UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI

FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică

CONDIȚIILE DE FORMĂ ALE ACTULUI JURIDIC CIVIL

§1. Înţelesurile noţiunii de „formă” a actului juridic civil

Prin forma actului juridic civil se înţelege, în primul rând, modalitatea de

exteriorizare a manifestării de voinţă, făcută cu intenţia de a crea, modifica sau stinge
un raport juridic. Altfel spus, orice act juridic are o anumită formă.

§2. Principiul consensualismului formei actului juridic civil

- principiul consensualismului formei înseamnă, sintetic, c ă simpla manifestare

în exterior a voinţei juridice este condiţia suficient ă (şi necesar ă) pentru a
încheia un act juridic valabil.
- Regula : actele juridice sunt consensuale, în sensul că ele nu reclamă
necesitatea observării unor forme pentru validitatea lor, producând efecte prin
simpla manifestare a consimţământului celor de la care emană (solo consensu
– „prin consimţământ”).

S.M: Principiul este consacrat expres de actualul Cod civil în reglementarea

generală a art. 1178 C.civ.: „Contractul se încheie prin simplul acord de voin ţe al
părţilor, dacă legea nu impune o anumită formalitate pentru încheierea sa valabil ă”.
Principiul cunoaste si exceptii:
a) forma cerută ad validitatem sau ad solemnitatem;
b) forma cerută ad probationem;
c) forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic faţă de terţi.

§3. Clasificarea condiţiilor

1.În raport de consecinţele juridice ale nerespectării lor, condi ţiile de form ă se
clasifică astfel:
– formă cerută pentru valabilitatea actului juridic civil (numită şi formă ad
validitatem sau ad solemnitatem), a cărei nerespectare atrage nulitatea absolută a
actului juridic civil;
– forma cerută pentru probarea actului juridic (numită şi ad probationem), a cărei
nerespectare nu atrage nevalabilitatea actului juridic, ci, în principiu, imposibilitatea
dovedirii lui cu un alt mijloc de probă;
– forma cerută pentru opozabilitate faţă de terţi, a cărei nerespectare, nu atrage
nevalabilitatea actului juridic, ci numai sancţiunea inopozabilităţii faţă de terţi , ( tertii
fiind în drept să facă abstracţie (să ignore) de actul juridic civil ).

1
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică

2. În raport de sursa (izvorul) în care se formuleaz ă cerin ţa de form ă a actului

juridic civil, forma este de două feluri:
– forma legală, adică forma impusă de lege;
– forma voluntară ori convenţională, adică cea stabilită de părţi. Potrivit art. 1242
alin. (2) C.civ. „Dacă părţile s-au învoit ca un contract să fie încheiat într-o anumit ă
formă, pe care legea nu o cere, contractul se socoteşte valabil chiar dac ă forma nu a
fost respectată”.

A. Forma cerută pentru validitatea actului juridic civil – ad validitatem

1. Noţiune

Forma cerută pentru valabilitatea actului juridic civil este acea condi ţie de
validitate, esenţială şi specială, care constă în necesitatea îndeplinirii formalităţilor
stabilite de lege sub sancţiunea nulităţii absolute a opera ţiunii juridice ( negotium
iuris).

Trăsături specifice:
– reprezintă un element constitutiv (esenţial) al actului juridic civil, în lipsa c ăruia
actul juridic va fi lovit de nulitate absolută;
– este incompatibilă cu manifestarea tacită de voinţă;
– este exclusivă, în sensul că pentru un anumit act juridic solemn trebuie
îndeplinită o anumită formă, de regulă forma autentică, părţile neavând posibilitatea
să aleagă între mai multe variante, cu excepţia testamentului1.

!!! Deşi, de regulă, forma solemnă presupune forma autentic ă (a actului notarial),
ea nu se limitează doar la aceasta. De exemplu, testamentul poate fi olograf sau
autentic (art. 1040 C.civ.), în ambele forme fiind un act solemn. Tot astfel, contractul
de arendă trebuie încheiat în formă scrisă, sub sanc ţiunea nulit ăţii, putând fi chiar un
înscris sub semnătură privată. În concluzie, orice act (înscris) autentic este un act
solemn, dar nu orice act solemn este şi act autentic 2. Mai precis, actul (înscrisul)
autentic este o formă, categorie a actelor solemne.

1
Testamentul poate îmbrăca nu numai forma autentică, dar poate fi olograf (scris în întregime, datat şi semnat de
către testator, (art. 1040 C.civ. precizând: „Testamentul ordinar poate fi olograf sau autentic”).
2
Potrivit art. 269 C.proc.civ., „(1) Înscrisul autentic este înscrisul întocmit sau, după caz, primit şi autentificat de o
autoritate publică, de notarul public sau de către o altă persoană învestită de stat cu autoritate publică, în forma şi
condiţiile stabilite de lege (...). (2) Este, de asemenea, autentic orice alt înscris emis de către o autoritate publică şi
căruia legea îi conferă acest caracter”.

2
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică

2. Condiţiile formei ad validitatem

– toate clauzele actului juridic civil trebuie s ă îmbrace forma cerut ă pentru
valabilitatea sa, ceea ce înseamnă că nu este admisibil aşa-numitul act per
relationem, adică actul în care, pentru determinarea conţinutului s ău, se face
trimitere la o sursă externă.
– actul juridic aflat în interdependenţă cu un act juridic solemn trebuie s ă îmbrace
şi el forma solemnă (de exemplu, mandatul dat pentru încheierea unui act juridic
solemn trebuie constatat printr-o procură autentică);
– actul juridic care determină ineficienţa unui act juridic solemn trebuie s ă îmbrace
şi el forma solemnă. Fac excepţie legatul, acesta putând fi revocat şi în mod tacit
(art. 1052 C.civ.), şi desemnarea tutorelui de c ătre p ărinte, care deşi poate fi f ăcut ă
numai în formă autentică, revocarea lui poate fi f ăcut ă şi prin înscris sub semn ătur ă
privată (art. 114 C.civ.);
– actul juridic prin care se modifică un act juridic solemn trebuie s ă îmbrace form ă
solemnă. Potrivit art. 1243 C.civ., „Dacă prin lege nu se prevede altfel, orice
modificare a contractului este supusă condiţiilor de form ă cerute de lege pentru
încheierea sa”.

3. Aplicaţii concrete ale formei ad validitatem

Legea impune încheierea actelor juridice civile în form ă solemn ă în urm ătoarele
ipoteze:
– contractul de donaţie [art. 1011 alin. (1) C.civ.];
– testamentul (art. 1040 C.civ.);
– revocarea expresă a unui legat [art. 1051 alin. (1) C.civ.];
– renunţarea expresă la succesiune [art. 1120 alin. (2) C.civ.];
– partajul succesoral al unor bunuri imobile se încheie în formă autentică [art. 1144
alin. (1) teza a II-a C.civ.];
– contractul de ipotecă imobiliară [art. 2378 alin. (1) C.civ.] sau mobiliară (art. 2388
C.civ.);
– contractul de arendare [art. 1838 alin. (3) C.civ.];
– contractul de întreţinere (art. 2255 C.civ.);
– vânzarea unei moşteniri, care se încheie în form ă autentic ă [art. 1747 alin. (2)
C.civ.];
– convenţiile care strămută sau constituie drepturi reale care urmeaz ă s ă fie
înscrise în cartea funciară, trebuie să fie încheiate prin înscris autentic, sub
sancţiunea nulităţii absolute (art. 1244 C.civ.);
– actul juridic de înstrăinare, între vii, a locuin ţelor şi unit ăţilor individuale trebuie
să îmbrace forma autentică, sub sancţiunea nulităţii absolute [art. 101 alin. (1) din
Legea nr. 114/1996 a locuinţei];

3
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică

– contractul de voluntariat trebuie încheiat în form ă scris ă, sub sanc ţiunea nulit ăţii
absolute [art. 811 alin. (1) din Legea nr. 78/2014 privind reglementarea activităţii de
voluntariat în România];
– actul de mecenat [art. 1 alin. (4) din Legea nr. 32/1994 privind sponsorizarea, cu
modificările şi completările ulterioare].

4. Sancţiunea nerespectării formei ad validitatem

Forma ad validitatem, fiind o condiţie de validitate a actului juridic civil ,

sancţiunea nerespectării este nulitatea absolută a actului astfel încheiat. În acest
sens, art. 1242 alin. (1) C.civ. prevede: „Este lovit de nulitate absolută contractul
încheiat în lipsa formei pe care, în chip neîndoielnic, legea o cere pentru încheierea
sa valabilă”.

B. Forma cerută pentru probarea actului juridic civil – ad probationem

1. Noţiune,

Forma cerută pentru probarea actului juridic civil – ad probationem – este acea
cerinţă impusă de lege sau de părţi, care constă în întocmirea unui înscris cu scopul
de a proba actul juridic civil.

2. Aplicaţii concrete ale formei ad probationem

Aplicarea acestei forme se face prin două procedee tehnico-juridice:

– primul are în vedere toate actele juridice care au o valoare mai mare de 250 lei
[art. 309 alin. (2) C.proc.civ.]3;

– al doilea enumeră expres actele juridice pentru care se cere forma ad

probationem, care sunt:
• contractul de cesiune a drepturilor patrimoniale de autor şi contractul de
reprezentare teatrală sau de execuţie muzicală [art. 42 şi art. 68 alin. (2) din Legea
nr. 8/1996 privind dreptul de autor şi drepturile conexe];
• contractul de asigurare [art. 2200 alin. (1) C.civ.];
• contractul de comision [art. 2044 alin. (2) C.civ.];
• contractul de consignaţie (art. 2055 C.civ.);
• contractul de agenţie [art. 2078 alin. (1) C.civ.];

3
Potrivit art. 309 alin. (2) teza I C.proc.civ., ce reglementează admisibilitatea probei cu martori, „Niciun act juridic
nu poate fi dovedit cu martori, dacă valoarea obiectului său este mai mare de 250 lei”. Prin urmare, dovada actelor
juridice cu o valoare mai mare de 250 lei se face cu înscrisuri.

4
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică

• contractul de depozit (art. 2104 C.civ.4);

• contractul de sponsorizare [art. 1 alin. (2) din Legea nr. 32/1994 privind
sponsorizarea, cu modificările ulterioare].

3. Sancţiunea nerespectării formei ad probationem

- Forma cerută pentru probarea actului juridic este obligatorie, şi nu facultativă.

- Lipsa formei scrise nu atrage nevaliditatea actului juridic, ci conduce la
imposibilitatea dovedirii lui cu alt mijloc de probă.

C. Forma cerută pentru opozabilitatea actului juridic faţă de terţi

1. Noţiune

Prin forma cerută pentru opozabilitatea faţă de terţi se în ţeleg e acele formalităţi
pe care legea le pretinde a fi îndeplinite pentru a face actul juridic opozabil şi
persoanelor care nu au participat la încheierea lui, în scopul ocrotirii drepturilor sau
intereselor acestora.

2. Aplicaţii concrete ale formei cerute pentru opozabilitatea faţă de terţi

Codul civil cuprinde şi dispoziţii reglementând aplica ţii concrete ale formei cerute
pentru opozabilitate, şi anume:

4
Potrivit art. 2104 C.civ., „Pentru a putea fi dovedit, contractul de depozit trebuie încheiat în scris”. Cu toate
acestea, pentru depozitul necesar (încheiat sub imperiul constrângerii, al unei întâmplări neprevăzute, care face
imposibile alegerea persoanei depozitarului) şi întocmirea unui înscris constatator), art. 2124 alin. (2) C.civ.
prevede că „poate fi dovedit prin orice mijloc de probă, oricare ar fi valoarea lui”. De asemenea, în cazul depozitului
hotelier, potrivit art. 2133 C.civ., „Dovada introducerii bunurilor în hotel poate fi făcută prin martori, indiferent de
valoarea acestor bunuri”.

5
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică

- publicitatea imobiliară prin cărţile funciare 5 (art. 21 din Legea cadastrului şi

publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată6);
– înscrierea în cartea funciară a bunurilor mobile prin anticipa ţie. Potrivit art. 540
alin. (2) C.civ.: „Pentru opozabilitate faţă de terţi, este necesară notarea în cartea
funciară”;
– înregistrarea operaţiunilor privind ipotecile mobiliare, a opera ţiunilor asimilate
acestora, precum şi a altor drepturi prevăzute de lege în Arhiva Electronic ă de
Garanţii Reale Mobiliare [art. 2413 alin. (1) C.civ.];
– publicitatea gajului bunurilor mobile corporale prin înscrierea în Arhiva
Electronică de Garanţii Reale Mobiliare [art. 2482 alin. (1) C.civ.];
– înscrierea convenţiilor matrimoniale în Registrul na ţional notarial al regimurilor
matrimoniale, pentru a fi opozabile terţilor [art. 334 alin. (1) C.civ.];
– înregistrarea contractului de arendare într-un registru special ţinut de secretarul
consiliului local în a cărui rază se află bunurile arendate [art. 1838 alin. (2) C.civ.]7;

3. Sancţiunea nerespectării formei pentru opozabilitate faţă de terţi

Forma cerută pentru opozabilitate este obligatorie. Sanc ţiunea nerespect ării ei
constă în inopozabilitatea actului juridic, adică în dreptul terţului de a ignora actul
juridic invocat de părţi sau de una dintre ele împotriva sa.
Cu alte cuvinte, actul juridic produce efecte între p ăr ţi, dar este ineficace fa ţă de
terţi, deci părţile nu au posibilitatea să opună terţilor drepturile izvorâte din acel act
juridic.

5
În prezent, Codul civil reglementează detaliat cartea funciară (Titlul VII – art. 876-915), prevăzând expres în art.
885 alin. (1) că înscrierile în cartea funciară au efect constitutiv de drepturi: „(...) drepturile reale asupra imobilelor
(...) se dobândesc, atât între părţi, cât şi faţă de terţi, numai prin înscrierea lor în cartea funciară (...)”.
Cu toate acestea, Legea nr. 71/2011 de punere în aplicare a Codului civil, precizează în art. 56 că „(1) Dispoziţiile
Codului civil privitoare la dobândirea drepturilor reale imobiliare prin efectul înscrierii acestora în cartea funciară se
aplică numai după finalizarea lucrărilor de cadastru pentru fiecare unitate administrativ-teritorială şi deschiderea,
la cerere sau din oficiu, a cărţilor funciare pentru imobilele respective, în conformitate cu dispoziţiile Legii
cadastrului şi a publicităţii imobiliare nr. 7/1996, republicată, cu modificările şi completările ulterioare. (2) Până la
data prevăzută la alin. (1), înscrierea în cartea funciară a dreptului de proprietate şi a altor drepturi reale, pe baza
actelor prin care s-au transmis, constituit ori modificat în mod valabil, se face numai în scop de opozabilitate faţă
de terţi” (s.n.).
Prin urmare, raportat la textele legale de mai sus, în prezent se menţine efectul de opozabilitate al publicităţii
imobiliare prin cărţile funciare.
6
Republicată în M. Of. nr. 83 din 7 februarie 2013. Potrivit art. 21 alin. (1) din lege, „Publicitatea imobiliară
întemeiată pe sistemul de evidenţă a cadastrului are ca obiect înscrierea în cartea funciară a actelor şi faptelor
juridice referitoare la imobilele din aceeaşi unitate administrativ-teritorială, în scopul transmiterii sau constituirii de
drepturi reale imobiliare ori, după caz, al opozabilităţii faţă de terţi a acestor înscrieri”.
7
Potrivit art. 1838 alin. (2) C.civ., „Sub sancţiunea unei amenzi civile stabilite de instanţa de judecată pentru fiecare
zi de întârziere, arendaşul trebuie să depună un exemplar al contractului la consiliul local în a cărui rază teritorială
se află bunurile agricole arendate, pentru a fi înregistrat într-un registru special ţinut de secretarul consiliului local”.

6
UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU DIN BUCUREȘTI
FACULTATEA DE DREPT
Drept civil. Teoria generală
Conf. univ. dr. Carmen Todică