Recidiva

Art. 37 din Codul penal român prevede:

„Recidivă există în următoarele cazuri:
a) când după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii
mai mari de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou
o infracţiune cu intenţie, înainte de începerea
executării pedepsei, în timpul executării acesteia sau
în stare de evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege
pentru a doua infracţiune este închisoarea mai mare
de un an;
b) când după executarea unei pedepse
cu închisoare mai mare de 6 luni, după graţierea
totală sau a restului de pedeapsă, ori după împlinirea
termenului de prescripţie a executării unei asemenea
pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o
infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de un an;
 c) când după condamnarea la cel puţin
trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau după
executare, după graţierea totală sau a restului de
pedeapsă, ori după prescrierea executării a cel puţin
trei asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte
din nou o infracţiune cu intenţie pentru care legea
penală prevede pedeapsa închisorii mai mare de un
an.
Există recidivă şi în cazurile în care
una dintre pedepsele prevăzute la alin.1 este
detenţiunea pe viaţă.
Pentru stabilirea stării de recidivă în
cazurile prevăzute în al. 1 lit. a) şi b) şi al. 2, se poate
ţine seama şi de hotărârea de condamnare
pronunţată în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi
de legea română, dacă hotărârea de condamnare a
fost recunoscută potrivit dispoziţiilor legii.”
Pornind de la reglementările în vigoare recidiva
poate fi definită ca o formă a pluralităţii de infracţiuni care
există când după o condamnare definitivă la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa închisorii mai mare de 6
luni ori după cel puţin trei condamnări la pedeapsa închisorii
de până la 6 luni, neexecutate sau în cazul în care
condamnarea vizează pedeapsa închisorii chiar după
executarea acesteia, condamnatul săvârşeşte din nou o
infracţiune cu intenţie (într-un anumit timp determinat),
pentru care legea prevede pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori
pedeapsa închisorii mai mare de un an.

Termenii recidivei.
Prin termeni ai recidivei se înţeleg, în general,
elementele constitutive ale stării de recidivă (structura
recidivei) şi care au un rol important în reglementarea
juridică a recidivei. Aceste elemente sunt:
* o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii
de o anumită durată (peste 6 luni sau 3 condamnări de până
la 6 luni) precum şi detenţiunea pe viaţă;
* săvârşirea din nou a unei infracţiuni
intenţionate de o anumită gravitate după o condamnare
definitivă.

Condiţii de existenţă ale

recidivei.
Din normele penale în vigoare rezultă următoarele
condiţii generale necesare pentru a se realiza starea de
recidivă:

A. Existenţa unei condamnări

definitive. Hotărârea de condamnare trebuie să aibă caracter
definitiv şi să privească pedeapsa închisorii mai mare de 6
luni sau cel puţin trei condamnări până la 6 luni sau de 6
luni, pronunţate pentru infracţiuni intenţionate, precum şi
condamnarea la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
Condamnarea trebuie să privească o faptă intenţionată, dar
poate să aibă ca obiect şi o faptă praeterintenţionată, ea
poate fi pronunţată pentru o faptă consumată sau o
tentativă pedepsibilă ori pentru una din formele de
participaţie prevăzute de lege (coautor, instigare, complicitate).
O hotărâre de condamnare la pedeapsa
închisorii de 6 luni sau sub 6 luni, ori la pedeapsa cu
amenda, nu poate genera recidiva. De asemenea, nu există
stare de recidivă dacă noua infracţiune s-a săvârşit după ce
hotărârea definitivă a fost casată în urma recursului cu
trimitere pentru o n ouă judecare şi înainte ca noua hotărâre
definitivă să se fi pronunţat în acea cauză. Recidiva nu
subzistă nici în cazul în care după pronunţarea unei hotărâri
definitive de condamnare persoana săvârşeşte o nouă
infracţiune, însă ulterior, hotărârea definitivă este desfiinţată
printr-o cale extraordinară de atac (recurs în anulare,
revizuire, contestaţie în anulare).

B. Săvârşirea unei noi

infracţiuni. Starea de recidivă presupune ca după
condamnarea definitivă (indiferent dacă s-a executat ori nu
pedeapsa) făptuitorul să săvârşească o nouă infracţiune.
Condamnarea anterioară constituie doar o premisă de care
depinde existenţa recidivei, lăsând deschisă posibilitatea
apariţiei sale. Ea se naşte însă numai cu săvârşirea celei de-
a doua infracţiuni care formează cel de-al doilea termen al
său.
A doua infracţiune poate să constea într-o
faptă consumată, o tentativă pedepsibilă sau într-un act de
participaţie la o faptă prevăzută de legea penală. Condiţia
este ca infracţiunea săvârşită după condamnarea definitivă,
să fie o faptă intenţionată (poate fi şi praeterintenţionată),
iar legea să prevadă pentru ea pedeapsa închisorii mai mare
de 1 an. Nu interesează pedeapsa pronunţată de instanţă ci
aceea prevăzută în norma de incriminare. Acest al doilea
termen poate să constea într-o singură infracţiune sau în mai
multe infracţiuni concurente, fiecare infracţiune concurentă
constituind al 2-lea termen al recidivei.

C. Condamnarea anterioară şi
noua infracţiune să privească acelaşi
făptuitor. Recidiva, ca formă a pluralităţii de infracţiuni
presupune, ca cei doi termeni să fie realizaţi de acelaşi
făptuitor. Făptuitorul, în raport cu cei doi termeni, poate fi
autor sau coautor în săvârşirea unei infracţiuni şi instigator
sau complice în comiterea alteia, cu condiţia ca în toate
aceste situaţii să se realizeze prevederile legii atât în ce
priveşte prima condamnare, cât şi noua infracţiune comisă.,
 Se exclud din categoria subiecţilor recidivişti
minorii care au suferit o condamnare la pedeapsa închisorii
mai mare de 6 luni, pronunţată pentru o infracţiune săvârşită
în perioada minorităţii, după care săvârşesc din nou o
infracţiune, în perioada minorităţii sau după ce au devenit
majori. Această formă de pluralitate realizată nu se
încadrează în recidivă.

Condamnări care nu atrag starea

de recidivă.
Art. 38 din Codul penal prevede:
„La stabilirea stării de recidivă nu se
ţine seama de hotărârile de condamnare privitoare
la:
c) infracţiunile săvârşite în timpul
minorităţii;
d) infracţiunile săvârşite din culpă;
e) infracţiunile amnistiate;
f) faptele care nu mai sunt prevăzute
ca infracţiuni de legea penală.
De asemenea, nu se ţine seama de
condamnările pentru care a intervenit reabilitarea,
sau în privinţa cărora s-a împlinit termenul de
reabilitare.”
Formele recidivei:
a) Recidiva postcondamnatorie
(denumită în literatura veche şi formală sau fictivă) există
atunci când cea de-a doua infracţiune se săvârşeşte înainte
de executarea primei condamnări, în timpul executării
acesteia ori în stare de evadare.

b) Recidiva postexecutorie (denumită

în literatura veche şi reală) se realizează când a doua
infracţiune se săvârşeşte după executarea primei
condamnări, după graţierea sau prescripţia executării
pedepsei cuprinsă în aceasta. Recidiva postexecutorie pune
în evidenţă o periculozitate socială sporită a persoanei.

c) Recidiva mare se caracterizează prin

aceea că primul termen este alcătuit dintr-o condamnare la
pedeapsa închisorii care trebuie să depăşească o anumită
limită prevăzută de lege (mai mare de 6 luni).

d) Recidiva mică există în cazul în care

primul termen este alcătuit dintr-un număr de condamnări,
indicat de lege (3 condamnări), privitoare la pedeapsa
închisorii sub limita de la care începe recidiva mare (sub 6
luni sau de 6 luni). De ex: recidiva mică există atunci când
după trei condamnări definitive la pedeapsa închisorii de 6
luni sau sub 6 luni cel condamnat săvârşeşte o nouă
infracţiune.
 e) Recidiva temporară impune ca noua
infracţiune să se comită într-un anumit interval de timp de la
pronunţarea sau executarea primei condamnări.

f) Recidiva perpetuă sau permanentă se

caracterizează prin aceea că cea de-a doua infracţiune se
poate comite oricând la un interval oricât de mare de la
prima condamnare.

g) Recidiva cu efect unic există când

repetarea recidivei nu agravează legal răspunderea penală a
făptuitorului. Oricât s-ar repeta starea de recidivă, făptuitorul
va fi sancţionat în aceleaşi limite legale de pedeapsă.

h) Recidiva cu efect progresiv se

caracterizează prin prevederea în lege a unui regim ce constă
în agravarea pedepsei cu fiecare nouă recidivă sau în caz de
repetare a stării de recidivă.

i) Recidiva cu regim sancţionator

uniform presupune acelaşi regim de sancţionare pentru toate
formele recidivei.

j) Recidiva cu regim de
sancţionare diferenţiat implică un regim de sancţionare
diferit pentru formele recidivei.

k) Recidiva generală nu cere o asemănare

între infracţiunile reunite în persoana aceluiaşi făptuitor, ele
fiind de natură diferită.
 l) Recidiva specială impune cerinţa ca cei
doi termeni să fie de acelaşi gen, de aceeaşi natură.

m) Recidiva teritorială (naţională) este

atunci când prima condamnare este pronunţată de o
instanţă naţională (de instanţa română).

n) Recidiva internaţională este atunci

când poate constitui termen al său şi o condamnare pronunţată în
străinătate (de o instanţă străină).

o) Recidiva absolută este atunci când

pentru existenţa sa nu se impune o anumită gravitate primei
condamnări.

p) Recidiva relativă este atunci când

pedeapsa primei condamnări este de o anumită gravitate (prima
condamnare să privească pedeapsa închisorii mai mare de 6
luni).

Reglementarea recidivei în legea

penală română.

1. Recidiva postcondamnatorie
(recidiva mare) există atunci când după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai mari
de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu
intenţie, înainte de începerea executării pedepsei, în timpul
executării acesteia sau în stare de evadare, iar pedeapsa
prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este închisoarea
mai mare de un an.

Condiţii de existenţă ale recidivei:

- să existe o hotărâre de condamnare
definitivă la pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau la pedeapsa
închisorii mai mare de 6 luni. O hotărâre de condamnare
privind o pedeapsă cu închisoarea de 6 luni sau amendă nu
poate constitui prim termen al recidivei .
- infracţiunea pentru care s-a pronunţat
condamnarea să fie intenţionată sau praeterintenţionată.
- pentru hotărârea definitivă de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni să nu fie incidentă
vreuna din cauzele prevăzute în art. 38 Cod penal, care
înlătură starea de recidivă.
- să se săvârşească o nouă infracţiune
intenţionată, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare 1an. Se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege
şi nu aceea pronunţată de instanţă. Dacă pedeapsa este de
un an sau mai mică nu se reţine recidiva.
- infracţiunea trebuie să se săvârşească în
următoarele momente :
* înainte de începerea executării când pedeapsa
nu a fost pusă în executare sau când condamnatul s-a
sustras de la executare, ori a obţinut amânarea executării
pedepsei ( când condamnatul suferă de o boală care îl pune
în imposibilitatea de a executa pedeapsa; condamnata este
gravidă sau are un copil mai mic de 1 an; executarea
imediată a pedepsei ar avea consecinţe grave pentru
condamnat, familie sau unitatea care lucrează);
* în timpul executării;
* în stare de evadare.
- condamnarea anterioară şi noua infracţiune să
privească acelaşi făptuitor.

2. Recidiva postexecutorie (recidiva

mare) există când, după executarea unei pedepse cu
închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea totală sau a
restului de pedeapsă ori după împlinirea termenului de
prescripţie a executării pedepsei, cel condamnat săvârşeşte
din nou o infracţiune cu intenţie, pentru care legea prevede
pedeapsa închisorii mai mare de 1 an (sau a detenţiunii pe
viaţă). Ceea ce caracterizează această formă este faptul că
primul termen constă într-o condamnare executată sau
considerată ca executată. Pedeapsa se consideră executată
în cazul în care a intervenit graţierea (totală sau a restului de
pedeapsă) ori s-a împlinit termenul de prescripţie a
executării pedepsei.
Condiţii de existenţă:
- pedeapsa care constituie obiectul primei condamnări
trebuie să fie executată, graţiată sau prescrisă, după care
cel condamnat să săvârşească o nouă infracţiune;
- cea de-a doua infracţiune se poate comite după
executarea primei pedepse ce formează obiectul primei
condamnări;
- se mai realizează atunci când fapta se comite
după împlinirea termenului de prescripţie a executării
pedepsei;
- săvârşirea unei noi infracţiuni intenţionate
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de
1 an;
- atât prima condamnare cât şi a doua infracţiune
să privească acelaşi făptuitor.

3. Recidiva mică (postcondamnatorie şi

postexecutorie) există atunci când după condamnarea la cel
puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni sau de 6 luni
sau după executarea, după graţierea totală sau a restului de
pedeapsă ori după prescrierea executării a cel puţin 3
asemenea pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o
infracţiune, cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 1 an.
Condiţii de existenţă:
- să existe cel puţin 3 condamnări definitive
la pedeapsa închisorii sub 6 luni sau de 6 luni. Dacă cele 3
condamnări nu au fost executate, mica recidivă este
postcondamnatorie, iar dacă pedepsele s-au executat ori s-
au stins în alt mod recidiva mică este postexecutorie.
- să se săvârşească o nouă infracţiune
intenţionată (sau praeterintenţionată) pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii mai mare de 1 an.
- atât prima condamnare cât şi a doua infracţiune
să privească acelaşi făptuitor.
Recidiva mică este teritorială întrucât
condamnările trebuie să fie pronunţate de instanţele
române. Recidiva mare poate fi şi internaţională, în sensul că
la stabilirea stării de recidivă se poate ţine seama şi de o
condamnare pronunţată în străinătate mai mare de 6 luni.
Recidiva mică este generală, în sensul că nu se cere o
asemănare între termenii recidivei.

4. Recidiva internaţională se
caracterizează prin aceea că prima condamnare este
pronunţată de o instanţă străină.
Condiţiile de existenţă sunt:
- hotărârea e condamnare pronunţată de
instanţa străină trebuie să privească o faptă prevăzută şi de
legea penală română;
- hotărârea de condamnare trebuie
recunoscută de o instanţă română;
- recidiva internaţională este admisă numai
pentru marea recidivă, deci condamnarea pronunţată în
străinătate să aibă ca obiect o pedeapsă cu închisoarea mai
mare de 6 luni, sau pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
- recidiva internaţională are caracter facultativ.
 Pedeapsa în caz de recidivă.

Art. 39 din Codul penal dispune:

„ În cazul recidivei prevăzute în art. 37
al. 1 lit. a), pedeapsa stabilită pentru infracţiunea
săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată pentru
infracţiunea anterioară se contopesc potrivit
dispoziţiilor art. 34 şi 35. Sporul prevăzut în art. 34
al. 1 lit. b) se poate mări până la 7 ani.
Dacă pedeapsa anterioară a fost
executată în parte, contopirea se face între pedeapsa
ce a mai rămas de executat şi pedeapsa aplicată
pentru infracţiunea săvârşită ulterior.
În cazul săvârşirii unei infracţiuni după
evadare, prin pedeapsa anterioară se înţelege
pedeapsa care se execută, cumulată cu pedeapsa
aplicată pentru evadare.
În cazul recidivei prevăzute în art. 37
al. 1 lit. b) se poate aplica o pedeapsă până la
maximul special. Dacă maximul special este
neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un
spor până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult două treimi din maximul
special.
În cazul recidivei prevăzute în art. 37
lit. c, se aplică în mod corespunzător dispoziţiile din
alineatele precedente.
Dacă după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare şi mai înainte ca pedeapsa
să fi fost executată sau considerată ca executată, se
descoperă că cel condamnat se află în stare de
recidivă, instanţa aplică dispoziţiile din al. 1. în cazul
recidivei prevăzute în art. 37 lit. a şi dispoziţiile din
al. 4 în cazul recidivei prevăzute în art. 37 lit. b.
Dispoziţiile alineatului precedent se
aplică şi în cazul în care condamnarea la pedeapsa
detenţiunii pe viaţă a fost comutată sau înlocuită cu
pedeapsa închisorii.”

Sancţionarea recidivei
postcondamnatorii.

În cazul recidivei postcondamnatorii pedeapsa stabilită

pentru infracţiunea săvârşită ulterior şi pedeapsa aplicată
pentru infracţiunea anterioară se contopesc după regulile
privitoare la concursul de infracţiuni prevăzut de art. 34 şi 35
din Codul penal. Sporul care se poate adăuga la maximul
special al pedepsei închisorii în cazul recidivei
postcondamnatorii este de până la 7 ani. Dacă însă
pedeapsa anterioară a fost executată în parte, contopirea se
face între pedeapsa ce a mai rămas de executat şi pedeapsa
aplicată pentru infracţiunea săvârşită ulterior.

Sancţionarea recidivei
postexecutorii.

Sancţionarea recidivei postexecutorii

formează obiectul dispoziţiilor înscrise în art. 39 al. 4 din
Codul penal, potrivit căruia „ în cazul recidivei prevăzute
de art. 37 lit. b, se poate aplica o pedeapsă până la
maximul special. Dacă maximul special este
neîndestulător, în cazul închisorii se poate adăuga un
spor de până la 10 ani, iar în cazul amenzii se poate
aplica un spor de cel mult două treimi din maximul
special”.

Sancţionarea micii recidive.

În funcţie de forma recidivei mici se va aplica

regimul de sancţionare prevăzut în art. 39 alin. 1 pentru
recidiva mică postcondamnatorie şi cel prevăzut în art. 39
alin. 4 pentru recidiva mică postexecutorie.

Descoperirea ulterioară a stării de

recidivă.

În art. 39 alin. 6 din Codul penal se prevede

recalcularea pedepsei când o persoană a fost condamnată definitiv şi
se descoperă ulterior starea d recidivă. Dacă după
rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare şi mai
înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau considerată ca
executată se descoperă că cel condamnat se află în stare de
recidivă, instanţa aplică dispoziţiile de sancţionare ale
recidivei postcondamnatorii sau postexecutorii, după caz.
Dacă starea de recidivă se descoperă ulterior executării
pedepsei, dispoziţiile de recalculare din art. 39 alin. 6 devin
inoperabile. Dispoziţiile privind recalcularea pedepsei, ca
urmare a descoperirii ulterioare a stării de recidivă sunt
aplicabile şi în cazul comutării pedepsei detenţiunii pe viaţă
în pedeapsa închisorii. Dacă vin în concurs circumstanţele
agravante generale, se va ţine seama, mai întâi, la stabilirea
pedepsei de circumstanţele agravante şi apoi de starea de
recidivă. În cazul în care există concurs între circumstanţele
atenuante şi starea de recidivă, pedeapsa se fixează între
limita minimă la care se poate ajunge potrivit art. 76 din
Codul penal, care prevede modul de reducere a pedepsei şi
maximul special al infracţiunii, iar dacă nu este
îndestulătoare se mai poate adăuga sporul prevăzut de art.
39 din Codul penal.
RECIDIVA ŞI PLURALITATEA INTERMEDIARĂ

I. RECIDIVA a. Definiţie

“Este o formă a pluralităţii de infracţiuni ce

constă în săvârşirea din nou a unei infracţiuni de către o
persoană care anterior a mai fost condamnată definitiv
pentru o altă infracţiune”.

b. Caracteristici :

* esenţa acestei instituţii o constituie

existenţa unei hotărâri definitive de condamnare ;

* ea reflectă o periculozitate mai mare a

făptuitorului ;

* raportul dintre aceasta şi concursul de

infracţiuni este sub aspectul intervenţiei unei hotărâri
definitive de condamnare .

c. Structură :

Primul termen al recidivei este

format dintr-o condamnare definitivă ;

Al doilea termen este format

din săvârşirea din nou a unei infracţiuni.

d. Modalităţi

A. În funcţie de momentul săvârşirii noii

infracţiuni :

. Recidiva post-condamnatorie – presupune

săvârşirea unei noi infracţiuni după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare pentru infracţiunea anterioară şi
mai înainte de executarea pedepsei pronunţate pentru acea
infracţiune ;

. Recidiva post-executorie – presupune

săvârşirea unei noi infracţiuni după executarea pedepsei sau
stingerea executării pedepsei (prin graţiere sau prescripţie)
pronunţată pentru infracţiunea anterioară.
 B. După natura infracţiunilor ce compun
recidiva :

. Recidiva generală – când este formată din

infracţiuni ce au natură diferită ;

. Recidiva specială – când este formată din

infracţiuni care au aceeaşi natura.

C. După gravitatea condamnării :

. Recidiva absolută – când existenţa ei nu

este condiţionată de gravitatea primei condamnări ;

. Recidiva relativă – când existenţa ei este

condiţionată de o anumită gravitate a condamnării
pronunţată pentru infracţiunea anterioară ;

. Recidiva mare – este condiţionată de

existenţa unei condamnări pentru prima infracţiune de o
anumită gravitate (minim 6 luni) ;

. Recidiva mică – presupune săvârşirea unei

noi infracţiuni de către aceeaşi persoană care anterior a mai
fost condamnată la pedepse privative de libertate de o
gravitate redusă.

D.În funcţie de timpul scurs între executarea

pedepsei pentru infracţ. anterioară şi săvârşirea noii
infracţiuni :

. Recidiva permanentă – când va exista

starea de recidivă prin comiterea unei infracţiuni indiferent
de timpul scurs de la condamnare sau executarea pedepsei
pronunţate pentru infracţiunea anterioară (aceasta nu a fost
reţinută de către Codul penal);

. Recidiva temporară – când existenţa ei

este condiţionată de comiterea noii infracţiuni numai într-un
anumit termen de la condamnare sau de la executarea
pedepsei pronunţate pentru infracţiunea anterioară.

E.După locul unde a fost aplicată pedeapsa

definitivă pentru primul termen al recidivă :

. Recidiva naţională – când primul termen

constă într-o condamnare definitivă la pedeapsa închisorii
pronunţată de

o instanţă română ;
 . Recidiva internaţională – când
condamnarea definitivă ce formează primul termen al
recidivei este pronunţată de o

instanţă străină (numai în cazul recidivei

mari).

F. După criteriul tratamentului sancţionator

al recidivei :

. Recidiva cu efect unic – presupune

aplicarea aceluiaşi tratament penal atât pentru infractorul la
prima

recidivă cât şi pentru cel care a perseverat

în recidivă (multirecidivist) ;

. Recidiva cu efecte progresive – presupune

agravarea pedepsei recidivistului cu fiecare nouă recidivă ;

. Recidivă cu efect sancţionator uniform –

presupune acelaşi regim de sancţionare pentru toate
modalităţile

recidivei ;
 . Recidiva cu regim de sancţionare
diferenţiat – care presupune un regim de sancţionare diferit
pentru modalităţile recidivei.

I. RECIDIVA MARE POST-CONDAMNATORIE

a. Definiţie (art. 37 lit. a C. pen.)

“Există atunci când după rămânerea

definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa
închisorii mai mare de 6 luni, cel condamnat săvârşeşte din
nou o infracţiune cu intenţie înainte de începerea executăeii
pedepsei, în timpul executării acesteia sau în stare de
evadare, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru a doua
infracţiune este închisoarea mai mare de un an”.

b. Condiţii :

Cu privire la primul termen :

* acesta îl formează o condamnare

definitivă la pedeapsa închisorii ori detenţiunii pe viaţă ;

* condamnarea definitivă să privească o

pedeapsă cu închisoarea mai mare de 6 luni ori detenţiunea
pe viaţă ;
 * condamnarea definitivă să fie pronunţată
pentru o infracţiune intenţionată(sau preintenţionate) ;

* condamnarea să nu fie dintre acelea de

care, potrivit legii, nu se ţine seama stabilirea stării de
recidivă (art. 38 C. pen.)

Cu privire la al doilea termen :

* Săvârşirea unei noi infracţiuni fie în

formă consumată, fie în forma tentativei, indiferent de
calitatea făptuitorului :autor, instigator sau complice ;

* Noua infracţiune să fie săvârşită cu

intenţie dar şi cu praeterintenţie ;

* Pedeapsa prevăzută de lege pentru noua

infracţiune să fie mai mare de 1 an ;

* Noua infracţiune trebuie să fie săvârşită

în intervalul de timp după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare pentru infracţiunea anterioară şi până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei ;

astfel :
 • înainte de începerea executării pedepsei ;
• în timpul executării pedepsei ;

• în stare de evadare ;
• în termenul de încercare a suspendării condiţionate a
executării pedepsei.

II. RECIDIVA MARE POST-EXECUTORIE

a. Definiţie (art. 37 lit. b C. pen.)

“Există atunci când după executarea unei

pedepse cu închisoarea mai mare de 6 luni, după graţierea
totală sau a restului de pedeapsă ori după împlinirea
termenului de prescripţie a executării unei asemenea
pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu
intenţie pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de 1 an”.

b. Condiţii: Cu privire la primul

termen:

* Acesta îl formează o condamnare la

pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni, pedeapsă care a fost
executată, neavând importanţă modul de executare a
pedepsei ;
 * El mai poate consta într-o pedeapsă cu
închisoarea mai mare de 6 luni ce a fost executată sau a
cărei executare s-a stins prin graţierea totală sau a restului
de pedeapsă ori pentru care s-a împlinit termenul de
prescripţie a executării pedepsei ;

* Pedeapsa închisorii mai mare de 6 luni,

executată ori considerată ca executată trebuie să fi fost
pronunţată pentru o infracţiune săvârşită cu intenţie sau
preintenţie ;

* Condamnarea să nu fie dintre acelea de

care nu se ţine seama la stabilirea stării de recidivă (art. 38
C. pen.).

Cu privire la al doilea termen :

- Să constea din săvârşirea unei infracţiuni

cu intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii
mai mare de 1an

- pedeapsa prevăzută de lege poate fi şi

detenţiunea pe viaţă (art. 37 alin. 2 C. pen.) ;

- noua infracţiune trebuie să fie săvârşită

după executarea pedepsei, după graţierea totală sau a
restului de pedeapsă ori după prescrierea executării
pedepsei ce constituie primul termen.

III. RECIDIVA MICĂ a.

Definiţie (art. 37 lit. c C. pen.)

“Există atunci când după condamnarea la

cel puţin trei pedepse cu închisoare până la 6 luni, sau după
executare, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă,
ori după prescrierea executării a cel puţin trei asemenea
pedepse, cel condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu
intenţie, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii mai
mare de 1 an”.

b. Modalităţi:

recidiva mică post-condamnatorie;

recidiva mică post-executorie.
 A. RECIDIVA MICĂ POST-CONDAMNATORIE

a. Condiţii:

Cu privire la primul termen :

- Este compus din trei condamnări la

pedeapsa închisorii de până la 6 luni, definitive şi
susceptibile de a fi executate separat ; această condiţie este
îndeplinită chiar dacă dintre cele trei condamnări definitive
numai unele au acest cuantum, iar altele sunt mai mici ;

- Cele trei condamnări definitive să fie

pronunţate pentru infracţiuni intenţionate ;

- Pentru nici una dintre cele trei

condamnări să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele
prevăzute de art. 38 C. pen.

Cu privire la al doilea termen :

- Acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi

condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei :

. Să constea din săvărşirea din nou a unei

infracţiuni cu intenţie ;
 . Pentru acestea legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de 1 an.

Obs. – momentul în care se săvărşeşte noua

infracţiune, în raport cu primul termen al recidivei poate fi
înainte de începerea executării pedepselor contopite (iar
rezultanta este de cel mult 6 luni) , în timpul executării e
acesteia ori în stare de evadare.

B. RECIDIVA MICĂ POST-EXECUTORIE

a. Condiţii:

Cu privire la primul termen:

Acesta este format din trei condamnări la

pedeapsa închisorii de până la 6 luni, pedepse care au fost
executate ori pentru care a intervenit graţierea totală sau a
restului de pedeapsă ori pentru care s-a împlinit termenul de
prescripţie a executării pedepsei ;

Cele trei pedepse executate sau a căror

executare s-a stins prin graţiere ori prescripţie, trebuie să fie
pronunţate pentru infracţiuni intenţionate ;
 Pentru nici una dintre cele trei condamnări
să nu fie incidentă vreo cauză dintre cele prevăzute la art.
38 C. pen.

Cu privire la al doilea termen :

- acesta trebuie să îndeplinească aceleaşi

condiţii ca pentru orice modalitate a recidivei :

Noua infracţiune trebuie să fie săvârşită cu

intenţie;

Pentru această infracţiune legea să

prevadă pedeapsa închisorii mai mare 1 an;

Aceasta să fie săvârşită după executarea

celei de a treia pedepse.

e. Tratamentul penal al recidivei

În Codul penal român au fost înscrise

dispoziţii privind aplicarea pedepsei în cazul recidivei din
care se desprinde caracterul acesteia de cauză generală de
agravare facultativă a pedepsei. Acest caracter rezultă din
sistemul de sancţionare prevăzut în Codul penal.
 Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari
post-condamnatorii

. Aplicarea pedepsei principale.

Prin dispoziţiile art. 39 alin. 1 C. pen. s-a

consacrat sistemul cumulului juridic cu spor facultativ. În
aplicarea pedepsei pentru această modalitate a recidivei
trebuie făcută o distincţie după momentul săvârşirii din nou
a

infracţiunii:

Când cel condamnat săvârşeşte din nou o

infracţiune înainte de a începe executarea pedepsei se
stabileşte o pedeapsă pentru infracţiunea săvârşită din nou
care se contopeşte cu pedeapsa ce formează primul termen
al recidivei; sporul care se poate adăuga la maximul special
al pedepsei celei mai grele este de până la 7 ani(art. 39 alin.
1 C. pen.);

Când noua infracţiune se săvârşeşte în

timpul executării pedepsei, contopirea are loc între
pedeapsa stabilită pentru noua infracţiune şi restul de
pedeapsă neexecutat din condamnarea anterioară (art. 39
alin. 2 C. pen.);
 Dacă noua infracţiune s-a săvârşit în stare
de evadare, pedepsele ce se vor contopi vor fi pedeapsa
stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de evadare cu
pedeapsa constituită din restul rămas neexecutat, din
pedeapsa ce se execută, până la data evadării la care se
adaugă pedeapsa stabilită pentru infracţ. de evadare (art. 39
alin. 3 C. pen.).

. Aplicarea pedepselor complimentare:

Se vor aplica toate când sunt de natură

diferită ori de aceeaşi natură dar cu un conţinut diferit;

Se va aplica cea mai grea dintre acestea

când sunt de aceeaşi natură şi cu acelaşi conţinut.

. Aplicarea măsurilor de siguranţă :

aplicarea acestora este determinată de

scopul şi funcţiile ce le au de îndeplinit, astfel că se vor
adiţiona cele de natură diferită sau de aceeaşi natură dar cu
conţinut diferit.

Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mari

post-executorii
 . Aplicarea pedepsei principale:

- Pedeapsa pentru infracţiunea comisă în

stare de recidivă post-executorie se stabileşte ţinând seama
de această stare, între limitele speciale prevăzute de lege
pentru respectiva infracţiune, putând fi chiar maximul
special;

- dacă acest maxim este neândestulător se

poate aplica un spor de până la 10 ani, în cazul închisorii, iar
în cazul amenzii se poate aplica un spor de cel mult două
treimi din maximul special (art. 39 alin. 4 C. pen.);

- când sunt prevăzute pedepse alternative,

instanţa de judecată va alege una dintre pedepse ale cărei
limite se stabilesc după cum am arătat;

- sporurile arătate mai sus sunt posibile

numai dacă pedepsele alternative sunt închisoarea şi
amenda;

- dacă pedeapsa este detenţiunea pe viaţă

alternativ cu închisoarea, iar instanţa alege pedeapsa
detenţiei pe viaţă, această pedeapsă nu mai poate fi
agravată.
 . Aplicarea pedepselor complimentare şi a
măsurilor de

siguranţă:

- acestea se vor aplica şi executa toate;

- dacă sunt distincte se va aplica regula

prevăzută şi în cazul recidivei mari postcondamnatorii.

Aplicarea pedepsei în cazul recidivei mici

- Aplicarea pedepsei în acest caz se face în

aceleaşi condiţii ca şi pentru recidiva mare post-
condamnatorie ori post-executorie;

- În cazul recidivei mici post-

condamnatorii, când pedepsele de compun primul termen nu
au fost executate, acestea se contopesc după regulile
prevăzute în art. 34 C. pen.

- Dacă, în stare de recidivă mică post-

condamnatorie s-au săvârşit mai multe infracţiuni, se va
stabili pedeapsa pentru fiecare nou infracţiune săvârşită,
apoi se aplică dispoziţiile privind aplicarea pedepsei pentru
con cursul de infracţiuni.

Descoperirea ulterioară a stării de recidivă

- Într-o astfel de situaţie se impune

recalcurarea pedepsei pentru starea de recidivă;

- Recalcurarea pedepsei este condiţionată

de descoperirea acesteia după rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare, descoperire care trebuie să aibă
loc mai înainte de executarea în întregime a pedepsei;

- Reţinerea stârii de recidivă a celui

condamnat la detenţiune pe viaţă nu prezintă foare mare
relevanţă căci această pedeapsă prin natura ei nu mai poate
fi agravată.

II. PLURALITATEA INTERMEDIARĂ

a. Definiţie (art 40 c. pen.)

“Este acea situaţie în care o persoană, după

ce a fost condamnată definitiv pentru o infracţiune,
săvârşeşte o nouă infracţiune, înainte de începerea
executării pedepsei, în timpul executării pedepsei sau în
stare de evadare şi nu sunt îndeplinite condiţiile prevăzute
pentru recidiva post-condamnatorie”.

b. Condiţii:

- condamnarea definitivă este la pedeapsa

închisorii de 6 luni sau mai mică ori este la amendă;

- condamnarea definitivă este pronunţată

pentru o infracţiune săvârşită din culpă ;

- pedeapsa prevăzută de lege pentru noua

infracţiune săvărşită este amenda sau închisoarea mai mică
de 1 an ;

- noua infracţiune este săvărşită din culpă.

80

c. Tratamentul penal al pluralităţii

intermediare (art. 40 C. pen.):

- se va stabili pedeapsa pentru noua

infracţiune, care va fi contopită cu pedeapsa definitivă
pronunţată mai înainte, chiar dacă o parte din aceasta a fost
executată sau considerată ca executată;
 - partea din pedeapsă deja executată se va
deduce din pedeapsa rezultantă;

- dacă noua infracţiune din pluralitatea

intermediară este comisă în stare de evadare, pedeapsa
pentru evadare se adaugă la pedeapsa din executarea
căreia condamnatul a evadat, apoi această pedeapsă
rezultantă din cumularea aritmetică, se va contopi cu
pedeapsa stabilită pentru infracţiunea comisă în stare de
evadare.