Recidiva

• Recidiva, o a doua formă a pluralităţii de infracţiuni, este

reglementată în art. 41, art. 42 şi art. 43 C. pen. în vigoare.
• Putem defini recidiva ca acea formă a pluralităţii de infracţiuni care
există când, după condamnarea definitivă la pedeapsa detenţiunii
pe viaţă sau la pedeapsa închisorii mai mare de un an, neexecutată
sau, în cazul în care condamnarea se referă la pedeapsa închisorii,
chiar după executarea acesteia, dar până la reabilitarea sau
împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul săvârşeşte din
nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită.
 Termenii recidivei
• Primul termen al recidivei este format întotdeauna dintr‑o
condamnare definitivă, fie la pedeapsa închisorii de o anumită durată
(mai mare de un an), fie la pedeapsa detenţiunii pe viaţă.
• Al doilea termen al recidivei este format, în toate cazurile, din
săvârşirea din nou a unei infracţiuni intenţionate sau
praeterintenţionate, de o anumită gravitate (legea prevede pedeapsa
detenţiunii pe viaţă ori pedeapsa închisorii de un an sau mai mare),
după condamnarea definitivă pentru infracţiunea sau infracţiunile
săvârşite, înainte de executarea pedepsei, în timpul executării acesteia
sau după executarea sau considerarea ca executată a pedepsei, dar
până la reabilitarea sau împlinirea termenului de reabilitare.
 Modalităţile recidivei
• Recidiva după condamnare sau recidiva postcondamnatorie există în
cazul săvârşirii din nou a unei infracţiuni mai înainte ca infractorul să
fi executat în întregime pedeapsa la care a fost anterior condamnat.
Această modalitate de recidivă mai este denumită şi recidivă fictivă.
• Recidiva după executare sau postexecutorie există atunci când
săvârşirea din nou a unei infracţiuni are loc după ce infractorul a
executat în întregime pedeapsa anterioară (pedeapsa închisorii) ori
aceasta a fost considerată ca executată. Această modalitate de
recidivă mai este denumită şi recidivă reală.
 Modalităţile recidivei
• Recidiva generală înseamnă că între termenii recidivei nu trebuie să
existe o asemănare.
• Prin recidiva specială se înţelege situaţia când cei doi termeni ai
recidivei sunt infracţiuni de aceeaşi natură (de exemplu,
înşelăciune‑înşelăciune).
 Modalităţile recidivei
• Recidiva este denumită absolută atunci când existenţa ei nu este
condiţionată de gravitatea primei condamnări
• şi relativă atunci când pedeapsa anterioară trebuie să fie de o
anumită gravitate pentru a dovedi perseverenţa infracţională a
infractorului.
 Modalităţile recidivei
• Prin recidiva mare se înţelege acea modalitate a recidivei la care
primul termen constă într‑o condamnare la pedeapsa închisorii de o
anumită durată (mai mare de un an) sau detenţiunea pe viaţă.
• Prin mica recidivă se înţelege acea modalitate a recidivei la care
primul termen este plural, adică format din mai multe infracţiuni cu
un grad de pericol social concret mai redus.
 Modalităţile recidivei
• Recidiva cu efect unic este aceea ale cărei efecte sunt aceleaşi ori de
câte ori s‑ar repeta starea de recidivă.
• Recidiva cu efecte progresive este aceea ale cărei consecinţe se
agravează progresiv cu fiecare nouă recidivă.
 Modalităţile recidivei
• Recidiva se numeşte teritorială atunci când existenţa ei este
condiţionată de cerinţa ca primul termen să fie o hotărâre de
condamnare pronunţată de o instanţă naţională
• spre deosebire de recidiva internaţională, la care primul termen
poate fi o hotărâre pronunţată în străinătate.
 Modalităţile recidivei în legea penală
română în vigoare
• În Codul penal în vigoare, reglementarea recidivei în cazul persoanei
fizice se face prin dispoziţiile art. 41‑43, modalităţile principale ale
recidivei fiind recidiva postcondamnatorie (după condamnare) şi
recidiva postexecutorie (după executare).
• Din reglementările de ansamblu rezultă că legiuitorul penal român a
avut în vedere şi alte modalităţi ale recidivei, ca: recidiva generală,
recidiva temporară, recidiva cu efect unic, recidiva teritorială şi
recidiva internaţională.
 Recidiva postcondamnatorie (după
condamnare)
• Există recidivă postcondamnatorie, potrivit art. 41 alin. (1) teza I şi
alin. (2) C. pen., atunci când, după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare la pedeapsa detenţiunii pe viaţă ori la
pedeapsa închisorii mai mare de un an, cel condamnat săvârşeşte
din nou o infracţiune cu intenţie sau intenţie depăşită, înainte de
începerea executării sau în timpul executării acesteia, iar pedeapsa
prevăzută de lege pentru a doua infracţiune este detenţiunea pe
viaţă sau închisoarea de un an sau mai mare.
 Condiţii cu privire la primul termen
• a) Existenţa unei hotărâri definitive de condamnare a infractorului la
pedeapsa detenţiunii pe viaţă sau a închisorii mai mare de un an;
• b) Hotărârea de condamnare să fi fost pronunţată pentru o infracţiune
săvârşită cu intenţie sau intenţie depăşită.
• c) Hotărârea de condamnare să nu fie dintre acelea care, potrivit legii,
exclude starea de recidivă.
– condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală
– condamnările pentru infracţiunile amnistiate
– condamnările privind infracţiunile săvârşite din culpă
– hotărârile prin care s‑a dispus renunţarea la aplicarea pedepsei ori
amânarea aplicării pedepsei
 Condiţiile cu privire la cel de‑al doilea
termen
• a) Infractorul să săvârşească din nou o infracţiune cu intenţie sau
intenţie depăşită.
• b) Pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită din nou
să fie detenţiunea pe viaţă ori închisoarea de un an sau mai mare.
• c) Noua infracţiune trebuie să fie săvârşită înainte de executarea
pedepsei anterioare, în timpul executării acesteia sau până la data
considerării ca executată.
 Recidiva postexecutorie (după executare)
• Potrivit art. 41 alin. (1) şi (2) coroborat cu art. 43 alin. (5) C. pen.,
există recidivă postexecutorie când, după executarea unei pedepse
cu închisoarea mai mare de un an sau a pedepsei detenţiunii pe
viaţă înlocuite cu închisoarea ori după considerarea ca executată a
unei asemenea pedepse, ca urmare a graţierii ori prescripţiei, cel
condamnat săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu
intenţie depăşită mai înainte de a interveni reabilitarea sau
împlinirea termenului de reabilitare pentru condamnarea sau
condamnările anterioare, pentru care legea prevede pedeapsa
închisorii mai mare de un an sau detenţiunea pe viaţă.
 Condiţiile cu privire la primul termen
• a) Existenţa unei condamnări la pedeapsa închisorii mai mare de un
an care a fost executată sau considerată executată, ca urmare a
graţierii totale sau a restului de pedeapsă ori ca urmare a prescripţiei
executării acelei pedepse.
• b) Infracţiunea pentru care s‑a executat pedeapsa să fie intenţionată
sau praeterintenţionată.
• c) Hotărârea de condamnare să nu fie dintre cele prevăzute de art.
42 C. pen.
 Condiţiile privind cel de‑al doilea termen

• a) Infracţiunea săvârşită din nou să fie intenţionată sau

praeterintenţionată, iar pedeapsa prevăzută de lege pentru această
infracţiune trebuie să fie detenţiunea pe viaţă ori închisoarea de un
an sau mai mare.
• b) Săvârşirea infracţiunii să aibă loc după data terminării executării
pedepsei, după data intrării în vigoare a actului normativ de graţiere
totală sau a restului de pedeapsă, respectiv data la care s‑a împlinit
termenul de prescripţie a executării pedepsei anterioare.
 Pedeapsa principală în caz de recidivă

• a) Pedeapsa principală pentru persoana fizică.

• La recidiva postcondamnatorie, legiuitorul a adoptat, în art. 43 alin.
(1) C. pen., sistemul cumulului aritmetic, astfel că pedeapsa stabilită
pentru infracţiunea care constituie al doilea termen al recidivei după
condamnare se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la
restul rămas neexecutat din aceasta.
 Pedeapsa principală în caz de recidivă

• Codul penal în vigoare, în materia recidivei postcondamnatorii, a consacrat

în art. 43 alin. (3), cu titlu de excepţie, posibilitatea aplicării detenţiunii pe
viaţă, chiar dacă pedepsele stabilite constau în închisoare, atunci când
numărul şi gravitatea infracţiunilor care constituie cei doi termeni ai acestui
tip de recidivă ar justifica o astfel de soluţie. Potrivit acestor dispoziţii, dacă
prin însumarea pedepselor applicate pentru infracţiunile care constituie cei
doi termeni ai recidivei postcondamnatorii s‑ar depăşi cu mai mult de 10
ani maximul general al pedepsei închisorii, iar pentru cel puţin una dintre
infracţiunile săvârşite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de
ani sau mai mare, în locul pedepselor cu închisoarea se poate aplica
pedeapsa detenţiunii pe viaţă, dacă numărul şi gravitatea faptelor comise ar
justifica această decizie.
 Pedeapsa principală în caz de recidivă

• În art. 43 alin. (4) C. pen. este reglementată ipoteza în care

infracţiunea care constituie termen al recidivei postcondamnatorii a
fost pedepsită cu detenţiunea pe viaţă. În acest caz, cel condamnat
va executa detenţiunea pe viaţă.
 Pedeapsa principală în caz de recidivă

• Pedeapsa pentru recidiva postexecutorie în cazul persoanei fizice se

stabileşte potrivit prevederilor art. 43 alin. (5) C. pen. În acest text se
prevede că, „Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau
considerată ca executată se săvârşeşte o nouă infracţiune în stare de
recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru noua
infracţiune se majorează cu jumătate”.
 Pedeapsa principală în caz de recidivă

• b) Pedeapsa principală pentru persoana juridică. Recidiva în cazul persoanei

juridice este reglementată în art. 146 C. pen. Potrivit alin. (1) al acestui text „Există
recidivă pentru persoana juridică atunci când, după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare şi până la reabilitare, persoana juridică săvârşeşte din nou
o infracţiune, cu intenţie sau cu intenţie depăşită”.
• Când recidiva este postcondamnatorie, instanţa va majora limitele speciale ale
pedepsei prevăzute de lege pentru noua infracţiune cu jumătate, fără a depăşi
maximul general al pedepsei amenzii, iar pedeapsa stabilită se adaugă la pedeapsa
anterioară sau la restul rămas neexecutat din amendă.
• În cazul recidivei postexecutorii, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de norma
de incriminare a faptei săvârşite se majorează cu jumătate, urmând ca persoana
juridică să execute pedeapsa stabilită de instanţa de judecată între aceste noi limite
speciale.
Descoperirea ulterioară a stării de recidivă
• Dacă după rămânerea definitiv[ă a hotărârii de condamnare pentru
noua infracţiune şi mai înainte ca pedeapsa să fi fost executată sau
considerată ca executată se descoperă că cel condamnat se află în
stare de recidivă, instanţa va proceda la recalcularea pedepsei,
făcând aplicarea tratamentului sancţionator al recidivei
postcondamnatorii sau postexecutorii, după caz.
Descoperirea ulterioară a stării de recidivă
- condiţii
• a) starea de recidivă să fie descoperită ulterior condamnării
definitive la pedeapsa privativă de libertate pentru infracţiunea
nou‑săvârşită
• b) starea de recidivă să fie descoperită mai înainte ca pedeapsa
aplicată pentru noua infracţiune să fi fost executată sau considerată
ca executată ca urmare a graţierii totale sau a restului de pedeapsă
ori a împlinirii termenului de prescripţie a executării pedepsei.
 Pluralitatea intermediară
• art. 44 C. pen. în vigoare, în care se prevede: „(1) Există pluralitate
intermediară de infracţiuni când, după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este
executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din
nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege
pentru starea de recidivă.
• (2) În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua
infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit dispoziţiilor
de la concursul de infracţiuni”.
 Pluralitatea intermediară
• Putem defini pluralitatea intermediară ca fiind o formă a pluralităţii
de infracţiuni care există când, după rămânerea definitivă a unei
hotărâri de condamnare şi până la data la care pedeapsa este
executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârşeşte din
nou o infracţiune şi nu sunt întrunite condiţiile prevăzute de lege
pentru starea de recidivă
 Condiţiile pentru existenţa pluralităţii
intermediare
• a) existenţa unei condamnări definitive pentru săvârşirea unei
infracţiuni
• b) până la data la care pedeapsa aplicată pentru infracţiunea
anterioară să fie executată sau considerată executată, condamnatul
să săvârşească din nou o infracţiune.
• c) instanţa să constate că nu sunt îndeplinite condiţiile recidivei
postcondamnatorii.
Pedeapsa în cazul pluralităţii intermediare
de infracţiuni
• art. 44 alin. (2) C. pen., „În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa
pentru noua infracţiune şi pedeapsa anterioară se contopesc potrivit
dispoziţiilor de la concursul de infracţiuni”