DATA……………………

DREPT PENAL
DISCIPLINA……………………………………
ZIMBOC ROBERT
NUME și PRENUME…………………………..
2
ANUL…………………….GRUPA……………. 320

Set nr. 1

I. Rezolvați grilele, evidențiind prin încercuire/prin X/subliniere, varianta corectă:

1. Amnistia:
a) este aplicabilă numai pentru infracţiunile comise de persoane fizice;
b) poate fi aplicată infracţiunilor comise de persoane juridice;
c) poate fi incidentă în cazul infracţiunilor continuate numai dacă ultima acţiune sau inacţiune s-a produs
anterior intrării în vigoare a actului de clemenţă.

2. Amnistia este un act de clemenţă emis de:

a) Guvern;
b) Parlament;
c) Preşedintele României.

3. Beneficiază de actul de clemenţă:

a) infracţiunile săvârşite în ziua intrării în vigoarea a legii de amnistie;
b) infracţiunile săvârşite ulterior intrării în vigoarea a legii de amnistie;
c) infracţiunile săvârşite anterior intrării în vigoarea a legii de amnistie.

4. În situaţia unui concurs de infracţiuni, efectele amnistiei vor opera:

a) separat pentru fiecare infracţiune care corespunde condiţiilor actului de clemenţă;
b) în raport de pedeapsa rezultantă;
c) doar în raport de pedeapsa mai mare.

5. Prescripţia este o cauză de înlăturare a răspunderii penale, care impune îndeplinirea unei
condiţii:
a) buna conduită a făptuitorului;
b) repararea daunelor cauzate prin infracţiune;
c) trecerea unui anumit timp de la săvârşirea infracţiunii.

6. Prescripţia nu înlătură răspunderea penală în cazul:

a) infracţiunilor de genocid, contra umanităţii şi de război, indiferent de data la care au fost comise;
b) infracţiunilor prevăzute la omor şi omor calificat;
c) al infracţiunilor intenţionate urmate de moartea victimei.

7. Termenele de prescripţie a răspunderii penale pentru persoana fizică sunt:

a) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau pedeapsa
închisorii mai mare de 15 ani;
b) 10 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani, dar
care nu depăşeşte 20 ani;
c) 5 ani, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani, dar care
nu depăşeşte 10 ani.

8. Termenul de prescripţie a răspunderii penale începe să curgă, în cazul infracţiunii continuate:

a) de la data săvârşirii primei acţiuni sau inacţiuni;
b) de la data consumării infracţiunii;
c) de la data săvârşirii ultimei acţiuni sau inacţiuni.
 9. Întreruperea cursului prescripţiei răspunderii penale intervine:
a) când se săvârşeşte o nouă infracţiune;
b) când o dispoziţie legală sau o împrejurare de neprevăzut ori de neînlăturat împiedică punerea în mişcare
a acţiunii penale;
c) prin îndeplinirea oricărui act care, potrivit legii, trebuie comunicat învinuitului sau inculpatului în
desfăşurarea procesului penal.

10. Prescripţia înlătură răspunderea penală oricâte întreruperi ar interveni, dacă termenul de
prescripţie prevăzut de lege este depăşit:
a) cu încă o dată;
b) cu o treime;
c) cu o jumătate.

11. Termenul de prescripţie a răspunderii penale, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită
detenţiunea pe viaţă este de:
a) 15 ani;
b) 25 ani;
c) 20 ani.

12. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa închisorii care nu depăşeşte 1 an sau
amenda, termenul de prescripţie a răspunderii penale este de:
a) 8 ani;
b) 5 ani;
c) 3 ani.

13. Plângerea prealabilă este:

a) un mod de sesizare a organelor judiciare de către persoana vătămată despre săvârşirea unui infracţiuni;
b) o manifestare expresă de voinţă a persoanei vătămate exprimată în forma şi condiţiile prevăzute de lege;
c) atât o condiţie de pedepsibilitate, cât şi o condiţie de procesabilitate.

14. Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de:

a) 2 luni din ziua în care persoana vătămată a ştiut cine este făptuitorul;
b) 3 luni din ziua în care persoana vătămată a aflat despre săvârşirea faptei;
c) 3 luni de la data numirii unui alt reprezentant legal, în cazul în care plângerea prealabilă este formulată
împotriva reprezentantului legal al unui minor sau al unui incapabil.

15. În cazul infracţiunilor pentru care legea prevede necesitatea plângerii prealabile, retragerea
acestei plângeri faţă de unul dintre participanţii la săvârşirea infracţiunii:
a) are drept efect înlăturarea răspunderii penale cu privire la acesta;
b) are drept efect înlăturarea răspunderii penale cu privire la toţi făptuitorii;
c) nu are niciun efect în ceea ce-i priveşte pe participanţi.

16. Împăcarea, în cazurile prevăzute de lege:

a) înlătură răspunderea penală;
b) stinge acţiunea civilă;
c) înlătură caracterul penal al faptei.

17. Împăcarea:
a) poate interveni numai pentru infracţiunile pentru care acţiunea penală se pune în mişcare la plângerea
prealabilă;
b) nu poate interveni în niciun caz, dacă acţiunea penală a fost pusă în mişcare din oficiu;
c) poate avea loc prin înscris autentic.

18. Împăcarea produce efecte:

a) in personam;
 b) in rem;
c) in rem şi in personam.

19. Împăcarea poate interveni:

a) în mod obligatoriu, numai în faza de urmărire penală;
b) în mod obligatoriu, numai în faza de judecată;
c) în orice moment al procesului penal, dar numai până la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

20. Când există pluralitate de făptuitori, iar partea vătămată se împacă numai cu unii dintre aceştia,
circumstanţa agravantă a săvârşirii faptei de trei sau mai multe persoane împreună:
a) se reţine, deşi urmează să răspundă mai puţin de trei persoane;
b) nu mai poate fi reţinută;
c) obligatoriu, nu se reţine.

Setul nr. 2

II. Rezolvați grilele, evidențiind prin încercuire/prin X/subliniere, varianta corectă:

1. Graţierea este o cauză care înlătură:

a) caracterul penal al faptei;
b) executarea pedepsei, în totul sau în parte;
c) răspunderea penală.

2. După întinderea efectelor, graţierea priveşte:

a) remiterea de pedeapsă, adică înlăturarea în întregime a executării pedepsei;
b) reducerea de pedeapsă, adică înlăturarea în parte a executării pedepsei;
c) comutarea, adică înlocuirea pedepsei aplicate de instanţă cu o altă pedeapsă de altă natură sau mai
uşoară.

3. În raport de persoanele beneficiare, graţierea poate fi:

a) necondiţionată sau condiţionată;
b) totală sau parţială;
c) individuală sau colectivă.

4. Graţierea individuală poate fi acordată de:

a) Parlament, prin lege organică;
b) Guvern;
c) Preşedintele României, prin decret.

5. Cererea de graţiere individuală, împreună cu actele anexate, se adresează Preşedintelui României

şi poate fi făcută de:
a) persoana fizică condamnată, apărătorul ori reprezentantul legal al acesteia;
b) soţul persoanei fizice condamnate, ascendenţii, descendenţii, fraţii, surorile ori copiii acestora, precum
şi de aceleaşi rude ale soţului persoanei condamnate;
c) reprezentantul legal sau avocatul persoanei juridice condamnate.

6. Graţierea are ca obiect:

a) pedepse aplicate pentru infracţiuni săvârşite până la data intrării în vigoare a actului de graţiere;
b) pedepse aplicate după adoptarea şi intrarea în vigoare a actului de graţiere, dar pentru infracţiuni
săvârşite anterior acestuia;
c) pedepse aplicate infracţiunilor continue, continuate sau de obicei, numai dacă momentul încetării
activităţii infracţionale se situează, în timp, anterior datei menţionate în conţinutul actului de graţiere.
 7. Prescripţia executării pedepsei presupune:
a) trecerea unui anumit timp de la săvârşirea infracţiunii;
b) stingerea obligaţiei condamnatului de a executa pedeapsa, cât şi dreptul statului de a pretinde ca acea
pedeapsă să fie executată;
c) trecerea unui anumit timp de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, fără ca pedeapsa
aplicată să fie executată.

8. Prescripţia înlătură executarea:

a) pedepsei principale, cu excepţia celor pronunţate pentru infracţiunile de genocid, contra umanităţii şi
de război, infracţiunile de omor, omor calificat şi infracţiunile intenţionate urmate de moartea victimei;
b) pedepselor complementare;
c) măsurilor de siguranţă.

9. În cazul prescripţiei executării pedepsei:

a) se înlătură sau se stinge pedeapsa principală;
b) nu se înlătură condamnarea;
c) condamnarea nu constituie antecedent penal.

10. Prescripţia nu stinge executarea:

a) pedepsei accesorii;
b) pedepselor complementare, ele urmând să fie executate după prescripția pedepsei principale;
c) măsurilor de siguranţă.

11. În toate cazurile de întrerupere a prescripţiei executării pedepsei:

a) nu există o prescripţie specială;
b) dacă termenele au fost depăşite cu încă o dată, vor fi socotite îndeplinite ori câte întreruperi ar interveni;
c) timpul scurs până la apariţia cauzei de întrerupere nu se mai ia în calcul.

12. În cazurile de suspendare a prescripţiei executării pedepsei:

a) dacă intervin mai multe suspendări succesive, termenul curge neîncetat;
b) curgerea termenului încetează până la soluţionarea cauzei;
c) prescripţia îşi reia cursul în ziua în care cauza de suspendare a încetat.

Setul nr. 3

III. Rezolvați grilele, evidențiind prin încercuire/prin X/subliniere, varianta corectă:

1. Reabilitarea:
a) este mijlocul legal prin care fostul condamnat este reintegrat deplin în societate;
b) nu poate fi obţinută pentru orice condamnare şi indiferent de infracţiunea care a atras condamnarea;
c) poate fi de drept şi judecătorească.

2. Dacă în decurs de 3 ani condamnatul nu a săvârşit o altă infracţiune, intervine reabilitarea de

drept în cazul condamnării la pedeapsa:
a) amenzii;
b) închisorii care nu depăşeşte 1 an;
c) închisorii a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere .

3. Pentru a opera reabilitarea de drept este necesar să se constate că a trecut un termen de 3 ani:
a) de la data executării pedepsei;
b) de la data când pedeapsa s-a stins ca urmarea a graţierii sau a prescripţiei executării pedepsei;
c) de la împlinirea termenului de supraveghere.

4. Reabilitarea judecătorească:
a) intervine pentru condamnări de gravitate scăzută;
b) poate fi acordată în toate cazurile în care nu operează reabilitarea de drept;
c) poate fi obţinută numai prin intervenţia organelor judecătoreşti, la cererea condamnatului.

5. În cazul respingerii unei cereri de reabilitare din cauza neîndeplinirii condiţiilor de fond, o nouă
cerere de reabilitare va putea fi făcută:
a) după trecerea unui termen de 4 ani, în cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 10 ani;
b) după trecerea unui termen de 2 ani, în cazul unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de 5 ani,
dar mai mică de 10 ani;
c) după trecerea unui termen de 1 an, de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă .