutier de persoane, contra cost, cu vehicule rutiere construite şi
echipate cu mai puţin de 9 locuri pe scaune, inclusiv locul conducătorului auto, fără a fi
înregistrat în condiţiile Codului transporturilor rutiere, Efectuarea transportului rutier de
mărfuri, contra cost, fără a fi înregistrat în condiţiile Codului transporturilor rutiere,
Împiedicarea în orice formă a funcţionarului organului de specialitate al administraţiei publice în
domeniul transportului rutier, aflat în exerciţiul funcţiunii, de a-şi exercita activitatea legitimă de
control în trafic (neadmiterea controlului fizic al vehicului, neprezentarea documentelor,
neexecutarea prescripţiilor şi a altor cerinţe legitime), Efectuarea transportului rutier în regim
de taxi, Efectuarea transportului rutier cu un vehicul rutier cu o deficienţă gravă ce ţine de de
sistemul de frînare, de mecanismul de direcție, de roți/pneuri, de sistemul de suspensie sau de
șasiu, creînd un risc imediat pentru siguranța circulației rutiere, fapt constatat în modul
corespunzător la o stație de inspecție tehnică, Efectuarea transportului rutier de mărfuri cu
depășirea cu cel puțin 20% a masei totale maxime admise pentru vehicule rutiere cu o
încărcătură utilă admisibilă care depășește 12 tone sau cu cel puțin 25% pentru vehicule rutiere
cu o încărcătură utilă admisibilă care nu depășește 12 tone.
2.3. Evaluați condițiile încetării acțiunii măsurii de suspendare a dreptului de utilizare a
vehiculului rutier.
Măsura de suspendare a dreptului de utilizare a vehiculului rutier încetează şi plăcuţele cu
numărul de înmatriculare împreună cu certificatul de înmatriculare se restituie, la cererea
contravenientului, cu condiţia prezentării dovezii de achitare a amenzii, iar în cazul
contravenţiilor: Efectuarea transportului rutier în regim de taxi, Efectuarea transportului rutier de
persoane, contra cost, cu vehicule rutiere construite şi echipate cu mai puţin de 9 locuri pe
scaune, inclusiv locul conducătorului auto, fără a fi înregistrat în condiţiile Codului
transporturilor rutiere, Efectuarea transportului rutier de mărfuri, contra cost, fără a fi înregistrat
în condiţiile Codului transporturilor rutiere- după expirarea termenului de 6 luni.
TESTUL nr. 40
1. Varietățile contravențiilor
1.1. Descrieți valoarea teoretică și aplicativă a cunoașterii diverselor categorii de
contraventii.

1.2. Determinați câmpurile de categorizare și clasificați contravențiile.

Clasificarea sancțiunilor contravenționale, se realizează în funcție de o serie de criterii printre
care sunt:
a. caracterul sancţiunii;
b. destinaţia;
c. interesele afectate;
d. modul de aplicare
Astfel, potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:
a. principale(amenda, avertisment, munca neremunerată);
b. complementare(confiscarea bunurilor, suspendarea activității agentului economic).
Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se grupează în:
- morale (avertismentul - art. 33 C.Contr. al R.Moldova);
- materiale (amenda – art. 34 C. Contr. al R.Moldova; munca neremunerată în folosul
comunităţii – art. 37 C.Contr. al R.Moldova);
- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate – art. 35 C. Contr. al R.Moldova; privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii – art. 35 C. Contr. al R.Moldova; privarea de dreptul special – art. 36 C. Contr. al
R.Moldova; arestul contravenţional – art. 38 C. Contr. al R.Moldova);
- sancţiuni de prevenire – aplicarea punctelor de penalizare (art. 36 C. Contr. al R.Moldova).
Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:
1. aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate, privarea de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special, munca
neremunerată în folosul comunităţii, arestul contravenţional);
2. aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de
penalizare); aplicate atât de către instanţa de judecată, cât şi de către comisia administrativă,
procuror, agentul constatator – amenda.
1.3. Formulați tipurile de contravenții în funcție de fazele desfăşurării activităţii
contravenţionale.
Contravenţia continuă
Se consideră contravenţie continuă fapta care se caracterizează prin săvîrşirea
neîntreruptă, timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale. În cazul contravenţiei continue nu
există pluralitate de contravenţii.
Contravenţia continuă se consumă în momentul încetării acţiunii sau inacţiunii
contravenţionale sau al survenirii unor evenimente care împiedică această activitate.
Contravenţia prelungită
Se consideră contravenţie prelungită fapta săvîrşită cu o unică intenţie, caracterizată prin
două sau mai multe acţiuni şi/sau inacţiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop,
alcătuind în ansamblu o contravenţie.
Contravenţia prelungită se consumă în momentul săvîrşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni
contravenţionale.
Tentativa
Se consideră tentativă de contravenţie acţiunea sau inacţiunea intenţionată, îndreptată
nemijlocit spre săvîrşirea unei contravenţii care, din cauze independente de voinţa făptuitorului,
nu şi-a produs efectul.
Contravenție consumată
Fapta săvârșită întrunește toate semnele constitutive ale componenței de contravenție.
2. Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor, la
cercetarea la faţa locului
2.1. Identificați temeiurile legale pentru efectuarea percheziţiilor, a ridicării obiectelor şi
documentelor și a cercetării la faţa locului.
În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili circumstanţele
contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a cauzei, agentul
constatator efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor, obiectelor,
documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale).
Dacă este necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care constituie corpuri delicte şi
dacă se cunoaşte exact locul şi persoana la care se află, agentul constatator efectuează, în
temeiul unei hotărîri întemeiate, ridicarea lor.
dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere
rezonabilă că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o anumită persoană se pot
afla instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori dobîndite din
contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.
dacă există motive rezonabile pentru a presupune că una dintre persoanele care se află la locul
efectuării percheziţiei sau ridicării ascunde asupra sa obiecte sau documente care pot avea
importanţă pentru justa soluţionare a cauzei.
2.2. Schițați elementele constitutive ale procesului-verbal cu privire la percheziţie, la
ridicarea obiectelor şi documentelor, la cercetarea la faţa locului.
Agentul constatator care efectuează percheziţia, ridicarea obiectelor şi documentelor sau
cercetarea la faţa locului încheie un proces-verbal la care anexează, după caz, lista obiectelor şi
documentelor ridicate. În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi
documentelor se consemnează că celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile prevăzute
de prezentul cod şi se înscriu declaraţiile făcute de aceste persoane.
(2) În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor
se menţionează predarea lor benevolă sau ridicarea lor forţată, se indică locul şi împrejurările în
care au fost descoperite. În procesul-verbal sau în lista anexată la el se enumeră obiectele şi
documentele ridicate, numărul, măsura, cantitatea, elementele caracteristice şi, pe cît este posibil,
valoarea lor, termenul pentru care au fost ridicate și organul la care acestea se vor păstra.
(3) Dacă, în timpul percheziţiei, ridicării obiectelor şi documentelor sau în timpul
cercetării la faţa locului, persoanele la care se efectuează percheziţia sau ridicarea ori alte
persoane au încălcat ordinea sau au încercat să distrugă ori să tăinuiască obiectele şi documentele
căutate, agentul constatator consemnează faptul în procesul-verbal, indicînd şi măsurile pe care
le-a întreprins.
(4) Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor sau la
cercetarea la faţa locului se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor care au participat la efectuarea
acestor acţiuni procesuale ori au asistat la efectuarea lor şi se semnează de fiecare, cu dreptul de a
formula în scris observații în cuprinsul procesului-verbal respectiv. Copia de pe procesul-verbal
se înmînează persoanelor cărora le-au fost aplicate aceste acţiuni procesuale sau reprezentanţilor
lor.
(5) Refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna
procesul-verbal, precum şi absenţa acestora se consemnează de martorii asistenţi.
(6) Obiectele şi documentele ridicate vor fi, pe cît este posibil, împachetate şi sigilate
chiar la locul percheziţiei sau ridicării, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Pachetele
sigilate se semnează de către persoana care a efectuat percheziţia sau ridicarea.
2.3. Evaluați impactul perchezițiilor efectuate asupra drepturilor și libertăților omului.
Astfel, este necesar de menționat faptul că prevederile Codului contravențional al Republicii
Moldova, oferă posibilitatea organelor de drept să aibă o ingerință în viața privată a persoanei
în cadrul unei proceduri contravenționale. Deși potrivit legii, contravenția în sine constituie
fapta ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care
atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de cod şi este pasibilă de sancțiune
contravențională, în cadrul unui proces contravențional ca și în cadrul unui proces penal, de
către organele de constatare este des utilizată acțiunea procesuală – percheziția, pentru
acumularea probelor. De aici rezultă că avînd la dispoziție pîrghii legale foarte importante
pentru identificarea și probarea faptelor ilegale de către organele abilitate în domeniul de
constatare și examinare a contravențiilor, se conturează necesitatea efectuării unei analize
privind aplicarea legală, proporțională și rațională a acestor instrumente, întru neadmiterea
abuzurilor care pot fi însoțite de factori de corupție sau aplicarea nejustificată ori excesivă a
acestora. Este evident faptul că percheziția constituie o ingerință a statului în dreptul la
inviolabilitate a domiciliului, și în acest sens, conform practicii CtEDO este stabilit după cum
urmează: „Pentru a nu contraveni art. 8 din Convenție, ingerința trebuie să îndeplinească trei
condiții cumulative, și anume: să fie prevăzută de lege; să vizeze un scop legitim; să fie
necesară într-o societate democratică. În raport de respectare a condiției necesității, motivele
aduse în vederea justificării percheziției trebuie să fie ”relevante” și ”suficiente” și să respecte
principiul proporționalității. În primul rînd, legislația și practica trebuie să ofere persoanelor
garanții adecvate și eficiente împotriva abuzurilor. În al doilea rînd, ingerința trebuie să fie
proporțională cu scopul urmărit prin prisma următoarelor chestiuni: gravitatea faptei;
circumstanțele eliberării încheierii de percheziție, în special prezența la acel moment și a altor
probe cu privire la existența contravenției; conținutul și scopul încheierii, modul de efectuare a
percheziției, luîndu-se în calcul natura locației percheziționate precum și măsurile care s-au luat
pentru a reduce impactul acestora la nivel rezonabil, ținînd cont de posibilele repercusiuni
asupra persoanelor afectate de percheziție”.
TESTUL nr. 41
1. Dreptul contravențional ca ramura de drept
1.1. Definiți noțiunea de drept contravențional ca ramura de drept.
Dreptul contravențional poate fi definit ca o totalitate de norme juridice strict determinate,
instituite de legislația contravențională, cu scopul de a ocroti drepturile și libertățile legitime ale
persoanelor, alte valori sociale determinate, pentru a soluționa cauze contravenționale, precum
și a preveni comiterea contravențiilor.
1.2. Caracterizați trăsăturile dreptului contravențional ca ramură distinctă a sistemului de
drept.
dreptul contravențional este o ramură de drept autonomă în sistemul național al dreptului,
având propriul obiect de studiu, metodă proprie de reglementare, principii fundamentale de
drept contravențional și sistem terminologic propriu. 
Obiectul de reglementare a dreptului contravențional constituie grupul relațiilor sociale ce apar
în contextul soluționării cauzelor contravenționale, precum și relațiile sociale cu privire la
prevenirea săvârșirii de noi contravenții. 
Metoda de reglementare în dreptul contravențional stabilește modul cum sunt reglementate
relațiile sociale; cuprinde căile, procedeele de acțiune a normelor juridice ce determină
caracterul relațiilor sociale, admit sau interzic un anumit comportament oamenilor. Dreptul
contravențional se caracterizează prin metoda „imperativă”, care poartă un caracter autoritar.
Dreptul contravențional apare în conjunctura unei ramuri distincte ale dreptului și
datorită principiilor fundamentale în materie contravențională. În ramura dreptului
contravenţional, principiile sunt idei directoare care călăuzesc elaborarea şi realizarea normelor
de drept contravenţional, fiind deci prezente în întreaga reglementare juridico-
contravenţională. Toate normele şi instituțiile dreptului contravenţional se subordonează
principiilor fundamentale, iar acestea din urmă exprimă о anumită concepție de politică
contravenţională(Principiul legalităţii în dreptul contravențional, Principiul egalităţii în faţa legii
contravenționale, Principiul dreptăţii în dreptul contravențional, Principiul umanismului).
Măsurile de constrângere, inclusiv sancţiunile contravenţionale, pe lângă funcţia coercitivă,
trebuie s-o îndeplinească şi pe cea de educare a cetăţenilor în spiritul respectării legilor şi a altor
acte normative din convingere. Legea contravenţională trebuie să asigure securitatea persoanei
şi tratamentul ei uman în cadrul procedurii contravenţionale. La aplicarea măsurilor de
constrângere contravenţională se evită cauzarea de suferinţe fizice, morale şi materiale, precum
şi lezarea reputaţiei persoanei.
Pentru a defini dreptul contravențional ca ramură de drept autonomă a mai fost identificat un
criteriu – sistemul terminologic(sintagma „contravenție”, unitatea terminologică „răspunderea
contravențională”, construcția terminologică „aplicarea punctelor de penalizare”, sintagma
nominală „agentul constatator”).
1.3. Evaluați modalitățile de reglementare a contravențiilor în alte state.
În Franța, Spania și Italia chiar dacă fapta este apreciată drept contravenție, soluționarea cauzei
se realizează după procedura penală, în Austria si Germania se consider contravenții –
încălcările care se situează în afara legii penale, avantajul fiind dezincriminarea societății și
eliberarea pputerii judecătorești de obligația implicării în soluționarea unor cause penale ce au
ca obiect fapte antisociale.Aceeași situație este în România, Ungaria, Polonia, Bulgaria unde
contravențiile sunt separate de infracțiuni sau de alte fapte ilicite. În cadrul legislației SUA,
contravențiile sunt considerate fapte penale desi sfera lor include și încălcările hotărârilor
autorităților administrative, iar măsurile coercitive sunt applicate de organul administrative.
2. Sistemul și caracteristică sancțiunilor contravenționale
2.1. Identificați trăsăturile caracteristice ale sancțiunii contravenționale.
Este o măsură de constrângere din partea statului adică ea se aplică numai de către stat prin
intermediul organelor abilitate în acest scop.
Este o măsură coercitivă ce se concretizează într-o anumită privațiune sau restricție, sau
obligație silită, impusă persoanei vinovate de comiterea contravenției ea se aplică contrat
voinței contravenientului.
Este un mijloc de corectare și reeducare.
Se aplică în cea mai mare parte pe cale extrajudiciară de către agentul constatator, acest fapt
însă nu înseamnă excluderea totatlă a formei jurdiciare.
Are menirea de a preveni comiterea altor contravenții, adică prin aplicarea, executarea
sancțiunii contravenționale se urmărește preîntâmpinarea comiterii altor fapte ilegale.
2.2. Caracterizați criteriile generale de individualizare a
sancțiunii contravenționale.
Circumstanțele comiterii faptei – se va avea în vedere locul și timpul comiterii faptei (în timpul
nopții, al unui dezastru natural) și modul de pregătire și executare efectivă a activității
infracționale și dacă mijloacele folosite pentru punerea în executare a activității infracționale au
fost de natură a spori pericolul social abstract al faptei.
Gradul de pericol social – este deosebit de important în cazul infracțiunilor formale sau al
tentativelor.
Natura și gravitatea consecințelor contravenției – urmările directe, indirecte și urmările produse
persoanei vătămate, determinate de săvârșirea faptei.
Motivul săvârșirii faptei .
Natura și frecvența faptelor care constituie antecedente – se va anliza specializarea făptuitorului
într-un anumit domeniu contravențional și intervalul de timp necesar reluării activității ilegale.
Conduita făptuitorului după comiterea ilegalității – comportamentul făptuitorului după
săvârșirea faptei, înainte de începerea procesului și pe parcursul desfășurării procedurilor
judiciare.
Nivelul de educație, vârsta, starea de sănătate, situația familială și social (abandonul școlar,
vârsta adolescenței, influența anturajului).
2.3. Evaluați sistemul de sancțiuni contravenționale aplicate persoanei fizice în coraport cu
cele aplicate persoanelor juridice.

  TESTUL nr. 42
1. Obiectul și metoda dreptului contravențional
1.1. Identificați obiectul de reglementare al dreptului contravențional.
Obiectul de reglementare a dreptului contravențional constituie grupul relațiilor sociale ce apar
în contextul soluționării cauzelor contravenționale, precum și relațiile sociale cu privire la
prevenirea săvârșirii de noi contravenții. 
1.2. Caracterizați metoda de reglementare a dreptului contravențional în coraport cu
metodele generale de reglementare a relațiilor de drept public.

1.3. Evaluați locul și rolul dreptului contravențional în sistemul național de drept.

2. Circumstanțele atenuante și agravante la aplicarea sancțiunilor contravenționale.
Repararea prejudiciului cauzat în rezultatul săvârșirii contravenției
2.1. Definiți noțiunile „circumstanțe atenuante” și „circumstanțele agravante”.
Circumstanțe atenuante – acele împrejurări prevăzute de leges au reținute de instanță în
procesul de invidiualizare a pedepsei care desi nu înlătură caracterul contravențional al unei
fapte, indică un pericol social redus al acesteia sau o periculozitate redusă făptuitorului, având
ca urmare aplicarea unei pedepse mai reduse.
Circumstanțe agravante – reprezintă acele stări, situații, împrejurări, calități, alte date ale
realității, exterioare conținutului contravenției, anterioare, concomitente sau subsecvente
săvârșirii contravenției, ce au legătură cu fapta contravențională ori cu contravenientul și care
reflect o gravitate mai ridicată a faptei ori o periculozitate mai mare a contravenientului.
2.2. Caracterizați circumstanțele atenuante și agravante prevăzute de Codul
contravențional al Republicii Moldova.
Circumstanţe atenuante:
a)prevenirea consecinţelor prejudiciabile sau repararea benevolă a prejudiciului(se referă
la comportamentul postcontravențional al vinovatului, exprimat prin orice activitate a
inculpatului, îndreptată spre restabilirea situației care a existat până la săvârșirea contravenției șă
înlăturarea benevolă a consecințelor ei);
 b) contribuţia la descoperirea contravenţiei(orice acțiuni ale vinovatului de a ajuta agentul
constatator/organelle de aplucare la stabilirea circumstanțelor contravenției, demascarea și
tragerea la răspundere contravențională a participanților la fapta comisă – informații despre locul,
metodele și mijloacele săvârșirii contravenții, locul unde se ascund alți participanți la
contravenție);
c) săvîrşirea contravenţiei într-un concurs de împrejurări personale sau familiale(boala
vinovatului sau a membrilor familiei lui, starea gravă a condițiilor de viață și trai, starea de
depresie create de pierderea locului de muncă și imposibilitatea de a-și găsi alt loc de muncă);
d) săvîrşirea contravenţiei de către un minor, o femeie gravidă sau o persoană care
întreţine copil cu vîrsta de pînă la 8 ani;
e) acţiunile ilegale sau imorale ale victimei care au provocat contravenţia(săvârșirea de
către victim a oricărui act delictuos, prevăzut de lege – ofensă cinică adusă unei femei, rudelor
sau apropiaților vinovatului, insultă sentimentelor de patriotism, a mândriei naționale, reproșul
cinic de infidelitate conjugală).
Circumstanţe agravante:
a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de
comportări;
b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o
contravenție similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză(persoana care a săvârșit
contravenții identice sau fapte care sunt omogene după caracterul contravenției);
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei(o determinare de către
făptuitor a acestor personae la săvârșirea infracțiunii,, profitând de starea lor de vulnerabilitate);
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de personae(când la comiterea fapte au
participat două sau mai multe persoane);
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor
stări excepţionale(presupune profitarea de către vinovat de fenomenle menționate);
f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe.
Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere această
circumstanţă ca agravantă(instanța de judecată trebuie să constate dacă fapta este legată de starea
de ebrietate a vinovatului și circumstanțele cauzei apariției acestei stări);
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de
o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui
factor(trebuie să fie stability daca contravenientul își dădea seama că săvârșește contravenția
împotriva minorului, a femeii sau a profitat conștient de starea de neputință cunoscută sau
evidentă a victimei);
h) săvârșirea contravenției din motive de prejudecată.
2.3. Evaluați gradul de performanță a legislației naționale cu privire la repararea
prejudiciului cauzat în rezultatul săvârșirii contravenției.
Are o eficiență scăzută fie din cauza frământărilor social-economice, politice din țară, fie din
lipsa de mecanisme de punere în executare a lor. Nu este sufiecnt ca agentul constatator să
stabilească contravenția și să întocmească procesul-verbal, mai este nevoie ca contravenientul
să fie pus să respecte autoritățile statului, legile în măsura în care să nu mai comită astfel de
fapte ilicite. Se conturează necesitatea elaborării unei strategii la nivel national cu privire la
prevenirea și combaterea contravențiilor, care să include alte procese de armonizare a legislației
contravenționale.
TESTUL nr. 43
1. Sursele formale ale dreptului contravențional
1.1. Definiți noțiunea de izvor de drept contravențional.
Izvoarele dreptului contravenţional sunt actele normative adoptate de Prlament ca unică autoritate
legiuitoare, care cuprinde reglementări cu caracter contravențional.
Izvoarele materiale ale dreptului contravenţional sînt realităţile extrajudiciare care determină
legiuitorul să elaboreze norme juridice (legi şi alte acte normative) sau creează ele însele norme
de conduită obligatorie (obiceiul sau cutuma).
Izvoarele formale ale dreptului contravenţional sînt actele normative în care se exprimă voinţa
socială, devenită voinţă de stat, cu privire la normele juridice referitoare la combaterea
contravenţionalităţii. Aspectul care interesează este cel al forţei juridice a izvorului formal, adică
al tipului de act normativ în care se exprimă voinţa de stat.
1.2.Caracterizați condițiile în care un tratat și/sau convenție internațională poate deveni
izvor de drept contravențional.

1.3. Evaluați conținutul normativ al Codului contravențional al Republicii Moldova.

2. Victimă și persoana în privința căreia este pornit un proces contravențional

2.1. Definiți calitatea persoanei care a comis contravenția în funcție de faza în care se află
procesul contravențional.
 Făptuitor – persoana care a comis o faptă antisocială periculoasă și față de care a fost
intentată procedura contravențională, și are acest statut până la încheierea procesului-
verbal cu privire la contravenție;
 Delincvent – făptuitorul a cărui vinovăție în comiterea unei contravenții a fost dovedită,
va avea acest statut până la pronunțarea hotărârii, rămasă definitivă, cu privire la
aplicarea față de el a sancțiunii contravenționale;
 Contravenient – persoana trasă la răspundere contravențională din momentul obținerii
forței juridice a hotărârii privind aplicarea pedepsei contravenționale, .
2.2. Caracterizați modul de dobândire a calității de persoană în privința căreia este pornit
un proces contravențional.
Pentru identificarea calității de bănuit în comiterea contravenției, este necesar să existe
informație despre faptul că persoana ar fi putut comite contravenția. Pentru persoana bănuită,
faptul că aceasta este bănuită de comitere contravenției poate rezulta din acțiunile agentului
constatator, care întreprinde acțiuni ce dau de înțeles sau din care reiese că persoana bănuită
de comiterea contravenției(citarea persoanei în calitate de bănuit, reținerea contravențională,
declararea despre faptul că persoana a comis contravenția). Din momentul realizării unei
asemenea acțiuni, agentul constatator este obligat să întreprindă toate acțiunile, pentru ca
persoana bănuită să aibă posibilitatea de a-și apăra drepturile sale. Calitatea de acuzat în
comiterea contravenției va interveni atunci când sunt accumulate suficiente probe, pentru a
considera că este constatată vinovăția persoanei.în această situație, statutul de acuzat pe cazul
contravențional îi oferă garanții procesuale, cum ar fi cele de a cere efectuarea anumitor acțiuni
procesuale, care să-I îndreptățească faăta, să fie identificate circumstanțele atenuante. Calitatea
de contravenient urmează să parvină în moemntul în care este pronunțată o hotătâre prin care
autoritatea competentă se expune asupra vinovăției persoanei în comiterea contravenției.
Odată ce este pronunțată, contravenientul este în drept să conteste decizia.
2.3. Evaluați statutul victimei/ părții vătămate în cadrul procesului contravențional.
 Este victimă persoana fizică sau persoana juridică căreia, prin contravenţie, i-au fost
cauzate prejudicii morale, fizice sau materiale.
(2) Victima îşi realizează drepturile şi îşi execută obligaţiile personal ori prin
reprezentanţi, în condiţiile legii. Dacă victima este un minor sau o persoană în stare de
iresponsabilitate, drepturile ei sînt realizate de reprezentanţii săi legali în modul stabilit de
prezentul cod.
(3) Victima are dreptul:
a) la înregistrarea neîntîrziată a cererii sale în modul stabilit, la soluţionarea cererii de
către agentul constatator, la informare privitor la decizia adoptată;
b) să prezinte documente, alte mijloace de probă în vederea confirmării pretenţiilor sale;
c) să-şi retragă cererea în cazurile prevăzute de lege;
d) să atace decizia autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională;
e) să fie asistată în procesul contravenţional de un apărător ales;
victima va fi definită ca acea persoană sau grup de personae, inclusive societatea sau statul în
ansamblu, li s-a încălcat un drept, iar partea vătămată ar fi fost identificată ca acea victim care
direct și nemijlocit a avut de suferit material, moral sau fizic în urma săvârșirii contravenției.
Doar partea vătămată are dreptul să formulize acțiunea civilă.
TESTUL nr. 44
1. Principiile dreptului contravențional
1.1. Definiți noțiunea de principii ale dreptului contravențional.
Principiile fundamentale ale dreptului contraventional reprezintă idei directoare care călăuzesc
elaborarea cât şi realizarea normelor contraventionale, evidenţiind trăsăturile legislaţiei
contraventionale.
1.2. Caracterizați principiile generale ale dreptului contravențional.
Principiul legalităţii
Acest principiu exprimă regula conform căreia întreaga activitate a dreptului  contraventional se
desfăşoară pe baza legii şi în conformitate cu aceasta, exprimând faptul  că atât conduita pretinsă
membrilor societăţii cât şi sancţiunea ce o vor suporta aceştia în caz de nerespectare a conduitei
prevăzute de legea contraventională, trebuie să fie prevăzută de lege
Principiul egalitatii in fata legii contraventionale
Se exprimă astfel regula conform căreia toţi indivizii societăţii sunt egali în faţa legii. Art. 16 din
Constituţie prevede faptul că ”cetăţenii sunt egali în faţa legii şi a autorităţilor publice, fără
privilegii şi fără discriminări. Nimeni nu este mai presus de lege.” Acest principiu ne arata faptul
că legea contraventională nu promovează imunităţii sau privilegii care să permită inegalităţi de
tratament în aplicarea legii contraventionale. Egalitatea indivizilor în faţa legii contraventionale
funcţionează pentru fiecare cetăţean, fie în calitatea sa de beneficiar al ocrotirii
contraventionale cât şi în calitatea de destinatar al exigenţelor impuse de legea
contraventională.
Principiul dreptății în dreptul contravențional
Persoana poate fi sancțioante doar pentru contravenția, în a cărei privință este dovedită
vinovăția sa.
Principiul umanismului
Întreaga reglementare în materia contravențională trebuie să exprime interesele fundamentale
ale omului(este asigurată protecția persoanei vătămate, ale cărui drepturi și interese au fost
lezate prin contravenție, și contrângerea contravenientului, însă măsurile de constrângere
trebuie să aibă un caracter uman, respectându-se dreptul la asistență juridică, asistență
medicală.)
1.3. Formulati principiile speciale ale dreptului contravențional prin prisma scopului
legislației contravenționale.
Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale
Persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu vinovăţie.
Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din
imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională.
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii  contravenţionale
La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al
contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.
Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă.
Prevenirea și combaterea contravențiilor
Scopul legii contravenționale constă în apărarea drepturilor și libertăților legitime ale persoanei,
apărarea proprietății, ordinii publice, precum și prevenirea noilor contravenții.Statul, prin
organelle abilitate, trebuie să asigure restabilirea ordinii de drept și să întreprindă toate
acțiunile necesare preîntâmpinării comiterii de noi contravențiii.
Contravenția este unicul temei al răspunderii contravenționale
Orice formă a răspunderii juridice decurge în mod obiectiv din săvârșirea unei fapte ilicite care
naște dreptul statului de a plica sancțiunea prevăzută de norma juridică încălcată și obligația
făptuitorului de a suporta consecința faptei comise, astfel ca fapta socia-lpericuloasă să
constituie o contravenția trebuie să fie prevăzută de Codul Contravențional. Temeiul juridic al
răspunderii contravenționale este contravenția.
Prezumția nevinovăție
Orice persoană acuzată de un delict este prezumată nevinovată pînă cînd vinovăţia sa va fi
dovedită în mod legal, în cursul unui proces judiciar public, în cadrul căruia i s-au asigurat toate
garanţiile necesare apărării sale. Nimeni nu este obligat să demonstreze nevinovăția.concluziile
despre vinovăția persoanei nu pot fi întemeiate pe presupuneri.
Inviolabilitatea persoanei
Libertatea individuală şi siguranţa persoanei sînt inviolabile. Persoana poate fi reținută sau
supusă constrângerii numai în cazuri excepționale și în condițiile legii, și să fie tratată cu
respectful demnității umane.
Libertatea de mărturisire împotriva sa
Nimeni nu poate fi silit să mărturisească împotriva sa ori împotriva rudelor sale apropiate, a
soțului/soției, logodnicului/logodnicei. Persoana căreia, autoritatea competentă să soluționeze
cauza contravențională îi propune să faca declarații demascatoare, are dreptul să refuse și nu
poate fi tras la răspundere pentru aceasta.
Dreptul la apărare
Autoritatea competentă să soluționeze cause contravenționale este obligată să asigure părților
și altor participanți la process deplina exercitare a drepturilor procesuale. Părțile pe parcursul
procesului contravențional au dreptul să fie asistate de un apărător.
Limba în care se desfășoară procesul contravențional și dreptul la interpret
Procesul contravențional se desfășoară în limba de stat, persoana care nu posedă sau nu
vorbește limba de stat are dreptul de a lua cunoștință de toate actele și materialele dosarului și
de a vorbi ăn fața autorității competente să soluționeze cause contravenționale prin interpret.
Dreptul de a nu fi urmărit sau sancționat de mai multe ori
Nimeni nu poate fi urmărit sau sancționat de mai multe ori pentru aceeași faptă, reluarea
procesului care a încetat poate avea loc doar în cazul descoperirii unor noi circumstanțe sau în
cazul depistării unui viciu fundamental în hotărârea de încetare.
2. Sarcinile și trăsăturile specifice procesului contravențional
2.1. Identificați particularitățile conceptului de proces contravențional.
1.Procesul contravențional reprezintă o totalitate de norme juridice procesuale, ce conțin reguli
de aplicare a normelor materiale ale dreptului contravențional.
2.Normele juridice procesuale se aplică numai în caz de apariție a raporturilor juridice generate
de fapta contravențională comisă.
3.Procesul contravențional presupune o activitate a organelor abilitate privind prevenirea,
curmarea sau constrângerea faptei contravenționale, examinarea cauzei contravențioanle ți
emiterea deciziei asupra cauzei, atacarea deciziei.
4.Atât conținutul cât și organelle abilitate de a examina cauza și de a emite decizie asupra
cauzei, alte părți ale procesului contravențional sunt strict stabilite de legislația
contravențională.
5.Procesul contravențional are ca scop și reeducarea contravenientului, constatarea motivelor și
a condițiilor în care s-a comis contravenția.
2.2. Caracterizați ideile diriguitoare ale procesului contravențional.
Principiul legalităţii
(1) Nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvîrşirea unei contravenţii, nici supus
sancţiunii contravenţionale decît în conformitate cu legea contravenţională.
(2) Interpretarea extensivă defavorabilă şi aplicarea prin analogie a legii contravenţionale
sînt interzise.
(3) Legea contravenţională nu urmăreşte cauzarea de suferinţe fizice sau lezarea
demnităţii omului. Nimeni nu poate fi supus la torturi, nici la pedepse sau tratamente crude,
inumane ori degradante.
Principiul egalităţii în faţa legii
(1) Persoanele care au săvîrşit contravenţii sînt egale în faţa legii şi a autorităţilor publice
şi sînt supuse răspunderii contravenţionale fără deosebire de rasă, naţionalitate, limbă, religie,
sex, apartenenţă politică, avere, origine socială sau de orice altă situaţie.
 (2) Conform prevederilor Constituţiei, ale altor legi şi/sau ale tratatelor internaţionale la
care Republica Moldova este parte, anumite categorii de persoane pot beneficia de condiţii
speciale de urmărire contravenţională sau de garanţia de a nu fi supuse urmăririi şi răspunderii
contravenţionale.
Principiul dreptăţii
Persoana poate fi sancţionată numai pentru contravenţia în a cărei privinţă este dovedită
vinovăţia sa, cu respectarea normelor prezentului cod.
Principiul caracterului personal al răspunderii contravenţionale
(1) Persoana este supusă răspunderii contravenţionale numai pentru fapte săvîrşite cu
vinovăţie.
(2) Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau
din imprudenţă o faptă prevăzută de legea contravenţională.
Principiul individualizării răspunderii contravenţionale şi sancţiunii contravenţionale
(1) La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil
al contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.
(2) Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi
aceeaşi faptă.
2.3. Proiectați sarcinile procesului contravențional.
Soluționarea cazului contravențional în strictă conformitate cu legislația; asigurarea executării
hotărârii adoptate privind aplicarea sancțiunilor contravenționale; stabilirea cauzelor și a
condițiilor ce au contribuit la comiterea contravențiilor; prevenirea contravențiilor; educarea
cetățenilor în spiritul respectării legilor, al întăririi legalității.
TESTUL nr. 45
1. Norma și raportul juridic de drept contravențional
1.1. Identificați structura logico-juridică a normei dreptului contravențional.
Unii autori sunt de părerea ca norma contravențională are o structură trihotomică, formată din
ipoteză, dispoziție și sancțiune, iar alții susțin că norma contravențională este bihotomică,
formată din dispoziție și sancțiune.
1.2. Caracterizați tipurile sancțiunilor contravenționale.
Sancțiuni absolut determinate – stabilesc concret mărimea și categoria pedepsei(ex. Art. 334,
încălcarea regulilor de aflare în custodie publică, se sancșionează cu arrest contravențional de
până la 15 zile);
Sancțiuni relative determinate – stabilesc categoria concretă a pedespei și limitele acesteia (ex.
Art 236, alin. 1 „Depășirea vitezei de circulație stabilită pe sectorul respective de drum de la 10
km la 20 km/h se sancționează cu amendă de la 12 la 18 unități convenționale cu aplicarea a 3
puncte de penalizare);
Sancțiuni alternative – stabilesc cmai multe categorii de pedepse , dintre care doar una este
aleasă de instanța de judecată (ex. art. 342 Chemarea intenționată falsă a serviciilor specializate,
se sancționează cu cu amendă de la 30 la 60 unități convențiionale sau cu muncă neremunerată
în folosul comunității de la 40 la 60 ore).
1.3. Formulați particularitățile și structura raporturilor juridice contravenționale.
Structura raporturilor juridice contravenționale cuprinde următoarele elemente:
subiect(participanții la raportul juridic contravențional, unul dintre ei este subiectul ca titular al
funcției de apărare socială, iar cel de-al doilea subiect este persoana fizică sau juridică,
destinatarul normei contravenționale căreia îi revine obligația de a avea față de valorile sociale
ocrotite o conduit prestabilită, subiecțiii sunt personae fizice, juridice și cu funcție de
răspundere), conținut(este format din drepturile și obligațiile corelative ale participanților la
acest raport (ex. În raport juridic de conformare, conținutul este format din dreptul statului și pe
de altă parte de obligația oamenilor să se conformeze cerințelor pe care le impune legislația, în
raport juridic de conflict, statul are dreptul să tragă la răspundere contravenționala participantul
raportului juridic care nu s-a supus raportului de conformare)) și obiect(este reprezentat de
conduita pe care urmează să o adopte subiecții raportului juridic în funcție de drepturile și
obligațiile ce constituie conținutul raportului, obiectul rj de conformare îl constituie însăși regula
de conduit, recomandată destinatatrilor normei contravenționale cu privire la care sunt create
drepturile și obligațiile, iar obiectul rj de conflict îl constituie dispoziția de aplicare a pedepsei au
a altor măsuri contravenționale, stabilirea răspunderii contravenționale și executarea pedepsei
cu privire la care sunt create drepturile și obligațiile).
2. Participanții la procesul contravențional
2.1. Identificați statutul procesual al agentului constatator în conformitate cu prevederile
Codului contravențional al Republicii Moldova.
Agentul constatator este reprezentantul autorităţii publice care soluţionează, în limitele
competenţei sale, cauza contravenţională în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Este desemnat ca agent constatator funcţionarul din autorităţile indicate la art.400–
42310, împuternicit cu atribuţii de constatare a contravenţiei şi/sau de sancţionare.
2.2. Reiterați drepturile și obligațiile procurorului în cadrul procesului contravențional.
Procurorul este în drept:
a) să pornească procesul contravenţional;
b) să aplice în cazurile prevăzute de lege sancţiune contravenţională;
c) să solicite aplicarea de către instanţa de judecată a unei sancţiuni contravenţionale;
d) să participe la examinarea cauzei în instanţă de judecată atunci cînd procesul
contravenţional a fost pornit de el;
e) să verifice legalitatea acţiunilor agentului constatator, conform prevederilor art. 396
alin. (31);
f) să atace decizia agentului constatator sau a instanţei de judecată, conform prevederilor
art. 396 alin. (31);
g) să exercite alte drepturi prevăzute de lege.
Procurorul este obligat:
a) Să facă declarație de abținere în cazul în care el nu poate fi procuror în baza legii sau a
sentinţei instanţei de judecată, dacă el personal, soţul său, ascendenţii ori descendenţii lor, fraţii
sau surorile şi copiii acestora, afinii şi persoanele devenite prin adopție, potrivit legii, astfel de
rude, precum şi alte rude ale lui, sînt direct sau indirect interesate în proces;
2) dacă el este parte vătămată sau reprezentant al ei, parte civilă, parte civilmente
responsabilă, soţ sau rudă cu vreuna din aceste persoane ori cu reprezentantul lor, soţ sau rudă cu
învinuitul, inculpatul în proces ori cu apărătorul acestuia;
 3) dacă a participat în acest proces în calitate de martor, expert, specialist, interpret,
traducător, grefier, persoană care a efectuat urmărirea penală, judecător de instrucţie, apărător,
reprezentant legal al învinuitului, inculpatului, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau
părţii civilmente responsabile;
4) dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al circumstanţelor cauzei sau a
participat la adoptarea unei hotărîri referitoare la această cauză în orice organ obştesc sau de stat;
6) dacă există alte circumstanţe care pun la îndoială rezonabilă imparţialitatea
procurorului.
2.3. Argumentați necesitatea participării specialistului, expertului, interpretului,
consilierului de probațiune la procesul contravențional.
Interpret este persoana care cunoaşte limbile necesare pentru interpretarea semnelor celor
muţi ori surzi sau traducere, precum şi terminologia juridică, să facă interpretarea, traducerea
complet, exact şi la momentul oportun, astfel se asigură dreptul cetățenilor la interpret
„Persoanele care nu posedă sau nu vorbesc limba moldovenească au dreptul de a lua cunoştinţă
de toate actele şi lucrările dosarului, de a vorbi în instanţă prin interpret.”.
Specialistul: să aplice toate cunoştinţele şi deprinderile sale speciale pentru acordarea de
ajutor organului care efectuează acţiunea procesuală la descoperirea, fixarea sau excluderea
probelor, la aplicarea mijloacelor tehnice şi a programelor computerizate, la formularea
întrebărilor pentru expert, să dea explicaţii referitor la problemele ce ţin de competenţa sa
profesională; să facă concluzii de constatare tehnico-ştiinţifică sau medico-legală.
Expertul: pentru a efectua investigaţii, expertiza judiciară elaborate de către expert face
parte din lista probelor, ce servesc la constatarea existenței sau inexistenței infracțiunii, la
identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăției, precum și la stabilirea altor împrejurări
importante pentru justa soluționare a cauzei.
Consilierul de probațiune: este persoana care efectuează evaluarea psihosocială și
controlul subiecţilor probaţiunii, contribuie la resocializarea și la adaptarea socială a acestora prin
formarea unei atitudini şi a unor reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate
şi prevenirii săvîrşirii de noi contravenții.

Testul nr. 45
1. Norma și raportul juridic de drept contravențional

1.1. Identificați structura logico-juridică a normei dreptului contravențional.

În doctrina de specialitate există două poziții privind structura logico-juridică a normei juridice
contravenționale. Structura trihotomică prezintă trei elemente: ipoteza, dispoziția și sancțiunea ce
alcătuiesc structura internă și stabilă a normei cintravenționale.
Alți autori susțin că structura logico-juridică a normei contravenționale este bihotomică, formată
din dispoziție și sancțiune. (pag. 23 din suportul de curs)

1.2. Caracterizați tipurile sancțiunilor contravenționale.

Sancțiunea Contravențională este o măsură de constrângere statală și un mijloc de corectare și
reeducare ce se aplică în numele legii, persoanei care a săvârșit o contravenție. (Cod
Contravențional art. 32/opțional)
Sunt cunoscute trei tipuri de sancțiuni contravenționale:
1. Sncțiuni absolut determinate – stabilesc concret mărimea și categoria pedepsei, (ex., art. 3341,
Încălcarea regulilor de aflare în custodie publică, manifestată prin părăsirea neautorizată de către
cetățeanul străin sau de către apatrid a Centrului de Plasament Temporar al Străinilor în timpul
aflării în custodie publică sai în timpul escortării acestuia din centru se sancționează cu arest
contravențional de până la 15 zile)
2. Sancțiuni relativ determinate – stabilesc categoria concretă a pedepsei și limitile acesteia (art
238 alin. (2) Staționarea sau parcarea în locuri interzise se sancționează cu amendă de la 18 la 30
de u.c. cu aplicarea a 4 puncte de penalizare.)
3.Sancțiuni alternative – stabilesc mai multe categorii de pedepse dintre care numai una este
aleasă de instanța judecătorească art. 287 (16) insultarea sau amenințarea persoanei cu funcție
de răspundere din organul vamal se sancționează cu amendă de la 30 la 90 de u.c. sau cu muncă
neremunerată îm folosul comunității de la 30 la 60 de ore. (pag. 24 suport de curs)

1.3. Formulați particularitățile și structura raporturilor juridice contravenționale.

Raporturile juridice contravenționale constituie reprezintă relațiile de apărare socială împotriva
contravenționalității și combaterea acesteia reglementate prin normele dreptului contravențional,
independent de voința destinatarilor legii contravenționale.
Structura rap. Juridic contravențional cuprinde următoarele elemente subiect (participanții la
raport), conținut (drepturile și obligațiile corelatice) și obiect (conduita ce urmeaază să o adopte
participanții).
(aceste elemente constituie unele particularități în cazul raportului juridic contravențional,
datorită relațiilor deosebite ce se nasc în procesul de apărare socială împotriva contravențiilor)
(pag. 25-26 suport de curs)

2. Procedura simplificată de constatare și examinare a contravenției

2.1. Identificați statutul procesual al agentului constatator în conformitate cu prevederile

Codului contravențional al Republicii Moldova.
Conform prevederilor art. 385 Cod contravenționat, agentul constatator este reprezentatul
autorității publice care soluționează, în limitele competenței sale, cauza contravențională în
modul prevăzut de prezentul cod de asemenea acesta participă la examinarea cauzei
contravenționale în instanța judecătorească. Este desemnat în calitate de agent constatator
funcționarul din autoritățile indicate la art. 400-42310, imputernicit cu atribuții de constatare.

2.2. Reiterați drepturile și obligațiile procurorului în cadrul procesului contravențional.

Procurorul are dreptul să pornească procesul contravențional, să aplice sancțiune contravențională
în cazurile stabilite de lege, să solicite IJ aplicarea unei sancțiuni, să participe la examinarea
cauzei in cadrul IJ atunci cand procesul a fost pornit de el, să verifice legalitatea acțiunilor
agentului constatator conform prevederilor art. 396 alin(31), să atace decizia agentului constatator
sau IJ conform art. 396.

2.3. Argumentați necesitatea participării specialistului, expertului, interpretului,

consilierului de probațiune la procesul contravențional.

Necesitatea participării acestor subiecți oficiali în cadrul IJ este explicat de multitudinea de

atribuții privind activitatea organelor judiciare pe care aceștea le îndeplinesc.
Specialistul este persoana neinteresată în rezultatele cauzei contravenționale, cu suficiente
deprinderi și cunoștințe speciale pentru a acorda ajutor agntului constatator, procurorului sau IJ.
Acesta trebuie să aplice toate cunoștințele și deprinderile sale speciale p/u acordarea de ajutor
organului care efectuează acțiunea procesuală la descoperire, fixarea sau excluderea probelor,
aplicarea mijloacelor tehnice și a programelor computerizate, la formularea întrebărilor pentru
expert și să dea explicații privind competența sa profesională/ de asemenea să facă concluzii de
constatare tehnico-științifică sau medico-legală.
Expertul este persoana numită pentru a efectua investigații în cazurile prevăzute de lege, care
aplică cunoștințle speciale din domeniul științei, tehnicii, artei și alte domenii în baza cărora
prezintă rapoarte. Acesta în raportul său este obligat să facă concluzii obiective în baza
materialelor cauzei, de asemenea materialele suplimentare necesare p/u prezentarea concluziilor.
Interpretul este persoana desemnată de oganul de urmărire penală sau de IJ care cunoaste
limbile necesare pentru interpretarea semnelor celor surzi ori muși sau traducere, precum și
termenologia juridică. Acesta este obligat să se prezinte la citare organului de urmărire penală sau
IJ, în care va face interpretarea, traducerea complet, exact și la momentul oportun. Acesta va
confirma prin semnătură caracterul complet și exact al interpretării, incluse în procesul verbal.
Consilierul de Probațiune este persoana care efectuează evaluarea psihosocială și controlul
subiecților probațiunii, contribuie la resocializarea și la adaptareasocială a acestora prin formarea
unei atitudini și unor reguli de conduită socială în vederea reintegrării lor în societate/ prevenirii
de noi infracțiuni. În caz de neconformare, acesta este obligat să înainteze demers în IJ p/u
nerespectare a deciziei IJ în vederea desfășurării programelor probaționale, orelor de muncă în
folosul comunității, prin refuz sau neprezentare la unitatea economică.
 Tentativă de contravenție

1.1. Definiți noțiunea de tentativă de contravenție.

Se consideră tentativa de contravenție acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit
spresăvârșirea unei contravenții care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-
aprodus efectul. Prin alte cuvinte aceasta reprezintă un început de executare a acțiunii îndreptate
nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de dreptul contravențional.

1.2. Caracterizați tipurile tentativei de contravenție.

Se disting 2 tipuri de tentative a contravenției:
Tentativa consumată, are loc atunci când făptuitorul a comis toate acțiunile pe care le considera
necesare p/u a săvârși contravenția, însă rezultatul n-a survervenit din cauze independente de
voința lui.
Tentativa neconsumată are loc atunci când făptuitorul n-a comis toate acțiunile/inacțiunile pe
care le considera necesare pentru obținerea rezultatului contravențional dorit.

1.3. Evaluați necesitatea tragerii la răspundere contravențională a subiecților pentru

tentativă de contravenție.
Tragerea la răspundere contravențională a subiecților pentru tentativa de contravenție este
necesară datorită faptului că fapta (acțiunea/inacțiunea) este săvârșită cu vinovăție, iar efectele
prejudiciabile ce nu au avut loc din cauze independente de voința fîptuitorului care înlătură
producerea rezultatului, atententeză direct la un cadru omogen de valori și relații sociale protejate
de legea contravențională. De asemenea tragerea la răspundere a făptuitorului în caz de tentativă
determină corectarea conduitei sociale ce nu corespunde celei acceptate de societate, iar în
rezultat se prezumă prevenirea viitoarelor contravenții.

2. Procedura simplificată de constatare și examinare a contravenției

2.1. Identificați condițiile ce fac posibilă aplicarea procedurii simplificate de constatare și

examinare a contravenției.

 contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului

constatator și nu necesită acumulare de probe;
 persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru
demonstrarea vinovăţiei, şi recunoaşte săvârşirea contravenţiei;
 examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului constatator;
 contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor.

Condițiile ce fac posibilă aplicarea procedurii simplificate de

2.2. Descrieți procedura de întocmire a deciziei privind examinarea contraventiei în
temeiul constatării personale a agentului constatator.

Decizia privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului

constatator este un document executoriu, care va include:

data (ziua, luna, anul), ora şi locul întocmirii deciziei;

 calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o

reprezintă;
 numele, prenumele, domiciliul şi/sau reşedinţa, datele din buletinul de identitate al
agentului constator sau, după caz, din alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în
cazul persoanei juridice – denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care
o reprezintă;
 fapta contravenţională, locul, timpul și circumstanţele cauzei care au importanţă pentru
stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, identitatea victimei, evaluarea eventualelor
pagube cauzate de contravenţie;
 încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
 aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum și a reprezentantului legal al minorului
a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art. 384 şi 387 din cod, precum și a
consecințelor examinării contravenției în procedură simplificată;
 declarația contravenientului despre recunoaşterea săvârşirii contravenţiei și acceptarea
constatărilor agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei
contravenientului.

2.3. Evaluați modul și termenele de contestare a deciziilor privind examinarea

contraventiei în temeiul constatării personale a agentului constatator.
Deciziile privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului
constatator pot fi contestate cu recurs în termen de 15 zile din data aplicării sancțiunii, în
instanța de fond conform competenței teritoriale. Aceasta poate fi contestată de către
contravenient, victimă, procuror sau de către conducătorii autorităților din care fac parte
agenții constatatori. Temeiurile contestării pot fi următoarele: nu au fost respectate
dispoziţiile privind competenţa materială; contravenientul a fost sancționat pentru o faptă
care nu este prevăzută de partea specială a cărţii a doua; s-au aplicat sancțiuni în alte
limite decât cele prevăzute de partea specială a cărţii a doua.
Recursul declarat se examinează de către un judecător conform capitolului VIII din titlul
II cartea a doua. Instanța de recurs poate respinge recursul și menține decizia agentului
constatator dacă este tardiv, inadmisibil sau nefondat. Recursul poate fi admis cu
anularea deciziei agentului constatator prin dispunerea achitării persoanei sau încetării
procesului contravențional sau prin rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri,
fără a înrăutăți situația contravenientului. Neprezentarea părților în ședințele de
examinare a recursului nu împiedică examinarea acestuia și desfășurarea ședinței, în
cazul în care la dosar este dovada citării fiecărei părţi.

TESTUL nr. 47
1. Trăsăturile esențiale ale contravenției
1.1. Definiți noțiunea de contravenție reieșind din prevederile Codului contravențional al
Republicii Moldova.

Conform Codului Contravențional constituie contravenţie fapta – acţiunea sau inacţiunea –

ilicită, cu un grad de pericol social mai redus decît infracţiunea, săvîrşită cu vinovăţie, care
atentează la valorile sociale ocrotite de lege, este prevăzută de prezentul cod şi este pasibilă de
sancţiune contravenţională.

1.2. Reiterați opiniile doctrinarilor vis-à-vis de gradul pericolului social pe care îl prezintă
contravenientul pentru societate.
Pentru a aprecia gradul concret de pericol social al unei fapte și a o considera drept
contravenție, ne putem servi de aceleași elemente ca și în cazul infracțiunilor. Astfel Guțuleac,
face rece referire la “caracterul și gradul pericolului social al faptei contr. Reprezintă elementul
ei material și dezvăluie esența socială a acesteia de a cauza o daună valorilor apărate de legea
contravențională sau de a crea un pericol în acest sens. Elementul material al contravenției este
criteriul principal de deosebire a contravenției de alte acte delictoase:infracțiune abatere
disciplinară și determină gradul ei de pericol social”
În doctrina de specialitate, s-a pus în discuție faptul dacă prezintă sau nu contravinientul pericol
social p/u societate, majoritatea autrilor nu menționează pericolul social pe care îl prezintă
contravinientul. Se accentuează faptul că în cazul infracțiunilor gradul de pericol social este mai
pronunțat decat in cazul contravențiilor.

1.3. Formulați elementele/trăsăturile contravenției.

Caracterul ilicit
Caracterul antisocial al faptei
Culpabilitatea faptei
Legislația trebuie să stabilească răspundere pentru fapta data.

2. Competența teritorială și materială a autorităților ce soluționează     cauzele

contravenționale
2.1. Stabiliți sistemul autorităților competente să soluționeze cauze contravenționale în
conformitate cu Codul contravențional al Republicii Moldova.

Potrivit legii sint competente sa solutioneze cauza contraventionala:

1. instanta de judecata
2. procurorul
3. comisia administrativa
4. agentul constatator

2.2. Determinați „competența teritorială” și „competența materială”a autorităților

competente să soluționeze cauze contravenționale.
 Instanta de judecata. Deosebim competenta teritoriala si materiala. La competenta teritoriala se aplica
principiul administrativ-teritorial recunoscut si aplicat in alte ramuri ale dreptului.
Competenta materiala:
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod competenţei unor
alte organe, precum şi:

1. a) cauzele contravenţionale în privinţa minorilor;

2. b) cauzele contravenţionale prevăzute la art.61, 63-66, 316-318, 320, 336;
3. c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni
dintre cele care urmează:

- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;

- privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
- privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii;
- arestul contravenţional;
2) contestaţiile împotriva hotărîrilor autorităţilor competente să soluţioneze cauzele contravenţionale,
procurorului.
Procurorul examineaza contraventiile pe care le-a depistat în exerciţiul funcţiunii. În cazul refuzului
începerii urmăririi penale, încetării urmăririi penale din cauza că fapta constituie o contravenţie, precum şi
în cazul liberării de răspundere penală a persoanei cu tragerea la răspundere contravenţională, procurorul
dispune pornirea procesului contravenţional şi ori examinează cauza în limitele competenţei sale, ori
expediază materialele acumulate, conform competenţei, altor organe pentru examinare. rin ordonanţă
motivată, procurorul poate aplica orice sancţiune contravenţională, cu excepţia sancţiunii a cărei aplicare
este de competenţa instanţei de judecată.
Comisia administrativa. Comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă se
formează de către consiliul local (sătesc, comunal, orăşenesc, municipal) în componenţa preşedintelui,
vicepreşedintelui, secretarului responsabil şi a 4-7 membri, obligatia carora se stabilesste prin regulament.
Comisia administrativă examinează contravenţiile prevăzute la art.62, 75, 76, 92, 126, 134, 154, 157, 165,
170-175, 180, 181, 227, 273, 364.
     Agentul constatator. Cauza contravenţională se soluţionează de agentul constatator în a cărui rază
teritorială a fost săvîrşită contravenţia. Acesta poate aplica sancţiunile prevăzute în partea specială a cărţii
a doua în limitele competenţei şi numai în exerciţiul funcţiunii. Agentul constatator poate constata
contravenţii ale căror constatare, soluţionare şi sancţionare sînt atribuite competenţei unor alte organe.
 La competenta organelor si centrelor nu mai fac referire, putem copia din codul contraventional.

2.3. Proiectați modalitatea de soluționare a problemelor de competență la examinarea

cauzelor contravenționale.

TESTUL nr. 48

1. Obiectul și latura obiectivă a contravenției

1.1. Identificați elementele constitutive ale contravenției.

Elementele constitutive ale contravenției sunt: obiectul, subiectul contravenției, latura obiectivă,
latura subiectivă.

1.2. Caracterizați latura obiectivă a contravenției.

Latura obiectiva a contraventiilor este aspectul exterior al acesteia, adica acea parte a
contraventiei care se poate observa de catre ceilalti si consta in actiunea sau inactiunea descrisa si
interzisa de norma prin care este stabilita contraventia, rezultatul produs si raportul cauzal intre
acestea. Latura obiectiva a contraventiei este alcatuita din mai multe elemente. Elementele
oricarui act de conduita sunt: elementul material, urmarea imediata si raportul de cauzalitate intre
elementul material si urmarea imediata. Latura obiectiva mai poate fi denumita latura fizica,
perioada externa, continutul constitutiv obiectiv sau aspectul fizic. Perioada externa a
contraventie se poate realiza in intregime, poate ramane in stare de tentativa sau numai in faza
actelor preparatorii.
1.3. Estimați formele obiectului contravenției.
Obiectul contravenției are două forme, obiectul juridic și obiectul material.
Obiectul juridic sedivizează în OJ general fiind explicat ca totalitatea valorilor sociale ocrotite
de dreptul contravențional, care sunt prevăzute în articolul 2 Cod Contravențional.
OJ generic este valaorea social protejată de mai multe norme contravenționale materiale. Fiind
folosit ca criteriu de clasificare in partea special a Cărții Întâi “Dreptul Material”/ Capitolul XVII
Contraven’ii ce afecteaz[ activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile
mobiliare.
OJ Nemijlocit constă în valoarea socială ocrotită de o anumită normă contravențională și relațiile
sociale generate de acestea. OJ specific este subordonat celui generic.
OJ Complex – două sau mai multe obiecte juridice cnemijlocite dintre care unul principal iar
celălalt secundar.
Obiectul material este entitatea fizică împotriva căreia este orientat elementul material al
contravenției.

2. Clasificarea probelor și „liberă lor apreciere”

2.1. Evidenţiaţi specificul teoriei liberei aprecieri a probelor de către autoritățile
competente să soluționeze cauze contravenționale.

Libera apreciere a probelor determină regula că instanța de judecată nu este ținută de aprecierea
data probelor de către agentul constatator, instanței de recurs nu I se impune convingerea primei
instanțe asupra valorii probante a unei sau altei probe. Astfel demonstrarea constituie procesul de
aflare a adevărului în cadrul unui process contravențional, argumentarea ipotexelor și a
conținutului lor. Așadar în aspect practice acesta constituie un process cognitive și de convingere.

2.2. Clasificati probele reieșind din diverse criterii.

După caracterul lor probele pot fi  probe în apărare și în acuzare.
a. Probele în acuzare sunt acelea care, după conținutul lor, indică faptul că contravenția a fost
comisă de persoana care este bănuită de comiterea acesteia, precum și care indică vinovăția
persoanei în cauză.
Probele în acuzare dovedesc şi existența unor circumstanţe agravante.
b. Probele în apărare au sarcina de a constata inexistenţa contravenției, dovedirea nevinovăției
făptuitorului, o vină sau pedeapsă mai redusă, o circumstanță atenuantă.

După sursa din care provin, probele pot fi divizate în: probe imediate şi probe mediate.
a. Probele imediate, numite şi probe nemijlocite sau probe primare, sunt obținute din sursele
originale, din ,,prima sursă," adică dintr-un izvor. Astfel de probă este declarația unui martor
ocular, care relatează despre faptele care le-a perceput, conținutul procesului-verbal de
examinare a corpurilor delicte, originalul unui înscris etc.
b. Probele mediate, numite şi mijlocite sau secundare, sunt obținute dintr-o altă sursă, care nu
provin direct din izvorul lor, cum ar fi, de exemplu, declarația unui martor care a auzit despre
unele înprejurări importante în cauza penală

3. După legătura cu obiectul probațiunii, probele se probe directe și indirecte

a. Probele directe dovedesc în mod direct actul principal, vinovăţia sau nevinovăția persoanei și
conțin informații ce pot rezolva, fără ajutorul altor probe, aspectele legate de rezolvarea
problemelor esențiale în cauză,

b. Probele indirecte nu pot dovedi vinovăţia sau nevinovăţia, dar reprezintă anumite împrejurări,
asupra actului principal, in mod direct vinovăţia cu ajutorul cărora se poate conchide nu
furnizează informații de natură a dovedi sau nevinovăția făptuitorului; aceste probe pot conduce
la anumite concluzii în procesul examinării cauzei contravenționale numai în măsura în care se
colaborează cu conținutul altor probe.

2.3. Argumentați regulile procesului probațiunii prin probe indirecte.

Probaţiunea pentru probe indirecte este mai complexă şi trebuie să urmeze anumite reguli:
o singură probă indirectă dovedeşte un singur fapt probatoriu; - interesează nu numărul probelor
indirecte, ci ansamblul lor; este necesar ca ansamblul probelor indirecte să conducă la o sin-
gură concluzie cu privire la existenţa faptului principal. Evident, probațiunea cu dovezi indirecte
este mai dificilă şi mai complicată, în ea fiind necesar să fie acumulate mai multe probe strâns
legate între ele. Pornind de la faptul că, în practică, în foarte dese cazuri, probaţiunea se
efectuează cu ajutorul probelor indirecte, este necesar ca aceste probe să aducă concluzii unice,
luate într-o coroborare, concluzii care ar exclude altă posibilă versiune. În literatura de
specialitate (procesual penală) sunt întâlnite și alte criterii, nu mai puțin importante, de clasificare
a probelor cum ar fi:
a. principale, probele care se referă la existenţa faptului imputat;
b. secundare, probele care privesc împrejurările de natură a agrava
sau a atenua vinovăția inculpatului
c. incidentale, probele care servesc la dovedirea unor excepții
ridicate pe parcursul cauzei (de ex., temeinicia motivelor de recuzare
lor.

TESTUL nr. 49
1. Subiectul contravenției
1.1. Stabiliţi obiectul contravenției ca element constitutiv obligatoriu.
Obiectul contraventiei il constituie valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime,
aparate prin normele de drept administrativ carora li se aduce atingere sau sunt puse in pericol de
fapta savarsita. Este valoarea sociala si relatiile sociale generate de aceasta, vatamate prin
actiunea sau inactiunea interzisa de norma contraventionala. In cazul contraventiei, vatamarea sau
periclitarea valorilor sociale, bunurilor, intereselor legitime, in jurul carora si datorita lor exista
aceste relatii sociale. Fiecare contraventie, are un obiect specific, ce rezulta din textul actului
normativ pe care o prevede. Obiectul contraventiei se deosebeste de cel al infractiunii prin aceea
ca valorile, relatiile sociale, bunurile sau interesele legitime, aparate prin norme de drept
administrativ au o importanta sociala mai redusa, ele fiind legate de activitatea organelor ce
realizeaza administratia publica in anumite domenii de activitate sau rpivesc unele raporturi
sociale de o rezonanta mai redusa, pe cand obiectul infractiunii vizeaza valorile fundamentale ale
statului.
1.2. Reflectați condițiile răspunderii contravenționale ale persoanei fizice.
1 – să aibă în momentul săvârșirii contravenției vârsta împlinită de 18 ani iar pentru anumite
fapte expres prevăzute de lege 16-18 ani.
2 – să fie responsabilă, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și
judeca caracterul faptelor sale prevăzând consecinșele lor. Responsabilitatea este capacitatea
psihofizică a omului de a realiza semnificația acțiunilor sau inacțiunilor sale și a consecințelor
acestora, asupra cărora are control.
3- să dispună de libertate de voință și acțiune, să nu fie constrânsă fizic sau psihic să comită
contravenția, deci să-și poată determina și dirija liber voința și acțiunea sa.
Subiectul special intrunește și o anumită calitate ex să fie posesor al permisului de conducere.

1.3. Evaluați prevederile legislației naționale cu privire la răspunderea contravențională

a persoanei juridice.
Conform Art. 17 Cod contravențional “este pasibilă de răspundere contravențională persoana
juridică p/u contr. Săvârșite în numele sîu ori în interesul său de către organelle sale ori de
reprezentanții acesteia în următoarele condiții”
1. neindeplinerea sau indeplinirea nerecorespunzatoare a dispozitiilor legii ce stabilesc indatoriri
sau interdictii pentru desfasurarea unei anumite activități.
2. este vinovată de desfășurarea unei activitîți ce nu corespunde actelor constitutive ori scopurilor
declarate.
3. fapta care a cauzat periclul cauzării de daune a fost săvârșită în interesul acestei persoane, fiind
admisă aprobată de organul împuternicit sau de persoana cu funcție de răspundere.

2. Mijloacele de probă și procedeele probatorii

2.1. Delimitați noțiunile mijloc de probă și procedeu probatoriu.
Mijloc de probă elemente de fapt constatate și recunoscute în calitate de mijloace de probă care
au relevanță în procesul de examinare al faptului comiterii sau nu al contravenției. Procedeele
probatorii constituie modul de a proceda în folosirea mijloacelor de probă astfel mijloacele
deprobă pot fi considerate căile, prin intermediul cărora datele de fapt care au importanță în
soluționarea unei cause contr. Pot fi utilizate legal atât de organul competent de examinare, cât și
de părți și alți participanți la process.

2.2. Reiterați particularitățile specifice de asigurare a admisibilității probelor.

Prin intermediul admisibilităţii se asigură calitatea procesuală a probei. Sunt admisibile probele
pertinente, concludente și utile, admi- nistrate în conformitate cu Codul contravențional. Doctrina
procesuală contravenţională, precum şi de drept procesual-penal, recunoaște existenţa unor
particularități specifice de asigurare a admisibilităţii probelor:
I. Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată de un subiect competent. Proba
poate fi administrată atât de agentul consta- tator, prin efectuarea unor acţiuni procesuale, cât și
de către părți prin punerea la dispoziția instanţei sau agentului constatator, fie de către instanţă la
solicitarea părţilor.
II. Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată prin intermediul mijlocului cuvenit
Ca o declarație sau orice altă acțiune procesuală consemnată printr-un anumit act să fie
recunoscută ca mijloc de probă, ea trebuie să fie depusă, efectuată în cadrul procesului
contravenţional, şi nu în afara procesului. 
 III Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată prin procedura cuvenită. Această
regulă poate fi caracterizată sub mai multe aspecte, spre exemplu, respectarea procedurii în ceea
ce priveşte termenii procesuali, acţiunile procesuale, excepție în acest caz o constituie cercetarea
la fața locului Regula a patra care asigură admisibilitatea probelor este regula privind ,fructul
pomului otrăvit", care este întâlnită în cadrul procesului penal, dar aplicabilă şi pentru procesul
contravențional. Proba se consideră inadmisibilă, dacă este obținută din altă probă cu
procedurii prevăzute de legislație.
V Regula inadmisibilității probelor care conțin date de provenienţă necunoscută este o a cincea
regulă care asigură admisibilitatea probe- probă este admisibilă care conţine date autentice, care
lor.

2.3. Argumentați importanța caracterului pertinent, concludent și util al probelor în

procesul contravențional.
Prin pertinenţă se înţelege legătura dintre conţinutul probei şi circumstanţele care necesită a fi
probate într-o cauză contravenţională. La soluționarea chestiunii cu privire la pertinenţa probelor,
este necesar să se țină cont de două aspecte:
1. dacă se include faptul care va fi dovedit drept probă în obiectul probatiunii;
2. dacă este în stare proba, informaţia să constate acest fapt. După cum se vede, pertinenţa joacă
un rol de legătură logică dintre împrejurarea dată și obiectul probaţiunii. Pertinenţa este o premisă
pentru constatarea admisibilităţii, în unele cazuri, însă probele pertinente pot fi inadmisibile.
Codul contravențional prevede mai multe articole care se referă la pertinenţa probelor. De
exemplu, declaraţi ile sunt depuse referitor la circumstanţele care au servit drept temei pentru a
recunoaşte persoana în calitate de contravenient; declarațiile martorului se depun asupra
circumstanţelor care urmează să fie constatate în cauză ş.a. Examinând chestiunea pertinenţei,
este necesar de luat în considerare următoarele aspecte:
a) sunt incluse datele respective în obiectul probaţiunii;
b) aceste date exclud posibilitatea altor concluzii referitor la esența fenomenului cercetat;
c) permit aceste date să se tragă concluzii referitor la suficienţa
şi veridicitatea probelor administrate. Concludente sunt probele care influenţează direct asupra
soluţionării cauzei contravenţionale. Probele care nu sunt edificatoare, întrucât nu determină în
niciun fel soluția, se numesc neconcludente. Orice probă concludentă este pertinentă, însă nu
orice probă pertinentă este şi concludentă. Spre exemplu, relațiile de rudenie între contravenient
şi partea vătămată, fiind pertinente, nu sunt întotdeauna concludente. În cazul când însă poate
avea loc împăcarea părţilor, aceste relații sunt concludente. Utile sunt probele concludente care,
prin informaţiile ce le contin, sunt necesare soluționării cauzei. Nu toate probele concludente sunt
şi utile. În cazul când proba nu este necesară pentru soluţionarea cauzei, ea este inutilă. De
exemplu, într-o cauză contravenţională unde sunt mulți martori oculari este inutil de a-i audia pe
toți, deoarece informa tia pe care o dețin este aceeaşi.

TESTUL nr. 50
1. Latura subiectivă a contravenției
1.1. Definiți noțiunea de latură subiectivă a contravenției.
Latura subiectiva se refera la atitudinea psihica a contravenientului fata de fapta savarsita si urmarile
sale. Elementul principal al laturii subiective este vinovatia , care consta in pozitia contravenientului
din punct de vedere al dorintei si vointei sale cu privire la fapta savarsita si consecintele acesteia.

1.2. Caracterizați formele vinovăției.

Art. 14 Cod Contravențional stabilește doua forme a vinovatiei Intenția Imprudența.
Contravenția săvârșită cu intenție dacă persoana care a săvârșito își dădea seama de caracterul
prejudiciabil al faptei sale, a prevăzut urmările wi prejudiciabile, a droit sau a admis in mod
constient survenirea acestor urmari.
Contravenția săvârșită din imprudență, dacă persoana care a săvârșito își dădea seama de
caracterul prejudiciabil al faptei, a prevăzut urmările prejudiciabile a faptei, dar considera în
mod ușuratic că ele vor putea fi evitate, ori nu-și dădea seama de caracterul prejudiciabil al
faptei.
1.3. Argumentați necesitatea completării laturii subiective a contravenției cu elemente
facultative referitoare la motiv și scop.

Scopul este rezultatul pe plan mintal al acțiunilor săvârșite, obiectul urmărit de făptuitor.
Motivul se înțelege impulsul intern din care se naște decizia contravențională, punerea în
executare a deciziei.
Necistatea completării laturii subiective rezidă din completările dispozțiilor incriminatorii a unor
norme de drept contravețional ce ne ajută să calificăm fapta prejudiciabilă. Drept rezultat al
săvârșirii contravenției se produc urmări mai grave ceea ce determină înăsprirea sancțiunii sau
ușurarea sancțiunii în dependeță de circumstanțele agravante sau circumstanțele atenuante.
De asemenea prin elementele facultative ale laturii subiective poate fi calificată forma vinovăției
în circum. În care aceasta poate fi prin intenție sau imprudență.

2. Corpurile delicte
2.1. Definiți noțiunea de corp delict.
Corpuri delicte consideră obiectele de care există temeiuri a presupune că au servit la
săvârşirea contra- venției, au păstrat asupra lor urmele faptei contravenţionale sau au
constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de constatare a existenței ori
inexistenței elementelor constitutive ale contravenţiei.

2.2. Caracterizați condițiile în care un obiect poate fi recunoscut drept corp delict.
Obiectul poate fi recunoscut drept corp delict în următoarele condiţii:
1. dacă, prin descrierea lui detaliată prin sigilare, precum şi prin alte acțiuni întreprinse
imediat după depistare, a fost eliminată posibilitatea substituirii sau modificării esențiale
a particluarităților şi semnelor sau a urmelor aflate pe obiect;
2. dacă a fost dobândit prin unul din următoarele procedee probatorii: cercetare la fața
locului, percheziție, ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la
proces, cu ascultarea prealabilă a acestora. În anumite circumstanțe, în funcție de
contravenția comisă, sunt supuse fixării prin procedee speciale de tehnică criminalistică
obiecele care nu sunt transportabile ori care sunt extrem de perisabile, ori în pericol de
dispariţie (amprentele, urmele de la sol etc.) se folosesc fotografia, efectuarea de
mulaje, metode speciale de fixare si ridicare a amprentelor, schițe  Aprecierea probelor
obţinute prin mijloace materiale de probă în procesul contravențional se face după
aceleaşi reguli de apreciere şi a celorlalte mijloace de probă în procesul penal, însă
atunci când ne aflăm în fața unor probe indirecte trebuie să se manifeste o mare atenţie.

2.3. Proiectați procedura de fixare procesuală și apreciere a mijloacelor materiale de

probă.
Art.425 alin. (6) Cod contravențional stabileşte o prezumție legală privind admisibilitatea
probelor, constatând că se prezumă proba admisibilă în cazul când administrarea a fost
efectuată cu respectarea prevederilor legale, atâta timp cât partea care cere respingerea
probei nu a adus argumente care incontestabil vor dovedi că proba este inadmisibilă.
Întru asigurarea unui proces echitabil, este admisă regula, potrivit căreia probele pot fi
administrate prin orice mijloc neinterzis de lege.
Nu pot fi admise ca probe datele care au fost obţinute:
a) prin violență, ameninţări sau prin alte mijloace de constrângere;
b) prin metode ce contravin prevederilor ştiinţifice;
c) prin încălcarea esențială a drepturilor şi libertăţilor constituționale ale persoanei,
inclusiv a dreptului la apărare sau a dreptului la interpret/traducător.
Legislaţia contravenţională determină nu numai mijlocul prin care probele pot fi utilizate,
dar şi procedeele prin care aceste mijloace de probă pot fi obţinute, unele mijloace de
probă însă pot fi obţinute prin diferite procedee probatorii. Spre exemplu, mijloacele
materiale de probă pot fi obţinute atât în cadrul cercetării la fața locului, cât şi al
percheziţiei sau ridicării de obiecte şi documente. Cu ajutorul acestor mijloace de probă,
se constată, potrivit art.425 alin.(1) Cod contravențional, elementele de fapt ce pot servi
ca proba". Desigur, prin ,,elemente de fapt" trebuie înţeleasă orice împrejurare, orice
fapt sau situaţie din realitatea înconjurătoare care, totodată, îndeplineşte condiția citată
mai sus: să poată servi ca probe.

TESTUL nr.  51
1. Formele contravențiilor
1.1. Definiți noțiunile de tentativă și de contravenție consumată.
Se consideră tentativa de contravenție acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit
spresăvârșirea unei contravenții care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-
aprodus efectul. Prin alte cuvinte aceasta reprezintă un început de executare a acțiunii îndreptate
nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de dreptul contravențional.
Tentativa consumată, are loc atunci când făptuitorul a comis toate acțiunile pe care le considera
necesare p/u a săvârși contravenția, însă rezultatul n-a survervenit din cauze independente de
voința lui.
Tentativa neconsumată are loc atunci când făptuitorul n-a comis toate acțiunile/inacțiunile pe
care le considera necesare pentru obținerea rezultatului contravențional dorit.
Contravenția se consideră consumată dacă fapta săvârşită întruneşte toate semnele constitutive ale
componenței de contravenţie. La contravenția consumată se realizează o unitate deplină între
elementul obiectiv și cel subiectiv al conținutului contravenției, în sensul că acțiunea și urmările
care se produc reprezintă tocmai scopul urmărit de contravenient prin desfășurarea întregii
activități contravenționale.

1.2. Comparați contravenția continua și contravenția prelungită.

1. Contravenţie continuă se consideră fapta care se caracterizează prin săvârșirea neîntreruptă,
timp nedeterminat, a activităţii contravenţionale (art. 11 Cod contravențional). Contravenția
continuă se consumă în momentul încetării acțiunii sau inacțiunii contravenţionale sau al
survenirii unor evenimente care împiedică această activitate. În cazul contravenţiei continue nu
există pluralitate de contravenţii. Contravenţia continuă se caracterizează prin faptul că latura
obiectivă a acesteia constă într-o acțiune (inacțiune) care durează în timp în mod natural, până la
încetarea activității contravenţionale. (de ex.,art. 333 Cod contravențional încălcarea regulilor de
şedere. Trebuia să pui la evidență în timp de 180 de zile dar nu ai mers la organele
corespunzătoare. Respectiv contravenția continuă până în momentul consumării).
2. Contravenţie prelungită se consideră fapta săvârşită cu o unică intenţie, caracterizată prin două
sau mai multe acţiuni şi/sau inacțiuni contravenţionale identice comise cu un singur scop,
alcătuind în ansamblu o contravenţie (art. 12 Cod contravențional). Această contravenție se
consumă în momentul săvârşirii ultimei acţiuni contravenţi-
onale sau al ultimei omisiuni în cazul inacţiunii. Contravenţia este prelungită în cazul în care
subiectul răspunderii contravenţionale săvârşeşte, la diferite intervale de timp, dar pentru
realizarea unui scop unic, acţiuni sau inacțiuni care prezintă, fiecare
aparte, conţinutul aceleiaşi contravenţii. Acţiunile distincte din care se compune contravenţia
prelungită consumată sunt considerate numai ca etape, faze ale contravenţiei finale.

1.3. Formulează judecăți privind delimitarea contraventiei de infractiune.

Spre deosebire de infracțiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecințe mai
grave, lezând valori sociale importante (de ex., siguranța statului, viața si celelalte atribute ale
persoanei, proprietatea etc.) la contravenție acest pericol social este mai redus, iar urmările sale
sunt mai restrânse, neafectând valori importante. Contravențiile se deosebesc de infracțiuni şi
prin modul lor de reglementare juridică. Infracțiunile sunt prevăzute şi pedepsite doar de Codul
penal şi legi speciale, pe când faptele contravenţionale sunt prevăzute şi sancționate prin legi,
ordonanțe sau hotărâri ale Guvernului, precum şi prin hotărâri ale autoritarilor administrației
publice locale
sau județene. De asemenea, contravenția se deosebeşte de infracțiune și prin mo-
dul de sancționare diferit. Astfel, infracțiunile sunt pedepsite cu închisoare penală sau amendă
penală, pe când contravențiile sunt sancționate cu avertisment, amendă contravențională,
obligarea contravenientului la prestarea unei activități în folosul comunității, cu închisoare
contravențională, precum şi cu o serie de sancțiuni complementare.

2. Reținerea contravențională
2.1. Definiți noțiunea de reținere ca măsură procesuală de constrângere.
Reținerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a persoanei
bănuite sau învinuite de săvârşirea unei contravenţii pe o anumită perioadă de timp, în scopul
asigurării ordinii şi securităţii publice. În art. 433 Cod contravențional, legiutorul vede în reținere
limitarea de scurtă durată a libertății persoanei fizice¹65.
Pornind de la definițiile de mai sus, identificăm următoarele particularități ale reținerii:
este o măsură procesuală de constrângere (nefiind măsură de răspundere contravenţională);
presupune privarea de libertate a persoanei; durata privării de libertate este una determinată, de
regulă, foarte scurtă; scopul aplicării reținerii constă în asigurarea ordinii şi securităţii publice,
dar şi a bunei desfăşurări a procesului contravențional.

2.2. Determinați cazurile în care se poate aplica reținerea contravențională.

 legiuitorul stabileşte o limită exactă a cazurilor în care poate fi aplicată reținerea:
contravenţiilor flagrante, pentru care legea prevede sancțiunea arestului contravenţional;
imposibilității identificării persoanei, în a cărei privinţă este pornit procesul contravențional, dacă
au fost epuizate toate măsurile de
identificare; executării hotărârii instanţei de judecată privind expulzarea per-
soanei; încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului
punctelor de trecere a frontierei de stat.

2.3. Argumentați acțiunile procesuale ce urmează a fi realizate în cazul reținerii

contravenționale.
Procedural, persoana reţinută trebuie informată neîntârziat, într-o limbă pe care o înţelege, despre
motivele reținerii, i se comunică drepturile prevăzute de lege, faptul informării fiind înscris în
procesul-verbal cu privire la reținere. Procesul-verbal cu privire la reținere trebuie să conțină
următoarea informație: data şi locul încheierii, funcția, numele şi prenumele persoanei care a
încheiat procesul-verbal, date despre persoana reținută, data, ora, locul şi motivul reținerii.
Procesul-verbal se semnează de persoana care l-a încheiat şi de persoana reținută. Dacă persoana
reținută refuză să semneze procesul-verbal, în text se face mențiunea despre refuz, cu adeverirea
faptului de cel puțin doi martori. Totodată, persoanei reținute trebuie să i se acorde imediat
posibili-
tatea de a comunica la două persoane, la alegerea sa, despre reținere. Faptul comunicării sau al
refuzului de a comunica se consemnează, la fel, contra semnătură, în procesul-verbal cu privire la
reținere.

TESTUL nr.  52
1. Atacul și legitimă apărare
1.1. Explicaţi noțiunea de legitimă apărare în conformitate cu Codul contravențional al
Republicii Moldova.
Este în stare de legitimă apărare persoana care săvârşeşte o faptă pentru a respinge un atac direct,
imediat, material şi real, îndreptat împotriva sa, împotriva unei alte persoane sau împotriva unui
interes public. Legitima apărare este o acţiune pe care o realizează o persoană, săvârşind o faptă
prevăzută de legea contravențională, pentru a înlătura efectele unui atac care periclitează valorile
sociale, ocrotite de lege.Legitima apărare este o activitate social-utilă, deoarece fapta săvârşită în
condițiile enunţate de lege nu este prejudiciabilă.
1.2. Schițați condițiile îndeplinite de o faptă comisă pentru a constitui „legitimă
apărare”.
1 Înlătura efectele unui atac care periclitează valorile sociale, ocrotite de lege.
fapta săvârşită în condițiile enunţate de lege nu este prejudiciabilă.
2 Lipseşte şi vinovăţia persoanei care, fiind în stare de legitimă apărare, a fost silită
să acţioneze, pentru a apăra valorile sociale periclitate de un atac.
3. Persoana care a apreciat-o nu a acţionat cu voinţa liberă, ci a fost constrânsă de
necesitatea de a apăra propria persoană sau de a apăra o altă persoană,

1.3. Evaluați condițiile ce urmează a fi îndeplinite pentru ca atacul să legitimeze o

acțiune.
Să existe un act de atac, adică o acţiune socialmente periculoasă dezlănţuită de agresor.
Socialmente periculoase sunt atentatele care cauzează sau creează pericolul de a cauza imediat o
daună intereselor ocrotite de lege. Atacul trebuie să fie îndreptat contra persoanei, drepturilor și
libertăților acesteia, proprietatea, mediul înconjurător,
orânduirea constituțională, suveranitatea, independenţa şi integritatea teritorială a Republicii
Moldova etc. Nu este necesar ca atentatul, atacul să conțină toate semnele esențiale ale
componenței de contravenţie. De aceea, legitima apărare poate fi şi în cazul când atacul este
întreprins de o persoană iresponsabilă penalmente sau de un minor care nu a atins vârsta de la
care există capacitatea de răspundere contravenţională mai sus în mod nemijlocit, deci să existe o
legătură cauzală între atac
b) Atacul să fie direct, adică pune în pericol valorile menționate şi pericolul creat. De exemplu,
făptuitorul loveşte victima etc. timp desfăşurarea acestuia, încadrându-1 într-un anumit interval.
c) Atacul să fie imediat. Caracterul imediat al atacului fixează în care poate interveni o apărare
legitimă. Caracterul imediat rezultă din intervalul de timp foarte mic care separă momentul în
care atacul a început din momentul apariției pericolului care ameninţă valoarea socială atacată.

2. Aducerea silită – măsură procesuală de constrângere

2.1. Identificați caracterul de activitate adiacentă a măsurilor procesuale de
constrângere.
aducerea silită este o măsură suplimentară la procedura de citare și nicidecum o măsură
alternativă. În aceste condiții, instanța trebuie mai întâi să realizeze procedura de citare a
contravenientului şi, doar în baza rezultatelor acesteia, să stabilească
dacă sunt întrunite condițiile pentru aducerea silită sau nu. Aducerea silită va putea fi dispusă
doar în cazurile în care există certitudinea că contravenientul se eschivează de la primirea citației
sau se ascunde de instanţă.

2.2. Analizaţi situațiile în care se dispune aducerea silită.

Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie
citarea instanţei şi care:
a) se eschivează de la primirea citației;
b) se ascunde de instanță.
Aducerea silită se efectuează de către poliție în temeiul unei încheieri judecătoreşti cu aplicarea
prevederilor art. 199 alin. (4-6) Cod deprocedură penală.

2.3. Proiectați acțiunile procesuale ce urmează a fi întreprinse în vederea aducerii silite a

participantului la procesul contravențional.
Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
a) data şi locul emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care c
aducerea;
c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie
adusă;
d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
e) motivul aducerii.
Persoana nu poate fi supusă aducerii silite în timpul nopții, cu excepţia cazurilor care nu suferă
amânare. La fel, nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vârstă de până la 14 ani, femeile
gravide, persoanele bolnave, starea cărora este confirmată prin certificat medical eliberat de o
instituţie medicală de stat.

TESTUL nr.  53
1. Împrejurările care înlătură caracterul contravențional al faptei
1.1. Definiți noțiunile stare de extremă necesitate și risc întemeiat.
În cazul stării de extremă necesitate, pot fi înfăptuite diferite acţiuni, cum ar fi pentru
evitarea unui accident rutier, şoferul încalcă regulile de circulație la trafic, pricinuind
daune considerabil mai mici decât cele evitate. Riscul întemeiat ce constă în crearea
legală a pericolului potential intereselor protejate de lege în vederea obţinerii rezultatelor
social putut fi realizate prin măsuri obişnuite, lipsite de risc.

1.2. Descrieți condițiile îndeplinite de o faptă comisă pentru a constitui stare de extremă
necesitate în comparație cu cea ce constituie risc întemeiat.
Starea de extremă necesitate implică (la fel ca legitima apărare două laturi:
1) pericolul;
2) salvarea de la pericol.
O altă cauză care înlătură caracterul contravențional al faptei este constrângerea fizică
și/sau psihică, reglementată de art.23 Co contravențional, care prevede: ,,Nu constituie
contravenţie fapta pre văzută de prezentul cod săvârşită din cauza unei constrângeri
fizic căreia persoana nu i-a putut rezista și care nu putea fi înlăturată în a
mod. Riscul ține de consecințe nefavorabile pot fi divizate în două grupuri:
1. Situaţiile care, adesea, apar drept consecință a concursului întâmplător de
împrejurări, rezultatul cărora nu depinde direct de dorinţa omului şi nu este determinat
de acţiunile lui actuale. Situațiile numite sunt periculoase.
2. Situaţiile, rezultatele cărora depind direct de acţiunile şi deciziile omului (situațiile de
risc).
1.3. Explicați semnele principale ale amenințării ca formă a constrângerii fizice și/ sau
psihice drept cauză ce înlătură caracterul contravențional al faptei.
Ameninţarea este unica formă a constrângerii psihice, care are două semne principale:
1. posibilitatea influenţării ameninţării asupra psihicului persoanei;
2. prezenţa în ameninţare a elementelor intimidării.

2. Ridicarea plăcilor cu numărul de înmatriculare și suspendarea dreptului de utilizare a

autovehiculului
2.1. Identificați cazurile în care pot fi ridicate plăcile cu numărul de înmatriculare.
când parchează neregulamentar cazul în care există indicatoare care arată clar că nu aveți voie
să parcați, O altă situație când poliția de patrulare vă poate lăsa fără numere de înmatriculare
este dacă acestea sunt false.
Numerele de înmatriculare se ridică și atunci când ”uitați” să treceți testarea tehnică.
în cazul în care depistează că vehiculul a fost reutilat, cu nerespectarea standardelor de
securitate, dar și în situațiile în care aveți geamurile umbrite la autoturism, atunci când
depistează în trafic transportatori fără licență.
2.2. Caracterizați categoriile de contraventii în urma săvârșirii cărora poate fi suspendat
dreptul de utilizare a vehiculului rutier.
CONTRAVENŢII ÎN DOMENIUL CIRCULAŢIEI RUTIERE

2.3. Argumentați importanța aplicării măsurilor procesuale de constrângere enunțate.

Importanța ei se explică prin aplanarea și securizarea domeniului circulației rutiere prin
disciplinarea șoferilor, adică disciplinarea șoferilor ce parcheză neregulamentar, șoferii cu
numere false și în caz că nu a fost efectuată testarea tehnică. Cee ace ar însemna punerea su
pericol a altor participanți în traficul rutier.

TESTUL nr.  54

1. Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției și împăcarea victimei cu      făptuitorul

1.1. Enumerați cauzele care înlătură răspunderea contravențională.
Cauzele sunt:
Renunțarea benevolă la săvârșirea contravenției
Starea de iresponasabilitate
Contravenții neinsemnate sau tentative contr. Inseminate
Împăcarea victimei cu făptuitorul
Încheierea tranzacției conform legii cu privier la mediere
Amnistia
Constatarea amiabilă a accidentului rutier.

1.2. Caracterizaţi condițiile renunțării benevole la săvârșirea contravenției.

Renunţarea benevolă la săvârşirea contravenţției. Se consider renunţare benevolă la
săvârșirea contravenţiei încetarea acțiunii în dreptate nemijlocit spre săvârșirea
contravenţiei, dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării faptei.
Renunţarea se consideră benevolă atunci când autorul unei fapte contravenţionale,
nefiind constrâns de nimeni și de nimic, din propria voinţă, conştient, dându-şi seama că
poate continua activitatea contravenţională, abandonează executarea acţiunii. care
făptuitorul a abandonat executarea, din cauză că a întâlnit în calea Renunţarea nu poate
fi considerată voluntară (benevolă), în cazul în sa diverse obstacole ce nu puteau fi
depăşite ori în urma convingerii că mijloacele şi instrumentele pe care le avea asupra sa
în condiţiile date nu-i permiteau să ducă contravenția până la capăt. Renunţarea
benevolă la săvârşirea contravenţiei trebuie să fie definitivă. Ea este considerată
definitivă din momentul în care activitatea contravențională a fost întreruptă nu doar
temporar, ci pentru totdeauna. Din aceste considerente, nu poate fi recunoscută drept
renunţare de bunăvoie la săvârşirea contravenţiei refuzul persoanei după primul
insucces de a repeta actul contravenţional. Renunţarea de bunăvoie poate avea loc la
diferite etape de desfăşurare a acțiunii contravenţionale: în procesul de pregătire; în
timpul tentativei; înainte ca executarea să se fi terminat. Renunţarea poate să se
manifeste atât în formă pasivă (renunţarea la executarea acţiunilor următoare), cât și în
formă activă (distrugerea mijloacelor şi instrumentelor, altor unelte de săvârşire a
contravenţiei).Este de menţionat că renunţarea nu poate fi considerată benevolă,
în cazul în care conduita anterioară a făptuitorului întruneşte trăsăturile altei contravenții.
Pentru a constata starea de renunţare benevolă la săvârșirea contravenţiei, contează
evidenţierea motivelor de care s-a condus făptuitorul.

1.3. Generalizați categoriile de contraventii la săvârșirea cărora se admite posibilitatea 

împăcării victimei cu făptuitorul (în conformitate cu art.29 din Codul contravențional al
Republicii Moldova).
 Împăcarea victimei cu făptuitorul. Legea contravenţională prevede că procesul
contravențional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în cazul
contravențiilor prevăzute la art.69; 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art. 97¹
alin. (1),art. 97²-105, art. 242 alin. (1) Cod contravențional. Împăcarea este
personală. Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, îm-
păcarea se face de reprezentanţii lor legali. Persoanele cu capacitate
de exercițiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea reprezentanţilor
lor legaliso.Potrivit opiniei profesorului V. Guțuleac5¹, înlăturarea răspunderii
contravenţionale în baza acestui temei juridic poate avea loc, numaiîn cazul respectării
următoarelor cerinţe:făptuitorul este bănuit de comiterea uneia dintre următoa-
rele contravenții: vătămarea integrității corporale (art. 78 Codcontravențional);
încălcarea dreptului de autor şi a drepturilor conexe (art. 96 alin. (1) şi (2) Cod
contravențional); încălcarea drep-tului exclusiv al titularului de drept asupra desenului
sau modelului industrial (art. 100 Cod contravențional); încălcarea dreptului
exclusiv al titularului brevetului pentru soi de plantă (art. 101 Cod contravențional);
încălcarea drepturilor de autor asupra invenţiei, topografiei circuitului integrat sau
desenului/modelului industrial (art.103 Cod contravenţional); sustragerea în proporţii
mici din avutul proprietarului (art. 105 Cod contravențional); încălcarea regulilor de
circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea bunurilor materiale ori cu cauzarea de vătămări
corporale uşoare (art. 242 Cod contravențional);
2. Măsurile de siguranță. Expulzarea
2.1. Stabiliți scopul aplicării măsurilor de siguranță.
Măsuri de siguranță cu character preventive care pot fi applicate pentru a se înlătura o stare de
pericol și pentru a se preintimpina săvârșirea altor fapte ilicite.

2.2. Descrieți condițiile în care se aplică expulzarea ca măsură de siguranță.

Expulzarea se aplică de către instanţa de judecată şi doar în prezenţa
cumulativă a următoarelor condiții:
a) contravenientul este cetățean străin sau apatrid, cu excepțiapersoanei care a fost
recunoscută ca refugiat sau căreia i s-a acordat protecție umanitară;
b) cetățeanul străin sau apatridul este sancționat pentru o faptă careconstituie
contravenţie;
c) rămânerea contravenientului pe teritoriul Republicii Moldova este sursa unei stări de
pericol pentru ordinea publică sau pentru securitatea națională, înlăturarea acestei stări
fiind posibilă doar prin îndepărtarea contravenientului de pe teritoriul Republicii Moldova;
d) contravenientul nu poate fi expulzat în statul, în privința căruia există dovezi că în
statul respectiv acesta va fi persecutat din motive de apartenenţă rasială, națională,
religioasă, din cauza politice sau va fi supus tratamentului inuman şi degradant, torturii
ori convingerilor pedepsei capitale.

2.3. Proiectați alte măsuri procesuale aplicate cetățenilor străini și apatrizilor.

TESTUL nr.  55
1. Încheierea tranzacției conform Legii cu privire la mediere
1.1 .Identificați principiile medierii.
participarea benevolă la mediere;
             b) confidenţialitatea;
             c) libera alegere a mediatorului;
             d) egalitatea părţilor în proces;
             e) independenţa, neutralitatea şi imparţialitatea mediatorului;
             f) flexibilitatea procesului de mediere.
1.2. Schițați procedura de mediere în cauzele contravenționale.

1.3. Evaluaţi importanța aplicării instituției medierii în cauzele contravenționale. 

Cel mai  important  avantaj al  medierii îl reprezintă faptul că părţile pot sa-şi identifice şi să
adopte singure soluţiile cele mai apropiate de nevoile şi interesele lor, spre deosebire de
judecată şi arbitraj unde soluţia este impusă de un terţ
Rolul mediatorului este de ajuta părţile să găsească o soluţie convenabilă şi durabilă pentru problema lor
şi să ajungă la un consens, care să satisfacă toate părţile. Mediatorul acţionează imparţial şi neutru. El nu
poate să impună o soluţie, aceasta trebuie să apară în procesul negocierilor, însă este responsabil să
dezvolte cele mai eficiente tehnici de comunicare, să faciliteze discuţiile şi să construiască un acord între
părţi.
Medierea este o procedură voluntară , se desfăşoară într-o totală confidenţialitate şi se bazează pe
încrederea pe care părţile o acordă mediatorului.
Medierea se consideră una dintre cele mai eficiente soluţii pentru rezolvarea conflictelor şi contribuie la
armonizarea vieţii sociale.

2. Testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de      ebrietate
produsă de alcool sau de alte substanțe
2.1. Identificați persoanele cărora li se poate impune testarea alcoolscopică sau examenul
medical pentru constatarea stării de ebrietate produse de alcool sau de alte substanțe.
-Șoferii bănuiți de consum de alcool, droguri sau alte substanțe.
-Persoanele ce inclaca ordinea publica ce sunt banuite de consum de alcool sau substanțe
interzise.
-persoanelor implicate in accidente rutiere
Examinarea medicală
-persaonelor care în rezultatul testării alcooscopice s-a constatat o concentrație de alcool in
aerul expirat/ gradul avansat de alcoolemie.
-persoanelor banuite de comiterea infractiunilor sub consumul de alcool sau sub. Interzise.
-participanții la traffic care au fost implicați în accidente rutiere soldat cu traumatizarea sau
decesul persoanei.
-persoanele ce încalcă ordinea publica și sunt bănuite de consum de alcool sau sub. Interzise.
-persoanele ce nu sunt de accord cu rezultatul testării alcooscopice
-persoanele ce se adresează singure.

2.2. Specificați obligațiile persoanei abilitate cu dreptul de a efectua testarea alcoolscopică.

-Să verifice funcționalitatea etilotest
-Să informeze subiectul de faptul că urmează a fi testat.
-Să explice persoanei procedura ce urmează a fi efectuată
-Să respecte instrucțiunile privind etilotestul
-Să extragă pe hartie rezultatul.
-Să explice subiectului dreptul de a contesta
-Să conducă sub. In cazul in care concentratia de alcool este avansata la o instituție medical
abilitată pentru examinarea medical și pentru asistență narcologică.

2.3. Proiectați procedura de efectuare a examenului medical atunci când persoana testată
alcoolscopic nu este de acord cu procedura/rezultatul testării.
este în drept să-l conteste, prin examinarea medicală cu recoltarea obligatorie a probelor
biologice. În acest caz persoana testată este însoţită de angajatul Inspectoratului Naţional de
Patrulare la cea mai apropiată instituţie medicală abilitată, dar nu mai târziu de două ore după
testarea alcoolscopică. Refuzul subiectului de a fi condus la o instituţie medicală abilitată pentru
examinarea medicală cu recoltarea probelor biologice este considerat ca refuz de la dreptul de a
contesta rezultatul testării alcoolscopice şi serveşte drept temei pentru menţinerea acestuia în
vigoare.
TESTUL nr.  56
1. Prescripția răspunderii contravenționale
1.1. Descrieţi efectele juridice ale prescriptiei aplicării sancțiunii contravenționale.
Codul contravenţional, termenul general de prescripție de atragere la răspundere
contravențională este de un an,
 Termenul de prescripție curge de la data săvârşirii contravenției şi până la data rămânerii
definitive a hotărârii cu privire la cauza contravențională. În cazul săvârşirii unei noi contravenții
de către aceeași persoană, termenul de prescripție se calculează pentru fiecare contravenție
separate.

1.2. Specificați termenul general și cel special de prescripție a răspunderii

contravenționale.
Condorm art. 30 Termenul general de prescripţie a răspunderii contravenţionale este de un an.
) Termenul special de prescripţie pentru contravenţiile prevăzute la art.1551 şi art.179 este de 18 luni

1.3. Argumentați problema stabilirii momentului expirării termenului de prescripție.

Expirarea termenului de prescripție are ca efect încetarea procesului contravențional [articolul 441 alin.
(1) lit. b) din Cod]. Din acest motiv, claritatea reglementării momentului de la care termenul de
prescripție începe să curgă și la care se sfârșește prezintă o importanță crucială pentru deznodământul
procesului. 22. În prezenta cauză, autorii excepției consideră că reglementarea momentului în care
termenul de prescripție se sfârșește prezintă vicii de claritate. Pentru a vedea dacă susținerile autorilor
sunt justificate, Curtea va examina dacă întreaga procedură de soluționare a cauzelor contravenționale le
permite atât persoanelor învinuite de comiterea unei contravenții, cât și instanțelor judecătorești să
înțeleagă când devine definitivă o hotărâre cu privire la cauza contravenţională.

2. Constatarea faptei contravenționale

2.1. Identificați etapele fazei de constatare a faptei contravenționale.
-Sesizarea agentului constatator privind savarsirea unei fapte ilicite.
-Analiza informației cu privier la fapta
-Inceperea procedurii contravenționale
-Cercetarea propriu-zisă a cauzului
-Documentarea procesuală a rezultatelor.
-Încetarea procedurii contravenționale
-Emiterea deciziei privind aplicarea pedepsei contravenționale în ordinea stabilită de lege.
-Aducerea deciziei applicate la cunoștința persoanelor interesate.
-Punerea în executare a deciziei privind aplicarea sancțiunii contravenționale.
-Determinarea cauzelor și condițiilor ce au favorizat săvârșirea contravenției.
2.2. Proiectați categoriile de decizii intermediare emise de către agentul constatator în
baza cercetării informației inițiale.
2.3. Evaluați procedura de cercetare a cauzei contravenționale constatate și de emitere a
deciziei asupra cazului.
analiza şi administrarea probelor circumstanțele reale ale faptei co
- circumstanțe ce contribuie direct la soluționarea problemei privind prezența sau lipsa
componenței juridice a contravenţiei (obiectul,mise, care se pot constitui în patru blocuri:
latura obiectivă, subiectul, latura subiectivă); sau a importanţă pentru
- circumstanțe ce nu contribuie direct la constatarea prezenţei lipsei componenței
juridice a contravenției, însă au evaluarea corectă a tipului de sancțiune
contravențională și a severității pedepsei (de ex., constatarea formei de vinovăție);
- informația privind personalitatea făptuitorului;
- informația ce ține de constatarea cauzelor și a condițiilor fiecărei contravenții comise.
Cercetarea cazului și constatarea circumstanțelor reale ale faptei comise se realizează
prin diferite metode. Metoda de bază este audierea participanților la procedura
contravențională, la care poate fi invitată (citată) orice persoană ce deține informații
privind fapta contravențională comisă sau personalitatea autorului ei: partea vătămată,
martorii, specialistul, făptuitorul. În cazurile în care apare necesitatea unor cunoştinţe
speciale, persoana care efectuează cercetarea cazului contravențional poate să apeleze
la ajutorul expertului (art. 390 Cod contravențional). Prezentarea persoanelor citate în
fața organului (persoanei cu funcție de răspundere) este obligator.
Incetarea procedurii contravenționale sau, după caz, întocmirea cu privire la
contravenție. Agentul (persoana cu procesului-verbal funcție de răspundere) care
efectuează cercetarea cazului pe parcursul desfășurării acestei etape, în baza
rezultatelor analizei detaliate a informației suficiente cu privire la fapta antisocială
comisă și personalitatea făptuitorului, va finaliza cu emiterea unei decizii intermediare:
1) de a înceta (clasa) procedura contravențională; sau
2) de a întocmi un proces-verbal cu privire la contravenţie.
În cel mult 24 de ore de la data încheierii, procesul-verbal cu privire la contravenție se
înscrie într-un registru de evidență în ordinea întocmirii şi depunerii lui la autoritatea din
care face parte agentul constatator.

TESTUL nr.  57
1. Acțiunea legii contravenționale
1.1. Identificați regulile ce țin de stabilirea locului săvârșirii contravenției.
În conformitate cu principiul teritorialității locul săvarșirii contravenției este locul
săvârșirii acțiunii prejudiciabile, iar prin loc se înțelege locul ar fi trebuit să se desfățoare
acțiunea pe care persoana a omis să o efectueze indifferent de momentul survenirii
urmarilor.
-Contr. Săvârșită pe teritoriul RM este sancționată conform CC
-Contr. Săvârșită în afara RM este sancționată conform CC al statului respective, în
cazul in care fapta prejudiciabilă nu este sancționată in statul respective se sancționează
conform CC al RM. Exceptie fac reprezentantii diplomatici.
-Se sancționează conform CC contr. Săvarșite la bordul navelor sau aeronavelor
inafara spatiului aerian sau acvatic al RM daca prevederile internaționale nu dispun
altfel.
1.2. Generalizați prevederile ce țin de acțiunea legii contravenționale în spațiu și asupra
persoanei.
În conformitate cu Codul Contravențional contravenţia săvîrşită pe teritoriul
Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu codul Contravențional.
Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetăţean al ei
sau de un apatrid care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în
conformitate cu prezentul cod dacă fapta este prevăzută şi de legea ţării în care a fost
săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea ţară.
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor
străine sau alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte sau în conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad
sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul cărora este
înlăturată răspunderea contravenţională.
Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii
Moldova se consideră săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova.

1.3. Proiectați efectele juridice ale excepțiilor de retroactivitate și ultraactivitatea legii

contraventionale.
 Ultraactivitatea legii noi. Daca reglementarea subsecventa prevede o sanctiune mai grava, contraventia savarsita in
timp ce se afla in vigoare reglementarea anteriora, se sanctioneaza potrivit aceleia.
Retroactivitatea legii noi. In situatia in care prin actul normativ nou, fapta isi pastreaza calificarea de contraventie, dar
sanctiunea prevazuta in reglementarea subsecventa este mai usoara, se va aplica aceasta in cazul in care nu s-a
aplicat sanctiunea sub imperiul actului normativ anterior, ori daca s-a aplicat o sanctiune mai mare decat cea
prevazuta in actul normativ mai recent, executarea se va opri la limita maxima a sanctiunii celei mai blande.

2. Actele procesual-contraventionale întocmite la constatarea contravenției

2.1. Definiți noțiunea de act procesual.
Actele prin intermediul cărora sunt realizate activităţi din cadrul procesului
contravențional se numesc acte procesuale.
Actele procesuale sunt definite, în literatura de specialitate, ca manifestări de voinţă prin
care organele judiciare, subiecţii procesuali principali şi părţile din proces dispun, în
limitele drepturilor pe care le au, cu privire la desfăşurarea procesului penal (4). În acest
sens, sunt acte procesuale: punerea în mişcare a acţiunii penale, luarea măsurilor
preventive, trimiterea în judecată, hotărârea prin care se soluţionează cauza

2.2. Proiectați un proces-verbal cu privire la contravenție reieșind din prevederile art.443

din Codul contravențional al Republicii Moldova.
Procesul-verbal cu privire la contravenţie va cuprinde:
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul încheierii;
b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe
care o reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul, ocupaţia persoanei în a cărei privință a fost
pornit procesul contravențional, datele din buletinul ei de identitate sau, după caz, din
alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul persoanei juridice, denumirea,
sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul şi timpul săvîrşirii ei, circumstanţele cauzei care
au importanţă pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, evaluarea
eventualelor pagube cauzate de contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile
calificative ale elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional şi a victimei a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387;
g) obiecţiile şi probele pe care persoana în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional le aduce în apărarea sa, precum şi obiecţiile şi probele victimei;
h) informații despre instituția bancară şi despre modul de plată a amenzii.

2.3. Evaluați modurile de comunicare a procesului-verbal cu privire la contravenție

contravenientului.
1. Prin înmânarea acestuia contravenientului de către agentul constatator. Această
modalitate de comunicare se va aplica în situaţiile în care agentul constatator este
competent să aplice și sancțiunea contravenţională, iar contravenientul este prezent şi
semnează procesul verbal. De asemenea, această modalitate de comunicare poate viza
şi partea vătămată sau proprietarul bunurilor confiscate, în măsura în care aceste
persoane sunt prezente la întocmirea procesului-verbal. De regulă, această modalitate
de comunicare se aplică în situaţiile în care procesul-verbal este întocmit pe loc, în
momentul constatării faptei, dar nu este exclus ca procesul-verbal să fie întocmit ulterior,
la sediul agentului constatator, prezenţa contravenientului. Practic, la această modalitate
de comunicare a procesului-verbal, contravenientul semnează de două ori: prima
semnătură, cea de pe procesul-verbal, are semnificația că procesul-verbal a fost
întocmit în prezenţa sa și că i s-a adus la cunoștință conținutul acestuia, iar a doua,
cea de pe dovada de comunicare, atestă faptul că i s-a înmânat un exemplar al
procesului-verbal.
2. Prin comunicarea procesului-verbal prin poştă cu aviz de primire Această modalitate
de comunicare se aplică în mai multe situații: în situaţia în care agentul constatator nu
este competent să aplice sancţiunea; în ipoteza în care, deşi agentul constatator
întocmeşte procesul-verbal şi aplică sancţiunea în prezenţa contravenientului, acesta
refuză sau nu poate să semneze;în situaţia în care, deşi agentul constatator este
competent să aplice.
3. Prin afişarea procesului-verbal (şi, după caz, a înştiinţării deplată) la domiciliul sau la
sediul contravenientului Legea contravenţională reglementează această modalitate de
comunicare, deoarece unii contravenienţi cu rea-credinţă ar putea să refuze să
semneze avizul de primire, pentru a obține prescripția executării sancţiunii
contravenţionale. Afişarea procesului-verbal trebuie făcută la domiciliul sau sediul
contravenientului. Această dispoziție legală trebuie interpretată în sensul că procesu
verbal va trebui afişat într-un loc în care contravenientul să poată să ia efectiv cunoştinţă
de conținutul acestuia.Considerăm că această modalitate de comunicare a procesului-
verbal ar trebui să fie evitată pe cât e posibil, datorită dezavantajelor de
natură practică, pe care le presupune. Astfel, este posibil, mai ales în imobile în care
locuiesc sau îşi desfăşoară activitatea mai multe persoane, ca procesul-verbal afişat să
 fie luat de o altă persoană, iar contravenientul, partea vătămată sau persoana căreia îi
aparțin bunurile confiscate să nu cunoască despre acest fapt.

TESTUL nr.  58
1. Tentativă de contravenție
1.1. Definiți noțiunea de tentativă de contravenție.
Se consideră tentativa de contravenție acțiunea sau inacțiunea intenționată, îndreptată nemijlocit
spresăvârșirea unei contravenții care, din cauze independente de voința făptuitorului, nu și-
aprodus efectul. Prin alte cuvinte aceasta reprezintă un început de executare a acțiunii îndreptate
nemijlocit împotriva valorii sociale ocrotite de dreptul contravențional.

1.2. Caracterizați tipurile tentativei de contravenție.

Se disting 2 tipuri de tentative a contravenției:
Tentativa consumată, are loc atunci când făptuitorul a comis toate acțiunile pe care le considera
necesare p/u a săvârși contravenția, însă rezultatul n-a survervenit din cauze independente de
voința lui.
Tentativa neconsumată are loc atunci când făptuitorul n-a comis toate acțiunile/inacțiunile pe
care le considera necesare pentru obținerea rezultatului contravențional dorit.

1.3. Evaluați necesitatea tragerii la răspundere contravențională a subiecților pentru

tentativă de contravenție.
Tragerea la răspundere contravențională a subiecților pentru tentativa de contravenție este
necesară datorită faptului că fapta (acțiunea/inacțiunea) este săvârșită cu vinovăție, iar efectele
prejudiciabile ce nu au avut loc din cauze independente de voința fîptuitorului care înlătură
producerea rezultatului, atententeză direct la un cadru omogen de valori și relații sociale protejate
de legea contravențională. De asemenea tragerea la răspundere a făptuitorului în caz de tentativă
determină corectarea conduitei sociale ce nu corespunde celei acceptate de societate, iar în
rezultat se prezumă prevenirea viitoarelor contravenții

2. Procedura simplificată de constatare și examinare a contravenției

2.1. Identificați condițiile ce fac posibilă aplicarea procedurii simplificate de constatare și
examinare a contravenției.

 contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului

constatator și nu necesită acumulare de probe;
 persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru
demonstrarea vinovăţiei, şi recunoaşte săvârşirea contravenţiei;
 examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului constatator;
 contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor.

2.2. Descrieți procedura de întocmire a deciziei privind examinarea contraventiei în temeiul

constatării personale a agentului constatator.

Decizia privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului

constatator este un document executoriu, care va include:

data (ziua, luna, anul), ora şi locul întocmirii deciziei;

 calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o

reprezintă;
 numele, prenumele, domiciliul şi/sau reşedinţa, datele din buletinul de identitate al
agentului constator sau, după caz, din alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în
cazul persoanei juridice – denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care
o reprezintă;
 fapta contravenţională, locul, timpul și circumstanţele cauzei care au importanţă pentru
stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, identitatea victimei, evaluarea eventualelor
pagube cauzate de contravenţie;
 încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative ale
elementelor constitutive ale contravenţiei;
 aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum și a reprezentantului legal al minorului
a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art. 384 şi 387 din cod, precum și a
consecințelor examinării contravenției în procedură simplificată;
 declarația contravenientului despre recunoaşterea săvârşirii contravenţiei și acceptarea
constatărilor agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea vinovăţiei
contravenientului.

2.3. Evaluați modul și termenele de contestare a deciziilor privind examinarea

contraventiei în temeiul constatării personale a agentului constatator.

Deciziile privind examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale a agentului

constatator pot fi contestate cu recurs în termen de 15 zile din data aplicării sancțiunii, în
instanța de fond conform competenței teritoriale. Aceasta poate fi contestată de către
contravenient, victimă, procuror sau de către conducătorii autorităților din care fac parte
agenții constatatori. Temeiurile contestării pot fi următoarele: nu au fost respectate
dispoziţiile privind competenţa materială; contravenientul a fost sancționat pentru o faptă
care nu este prevăzută de partea specială a cărţii a doua; s-au aplicat sancțiuni în alte
limite decât cele prevăzute de partea specială a cărţii a doua.

Recursul declarat se examinează de către un judecător conform capitolului VIII din titlul
II cartea a doua. Instanța de recurs poate respinge recursul și menține decizia agentului
constatator dacă este tardiv, inadmisibil sau nefondat. Recursul poate fi admis cu
anularea deciziei agentului constatator prin dispunerea achitării persoanei sau încetării
procesului contravențional sau prin rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotărâri,
fără a înrăutăți situația contravenientului. Neprezentarea părților în ședințele de
examinare a recursului nu împiedică examinarea acestuia și desfășurarea ședinței, în
cazul în care la dosar este dovada citării fiecărei părţi.

TESTUL nr.  59
1. Examinarea contestației împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei
contravenționale
1.1. Identificați cazurile în care cauzele contravenționale sunt examinate în instanța de
judecată.
Instanţa judecă;
1) toate cazurile cu privire la contravenţii, cu excepţia celor atribuite de prezentul cod
competenţei unor alte organe, precum şi: a) cauzele contravenţionale în privința
minorilor;320, 336;
b) cauzele contravenţionale prevăzute la art. 61, 63-66, 316-318
b)cauzele contravenţionale, în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de
constrângere, prevăzute la art. 432 lit. a) şi e);
c) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea
unei sancţiuni dintre cele care urmează:
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; privarea de dreptul de a deține
anumite funcţii; privarea de dreptul special;
- munca neremunerată în folosul comunităţii; arestul contravenţional;
d) cauzele contravenţionale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea
unei măsuri de siguranță dintre cele care urmează: expulzarea; demolarea construcției
neautorizate şi defrişarea arborilor și arbuştilor; confiscarea specială; ridicarea
provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
2) contestațiile împotriva deciziilor autorităților competente să soluţioneze cauzele
contravenţionale, procurorului.

1.2. Stabiliți efectele absenței agentului constatator de la ședința de examinare a cauzei

contravenționale.
Persoana indicată mai sus nu poate participa la desfăşurarea procesului contravențional
în calitate de agent constatator, dacă:
a) există cel puțin una dintre circumstanțele indicate la art. 33 Cod de procedură penală,
care se aplică în modul corespunzător;
b) se află în situație de conflict de interese. Faptul că agentul constatator a constatat
contravenţia sau a soluționat, în limitele competenței sale, cauza contravențională, ori a
participat anterior în calitate de agent constatator în fața instanţei de judecată pe cauza
respectivă nu constituie un impediment pentru participarea lui ulterioară la judecarea
aceleiaşi cauze contravenționale. În cazul în care există motivele prevăzute la alin. (3),
agentul constatator este obligat să facă declarație de abținere.Pentru aceleaşi motive,
agentul constatator poate fi recuzat şi de către participanții la procesul contravențional în
cauza respectivă, învestiți cu asemenea drept prin prezentul cod.
Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare:
a) depuse în privința agentului constatator are loc în termen de 2 zile lucrătoare de către
conducătorul autorității publice, în cadrul căreia activează acesta sau, în cazul în care
declarația de abținere sau cererea de recuzare este depusă la etapa examinării cauzei
în instanţa judecătorească, de către instanța judecătorească competentă să examineze
cauza contravențională;
b) depuse în privința conducătorului autorității competente să soluționeze cauza
contravențională are loc în termen de 10 zile lucrătoare de către instanța de judecată, în
a cărei rază teritorială activează autoritatea respectivă. Decizia sau hotărârea asupra
abținerii ori a recuzării nu este susceptibilă de a fi atacată. Decizia agentului constatator
în cauza contravențională emisă cu încălcarea prevederilor alin. (3) este pasibilă de a fi
atacată în instanţa de judecată.

1.3. Proiectați procedura de examinare a contestației împotriva deciziei agentului

constatator asupra cauzei contravenționale.
din conţinutul articolului 395 alin. (2) al Codului Contravenţional, contestaţia împotriva deciziei agentului
constatator sau a comisiei administrative, împotriva ordonanţei procurorului, urmează să fie examinată
conform procedurii prevăzute în Capitolul VII din Codul Contravenţional al Republicii Moldova, care
reglementează procedura judecării cauzei contravenţionale în instanţă. Astfel, se atenţionează asupra
faptului că, contestaţia împotriva procesului-verbal cu privire la contravenţie, reglementat de art. 448
Cod Contravenţional, nu poate fi examinată, ca proceduri separate, mai întâi asupra faptei
contravenţionale şi, ulterior, asupra sancţiunii contravenţionale, mod în care procedează unele instanţe
de judecată, acestea se examinează într-o procedură unică, de către instanţele de judecată.

2. Dreptul contravențional – știință și disciplină didactică

2.1. Definiți noțiunile de drept contravențional ca știință și ca disciplină didactică.
Dreptul contravenţional poate fi definit ca un ansamblu de norme juridice de drept public, carereglem
entează relaţiile sociale cu privire
la contravenţia şi contravenţionalitatea, care au drept scop protecţia juridică a unor valori sociale
stabilite de legislaţia contravenţională.

2.2. Descrieți obiectul și metodele de studiu ale dreptului contravențional ca știință și ca

disciplină didactică.
Obiectul de reglementare al dreptului contravențional este format din grupul relațiilor
sociale, ce apar în contextul soluționării cauzelor contravenționale, precum şi relațiile
sociale cu privire la prevenirea săvârşirii de noi contravenții. Respectiv, deducem două
grupuri de relații sociale:
1. Care apar în contextul soluționării cauzelor contravenţionale şi include etapele ce
trebuie parcurse de organele abilitate ale statului în acest sens: relațiile sociale
contravenţionale; cu privire la
relațiile sociale privind examinarea cauzelor contravenţionale;
- relațiile sociale în legătură cu adoptarea unor decizii în cause contravenţionale;
constatarea faptelor
- relațiile sociale apărute în legătură cu contestarea deciziei contravenţionale;
- relațiile sociale în privința executării deciziilor pe cause contravenţionale.
2. Care se referă la prevenirea săvârşirii de noi contravenții și include un șir de
instrumente utilizate de autoritățile statului: relațiile sociale cu privire la informarea
publică (prin elaborarea, difuzarea de materiale, ghiduri și plasarea informațiilor pe
paginile oficiale ale instituțiilor);
-relațiile sociale cu privire la instruire (organizarea cursurilor, a seminarelor de instruire);
relațiile sociale privind îndrumarea socială (prin publicarea celor mai des întâlnite speţe,
alături de soluțiile de îndrumare valabile în aceste cazuri, exercitarea de către
funcționari a rolului de îndrumător in cadrul controalelor efectuate).

Metoda Constrângerea, ca metodă de reglementare, poate fi divizată în patru grupe de măsuri care, în
general, corespund sarcinilor de bază ale organelor de drept în combaterea contravenţionalităţii
(prevenirea contravenţiilor; curmarea (reprimarea) faptelor contravenţionale; stabilirea vinovăţiei
persoanelor care au comis fapte contravenţionale şi aplicarea faţă de acestea a sancţiunilor
contravenţionale): – măsuri de prevenire; – măsuri de curmare (reprimare); – măsuri de asigurare a
procedurii contravenţionale; – sancţiunile contravenţionale.
2.3. Evaluați locul și rolul dreptului contravențional în sistemul științelor socioumanistice.

TESTUL nr.  60
1. Amenda
1.1. Definiți noțiunea de amendă potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova.
Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de
prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală
cu 50 lei.

1.3. Evaluați posibilitatea înlocuirii amenzii cu sancțiuni alternative.

Daca persoana juridică nu achita amenda aceasta poate fi inlocuita cu privarea de dreptul de a
desfasura o anumita activitate pe un termen de la 6 luni la un an.
O ora de muncă pentru o unitate convențională - Munca neremunerată în folosul comunităţii
este o pedeapsă, stabilită de instanţa de judecată  pentru persoana care a săvîrşit o infracţiune şi
constă în antrenarea condamnatului la muncă gratuită socialmente utilă, în afara serviciului de
bază sau orelor de studii, fără a-i cauza suferinţe fizice sau a-i leza demnitatea.
2. Procedura de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată
 2.1. Descrieți ordinea examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești.

2.2. Stabiliți conținutul procesului-verbal al ședinței de examinare a cauzei

contravenționale și regulile de întocmire a acestuia. ???
Mijloacele de probă care pot fi folosite în procesul contravenţional sunt enumerate în
Codul contravențional, art. 425 alin. (2) Cap. IV intitulat ,,Probele", şi sunt următoarele:
procesul-verbal cu privire la contravenţie;
procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi documentelor;
procesul-verbal de percheziție;
procesul-verbal privind cercetarea la fața locului;
corpurile delicte;
obiectele şi documentele ridicate;
constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale;
procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul
cod, explicațiile persoanei, în a cărei privinţă a fost pornit proces contravențional;
declaraţiile victimei;
declarațiile martorilor;
înscrisurile;
înregistrările audio sau video;
fotografiile;
raportul de expertiză.
Această enumerare este exhaustivă, prin urmare, nu se admite aducerea vreunei alte
probe la cunoştinţa organului judiciar.

2.3. Proiectați conținutul hotărârii judecătorești cu privire la cauza

contravențională.
Conținutul trebuie relevat concis și clar, concluziilefiindlaconice și coerente, astfel încât conținutul
hotărârii judecătorești contravenționale să fie expus într-o consecutivitate logică si buna înțelegere, lipsit
de ambiguități si de contradicții. Obligația instanței de judecată de a-si motiva hotărârea
pronunțatănutrebuie înțeleasa ca necesitând un răspuns detaliat la fiecare argument înaintat în sprijinul
unui interes procesual, ci de a se pronunța, în mod separat, asupramotivelor de fapt și de drept invocate
de părțile procesului contravențional și, în consecință, să domine un echilibru judicios intre temeiurile de
fapt și dedrept care au dus la soluția adoptată.

TESTUL nr.  60
1. Amenda
1.1. Definiți noțiunea de amendă potrivit Codului contravențional al Republicii Moldova.
 Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.
1.2. Generalizați prevederile ce țin de cuantumul amenzilor contravenționale.
Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu funcţie
de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
 (2 ) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întîi
1

a prezentului cod, după caz:

a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;
b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar
nu mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este
prevăzut expres de norma materială din partea specială a cărţii întîi.

a. Evaluați posibilitatea înlocuirii amenzii cu sancțiuni alternative.

 Privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii
(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei fizice
de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate
poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în
care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
Aplicarea punctelor de penalizare.
În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din capitolele XII şi XIII ale cărţii
întîi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea contravenţiei, odată cu aplicarea
sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de penalizare ca sancţiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenţiei pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărîre judecătorească, de
dreptul de a conduce vehicule.
iMunca neremunerată în folosul comunităţi
(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în
afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice
locale.
(2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în
2–4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul muncii, nu este antrenat în
activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia, sancţiunea poate fi executată
pînă la 8 ore pe zi.
Arestul contravenţional
(1) Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de
libertate pe un termen stabilit prin hotărîre judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de
Codul de executare.
(2) Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în
pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.
(3) Arestul contravenţional poate fi aplicat şi în cazul neexecutării intenţionate a unei alte sancţiuni
contravenţionale.
(4) Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau al
cumulului de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune
arestul contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30
de zile.
Privarea persoanei juridice de dreptul
                       de a desfăşura o anumită activitate
(1) Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în stabilirea interdicţiei
de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a primi subvenţii,
înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi.

2. Procedura de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată

2.1. Descrieți ordinea examinării probelor în cadrul cercetării judecătorești.
În cadrul cercetării judecătoreşti se cercetează mai întîi probele prezentate de partea acuzării.
(2) La cererea părţilor sau a altor participanţi la proces, instanţa poate modifica ordinea de cercetare a
probelor dacă este necesar pentru buna desfăşurare a cercetării judecătoreşti. Făptuitorul poate cere să
fie audiat la începutul cercetării probelor sau la orice etapă a cercetării judecătoreşti.
(3) După cercetarea tuturor probelor din dosar şi a celor prezentate la judecarea cauzei, instanţa
soluţionează cererile şi demersurile formulate şi dispune efectuarea, după caz, a unor acţiuni
procesuale suplimentare.
2.2. Stabiliți conținutul procesului-verbal al ședinței de examinare a cauzei contravenționale și regulile
de întocmire a acestuia.
Procesul-verbal al şedinţei de judecare a cauzei contravenţionale va include:
a) denumirea instanţei judecătoreşti;
b) data (ziua, luna, anul), ora şi locul şedinţei de judecată;
c) numele şi prenumele judecătorului şi ale grefierului;
d) numele şi prenumele părţilor, calitatea lor procesuală;
e) menţiunea îndeplinirii procedurii de citare;
f) fapta contravenţională asupra căreia a fost încheiat procesul-verbal, încadrarea juridică a faptei;
g) cererile, demersurile şi concluziile formulate de participanţii la şedinţă, măsurile luate;
h) probele cercetate în şedinţă;
i) retragerea instanţei în camera de deliberare;
j) menţiunea privind pronunţarea hotărîrii;
k) date despre înregistrarea audio a şedinţei de judecată şi echipamentul folosit;
l) enumerarea acţiunilor procesuale exercitate în condiţiile prezentului cod, cu indicarea datei (ziua, luna,
anul) şi orei efectuării;
m) data (ziua, luna, anul) întocmirii definitive a procesului-verbal.
(21) În cazul divergenţelor între conţinutul procesului-verbal şi înregistrarea audio, prevalează înregistrarea
audio.
(3) Depoziţiile părţilor şi ale martorilor se citesc şi se semnează de aceştia.
(4) Procesul-verbal se încheie în decursul a 24 de ore de la închiderea şedinţei de judecare a cauzei
contravenţionale şi se semnează de preşedintele şedinţei şi de grefier.

2.3. Proiectați conținutul hotărârii judecătorești cu privire la cauza

contravențională.
Hotărîrea judecătorească trebuie să fie legală, întemeiată şi motivată.
(2) Hotărîrea judecătorească constă din parte introductivă, parte descriptivă şi dispozitiv.
(3) Partea introductivă cuprinde:
a) data şi locul emiterii hotărîrii;
b) denumirea instanţei judecătoreşti;
c) numele şi prenumele judecătorului, ale grefierului şi ale părţilor, menţiunea despre participarea părţilor la
şedinţe;
d) datele privitoare la persoana contravenientului (numele, prenumele, data şi locul naşterii, adresa);
e) norma contravenţională în al cărei temei a fost pornit procesul contravenţional.
(4) Partea descriptivă cuprinde:
a) circumstanţele constatate în judecarea cauzei;
b) probele pe care se întemeiază concluzia şi motivele de respingere a probelor;
c) norma contravenţională pe care se întemeiază soluţionarea cauzei.
(5) Dispozitivul cuprinde:
a) soluţia privind încetarea procesului contravenţional; sau
b) soluţia cu privire la vinovăţia persoanei de săvîrşirea contravenţiei imputate şi, după caz, la stabilirea
sancţiunii contravenţionale, la aplicarea măsurii de siguranţă sau la înlăturarea executării sancţiunii.
(6) Pe lîngă cele menţionate la alin.(5), dispozitivul va cuprinde, după caz, soluţia referitor la:
a) corpurile delicte;
b) modul şi termenul de atac al hotărîrii judecătoreşti;
c) alte chestiuni privind justa soluţionare a cauzei contravenţionale
TEST 61
 1. Contravenții ce afectează activitatea autorităților publice
1.1 Particularitățile contravențiilor ce afectează activitatea autorităților publice:
2 Abuzul de putere sau abuzul de serviciu
Folosirea intenţionată a situaţiei de serviciu într-un mod care contravine intereselor publice sau drepturilor
şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice şi juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele
constitutive ale infracţiunii,
Neasigurarea persoanelor cu dizabilităţi auditive cu un  interpret mimico-gestual de către autorităţile
publice
Neasigurarea comunicării între autorităţi şi persoanele cu dizabilităţi auditive, după necesitate, cu serviciile
acordate de către un interpret mimico-gestual
3  Excesul de putere sau depăşirea atribuţiilor de serviciu
Săvîrşirea unei acţiuni care depăşeşte în mod vădit limitele drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege şi
care contravine intereselor publice sau drepturilor şi intereselor ocrotite de lege ale persoanelor fizice
sau juridice, dacă fapta nu întruneşte elementele constitutive ale infracţiunii,
4. Protecţionismul, adică sprijinul la soluţionarea problemelor persoanelor fizice sau juridice neprevăzut
de actele normative, indiferent de motive, care nu conţine elemente de infracţiune, acordat în
exerciţiul funcţiunii de către persoana care activează în cadrul unei autorităţi publice, instituţii
publice, întreprinderi de stat sau municipale ori în cadrul unei societăţi comerciale cu capital
majoritar de stat,
5. Nesoluționarea conflictului de interese în conformitate cu prevederile Legii privind declararea averii și
intereselor personale
6. Încălcarea regimului juridic al restricţiilor şi limitărilor în legătură cu încetarea mandatului, a raporturilor
de muncă sau de serviciu şi migrarea în sectorul privat al agenţilor publici
7. Tăinuirea unui act de corupţie ori a unui act conex acestuia sau neluarea măsurilor de rigoare
1.2 Elementele constitutive ale contravențiilor ce afectează activitatea autorităților publice:
Obiect/latura obiectiva
Subiect/latura subiectiva
1.3 Necesitatea stabilirii motivului și scopului special în cadrul calificării faptelor subiecților speciali:
Motivul reprezintă acea forţă activă ,imboldul, stimulul, care călăuzeşte persoana spre atingerea scopului
realizat(dorit). Motivul este un fenomen reflectat în conştiinţa omului ,care îl îndeamnă să săvîrşească
contr şi îi dirijează voinţa în momentul săvîrşirii ei.
Scopul este reprezentarea contravinientului a consecinţelor dorite spre a căror realizare acesta tinde.
 Scopul caracterizează gîndirea, raţiunea şi el nu trebuie confundat cu urmările. Scopurile pot fi
diverse în funcţie de conţinutul lor concret.

 Ele pot fi aspecte obligatorii ale componenţei de contr.

 Ele pot fi semne calificative ale formelor agravante ale contr.
 3)Ele pot fi circumstanţe agravante sau atenuante generale.

2. Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de judecată

2.1 Cazurile în care se aplică procedura scrisă de examinare a cauzei contravenționale în instanța de
judecată:
Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată se aplică tuturor cauzelor
contravenţionale a căror sancţiune prevede mărimea amenzii nu mai mare de 300 de unităţi
convenţionale.
(2) Procedura scrisă de examinare a cauzei contravenţionale în instanţa de judecată nu se aplică cauzelor
contravenţionale a căror sancţiune prevede privarea de anumite drepturi.

2.2 Efectele refuzului părților de aplicare a procedurii scrise de examinare a cauzei contravenționale:
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa părţilor şi fără
dezbateri orale.
(2) În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată, judecătorul
transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la contravenţie, a probelor şi
a înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită părţilor de a se expune asupra
aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, stabilind un termen de 10 zile.
(3) În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus asupra aplicării
procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va pronunţa o încheiere
motivată cu privire la examinarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă.
(4) În cazul în care părţile, în termenul prevăzut la alin.(2), refuză aplicarea procedurii scrise şi solicită
examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată poate dispune citarea
părţilor dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite solicitarea uneia dintre părţi de a
examina cauza contravenţională în şedinţă publică, iar examinarea cauzei contravenţionale se va
desfăşura în conformitate cu prevederile capitolului VII din cartea a doua a prezentului cod.
(5) Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării procedurii scrise şi
solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în care consideră că, ţinînd
cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice. Încheierea de respingere se contestă
odată cu fondul.
(6) Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în procedură scrisă,
instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul, dispune examinarea
cauzei în ordine generală.
2.3 Specificul soluționării cauzei contravenționale în procedură scrisă:
 Soluţionarea cauzei contravenţionale în procedură scrisă se desfăşoară în termenul şi în condiţiile prevăzute
la art.454.
(2) Hotărîrea judecătorească în procedură scrisă se emite în condiţiile art.462.
(3) Hotărîrea judecătorească emisă se publică pe pagina web a instanţei judecătoreşti şi se comunică părţilor
cauzei contravenţionale, inclusiv prin intermediul Programului integrat de gestionare a dosarelor.
(4) Hotărîrea judecătorească examinată în procedură scrisă se contestă cu recurs care se examinează în
condiţiile prezentului cod.
(5) Instanţa de recurs examinează recursul în procedură scrisă sau cu citarea participanţilor la proces,
prevederile prezentului articol fiind aplicabile corespunzător.

TESTUL nr.  62
1. Recursul – cale ordinară de atac
1.1. Identificați subiecții ce pot ataca cu recurs hotărârea judecătorească contravențională.
2. Hotărîrea judecătorească contravenţională poate fi atacată cu recurs de către contravenient, agentul
constatator, victimă, procuror, după caz.
3. (2) Recursul poate fi declarat în numele părţilor şi de către apărător, iar în numele contravenientului
arestat, şi de către soț/soție
b. Descrieți temeiurile în baza cărora poate fi declarat recursul.
4. nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa după materie sau după calitatea persoanei;
5. b) şedinţa de judecată nu a fost publică;
6. c) cauza a fost judecată fără citarea legală a unei părţi sau care, legal citată, s-a aflat în imposibilitatea
de a se prezenta sau de a înştiinţa instanţa despre imposibilitate;
7. d) hotărîrea atacată nu cuprinde motivele pe care se întemeiază soluţia ori motivarea soluţiei
contrazice dispozitivul hotărîrii sau acesta este expus neclar, sau dispozitivul hotărîrii redactate nu
corespunde dispozitivului pronunţat după deliberare;
8. e) nu au fost întrunite elementele constitutive ale contravenţiei sau instanţa a pronunţat o hotărîre de
sancţionare pentru o altă faptă decît cea imputată contravenientului, cu excepţia cazurilor de
reîncadrare juridică a acţiunilor lui în temeiul unei legi mai blînde;
9. f) contravenientul a fost sancţionat pentru o faptă neprevăzută de prezentul cod;
10. g) s-au aplicat sancţiuni în alte limite decît cele prevăzute de lege sau nu corespund faptei săvîrşite
sau persoanei contravenientului;
11. h) contravenientul a fost supus anterior răspunderii contravenţionale pentru această faptă sau există o
cauză de înlăturare a răspunderii contravenţionale, sau aplicarea sancţiunii a fost înlăturată de o nouă
lege ori anulată de un act de amnistie, sau a intervenit decesul contravenientului ori împăcarea părţilor
în cazul prevăzut de lege;
12. i) faptei săvîrşite i s-a dat o încadrare juridică greşită;
13. j) a intervenit o lege mai favorabilă contravenientului;
14. k) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicate;
15. l) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre în o altă cauză, a constatat o încălcare la nivel
naţional a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în cauza respectivă.

1.3. Formulați efectele declarării recursului.

Recursul împotriva hotărîrii judecătoreşti contravenţionale suspendă executarea ei, cu excepţia sancţiunii
arestului contravenţional.
(2) Instanţa de recurs judecă recursul cu privire la persoana la care se referă declaraţia de recurs şi numai în
raport cu calitatea ei în proces.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul în limitele temeiurilor pentru recurs, avînd dreptul, în afara
temeiurilor invocate şi cererilor formulate de recurent, să examineze şi alte temeiuri fără a agrava
situaţia contravenientului.
(4) Soluţionînd cauza, instanţa de recurs nu poate crea o situaţie mai gravă persoanei în a cărei favoare a
fost declarat recursul.
(5) Prin extindere, instanţa de recurs este în drept să judece recursul şi cu privire la persoanele care nu au
declarat recurs sau la care acesta nu se referă, avînd dreptul de a hotărî şi în privinţa lor, fără a le crea
o situaţie mai grav

2. Arestul contravențional
2.1. Definiți noțiunea de arest contravențional.
Arestul contravenţional este o sancţiune contravenţională excepţională care constă în privarea de libertate
pe un termen stabilit prin hotărîre judecătorească şi care se execută în condiţiile prevăzute de Codul
de executare.
2.2. Comparați arestul contravențional și reținerea contravențională.
Durata arestului contravenţional este de la 3 la 15 zile. În cazul concursului de contravenţii sau al cumulului
de hotărîri de sancţionare, pentru care, conform legii, se prevede în calitate de sancţiune arestul
contravenţional, instanţa de judecată poate aplica această sancţiune pe un termen de pînă la 30 de zile.
(5) Durata reţinerii contravenţionale se include în durata arestului contravenţional.

2.3. Evaluați prevederile ce țin de durata arestului contravențional și lista persoanelor exceptate de la
aplicarea acestuia.
(2) Arestul contravenţional se aplică, de regulă, pentru săvîrşirea unei fapte care ameninţă sau pune în
pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei.
Arestul contravenţional nu poate fi aplicat, dacă acesta ar amenința sau ar pune în pericol real sănătatea
ori integritatea corporală a contravenientului, persoanelor cu dizabilităţi severe şi accentuate,
militarilor în termen, militarilor şi angajaţilor cu statut special ai Ministerului Afacerilor Interne,
angajaţi în bază de contract, minorilor, femeilor gravide, femeilor care au copii cu vîrsta de pînă la 8
ani, persoanei care este unicul întreţinător al copilului cu vîrsta de pînă la 16 ani şi nici persoanelor
care au împlinit vîrsta generală de pensionare. Pentru săvârșirea contravenției prevăzute la art.
781 poate fi aplicat arestul contravențional persoanelor care au împlinit vârsta generală de
pensionare, cu condiția că nu există impedimente justificate legate de starea lor de sănătate.

TESTUL nr.  63
1. Privarea de un drept special – sancțiune contravențională complementară
1.1. Identificați formele de privare de un drept special.

Există două forme de privare de dreptul special: dreptul de a conduce vehicule și dreptul de deținere sau
port și folosire a armei. La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de
dreptul de deţinere sau port şi folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit
de Guvern
Guvern 1.2. Reiterați subiecții exceptați de la aplicarea sancțiunii de privare de un drept special.
Privarea de dreptul de a conduce vehicule nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care foloseşte
vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus atribuindu-i cu bună
 ştiință un număr de înmatriculare fals ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de alcool sau de
alte substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei stări, ori a părăsit
locul accidentului rutier la care a fost participant.

1.3. Proiectați procedura de aplicare a sancțiunii de privare de un drept special.

poate fi aplicată doar de către instanța de judecată, respectiv, aici se exclude aplicarea ei pe cale
extrajudiciară, modalitate utilizată frecvent în pedepsirea contravenientului. Există două forme de
privare de dreptul special: dreptul de a conduce vehicule și dreptul de deținere sau port și folosire a
armei. La expirarea termenului de privare de dreptul de a conduce vehicule sau de dreptul de
deţinere sau port şi folosire a armei, persoana este repusă în acest drept în modul stabilit de Guvern
2. Percheziția în dreptul contravențional
2.1. Definiți noțiunea de percheziție și identificați formele acesteia.
Cercetare făcută de către organele de urmărire penală sau de procuror asupra unei persoane ori la
domiciliul acesteia, pentru strângerea probelor privitoare la o contraventie sau pentru descoperirea
contravinient. Corporala/ la domiciliu.( ridicarea obiectelor şi documentelor)
2.2. Descrieți temeiurile pentru efectuarea percheziţiei.
dacă din probele acumulate sau din materialele de investigaţie operativă rezultă o presupunere rezonabilă
că într-o anumită încăpere, la domiciliu ori în alt loc sau la o anumită persoană se pot afla
instrumente ce au servit la săvîrşirea contravenţiei, obiecte sau alte valori dobîndite din
contravenţie, precum şi obiecte sau documente care pot avea importanţă pentru cauză.
2.3. Evaluați procedura de efectuare a percheziției și de întocmire a procesuluiverbal cu privire la
percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor, la cercetarea la faţa locului.
(2) Percheziţia se efectuează în baza unei hotărîri motivate a organului de constatare a contravenţiilor şi
numai cu autorizația judecătorului de instrucție.
În caz de contravenţie flagrantă, percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate fără
autorizația judecătorului de instrucție, urmînd ca acestuia să i se prezinte imediat sau nu mai tîrziu
de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele obţinute în urma percheziţiei efectuate,
indicîndu-se motivele efectuării ei. Judecătorul de instrucție verifică legalitatea acestei acţiuni.
Percheziţia corporală se face fără consimţămîntul persoanei
La efectuarea percheziţiei pot fi utilizate mijloace tehnice, fapt ce va fi consemnat în procesul-verbal.
Agentul constatator care efectuează percheziţia, ridicarea obiectelor şi documentelor sau cercetarea la
faţa locului încheie un proces-verbal la care anexează, după caz, lista obiectelor şi documentelor
ridicate. În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor se
consemnează că celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile prevăzute de prezentul cod şi
se înscriu declaraţiile făcute de aceste persoane.  În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la
ridicarea obiectelor şi documentelor se menţionează predarea lor benevolă sau ridicarea lor forţată,
se indică locul şi împrejurările în care au fost descoperite.
Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor sau la cercetarea la faţa
locului se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor care au participat la efectuarea acestor acţiuni
procesuale ori au asistat la efectuarea lor şi se semnează de fiecare, cu dreptul de a formula în scris
 observații în cuprinsul procesului-verbal respectiv. Copia de pe procesul-verbal se înmînează
persoanelor cărora le-au fost aplicate aceste acţiuni procesuale sau reprezentanţilor lor.
(5) Refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna procesul-verbal,
precum şi absenţa acestora se consemnează de martorii asistenţi.
(6) Obiectele şi documentele ridicate vor fi, pe cît este posibil, împachetate şi sigilate chiar la locul
percheziţiei sau ridicării, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Pachetele sigilate se semnează
de către persoana care a efectuat percheziţia sau ridicarea.

TESTUL nr.  64
1. Procedura de examinare a recursului
1.1. Identificați regulile privind desfășurarea ședinței de judecată în ordine de recurs.
(1) Recursul se judecă de un complet din 3 judecători, cu citarea părţilor.
(2) Neprezentarea la şedinţă a părţilor legal citate nu împiedică judecarea recursului.
(3) Instanţa de recurs este obligată să se pronunţe asupra tuturor motivelor invocate în recurs.

1.2. Punctați posibilele decizii luate de instanță în vederea soluționării recursului.

(1) După examinarea recursului, instanţa de recurs adoptă una dintre următoarele decizii:
1) respinge recursul şi menţine hotărîrea atacată dacă recursul:
a) este tardiv;
b) este inadmisibil;
c) este nefondat;
2) admite recursul, casînd hotărîrea atacată, parțial sau integral, şi adoptă una dintre următoarele soluții:
a) dispune achitarea persoanei sau încetarea procesului contravențional în cazurile prevăzute la art. 441;
b) rejudecă cauza cu adoptarea unei noi hotărîri, însă fără a înrăutăți situația contravenientului;
c) dispune rejudecarea cauzei în primă instanță dacă este necesară administrarea de probe suplimentare,
dacă a constatat încălcări ale normelor de procedură privind formarea completului instanței de
judecată, privind citarea obligatorie a părților, privind respectarea dreptului la apărare şi a dreptului
la interpret, precum şi dacă a constatat încălcări ale prevederilor art. 33–35 din Codul de procedură
penală aplicate corespunzător.
(2) Decizia instanţei de recurs se pronunţă integral sau doar dispozitivul, urmînd a fi redactată în cel mult 3
zile.

1.3. Proiectați conținutul deciziei instanței asupra recursului examinat.

(1) În decizia instanţei de recurs se va indica:
a) data şi locul pronunţării;
b) denumirea instanţei care a emis hotărîrea atacată;
c) numele şi prenumele membrilor completului de judecată, precum şi ale procurorului, agentului
constatator, apărătorului şi interpretului/traducătorului dacă aceştia participă la judecarea
recursului;
d) numele şi prenumele recurentului, calitatea lui procesuală;
e) numele şi prenumele persoanei sancţionate sau în a cărei privinţă este clasată procedura
contravenţională;
f) numele şi prenumele victimei, iar în cazul persoanei juridice, al reprezentantului victimei dacă participă
la judecarea recursului;
g) dispozitivul hotărîrii atacate;
h) fondul recursului;
i) temeiurile de drept care au dus la respingerea sau la admiterea recursului, motivele adoptării soluţiei;
j) una dintre soluţiile prevăzute la art.462 alin.(5) lit.a) şi b);
k) menţiunea că decizia este irevocabilă.
(2) În cazurile prevăzute de lege, instanţa de recurs pronunţă o încheiere interlocutorie.

2. Aplicarea punctelor de penalizare

2.1. Definiți noțiunea puncte de penalizare.
Este o sanctiune coplementara care se aplică in cazul contraventiilor ce atenteaza la regimuri de
transporturi și contraventiikor in domeniul circulatiei rutiere.
2.2. Descrieți cazurile de aplicare a punctelor de penalizare pentru contravenții.
 Încălcarea regulilor de exploatare a vehiculelor (Exploatarea vehiculelor cu defecte tehnice în
sistemul de frînare sau în mecanismul de direcţie, în dispozitivele de iluminare ori de semnalizare,
exploatarea vehiculelor reutilate fără autorizaţia de rigoare)
 Încălcarea regulilor de înmatriculare sau de înregistrare de stat, de revizie tehnică a vehiculelor
 Conducerea unui vehicul cu încălcarea regulilor de amplasare a numărului de înmatriculare sau
conducerea unui vehicul fără  un astfel de număr
 Conducerea vehiculului cu încălcarea regulilor privind permisul de conducere (Conducerea
vehiculului cu permis de conducere de o categorie necorespunzătoare)
 Depăşirea vitezei de circulaţie stabilită pe sectorul respective de drum
 Încălcarea regulilor de oprire şi neacordarea de prioritat  pietonilor şi altor participanţi la traficul
rutier (Oprirea în locuri interzise)
 Neîndeplinirea indicaţiei legale de oprire a vehiculului şi de acordare vehiculelor a priorităţii de
trecere
2.3. Evaluați procedura aplicării punctelor de penalizare pentru unele categorii de contravenții.
 
Test 65
1. Contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică
1.1 Scopul reglementării categoriilor de contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea
publică:
Norme care reglementează protectia civila. se aplică în scopul prevenirii comiterii de noi contravenții,
adică prin aplicarea și executarea sancțiunii contravenționale nu se urmărește cauzarea unor
suferințe fizice sau morale contravenientului, ci îndreptarea acestuia, prevenirea comiterii în viitor
de noi contravenții sau alte fapte cu pericol social. Concomitent, prin efectul exemplarității sale, ea
servește și acțiunii de prevenție generală.
1.2 Persoana fizică și persoana juridică – subiect al contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la
securitatea publică
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în momentul săvîrşirii
contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani. Procurarea ori păstrarea ilegală de droguri, precursori,
etnobota  şi a analogilor acestora în cantităţi mici sau consumul de drogue   fără prescripţia
mediculuiю
Cultivarea ilegală a plantelor ce conţin droguri, precursori şi analogi ai acestora și fabricarea
etnobotanicelor
Aducerea minorului la starea de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională pentru
o faptă prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc
îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o activitate ce nu
corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită
cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții
de conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite cu
funcții de conducere.
1.3. Evaluați măsurile întreprinse de autorități în vederea prevenirii și contracarării contravenţiilor ce
atentează la ordinea publică şi la securitatea publică.
Prin prisma inspectoratului general – care are atributii 
asigură menţinerea, restabilirea ordinii şi securităţii publice, protecţia drepturilor şi a intereselor legitime ale
persoanei şi comunităţii;
2) asigură prevenirea şi curmarea infracţiunilor şi contravenţiilor, respectarea legalităţii, ordinii şi
securităţii publice;
3) asigură investigarea infracţiunilor şi contravenţiilor, realizează urmărirea penală, asigură înfăptuirea
justiţiei;
4) acordă asistenţă populaţiei şi autorităţilor administraţiei publice locale;
5) consolidează disciplina şi legalitatea, instruirea şi perfecţionarea permanentă a efectivului poliţienesc,
asigură protecţia juridică şi socială a efectivului, dezvoltarea şi consolidarea bazei tehnico-materiale.
2. Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor juridice
2.1 Tipurile de sancțiuni contravenționale aplicate persoanelor juridice:
a) amenda; b) privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate. Privarea de dreptul de a desfășura
o anumită activitate poate fi aplicată și ca sancțiune complementară
2.2 Particularitățile executării sancțiunilor pecuniare (amenzilor) în raport cu persoanele juridice:
(1) Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de prezentul cod.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională este egală cu 50 lei.

(2) Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor cu
funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.

(21) Amenda se aplică persoanelor juridice în limitele stabilite de articolul din partea specială a cărţii întîi a
prezentului cod, după caz:

a) amendă de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale;

b) amendă în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei, dar nu
mai puţin de valoarea limitei maxime în unităţi convenţionale, în cazul în care acest fapt este prevăzut
expres de norma materială din partea specială a cărţii întîi.
(22) Comiterea repetată de către persoana juridică, în decursul unui an, a încălcărilor specificate în partea
specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime dublă din suma amenzii
în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

(23) Comiterea de către persoana juridică a treia oară şi mai mult, în decursul unui an, a încălcărilor
specificate în partea specială a cărţii întîi a prezentului cod se sancţionează cu amendă în mărime
triplă din suma amenzii în valoarea limitei maxime, indicată în partea specială a cărţii întîi.

(24) Amenda se achită de către contravenient în mod benevol în termen de 30 de zile de la data stabilirii
acesteia.

(25) Amenzile aplicate pentru săvîrşirea contravenţiilor se virează în bugetul de stat, cu excepţia celor
prevăzute la alin.(26)–(29).

(26) Amenzile aplicate de către comisia administrativă de pe lîngă autoritatea publică locală executivă
pentru contravenţiile prevăzute la art.398 se virează în bugetul local respectiv.

(27) Amenzile aplicate de către organele Serviciului Fiscal de Stat pentru contravenţiile prevăzute la art.263
alin.(2) se virează în bugetul asigurărilor sociale de stat.

(29) Amenzile aplicate de către Compania Naţională de Asigurări în Medicină pentru săvîrşirea
contravenţiilor prevăzute la art.413 se virează în bugetul fondurilor asigurărilor obligatorii de
asistenţă medicală.

(3) Contravenientul este în drept să achite jumătate din amenda stabilită dacă o plăteşte în cel mult 3 zile
lucrătoare de la data aducerii la cunoştinţă a deciziei de aplicare a sancţiunii contravenţionale.

În acest caz se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral, cu excepţia cazului în care a fost
contestată decizia de aplicare a sancţiunii contravenţionale şi contravenientul nu şi-a retras cererea de
contestare a deciziei, emisă asupra cauzei contravenţionale, pînă la cercetarea judecătorească.

(31) Evidenţa executării sancţiunilor amenzilor se ţine în Registrul debitorilor. Conţinutul Registrului
debitorilor, modul de ţinere a acestuia şi modul de evidenţă a executării sancţiunilor amenzilor se
reglementează de către Guvern.

(4) Dacă persoana fizică sau juridică nu a achitat amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii
acesteia, se va proceda conform reglementărilor Codului de executare. În cazul în care achitarea
amenzii nu este posibilă din cauza lipsei ori a insuficienţei bunurilor sau din cauza eschivării cu rea-
voinţă a contravenientului de la achitarea acesteia, instanţa de judecată poate înlocui suma neachitată
a amenzii, după caz, cu:

a) amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda prevăzută de
norma materială contravenţională sau de prezentul articol;

b) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;

c) muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate convenţională,
durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;

d) arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de
cel mult 30 de zile. În acest caz, se va ţine cont de restricţiile prevăzute la art.38 alin.(4).

(5) În cazurile prevăzute la alin. (4), suma neachitată a amenzii stabilite pentru contravenţiile prevăzute la
art. 228–245 poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a conduce vehicule pe un termen de la 6 luni
la un an.

(6) Pentru situaţiile enumerate la alin.(4) lit.a), c) şi d), privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate pe un termen de la 6 luni la un an poate fi aplicată ca sancţiune complementară.

(7) În cazurile prevăzute la alin. (4), suma neachitată a amenzii stabilite persoanei juridice poate fi înlocuită
cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.

(8) Amenda se înlocuieşte de către instanţa de judecată în a cărei rază teritorială îşi are sediul autoritatea din
care face parte agentul constatator care a examinat cauza, la demersul acestuia sau al procurorului
care a examinat cauza. În cazul în care sancţiunea este aplicată de către instanţa de judecată,
înlocuirea se efectuează de către instanţa care a judecat cauza în fond, la demersul executorului
judecătoresc.

2.3 Specificul executării sancțiunilor ce țin de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate:
(1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară persoanei
fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în
cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi.
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere contravenţională pentru o
faptă prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce stabilesc îndatoriri
sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o activitate ce nu corespunde
actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică împuternicită cu
funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana împuternicită cu funcții de
conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei împuternicite cu
funcții de conducere.
(1 ) O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are cel puțin una din
1

următoarele funcții:
a) de reprezentare a persoanei juridice;
b) de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c) de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazul în care norma materială din partea specială a cărţii
întîi prevede expres sancţionarea ei.
(3) Dacă în partea specială a cărţii întîi este prevăzută răspunderea contravenţională a persoanei juridice,
întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică.
(4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei fizice sau, după
caz, a persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenţia săvîrşită.

Test 65 (2)
1. Contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea publică
1.1 Scopul reglementării categoriilor de contravenții ce atentează la ordinea publică și la securitatea
publică:
Scopul de bază al acestui grup de norme materiale contravenţionale este stabilirea regulilor de conduită în
locurile publice şi protejarea lor prin intermediul aplicării măsurilor de constrîngere statală.
Contravenţiile din acest capitol pot fi divizate în două grupuri: 1) contravenţii care atentează la
ordinea publică, şi 2) contravenţii care atentează la securitatea publică. 1. La primul grup de
contravenţii se referă: – huliganismul nu prea grav (art. 354); – consumul de băuturi alcoolice în
locuri publice şi apariţia în astfel de locuri în stare de ebrietate produsă de alcool (art. 355); –
jocurile de noroc, ghicitul în locuri publice (art. 356); – tulburarea liniştii (art. 357); – încălcarea
legislaţiei cu privire la publicitate (art. 364); – distrugerea sau deteriorarea intenţionată a obiectelor
activităţii de publicitate (art. 365); Pericolul acestor contravenţii constă în faptul că ele se comit în
locurile publice
1.2 Persoana fizică și persoana juridică – subiect al contravențiilor ce atentează la ordinea publică și la
securitatea publică
Subiectul răspunderii contravenţionale poate fi: • persoana fizică (art. 359 alin. (1) şi (2), art. 362 alin. (2),
art. 363 alin. (2)–(6), art. 363); • persoana fizică şi cea juridică (art. 358, art. 360 alin. (1) şi (3), art.
361 alin. (1), art. 362 alin. (1) şi (2)).
Persoana fizică și persoana juridică – subiect al contravențiilor ce atentează la ordinea publică și
lasecuritatea publică: Subiectul contravențiilor ce atentează la ordinea publică și securitatea publică
sunt persoanele fizice și persoanele juridice. Persoana fizică poate fi subiect al contravențiilor cu
referire laconsumul de băuturi alcoolice pe străzi, huliganism sau jocuri de noroc și ghicitul în locuri
publice, prevederile acestora fiind expuse în Partea specială a Codului contravențional. Persoana
fizică ca și cea juridică la fel poate fi subiect al contravențiilor ce țin de tulburarea liniștii sau
încălcarea regulilor deapărare împotriva incendiilor. Contravențiile în care persoana juridică
rreprezintă subiect al contravențieieste cazul în care aceasta se ocupă cu amplasarea mijloacelor de
publicitate exterioară pe arbori sau înzonele monumentelor de arhitectură sau încalcă regulile de
acces la secretul de stat.
1.3 Ordinea și securitatea publică sunt afectate cel mai des de acte de huliganism și consum de acolo
înlocuri publice. În acest context pentru a combate acest fenomen, la nivel național Guvernul
RepubliciiMoldova a aprobat Strategia Națională de ordine și securitate publică pentru anii 2017-
 2020 și planul deacțiuni privind implementarea acesteia. Strategia prevede sporirea calității
serviciilor de asigurare a ordinii publice și a securității cetățenilor inclusiv prin iimplicarea societății
civile în combaterea fenomenuluiinfracțional și contravențional. Prin implementarea strategiei se
urmărește dezvoltarea sistemului de formare profesională angajaților organelor de forță
și instituirea unui sistem modern de ordine publică și desecuritate publică capabil să sporească
încrederea populației și să consolideze protecția socială.
2. Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor juridice
2.1 Tipurile de sancțiuni contravenționale aplicate persoanelor juridice:
Printre tipurile de sancțiuni contravenționale aplicate persoanelor juridice, cea mai răspândită este
amenda,care este sancțiune contravențională pecuniara care constă în obligarea contravenientului
la plata unei sumede bani. De asemenea persoana juridică poate fi privată de dreptul de a desfășura
o anumită activitate prininterdicția de a încheia anumite tranziții, de a emite acțiuni sau alte titluri
de valoare, de a obține subvenții,înlesniri și alte avantaje de la stat .
2.2 Particularitățile executării sancțiunilor pecuniare (amenzilor) în raport cu persoanele juridice:
Amenda
Def: o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de CC.
Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională = cu 20 de lei. Amenda aplicată
persoanelor fizice este în mărime de la 1 la 150 de uc. Persoanelor cu funcţie de răspundere şi
persoanelor juridice – de la 10 la 500 uc. Legea contravenţională în vigoare a modificat esenţial
procedura contravenţională. Este prevăzută inclusiv o procedură accelerată (simplificată), potrivit
căreia agentul constatator, în limitele competenţei stabilite, cercetează cauza şi emite decizia de
aplicare a sancţiunii contravenţionale la locul constatării faptei contravenţionale. Persoana vinovată
de comiterea unei fapte contravenţionale şi supusă amenzii este în drept să achite jumătate din
amenda stabilită, dacă o plăteşte în cel mult 72 de ore (3 zile) din momentul stabilirii ei. În acest caz,
se consideră că sancţiunea amenzii este executată integral. Prescripţia achitării amenzii este de 30
de zile de la data stabilirii ei. Dacă persoana fizică nu a plătit amenda în decursul a 30 de zile de la
data stabilirii ei, instanţa de judecată o poate înlocui, după caz, cu:
• amendă în mărime dublă, care însă nu poate depăşi limita maximă a sancţiunii cu amenda prevăzută de
norma materială contravenţională;
• privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
• muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate
convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
• arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 unităţi convenţionale, durata arestului fiind de
cel mult 30 de zile
Dacă persoana juridică nu a plătit benevol şi integral amenda în decursul a 30 de zile de la data stabilirii ei,
aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de
la 6 luni la un an şi/sau cu afişarea ori difuzarea actului de sancţionare. Procedura: Amenda se
înlocuieşte de către instanţa de judecată la demersul agentului constatator sau al procurorului. În
cazul în care sancţiunea amenzii este stabilită de instanţa de judecată, înlocuirea se efectuează de
instanţă la demersul executorului judecătoresc.
2.3 Specificul executării sancțiunilor ce țin de privarea de dreptul de a exercita o anumită activitate:
Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, afişarea şi/sau difuzarea actului de sancţionare
pot fi aplicate atît ca sancţiuni principale, cît şi ca sancţiuni complementare.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate.Această sancţiune
contravenţională, precum şi afişarea şi/sau difuzarea actului de sancţionare se aplică numai
persoanei juridice.Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă
în stabilirea interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare,
de a primi subvenţii, înlesniri şi alteavantaje de la stat sau de a desfăşura alte activităţi.
Sancţiunea privării de dreptul de a desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care
activitatea a fost folosită la săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia reprezintă o
încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei activităţi. Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate sau privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de
judecată pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd
cont de caracterul contravenţiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă
desfăşurarea unei anumite activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.

TESTUL nr.  66
1. Contravenții ce afectează activitatea de întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală
și valorile imobiliare
1.1. Exemplificați categoriile de contravenții ce afectează activitatea de întreprinzător,
fiscalitatea, activitatea vamală și valorile imobiliare.
 Organizarea de structuri financiare ilegale
 Desfăşurarea ilegală a activităţii de întreprinzător
 Participarea ilegală a funcţionarului public, a personae cu funcție de demnitate publică la
activitatea de întreprinzător
 Achiziţionarea, păstrarea, transportul şi comercializarea ilegală a valorilor material
 Încălcarea legislaţiei şi a regulilor din domeniul asigurării obligatorii de asistenţă medical
 Încălcarea regulilor de gestionare și asigurare a transparenței  mijloacelor financiare
provenite din fondurile asigurării  obligatorii de asistență medicală de către prestatorii
de servicii medicale și farmaceutice
 Încălcarea modului de procurare, de transport, de păstrare şi de desfacere a timbrelor
de acciz şi a mărcilor comerciale  de stat
  Încălcarea regulilor de comerţ în piaţă
 Încălcarea legislaţiei cu privire la jocurile de noroc
 Prezentarea de informaţii neautentice sau incomplete despre caracteristicile
produselor şi ale serviciilor
 Încălcarea regulilor vamale

1.2. Generalizați elementele constitutive ale contravențiilor ce afectează activitatea de

întreprinzător, fiscalitatea, activitatea vamală și valorile imobiliare.
Obiect general- relatia,bunul,interesul valoare sociala careia fapta ii adduce atingere.
generic- CONTRAVENŢII CE AFECTEAZĂ ACTIVITATEA DE ÎNTREPRINZĂTOR,
FISCALITATEA, ACTIVITATEA VAMALĂ ŞI VALORILE MOBILIARE
Obiect specific – de ex la jocuri de noroc si ghicitul in stada ,obiect specific e ordinea
publica
Obiect complex – Folosirea materiei prime cu termenul de valabilitate expirat
                        la producerea (prepararea) de produse alimentare ( principal
sanatatea persoanei,secundar- afectarea activitatii de intrepreznzator )
Material - Achiziţionarea, păstrarea, transportul şi comercializarea 
                        ilegală a valorilor material ( material e marfurile si produsele fara
dovada originii).
Latura obiectiva- actiunea/inactiunea , urmari social periculoase, modul si
mijloacele (ca la penal )
Subiect si latura subiectiva.
1.1. Estimați politicile adoptate la nivel de stat în vederea contracarării activității ilicite în
domeniul vizat.,
De la penal indici trasaturele pers, juridice sii argumentezi dc ea trebuie sa poarta
raspundere.
2. Executarea sancțiunilor contravenționale aplicate persoanelor fizice
2.1. Identificați temeiurile inițierii procedurilor de executare a deciziilor judiciare.
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în
momentul săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
16 ani - injuria
(1) Injuria, adică vorbele sau faptele care lezează onoarea şi demnitatea persoanei,
se sancţionează cu amendă de la 9 la 18 unităţi convenţionale sau cu muncă
neremunerată în folosul comunităţii de la 10 la 20 de ore.
În cazul minorului care a săvîrşit o faptă ce se încadrează în dispoziţia normei din partea specială
a cărţii întîi, agentul constatator, procurorul sau instanţa de judecată expediază materialele
cauzei contravenţionale autorităţii administraţiei publice locale pentru problemele minorilor. La
demersul agentului constatator, instanţa de judecată poate aplica faţă de minor măsuri de
constrîngere cu caracter educativ.
Persoana cu funcţie de răspundere (persoană căreia, într-o întreprindere,
instituţie, organizaţie, indiferent de tipul de proprietate şi forma juridică de organizare,
într-o autoritate publică centrală sau locală, i se acordă, permanent sau provizoriu, prin
lege, prin numire, alegere sau în virtutea unei însărcinări, anumite drepturi şi obligaţii în
vederea exercitării funcţiilor autorităţii publice sau a acţiunilor administrative de
dispoziţie, organizatorice ori economice) este pasibilă de răspundere contravenţională
pentru săvîrşirea unei fapte prevăzute de prezentul cod în cazul:
a) folosirii intenţionate a atribuţiilor sale contrar obligaţiilor de serviciu;
b) depăşirii vădite a drepturilor şi atribuţiilor acordate prin lege;
c) neîndeplinirii sau îndeplinirii necorespunzătoare a obligaţiilor de serviciu.
(61) În cazul în care fapta contravenţională este comisă prin adoptarea sau
neadoptarea unui act de către un organ colegial, răspunde fiecare dintre membrii
organului colegial.
Responsabilitatea
Responsabilitatea este starea psihologică a persoanei care are capacitatea de a
înțelege caracterul prejudiciabil al faptei, precum şi capacitatea de a-şi manifesta voința
şi de a-şi dirija acțiunile.

2.2. Descrieți particularitățile executării sancțiunii amendă aplicate persoanelor fizice.

Amenda este o sancţiune pecuniară, care se aplică în cazurile şi în limitele prevăzute de
prezentul cod. Amenda se stabileşte în unităţi convenţionale. O unitate convenţională
este egală cu 50 lei.
Amenda se aplică persoanelor fizice de la una la 1500 de unităţi convenţionale, iar persoanelor
cu funcţie de răspundere – de la 10 la 1500 de unităţi convenţionale.
Pe langa amenda mai incluzi Sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanei fizice sînt:
a) avertismentul;
b) amenda;
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;
e) aplicarea punctelor de penalizare;
f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau port
şi folosire a armei);
g) munca neremunerată în folosul comunităţii;
h) arestul contravenţional.
2.3. Evaluați procedura executării sancțiunii munca neremunerată în folosul comunității.

muncă neremunerată în folosul comunităţii, calculîndu-se o oră de muncă pentru o unitate

convenţională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
În cazul muncii comunitare, prin contribuţia adusă societăţii cel pedepsit poate într-un fel să ispăşească paguba
produsă şi la partea materială dar şi la acea morală.

Lucrările de salubrizare demarate de autorităţi înainte de sărbători au fost o bună oportunitate de a implica la
muncile comunitare persoanele condamnate pentru infracţiuni minore. În unele parcuri sau în apropierea clădirilor
publice puteau fi văzuţi maturi sau minori măturând sau văruind copaci. Unii dintre ei executau cele 4 ore pe zi de
muncă în folosul comunităţii, stabilite de instanţa de judecată pentru că au comis o infracţiune nu foarte gravă.
(1) Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului
persoană fizică, în afara timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de
autoritatea administraţiei publice locale.
(2) Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de
ore şi se execută în 2–4 ore pe zi. În cazul contravenientului care nu este angajat în cîmpul
muncii, nu este antrenat în activităţi de bază sau de studii, la solicitarea sau cu acordul acestuia,
sancţiunea poate fi executată pînă la 8 ore pe zi.
(3) Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care
acceptă să execute o asemenea sancţiune, cu excepția contravenției prevăzute la art. 78 1, pentru
care acordul persoanei nu este necesar.
(4) După pronunţarea hotărîrii judecătoreşti, preşedintele şedinţei de judecată explică
esenţa sancţiunii muncii neremunerate în folosul comunităţii, fapt care se consemnează în
procesul-verbal al şedinţei de judecată.
(5) Contravenientului sancţionat cu muncă neremunerată în folosul comunităţii i se ia în
scris un angajament prin care se obligă să se prezinte în termen de 10 zile la organul de
probaţiune în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul.
(6) În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune
se înlocuieşte cu arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă
neremunerată în folosul comunităţii. Demersul cu privire la înlocuirea muncii neremunerate în
folosul comunității cu arest contravențional se examinează de către instanța de judecată în termen
de 30 de zile.
 (7) Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată militarilor prin
contract și persoanelor care nu au atins vîrsta de 16 ani.
 (9) Militarii în termen și militarii cu termen redus sancționați cu muncă neremunerată în
folosul comunităţii execută această sancțiune contravențională în unitatea militară.

TESTUL nr.  67
1.  Executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o anumită activitate, privarea
de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul special
1.1. Identificați subiecții ce pot fi supuși sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o
anumită activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul
special.
PJ si PF ,doar ca la PF privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de
deţinere sau port şi folosire a armei); da la PJ - Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate poate fi aplicată şi ca sancţiune complementară.
1.2. Determinați instituțiile ce asigură executarea sancțiunilor privarea de dreptul de a
desfășura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de
dreptul special.
Privare de drept de a desf o anumita activitate ,sanctiune care interzice persoanei F sau J
pentru o perioada de timp de a desfasura o anumita activitate, aceasta poate fi aplicatad e
catre instant de jdecata pentru termen de la 3 luni la un an. In cel de-al doilea caz e la
fel,sanctiunea aplicata exclusive de catre instant de judecata pe termen de la 3 luni-1 an.
1.3. Proiectați procedurile de executare a sancțiunilor privarea de dreptul de a desfășura o
anumită activitate, privarea de dreptul de a deține anumite funcții și privarea de dreptul
special.
 (1) Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a desfăşura o anumită activitate. Sancţiunea privării de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la
săvîrşirea contravenţiei sau în cazul în care contravenţia
  (3) Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a deţine
anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la un an.
Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor comise
de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite activităţi
sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.
2. Contravenţii ce atentează la sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei,     la starea
sanitar-epidemiologică
2.1. Identificați particularitățile contravențiilor ce atentează la sănătatea populaţiei,
sănătatea persoanei, la starea sanitar-epidemiologică.
 Divulgarea informaţiei confidenţiale privind examenul medical de depistare a
contaminării cu virusul imunodeficienţei umane (HIV) ce provoacă maladia SIDA
 Eschivarea bolnavului de tuberculoză eliminator de bacili de la tratament sau încălcarea
regimului prescris
 Practicarea ilicită a activităţii medicale şi farmaceutice
 Nerespectarea angajamentelor privind asigurarea instituţiei medico-sanitare cu
medicamente
 Violența în familie
 Neluarea de măsuri pentru asigurarea protecţiei semănăturilor de plante ce conţin
droguri, precursori şi analogi ai acestora
2.2. Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor ce atentează la sănătatea
populaţiei, sănătatea persoanei, la starea sanitar-epidemiologică.
Obiect- valoarea socilala careia ia fost adusa atingere
Generic - sănătatea populaţiei, sănătatea persoanei, starea sanitar-epidemiologică.
Specific- viata si sanatatea persoanei/populatiei
Latura- urmarile social-periculoase,modul,mijloace folosite,etc
subiect- o asemenea calitate dobandesc doar acei care savarsesc fapte ilicite
Latura s – vinovatia- intentie/imprudenta (tentative,contr continua/prelungita/consumata)
2.3. Evaluați nivelul de performanță a măsurilor sanitar-epidemiologice aplicate în
condițiile pandemiei COVID-19.

TESTUL nr.  68
1. Contravenţii în domeniul circulaţiei rutiere
1.1. Identificați specificul contravențiilor în domeniul circulației rutiere. 
SE categorizeaza ca cont ce afecteaza regimul de transporturi. Ca ex- Exploatarea vehiculelor cu
defecte tehnice in sistemul de franare sau in mecanismul de directie, in dispozitivele de iluminare ori
de semnalizare, exploatarea vehiculelor reutilate fara autorizatia de rigoare, Incalcarea regulilor de
inmatriculare sau de inregistrare de stat a vehiculelor. Parasirea de catre vinovat a locului in care s-a
produs accidentul rutier.
1.2. Caracterizați elementele constitutive ale contravențiilor în domeniul circulației rutiere.
Obiect- valoarea socilala careia ia fost adusa atingere
Generic - obligatia participantilor la traffic de a respecta aceste reguli
Specific- ordinea respectarii regulilor de circulatie
Latura- urmarile social-periculoase,modul,mijloace folosite,etc
subiect- o asemenea calitate dobandesc doar acei care savarsesc fapte ilicite
Latura s – vinovatia- intentie/imprudenta (tentative,contr continua/prelungita/consumata)
1.3. Evaluați măsurile întreprinse de autorități în vederea creșterii securității traficului
rutier și propuneți, la necesitate, modificări de lege ferenda.
Stabilind cadru legal coincis in domeniul regulilor de circulatie rutiera,legiuitorul a urmarit sa ne
expuna in materia sa , obligatiile conducatorilor de vehicule precum si dirijarea circulatiei
rutiere,dand o explicatie clara indicatoarelor,marcajelor. Pentru cei care nu se
conformeaza ,exista un system distinct de sanctiuni.
Privare drept special(de a conduce), amenda + puncte de penalizare. Ca masuri,consideram
importante de specificat - instalarea obiectelor semaforice, Pentru fluidizarea traficului
rutier și sporirea siguranței pietonilor la intersecții dificile. Pentru îmbunătăţirea
condiţiilor de circulaţie, e necesar de executat lucrări pentru iluminarea pe timp de
noapte , fiind ca nu toate regiunile dispun de ele. Inlocuirea semnelor de circulatie
(uzate) cu unele noi .
2. Agentul constatator
2.1. Enumerați funcționarii care pot fi desemnați în calitate de agenți constatatori.
Sunt desemnati ca agent cocnstatator functionarii din urmatoarele auroritati: Ministerul
Afacerilor Interne (politia),Centrul National Anticoruptie ( directorul, directorii adjuncti ai CNA,
șefii subdiviziunilor teritoriale ale acestora și adjuncții lor) Serviciul Prevenirea și Combaterea
Spălării Banilor (directorul și directorii adjuncți), Autorități administrative din subordinea
Ministerului finanțelor (conducatorii directiilor generale finante ale unitatilor administrativ
teritoriale si adjunctii lor, angajatii din cadrul serviciului fiscal de stat...), Serviciul Vamal (sefii
birourilor si posturilor vamale si adjunctii lor, sefii echipelor mobile), Comisia Nationala a pietei
Financiare (presedintii si vicepresedintii), Consiliul Concurentei (personalul abilitat cu functii de
control), Inspectorul pentru protecția mediului, Agenția Națională pentru Sănătatea publică,
Organele de specialitate din domeniul transporturilor, Agenția pentru protecția consumatorilor,
Agenția pentru supravegherea tehnică (sefii, sefii adjuncti, inspectorii), Inspectorul de stat al
muncii, Ministerul Apărării, Executorul judecatoresc, Curtea de conturi (personalul abilitat cu
functii de audit), Centrul National pentru Protecția datelor cu caracter personal (directorul,
adjunctii, personal abilitat cu functii de control)...
2.2. Caracterizați cazurile în care persoana desemnată ca agent constatator nu poate
participa (nu este în drept să participe) la desfăşurarea procesului contravențional.
 Persoana desemnata ca agent constatator nu poate participa la desfășurarea procesului
contravențional daca :
- exista cel putin una dintre circumstantele indicate la articolul 33 Cod de procedură penală
(daca sunt rude, daca el e parte vatamata sau un reprezzentant al ei, dacă a participat în acest
proces în calitate de martor, expert, specialist, interpret, traducător, grefier, persoană care a
efectuat urmărirea penală, procuror, judecător de instrucţie, apărător, reprezentant legal al
învinuitului, inculpatului, reprezentant al părţii vătămate, părţii civile sau părţii civilmente
responsabile)
-se află în situație de conflict de interese
2.3. Evaluați procedura de examinare a declarației de abținere sau a cererii de recuzare a
agentului constatator.
Examinarea declarației de abținere sau a cererii de recuzare depuse în privința agentului
constatator are loc în termen de 2 zile lucratoare de către conducătorul autorității publice, in
cadrul căreia activeaza acesta sau in cazul in care declaratia de abținere sau cererea de recuzare
este depusă la etapa examinării cauzei în instanta judecătorească competentă să examineze
cauza contravențională. Totodată , în cazul în care a fost depusă în privința conducătorului
autorității competente sa solutioneze cauza contraventionala are loc in termen de 10 zile
lucratoare de către instanta de judecată , în a cărei rază teritorială activează autoritatea
respectivă. Decizia sau hotărârea asupra abținerii saua recuzării nu este susceptibilă de a fia
atacată.

TESTUL nr.  69
1. Autoritățile competente să soluţioneze cauze contravenţionale
1.1. Identificați autoritățile competente să soluţioneze cauze contravenţionale.
Sunt competente să soluţioneze cauzele contravenţionale:
            a) instanţa de judecată;
            b) procurorul;
            c) comisia administrativă; 
            d) agentul constatator
a. Descrieți categoriile de cazuri cu privire la contravenții din competența
instanțelor de judecată.
Autoritatea centrala in solutionarea cauzelor contraventionale este instanta de judecata.
Justitia in cauzele contraventionale se infaptuieste de catre instanta de judecata conform
competentei date prin Codul contraventional.
Toate cazurile cu privire la contraventii cu exceptia celor atribuite de
CodulContraventional competentei unor alte organe
b)Cauzele contraventionale in privinta minorilor
c)Cauzele contraventionale privind impiedicarea exercitatii dreptului de intemeiere a
sindicatelor si de afliere lor îndeplinirea obligatiilor de intretinere" de educare si de
instruire a copilului
−impiedicarea exercitarii dreptului de a comunica cu copilul si de a-l educa
−Necomunicarea despre existenta unui pericol pentru viata ori sanatatea copilului
-incalcarea regulilor inferii" instituirii tutelei" curatelei asupra copiilor ramasi fara
ingrijire parinteasca
−neindeplinirea cerintelor legitime ale deputatului in Parlament
−Manifestarea lipsei de respect fata e instanta de judecata sau fata de Curtea
Constitutionala
−neexecutarea hotaririi instantei de judecata
−imixtiunea in activitatea avocatului parlamentar (ombudsman)
−nesubordonarea cu rea vointa dispozitiei sau cererii legitime a colaboratorului
organelor de ocrotire a normelor de drept
d) cauzele contravenționale în care agentul constatator, procurorul propun aplicarea
unei măsuri de siguranță dintre cele care urmează:
– expulzarea;
– demolarea construcției neautorizate şi defrişarea arborilor şi arbuştilor;
– confiscarea specială;
– ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
2) contestaţiile împotriva deciziilor autorităţilor competente să soluţioneze
cauzele contravenţionale, procurorului.
(2) Instanţa de judecată este competentă să aplice măsuri de siguranţă şi amendă
judiciară.
(3) Instanţa de recurs judecă recursul pronunţîndu-se prin decizie.
b. Apreciați competența funcțională a comisiei administrative cu privire la
soluționarea cauzelor contravenționale.
Este autoritate extrajudiciara.
Pentru examinarea cazurilor cu privire la faptele stabilite prin lege ca find contravenţii se
formează comisii administrative. Prezenţa agentului constatator la şedinţa comisiei
administrative este obligatorie. Neprezentarea agentului constatator, citat legal, fără
motive întemeiate şi fără înştiinţarea prealabilă a comisiei conduce la încetarea
procesului contravenţional. La examinarea cauzei, comisia administrativă clarifică şi ţine
cont de următoarele momente: existenţa veridică a contravenţiei, existenţa cauzelor
care înlătură caracterul contravenţional al faptei, vinovăţia persoanei în privinţa căreia a
fost intentat procesul contravenţional, gradul de responsabilitate al acesteia, existenţa
circumstanţelor atenuante sau agravante, necesitatea sancţionării şi, după caz,
caracterul sancţiunii, precum şi alte aspecte importante pentru soluţionarea justă a
cauzei. După examinare, comisia administrativă adoptă o hotărîre asupra cazului, prin
care stabileşte aplicarea sancţiunii contravenientului sau, după caz, încetarea procesului
contravenţional cu constatarea temeiului de încetare a procesului, în conformitate cu
Codul contravenţional.
(optional) -Comisia administrativă se instituie de către consiliul local sătesc" comunal"
orăsenesc" municipal) pe lâgă autoritatea publică locală executive. Comisia
administrative examinează cauza contravenţională in termen de 30 de zile de la data
 inregistrării cauzei de către secretarul responsabil. Desfăşurarea fiecărei şedinţe a
comisiei administrative se consemnează intr-un proces-verbal. Pentru activitatea sa,
comisia administrativă răspunde în faţa autorităţilor reprezentative deliberative şi
executive ale administraţiei publice locale.

2. Constrângerea fizică și/sau psihică – cauză care înlătură caracterul      contravențional

al faptei
2.1. Reproduceți prevederile legale ce țin de constrângerea fizică și/sau psihică drept cauză
care înlătură caracterul contravențional al faptei.
Pentru a fi vorba de constrangere fizica trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a) fapta sa fie prevazuta si sanctionata drept contraventie de un act normativ;
b) constrangerea fizica exercitata de o alta persoana sa fie de natura a imobiliza libertatea de
vointa si actiune a contravenientului.
Pentru existenta constrangerii psihice trebuie indeplinite urmatoarele conditii:
a) sa se exercite asupra psihicului faptuitorului o actiune de constrangere de catre o alta
persoana printr-o amenintare grava cu un pericol;
b) pericolul sa nu poata fi inlaturat in alt mod decat savarsind contraventia
2.2. Caracterizați violența (constrângerea) drept mijloc de influență ilegală asupra
persoanei.
Violenţa umană – o problemă actuală care îngrijorează societatea în ansamblul ei.
Dupa cum am mentionat poate fi de 2 feluri ( sus) În art. 5 din Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului este proclamat că „Nimeni nu va fi supus la torturi, nici la pedepse sau
tratamente crude, inumane sau degradante. ca element al raspunderii contraventionala si
totodata cauza care inlatura caracterul penal al faptei, constrangerea fizica reprezinta presiunea
pe care o forta careia nu i se poate rezista o exercita asupra unei persoane. Este mijlocul illegal
deoarece acest act nu este aprobat de societate, nici de normele legale.
 Deoarece Cel care o aplica-  acționează împotriva drepturilor altora,submineaza
drepturile.
2.3. Evaluați semnele amenințării drept unica formă a constrângerii psihice.
(Cauza care impiedica o persoana sa-si dirijeze liber vointa, de a face sau a nu face ceva, este
constrangere psihica, fapt ce exclude existenta uneia din trasaturile contraventiei si anume
vointa.)
Prin ,,amenințare” se are în vedere: amenințarea cu violență, amenințarea cu divulgarea unor
informații compromițătoare, amenințarea cu distrugerea sau cu deteriorarea bunurilor,
amenințarea cu răpirea unei persoane, amenințarea cu răpirea mijlocului de transport etc.
Prin ,,alte acte ilegale” se înțelege: violența, profitarea de dependență a victimei, profitarea de
poziția de vulnerabilitate a victimei, hipnoza, tehnica influențării psihologice graduale, tehnica
influențării psiholingvistice. Susţinând opinia că ameninţarea este un tip de violenţă, credem că
legislatorul nu întâmplător, vorbind despre constrângere, numeşte ameninţarea ca una dintre
căile de constrângere, permiţând a afirma că ameninţarea şi constrângerea – sunt noţiuni
independente. Noţiunile de „constrângere” este mai largă decât noţiuniule de „ameninţare” şi
„violenţă”.
De asemenea, este necesar de definit ameninţarea ca violenţa psihică care constă în intimidarea
persoanei cu promisiunile de a săvârşi anumite acţiuni care contravin intereselor celui interogat.
Prin conţinut, ameninţările pot fi divizate în mai multe grupuri: 1) Ameninţarea cu aplicarea
violenţei fizice; 2) Ameninţări cu săvârşirea altor acţiuni criminale, de a săvârşi acţiuni violente
cu caracter sexual, de a nimici sau a deteriora bunurile; Ameninţări la adresa altor drepturi şi
interese ale persoanei (de ex., cele de muncă (de a obţine concedierea din serviciu), de studii
(exmatricularea din instituţia de învăţământ), locative (de a evacua din apartament), economice
(de a lichida organizaţia comercială, de a le crea avantaje concurenţilor în activitatea
antreprenorială), personale (de a-l trage pe interogat la răspundere penală pentru vreo altă
infracţiune comisă în realitate sau pretinsă, de a-l trimite la spitalul de psihiatrie, de a aplica
măsuri de constrângere în privinţa rudelor sale.

TESTUL nr.  70
1. Circumstanțele agravante la aplicarea sancțiunilor contravenționale
1.1. Definiți noțiunea circumstanțe agravante. împrejurare care agravează vina și pedeapsa
unui inculpat.
Circumstanţele   agravante sunt acele stări, situaţii, întâmplări, calităţi ori alte date ale realităţii
care stau în afara conţinutului faptei ilicite, dar care preced, însoţesc sau succed activităţii ilicite
(infracţionale) şi care privesc fie realizarea faptei prevăzute de legea contraventionala, fie
persoana făptuitorului.

1.2. Caracterizați circumstanțele agravante prevăzute de Codul contravențional al Republicii

Moldova.
săvîrşirea contravenţiei de către o persoană care anterior a fost sancţionată pentru o
contravenţie similară sau pentru alte fapte care au relevanţă pentru cauză;
c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale altor stări
excepţionale; f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte
substanţe. Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu
considere această circumstanţă ca agravantă;
g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă de o
persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui factor.
1.3. Evaluați caracterul exhaustiv al listei circumstanțelor agravante prevăzute de legislația
contravențională.
În rîndul faptelor care contravin unor norme, contravenția se situează direct după
infracțiune,însă se află deasupra celorlalte încălcări de natura civilă sau abateri de ordin
administrativ sau disciplinar.
 Continutul exhaustive al listei rezidă in forma si variant contraventiei,în functia carei legiuitorul
spoeste, scade sau schimba natura sanctiunii aplicabile. Respectiv aceste circumstante se
divizeaza in normative si faptice. Normative se realizeaza prin modul expres prevazut de lege,
pot fi plurale/unice.
Necesara pentru calificarea corecta a faptei ilicite. Ca exemplu in cazul de :
Pluralitatea contravenţiei (ansamblul normelor juridice contravenţionale care
reglementează situația când o persoană comite două sau mai multe contravenţii şi se exprimă
prin două forme:
- concursul de contravenţii care există în situaţia în care o persoană comite cel putin două
contravenţii, înainte de constatarea irevocabilă a existenţei vreuneia dintre ele. Concursul de
contravenţii este real (comiterea mai multor contravenţii ca urmare a mai multe fapte
distincte) şi ideal (când o faptă comisă de aceeaşi persoană, datorită imprejurărilor în care a
avut loc şi consecintelor pe care le-a produs,întruneşte elementele mai multor contravenţii);

2. Probele. Cercetarea la faţa locului

2.1. Identificați scopul cercetării locului săvârșirii contravenției /domiciliului/sediului etc.
 În scopul descoperirii urmelor contravenţiei, corpurilor delicte şi pentru a stabili
circumstanţele contravenţiei ori alte circumstanţe care au importanţă pentru justa soluţionare a
cauzei, agentul constatator efectuează cercetarea la faţa locului (a terenului, încăperilor,
obiectelor, documentelor, animalelor, cadavrelor umane sau de animale). Prin cercetarea
locului sav. Contr. Se indentifica probe care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei
contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la cunoaşterea altor
circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
2.2. Analizați procedurile aplicate de către agentul constatator în cadrul cercetării la fața
locului.
Agentul constatator cercetează obiectele vizibile, permite, după caz, accesul la ele în
măsura în care nu se încalcă drepturile omului. Persoana care efectuează acţiunea procesuală
face, după caz, măsurări, fotografieri, filmări, desene, schiţe, mulaje şi tipare de pe urme de sine
stătător sau cu ajutorul specialistului în materie. Locul cercetării poate fi delimitat de angajaţii
subdiviziunilor specializate de menţinere a ordinii şi securităţii publice din cadrul Inspectoratului
General al Poliţiei.
2.3. Evaluați temeiurile pentru ridicarea obiectelor şi documentelor în cadrul cercetării la
fața locului.
Dacă este necesar să se ridice anumite obiecte sau documente care constituie corpuri
delicte şi dacă se cunoaşte exact locul şi persoana la care se află, agentul constatator
efectuează, în temeiul unei hotărîri întemeiate. Nu se permite ridicarea de obiecte, documente,
dispozitive de stocare a datelor dacă ridicarea acestora stopează activitatea economică a
persoanei, este posibilă efectuarea de copii şi de înregistrări foto sau video de pe documente şi
dispozitivele de stocare a datelor, pot fi inspectate, măsurate sau prelevate mostre din acestea,
care constituie mijloc material de probă SI Este interzisă ridicarea obiectelor şi documentelor în
timpul nopţii, cu excepţia cazurilor de contravenţie flagrantă. La fel Este interzisă ridicarea de
obiecte, documente, dispozitive de stocare a datelor care nu constituie instrumente ce au servit
la săvîrşirea contravenţiei sau nu au importanţă pentru procesul contravenţional. [Obiectele şi
documentele descoperite la faţa locului se examinează în acel loc, iar rezultatele examinării se
consemnează în procesul-verbal al acestei acţiuni. În cazul în care în cadrul examinării la fața
locului este imposibilă efectuarea copiilor, a înregistrărilor foto sau video ori prelevarea
mostrelor de pe obiectele purtătoare de informații sau este împiedicată efectuarea acestor
acțiuni, obiectele și documentele care constituie corpuri delicte se ridică, în care scop se
împachetează, pachetul se sigilează şi se semnează, faptul fiind menţionat în procesul-verbal de
ridicare de la fața locului. Desigilarea pachetului se efectuează în prezența contravenientului sau
a reprezentantului acestuia.].

TESTUL nr.  71
1. Înlăturarea de la conducerea vehiculului. Reţinerea şi aducerea vehiculului la parcare
1.1. Enumerați temeiurile juridice ale înlăturării persoanei de la conducerea vehiculului.
 Conducerea vehiculului cu permis de conducere de o categorie necorespunzătoare
 Conducerea vehiculului fără permis de conducere sau dovada înlocuitoare, cu drept de
circulație, a permisului (cu excepţia conducerii în cazul instruirii, în prezenţa
instructorului) sau conducerea în decursul termenului de aplicare a măsurii de siguranţă
privind ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport
 Predarea conducerii vehiculului către o persoană care nu are permis de conducere sau
dovada înlocuitoare, cu drept de circulație, a permisului (cu excepţia instruirii, în
prezenţa instructorului), care este privată de dreptul de a conduce vehicule sau care are
permis de conducere de o categorie necorespunzătoare
1.2. Descrieți procedura de reținere și aducere a vehiculului la parcarea specială.
Asigurarea executării procesului de ridicare, transportare, depozitare, precum şi de
restituire ulterioară a mijloacelor de transport ridicate se realizează de către Î.S. „Servicii Pază a
MAI” contra plată, în baza dispoziţiei (verbale, scrise sau prin intermediul rețelelor de
comunicație electronice) a agentului constatator.
 Mijlocul de transport pasibil ridicării se sigilează de către agentul constatator în prezența
a cel puțin unui martor-asistent, care, de asemenea, semnează procesul-verbal cu privire la
ridicarea mijlocului de transport.
    Dacă în mijlocul de transport pasibil ridicării se află un pasager, inclusiv minor, sau un
animal, agentul constatator va întreprinde măsurile de rigoare în vederea coborîrii acestuia din
mijlocul de transport și a plasării ulterioare a acestuia în condiții de siguranță, implicînd, după
caz, alte servicii competente.
 Agentului constatator îi este interzis să urce la volanul mijlocului de transport asupra
căruia a fost aplicată ridicarea ca măsură procesuală de constrîngere.
c. Evaluați scopul și necesitatea aplicării unor astfel de măsuri de constrângere în
raport cu unele categorii de contravenienți.
 Înlăturarea conducătorului auto de la conducerea mijlocului de transport, precum și
constatarea staţionării mijloacelor de transport care prezintă pericol iminent pentru interesul
public, cu dispunerea ridicării și aducerii mijlocului de transport la parcarea specială sau la
subdiviziunea specializată ori teritorială a Poliţiei cea mai apropiată de locul constatării
contravenţiei, ţine de competenţa agenţilor constatatori. Ridicarea mijloacelor de transport
staționate, care prezintă pericol iminent pentru interesul public poate fi aplicată în cazul în
care mijlocul de transport creează obstacole pentru circulaţia mijloacelor de transport cu
regim prioritar de circulație.

2. Revizuirea – cale extraordinară de atac

2.1. Identificați subiectul/subiecții ce pot cere revizuirea procesului
contravențional. 
Procurorul dispune de dreptul de a înainta cerere de revizuire a deciziei sau hotărârii emise
în cauza contravenţională dacă se constată că în acţiunile contravenientului sunt prezente
elementele constitutive ale infracţiunii prevăzute de Codul penal.
(2) Cererea de revizuire se depune în instanţa a cărei decizie sau hotărâre a rămas
definitivă.”
2.2. Descrieți temeiurile în baza cărora poate fi cerută revizuirea procesului
contravențional.
Revizuirea procesului contravenţional poate fi cerută dacă:

a) instanţa de judecată internaţională, prin hotărîre, a constatat o încălcare a drepturilor şi

libertăţilor omului care poate fi reparată la o nouă judecare fie Guvernul Republicii Moldova a
recunoscut, printr-o declaraţie, o încălcare a drepturilor sau libertăţilor fundamentale care
poate fi remediată, cel puţin parţial, prin anularea hotărîrii pronunţate de o instanţă de judecată
naţională;
b) Curtea Constituţională a declarat neconstituţională prevederea legii aplicată în cauza
respectivă;
c) legea nouă înlătură caracterul contravenţional al faptei sau ameliorează situaţia
contravenientului în a cărui privinţă nu a fost executată integral sancţiunea contravenţională;
d) există o procedură pornită în cauza dată în faţa unei instanţe internaţionale sau Guvernul
Republicii Moldova a iniţiat o procedură de reglementare pe cale amiabilă într-o cauză pendinte
împotriva Republicii Moldova;
e) prin hotărîre definitivă s-a stabilit că, la constatarea şi examinarea faptei contravenţionale şi
la judecarea acestei cauze contravenţionale, s-au comis abuzuri ce constituie infracţiuni;
f) instanța de judecată sau autoritatea competentă care a emis decizia asupra cauzei
contravenționale nu s-a expus asupra vinovăției sau nevinovăției contravenientului ori instanța
de judecată sau autoritatea competentă s-a pronunțat în privința unui alt subiect de drept decât
persoana care a săvârșit fapta contravențională;
g) s-au stabilit alte circumstanţe de care instanţa de judecată sau autoritatea competentă care a
emis decizia asupra cauzei contravenționale nu a avut cunoştinţă la emiterea hotărîrii sau
 deciziei şi care, independent sau împreună cu circumstanţele stabilite anterior, dovedesc că cel
sancţionat este nevinovat ori a săvîrşit o altă contravenţie decît cea pentru care a fost
sancţionat sau care dovedesc că persoana cu privire la care s-a dispus încetarea procesului
contravenţional este vinovată.

2.3. Proiectați procedura de revizuire a procesului contravențional și efectele juridice ale

acesteia.
Procedura de revizuire se deschide în baza cererii procurorului adresată instanței de
judecată, conform competenței teritoriale a acestuia, sau a cererii contravenientului adresată
instanţei care a judecat cauza/contestaţia sau instanței de fond conform competenței
teritoriale, procedura de revizuire se deschide la cererea Procurorului General sau a adjuncţilor
lui. Hotărîrea instanţei de revizuire
(1) După examinarea cererii de revizuire, instanţa de revizuire adoptă una dintre
următoarele hotărîri:
1) respinge cererea de revizuire dacă este:
a) tardivă;
b) inadmisibilă;
c) neîntemeiată;
2) admite cererea, casînd hotărîrea atacată, şi pronunţă o nouă hotărîre.
(2) Instanţa dispune, după caz, repunerea în drepturi, restituirea amenzii plătite şi a bunurilor, precum şi a
cheltuielilor judiciare pe care persoana în a cărei favoare s-a admis revizuirea nu era obligată să le suporte,
includerea, la cerere, în vechimea neîntreruptă în muncă, a duratei sancţiunii arestului contravenţional.

TESTUL nr. 72
1. Iresponsabilitatea – cauză care înlătură răspunderea contravențională
1.1. Identificaţi esența termenului de iresponsabilitate.
Starea de iresponsabilitate constatată în modul stabilit de lege -Este în stare de iresponsabilitate persoana
care săvîrşeşte o faptă aflîndu-se în imposibilitatea de a conştientiza sau a dirija acţiunile sale din
cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii psihice, a alienării mintale sau a
unei alte stări psihice patologice.
Nu este pasibilă de răspundere contravenţională persoana care a săvîrşit o faptă în stare de
responsabilitate, dar care, pînă la pronunţarea hotărîrii de sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală
psihică, lipsită fiind de posibilitatea conştientizării sau dirijării acţiunilor sale.
Iresponsabilitate (în viziunea legiuitorului) înseamnă incapacitatea unor persoane de a-şi da seama de
sensul şi de urmările faptelor lor sau de a-şi dirija în mod normal voinţa în timpul săvîrşirii acţiunii
sau inacţiunii ilicite.
1.2. Determinați criteriile ce nесеsită а fi întrunitе сumulаtiv pеntru înlăturаrеа răspundеrii
соntrаvеnţiоnаlе din cauza iresponsabilității.
Iresponsabilitatea este o cauză de scutire de răspunderea contravenţională întemeiată pe lipsa de
vinovăţie din partea persoanei care a săvîrşit contravenţia. Această stare de incapacitate poate fi
constatată numai pe cale medicală, medicii specialişti fiind cei care se pronunţă asupra capacităţii
persoanei de a-şi dirija acţiunile sau inacţiunile în împrejurările concrete. Iresponsabilitatea trebuie
deosebită de starea de afect (considerată drept circumstanţă atenuantă), la care poate ajunge şi o
persoană perfect sănătoasă sub aspect psihic.
Trebuie să îndeplinească anumite condiţii cumulative:
1. trebuie să existe o stare de incapacitate psihică a persoanei, (să fie în stare de inconştienţă).
2. starea de incapacitate să existe în momentul săvîrşirii faptei.
3. fapta săvîrşită să fie dintre cele prevăzute drept contravenţie.
Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării
sancţiunii contravenţionale. Legea contravenţională prevede că: „Nu este pasibilă de răspundere
contravenţională persoana care a săvîrşit o faptă în stare de responsabilitate, dar care, pînă la
pronunţarea hotărîrii de sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, lipsită fiind de posibilitatea
conştientizării sau dirijării acţiunilor sale.”
1.3. Argumentați problema răspundеrii соntrаvеnţiоnаle a pеrsоаnelor саrе аu săvârşit о fаptă în stаrе
dе rеspоnsаbilitаtе, dаr саrе, până lа prоnunţаrеа hоtărârii dе sаnсţiоnаrе, s-а îmbоlnăvit dе о
bоаlă psihiсă, fiind lipsită dе pоsibilitаtеа de a соnştiеntiza sаu dirija асţiunile sаlе.
Responsabilitarea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul aplicării
sancţiunii contravenţionale. Legea contravenţională prevede că: „Nu este pasibilă de răspundere
contravenţională persoana care a săvîrşit o faptă în stare de responsabilitate, dar care, pînă la
pronunţarea hotărîrii de sancţionare, s-a îmbolnăvit de o boală psihică, lipsită fiind de posibilitatea
conştientizării sau dirijării acţiunilor sale.” Astfel faţă de o asemenea persoană, în baza hotărîrii
instanţei de judecată, pot fi aplicate măsuri de constrîngere cu caracter medical, iar după
însănătoşire – ea poate fi supusă pedepsei.
Sub acest aspect legislația aplică principiul umanismului, astfel chiar dacă fapta a fost comisă cu
responsabilitate, iar pină la pronunțarea hotăririi persoana se află in imposibilitatea de a conștientiza
saudirija actiunile sale aceasta nu va fi pasibilă de răspundere contravențională. In asemenea caz
scopul legiicontravenționale nu poate fi atins, deoarece persoana nu va conștientiza relația cauză
efect, sanctiunea nu vafi in măsură să corijeze persoana
2. Clasificarea actelor procesual-contravenționale
2.1. Definiți noțiunea de acte procesual-contravenționale și reflectați valoarea lor aplicativă.
Actele procesuale sunt acele mijloace juridice prin intermediul cărora sunt exercitate drepturi si
prerogativeale organelor judiciare si ale subiectilor procesuali.Exemple de acte procesuale mai
uzuale sunt dispozitia deincepere a urmăririi penale sau a procesului contraventional , de punere in
 miscare a actiunii penale , detrimitere in judecată, introducerea unei plingeri prealabile , declararea
apelului, a contestației . In timp ce
actele procesuale pot fi indeplinite atit de organele judiciare cit si de ceilalti subiecti procesuali (părți,
subiecți procesuali principali), actele de procedurale se efectuează de organele judiciare si de alte
organeextrajudiciare cu atributii auxiliare.
2.2. Evidențiați criteriile de clasificare a actelor procesual-contravenționale.
1. In funcție de faza procedurii contraventionale in care pot fi indeplinite sau efectuate ( acte comune
/acte speciale)
2. In funcție de obligativitate ( acte obligatorii/ acte facultative) sunt obligatorii actele pe care subiectii
sunt obligati să le realizeze in vederea promovării procesuluicontravențional. Actele obligatorii sunt
efectuate de către organele judiciare, subiectii neoficiali
avind , de regulă dreptul si nu obligatia indeplinirii unor activități.
3. In functie de oficialitate ( acte oficiale/ neoficiale) actele efectuate de organele judiciare sau
agentiiconstatatori au un caracter oficial. actele efectuate de către părți si celelalte persoane ce
participă in proces au un caracter neoficial.
4. In functie de modul concret de realizare a acestora avem acte materiale/ orale sau scrise.Spre exemplu
actele de decizie a organelor judiciare sau a agenților constatatori nu pot avea decîtformă scrisă.
lucru valabil si pentru ordonanțele procurorului, sau organului de urmărire penală ,incheierile ,
sentințele deciziile instanței de judecată .Ascultarea martorilor ori a părților, formularea de concluzii
in cadrul dezbaterilor , confruntarea si alte
asemenea acte produc consecințe dacă se realizează oral.
5. După natura juridică : Acte procesuale de constatare a contravenției (acte de sesizare sau
autosesizare , denunț, plingerea , procesul verbal de cercetare la fața locului, procesul verbal deaudiere a
victimei)
6. Acte procesuale de organizare a lucrului(citația, incheierile organizatorice) .
7. Acte procesuale de pregatire a cauzei spre examinare , cum ar fi numirea datei examinării
cauzei,organizarea părților
8. Actele procesele de administrare și verificare a probelor
9. Acte procesuale de soluționare a cauzei contravenționale (procesul verbal cu privire la
contravenție,decizia asupra cauzei)
10. Acte procesuale de altă natură
2.3.Argumentați caracterul special al actelor procesuale oficiale și neoficiale.
Spre deosebire de actele actele comune, actele speciale sunt cantonate la anumite momente sau instituții
ale procesului. De exemplu plingerea , denunțul, autosesizarea sunt acte procesuale care sunt
caracteristice fazei inițiale a procedurii contravenționale. De altminteri decizia organelor judiciare
sau ale agenților constatatorisunt expuse in faza de incheiere a procesului contravențional
TESTUL nr. 73
1. Riscul întemeiat
1.1. Definiți riscul întemeiat în ipostaza de circumstanță care înlătură caracterul contravențional al
Riscul intemeiat este legat cu pericolul posibil adică care vine, care poate fi , iar nu cu acel care deja
existăsau s-a terminat. Prin pericol ințelegem posibilitatea de a pricinui o daună , de a face un rău,
de a aduce o nenorocire. prin urmare riscul are un caracter subiectiv. Riscul intemeiat ce constă in
crearea legală a pericolului potențial intereselor protejate de lege in vederea obtinerii rezultatelor
social utile care nu ar fi putut fi realizate prin măsuri obișnuite lipsite de risc, este o cauză de
inlăturare a caracterului contravențional al faptei. Prin risc înțelegem dreptul persoanei la cercetarea
de creație, testarea acțiunilo
1.2. Determinaţi condițiile pe care trebuie să le îndeplinească riscul pentru a fi întemeiat.
Pentru a fi considerat intemeiat riscul trebuie să intrunească următoarele condiții:1. scopul socialmente
util nu putea fi atins fără actiunile /inactiunile insoțite de risc .2. persoana care a riscat a luat/ a
epuizat toate măsurile de prevenire a cauzării de daune intereselorocrotite de legea
contravențională
1.3. Estimaţi deosebirea dintre riscul întemeiat și starea de extremă necesitate.
In cazul stării de extremă necesitate pericolul amenințător este real, evident, și inevitabil, in cazul riscului,
pericolul poate surveni in urma săvirșirii acțiunii.Pericolul nu poate fi inlăturat altfel decît prin
săvîrșirea unei fapte ilicite in cazul starii de extrem necesitate , astfel in cazul unui risc nu putem
vorbi intotdeauna de inlăturarea unui pericol pentru atingerea unui scop social util
dăunătoare. Evaluarea gradului de risc exprimă probalitatea acestuia de a se produce, precum şi impactul
pe care îl poate avea asupra relaţiilor sociale.
2. Elemente obligatorii comune tuturor proceselor-verbale cu privire la contravenții
2.1. Descrieți conținutul proceselor-verbale cu privire la contravenții prin prisma art.443 din Codul
contravențional al Republicii Moldova.
Codul contravențional al Republicii Moldova.procesul verbal cu privire la contraventie va cuprinde :data,
ora, locul incheieriicalitatea , numele și prenumele agentului constatator, denumirea autorității pe
care o reprezintănumele, prenumele, domiciliul, ocupația persoanei in a cărei privință a fost pornit
procesul contravențional,
datele din buletinul ei de identitate, sau după caz din alt act care stabilește identitatea persoanei, iar in
cazul persoanei juridice , denumirea, sediul, codul ei fiscal-fapta contraventională , locul si timpul
săvirșirii ei , circumstanțele săvirșirii ei
-incadrarea juridică a faptei, norma materială contraventională-aducerea la cunoștința persoanei in a
cărei privință a fost pornit procesul contravențional și a victimei a
drepturilor și obligațiilor prevăzute de cod-obiecțiile si probele pe care persoana in a cărei privință a fost
pornit procesul contravențional le aduce inapărarea sa, precum si obiectiile si probele victimei-
informații despre instituția bancară si despre modul de plată a amenzii
2.2. Determinați procedura de informare a persoanei, în privința căreia a fost pornit procesul
contravențional, despre drepturile și obligațiunile sale.
In momentul pornirii procesului contravențional, autoritatea competentă să soluționeze cauza
contravențională este obligată să aducă la cunoștința persoanei pasibile de răspundere contravențională
dreptul ei de a fi asistată de un apărător. Agentul constatator competent să soluționeze cauza este
obligat să aducă la cunoștința contravenientului precum și reprezentantului legal al minorului a
drepturilor și obligațiilor lor prevăzute la art 384 si 387 ale prezentului cod, precum și a
consecințelor examinării
contravenției in procedură simplificată. Acest fapt va fi inclus in decizia privind examinarea contravenției
intemeiul constatării personale a agentului constatator precum și in conținutul procesului verbal cu
privire lacontravenție, Agentul constatator este obligat să aducă la cunoștința contravenientului lista
sa de drepturidin cadrul procesului contravențional.
2.3. Proiectați modalitățile de comunicare contravenientului a conținutului procesului-verbal cu privire la
contravenție.
Practic procesul verbal poate fi comunicat in 3 moduri
1)Prin inminarea acestuia contravenientului de către agentul constatator, in situațiile in care agentul
constatator este competent să aplice si sanctiunea contraventională iar contravenientul este prezent
sisemnează procesul verbal. De regulă această modalitate de comunicare se aplica in situatiile in
care procesul verbal este intocmit pe loc in momentul constatării faptei, dar nu este exclus ca
procesul verbal sa fieintocmit ulterior la sediul agentului constatator in prezenta contravenientului.
2) Prin comunicarea procesului verbal prin posta cu aviz de primire. Această modalitate de comunicare
seaplica in mai multe situatii:
 in situatia in care agentul constatator nu este competent sa aplice sanctiunea
 - in ipoteza in care desi agentul constatator intocmeste procesul verbal si aplica sanctiunea in prezenta
contravenientului , acesta refuză sau nu poate sa semneze
 in situatia in care desi agentul constatator este competent să aplice sanctiunea procesul verbal eintocmit
in lipsa contravenientului
3. Prin afișarea procesului verbal la domiciliul sau la sediul contravenientuluilegea a reglementat aceasta
modalitate de comunicare deoarece unii contravenienti cu rea credință ar putea să refuze să
semneze avizul de primire, pentru a obtine prescriptia executării sanctiuniicontraventionale
TESTUL nr. 74
1. Particularitățile esențiale ale Codului contravențional
1.1. Relatați despre evoluţia diacronică a legislaţiei contravenţionale.
-La 24 octombrie 2008 prin legea 218, a fost adoptat codul contraventional al Republicii Moldova, care
avenit să reglementeze in aspect nou răspunderea juridică ce survine ca rezultat al săvirșirii
contraventiilor.
-Prin adoptarea si intrarea in vigoare a noului cod a avut loc ridicarea dreptului contraventional la nivel
deramura de drept autonomaPe parcursul evolutiei legislatiei se evidentiază tendinta cresterii
numărului de fapte considerate antisocialesi calificate drept contravenții
1.2. Caracterizați structura juridică a Codului contravențional al Republicii Moldova.
Legea contravenţională nominalizată are drept sarcină ocrotirea personalităţii, a drepturilor şi a
intereselor legitime ale persoanelor fizice, a proprietăţii, a ordinii de stat şi a ordinii publice, precum
şi prevenirea şi combaterea contravenţiilor, influenţa asupra cauzelor şi condiţiilor comiterii lor,
contribuirea la educarea cetăţenilor în spiritulrespectării întocmai a legilor şi a altor acte
normative.Pentru realizarea scopului şi a sarcinilor sale, CC al RM este structurat în: cărţi, titluri,
părţi, capitole şi articole
Cartea întîi. Dreptul material Este divizată în două titluri: titlul I
– Partea generală Şi titlul II
– Partea specială.
Partea generală a cărţii întîi : Este împărţită în cinci capitole şi conţine: dispoziţii comune cu privire la legea
contravenţională a Republicii Moldova, scopul legii şi acţiunea ei, principiile; noţiunea de
contravenţie şi răspundere contravenţională; cauzele care înlătură caracterul contravenţional al
faptei şi răspundereacontravenţională; sancţiunile contravenţionale şi modalitatea aplicării lor.
Partea specială a cărţii întîi: Este divizată în cincisprezece capitole, fiecare dintre ele conţine norme
materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii speciale
cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice), pentru
neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în cazurile şi
modul stabilite de lege.
Cartea a doua. Procesul contravenţional
Este şi ea divizată în două titluri: titlul I – Partea generală Şi titlul II Partea specială .Partea generală
A cărţii a doua
Conţine: dispoziţii generale cu privire la procesul contravenţional, principiile procedurii contravenţionale şi
de citare; participanţii la procesul contravenţional, drepturile şi obligaţiile lor;autorităţile
competente să soluţioneze cauzele contravenţionale; probele şi măsurile procesuale de
constrîngere.Partea specială a cărţii a doua
Este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei contravenţionale şicercetarea cazului;
judecarea cauzei contravenţionle în instanţă; căile de atac al deciziei emise; trimiterea spreexecutare
a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează a fi soluţionate la executarea sancţiunii
contravenţionale.
1.3. Formulați sugestii și concluzii în legătură cu aplicarea Codului contravențional al Republicii Moldova.
Drept concluzie codul contraventional se aplică pe intreg teritoriul Republicii Moldova , se
aplicăcontraventiilor săvirșite de cetățeni ai R.M. precum si de apatrizii domiciliati pe teritoriul R.M.
in afara
teritoriului R.M. dacă fapta este considerată contraventie in Statul in care se află in temeiuri de
reciprocitate.Consider că faptul că politica de dezincriminare este benefică pentru consolidarea unui
sistem de justitierestaurativ ce are scopul de a resocializa , de a reintegra contravenientul, astfel nu
intotdeauna o pedeapsămai dură are o eficiență mai ridicată.
2. Executarea sancţiunilor contravenţionale aplicate persoanelor juridice
2.1. Evidențiați exigențele normativ-juridice contravenționale în privința executării sancţiunilor aplicate
persoanelor juridice
2.2. Analizați efectele juridice ale executării benevole a sancțiunii amenda contravențională.
Conform art 313 cod de executare stabilește că executarea sanctiunii amenzii aplicate persoanelor fizice
sau juridice se asigură de executorul judecatoresc in a cărui competență teritorială stabilită de
camera teritorialaa executorilor judecătorești se află sediul persoanei juridice.
2.3. Argumentaţi rolul executorului judecătoresc și al organului de probațiune la executarea sancțiunilor
contravenționale aplicate persoanelor juridice.
Executorii judecătorești au dreptul de a initia procedurile de executare pe baza unui titlu executoriu.
Executarea sanciunii amenzii aplicate persoanelor fizice sau juridice se asigura de executorul judecatoresc
,in a carui competenta teritoriala stabilita de camera teritoriala a executorilor judecatoresti se afla
domiciliulsau sediul contravenientului. In cazul in care executarea silita nu a fost posibila din cauza
lipsei sauinsuficientei de bunuri ori din cauza eschivarii cu rea voință a contravenientului dacă
amenda a fost aplicatăde instanța de judecata , executorul judecătoresc solicită instanței care a
 examinat cauza să adopte oincheiere prin care instanța poate inlocui suma neachitată a amenzii
după caz cu :1.
amendă in mărime dublă2. privarea de dreptul de a desfasura o anumita activitate pe un termen de la 6
luni la un anPrivarea de dreptul de a exercita o anumita activitate se asigura de catre organul de
probatiune, in acarui raza teritoriala isi are sediul persoana juridică, ca mai apoi organul de
probatiune să trimităhotarirea judecătorească organului abilitat cu dreptul de a itnerzice
contravenientului o anumitaactivitate, pentru a sista activitatea interzisă, pentru a retrage
autorizația/ licența sau pentru amodifica statutul persoanei juridice sanctionate.
Testul 75
1. Individualizarea răspunderii contravenționale și a sancțiunii contravenționale

1.1. Descrieți principiul individualizării răspunderii contravenționale și a sancțiunii

contravenționale (art.9 din Codul contravențional).

La aplicarea legii contravenţionale se ţine cont de caracterul şi de gradul prejudiciabil al

contravenţiei, de persoana făptuitorului şi de circumstanţele atenuante ori agravante.

Nimeni nu poate fi supus de două ori răspunderii contravenţionale pentru una şi aceeaşi faptă.

1.2. Abordaţi problema individualizării judecătorești a răspunderii și sancțiunii

contravenționale.

Doctrina de specialitate stabileşte mai multe forme de individualizare a pedepselor, de exemplu

cea judecătorească, care se efectuează de către instanţa de judecată învestită cu soluţionarea
cauzei. Se referă la asemenea criterii precum: 1)circumstanţele comiterii faptei - se va avea în
vedere locul și timpul comiterii faptei (în timpul nopții, al unui dezastru natural etc.), și modul de
pregătire şi executare efectivă a activității infracţionale, tinându-se seamă, totodată, și dacă
mijloacele folosite pentru punerea în executare a activității infracționale au fost de natură a
spori pericolul social abstract al faptei (folosirea unor mijloace care pun în pericol viața mai
multor persoane); 2)natura și gravitatea consecințelor contravenţiei -se vor avea în vedere atât
urmările directe, cât şi cele indirecte, dar şi celelalte urmări produse persoanei vătămate,
determinate de săvârşirea faptei; 3)motivul săvârşirii faptei - și de aceste elemente, care sunt,
de asemenea, părți din structura laturii obiective ale infracțiunii, se va tine seamă la
individualizarea pedepsei; 4)natura și frecvenţa faptelor care constituie antecedente – cu
referință la acest criteriu, se va analiza specializarea făptuitorului într-un anumit domeniu
contravențional și intervalul de timp necesar reluării activității ilegale; 5)conduita făptuitorului
după comiterea ilegalității prezintă importanţă pentru stabilirea pedepsei și comportamentul
făptuitorului după săvârşirea faptei, înainte de începerea procesului (autodenunțare, încercarea
de împiedicare a producerii rezultatului, restituirea bunurilor, încercarea de a ascunde urmele
faptei) și pe parcursul desfășurării procedurilor judiciare (recunoaşterea faptei, eschivarea de la
urmărirea penală, încercarea de intimidare a martorilor); 6)nivelul de educație, vârsta, starea de
sănătate, situația familială şi socială - în această categorie se înscriu stări de fapt, precum
abandonul şcolar, vârsta adolescenței, starea de sănătate precară, mediul familial dezorganizat,
influența anturajului etc.

1.3. Generalizați particularitățile individualizării administrative a executării pedep-sei

contravenționale.

A treia formă de individualizare a pedepsei prezentată de doctrină este cea administrativă, care
aparține organelor care asigură executarea pedepselor. Această formă se efectuează în faza
executării pedepsei aplicate, reprezentând ultima etapă în realizarea principiului individualizării
pedepsei. Ea se referă mai mult la cazurile de aplicare a pedepsei arestului contravențional, prin
adaptarea regimului de executare a pedepsei în raport cu conduita la locurile de executare.
Concluzionând cele expuse anterior, menționăm că fiecare etapă individualizării pedepsei are un
rol determinant asupra finalității actului coercitiv, respectiv stabilirea pedepsei, și, deși două
dintre ele sunt extraprocesuale, toate urmăresc, în egală măsură, atât redarea către societate a
unei persoane reintegrabile, cât și protejarea populației de elementele negative.

2. Delimitarea contravențiilor vamele prevăzute în Codul contravenționale de cele stabilite în

Codul vamal

1.1. Identificați formele răspunderii contravenționale în domeniul vamal.

In anumite cazuri doar proportia abaterii desemnează prezenta sau lipsa unui grad prejudiciabil
si respectiv  admiterea unei sau altei răspunderi juridice. De exemplu codul vamal prevede
contraventiile vamale cu răspundere materială, un alt model de răspundere juridica decit cea
contraventională. Aici sunt stabilite tipurile de contraventii cu raspundere materiala si marimea
sanctiunii amenzii care se stabileste in baza unui procent din valoarea marfurilor care au
constituit obiectul contraventiei.

1.2. Caracterizaţi criteriile de clasificare a contravenţiilor vamale prevăzute în Codul

contravenţional și a celor stabilite în Codul vamal.
 Se sancţionează cu amendă de la 15 la 45 de unităţi convenţionale:
1.Neoprirea vehiculului (inclusiv a vehiculului de uz personal) în locul de aflare a organului
vamal, precum şi pornirea, admiterea pornirii fără autorizaţia organului vamal a vehiculului
(inclusiv a vehiculului de uz personal) aflat sub control vamal
2.Împiedicarea accesului persoanei cu funcţie de răspundere a organului vamal în exerciţiul
funcţiunii la mărfurile, obiectele şi la alte valori aflate sub control vamal
3.Neprezentarea în termen organului vamal a mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub
control vamal, transportate de la un organ vamal la altul, precum şi a actelor vamale şi altor acte
asupra acestora.
4.Eliberarea fără autorizaţia organului vamal a mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub
control vamal sau pierderea lor.

Se sancţionează cu amendă de la 6 la 30 de unităţi convenţionale.

1.Acostarea la nava aflată sub control vamal a altor construcţii plutitoare fără autorizaţia
organului vamal
2.Neprezentarea în termen către organul vamal a actelor necesare controlului vamal al mărfurilor,
obiectelor şi al altor valori aflate sub controlul vamal, indiferent de prezentarea declaraţiei scrise,
3.Încărcarea, descărcarea, transportul, repararea ambalajului deteriorat, ambalarea, dezambalarea,
reambalarea mărfurilor, obiectelor şi altor valori aflate sub control vamal, schimbarea semnelor
de identificare sau de marcare de pe acestea sau de pe ambalajul lor fără autorizaţia organului
vamal, precum şi deteriorarea sau pierderea plumburilor, sigiliilor vamale, ştampilelor sau altor
garanţii aplicate de organul vamal.
2.3. Generalizați prevederile cu privire la contravențiile vamale pasibile de răspundere
materială.

 In codul Vamal al Republicii Moldova sunt prevazute tipurile de contraventii cu raspundere
materiala si marimea sanctiunii amenzii care este stabilita pe baza unui procent anume din
valoarea marfurilor ce au constituit obiectul contraventiei. De exemplu pentru trecerea de
marfuri peste frontiera vamala cu documente falsificate, nevalabile sau dobindite pe cai ilegale,
in lipsa elementelor constitutive ale infractiunii de contrabandă sau ale altor infractiuni se
aplică  pedeapsa amenzii de la 40 la 100%  din valoarea mărfurilor care au constituit obiectul
contravenției sau cu confiscarea lor. Protectia juridică a acestor categorii de relatii sociale are o
importanță majoră pentru economia natională si infrastructura socială. In mare parte atentarea
la aceste categorii de relatii sociale constituie un atentat la securitatea economică a statului

Tipurile de contravenţii vamale cu răspundere material

Sînt considerate încălcare a reglementărilor vamale pasibilă de răspundere materială
următoarele contravenţii vamale:
1) trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor cu eludarea controlului vamal (trecerea prin
alte locuri decît cel de amplasare al organului vamal sau în afara orelor de program ale acestuia)
sau cu folosirea ascunzişurilor lor.
2) trecerea de mărfuri peste frontiera vamală cu documente falsificate, nevalabile sau
dobîndite pe căi ilegale, în lipsa elementelor constitutive ale infracţiunii de contrabandă sau ale
altor infracţiuni;
3) nedeclararea, în termenele stabilite, a mărfurilor la import;
4) transportul, depozitarea, procurarea mărfurilor introduse pe teritoriul vamal cu eludarea
controlului vamal ori tăinuite de el
8) neachitarea drepturilor de import sau de export în termenele stabilite, în lipsa elementelor
constitutive ale infracţiunii;
 9) punerea în circulaţie a mărfurilor fără permisiunea organului vamal, pierderea mărfurilor
şi mijloacelor de transport aflate sub supraveghere vamală sau netransportarea lor la locul indicat
de organul vamal;
10) pierderea sau nepredarea către organul vamal a documentelor la mărfurile aflate sub
supraveghere vamală;
11) neîndeplinirea obligaţiei de a declara organului vamal modificarea destinaţiei mărfurilor
faţă de scopul declarat la plasarea mărfurilor sub o anumită destinaţie vamală;
12) nerespectarea cerinţelor şi condiţiilor de distrugere a mărfurilor şi/sau a deşeurilor;

TESTUL nr. 76

1. Particularitățile unor categorii de sаnсțiuni соntrаvеnțiоnаle

1.1. Dеsсriеți difеrеnțа dintrе рrivаrеа dе drерtul dе а dеținе аnumitе funсții și рrivаrеа
dе un drерt sресiаl.
Privarea de dreptul de a deține anumite funcții reprezintă interdicţia de a deține temporar
anumite funcții de către contravenient prin rezilierea contractului de muncă pe o anumită
perioadă.

Art.35 CC - Privarea de dreptul de a desfăşura anumită activitate sau privarea de dreptul de a

deţine anumite funcţii poate fi aplicată de instanţa de judecată pentru un termen de la 3 luni la
un an. Această sancţiune se aplică în cazurile în care, ţinînd cont de caracterul contravenţiilor
comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind inadmisibilă desfăşurarea unei anumite
activităţi sau deţinerea unei anumite funcţii de către aceasta.
Privarea de drept special este o sancțiune contravențională complementară aplicată doar de
către instanţa de judecată în cazurile prevăzute de lege. Legiuitorul face referință aici la două
forme de privare de dreptul special: dreptul de a conduce vehicule şi dreptul de a deține armă şi
de portarmă.
1)-presupune interdictia temporara a pers.fizice de asi realiza anumite drepturi
dobandite(privarea de dr de a conduce mijloace de transport si privarea de dreptul de a purta
arme de foc)
-interdictia de la 6 luni la 3 ani ( dreptul de a conduce)
-durata o determina instanta de judecata
2)-privarea de drepturi de a detine si a purta arme de foc.
-amenda contraventionala si privarea de dr de a purta arme de foc.
 Privarea de dreptul de a conduce vehicule se aplică de instanţa de judecată pe un termen de la
6 luni la 3 ani. Această sancţiune nu poate fi aplicată persoanei cu dizabilități care foloseşte
vehiculul ca unic mijloc de deplasare, cu excepția cazurilor în care l-a condus, atribuindu-i cu
bună ştiinţă un număr de înmatriculare fals, ori l-a condus în stare de ebrietate produsă de
alcool sau de alte substanțe, ori s-a eschivat de la examenul medical de constatare a acestei
stări, ori a părăsit locul accidentului rutier la care a fost participant.

1.2. Caracterizați рrосеdurа dе арliсаrе а рunсtеlоr dе реnаlizarе.

- reprezinta unitatea de evidenţa aplicta in calitate de sanctiune contraventionala
complementara,concomitent cu sanctiunea principala sub forma de amenda in cazurile si
marimea prevazuta de sanctiunea normei.
2 modalitati:
-sistem de acumulare
-modalitatea de a extrage

Limita de puncta=15 puncte de penalizare

Durata=6 luni

=este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul comiterii contravențiilor ce atentează

la regimul de transporturi şi contravențiilor în domeniul circulației rutiere. Pentru încălcarea
acestor norme, conducătorului de vehicul, pe lângă sancțiunea principală, se aplică și un număr
de puncte de penalizare, în calitate de sancțiune complementară. Cuantumul punctelor de
penalizare aplicat ca sancțiune este prevăzut pentru fiecare încălcare în parte.
Art 36 (1) În cazurile şi în mărimea prevăzute de sancţiunea normei contravenţionale din
capitolele XII şi XIII ale cărţii întîi, conducătorului de vehicul declarat vinovat de săvîrşirea
contravenţiei, odată cu aplicarea sancţiunii principale, i se aplică un număr de puncte de
penalizare ca sancţiune complementară.
Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenției pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărâre judecătorească,
de dreptul de a conduce vehicule.
 1.3. Formulați consecințele neachitării de către соntrаvеniеnt a аmеnzii соntrаvеnțiоnаle.

Pentru neachitarea amenzii, din cauza lipsei ori a insuficienței bu- nurilor sau din cauza
eschivării cu rea-voință a contravenientului de la achitarea acesteia, instanţa de judecată poate
înlocui suma neachitată a amenzii cu:
- amendă în mărime dublă, ce însă nu poate depăşi limita maximă a sancțiunii cu amenda
prevăzută de norma materială contravențională;
- privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an;
-muncă neremunerată în folosul comunității, calculându-se o oră de muncă pentru o unitate
convențională, durata muncii fiind de cel mult 60 de ore;
-arest contravenţional, calculându-se o zi arest pentru 2 unități convenționale, durata arestului
fiind de cel mult de 30 zile, ținând cont de regulile aplicării arestului;
-pentru contravențiile în domeniul circulației rutiere, amenda poate fi înlocuită cu privarea de
dreptul de a conduce vehicule de la 6 luni la un an.

Inlocuirea amenzii cu munca neremunerată în folosul comunității poate avea loc doar în cazul
în care contravenientul şi-a manifestat acordul în scris pentru executarea acestei forme de
sancțiune. În lipsa acordului, instanţa de judecată nu va putea aplica înlocuirea sancțiunii date.
Cu referință la arestul contravențional, o zi de arest pentru 2 u.c. vom expune mai jos..
În cazul persoanelor juridice amenda se aplică în limitele:
a) de la 10 la 1500 u.c..
b) în mărimea valorii produsului, serviciului respectiv care constituie obiectul contravenţiei.
În cazul în care persoana juridică comite a treia oară contravenții în decursul unui an
calendaristic, amenda se triplează, având în vedere valoarea limitei maxime indicate în cod.
Dacă persoana juridică nu achită amenda, aceasta poate fi înlocuită cu privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate pe un termen de la 6 luni la un an.

2. Fundamentele prоbеlor în рrосеsul соntrаvеnțiоnаl

2.1 Dеfiniți nоțiunеа dе соrр dеliсt.

 Corp delict este acel obiect precum banii, documente, autovehicule, alte valori, faţă de care
există un temei clar că au servit la săvîrşirea contravenţiei, au păstrat asupra lor urmele
faptei contravenţionale au constituit obiectul acestei fapte, sau pot servi ca mijloc de
constatare a existenţei ori inexistenţei elementelor constitutive ale contravenţiei.

2.1 Dеtеrminаți рrосеdurа dе rесunоаștеrе а оbiесtului drерt соrр dеliсt.

Obiectul se recunoaște ca fiind corp delict prin ordonanța agentului constatator sau prin
încheierea instanței de judecată se anexează la dosar.
Poate fi recunoscut în următoarele condiții :
-dacă prin descrierea lui detaliată prin sigilare, precum și prin alte acțiuni întreprinse imediat
după depistare, a fost eliminată posibilitatea substituirii sau modificarii esențiale a
particularitatilor și semnelor sau a urmelor aflate pe obiect.
- dacă a fost dobândit prin unul din următoarele procedee probatorii : cercetare la fata locului,
percheziție, ridicare de obiecte, precum și prezentat de către participanții la proces, cu
ascultarea prealabilă a acestora.

După săvârşirea unei contravenții, politia trece la cercetarea locului faptei, şi efectuează
percheziţii, prin intermediul cărora se pot descoperi obiecte care constituie mijloace
materiale de probă.

Apoi, are loc la fixarea procesuală a mijloacelor materiale de probă, care rezultă în
întocmirea unui proces verbal.
După ce sunt fixate, pot fi prezentate părţilor şi martorilor spre recunoaştere, pot fi
examinate sau pot fi supuse unei constatări tehnico-stiintifice ori unei expertize
criminalistice.
Unele corpuri delicte, după fixarea procesuală sunt restituite victimei, proba existentei
acestora facându-se prin intermediul unui pro ces-verbal de descriere şi fixare procesuală.

2.2 Evaluați imроrtаnțа соrрurilоr dеliсtе în саdrul unui рrосеs соntrаvеnțiоnаl.

Rolul corpurilor delicte în cadrul probaţiunii a crescut considerabil în ultimele decenii, pe

măsură ce mijloacele tehnico-ştiințifice de investigare, de descoperire, fixare şi punere în
valoare a mijloacelor materiale de pro bă s-au dezvoltat şi perfectionat. Aceasta face ca,
măcar din acest punct de vedere, sarcina persoanelor care activează în domeniul justitiei să
fie mult uşurată. Pe de altă parte, a crescut şi importanța ,axiliarilor" justiției, acei
 specialişti, fără aportul cărora ar fi mult mai dificil, dacă nu imposibil, de profitat de
descoperirile ştiinței şi tehnicii.
In plus, unele corpuri delicte pot fi prezentate părţilor şi martorilor spre recunoaştere, pot fi
examinate sau pot fi supuse unei constatări tehnico-stiintifice ori unei expertize
criminalistice.

TESTUL nr. 77

1. Criterii esențiale de aplicabilitate a răspunderii contravenționale

1.1.Identificați deosebirea dintre cauzele care înlătură răspunderea contravențională și

cele care exclud sau influențează la aplicarea răspunderii contravenționale.

Cauzele care înlătură răspunderea contravențională

1.Renunţarea benevolă la săvârșirea contravenţiei

Se consideră renunţare benevolă la săvîrşirea contravenţiei încetarea acţiunii îndreptate
nemijlocit spre săvârșirea contravenţiei, dacă persoana este conştientă de posibilitatea finalizării
faptei.
2.Iresponsabilitatea că persoana a comis o contravenţie fără să-şi dea seama de acţiunile sale
sau să le conducă din cauza unei boli psihice cronice, unei tulburări temporare a activităţii
psihice, debilitatii mintale sau a unei alte stări patologice (art. 20 din CC al RM).
3.Responsabilitatea trebuie să existe atît în momentul comiterii contravenţiei, cît şi în momentul
aplicării sancţiunii contravenţionale.
4.Contravenţia neînsemnată, tentativă Legea contravenţională prevede că, în cazul
contravenţiei neînsemnate, organul (persoana cu funcţie de răspundere) împuternicit să rezolve
cazul poate înlătura răspunderea contravenţională, limitându-se la adresarea unei observaţii
verbale făptuitorului, doar in momentul in care sancțiunea nu depășește 10 uc
5Împăcarea victimei cu făptuitorul Legea contravenţională prevede că procesul contravenţional
pornit urmează a fi încetat în cazul impacarii victimei cu făptuitorul în modul stabilit prin lege,
doar pentru faptele prevăzute de lege,personala si de comun acord.
6.Prescripţia răspunderii contravenţionale Prescripţia exclude răspunderea contravenţională
datorită nerealizării acesteia în termenele stabilite de lege . Prescripţia aplicării sancţiunii
contravenţionale este o cauză se stinge raportul juridic contravenţional de conflict, deoarece
acesta nu a fost rezolvat într-o perioadă de timp rezonabilă, prevăzută în legea
contravenţională.
7.Amnistia Amnistia este o instituţie juridică contravenţională al cărei scop o constituie
înlăturarea pentru viitor a caracterului delictual al unor fapte contravenţionale, interzicând orice
urmărire în ceea ce le priveşte sau ștergând condamnările care le-au atins.
8.Constatarea amiabila a accidentului rutier
doar cand in accident sunt implicate 2 victime , soldat doar cu deteriorări ale autoturismelor 

Cauzele care influenteaza la aplicarea raspunderii contraventioanle sunt circumstantele

agravante si circumstatele atenuante. Astfel, legiutorul se poate conduce dupa ele.
ex Cauze atenuante : a)prevenirea consecintelor prejudiciabile sau repararea benevola a
prejudiciului-comportamentulpostcontraventional, exprimat prin orice alta activitate a
inculpatului, indreptata spre restabilirea situatiei) B) Contributia la descoperirea contraventiei c)
savarsirea contraventiei de catre un minor sau de catre o femeie gravida, sau o pers. care
intretine un copil cu varsta de pana la 8 ani
ex Cauze agravante: a) continuarea comportarii ilicite, contrar somației de a se pune capat unui
astfel de comportament, b) savirsirea contraventiei de catre o pers care anterior a fost
sanctionata pentru o contraventie similara sau pt alte fapte care au relevant apt cauza, c) sav
contraventiei, profitandu-se de conditiile unr calamitati naturales au altestari exceptionale
D) savarsirea contraventiei in stare de ebrietate produsa de alcool sau de alte substante –
instanta de judecata decide daca prin caracterul sau starea de ebrietate a fost o circumstanta
agravanta sau nu

1.2.Caracterizați circumstanțele agravante ce influențează la aplicarea sancțiunii.

La aplicarea sancţiunii contravenţionale faţă de persoana a cărei vinovăţie este dovedită se
consideră circumstanţe agravante:
         a) continuarea comportării ilicite, contrar somaţiei de a se pune capăt unei astfel de
comportări;
         b) săvîrşirea contravenției de către o persoană care anterior a fost sancționată pentru o
contravenție similară sau pentru alte fapte care au relevanță pentru cauză;
         c) instigarea sau atragerea minorilor la săvîrşirea contravenţiei;
         d) săvîrşirea contravenţiei de către un grup de persoane;
         e) săvîrşirea contravenţiei profitîndu-se de condiţiile unor calamităţi naturale sau ale
altor stări excepţionale;
         f) săvîrşirea contravenţiei în stare de ebrietate produsă de alcool sau de alte substanţe.
Instanţa de judecată este în drept, în funcţie de caracterul contravenţiei, să nu considere
această circumstanţă ca agravantă;
         g) săvîrşirea contravenţiei faţă de un minor, de o femeie, de o persoană în etate sau faţă
de o persoană care se află în imposibilitatea de a se apăra din cauza bolii, dizabilităţii ori altui
factor.

1.3. Formulați cazurile în care este aplicat avertismentul drept pedeapsă pentru
contravenția comisă.

Avertismentul reprezintă cea mai ușoară formă de sancțiune contravențională prevăzută de

legislația in vigoare, aplicîndu-se doar contravențiilor de mică insemnătate cu un grad de pericol
foarte redus. Prin contravenții neinsemnate înțelegem contraventiile pentru care legea
contraventională prevede in calitate de pedeapsă maximă amenda de 10 unități convenționale.
 Acesta se aplică doar in formă scrisă, datorită faptului de a duce o evidență a fiecărui
contravenient, astfel la următoarea abatere in loc de avertisment va fi aplicată amenda.

Cazurile:
-Încălcarea regulilor de trecere a transportului cu tracţiune animală şi de mînare a vitelor peste
linia de cale ferată, precum şi de păşunare a vitelor în apropierea liniei de cale ferată,
- Traversarea de către pietoni a liniei de cale ferată în locuri interzise sau încălcarea regulilor de
traversare în locuri stabilite
- Nerespectarea condiţiilor de autorizare generală de către furnizorii de reţele sau de servicii de
comunicaţii electronice sau de tehnologie a informaţiei
- Nerespectarea condiţiilor prevăzute în licenţele de utilizare a canalelor, a frecvenţelor radio, a
resurselor de numerotare
-  Împiedicarea funcționării echipamentelor sau a rețelelor de comunicații electronice.

2. Configurația procesului contravențional

2.1. Definiți procesul contravențional.

Procesul contravenţional reprezintă - o totalitate de proceduri separate: procedura de

soluţionare a propunerilor, cererilor şi a plân- gerilor, de aplicare a stimulărilor, de
 soluționare a abaterilor discipli- nare, procedura cu privire la contravențiile administrative
etc.

2.2. Descrieți procesul de constatare a unei contravenții în baza constatărilor personale

ale agentului constatator.
Constatarea faptei contravenţionale înseamnă activitatea, desfăşurată de agentul constatator, de
colectare şi de administrare a probelor privind existenţa contravenţiei, deciziei privind
examinarea contravenţiei în temeiul constatării agentului constatator sau procesului-verbal cu
privire la contravenţie, de aplicare a sancţiunii contravenţionale sau de trimitere, a dosarului,
după caz, funcționarului abilitat să examineze cauza contravențională, din cadrul autorității din
care face parte agentul constatator, în instanţa de judecată sau în alt organ spre soluţionare.
Agentul constatator este sesizat prin plîngere sau denunț ori se autosesizează cînd dispune de
informații suficiente pentru a considera cu un grad înalt de probabilitate că este comisă o
contravenție fie prin constatarea faptei contravenționale.

Pentru a fi posibilă examinarea cauzei in această procedură este absolut obligatoriu să fie
intrunite 2 condiții și anume:
-contraventia poate fi constatată in temeiul constatatărilor personale a agentului constatator și
nu necesită acumularea de probe
- persoana acceptă constatările agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea
vinovăției și recunoaste săvirșirea contraventiei.
 Nu este posibilă examinarea cauzei in această procedură dacă aplicarea sanctiunii
contraventionale este de competenta instanței de judecată sau există bunuri pasibile de
confiscare
In locul procesului verbal, agentul constatator va emite actul de sanctiune sub formă de decizie.
Prin urmare contravenientul are posibilitatea achitării sanctiunii sub formă de amendă in
mărime de ½ din minimul acesteia, i ncazul in care, intr-un termen de 3 zile contravenientul
intentionează să achite amenda stabilită beneficiind de dreptul achitării in cuantum de 50 % din
valoarea stabilită.

2.3. Evaluați gradul de perfecțiune privind procedurile simplificate.

Noua procedură de examinare a cauzei le oferă agenților constatatori posibilitatea de a examina
cauza intr-o procedură mai simplă, nefiind nevoie de a declanșa intregul mecanism de
examinare si soluționare a cauzei, evitind in acest sens multe etape de durată.
Prin instituirea mecanismelor de examinare simplificată a cauzei contravenționale și de
incheiere a acordului de colaborare se urmărește soluționarea procesului contraventional intr-
un termen optim si previzibil. Contravenientul va beneficia de reducerea limitelor de pedeapsă
in cazul care uzează de această procedură specială, prin acest proiect intentionindu-se să
sporească numărul de dosare solutionate in acest mod, aspect ce va conduce la concentrarea
resurselor umane in vederea cresterii operativității in instrumentarea dosarelor complexe si nu
in ultimul rind la soluționarea cu celeritate a proceselor contraventionale.

 In cazul depistării unei contravenții și examinării acesteia în baza constatărilor personale,
agentul constatator nu încheie proces-verbal, dacă sunt întrunite cumulativ următoarele
condiţii:
 contravenția poate fi constatată în temeiul constatărilor personale ale agentului
constatator și nu necesită acumulare de probe;
 persoana acceptă constatările agentului constatator, ca fiind suficiente pentru
demonstrarea vinovăţiei, şi recunoaşte săvârşirea contravenţiei;
 examinarea contravenției și aplicarea sancțiunii țin de competența agentului
constatator;
 contravenția nu este pasibilă de sancțiunea confiscării bunurilor.

Temeiurile contestării pot fi următoarele

 nu au fost respectate dispoziţiile privind competenţa materială;
 contravenientul a fost sancționat pentru o faptă care nu este prevăzută de partea
specială a cărţii a doua;
 s-au aplicat sancțiuni în alte limite decât cele prevăzute de partea specială a cărţii a
doua.

TESTUL nr. 78

1. Evoluția sancțiunilor contravenționale

1.1. Identificați modalitatea de individualizare a sancțiunii contravenționale.

Una dintre conditiile realizarii scopului  pedepsei este individualizarea pedepsei .Astfel pentru ca
pedeapsa sa-si realizele scopul si functiile sale aceasta trebuie adaptata la nevoile de reeducare
ale faptuitorului cu luarea in considerare a gravitati faptei savarsite.
Individualizarea este de 2 forme :
1) Individualizarea legala(abstracta) rolul decisiv in problema individualizarii il are preocuparea
legiuitorului de a consacra si de a asigura prin insasi elaborarea normelor.
2) Judecatoreasca- care se efectuiaza de catre instanta de judecata investita cu solutionarea
cauzei.
Se refera la asemenea criterii:
a) Circumstantele comiterii faptei- locul si timpul comiterii faptei
b)gradul de pericol social
c)natura si graviditatea consecintelor contraventiei
d)motivul savarșirii faptei
e)natura si frecventa faptelor care constituie antecedente
f)conduita faptuitorului dupa comiterea ilegalitatii
g)nivelul de educatie, varsta starea de sanatate
3)administrativa- care se efectuiasa in faza executarii pedepsei aplicate si reprezinta ultima
etapa in realizarea principiului individualizarii pedepsei.
In legislatia nationala individualizarea pedepsei contraventionale o gasim la art 41 CC care se
stabileste prin urmatoarele criterii:
-caracterul si gradul prejudiciabil al contraventiei
-caracteristica constravenientului
-circumstantele atenuante si agravante

Concluzionând , fiecare etapă a individualizării pedepsei are un rol determinant asupra

finalității actu- lui coercitiv, respectiv stabilirea pedepsei, şi, deși două dintre ele sunt
extraprocesuale, toate urmăresc, în egală măsură, atât redarea către societate a unei persoane
reintegrabile, cât şi protejarea populaţiei de elementele negative.

1.2. Clasificați sancțiunile contravenționale.

Clasificarea sancțiunilor contravenționale, se realizează în funcție de o serie de criterii printre
care sunt:
1. caracterul sancţiunii;
2.destinaţia;
3. interesele afectate;
4. modul de aplicare etc.

2.Astfel, potrivit destinaţiei, sancţiunile se divizează în:

a. principale;
b. complementare.
3.Potrivit intereselor afectate, sancţiunile se grupează în:
- morale (avertismentul);
- materiale (amenda; munca neremunerată în folosul comunităţii );
- sancţiuni ce afectează alte drepturi fundamentale ale persoanei (privarea de dreptul de a
desfăşura o anumită activitate; privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii; privarea de
dreptul special; arestul contravenţional);
- sancţiuni de prevenire – (aplicarea punctelor de penalizare).
4.Potrivit competenţei de aplicare, sancţiunile contravenţionale pot fi:
A. aplicate numai de către instanţa de judecată (privarea de dreptul de a desfăşura o anumită
activitate, privarea de a deţine anumite funcţii, privarea de dreptul special, munca
neremunerată în folosul comunităţii, arestul contravenţional);
B. aplicate numai de către agentul constatator (avertismentul, aplicarea punctelor de
penalizare); aplicate atât de către instanţa de judecată, cât şi de către comisia administrativă,
procuror, agentul constatator – amenda.

1.3. Apreciați tendințele legislației Republicii Moldova privind sancțiunile

contravenționale.
► Tendința în instanțele judecătorești din Republica Moldova este de a aplica în continuare
pedepse privative de libertate, indiferent de gravitatea infracțiunii comise. Pedepsele privative
de libertate aplicate tind să fie de o durată lungă. ► Instrumentele care permit liberarea de
răspundere penală sunt rareori folosite, în timp ce nivelul de utilizare a alternativelor la
pedeapsa cu închisoarea este deosebit de scăzut pentru infracțiunile mai puțin grave și deosebit
de grave

2. Procedura simplificată de constatare a contravențiilor

 2.1. Identificați părțile participante la acordul de colaborare.

Acordul de colaborare este o tranzacţie încheiată între agentul constatator, după caz,
procuror şi contravenient, care îşi recunoaşte vina, integral, în schimbul unei pedepse
reduse. Acordul de colaborare poate fi încheiat în orice moment al procesului
contravenţional pînă la soluţionarea în fond a cauzei contravenţionale.
Acordul de colaborare poate fi iniţiat de către agentul constatator, după caz, procuror,
contravenient sau apărătorul său, reprezentantul legal în cazul săvîrşirii contravenţiei de
către un minor. Agentul constatator, după caz, procurorul este obligat să refuze încheierea
acordului de colaborare în cazul în care fapta nu constituie contravenţie sau prezintă semne
de infracţiune. Refuzul de a accepta încheierea acordului de colaborare nu este pasibil nici
unei căi de atac.

2.2. Analizați efectul unei contestări a deciziilor privind examinarea contravenţiei în

temeiul constatării personale a agentului constatator.

In cazul dezacordului contravenientului cu decizia privind examinarea contraventiei in temeiul

constatării agentului constatator, lui i se oferă dreptul de contestare a acesteia, urmind
procedura de Soluţionarea cauzei de către instanţa de recurs sau prin Acordul de colaborare.
Instanța de recurs poate adopta una din următoarele decizii :
-să respingă recursul si să mențină decizia agentului constatator
-să admită recursul si să anuleze decizia agentului constatator și să adopte una din următoarele
solluții:
1)dispunerea achitării persoanei sau incetării procesului contraventional
2) rejudecarea cauzei cu adoptarea unei noi hotăriri, insă fără a inrăutăți situația
contravenientului

2.3. Formulați acțiunile agentului constatator în cazul primirii unei decizii privind
examinarea contravenţiei în temeiul constatării personale.

In cazul tragerii la răspundere contraventională, agentul constatator va emite o decizie prin care
va aplica o sanctiune egală cu o doime din minimul sanctiunii sub formă de amendă prevăzută in
partea specială a cărții a doua. Decizia privind examinarea contraventiei in temeiul constatatări
personale a agentului este un document executoriu, ce va include :
a) data (ziua, luna, anul), ora şi locul întocmirii deciziei;
 b) calitatea, numele şi prenumele agentului constatator, denumirea autorităţii pe care o
reprezintă;
c) numele, prenumele, domiciliul şi/sau reşedinţa, datele din buletinul de identitate al
agentului constator sau, după caz, din alt act care stabileşte identitatea persoanei, iar în cazul
persoanei juridice – denumirea, sediul, codul ei fiscal, datele persoanei fizice care o reprezintă;
d) fapta contravenţională, locul, timpul şi circumstanţele cauzei care au importanţă
pentru stabilirea faptelor şi consecinţelor lor juridice, identitatea victimei, evaluarea
eventualelor pagube cauzate de contravenţie;
e) încadrarea juridică a faptei, norma materială contravenţională şi indiciile calificative
ale elementelor constitutive ale contravenţiei;
f) aducerea la cunoştinţa contravenientului, precum şi a reprezentantului legal al
minorului a drepturilor şi obligaţiilor lor prevăzute la art.384 şi 387 ale prezentului cod, precum
şi a consecinţelor examinării contravenţiei în procedură simplificată;
g) declaraţia contravenientului despre recunoaşterea săvîrşirii contravenţiei şi
acceptarea constatărilor agentului constatator ca fiind suficiente pentru demonstrarea
vinovăţiei contravenientului.

TESTUL nr. 79

1. Judecarea cauzei contravenționale în instanța de judecată

1.1. Identificați participanții la şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale.

 Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor.
Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este
parte în cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este
obligatorie. Victima.
Participarea făptuitorului reţinut este obligatorie. Aducerea lui este asigurată de poliţie.
Participarea grefierului , la fel este obligatorie, deoarece procesul verbal al ședinței de
judecată se semnează atit de judecător cît si de grefier. Atat faptuitorul cat si victima au dreptul
să fie asistate de un apărător (avocat).

1.2. Determinați necesitatea utilizării procedurii de mediere în procesul de judecare a

unei cauzei contravenționale.
Procedura de mediere este cunoscută in legislația natională ca o metodă amiabilă de
soluționare a litigiului, prin incheierea unei tranzacții intre părți, tranzacție ce se
contrasemnează și de mediator, care o anexează la procesul verbal pe care-l va remite instanței
de judecată și unde va indica și temeiul incetării procesului de mediere. Importanța aplicării
instituției medierii este relevată de către comisia Europeană pentru eficiența justiției din cadrul
Consiliului Europei. Judecătorii trebuie să susțină si să promoveze medierea

1.3. Formulați particularitățile specifice unei ședinţe de judecare a cauzei

contravenţionale.

Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral,

nemijlocit şi în contradictoriu.
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul
verifică competenţa şi, după caz:
a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie;
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor
participanţi la şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare.
Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor.
 Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este
parte în cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este
obligatorie. Absența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, citați în conformitate
cu legislația, fără motiv întemeiat şi fără înştiințarea prealabilă a instanței, nu împiedică
judecarea cauzei contravenționale
Neprezentarea în şedinţă a făptuitorului sau a victimei, legal citate, fără motive
întemeiate nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale.
Participarea făptuitorului reţinut este obligatorie. Aducerea lui este asigurată de poliţie.
Participarea grefierului , la fel este obligatorie, deoarece procesul verbal al ședinței de
judecată se semnează atit de judecător cît si de grefier
Pe parcursul procesului contravenţional, părţile au dreptul să fie asistate de un apărător
(avocat).

2. Formele răspunderii contravenționale în sistemul de drept național

2.1. Descrieți conduita ilicită – baza aplicării sancțiunii contravenționale.

Deci ilicitul este o trăsătură importantă a contravenției, intrucît fapta contravențională produce
o dezorganizare a sistemului de raporturi sociale, aceasta are un caracter dăunător, și este
interzisă prin lege.Pentru ca fapta social periculoasă să constituie contraventie ea trebuie să fie
prevăzută de legea contravențională

2.2. Determinați tipurile de sancțiuni specifice dreptului contravențional.

Sancţiunile contravenţionale sînt:

a) avertismentul;- este sancțiunea cea mai ușoară, care poate fi aplicată în cazul comiterii
unei contravenții neînsemnate și constă în atenționarea contravenientului asupra pericolului faptei
săvârșite, recomandand să respecte pe viitor dispozițiile legale. Avertismentul se aplică în scris de
către autoritatea competentă să soluționeze cauza contravențională, în modul stabilit de lege,
deoarece în așa mod în caz de recidivare a aceleiași contravenții pe parcurs de un an, a se
considera faptul aplicării acestei sancțiuni ca o circumstanță agravantă la stabilirea următoarei
sancțiuni.
b) amenda;- este o sancțiune pecuniară, care se aplică în cazurile și în limitele prevăzute
de Codul contravențional. Amenda se stabilește în unități convenționale. O unitate convențională
este egală cu 50 lei.Amenda Constă în vărsarea unei sume de bani în beneficiul statului. Ca
sancțiune contravențională este cea mai pe larg aplicată măsură de influențare, practic, pentru
toate contravențiile prevăzute de legislație.Amenda poartă un caracter material.
c) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;- constă în interzicerea
temporară persoanei fizice de a desfășura o anumită activitate
d) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;- ) poate fi aplicată de instanța de judecată
pentru un termen de la 3 luni la un an.

e) aplicarea punctelor de penalizare;- este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul

comiterii contravențiilor ce atentează la regimul de transporturi şi contravențiilor în domeniul
circulației rutiere. Pentru încălcarea acestor norme, conducătorului de vehicul, pe lângă
sancțiunea principală, se aplică și un număr de puncte de penalizare, în calitate de sancțiune
complementară.

f) privarea de dreptul special (dreptul de a conduce vehicule, dreptul de deţinere sau port şi
folosire a armei);- este o sancțiune contravențională complementară aplicată doar de către
instanţa de judecată în cazurile prevăzute de lege. Legiuitorul face referință aici la două forme
de privare de dreptul special: dreptul de a conduce vehicule şi dreptul de a deține armă şi de
portarmă.
 1)-presupune interdictia temporara a pers.fizice de asi realiza anumite drepturi
dobandite(privarea de dr de a conduce mijloace de transport si privarea de dreptul de a purta
arme de foc)
-interdictia de la 6 luni la 3 ani ( dreptul de a conduce)
-durata o determina instanta de judecata
2)-privarea de drepturi de a detine si a purta arme de foc.

g) munca neremunerată în folosul comunităţii;- reprezintă o sancțiune care poate fi aplicată

atât ca sancțiune principală, cât şi sancțiune complementară.
-Ca sancțiune contravențională principală, ea poate fi aplicată direct de către instanţa de
judecată la sesizarea agentului constatator în cazul contravențiilor pentru care legea prevede
sancţiunea amenzii sau sancțiunea prestării unei munci neremunerate în folosul comunităţi. Se
stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută în 2-4 ore pe zi.

h) arestul contravenţional.- -durata de la 4-15 zile a aplicarii arestului contraventional, iar

pentru concurs de contravenții sau cumul de hotărâri de arest, instanţa poate aplica sancţiunea
şi până la 30 de zile.
-se executa in penitenciarele RM 13,17,5
- este considerat cea mai severă sancţiune, deoarece se aplică numai în cazurile când printr-o
contravenție se pune în pericol real sănătatea ori integritatea corporală a persoanei. Chiar dacă
se atentează la valorile supreme ale persoanei, nu tuturor contra- venienților li se aplică această
sancţiune.

2.3. Generalizați sancțiunile contravenționale complementare.

Privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate, privarea de dreptul de a deţine

anumite funcţii, privarea de dreptul special şi punctele de penalizare pot fi aplicate şi ca
sancţiuni complementare.
1) privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate;- constă în interzicerea temporară
persoanei fizice de a desfășura o anumită activitate. Sancțiunea privării de dreptul de a desfășura
o anumită activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârșirea
contravenției sau în cazul în care contravenția reprezintă o încălcare a regulilor de desfășurare a
acestei activități.
 Sancţiunile contravenționale complementare au ca scop înlăturarea unei stări de pericol şi
preîntâmpinarea săvârşirii altor fapte interzise de lege.
Prin dreptul de a exercita o anumită activitate sau, cu referință la sancţiunea de mai jos, de
a ocupa anumite funcții, se înțelege un post într-o întreprindere, instituție, organizație sau
subdiviziunea, filiala lor, în care persoana respectivă, prin numire, alegere sau în vir- tutea unei
însărcinări, deține anumite drepturi și obligațiuni în vederea exercitării funcțiilor sau acțiunilor
administrative de dispoziție sau or- ganizatorico-economice.
Trebuie aici de precizat că sancțiunea privării de dreptul de a desfă- şura o anumită
activitate poate fi aplicată în cazul în care activitatea a fost folosită la săvârşirea contravenției
sau în cazul în care contravenţia reprezintă o încălcare a regulilor de desfăşurare a acestei
activități.
Privarea persoanei juridice de dreptul de a desfăşura o anumită ac- tivitate constă în stabilirea
interdicţiei de a încheia anumite tranzacţii, de a emite acţiuni sau alte titluri de valoare, de a
obţine subvenţii, înlesniri şi alte avantaje de la stat sau de a desfăşura alte activități.

2) privarea de dreptul de a deţine anumite funcţii;- ) poate fi aplicată de instanța de judecată

pentru un termen de la 3 luni la un an. Această sancțiune se aplică în cazurile în care, ținând
cont de caracterul contravențiilor comise de persoana vinovată, legea declară ca fiind
inadmisibilă desfășurarea unei anumite activități sau deținerea unei anumite funcții de către
aceasta.
- reprezintă interdicţia de a deține temporar anumite funcții de către contravenient prin
rezilierea contractului de muncă pe o anumită perioadă.

3) aplicarea punctelor de penalizare;- este o sancțiune complementară, care se aplică în cazul

comiterii contravențiilor ce atentează la regimul de transporturi şi contravențiilor în domeniul
circulației rutiere. Pentru încălcarea acestor norme, conducătorului de vehicul, pe lângă
sancțiunea principală, se aplică și un număr de puncte de penalizare, în calitate de sancțiune
complementară.
2 modalitati:
-sistem de acumulare
-modalitatea de a extrage

Limita de puncta=15 puncte de penalizare

Durata=6 luni
 Punctele de penalizare se anulează la expirarea termenului de 6 luni de la data constatării
contravenției pentru care au fost aplicate sau de la data privării, prin hotărâre judecătorească,
de dreptul de a conduce vehicule.
In concluzie, sancțiunile complementare sunt aplicate contravenientilor pentru a nu folosi
corpurile delicte și a repeta iliciturile.

TESTUL nr. 80

1. Procedura de judecare a cauzei contravenționale

1.1. Definiți și examinați faza de examinare a cauzei contravenționale și de pronunțare a

hotărârii.

Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în lipsa

părţilor şi fără dezbateri orale. În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în
instanţă de judecată, judecătorul transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu
privire la contravenţie, a probelor şi a înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi
solicită părţilor de a se expune asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei
contravenţionale, stabilind un termen de 10 zile.În cazul în care, după expirarea termenului
prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei
contravenţionale, instanţa de judecată va pronunţa o încheiere motivată cu privire la examinarea
cauzei contravenţionale în procedură scrisă. Examinarea cauzei contravenţionale, ca fază a
procedurii contravenţionale, se finalizează cu aducerea la cunoştinţa părţilor interesate a deciziei
emise, în modul stabilit de lege. Odată cu aducerea la cunoştinţă a actului juridic prin care este
aplicată sancţiunea contravenţională, persoana are dreptul de a ataca actul juridic respectiv. În
cazul în care nici una dintre părţile abilitate nu atacă rezultatele examinării cauzei
contravenţionale în termenul stabilit prin lege, hotărârea, prin care a fost sancţionat
contravenientul, va fi pusă în executare.
1.2. Caracterizați faza de examinare a cauzei contravenționale și de pronunțare a
hotărârii.
Procedura de examinare a contestației împotriva deciziei agentului constatator asupra cauzei
contraventionale presupune următoarele particularități:
-Contestație asupra deciziei agentului constatator poate fi depusă de către părțile la proces 
-Termenul de contestare a deciziei agentiului constatatori este de 15 zile de la data emiterii
acesteia 
-persoana față de care a fost emisă decizia și care a lipsit atât la examinarea cauzei cat si la
pronunțarea deciziei și nu a fost informată despre decizia emisă , poate contesta decizia
agentului constatator și peste termen, dar nu mai tarziu de 15 zile.
-contestația împotriva deciziei emise asupra cauzei contraventionale se depune la autoritatea
din care face parte agentul constatator, conform competenței teritoriale, care a examinat cauza.
În cel mult 3 zile de la data depunerii agentul constatator expediază contestatia si dosarul cauzei
contraventionale in instanta de judecată competentă.
- contestatia depusă suspendă executarea sanctiunii contraventionale aplicată prin procesul
verbal cu privire la contraventie sau prin decizia agentului constatator.
Legea a fixat un termen de judecare a a cauzei de 30 de zile din data intrării dosarului in
instanță, prelungirea acestui termen fiind posibila doar in cazul existentei unor temeiuri
rezonabile si cu cel mult 15 zile
In termen de 3 zile de la data intrarii cauzei contraventionale in istantă judecătorul verifică
competența și după caz :
fie dispune remiterea dosarului cu privire la contravenție , fie fixează data examinării cauzei
contravenționale, dispune citarea părților si a altor participanțila ședință, intreprinde alte actiuni
pentru buna ei desfășurare.
-Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta este parte
în cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este obligatorie.
Absența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, citați în conformitate cu legislația,
fără motiv întemeiat şi fără înştiințarea prealabilă a instanței, nu împiedică judecarea cauzei
contravenționale

1.3. Evaluați gradul de perfecțiune a legislației privind examinarea cauzei

contravenționale și pronunțarea hotărârii.
Noua procedura de examinare a cauzelor contraventionale in instantele de judecata reprezinta
o procedura scrisa care se aplica tuturor cauzelor contraventionale , a căror sanctiune prevede
marimea amenzii cen u va depăși  300 de unități conventionale. Procedura respectivă nu se
aplică faptelor a căror sanctiune este privarea de anumite drepturi. Avntajul acestei proceduri
este faptul că cauza se examniează de către instanță in lipsa părților si fără dezbateri orale.
Astfel in termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenționale in instanta de judecată,
judecătorul transmite făptuitorului si victimei o copie a procesului verbal cu privire la
contravenție, a probelor , si a inscrisurilor din dosarul cauzei contraventionale,precum si solicită
părților să se expună asupra aplicării procedurii scrise si asupra cauzei contraventionale,
stabilind un termen de 10 zile. Soluționarea cauzei in procedură scrisă se judecă in termen de 30
de zile de la data intrarii dosarului in instanță. Această inovație in procedura contravențională
vine să confere un caracter mai maleabil procesului, nefiind obligatorie prezența părților la
ședința instantei de judecată și nu sunt necesare nici dezbaterile orale.

2. Problemele apărute la întocmirea procesului-verbal cu privire la contravenție

2.1. Identificați natura juridică a procesului-verbal cu privire la contravenție.

Procesul verbal cu privire la contraventie reprezinta un act procedural prin care se poate
constata săvirșirea unei contravenții. Dacă contraventia reprezinta unicul temei al raspunderii
contraventionale aceasta neputind fi conceputa din perspectiva dreptului material in lipsa faptei
ilicite , din punct de vedere procedural , intocmirea procesului verbal cu privire la contraventie
reprezintă  in sistemul nostru de drept etapa finală a procedurii contravenționale, prin
intermediul căreia se aplică răspunderea contravențională persoanei ce a comis contravenția
imputată. 
procesul verbal cu privire la contraventie va cuprinde : data, ora, locul incheierii 
calitatea , numele și prenumele agentului constatator, denumirea autorității pe care o
reprezintă
numele, prenumele, domiciliul, ocupația persoanei in a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional, datele din buletinul ei de identitate, sau după caz din alt act care stabilește
identitatea persoanei, iar in cazul persoanei juridice , denumirea, sediul, codul ei fiscal
-fapta contraventională , locul si timpul săvirșirii ei , circumstanțele săvirșirii ei 
-incadrarea juridică a faptei, norma materială contraventională
-aducerea la cunoștința persoanei in a cărei  privință a fost pornit procesul contravențional și a
victimei a drepturilor și obligațiilor prevăzute de cod
-obiecțiile si probele pe care persoana in a cărei privință a fost pornit procesul contravențional
le aduce in apărarea sa, precum si obiectiile si probele victimei
-informații despre instituția bancară si despre modul de plată a amenzii.

2.2. Determinați prevederile ce țin de limba în care este întocmit procesul-verbal cu privire la
contravenție.
Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua cunoştinţă de toate
actele şi materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii competentă să soluţioneze cauza
contravenţională prin interpret.
Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea persoanelor care
participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de
stat.
Actele procesuale ale autorităţii competentă să soluţioneze cauza contravenţională se
înmînează persoanei în a cărei privinţă a fost pornit procesul contravenţional, fiind traduse în
limba pe care aceasta o cunoaşte.

2.3. Evaluați valoarea practică a descrierii faptei în cadrul procesului-verbal cu privire la

contravenție.

Descrierea faptei in cadrul procesului verbal are importanță deosebită pentru identificarea
circumstanțelor cauzei ce au importanță pentru stabilirea faptelor si consecințelor lor juridice,
evaluarea eventualelor pagube cauzate de contravenție. Astfel prin descrierea amănunțită a
tuturor circumstanțelor agentul constatator contribuie la identificarea unor indici de loc, timp ,
spațiu, la crearea unui lanț logic de evenimente ce vor fi utilizate de către subiectul competent
să aplice sancțiunea, bineințeles conform principiului libertății de convingere să identifice
adevărul in procesul contravențional.

TESTUL nr.  81
1. Circumstanțele care înlătură procesul contravențional
1.1. Definiți circumstanțele care înlătură procesul contravențional.
Legitima aparare
Starea de extrema necessitate
Constrangerea fizica/psihica
Riscul intemeiat
Cazul fortuit
1.2. Determinati deosebirile dintre circumstanțele care înlătură procesul contravențional și
cauzele care înlătură răspunderea contravențională.
Cauzele care inlatura raspunderea penala sunt imprejurarile constatate care incalca principiul
inevitabilitatii raspunderii contraventionale, stabilind mai multe cauze care exclude aplicarea
sanctiunilor contraventionale. Iar cauzele care influenteaza la aplicarea raspunderii penale sunt
circumstantele care indica un pericol social mai redus sau mai inalt având ca urmare aplicarea
unei pedepse mai reduse sau mai dure.
1.3. Apreciați importanța teoretică și practică a circumstanțelor care înlătură procesul
contravențional.In
2. Caracteristică generală a părții speciale Drept material a 
      Codului contravențional
2.1. Definiți și caracterizați partea specială Drept material a Codului contravențional.
Partea specială a cărţii întîi   este divizată în cincisprezece capitole, Fiecare dintre ele conţine
norme materiale ale dreptului contravenţional, Fiecare articol (alineatul articolului) al Părţii
speciale cuprinde reguli concrete în domeniul contravenţional (dispoziţia normei juridice),
pentru neonorarea cărora este prevăzută măsura de constrîngere statală pasibilă de aplicare în
cazurile şi modul stabilite de lege.
Partea specială a cărţii a doua   este consacrată activităţii procesuale privind: constatarea faptei
contravenţionale şi cercetarea cazului; judecarea cauzei contravenţionle în instanţă; căile de
atac al deciziei emise; trimiterea spre executare a hotărîrii judecătoreşti, problemele ce urmează
a fi soluţionate la executarea sancţiunii contravenţionale.

2.2. Determinați corelația dintre prevederile părții speciale și ale părții generale.
există corelaţia de tip “parte-întreg” partea generală şi partea specială ale sunt interdependente şi nu
pot fi aplicate una fără alta.
2.3. Apreciați legislația în aspectul concurenței diferitor norme ale Codului contravențional.
TESTUL nr.  82
1. Noțiunea și categoriile măsurilor procesuale de constrângere
1.1. Definiți și caracterizați măsurile procesuale de constrângere.
masurile procesuale de constrangere sunt instituite pentru a asigura comportamentul
contravenientului in conformitate cu cerintele legii contraventionale, iar unele masuri constau
in anumite privatiuni sau constrangeri personale sau reale, determinate de conditiile si
imprejurarile in care se desfasoara procesul contraventional.
trasaturi: caracter retroactiv, aplicata strict in conformitate cu legea de catre agentul
constatator, apara procesul cercetarii si solutionarii cauzelor contraventionale

1.2. Determinați și caracterizați cele mai răspândite măsuri procesuale de constrângere.

măsuri procesuale de constrîngere:
a) reţinerea;
b) aducerea silită;
c) înlăturarea de la conducerea vehiculului;
d) testarea alcoolscopică sau examenul medical pentru constatarea stării de ebrietate
produse de alcool sau de alte substanţe;
e) interzicerea exploatării vehiculului prin retragerea plăcii cu numărul de înmatriculare
al acestuia;
f) suspendarea dreptului de utilizare a vehiculului rutier;
g) amenda judiciară;
h) punerea sub sechestru;
 i) ridicarea și aducerea vehiculului la parcare.
eţinerea constă în limitarea de scurtă durată a libertăţii persoanei fizice şi poate fi
aplicată în cazul:
a) contravenţiilor flagrante pentru care prezentul cod prevede sancţiunea arestului
contravenţional;
b) imposibilităţii identificării persoanei în a cărei privinţă este pornit proces
contravenţional dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;
c) executării hotărîrii instanței de judecată privind expulzarea persoanei;
d) încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului
punctelor de trecere a frontierei de stat.
Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în
cazul în care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive
întemeiate, şi nu a informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale,
prezența acesteia fiind necesară.
Persoana care conduce vehicul este înlăturată de la conducere dacă:
a) există temeiuri suficiente de a presupune că se află în stare de ebrietate inadmisibilă
produsă de alcool sau în stare de ebrietate produsă de alte substanţe;
b) asupra dreptului de a conduce vehicule pe numele său sunt aplicate restricții de
conducere;
b1) nu are asupra sa documentul care confirmă dreptul de a conduce sau de a folosi
vehiculul, cu excepția cazului în care dreptul de a conduce este înscris în Registrul de stat al
conducătorilor de vehicule, iar persoana care conduce vehiculul deține asupra sa un act de
identitate valabil pe numele său;
c) a expirat termenul de 180 de zile de admitere temporară a vehicului pe teritoriul
Republicii Moldova, cu excepţia cazului în care vehiculul este introdus pe teritoriul vamal de
către persoana fizică cu domiciliul în orice stat străin şi care deţine permis de conducere emis în
ţara în care are domiciliu;
Se interzice exploatarea vehiculului prin retragerea plăcilor cu numărul de înmatriculare
în cazul constatării abaterilor de la condiţiile tehnice pentru admiterea în circulaţie a
vehiculelor, prevăzute de legislaţia în vigoare.
Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este ridicat şi, dacă nu
poate fi predat proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de
parcare specială sau la subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării
contravenţiei.

Articolul 4393. Punerea sub sechestru

(1) Punerea sub sechestru este o măsură procesuală de constrîngere care poate fi
aplicată de către judecătorul de instrucție sau de către instanța de judecată, la solicitarea
agentului constatator a organului abilitat cu dreptul de examinare şi/sau soluţionare a
contravenţiei respective sau a procurorului, pentru a asigura eventuala confiscare specială,
precum şi pentru a garanta executarea sancțiunii amenzii, conform art. 203–210 din Codul de
procedură penală aplicate corespunzător.

1.3. Evaluați gradul de perfecțiune a legislației privind aplicarea riscului aducerii silite.
Poate fi supusă aducerii silite numai persoana participantă la proces, pentru care este obligatoriu citarea
de către instanță și care: se eschivează de la primirea citației; se ascunde de instanța de judecată; nu are
loc permanent de trai. Aducerea silită se efectuează pe baza unei încheieri a instanței de judecată .
Potrivit aceleași surse, darea în urmărire este definită ca activitate pe care o desfășoară organele
competente pentru găsirea persoanei împotriva căreia s-a emis mandat de arest și pe care organul
însărcinat cu executarea mandatului nu l-a putut executa, deoarece nu a găsit pe cel căutat
Articolul 437. Aducerea silită
(1) Aducerea silită constă în conducerea forţată în faţa instanţei de judecată a persoanei în
cazul în care aceasta, fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat, fără a avea motive
întemeiate, şi nu a informat instanța care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, prezența
acesteia fiind necesară.
(11) Poate fi supusă aducerii silite doar persoana participantă la proces, pentru care este
obligatorie citarea instanței, şi care:
a) se eschivează de la primirea citației;
b) se ascunde de instanță.
(2) Aducerea silită se efectuează de către poliţie în temeiul unei încheieri judecătoreşti cu
aplicarea prevederilor art. 199 alin. (4)–(6) din Codul de procedură penală.
(3) Încheierea privind aducerea silită va cuprinde:
a) data şi locul emiterii;
b) numele, prenumele, funcţia şi semnătura persoanei care dispune aducerea;
c) numele, prenumele şi domiciliul persoanei care trebuie să fie adusă;
d) data, ora şi locul în care persoana urmează să fie adusă;
e) motivul aducerii.

2. Coordonatele acțiunii legii la desfășurarea procesului contravențional

2.1. Determinați conținutul principiului acţiunea legii contravenţionale în timp.
Alegerea normei contravenționale sub aspectul acțiunii ei în timp presupune stabilirea
momentului inițial și momentului final al acțiunii legii contravenționale în care ea este cuprinsă.
În principiu normele contravenționale în RM intră în vigoare în momentul publicării lor
în MonitorulOficial al RM. Statul pretinde cetățenilor sau altor persoane care se găsesc pe
teritoriul său săurmărească legislația țării și să fie la curent cu dispozițiile normative.
În principiu legea contravențională produce efecte numai asupra faptelor petrecute
dupăintrarea ei în vigoare. Acest principiu își găsește explicația în faptul că oamenii pentru a-
șicoordonaconduita lor cu prevederile legii trebuie să cunoască mai întâi prevederile ei. De
laaceastă regulăexistă două excepții:
Retroactivitatea legii contravenționale noi
Ultraactivitatea legii (supraviețuirea legii vechi)
2.2. Evaluați gradul de aplicabilitate a principiului acţiunea legii contravenţionale asupra
persoanei şi în spaţiu.
În conformitate cu Codul Contravențional contravenţia săvîrşită pe teritoriul
Republicii Moldova se sancţionează în conformitate cu codul Contravențional.
Contravenţia săvîrşită în afara teritoriului Republicii Moldova de un cetăţean al ei
sau de un apatrid care domiciliază pe teritoriul Republicii Moldova se sancţionează în
conformitate cu prezentul cod dacă fapta este prevăzută şi de legea ţării în care a fost
săvîrşită, iar persoana nu a fost trasă la răspundere în acea ţară.
Nu pot fi supuşi răspunderii contravenţionale reprezentanţii diplomatici ai statelor
străine sau alte persoane care, în conformitate cu tratatele internaţionale la care
Republica Moldova este parte sau în conformitate cu legile Republicii Moldova, nu cad
sub incidenţa jurisdicţiei contravenţionale a Republicii Moldova sau în cazul cărora este
înlăturată răspunderea contravenţională.
Contravenţia săvîrşită în apele teritoriale sau în spaţiul aerian al Republicii
Moldova se consideră săvîrşită pe teritoriul Republicii Moldova.

2.3. Apreciați importanța respectării principiului teritorialității prin prisma competenței

instituției împuternicite să soluționeze cauza contravențională.
În conformitate cu principiul teritorialității locul săvarșirii contravenției este locul
săvârșirii acțiunii prejudiciabile, iar prin loc se înțelege locul ar fi trebuit să se desfățoare
acțiunea pe care persoana a omis să o efectueze indifferent de momentul survenirii
urmarilor.
-Contr. Săvârșită pe teritoriul RM este sancționată conform CC
-Contr. Săvârșită în afara RM este sancționată conform CC al statului respective, în
cazul in care fapta prejudiciabilă nu este sancționată in statul respective se sancționează
conform CC al RM. Exceptie fac reprezentantii diplomatici.
-Se sancționează conform CC contr. Săvarșite la bordul navelor sau aeronavelor
inafara spatiului aerian sau acvatic al RM daca prevederile internaționale nu dispun
altfel.

TESTUL nr.  83
1. Subiectele răspunderii contravenționale
1.1. Identificați condițiile tragerii la răspundere a persoanei fizice.
Este pasibilă de răspundere contravenţională persoana fizică responsabilă care, în
momentul săvîrşirii contravenţiei, are împlinită vîrsta de 18 ani.
(2) Persoana fizică cu vîrsta între 16 şi 18 ani este pasibilă de răspundere contravenţională
pentru săvîrşirea faptelor prevăzute la art. 69 alin. (1), art. 78, 85, 87, art. 88 alin. (1) etc.
Condițiile: Vârsta de 18 ani la momentul savirsirii contravenției, pt alte fapte 16-18 ani.
Responsabilitatea, adică să fie în deplinătatea capacităților mintale, să poată înțelege și
judeca caracterul faptelor sale.
Să dispună de libertatea de voință și acțiune, adică să nu fie constrâns fizic sau psihic să
comită contravenția.
1.2. Descrieți раrtiсulаritățilе răspunderii contravenționale a persoanei juridice.
O persoană juridică, cu excepția autorităților publice, este pasibilă de răspundere
contravenţională pentru o faptă prevăzută de prezentul cod dacă:
a) aceasta nu a îndeplinit sau a îndeplinit necorespunzător dispozițiile directe ale legii ce
stabilesc îndatoriri sau interdicții privind efectuarea unei anumite activități sau a efectuat o
activitate ce nu corespunde actelor sale de constituire sau scopurilor sale declarate;
b) fapta a fost săvîrșită în interesul persoanei juridice respective de către o persoană fizică
împuternicită cu funcții de conducere, care a acționat independent sau ca parte a unui organ al
persoanei juridice;
c) fapta a fost admisă sau autorizată, sau aprobată, sau utilizată de către persoana
împuternicită cu funcții de conducere;
d) fapta a fost săvîrșită datorită lipsei de supraveghere și control din partea persoanei
împuternicite cu funcții de conducere.
(11) O persoană fizică se consideră împuternicită cu funcții de conducere dacă are cel
puțin una din următoarele funcții:
a) de reprezentare a persoanei juridice;
b) de luare a deciziilor în numele persoanei juridice;
c) de exercitare a controlului în cadrul persoanei juridice.
(2) Persoana juridică răspunde contravenţional în cazul în care norma materială din partea
specială a cărţii întîi prevede expres sancţionarea ei.
(3) Dacă în partea specială a cărţii întîi este prevăzută răspunderea contravenţională a
persoanei juridice, întreprinderea individuală răspunde ca persoană juridică.
(4) Răspunderea contravenţională a persoanei juridice nu exclude răspunderea persoanei
fizice sau, după caz, a persoanei cu funcție de răspundere pentru contravenţia săvîrşită.

1.3. Evaluați criteriile de delimitare a subiectului special de subiectul general în contextul

pasibilității răspunderii contravenționale.
Subiectul special al contravenției, pe lângă condițiile generale obligatorii sus menționate ale
subiectului general, trebuie să întrunească și o condiție sublimentară – să aibă o anumită
calitate ( de ex., să fie posesor al permisului de conducere etc.). Legea contraventionala (alin. ()
si (7), art. 16 Cod contraventiona stipuleaza ca persoana cu functie de râspundere (persoana
careia, într-o intreprindere, institufie, organizafic de stat, auforitate publica cer. tala sau locala, i
se acorda, permanent sau provizoriu, prin lege, prin umire, alegere sau in virtulea unei
insarcinari, anumite drepturi s obligatii in vederea exercitarii funcilor autoritätii publice sau a
act. unilor administrative de dispozitie, organizatorice ori economice) este pasibila de
râspundere contraventionala pentru savârsirea unei fapte prevazute de Codul contraventional
in cazul: folosiri intentionate a atributiilor sale contrar obligatilor de serviciu; depasirii vádite a
drepturilor si atributiilor acordate prin lege; neindeplinirii sau indeplinirii necorespunzatoare a
obligatilor de serviciu. Astfel, in lipsa acestor conditii, persona cu functie de rãspundere vinovata
de savârsirea unei contraventii raspunde conform dispoziti-ilor generale. in doctrina dreptului
exist si notiunea de subiect pasiv al contra-ventiei, adica persona fizica sau juridica titulara a
valorilor sociale vâtamate prin contraventie. Subiectul pasiv al contraventiei se consi-derà
victima acesteia sau persona vãtamatã. Drepturile ei sunt preva-zute in art. 387 Cod
contraventional. Spre deosebire de contravenient, victima nu trebuie sã îndeplineascã nicio
conditie generala decât aceca de a i se fi cauzat o vatâmare materiala sau moralã prin
contraventie. Notiunea de subiect pasiv nu este recunoscuta de toti specialistii in domeniul
dreptului. 
Subiectul special intrunește și o anumită calitate ex să fie posesor al permisului de conducere.

2. Amenda judiciară
2.1. Identificați noțiunea de amendă judiciară în calitate de măsură procesuală de
constrângere.
Amenda judiciară este o sancțiune bănească care se aplică de către instanța de judecată
persoanei care a comis o abatere în cursul procesului contravențional, conform art. 201 din
Codul de procedură penală aplicat corespunzător.

2.3. Generalizați prevederile legale cu privire la categoriile de persoane față de care poate
fi aplicată amenda judiciară.
 Orice peroana ce comite abateri procesuale: avocați, procurori, reclamanți, pârâți, executori
judecătorești, martori, experți
TESTUL nr.  84
1. Arestul contravențional – cea mai aspră sancțiune contravențională
1.1. Descrieți utilitatea aplicării arestului contravențional ca sancțiune pentru comiterea de
contravenții.
Arestul contravenţional este considerat cea mai severă sancțiune, deoarece se aplică
numai în cazurile când printr-o contravenție se pune în pericol real sănătatea ori
integritatea corporală a persoanei. Chiar dacă se atentează la valorile supreme ale
persoanei, nu tuturor contra- venienților li se aplică această sancţiune. Arestul
contravențional se aplică persoanelor fizice şi presupune privarea de libertate pe o
perioadă determinată. Hotărârea privind apli- carea arestului este de competența
exclusivă a instanţei de judecată și se aplică cauzelor contravenționale, pentru care sunt
prevăzute astfel de sancțiuni și atunci când contravenientul nu a executat intenționat alte
sancțiuni contravenţionale

1.2. Caracterizați procedura de aplicare a arestului contravențional în contextul legislației

contravenționale.
. Arestul contravenţional constituie sancțiune şi se aplică, în conformitate cu art.395 alin.
(1) lit. c) Cod contravențional, exclusiv de către instanța de judecată în cauzele
contravenționale, pentru care sunt prevăzute astfel de sancțiuni", dar şi atunci când
contravenientul nu a executat intentionat alte sancțiuni contravenționale. Durata
arestului contravențional este de la 4 la 15 zile, iar pentru concurs de contravenții sau
cumul de hotărâri de arest, instanța poate
aplica sancţiunea şi până la 30 de zile¹2. Arestul se execută în penitenciarele din
Republica Moldova, de regulă, în izolatoarele de urmărire penală, în care sunt
amenajate condiții pentru executarea a astfel de sancţiuni (Penitenciarele nr. 13-
Chişinău, nr.11 - Bălţi, nr. 17 - Rezina şi nr.5 - Cahul).
Arestul contravențional nu poate fi aplicat: persoanelor cu dizabilități severe şi
accentuate; militarilor în termen; militarilor şi angajaților cu statut special ai Ministerului
Afacerilor Interne, angajați în bază de contract; minorilor; femeilor gravide; femeilor care
au copii cu vârsta de până la 8 ani; persoanei care este unicul întreținător al copilului cu
vârsta de până la 16 ani; persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare.
Cu referință la ultima categorie (pensionarii), Curtea Constituțională la fel s-a pronunțat
asupra aplicării arestului pentru comiterea contravenţiei prevăzute de art. 78¹ CC
(violența în familie), prin excepție de neconstituționalitate: ,,În cazul comiterii
contravenţiei prevăzute de art. 78¹ CC, instanțele judecătoreşti le pot aplica ares-
tul contravențional persoanelor care au împlinit vârsta generală de pensionare, dacă
starea lor de sănătate permite acest fapt". Curtea a conchis că interdicţia absolută a
aplicării arestului contravențional în cazul persoanelor care au împlinit vârsta generală
de pensionare este disproporționată, în raport cu obligația procedurală a autorităților
statale de a stabili un sistem efectiv de sancționare a tuturor formelor de violență în
familie74.
În acelaşi context, un compartiment important îl constituie aplicarea arestului pentru
eschivarea cu rea-voință de la achitarea amenzii, calculându-se o zi de arest pentru 2
u.c., durata arestului fiind de cel mult 30 de zile sau, pentru eschivarea de la munca
neremunerată în folosul comunității, calculându-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă.
În practică, instanţa de judecată nu prea aplică această substituire, deoarece deținerea
unei persoane în arest ar costa azi instituţiile statu- lui cca 198 lei per zi (cheltuieli
pentru servicii comunale, alimentație, salariile funcționarilor care asigură supravegherea
și paza), adică mai costisitor decât este valoarea unităților convenționale pe care
leînlocuiește și, respectiv, este nonsens să deții în arest o persoană pentru 100 de lei
zilnic, statul cheltuind aproape dublu.

1.3. Evaluați condițiile de executare a arestului contravențional prin prevederile Codului de

executare al Republicii Moldova.
a) Legislaţia procesual-penală permite aplicarea acestei măsuri.
b) Există o bănuială rezonabilă că persoana a comis infracţiunea de care este
acuzată. 
c) Există riscurile prevăzute de Codul de procedură penală care justifică aplicarea
arestului. Existenţa unei bănuieli rezonabile nu este suficientă pentru arestare. Art. 5
alin.(1) c) din Convenţie mai cere existenţa motivelor „temeinice ale necesităţii de a-l
împiedica [persoana] să săvârşească o infracţiune sau să fugă după săvârşirea
acesteia”.
 Alte măsuri preventive nu pot înlătura riscurile menţionate la lit. c). Dacă la
examinarea demersului, procurorul va dovedi că există o bănuială rezonabilă privind
săvârşirea infracţiunii de către învinuit şi cel puţin unul din riscurile menţionate, dar
nu va demonstra imposibilitatea aplicării unei măsuri preventive mai uşoare pentru
prevenirea riscului sau riscurilor indicate în demers, judecătorul de instrucţie va
respinge demersul, fiind în drept să aplice o măsură preventivă mai uşoară
2. Persoana în privința căreia este pornit un proces contravențional
2.1. Identificați drepturile de care dispune persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.
Dreptul la apărare - În procesul contravenţional, autoritatea competentă să
soluţioneze cauza contravenţională este obligată să asigure părţilor şi altor participanţi la
proces deplina exercitare a drepturilor procesuale în condiţiile prezentului cod.
Limba în care se desfăşoară procesul contravenţional  şi dreptul la interpret
(1) Procesul contravenţional se desfăşoară în limba de stat.
(2) Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul de a lua
cunoştinţă de toate actele şi materialele dosarului şi de a vorbi în faţa autorităţii
competentă să soluţioneze cauza contravenţională prin interpret.
(3) Procesul contravenţional se poate desfăşura în limba acceptată de majoritatea
persoanelor care participă la proces. În acest caz, actele procesuale se întocmesc în mod
obligatoriu şi în limba de stat.
Dreptul de a nu fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori
(1) Nimeni nu poate fi urmărit sau sancţionat de mai multe ori pentru aceeaşi
faptă. Reluarea procesului contravenţional care a încetat poate avea loc doar în cazul
descoperirii unor noi circumstanţe sau în cazul depistării unui viciu fundamental, care a
afectat hotărîrea de încetare a procesului contravențional.
Accesul liber la justiţie
(1) Orice persoană are dreptul la satisfacţia efectivă din partea instanţei de
judecată competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime.

2.2. Descrieți semnificația principiului prezumției nevinovăției față de persoana în a cărei

privinţă a fost pornit proces contravenţional.
 Prezumţia de nevinovăţie
(1) Persoana acuzată de săvîrşirea unei contravenţii se consideră nevinovată atîta timp
cît vinovăţia sa nu este dovedită în modul prevăzut de prezentul cod.
(2) Nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa.
(3) Concluziile despre vinovăţia persoanei în săvîrşirea contravenţiei nu pot fi întemeiate
pe presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii care nu pot fi înlăturate în condiţiile
prezentului cod se interpretează în favoarea persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.

2.3. Formulați obligațiile de care dispune persoana în a cărei privinţă a fost pornit proces
contravenţional.

Obligatiile:
  Sa se prezinte la citarea autoritatii competente.

  Sa accepte la cererea autoritatii competente examinarea si perchezitia sa corporala

  Sa accepte neconditionat la cererea autoritatii competente testarea alcooloscopica, examinul

medical,dactiloscopia, relevarea de singe si de secretii ale corpului pentru analiza.

  Sa fie supusa expertizei judiciare la cererea agentului constatator sau a instantei.

  Sa se supuna dispozitiilor legale ale agentului constatator si ale presedintelui sedintei de judecata.

  Sa respecte ordinea in sedinta de judecata si sa nu paraseasca sala de sedinta fara invoirea dat de
presedintele sedintei.În conformitate cu C.Cont - dreptuile minorilor se realizeaza si de
reprezentantul lui legal.Procesul contraventional se aplica in mod corespunzator prevederile
Codului de Procedura Penala cu privire la drepturile reprezentantului legal al minorului.

TESTUL nr.  85
1. Competența materială la soluționarea cauzei contravenţionale
1.1. Identificați atribuțiile instanţei de judecată în procesul de soluționare a cauzelor
contravenționale.
În ce priveşte competenţa materială, trebuie să constatăm faptul că instanţa judecă
toate cauzele cu privire la contravenții, cu celor atribuite competenţei unor alte organe,
precum şi cauzele contra- venţionale în privinţa minorilor, cauzele contravenționale
prevăzute la excepţia art. 61, 63-66, 316-318¹, 320, 336 Cod contravențional, cauzele
contravenţionale în cadrul cărora au fost dispuse măsurile procesuale de constrângere,
prevăzute la art. 432 lit.a) şi e) Cod contravențional, ca-uzele contravenţionale în care
agentul constatator, procurorul propun aplicarea unei sancţiuni dintre cele care
urmează: privarea de dreptul de a desfăşura o anumită activitate; privarea de dreptul de
a deține anumite funcții; privarea de dreptul special; munca neremunerată în folosul co-
munității; arestul contravențional; precum şi cauzele contravenţionale în care agentul
constatator, procurorul propun aplicarea unei măsuri de siguranţă dintre cele care
urmează: expulzarea; demolarea construcţiei neautorizate şi defrişarea arborilor şi
arbuştilor; confiscarea specială;

1.2. Caracterizați atribuțiile procurorului în procesul de soluționare a cauzelor

contravenționale.
Procurorul constată şi examinează contravențiile prevăzute la art. 336 Cod
contravențional. Comisia administrativă examinează contravenţiile prevăzute la art. 75,
76, 92, 126¹, 154, art. 157 alin. (7) şi (8), art. 165, 170-175, 180, 181, 227, art. 273 pct.
9), 9¹), 11), 15) şi 16) Cod contravențional. Celelalte categorii de contravenții sunt
examinate de agentul con- statator al organelor de specialitate specificate la art.400-
423¹0 Cod contravențional.
1.3. Formulați judecăți cu privire la problema privind competența materială a comisiei
administrative în procesul de soluționare a cauzelor contravenționale.
Problemele de competenţă. Destul de frecvente sunt cazurile în care constatarea
faptului contravenţional este realizat de către altă au- toritate decât cea competentă să
examineze şi să adopte hotărâre pe caz. De asemenea, sunt cazuri când, în mod
eronat, cauza contravenţi- onală este transmisă spre examinare unei instanţe care nu
este îndreptăţită să examineze cazul. Plus la aceasta, sunt cazuri când, în cadrul
examinării unui dosar penal, se constată existenţa faptei contravenţionale sau, în cadrul
examinării cazului contravenţional, se constată existenţa faptei penale. Pentru
asemenea cazuri, legiuitorul prevede următoarele soluţii: În cazul în care instanţa de
judecată constată faptul că instanţei i s-a remis spre examinare cauza contravenţională
cu încălcarea competenţei teritoriale, prin încheiere, dispune strămutarea cauzei către
instanţa ce are competenţă teritorială să examineze cazul.
În cazul în care instanţa de judecată constată faptul că instanţei i s-a remis spre
examinare cauza contravenţională cu încălcarea competen tei materiale, prin încheiere,
dispune strămutarea cauzei către procurer sau autoritatea prevăzută la art. 400-423¹0
Cod contravențional, ce are competență materială să examineze cazul.Dacă, în
procesul examinării cauzei contravenţionale, autoritatea prevăzută la art. 400-423¹0 Cod
contravențional constată că încălcarea conţine elementele constitutive ale infracțiunii,
agentul constatator remite materialele procurorului sau ofiterului de urmărire penală,
conform competenţei. Dacă procurorul, în procesul examinării cauzei penale, constată
că încălcarea conţine elementele constitutive ale contravenției, dispune
prin ordonanţă pornirea cauzei contravenţionale şi o remite, după caz, autorității
prevăzute la art. 400-423¹0 Cod contravențional, comisiei administrative sau instanţei de
judecată¹¹¹. Dacă fapta constituie o contravenţie sau dacă liberarea de răspun-
dere penală are loc în conformitate cu art. 55 Cod penal, procurorul, în condițiile legii,
aplică sancţiunea contravenţională. Dacă aplicarea sancțiunii contravenționale nu ține
de competența procurorului, cauza se transmite imediat instanţei de judecată spre
examinare¹¹2. Dacă din cuprinsul actului de sesizare rezultă vreunul din cazurile care
împiedică pornirea urmăririi penale, organul de urmărire penală înaintează procurorului
actele întocmite cu propunerea de a nu porni urmărirea penală. În cazul în care
procurorul refuză pornirea urmăririi penale sau încetează urmărirea penală din cauza că
fapta constituie o contravenție, procurorul dispune, prin ordonanță motivată, pornirea
procesului contravenţional şi examinează cauza¹13

2. Noțiuni generale privind probele

2.1. Definiți noțiunea de probă în procesul contravențional.
Articolul 425 din CC prevede că Probele sunt elementele de fapt, dobandite în modul stabilit de
lege care servesc la constatarea existenței sau inexistenței contraventiei, la identificarea
faptuitorului, la constatare vinovatiei, precum și la stabilizarea altor împrejurări importante
pentru justa soluționare a cauzei.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul următoarelor
mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a obiectelor şi
documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la fața locului,
procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu prezentul cod,
explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional, declaraţiile
victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile, corpurile delicte,
obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale, raportul de
expertiză.

2.2. Caracterizați procedura de realizare a cercetării la fața locului în procesul examinării

unei contravenții.
Agentul constatator care efectuează percheziţia, ridicarea obiectelor şi documentelor sau
cercetarea la faţa locului încheie un proces-verbal la care anexează, după caz, lista obiectelor şi
documentelor ridicate. În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi
documentelor se consemnează că celor prezenţi li s-au explicat drepturile şi obligaţiile prevăzute
de prezentul cod şi se înscriu declaraţiile făcute de aceste persoane.
(2) În procesul-verbal cu privire la percheziţie sau la ridicarea obiectelor şi documentelor
se menţionează predarea lor benevolă sau ridicarea lor forţată, se indică locul şi împrejurările în
care au fost descoperite. În procesul-verbal sau în lista anexată la el se enumeră obiectele şi
documentele ridicate, numărul, măsura, cantitatea, elementele caracteristice şi, pe cît este posibil,
valoarea lor, termenul pentru care au fost ridicate și organul la care acestea se vor păstra.
(3) Dacă, în timpul percheziţiei, ridicării obiectelor şi documentelor sau în timpul
cercetării la faţa locului, persoanele la care se efectuează percheziţia sau ridicarea ori alte
persoane au încălcat ordinea sau au încercat să distrugă ori să tăinuiască obiectele şi documentele
căutate, agentul constatator consemnează faptul în procesul-verbal, indicînd şi măsurile pe care
le-a întreprins.
(4) Procesul-verbal cu privire la percheziţie, la ridicarea obiectelor şi documentelor sau la
cercetarea la faţa locului se aduce la cunoştinţa tuturor persoanelor care au participat la efectuarea
acestor acţiuni procesuale ori au asistat la efectuarea lor şi se semnează de fiecare, cu dreptul de a
formula în scris observații în cuprinsul procesului-verbal respectiv. Copia de pe procesul-verbal
se înmînează persoanelor cărora le-au fost aplicate aceste acţiuni procesuale sau reprezentanţilor
lor.
(5) Refuzul proprietarului sau posesorului obiectului sau documentului de a semna
procesul-verbal, precum şi absenţa acestora se consemnează de martorii asistenţi.
(6) Obiectele şi documentele ridicate vor fi, pe cît este posibil, împachetate şi sigilate
chiar la locul percheziţiei sau ridicării, fapt ce se consemnează în procesul-verbal. Pachetele
sigilate se semnează de către persoana care a efectuat percheziţia sau ridicarea.

2.3. Evaluați importanța cercetării la fața locului în cadrul unui proces contravențional.

TESTUL nr.  86
1. Efectuarea  percheziţiei în cadrul soluționării cauzei contravenționale
1.1. Definiți noțiunea de domiciliu și explicați ce înțelegeți prin domiciliul persoanei.
Atribut de individualizare in spatiu a persoanei fizice, ce-i confera acesteia facultatea de a-si
stabili, potrivit legii, locuinta permanenta sau principala intr-un anume loc, cu referire la care se
produc unele consecinte juridice.
Art 29 Constitutie Domiciliul şi reşedinţa sunt inviolabile. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne
în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără consimțământul acesteia.
1.2. Determinați temeiul în baza căruia se efectuează percheziția.
percheziția poate fi efectuată doar în temeiul ordonanței motivate a organului de urmărire
penală, urmând ca imediat după finalizarea percheziției, dar nu mai târziu de 24 de ore de la
finalizare, judecătorului de instrucție să-i fie prezentate materialele obținute în urma
percheziției efectuate cu indicarea motivelor acesteia. Judecătorul de instrucție verifică
legalitatea percheziției efectuate și, după caz, constată legalitatea acesteia, sau, prin încheiere
motivată, recunoaște percheziția ca fiind ilegală.
Pentru a exista temei de efectuare a percheziției, trebuie să existe probe sau să rezulte din
materialele activității speciale de investigații o presupunere rezonabilă că într-o anumită
încăpere ori într-un alt loc sau la o anumită persoană se pot afla obiectele, documentele sau
persoanele menționate mai sus

1.3. Evaluați activitatea organelor de constatare ale căror autorități sunt abilitate cu
dreptul de a efectua percheziția.
Percheziția poate fi efectuată doar după pornirea urmăririi penale sau a procesului
contravențional. Pentru a efectua percheziția este necesară emiterea unei ordonanțe motivate a
organului de urmărire penală (hotărâri motivate a organului de constatare a contravențiilor) și
numai cu autorizarea judecătorului de instrucție (instanței de judecată). Copia actului procesual
de dispunere a percheziției se înmânează obligatoriu până la începerea acțiunii, sub semnătură,
persoanei la care se efectuează percheziția. Acesta trebuie să conțină date cu privire la obiectele
sau documentele căutate, locul și/sau persoana care urmează a fi supusă percheziției.

2. Delimitarea contravenției de alte forme de ilicit

2.1. Idеntifiсаți сritеriilе dе dеlimitаrе a contravenției de infracțiune.
Contraventia in raport cu infractiunea  
Spre deosebire de infractiune, care are un grad de pericol social mai ridicat, cu consecinte mai
grave, lezând valori sociale importante (de ex., siguranta statului, viata si celelalte atribute ale
persoanei, pro-prietatea etc.) la contraventie acest pericol social este mai redus, iar urmarile
sale sunt mai restrânse, neafectând valori importante. Contraventile se deosebesc de infractiuni
si prin modul lor de reglementare juridica. Infractiunile sunt prevazute si pedepsite doar de
Codul penal si legi speciale, pe când faptele contraventionale sunt prevâzute si sanctionate prin
legi, ordonante sau hotarâri ale Guvernului, precum si prin hotàrâri ale autoritarilor
administratiei publice locale sau judetene. De asemenea, contraventia se deosebeste de
infractiune si prin modul de sanctionare diferit. Astfel, infractiunile sunt pedepsite cu închisoare
penalã sau amendã penalã, pe când contraventiile sunt sanctionate cu avertisment, amenda
contraventionala, obligarea contravenien-tului la prestarea unei activitati in folosul comunitatii,
cu închisoare contraventionalã, precum si cu o serie de sanctiuni complementare.  

2.2. Comparați contravenția și abaterea disciplinară.

Contraventia se deosebeste si abaterea administrativa, prin abatere administrativa întelegându-
se orice fapt care încalca normele de drept administrativ, ori faptele de a nu îndeplini obligatiile
de executare ce decurg din acte administrative (de ex., neprezentarea martorului la solicitarea
organelor de urmarire penala sau neefectuarea tratamentului medical în cazul persoanelor
bolnave veneric). 

2.3. Арrесiаți lосul și rоlul răsрundеrii соntrаvеnțiоnаlе în sistеmul răsрundеrii juridiсе.

Este supusă răspunderii contravenţionale numai persoana care a săvîrşit cu intenţie sau din imprudenţă o
faptă prevăzută de legea  contravenţională. Aceasta trebuie sa fie publica, promta, necesara,
proportionala.

Aceasta fiind un mijloc de corectare și reeducare care apar în contextul soluționării

cauzelor contravenționale și include etapele ce trebuie parcurse de organele
abilitate ale statului în acest sens.
Cuprinde urmatoarele tipuri de relatii sociale:

– relațiile sociale cu privire la constatarea faptelor contravenționale;

– relațiile sociale privind examinarea cauzelor contravenționale;
– relațiile sociale în legătură cu adoptarea unor decizii în cauze contravenționale;
– relațiile sociale apărute în legătură cu contestarea deciziei contravenționale;
– relațiile sociale în privința executării deciziilor pe cauze contravenționale.

Dreptul contravenţional, prin normele sale materiale (partea specială a Codului

contravenţional al Republicii Moldova), stabileşte faptele dăunătoare (periculoase)
considerate drept contravenţii şi sancţiunile contravenţionale aplicabile persoanelor
care săvârşesc astfel de fapte. Din cele expuse, reiese că obiectul dreptului
contravenţional este condiţionat de raporturile juridice care se nasc din momentul
intrării în vigoare a legii care stabileşte fapta antisocială considerată drept
contravenţie şi sancţiunea pasibilă de aplicare

TESTUL nr.  87
1. Munca neremunerată în folosul comunității
2.1. Dеfiniţi nоţiunеа de muncă neremunerată în folosul comunității și caracterizați
importanța ei juridică.
Munca neremunerată în folosul comunităţii constă în antrenarea contravenientului persoană fizică, în afara
timpului de serviciu de bază sau de studii, la munca stabilită de autoritatea administraţiei publice locale.
2.2. Dеtеrminаţi elementele regimului juridic al muncii neremunerate în folosul
comunității.
1- Munca neremunerată în folosul comunităţii se stabileşte pe o durată de la 10 la 60 de ore şi se execută
în 2–4 ore pe zi, 8 daca subiectul nu este incadrat in campul muncii.
2- Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi aplicată doar persoanelor care acceptă să execute o
asemenea sancţiune, acord scris
3- În caz de eschivare de la munca neremunerată în folosul comunităţii, această sancţiune se înlocuieşte cu
arest contravenţional, calculîndu-se o zi de arest pentru 2 ore de muncă neremunerată în folosul
comunităţii.
4- Munca neremunerată în folosul comunităţii nu poate fi aplicată militarilor prin contract și persoanelor
care nu au atins vîrsta de 16 ani.
5- Munca neremunerată în folosul comunităţii se prestează în cel mult 6 luni, timp care curge de la data
luării la evidenţă a contravenientului şi punerii în executare a hotărîrii judecătoreşti.
2.3. Fоrmulаţi condițiile de aplicare a muncii neremunerate în folosul comunității conform
jurisprudenței CtEDO.
Conform Ghidului privind art. 1 din Protocolul nr. 1 – Protecția proprietății în corelație cu Convenția EU a
drepturilor Omului. Alegerea oferită unui deținut între a presta muncă remunerată sau muncă
neremunerată, dar care îi dădea dreptul la reducerea pedepsei, nu a constituit o încălcare a art. 4 din
Convenție [Floroiu împotriva României (dec.), pct. 35-38]. Munca obligatorie prestată de un deținut fără
a fi afiliat la sistemul de pensii pentru limită de vârstă este considerată „muncă care trebuie efectuată în
condiții normale de detenție”, în sensul art. 4 § 3 lit. a) din Convenție

2. Judесаrеа саuzеi соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță

2.1. Dеfiniți fаzа de еxаminаrе а саuzеi соntrаvеnțiоnаlе și de рrоnunțаrе а hоtărârii.
Cauza contravenţională se judecă de instanţa de judecată în şedinţă publică, oral,
nemijlocit şi în contradictoriu. 
(2) Prin derogare de la prevederile alin. (1), cauza contravențională poate fi examinată în
şedință închisă în condițiile şi în modul stabilit de art. 18 din Codul de procedură penală. 
În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă, judecătorul
verifică competenţa şi, după caz: 
a) dispune remiterea după competenţă a dosarului cu privire la contravenţie; 
b) fixează data examinării cauzei contravenţionale, dispune citarea părţilor şi altor
participanţi la şedinţă, întreprinde alte acţiuni pentru buna ei desfăşurare. 
Şedinţa de judecare a cauzei contravenţionale are loc cu citarea părţilor, în modul
prevăzut de prezentul cod. 
(2) Prezența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, în cazul în care acesta
este parte în cauza contravențională, la şedința de judecare a cauzei contravenționale este
obligatorie. Absența agentului constatator sau, după caz, a procurorului, citați în conformitate
cu legislația, fără motiv întemeiat şi fără înştiințarea prealabilă a instanței, nu împiedică
judecarea cauzei contravenționale şi permite aplicarea acestuia a unei amenzi judiciare de către
instanța de judecată, în conformitate cu art. 201 din Codul de procedură penală. 
 (21) Dacă pe parcursul judecării cauzei contravenţionale se constată că agentul
constatator este în imposibilitate de a participa în continuare la şedinţă, el poate fi înlocuit cu un
alt agent constatator, fără reluarea judecării cauzei contravenţionale de la început. Agentului
care a intervenit în proces instanţa îi oferă timp suficient pentru a lua cunoştinţă de materialele
cauzei contravenţionale, inclusiv de cele cercetate în instanţă, şi pentru a se pregăti de
participarea de mai departe la procesul contravenţional. Agentul are dreptul să solicite
repetarea unor acţiuni procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui dacă are de concretizat
circumstanţe suplimentare. 
(22) Înlocuirea agentului constatator se dispune de conducătorul autorităţii publice în
care activează agentul constatator. 
(3) Neprezentarea în şedinţă a făptuitorului sau a victimei, legal citate, fără motive
întemeiate nu împiedică judecarea cauzei contravenţionale. 
(4) Participarea făptuitorului reţinut este obligatorie. Aducerea lui este asigurată de
poliţie. 
(5) În cazul în care se solicită aplicarea sancțiunii arestului contravențional, participarea
făptuitorului și a apărătorului acestuia la şedința de judecare a cauzei contravenționale este
obligatorie. Neprezentarea cu rea-voință a făptuitorului și nici a apărătorului acestuia permit 
2.2. Cаrасtеrizаți procedurile legale stabilite la еxаminаrеа саuzеi соntrаvеnțiоnаlе de
instanța de judecată.
Cauza contravenţională în procedură scrisă se examinează de instanţa de judecată în
lipsa părţilor şi fără dezbateri orale. 
(2) În termen de 3 zile de la data intrării cauzei contravenţionale în instanţă de judecată,
judecătorul transmite făptuitorului şi victimei o copie a procesului-verbal cu privire la
contravenţie, a probelor şi a înscrisurilor din dosarul cauzei contravenţionale, precum şi solicită
părţilor de a se expune asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale,
stabilind un termen de 10 zile. 
(3) În cazul în care, după expirarea termenului prevăzut la alin.(2), părţile nu s-au expus
asupra aplicării procedurii scrise şi asupra cauzei contravenţionale, instanţa de judecată va
pronunţa o încheiere motivată cu privire la examinarea cauzei contravenţionale în procedură
scrisă. 
(4) În cazul în care părţile, în termenul prevăzut la alin.(2), refuză aplicarea procedurii
scrise şi solicită examinarea cauzei contravenţionale în şedinţă publică, instanţa de judecată
poate dispune citarea părţilor dacă apreciază acest fapt ca fiind necesar sau dacă admite
solicitarea uneia dintre părţi de a examina cauza contravenţională în şedinţă publică, iar
examinarea cauzei contravenţionale se va desfăşura în conformitate cu prevederile capitolului
VII din cartea a doua a prezentului cod. 
(5) Instanţa de judecată poate să respingă prin încheiere motivată refuzul aplicării
procedurii scrise şi solicitarea examinării cauzei contravenţionale în şedinţă publică în cazul în
care consideră că, ţinînd cont de împrejurările cauzei, nu sînt necesare dezbateri publice.
Încheierea de respingere se contestă odată cu fondul. 
 (6) Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată
în procedură scrisă, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu
fondul, dispune examinarea cauzei în ordine generală. 
Dacă din materialele cauzei rezultă că cauza contravenţională nu poate fi examinată în procedură
scrisă, instanţa de judecată, prin încheiere motivată, care se contestă odată cu fondul, dispune examinarea
cauzei în ordine generală.

2.3. Еvаluаți grаdul dе реrfесțiunе prin prisma lеgii соntrаvеnțiоnаlе la judесаrеа саuzеi
соntrаvеnțiоnаlе în рrimă instаnță.
HOTĂRÂRE PRIVIND EXCEPŢIA DE NECONSTITUŢIONALITATE a unor prevederi din art. 401 alin. (1) din
Codul contravențional (competența Centrului Național Anticorupție la examinarea cauzelor
contravenționale)
Articolul 452 Judecarea cauzei contravenționale „(1) Cauza contravențională se judecă de instanța de
judecată în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu.
Articolul 6 al Convenției Europene pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăților Fundamentale
Dreptul la un proces echitabil „1. Orice persoană are dreptul la judecarea în mod echitabil, în mod public
și întrun termen rezonabil a cauzei sale, de către o instanță independentă și imparțială, instituită de lege,
care va hotărî, fie asupra încălcării drepturilor și obligațiilor sale cu caracter civil, fie asupra temeiniciei
oricărei acuzații în materie penală îndreptate împotriva sa.
Curtea menționează că la judecarea cauzelor contravenționale, care i-au fost acordate în competența sa
prin lege, instanța de judecată are atât atribuția, cât și obligația de a examina cauza sub toate aspectele,
complet şi obiectiv, cu respectarea dreptului la un proces echitabil și la apărare. Or, potrivit articolelor
452 alin. (1) și 458 alin. (1) din Codul contravențional, instanța de judecată, judecând cauza
contravențională în ședință publică, oral, nemijlocit și în contradictoriu, este obligată să determine: a)
caracterul veridic al contravenției imputate; b) existența cauzelor care înlătură caracterul
contravențional al faptei; c) vinovăția persoanei în a cărei privință a fost pornit procesul contravențional;
d) existența circumstanțelor atenuante și/sau agravante; e) necesitatea sancționării și, după caz,
caracterul sancțiunii contravenționale; f) alte aspecte importante pentru soluționarea justă a cauzei.
TESTUL nr.  88
1. Aprecierea probelor în procesul contravențional
1.1. Idеntifiсаți criteriile juridice de admisibilitate a probelor.
Probele sînt elemente de fapt, dobîndite în modul stabilit de prezentul cod, care servesc la constatarea
existenţei sau inexistenţei contravenţiei, la identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei şi la
cunoaşterea altor circumstanţe importante pentru justa soluţionare a cauzei.
(5) Sînt admisibile probele pertinente, concludente şi utile, administrate în conformitate cu
prezentul cod.
(6) Nu pot fi admise ca probe datele care au fost obţinute:
a) prin violenţă, ameninţări sau prin alte mijloace de constrîngere;

1.2. Dеtеrminаți particularitățile juridice pe care trebuie să le întrunească probele pentru a

fi admise în procesul contravențional.
În calitate de probe se admit elementele de fapt constatate prin intermediul
următoarelor mijloace: procesul-verbal cu privire la contravenţie, procesul-verbal de ridicare a
obiectelor şi documentelor, procesul-verbal de percheziţie, procesul-verbal privind cercetarea la
fața locului, procesele-verbale privind alte acțiuni procesuale efectuate în conformitate cu
prezentul cod, explicaţiile persoanei în a cărei privinţă a fost pornit proces contravenţional,
declaraţiile victimei, ale martorilor, înscrisurile, înregistrările audio sau video, fotografiile,
corpurile delicte, obiectele şi documentele ridicate, constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-
legale, raportul de expertiză. 
(3) Aprecierea probelor se face de persoana competentă să soluţioneze cauza
contravenţională, potrivit convingerii sale pe care şi-a format-o cercetînd toate probele
administrate în raport cu circumstanţele constatate ale cauzei şi călăuzindu-se de lege. 

1.3. Formulați judecăți privind doctrina „fructul pomului otrăvit” în contextul aprecierii
probelor în procesul contravențional național.
Ca o probă să fie admisibilă, ea trebuie să fie administrată prin procedura cuvenită. Această
regulă poate fi caracterizată sub mai multe aspecte, spre exemplu, respectarea procedurii în
ceea ce priveşte termenii procesuali, acţiunile procesuale, excepție în acest caz o constituie
cercetarea la fața locului Regula a patra care asigură admisibilitatea probelor este regula
privind ,fructul pomului otrăvit", care este întâlnită în cadrul procesului penal, dar aplicabilă şi
pentru procesul contravențional. Proba se consideră inadmisibilă, dacă este obținută din altă
probă cu
procedurii prevăzute de legislație.
Regula fructul pomului otrăvit a apărut ca o instituţie procesuală în procedura naţională în urma
modificărilor din 28 iulie 2006 a articolului 94 Cod Procedură Penală. Potrivit acesteia, proba se
recunoaşte ca inadmisibilă dacă a fost obţinută în baza altei probe, administrate cu încălcarea
prevederilor legale.
Pentru a constata dacă probele reprezintă fructul pomului otrăvit, judecătorul trebuie să
examineze toate faptele ce rezultă din administrarea iniţială a probelor şi acumularea ulterioară
de probe.

Constatarea se face, de obicei, de judecător într-o audiere înainte de proces. În audierea sa,
judecătorul trebuie să constate, în primul rând, că percheziţia ilegală sau arestul au avut loc în
realitate, iar apoi să decidă dacă probele au fost obţinute în rezultatul percheziţiei ilegale sau
arestului.

Remarcăm, de asemenea, că în procedura penală naţională nu se prevede procedura în camera

preliminară, cum este prevăzută în Cod Procedură Penală român. O asemenea procedură are ca
obiect verificarea prealabilă, de către instanţa judecătorească, a legalităţii administrării
probelor de către organul de urmărire penală.

Prin urmare, problema dată urmează a fi soluţionată la examinarea în fond a cauzei în cadrul
cercetării judecătoreşti
2. Rеținеrеа соntrаvеnțiоnаlă
2.1. Definiți noțiunea „reținere contravențională”.
Reținerea este o măsură procesuală de constrângere, ce constă în privarea de libertate a
persoanei bănuite sau învinuite de săvârşirea unei contravenţii pe o anumită perioadă de timp,
în scopul asigurării ordinii şi securităţii publice. În art. 433 Cod contravențional, legiutorul vede
în reținere limitarea de scurtă durată a libertății persoanei fizice¹65.
Pornind de la definițiile de mai sus, identificăm următoarele particularități ale reținerii:
este o măsură procesuală de constrângere (nefiind măsură de răspundere contravenţională);
presupune privarea de libertate a persoanei; durata privării de libertate este una determinată,
de regulă, foarte scurtă; scopul aplicării reținerii constă în asigurarea ordinii şi securităţii
publice, dar şi a bunei desfăşurări a procesului contravențional.

2.2. Dеtеrminаți саzurilе lеgаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvențiоnаlе.

 Legiuitorul stabileşte o limită exactă a cazurilor în care poate fi aplicată reținerea:
contravenţiilor flagrante, pentru care legea prevede sancțiunea arestului contravenţional;
imposibilității identificării persoanei, în a cărei privinţă este pornit procesul contravențional,
dacă au fost epuizate toate măsurile de identificare;
executării hotărârii instanţei de judecată privind expulzarea persoanei;
încălcării regimului frontierei de stat, a regimului zonei de frontieră sau a regimului punctelor
de trecere a frontierei de stat.

2.3. Generalizați рrосеdurilе ореrаțiоnаlе dе арliсаrе а rеținеrii соntrаvеnțiоnаlе de către

agentul constatator.
Procedural, persoana reţinută trebuie informată neîntârziat, într-o limbă pe care o înţelege,
despre motivele reținerii, i se comunică drepturile prevăzute de lege, faptul informării fiind
înscris în procesul-verbal cu privire la reținere. Procesul-verbal cu privire la reținere trebuie să
conțină următoarea informație: data şi locul încheierii, funcția, numele şi prenumele persoanei
care a încheiat procesul-verbal, date despre persoana reținută, data, ora, locul şi motivul
reținerii. Procesul-verbal se semnează de persoana care l-a încheiat şi de persoana reținută.
Dacă persoana reținută refuză să semneze procesul-verbal, în text se face mențiunea despre
refuz, cu adeverirea faptului de cel puțin doi martori. Totodată, persoanei reținute trebuie să i
se acorde imediat posibili-
tatea de a comunica la două persoane, la alegerea sa, despre reținere. Faptul comunicării sau al
refuzului de a comunica se consemnează, la fel, contra semnătură, în procesul-verbal cu privire
la reținere.

TESTUL nr.  89
1. Aspecte deosebite privitoare la plângerea contravențională
1.1. Identificați „depunerea plângerii” și competența examinării plângerilor de către
agentul constatator.
Plangerea contraventionala se refera la un tip de cerere prin care contravenientul contesta
legalitatea procesului verbal de contraventie, incheiat de organul constatator. Cererea este facuta
catre instanta competenta.

1.2. Comparați „plângerea” și „denunțul” la pornirea procesului contravențional.

Denunţul este înştiinţarea făcută de o persoană fizică sau de o persoană juridică despre săvîrşirea unei
infracţiuni. (contraventii)
denunţul trebuie să cuprindă: numele, prenumele, calitatea şi domiciliul petiţionarului, descrierea faptei
care formează obiectul plîngerii sau denunţului, indicarea făptuitorului, dacă acesta este cunoscut, şi a
mijloacelor de probă.
Organul de urmărire penală este obligat să primească plîngerile sau denunţurile referitoare la infracţiunile
săvîrşite, pregătite sau în curs de pregătire chiar şi în cazul în care cauza nu este de competenţa lui.
Persoanei care a depus plîngerea sau denunţul i se eliberează imediat un certificat despre acest fapt,
indicîndu-se persoana care a primit plîngerea sau denunţul şi timpul cînd acestea au fost înregistrate.
(Art. 263 Cod de procedura Penală) rectifică “singura sursă”
1.3. Formulați regulile procedurale de recepționare și soluționare a plângerii
contravenționale. 
2. Ridicarea și transportarea autovehiculelor la parcarea specială
2.1. Identificați noțiunea și condițiile de ridicare şi aducere a mijloacelor de transport la
parcarea specială.
Vehiculul al cărui conducător a fost înlăturat de la conducere este ridicat şi, dacă nu poate fi predat
proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor, este adus la staţia de parcare specială sau la
subdiviziunea de poliţie cea mai apropiată de locul constatării contravenţiei.
Conditii
a) staţionarea lui poate genera un pericol iminent pentru interesul public;
b) a fost lăsat într-un loc interzis pentru parcare;
c) este necesară identificarea proprietarului (posesorului) vehicului utilizat sau destinat
pentru săvîrşirea contravenţiei;
d) a fost condus de o persoană care nu are dreptul de a conduce vehiculul introdus în țară
în baza Legii nr. 248/2022

2.2. Descrieți modalitatea de restituire a mijloacelor de transport plasate la parcarea

specială.
Vehiculul parcat se restituie proprietarului, posesorului sau reprezentantului lor legal imediat după
înlăturarea temeiurilor pentru aducerea la parcare prevăzute la alin.(1) şi (2). Cheltuielile de aducere şi de
staţionare a vehiculului la parcare sînt suportate de contravenient.
(51) În cazul prevăzut la alin. (2) lit. d), vehiculul se restituie beneficiarului scutirii de
plata drepturilor de import după prezentarea dovezii de achitare a drepturilor de import în vigoare
la momentul acordării scutirii.
. Conform Hotărârii Guvernului RM pentru aprobarea regulamentului privind modul de
ridicare transportare, depozitare și restituire a mijloacelor de transport în procesul de constatate a
contravențiilor. La solicitarea proprietarului, posesorului sau a reprezentantului acestora, agentul
constatator care a dispus ridicarea mijlocului de transport sau, după caz, ofiţerul serviciului de
gardă din aceeași subdiviziune de poliţie verifică decizia din partea rezolutivă a procesului-verbal
cu privire la contravenție (de expediere în instanța de judecată, de sancționare sau de încetare a
procesului), conform căreia va elibera permisiunea în scris de restituire a mijlocului de transport
ridicat.

2.3. Proiectați elementele de conținut ale procesului-verbal de reținere și aducere a

autovehiculelor la parcarea specială.
Procesul-verbal se încheie în 4 exemplare: un exemplar rămîne la persoana care a decis aducerea
vehiculului la parcarea specială, al doilea exemplar se remite persoanei care a organizat aducerea, al
treilea exemplar se înmînează persoanei care a luat în primire vehiculul la parcarea specială, iar cel de-al
patrulea exemplar se oferă proprietarului sau posesorului de vehicul ori i se expediază recomandat la
domiciliu. Agentul constatator informează neîntîrziat serviciul de gardă al subdiviziunii teritoriale a
poliţiei despre aducerea vehiculului la parcare.

TESTUL nr.  90
1. Împăcarea victimei cu făptuitorul – cauză care înlătură răspunderea contravențională

1.1. Idеntifiсаți cazurile în care procesul contravenţional pornit încetează din cauza
împăcării victimei cu făptuitorul.
Impăcarea victimei cu făptuitorul. Legea contravenţională prevede că procesul
contravenţional pornit încetează în cazul împăcării victimei cu făptuitorul în cazul
contravențiilor prevăzute la art. 69: 78, art. 96 alin. (1) lit. a) şi alin. (3), art. 97, art. 97¹
alin. (1),art. 972-105, art. 242 alin. (1) Cod contravențional. Împăcarea este personală.
Pentru persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, îm- păcarea se face de
reprezentanţii lor legali.
Persoanele cu capacitate de exercițiu limitată se pot împăca cu încuviințarea
reprezentanţilor lor legal, împăcarea victimei cu făptuitorul este personală; pentru
persoanele lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de către reprezentanţii
lor legali; persoanele cu capacitate de exercițiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali. În aceste circumstanțe, autoritatea (persoana cu funcţie de
răspundere) împuternicită să soluţineze cauza contravenţională nu are alternativă de
decizie şi, în cazul în care victima s-a împăcat cu făptuitorul, procesul contravențional
trebuie să fie încetat.

1.2. Determinați cerințele legale care trebuie respectate la împăcarea victimei cu

făptuitorul.
Cerințe: făptuitorul este bănuit de comiterea uneia dintre următoarele contravenţii:
vătămarea integrităţii corporale (art. 78 Cod contravențional); încălcarea dreptului de
autor şi a drepturilor conexe (art. 96 alin. (1) şi (2) Cod contravențional); încălcarea
dreptului exclusiv al titularului de drept asupra desenului sau modelului industrial (art.
100 Cod contravențional); încălcarea dreptului exclusiv al titularului brevetului pentru soi
de plantă (art. 101 Cod contravențional); încălcarea drepturilor de autor asupra invenţiei,
topografiei circuitului integrat sau desenului/modelului industrial (art. 103 Cod
contravențional); sustragerea în proporții mici din avutul proprietarului (art. 105 Cod
contravențional); încălcarea regulilor de circulaţie rutieră soldată cu deteriorarea
bunurilor materiale ori cu ca- uzarea de vătămări corporale uşoare (art. 242 Cod
contravențional); împăcarea victimei cu făptuitorul este personală; pentru persoanele
lipsite de capacitate de exerciţiu, împăcarea se face de către reprezentanţii lor legali;
persoanele cu capacitate de exerciţțiu limitată se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentanţilor lor legali. În aceste circumstanțe, autoritatea (persoana cu funcţie de
răspundere) împuternicită să soluţioneze cauza contravenţională nu are alternativă de
decizie şi, în cazul în care victima s-a împăcat cu făptuitorul, procesul contravenţional
trebuie să fie încetat.

1.3. Арrесiаți distincția dintre „împăcarea victimei cu făptuitorul” și „încheierea tranzacţiei

conform Legii cu privire la mediere”.
Diferența majoră este prezența mediatului, flexibilitatea medierii dar și specificul ei conform
legii cu privire la mediere in caz de litigii contraventionale sau penale.
Acordul părților cu privire la soluționarea amiabilă a conflictului ivit se exprimă prin
încheierea unei tranzacții. Tranzacţia este acordul încheiat de părţi diator, ca urmare a
procesului de mediere, prin asupra soluționării amiabile a unui litigiu.
Mediator - persoană terţă, atestată în condițiile prezentei legi, care asigură desfăşurarea
procesului de mediere în vederea soluționării litigiului.
Mediere - modalitate de soluţionare alternativă a litigiilor
amiabilă, în cadrul unui proces structurat, flexibil şi confidential.
Medierea se efectuează în baza următoarelor principii:
a) participarea benevolă la mediere;
b) confidențialitatea;
consimte prevederi din Codul de procedură civilă
c) libera alegere a mediatorului;
d) egalitatea părților în proces;
e) independența, neutralitatea şi imparțialitatea mediatorului;
f) flexibilitatea procesului de mediere".
Conținutul Codului contravențional nu cuprinde prevederi exprese referitor la procedura
de realizare a medierii, unicul act legal ce reglementează procedura de mediere este
Legea cu privire la mediere, cu toate că în art. 35 al legii precitate se indică faptul că
procesul de mediere în cauzele penale și contravenţionale este reglementat de prezenta
lege, Codul penal, Codul de procedură penală şi Codul contravențional.
Părți la medierea în cauzele contravenţionale sunt victima și făptuitorul. Important de
accentuat că procesul de mediere nu substituie procesul contravențional. Faptul
participării la mediere nu poate servi ca dovadă a recunoaşterii vinovăţiei. Nu poate fi
admis în calitate de mediator în cauzele contravenţionale agentul constatator,
procurorul, judecătorul, avocatul uneia dintre părţi, precum şi persoana incompatibilă, în
baza unor prevederi legale speciale. Agentul constatator sau instanţa de judecată
trebuie să informeze mediatorul, înainte de începerea procesului de mediere, despre
elementele semnificative ale cazului, conform normelor Codului de procedură penală şi
Codului contravențional. Mediatorul poartă răspundere, în condiţiile legii, pentru
divulgarea informației puse la dispoziția lui la etapa de examinare sau de judecare
a cauzei contravenționale. Mediatorul trebuie să prezinte agentului constatator sau
instanţei de judecată procesul-verbal în care a fost consemnat temeiul încetării
procesului de mediere. Tranzacţia se întocmeşte în condiţiile Codului contravențional și
se anexează la procesul-verbal întocmit de mediator. Nesemnarea tranzacţiei în cauzele
contravenționale nu poate prejudicia situația părţilor.

2. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport

2.1. Definiți construcția terminologică „ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport”.
 Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport - constă în
interzicerea temporară persoanei fizice de a conduce mijloace de transport prin ridicarea
permisului de conducere până la pronunțarea hotărârii judecătorești asupra cauzei.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport are
drept scop înlăturarea unei stări de pericol și/sau prevenirea săvârșirii unor fapte
socialmente periculoase în traficul rutier. Ridicarea provizorie a permisului de conducere
a mijloacelor de transport se aplică de către instanţa de judecată, la demersul agentului
constatator, în procesul de examinare a contravențiilor pentru
care se prevede sancțiunea privării de dreptul de a conduce mijloace de transport.

2.2. Descrieți condițiile și regulile de ridicare provizorie a permisului de conducere a

mijloacelor de transport.
Instanța de judecată examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul
agentului constatator cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport, cu emiterea unei încheieri care va conține una dintre
următoarele soluții:
a) admiterea demersului agentului constatator și ridicarea provizo- rie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport;
b) respingerea demersului agentului constatator și restituireamisului de conducere
titularului.permisului.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se aplică de
instanţa de judecată pe un termen ce nu poate depăşi termenul maxim al sancțiunii de
privare de drept special, prevăzut de sancțiunea normei contravenționale. Termenul
executării măsurii de siguranță de ridicare provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport se include în termenul de executare a sancțiunii de privare de
drept special de a conduce mijloace de transport.
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport se poate
aplica, chiar dacă făptuitorul este eliberat de răspundere contravenţională.
În cel mult 3 zile de la data pronunțării încheierii, copia de pe aceasta se înmânează
agentului constatator şi persoanei, în a cărei privință a fost pornit procesul
contravențional, sau se remite acestora în cazul în care nu au fost prezente la ședința
de judecare a cauzei contravenţionale, faptul expedierii consemnându-se în dosar.
2.3. Evaluați categoriile de autorități competente să propună/ aplice măsura de siguranță
„ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport”.
Instanța de judecată examinează, în cel mult 3 zile de la data depunerii, demersul
agentului constatator cu privire la ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport, cu emiterea unei încheieri