Anularea renunțării la aplicarea pedepsei

- este o măsură care se dispune de instanța de judecată dacă sunt îndeplinite următoarele
condiții:
i) în termen de 2 ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus
renunțarea la aplicarea pedepsei, se descoperă că persoana față de care s-a luat
această măsură săvârșise în calitate de autor sau participant o altă infracțiune
(tentativă, formă consumată sau epuizată, indiferent de forma de vinovăție cu care a
fost comisă) înainte de pronunțarea hotărârii prin care s-a dispus renunțarea ori până
la rămânerea definitivă a acesteia (de care instanța care a dispus renunțarea nu a avut
cunoștință).
De exemplu: infracțiunea nou descoperită a fost comisă după pronunțarea în primă
instanță a hotărârii prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea pedepsei, în
interiorul termenului în care putea fi declarat apelul.
ii) Pentru infracțiunea descoperită ulterior instanța a stabilit o pedeapsă (nu prezintă
importanță felul sau cuantumul pedepsei), chiar după expirarea termenului de 2 ani.
Această condiție nu este îndeplinită dacă pentru infracțiunea nou descoperită a fost
dispusă tot renunțarea la aplicarea pedepsei.
- având în vedere că art. 82 alin. 3 cod penal prevede că instanța anulează renunțarea la
aplicarea pedepsei dacă sunt îndeplinite condițiile de mai sus rezultă că dispunerea
anulării este obligatorie pentru instanță, iar nu facultativă atunci când constată
îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege.
- cauza anulării este anterioară rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus
renunțarea la aplicarea pedepsei.
De pildă,
o persoană săvârșește
pe data de 1 martie 2017 = o infracțiune de loviri sau alte violențe în București
pe data de 3 martie 2017 = o infracțiune de amenințare în Iași
după pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța din Iași prin care s-a dispus
renunțarea la aplicarea pedepsei, cu ocazia judecării cauzei pentru infracțiunea comisă în
București, infractorul ă învederează instanței din București existența celeilalte hotărâri
judecătorești pronunțată pentru o infracțiune concurentă.
astfel instanța din București va trebui să anuleze renunțarea la aplicarea pedepsei
dispusă pentru infracțiunea comisă în iași, în ipoteza în care apreciază că pentru
infracțiunea de loviri sau alte violențe se impune stabilirea unei pedepse.
- instanța competentă să se pronunțe asupra anulării renunțării la aplicarea pedepsei este
cea care judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage anularea
- când instanța constată incidența dispozițiilor art. 82 alin 1 cod penal va proceda după cum
urmează:
1) Va stabili pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății care atrage anularea
renunțării (în ipoteza în care aceasta este concurentă cu infracțiunea pentru care s-
a dispus renunțarea) potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei
prevăzute de art. 74 cod penal. Nu prezintă importanță dacă pedeapsa stabilită este
amenda sau închisoarea.
2) Va dispune anularea renunțării la aplicarea pedepsei
3) va stabili pedeapsa pentru infracțiunea cu privire la care anterior se dispusese
renunțarea
- având în vedere criteriile generale de individualizare a pedepsei, dar și
particularitățile procedurale (de exemplu se va da eficiență dispozițiilor privitoare
la desfășurarea procesului potrivit procedurii abreviate a recunoașterii învinuirii.
 - instanța trebuie să respecte dispozițiile din hotărârea penală definitivă care a
intrat în puterea lucrului judecat, neputând să le nesocotească o dată cu anularea
renunțării la aplicarea pedepsei
- cuantumul și modalitatea de executare a pedepsei rămân la aprecierea instanței
4) va aplica tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni constatate potrivit
regulilor de drept comun
- tratamentul sancționator poate urma fie regulile
 de la concursul de infracțiuni sau
 de la recidivă postcondamnatorie
1. primul termen al recidivei este hotărârea definitivă prin care s-a aplicat
pedeapsa închisorii mai mare de un an pentru comiterea unei infracțiuni
intenționate sau praeterintenționate, descoperită în termen de 2 ani de la
rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunțarea la aplicarea
pedepsei
2. Al doilea termen este infracțiunea, comise după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, pentru care s-a dispus renunțarea la aplicarea
pedepsei
=> în urma anulării va fi aplicabil sistemul cumulului aritmetic.
 de la pluralitatea intermediară
1. primul termen al pluralității intermediare este hotărârea definitivă
pronunțată pentru comiterea unei infracțiuni, descoperită în termen de 2
ani de la rămânerea definitivă a hotărârii prin care s-a dispus renunțarea la
aplicarea pedepsei
2. cel de-al doilea termen este infracțiunea, comisă după rămânerea
definitivă a hotărârii de condamnare pentru care s-a dispus renunțarea la
aplicarea pedepsei.

De pildă, la data de 1 martie 2016 o persoană comite o infracțiune de furt

calificat pentru care este condamnat definitiv la pedeapsa de un an și 6 luni
închisoare cu suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei, pe
hotărârea rămânând definitivă la data de 4 ianuarie 2017 (I.1.)
Pe data de 5 ianuarie 2017 aceeași persoană conduce un vehicul fără a
avea permis, fiind surprins în trafic de organele de poliție. Inculpatul își
recunoaște vinovăția și negociază cu procurorul soluția de renunțare la
aplicarea pedepsei care este consemnată în acordul de recunoaștere a
vinovăției, la momentul negocierii nefiind înscris în cazierul judiciar
condamnarea anterioară.
Instanța validează acordul de recunoaștere a vinovăției prin hotărârea
rămasă definitivă la 10 martie 2017 (I.2.)
În acest caz, în urma anulării renunțării la aplicarea pedepsei virgulei
instanța va stabili pedeapsa pentru I.2., va constata că I.2. Este comisă în
stare de recidivă postcondamnatorie al cărei prim termen este
condamnarea pentru I.1., va revoca suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei stabilite pentru I.1 și vacuumul aritmetic pedepsele
stabilite pentru I.1. și I.2.
- În caz de concurs de infracțiuni, instanța poate dispune amânarea aplicării pedepsei
rezultante aplicate în urma anulării renunțării amânării pedepsei, dacă sunt îndeplinite
condițiile generale prevăzute de lege - art 83 cod penal
- această soluție este firească și trebuie urmată prin raportare la dispozițiile codului penal
exact ca și în situația în care inculpatul ar fi fost trimis în judecată în aceeași cauză pentru
 toate infracțiunile concurente comise neputându-se reține că în această din urmă ipoteză
ar fi posibilă amânarea aplicării pedepsei pentru concursul de infracțiuni, iar în cazul
descoperirii ulterioare a concursului de infracțiuni, ca urmare a anulării renunțării la
aplicarea pedepsei, această soluție nu ar mai fi posibilă ca urmare a unor incongruențe
legislative evidente
- în acest caz, termenul de supraveghere se calculează de la data rămânerii definitive a
hotărârii prin care instanța s-a pronunțat asupra pluralității de infracțiuni, iar nu de la data
rămânerii definitive a soluției inițiale de renunțare la aplicarea pedepsei
- în caz de concurs de infracțiuni instanța va putea dispune suspendarea sub supraveghere a
executării pedepsei rezultate dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute de art 91 cod penal
- dacă instanța este sesizată cu judecată a 2 infracțiuni intenționate, săvârșite de același
inculpat, dintre care una anterior și cealaltă ulterior rămânerii definitive a hotărârii de
renunțare la aplicarea pedepsei, va stabili mai întâi pedeapsa pentru fiecare dintre cele 2
infracțiuni, apoi va dispune anul renunțării la aplicarea pedepsei și stabilirea pedepsei
pentru infracțiunea pentru care inițial se dispusese renunțarea, pentru ca, în final, să
contopească toate aceste pedepse potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni,
respectiv recidivă sau pluralitate intermediară.

Anularea amânării aplicării pedepsei

- este o măsură remediu care se dispune de instanța de judecată dacă sunt îndeplinite
următoarele condiții:
a) persoana supravegheată că se mai fi săvârșit o infracțiune înainte de pronunțarea hotărârii
prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei ori până la rămânerea definitivă a acesteia
(de care instanța care a dispus amânarea nu a avut cunoștință)
de pildă, infracțiunea nou descoperită a fost comisă după pronunțarea în primă instanță a
hotărârii prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei virgula în interiorul termenului în
care putea fi declarat apel
b) noua infracțiune să fie descoperită înainte de expirarea termenului de supraveghere.
- prin descoperire înțelegem atât situația în care organele de urmărire penală sunt sesizate (din
oficiu sau prin plângere, denunț ori plângere prealabilă), cât și ipoteza în care fapta este
descoperită de organele de constatare prevăzute de art 61 cod procedură penală, procesul-
verbal întocmit de acestea constituind actul de sesizare al organelor de urmărire penală
- relevanța prezintă numai data descoperirii infracțiunii, nu și data descoperirii infractorului,
aceasta putem fi și ulterioară expirării termenului de supraveghere.
c) Pentru infracțiunea descoperită ulterior instanța a stabilit pedeapsa închisorii virgulã chiar
după expirarea termenului de supraveghere
- această condiție nu este îndeplinită dacă pentru infracțiunea nou descoperită pedeapsa
stabilită a fost amenda sau dacă pentru această infracțiune instanța a dispus
renunțarea la aplicarea pedepsei
- având în vedere că art 89 alin 1 cod penal prevede că instanța anulează amânarea
aplicării pedepsei dacă sunt îndeplinite condițiile de mai sus rezultă că dispunerea
anulării este obligatorie pentru instanță, iar nu facultativă atunci când constată
îndeplinirea condițiilor prevăzute de lege
- cauza anulării amânării este anterioară rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a
dispus amânarea aplicării pedepsei
- de pildă virgula o persoană săvârșește pe data de 1 martie 2014 o infracțiune de loviri
sau alte violențe în București, iar în data de 3 martie 2014 o infracțiune de amenințare
în iași. După pronunțarea unei hotărâri definitive de către instanța din iași virgulã
prin care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei, cu ocazia judecării cauzei pentru
infracțiunea comisă în București, infractorul învederează instanței existența celelalte
 hotărâri judecătorești pronunțate pentru o infracțiune concurentă. Astfel instanța din
București va trebui să anuleze amânarea aplicării pedepsei dispusă pentru
infracțiunea comisă în iași
- instanța competentă să se pronunțe asupra anulării amânării pedepsei este cea care
judecă ori a judecat în primă instanță infracțiunea ce ar putea atrage anularea și va
proceda în felul următor:
1) va stabili pedeapsa pentru infracțiunea dedusă judecății care atrage
anularea amânării (în ipoteza în care aceasta este concurentă cu
infracțiunea pentru care s-a dispus amânarea), potrivit criteriilor generale
de individualizare a pedepsei prevăzută de art 74 cod penal
2) va dispune anularea amânării aplicării pedepsei, în ipoteza în care
pedeapsa stabilită este închisoarea
3) va dispune aplicarea pedepsei pentru care anterior fusese amânată. Instanța
trebuie să respecte dispozițiile prin hotărârea penală definitivă care a intrat
în puterea lucrului judecat inclusiv în ceea ce privește cuantumul pedepsei
stabilite, neputând să le nesocotească odată cu anularea amânării aplicării
pedepsei.
4) Va aplica tratamentul sancționator al pluralității de infracțiuni constatate
potrivit regulilor de drept comun. Astfel, tratamentul sancționator poate
urma fie regulile de la concursul de infracțiuni sau, după caz, pe cele de la
recidivă (infracțiunea pentru care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei
constituie in cel de-al doilea termen al recidivei) de la pluralitatea
intermediară (infracțiunea pentru care s-a dispus amânarea aplicării
pedepsei constituind cel de-al doilea termen al pluralității intermediare)
- potrivit art 89 alin 2 cod penal, în caz de concurs de infracțiuni
instanța poate dispune din nou amânarea aplicării pedepsei
rezultante stabilite în urma anulării amânării anterioare, dacă sunt
îndeplinite condițiile generale prevăzute de lege (art 83 cod penal)
- această soluție este firească și trebuie urmată prin raportare la
dispozițiile codului penal exact ca și în situația în care inculpatul ar
fi fost trimis în judecată în aceeași cauză pentru toate infracțiunile
concurente comise neputându-se reține că în această din urmă
ipoteză ar fi posibilă amânarea aplicării pedepsei rezultante, iar în
cazul descoperirii ulterioare a concursului de infracțiuni ca urmare
a anulării amânării aplicării pedepsei virgula această soluție nu ar
mai fi posibilă ca urmare a unor incongruențe legislative evidente
- în acest caz, termenul de supraveghere se calculează de la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a pronunțat anterior
amânarea aplicării pedepsei
- în caz de concurs de infracțiuni, instanța va putea dispune
suspendarea sub supraveghere a executării pedepsei rezultante dacă
sunt întrunite condițiile prevăzute de art 91 cod penal, caz în care
termenul de supraveghere se va calcula de la data rămânerii
definitive a hotărârii prin care s-a dispus suspendarea sub
supraveghere a executării pedepsei rezultante
- atât în situația în care s-a dispus amânarea aplicării pedepsei
rezultante, cât și în ipoteza în care s-a dispus suspendarea sub
supraveghere a pedepsei rezultante, iar în ambele cazuri s-a aplicat
obligația prestării unei munci neremunerate în folosul comunității,
dacă se constată că inculpatul executase un anumit număr de zile
 de muncă neremunerată în folosul comunității, această constatare
trebuie să se reflecte în dispozitivul hotărârii prin care s-a dispus
anularea, caz în care infractorul va executa pe durata termenului de
supraveghere doar diferența dintre zilele nou dispuse și cele n
efectuate anterior
- în ipoteza în care infracțiunile concurente au fost judecate succesiv
și separat virgule instanța s-a pronunțat prin hotărâri definitive cu
privire la acestea, și pentru cel puțin una din infracțiuni s-a dispus
amânarea aplicării pedepsei infractorul poate solicita după
rămânerea definitivă a hotărârilor contopirea pedepselor aplicate
pentru infracțiunile concurente
- în acest caz, în procedura de contopire instanța va analiza pe cale
incidentală și instituția anulării amânării pedepsei dacă sunt
îndeplinite condițiile prevăzute de art 89 cod penal
- competența va aparține instanței de executare a ultimei hotărâri
sau, în cazul în care persoana condamnată se află în stare de
deținere, instanței corespunzătoare în grad instanței de executare în
a cărei circumscripție se află locul de deținere
- și în această ipoteză este posibilă amânarea aplicării pedepsei
rezultante sau a suspendării sub supraveghere a executării acesteia
după anularea amânării pedepsei dispuse prin hotărârea definitivă
anterioară (de pildă în cazul în care pentru fiecare infracțiune
concurentă în judecată definitiv separat instanțele au dispus
amânarea aplicării pedepsei)
- dacă instanța este sesizată cu judecarea a 2 infracțiuni intenționate,
săvârșite de același inculpat, dintre care una anterior și cealaltă
ulterior rămânerii definitive a hotărârii de amânare a aplicării
pedepsei, va dispune numai anularea amânării aplicării pedepsei,
nu atât anularea cât și revocarea amânării aplicării pedepsei. Astfel
instanța mai întâi va stabili pedeapsa pentru fiecare dintre cele 2
infracțiuni, apoi va dispune anularea amânării pedepsei și
condamnarea inculpatului la pedeapsa a cărei aplicare fusese
amânată, pentru ca, în final, să contopească toate aceste pedepse
potrivit regulilor de la concursul de infracțiuni.
- O ipoteză specială de anulare a amânării aplicării pedepsei este
prevăzute de art 130 cod penal potrivit căruia dacă pe durata
termenului de supraveghere al amânării aplicării pedepsei (amenzii
sau închisorii) se descoperă că persoana supravegheată majoră mai
săvârșise o infracțiune în timpul minorității, pentru care s-a luat,
chiar după expirarea acestui termen, măsurile educative privative
de libertate cum ar fi internarea într-un centru educativ sau de
detenție, amânarea se anulează aplicându se în mod corespunzător
regulile prevăzută de art 129 alineat 2 și 4 cod penal
- dacă infracțiunea sau infracțiunile săvârșite minorat nu au fost
descoperite înăuntru termenul de supraveghere, nu se va mai putea
dispune anularea amânării pedepsei
- pentru aceste infracțiuni se va aplica totuși o măsură educativă dacă
nu a intervenit între timp vreo cauză de înlăturare a răspunderii
penale, care va fi executată chiar dacă infractorul a devenit între
timp major
 - nu se va mai putea dispune anularea amânării pedepsei dacă pentru
infracțiunea sau cu infracțiunile comise minorat și descoperite în
termenul de supraveghere s-a aplicat o măsură educativă
neprivativă de libertate
- în acest caz, măsură educativă neprivativă de libertate se va
executa chiar dacă infractorul între timp a devenit major de regula
alături de măsurile de supraveghere și sau obligațiile stabilite de
instanță odată cu dispunerea amânării aplicării pedepsei.
Revocarea amânării aplicării pedepsei