NUME: CIULICĂ DAIANA-ȘTEFAIA

DISCIPLINA: DREPT PENAL.PARTEA GENERALĂ

ANUL: II GRUPA: 320

AMNISTIA - CAZUĂ CARE ÎNLĂTURĂ RĂSPUNDEREA

PENALĂ

Noțiune. Caracterizare și feluri

1
INTRODUCERE

Noțiune

Amnistia (din grecescul amnesia, ceea ce înseamnă a da uitării, a ierta) este o

modalitate de liberare de răspundere și pedeapsă penală. În acest sens, amnistia este un
act de clemenţă al puterii legiuitoare (Parlamentul ), acordat prin lege organică, privind
unele infracţiuni săvârșite anterior datei prevăzute în actul normativ, și care are ca efect
înlăturarea răspunderii penale, a executării pedepsei, precum și a altor consecinţe ale
condamnării.
Amnistia reprezintă o renunţare din partea puterii publice la aplicarea răspunderii și
pedepsei penale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate , constituind atât un act
politic, cât și juridic1 . Această “iertare”, ce se răsfrânge asupra infracţiunilor săvârșite
într-un anumit interval de timp, nu este însă completă, fiindcă ea înlătură numai
consecinţele penale ale faptelor nu și alte consecinţe juridice (civile, administrative,
disciplinare etc.). De asemenea, amnistia nu înlătură caracterul infracţional și nu poate fi
echivalată cu dezincriminarea faptei, fiindcă aceasta rămâne incriminată2 , iar faptele
săvârșite ulterior actului de amnistie constituie infracţiuni și atrag răspunderea penală.
Totodată, amnistia poate fi folosită ca mijloc de reevaluare a politicii penale, de
reparare a unor eventuale acte de injustiţie ori să se fundamenteze pe ideea de
identificare a noi resurse și mijloace de apărare socială . Ţinându-se seama de astfel de
situaţii, se poate considera ca mai utilă și mai eficientă, sub raportul realizării scopurilor
politicii penale, înlăturarea incidenţei legii penale faţă de infracţiunile săvârșite în
perioada respectivă. Amnistia reflectă imperativele umanismului și încrederea statului
faţă de persoanele care au săvârșit infracţiuni. Amnistia se înfăţișează ca o instituţie
juridică complexă, ce cuprinde atât norme juridice de drept constituţional, cât și norme
de drept penal3.
Potrivit dispozițiilor art. 152 alin. 1 C.p., „amnistia înlătură răspunderea penală pentru
infractiunea săvârșită. Dacă intervine după condamnare, eu înlătură și executarea
pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale condamnării. Amenda încasată
anterior amnistiei nu se restituie’’.

1
A. Ungureanu, Drept penal român. Partea generală, București, Ed. Lumina Lex, 1995, p. 245.
2
I. Neagu, Dreptul procesual penal, București, Editura Academiei R. S. România, 1988, p. 180.
3
L. Barac, Răspunderea și sancţiunea juridică, București, Lumina Lex, 1997, p. 194.
2
 CAPITOLUL I

I.CARACTERIZARE

Prin prisma incidenţei sale, amnistia are întotdeauna un caracter real (obiectiv) și
operează, de regulă, in rem pentru anumite fapte penale, fără a se lua în considerare
persoana făptuitorilor. Astfel, efectele amnistiei se produc în raport cu toţi participanţii.
Totuși, legiuitorul poate să aplice amnistia și în funcție de anumite condiţii personale.
Drept consecinţă, amnistia capătă un caracter mixt, operând nu numai in rem (pentru
infracţiuni), dar și in personam (pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile legii) .
Faţă de subiecţii răspunderii penale, amnistia are un caracter obligatoriu. Caracterul
obligatoriu al amnistiei se reflectă în sens dublu: în raport cu organele de stat care
exercită constrângerea în cadrul răspunderii penale (organele de urmărire penală,
instanţele de judecată etc.) și în raport cu persoana care a săvârșit infracţiunea și cade
sub incidenţa actului de amnistie. În principiu, infractorul nu poate refuza beneficiul
amnistiei. Cu toate acestea, legea asigură dreptul învinuitului (inculpatului) de a cere
continuarea procesului penal pentru a se stabili nevinovăţia sa. În final, indiferent de
concluziile la care se ajunge, procesul penal încetează: fie prin stabilirea nevinovăţiei
persoanei, fie prin înlăturarea răspunderii penale pe baza amnistiei.

II.OBIECTUL AMNISTIEI

Amnistia privește infracțiunile săvârșite anterior adoptării ei și pe cele care sunt

anume prevăzute în legea prin care este acordată.
Determinarea sferei de cuprindere a infracțiunilor ce sunt amnistiate se face prin legea
de acordare și poate privi: indicarea textelor de lege care incriminează faptele ce sunt
amnistiate ori cel mai adesea se indică gravitatea infracțiunilor prin arătarea maximului
special de pedeapsă prevăzută în textul incriminator sau se prevede natura infracțiunilor
(de ex.: la regimul fondului forestier; la regimul băuturilor alcoolice etc.).
Delimitarea sferei de incidență a actului de amnistie este condiționată uneori de vârsta
infractorului (ex.: minor, persoană în vârstă de peste 70, 80 de ani etc.); de
antecedentele penale ale infractorului (ex.: să nu fie recidivist, să nu mai fi fost
condamnat etc.); de prejudiciul cauzat prin infracțiune (ex.: până la 30.000 lei 4 ori
50.000 lei5); de forma de vinovăție cu care sunt săvârșite infractiunile (ex.: infracțiunile
din culpă).
În determinarea obiectului amnistiei legiuitorul folosește criterii variate.
Când în textul legii de amnistie sunt indicate infracțiunile prin pedeapsa prevăzută de
lege, se are în vedere maximul special prevăzut pentru infracțiunea fapt consumat 6 din

4
În acest sens, a se vedea: Art. 3 din Decretul nr. 110/1974 privind amnistierea unor infracțiuni; și, în practica judiciară: T.S.,
st.p. nr. 3195/1974, în C.D., 1974, p. 347.
5
De ex., art. 8 lit. e din Decretul nr. 591/1969.
6
Incidența legii de amnistie, când este condiționată de un maxim al pedepsei prevăzute de lege, pentru infracțiunea săvârșită,
are în vedere pedeapsa pentru infracțiuneaa se consumată, și nu pedeapsa care s-ar cuveni tentativei la acea infracțiune — în
acest sens' vedea T.S. sp., d. nr. 2743/1974, în C.D., 1974, p. 353.
3
 momentul acordării actului de amnistie, și nu cel prevăzut de lege din momentul
comiterii faptei7 .
Amnistia privește infracțiunile săvârșite până în ziua adoptării legii prin care este
acordată ca regulă, dar poate fi prevăzută și altă dată 8 anterioară intrării în vigoare a
legii de amnistie până la care infracțiunile sunt amnistiate. În orice caz, data până la care
infracțiunile săvârșite sunt amnistiate nu poate fi ulterioară adoptării actului de
clemență.
Infracțiunile comise în ziua adoptării legii de amnistie nu cad sub incidenta acesteia9.
În cazul infracțiunilor continue, continuate 10, de obicei, amnistia este incidentă dacă
acestea s-au epuizat până la adoptarea legii de amnistie, respectiv a încetat acțiunea ori
inacțiunea continuă ori a luat sfârșit ultimul act de executare. În cazul infracțiunii
progresive, pentru a fi incidentă legea de amnistie,este necesar ca acțiunea ori inacțiunea
să fi fost comisă anterior datei la care se aplică amnistia.

CAPITOLUL II - FELURILE AMNISTIEI

În doctrina penală se face deosebire între diferite feluri ale amnistiei, determinate de:
întinderea acesteia, condițiile de acordare, stadiul procesual în care se găsesc
infracțiunile.
a)După stadiul procesului în care se găsește infracțiunea amnistiată, se disting:
-amnistia înainte de condamnare - antecondamnatorie11 sau proprie;
-amnistia după condamnare- postcondamnatorie sau improprie.
Ambele modalități ale amnistiei sunt prevăzute în art. 152 C.p.
b)După condițiile în care amnistia devine incidentă, se disting:
-amnistia necondiționată numită pură și simplă - când incidența ei nu este subordonată
îndeplinirii vreunei condiții speciale;
-condiționată - când incidența acesteia este subordonată îndeplinirii anumitor condiții,
ca, de ex.: prin infracțiune să nu se fi produs un prejudiciu ori, dacă s-a produs, să fi fost
reparat ori să nu depășească un anumit cuantum; sau condiții cu privire la infractor: să
nu mai fi fost anterior condamnat, să fi împlinit o anumită vârstă etc. Condițiile pot privi
și alte aspecte exterioare infracțiunii și infractorului, ca: locul săvârșirii, timpul
săvârșirii infracțiunii (ex.: timp de război, în timpul unei calamități etc.).
c)După aria de cuprindere, de întindere, amnistia poate fi generală, când privește orice
infracțiune indiferent de gravitate, natura sau sediul de incriminare al faptei (Codul
penal și legi speciale), și specială, când privește anumite infracțiuni, particularizate prin
cuantumul pedepsei, natura lor ori calitatea infractorilor (minor, femei gravide, bătrâni
etc.).

7
În acest sens, a se vedea T.S., Col. p., d. nr. 928/1960, în C.D., 1960, p. 484.
8
T.s., col. p., d. nr. 80/1960, în J.N. nr. 6/1964, p. 167.
9
I. Oancea, în Dongoroz II, p. 343.
10
Ibidem
11
V. Rămureanu, în Comentariu I, p. 610.
4
 CAPITOLUL III – EFECTELE AMNISTIEI

Efectele amnistiei sunt deosebite după cum aceasta este anterioară ori posterioară
condamnării.

I. EFECTELE AMNISTIEI ANTERIOARE CONDAMNĂRII

Amnistia înainte de condamnare înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea

săvârșită. Aceasta înseamnă că acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare, iar dacă
a fost pusă în mișcare, aceasta nu mai poate fi exercitată (art. 16 alin. I lit. f C.p.p.).
Amnistia are caracter obligatoriu, efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar.
Pentru a nu crea o situație defavorabilă suspectului sau inculpatului, s-a prevăzut în
legea procesuală (art. 18 C.p.p.) posibilitatea pentru acesta de a cere continuarea
procesului penal, pentru că acuzațiile sunt nefondate, și a obține astfel achitarea.
Prin cererea de continuare a procesului penal nu se pierde beneficiul amnistiei, astfel
că dacă inculpatul este găsit vinovat, oricum va beneficia de prevederile legii de
amnistie și răspunderea penală este înlăturată.
Dreptul de a cere continuarea procesului penal pentru a dovedi că acuzația adusă este
nefondată aparține numai suspectului sau inculpatului.
Amnistia nu are efect asupra drepturilor persoanei vătămate (art. 152 alin. 2 C.p.), de
ex., nu înlătură răspunderea civilă pentru pagubele provocate persoanei vătămate prin
săvârșirea infracțiunii; nu înlătură drepturile persoanei vătămate la cheltuielile judiciare
pe care le-a făcut cu ocazia expertizelor pentru stabilirea prejudiciului.
Amnistia nu are efect nici asupra măsurilor de siguranță12 (art. 152 alin. 2 C.p.).

II. EFECTELE AMNISTIEI DUPĂ CONDAMNARE

Dacă amnistia intervine după condamnarea inculpatului ca efect al înlăturării

răspunderii penale, pe cale de consecință, se înlătură și executarea pedepsei. Ca urmare
a amnistierii nu va mai fi pusă în executare hotărârea de condamnare, iar dacă a început
executarea pedepsei aceasta va înceta. Nu se vor mai executa nici pedepsele
complementare ce au fost eventual stabilite și aplicate. Amnistia înlătură executarea
măsurilor educative indiferent dacă sunt neprivative ori privative de libertate.

12
Măsura confiscării speciale a banilor ce au format obiectul traficului de influentă trebuie luată chiar dacă s-a constatat că
infracțiunea este amnistiată.
5
 Amnistia înlătură și celelalte consecințe ale condamnării (ca și instituția reabilitării),
făcând să înceteze interdicțiile, incapacitățile, decăderile prevăzute în alte legi penale ori
extrapenale.
Astfel, o condamnare pentru care a intervenit amnistia nu formează primul termen al
recidivei (art. 42 lit. b C.p.) ori o astfel de condamnare nu împiedică dispunerea:
renunțării la aplicarea pedepsei (art. 80 alin. 2 lit. a C.p.), amânarea aplicării pedepsei
(art. 83 alin. 1 lit. b C.p.) ori a suspendării executării pedepsei sub supraveghere (art. 91
alin. 1 lit. b. C.p.) pentru o infracțiune săvârșită ulterior. Cu toate acestea, amnistia nu
are efecte identice ca reabilitarea, fiind posibil ca într-o lege extrapenală să se prevadă
că efectele unei condamnări pentru o infracțiune amnistiată nu vor fi înlăturate imediat.
Amnistia după condamnare nu are efect asupra pedepsei amenzii deja încasate, în
sensul că acesta nu va fi restituită ca efect al amnistiei.
Amnistia nu are ca efect o repunere în situația anterioară, ea nu reprezintă o restitutio
in integrum.
Amnistia postcondamnatorie nu are efect asupra măsurilor de siguranță (art. 152 alin.
2 C.p.) a căror executare va continua. Rațiunea unor astfel de excepții trebuie observată
în legătură cu scopul preponderent preventiv al acestor sancțiuni de drept penal luate
pentru înlăturarea unei stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii faptelor prevăzute
de legea penală (art. 107 alin. 1 C.p.) și în interesul făptuitorului.

CAPITOLUL IV- CONCLUZII

În interes social, legea de amnistie poate prevedea, într-un text special, stingerea
drepturilor terţilor, sub rezerva despăgubirii lor de către stat. Această măsură are natura
juridică a unei exproprieri legislative pentru cauză de utilitate publică.
Trebuie să menţionăm, în fine, că amnistia nu înlătură nici alte consecinţe extrapenale
ale infracţiunii săvârșite, cum ar fi răspunderea disciplinară a făptuitorului, anumite
interdicţii și decăderi din drepturi ale acestuia. Amnistia înlătură doar răspunderea
penală, fără a influenţa existenţa infracţiunii.
Consacrând principiul cumulului răspunderilor juridice, sistemul nostru legislativ
permite tragerea la răspundere pentru încălcarea fiecărei norme de drept în parte,
potrivit principiilor proprii fiecărei ramuri (dreptul muncii, dreptul familiei, dreptul civil
etc.). De exemplu, dacă infracţiunea săvârșită reprezintă, în același timp, și o abatere
disciplinară, se va putea aplica și una dintre sancţiunile prevăzute de Codul muncii,
amnistia intervenită lăsând neatinsă răspunderea disciplinară.

BIBLIOGRAFIE :

A. Ungureanu, Drept penal român. Partea generală, București, Ed. Lumina Lex, 1995;

6
Constantin Mitrache,Cristian Mitrache, Drept penal român, Ediția a III-a,revăzută și
adăugată,EdituraUniversul Juridic,București, 2019
Decretul nr. 110/1974 privind amnistierea unor infracțiuni; și, în practica judiciară
Decretul nr. 591/1969
I. Neagu, Dreptul procesual penal, București, Editura Academiei R. S. România, 1988,
I. Oancea, în Dongoroz II
L. Barac, Răspunderea și sancţiunea juridică, București, Lumina Lex, 1997, p. 194.
V. Rămureanu, în Comentariu I
http://drept.usm.md/public/files/Dreptpenalgeneral3acfb.pdf - accesat la 20.04.2021

7
 CUPRINS

INTRODUCERE - NOȚIUNE .....................................................................................2

CAPITOLUL I
I.CARACTERIZARE................................................................................3
II.OBIECTUL AMNISTIEI.......................................................................3
CAPITOLUL II - FELURILE AMNISTIEI....................................................................4
CAPITOLUL III – EFECTELE AMNISTIEI.................................................................5
I. EFECTELE AMNISTIEI ANTERIOARE CONDAMNĂRII.............................5
II. EFECTELE AMNISTIEI DUPĂ CONDAMNARE............................................5
CAPITOLUL IV- CONCLUZII......................................................................................6
BIBLIOGRAFIE...............................................................................................................7