DATA……………………

DREPT PENAL
DISCIPLINA……………………………………
ZIMBOC ROBERT
NUME și PRENUME…………………………..
2
ANUL…………………….GRUPA……………. 320

Portofoliul studentului

I. Rezolvați grilele, evidențiind prin încercuire/prin X/subliniere, varianta corectă:

Grile 1: RENUNŢAREA LA APLICAREA PEDEPSEI

1. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a) este o măsură alternativă a pedepselor privative de libertate, o măsură de individualizare a pedepselor;
b) presupune ca o persoană care a comis o infracţiune să nu fie expusă la nocivitatea mediului penitenciar,
pentru a nu fi influenţată de experienţa infracţională a altor infractori;
c) constă în dreptul recunoscut instanţei de judecată de a renunţa definitiv la stabilirea şi aplicarea unei pedepse
de până la 5 3 ani inclusiv, în anumite condiţii, pentru o persoană vinovată de săvârşirea unei infracţiuni şi
pentru care este suficientă aplicarea unui avertisment.

2. Renunţarea la aplicarea pedepsei presupune îndeplinirea unor condiţii negative:

a) infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat; să nu mai fi beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei;
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să nu fie mai mare de 3 ani;
b) infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat, cu excepţia cazurilor prevăzute în art. 42 lit. a) şi lit. b) C.
pen.; să nu mai fi beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei; să nu se fi sustras de la urmărirea penală;
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să nu fie mai mare de 5 ani;
c) infractorul să nu mai fi fost anterior condamnat; să nu mai fi beneficiat de renunţarea la aplicarea pedepsei;
pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită să nu fie mai mare de 1 an.

3. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a) produce efecte asupra executării obligaţiilor civile;
b) nu atrage decăderi, interdicţii şi incapacităţi ce ar putea decurge din infracţiunea săvârşită;
c) nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă.

4. Renunţarea la aplicarea pedepsei nu se dispune:

a) dacă infractorul a mai suferit anterior o condamnare, fără excepţie;
b) dacă pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea mai mare de 7 ani;
c) dacă, faţă de acelaşi infractor, s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei
comiterii infracţiunii pentru care este judecat.

5. Renunţarea la aplicarea pedepsei se poate dispune dacă:

a) infractorul a mai suferit anterior o condamnare pentru care a intervenit reabilitarea;
b) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este închisoarea de cel mult 5 ani;
c) faţă de acelaşi infractor s-a mai dispus renunţarea la aplicarea pedepsei în ultimii 2 ani anteriori datei
comiterii infracţiunii pentru care este judecat.

6. În cazul renunţării la aplicarea pedepsei:

a) instanţa aplică infractorului câte un avertisment pentru fiecare infracţiune săvârşită în concurs;
b) instanţa nu poate aplica infractorului un singur avertisment, indiferent de numărul infracţiunilor săvârşite
în concurs;
c) instanţa aplică infractorului un singur avertisment pentru cel mult 5 infracţiuni în concurs.

7. Anularea renunţării la aplicarea pedepsei:

a) se poate dispune dacă în termen de 3 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea
la aplicarea pedepsei se descoperă că a mai fost săvârşită anterior o altă infracţiune din culpă;
b) se dispune dacă în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunţarea la
aplicarea pedepsei se descoperă că persoana faţă de care s-a luat aceasta măsură săvârşise anterior rămânerii
definitive a hotărârii o alta infracţiune;
c) poate atrage aplicarea dispoziţiilor privitoare la concurs, recidiva sau pluralitate intermediară.

8. Renunţarea la aplicarea pedepsei poate fi dispusă:

a) şi de procuror;
b) şi de instanţă;
c) numai de instanţă.

9. Renunţarea la aplicarea pedepsei:

a) nu se poate dispune dacă făptuitorul a mai fost anterior condamnat pentru o infracţiune săvârşită din culpă;
b) nu se poate dispune dacă infractorul s-a sustras de la urmărire penală ori judecată;
c) nu se poate dispune, în caz de participaţie penală, numai cu privire la unii dintre participanţi.

10. În caz de concurs de infracţiuni, renunţarea la aplicarea pedepsei:

a) nu poate fi dispusă în niciun caz, chiar dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs ar fi îndeplinite
condiţiile renunţării la aplicarea pedepsei;
b) poate fi dispusă numai dacă pentru fiecare infracţiune aflată în concurs ar fi îndeplinite condiţiile renunţării
la aplicarea pedepsei;
c) poate fi dispusă pentru acele infracţiuni din concurs, care îndeplinesc condiţiile renunţării la aplicarea
pedepsei, chiar dacă pentru celelalte infracţiuni s-ar aplica o pedeapsă.

Grile 2: AMÂNAREA APLICĂRII PEDEPSEI

1. Instanţa poate dispune amânarea aplicării pedepsei:

a) dacă pedeapsa stabilită, inclusiv în cazul concursului de infracţiuni, este amenda sau închisoarea de cel mult
2 ani;
b) dacă infractorul a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii pentru care nu a intervenit reabilitarea;
c) dacă infractorul şi-a manifestat acordul de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii.

2. Durata termenului de supraveghere în cazul amânării aplicării pedepsei este:

a) 1an;
b) 2 ani şi 6 luni;
c) 6 luni.

3. Persoana faţă de care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei trebuie să respecte anumite
măsuri de supraveghere, şi anume:
a) să anunţe, în prealabil, orice schimbare de domiciliu, reşedinţă şi orice deplasare care depăşeşte 8 zile,
precum şi întoarcerea;
b) să comunice schimbarea locului de muncă;
c) să se prezinte la datele fixate la serviciul de probaţiune.

4. Amânarea aplicării pedepsei:

a) se dispune cu îndeplinirea condiţiilor legale, dacă pedeapsa stabilită este închisoarea de cel mult 7 ani;
b) se poate dispune pe un termen de supraveghere de 2 ani, dacă pedeapsa stabilită în cazul concursului de
infracţiuni este amenda sau închisoarea de cel mult 3 ani;
c) se poate dispune dacă infractorul nu a mai fost condamnat anterior la pedeapsa închisorii, cu excepţia
infracţiunilor amnistiate şi a faptelor dezincriminate.

5. Amânarea aplicării pedepsei nu se poate dispune dacă:

a) pedeapsa prevăzuta de lege pentru infracţiunea săvârşită este de 7 ani sau mai mare;
b) infractorul a încercat zădărnicirea aflării adevărului;
c) pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită este mai mare de 5 ani.
 6. Revocarea amânării aplicării pedepsei se dispune dacă persoana supravegheată:
a) nu respectă măsurile de supraveghere cu rea-credinţă;
b) pe parcursul termenului de supraveghere, cu rea-credinţă, nu execută obligaţiile impuse;
c) a săvârşit după amânarea aplicării pedepsei o noua infracţiune cu intenţie, descoperită în termenul de
supraveghere.

7. Amânarea aplicării pedepsei:

a) nu produce efecte asupra executării măsurilor de siguranţă;
b) atrage amânarea executării măsurilor de siguranţă;
c) poate fi dispusă în caz de concurs de infracţiuni dacă pedeapsa rezultantă este închisoarea de cel puţin 2 ani
sau amenda.

8. Anularea amânării aplicării pedepsei:

a) poate atrage aplicarea dispoziţiilor privitoare la pluralitatea de infracţiuni;
b) poate atrage şi aplicarea şi executarea pedepsei;
c) se dispune dacă pe parcursul termenului de supraveghere se descoperă că persoana supravegheată mai
săvârşise o infracţiune până la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus amânarea.

9. Pentru a se dispune măsura amânării aplicării pedepsei este necesar:

a) acordul scris şi prealabil al unităţii unde lucrează făptuitorul;
b) ca pedeapsa aplicată pentru un concurs de infracţiuni să nu fie mai mare de 4 ani;
c) ca inculpatul să nu fie recidivist.

10. În situaţia în care instanţa dispune revocarea amânării aplicării pedepsei, regimul
sancţionator ce se va aplica va urma regulile:
a) revocării suspendării sub supraveghere;
b) concursului de infracţiuni;
c) pluralităţii intermediare.

Grile 3: SUSPENDAREA EXECUTĂRII PEDEPSEI SUB SUPRAVEGHERE

1. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:

a) constituie o măsură de individualizare judiciară a executării pedepsei închisorii;
b) permite instanţei de judecată ca, prin hotărârea de condamnare, să suspende executarea efectivă a pedepsei
închisorii aplicate condamnatului, pe durata unui termen de supraveghere;
c) este o măsură alternativă la pedeapsa închisorii sau pedeapsa închisorii însoţită de pedeapsa amenzii, în
care condamnatul este pus sub supraveghere pe un termen egal cel puţin cu durata pedepsei sau mai mare,
între 2 - 4 ani.

2. Se poate dispune suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei:

a) de 3 ani închisoare aplicate unui recidivist;
b) amenzii penale;
c) rezultante de 3 ani închisoare.

3. Pe durata termenului de încercare al suspendării sub supraveghere, condamnatul trebuie să

se supună următoarelor măsuri de supraveghere:
a) să nu schimbe domiciliul decât în condiţiile fixate de instanţă;
b) să comunice schimbarea locului de muncă;
c) să nu intre în legătură cu anumite persoane.

4. Pe parcursul termenului de supraveghere a executării pedepsei, instanţa de judecată poate să

dispună respectarea de către condamnat a uneia dintre următoarele obligaţii:
a) să urmeze un curs de calificare profesională;
b) să comunice informaţii de natură a putea fi controlate mijloacele lui de existenţă;
c) să se prezinte la serviciul de probaţiune.
 5. În cazul în care, în termenul de supraveghere a executării pedepsei, persoana condamnată
săvârşeşte o infracţiune de ucidere din culpă, instanţa:
a) poate menţine suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
b) poate revoca suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, aplicând pedeapsa potrivit regulilor de la
pluralitatea intermediară;
c) trebuie să dispună executarea unor pedepse accesorii.

6. Dacă instanţa dispune anularea suspendării executării pedepsei sub supraveghere, pedeapsa
rezultantă:
a) se execută întotdeauna în regim de detenţie;
b) poate fi suspendată condiţionat;
c) poate fi suspendată sub supraveghere.

7. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere poate fi acordată cu îndeplinirea

condiţiilor legale şi în cazul concursului de infracţiuni, dacă pedeapsa aplicată este închisoarea de cel
mult:
a) 4 ani;
b) 2 ani;
c) 3 ani.

8. Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere:

a) poate fi dispusă în cazul unei infracţiuni sancţionate cu amenda;
b) nu poate fi dispusă dacă nu există acordul condamnatului pentru prestarea unei munci neremunerate în
folosul comunităţii;
c) nu poate fi dispusă în cazul infracţiunilor de vătămare corporală, viol şi tortură.

9. Durata suspendării executării pedepsei sub supraveghere constituie termen de supraveghere

şi:
a) echivalează cu durata pedepsei rezultate în urma deducerii timpului reţinerii şi al arestării preventive;
b) este cuprinsă între 2 şi 4 ani, fără a putea fi mai mică decât durata pedepsei aplicate;
c) este compusă din durata pedepsei aplicate la care se adaugă un interval de timp, stabilit de instanţă, între 2
şi 5 ani.

10. Termenul de supraveghere în cazul suspendării executării sub supraveghere a pedepsei

amenzii este de:
a) 6 luni;
b) 1 an;
c) când se aplică pedeapsa amenzii nu se poate dispune suspendarea executării sub supraveghere.

Grile 4: LIBERAREA CONDIŢIONATĂ

1. Ca regulă, cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi liberat condiţionat după
executarea efectivă a:
a) 20 de ani de închisoare;
b) 25 de ani de închisoare;
c) 30 de ani de închisoare.

2. După acordarea liberării condiţionate unui condamnat la detenţiunea pe viaţă, pedeapsa se

consideră executată dacă cel liberat nu a săvârşit din nou o infracţiune în termen de:
a) 5 ani;
b) 10 ani;
c) 15 ani.
 3. Pentru a beneficia de liberare condiţionată, condamnatul aflat în executarea pedepsei de 3 ani
închisoare aplicate pentru săvârşirea infracţiunii de ucidere din culpă, care nu a fost folosit la muncă
din cauza stării sănătăţii, trebuie să execute efectiv:
a) 2 ani de închisoare;
b) un an şi şase luni închisoare;
c) 3 ani de închisoare.

4. Nu au obligaţia de a munci în timpul executării pedepsei închisorii:

a) persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani;
b) femeile care au împlinit vârsta de 55 de ani;
c) bărbaţii care au împlinit vârsta de 60 de ani.

5. În perioada executării pedepsei închisorii nu este remunerată:

a) munca pentru activităţi cu caracter gospodăresc necesare penitenciarului;
b) munca prestată în caz de calamitate;
c) munca prestată în caz de voluntariat.

6. În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute pentru liberarea condiţionată:

a) nu se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza
muncii prestate;
b) se ţine seama de partea din durata pedepsei care poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza
muncii prestate;
c) nu intră şi durata în care condamnatul a fost internat, datorită faptului că şi-a provocat leziuni.

7. În cazul acordării liberării condiţionate, pedeapsa se consideră executată:

a) din momentul pronunţării hotărârii;
b) din momentul rămânerii definitive a hotărârii;
c) dacă în intervalul de timp de la liberare şi până la împlinirea duratei pedepsei, cel condamnat nu a săvârşit
din nou o infracţiune descoperită până la expirarea termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea
liberării şi nu s-a descoperit o cauză de anulare.

8. Revocarea liberării condiţionate este obligatorie când, în intervalul de timp de la liberare şi

până la împlinirea duratei pedepsei, cel liberat a săvârşit:
a) orice infracţiune pentru care s-a pronunţat o condamnare la pedeapsa închisorii, descoperită în termenul de
supraveghere;
b) o infracţiune săvârşită cu intenţie sau praeterintenţie;
c) orice infracţiune săvârşită din culpă.

9. Cel condamnat la pedeapsa închisorii, care a împlinit vârsta de 60 de ani, poate fi liberat
condiţionat înainte de executarea în întregime a pedepsei:
a) după ce a executat cel puţin o treime din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau
cel puţin jumătate, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute de
lege;
b) după ce a executat cel puţin jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii care nu depăşeşte 10 ani sau
cel puţin două pătrimi, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte condiţii prevăzute
de lege;
c) după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu depăşeşte 10 ani, sau a
cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari de 10 ani, dacă îndeplineşte şi celelalte
condiţii prevăzute de lege.

10. Dacă în intervalul de timp de la liberarea condiţionată şi până la împlinirea duratei pedepsei,
cel liberat săvârşeşte o infracţiune de omor, o infracţiune de furt şi o infracţiune din culpă, instanţa:
a) aplică regulile concursului de infracţiuni pentru cele trei infracţiuni săvârşite, iar pedeapsa rezultantă o
contopeşte cu restul de pedeapsă ce a mai rămas de executat din pedeapsa anterioară;
b) revocă liberarea condiţionată, contopeşte pedepsele aplicate pentru cele trei infracţiuni în concurs, iar
pedeapsa rezultantă se adaugă la restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară;
c) revocă liberarea condiţionată în raport cu infracţiunea de omor, contopind pedeapsa aplicată pentru această
infracţiune cu restul de pedeapsă rămas neexecutat din pedeapsa anterioară.

II. Realizați câte un studiu de caz în care să se verifice condițiile de existență

pentru:
a) Renunţarea la aplicarea pedepsei;
b) Amânarea aplicării pedepsei;
c) Suspendarea executării pedepsei sub supraveghere;
d) Liberarea condiţionată.

a) Renunstarea la aplicarea pedepsei

În cazul infraciunii de refuz sau sustragere de la prelevarea de mostre biologice prevzut în art. 337 C. pen.,
judecat conform procedurii privind recunoaterea învinuirii, instana poate dispune renunarea la aplicarea
pedepsei, în ipoteza în care constat c svârirea infraciunii constituie un act de conduit izolat, comis de o
persoan tânr, care exercit o profesie i a crei conduit anterioar demonstreaz c este bine integrat în familie i în
societate, iar în cauz nu sunt incidente dispoziiile art. 80 alin. (2) C. pen. privind situaiile în care nu se poate
dispune renunarea la aplicarea pedepsei. [ICCJ, Secia penal, decizia nr. 481/A din 21 decembrie 2015,
www.scj.ro]

c) Suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere

Domnul Marian a fost prins furând o sticl de suc de la magazinul din faa blocului. A fost cercetat penal i
condamnat la 7 luni de închisoare. Instana a constatat c dnul Marian nu a mai fost condamnat anterior, c
este de acord cu a presta o munc neremunerat în folosul comunitii i c a avut o conduit exemplar. Astfel,
instana a dispus suspendarea executrii pedepsei sub supraveghere pe o perioad de 2 ani.
L-a obligat pe dnul Marian, în afara muncii în folosul comunitii, i la obligaia de a participa la un curs de
calificare profesional, pentru a îl determina s îi câtige existena prin munc i s nu mai fie nevoit s fure pentru a
bea un suc.
Pe toat perioada SSS, dnul Marian a fost de bun-credin i a respectat obligaiile impuse de instan. Astfel, la
finalul termenului de supraveghere, pedeapsa acestuia a fost considerat executat!