$!@#!@#!

al Republicii Moldova
!@$!@$!@

Catedra: Drept penal Disciplina: Drept Penal

Referat
Tema: Amnistia
A elaborat: A verificat:

Chişinău, 2017
§ Planul referatului
§1. Noţiune, natură juridică și caractere.
§2. Obiectul amnistiei.
§3. Tipurile amnistiei.
§4. Efectele amnistiei.
§5. Studiu de caz.
§6. Concluzie.
§7. Bibliografie
§1. Noţiune, natură juridică și caractere
Amnistia (din grecescul amnesia, ceea ce înseamnă a da uitării, a ierta) este o
modalitate de liberare de răspundere și pedeapsă penală. În acest sens, amnistia este un act de
clemenţă al puterii legiuitoare (Parlamentul RM), acordat prin lege organică, privind unele
infracţiuni săvârșite anterior datei prevăzute în actul normativ, și care are ca efect înlăturarea
răspunderii penale, a executării pedepsei, precum și a altor consecinţe ale condamnării.1
Conform art 107 al Codului Penal al R. M. alin. (1) Amnistia este actul ce are ca efect
înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie reducerea pedepsei aplicate sau comutarea
ei.2
Amnistia reprezintă o renunţare din partea puterii publice la aplicarea răspunderii și
pedepsei penale pentru restabilirea ordinii de drept încălcate, constituind atât un act politic,
cât și juridic .
Această “iertare”, ce se răsfrânge asupra infracţiunilor săvârșite într-un anumit interval
de timp, nu este însă completă, fiindcă ea înlătură numai consecinţele penale ale faptelor nu
și alte consecinţe juridice (civile, admi- nistrative, disciplinare etc.). De asemenea, amnistia
nu înlătură caracterul infracţional și nu poate fi echivalată cu dezincriminarea faptei, fiindcă
aceasta rămâne incriminată, iar faptele săvârșite ulterior actului de amnistie constituie
infracţiuni și atrag răspunderea penală.
Fiind dictată de raţiuni de politică penală, amnistia este întotdeauna corelată cu
anumite evenimente social-politice care influenţează fenomenul infracţional sau care
marchează momente deosebite în evoluţia societăţii. De obicei, amnistia se declară în
legătură cu anumite evenimente sau date remarcabile din istoria statului (de exemplu, Legea
RM nr. 210-XV din 29.07.2016 cu privire la amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenţei Republicii Moldova. )3

Totodată, amnistia poate fi folosită ca mijloc de reevaluare a politicii pe nale, de

reparare a unor eventuale acte de injustiţie ori să se fundamenteze pe ideea de identificare a
noi resurse și mijloace de apărare socială.
Ţinându-se seama de astfel de situaţii, se poate considera ca mai utilă și mai eficientă,
sub raportul realizării scopurilor politicii penale, înlăturarea incidenţei legii penale faţă de
infracţiunile săvârșite în perioada respectivă. Amnistia reflectă imperativele umanismului și
încrederea statului faţă de persoanele care au săvârșit infracţiuni.
Amnistia se înfăţișează ca o instituţie juridică complexă, ce cuprinde atât norme
juridice de drept constituţional, cât și norme de drept penal.

1
A. Ungureanu, Drept penal român. Partea generală, București, Ed. Lumina Lex, 1995, p. 245.
2
Codul Penal al Republicii Moldova art. 107
3
Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la proclamarea independenţei
Republicii Moldova.
 Ca act al autorităţii legiuitoare, amnistia este reglementată prin normele dreptului
constituţional. Astfel, potrivit lit. p) a art. 66 și lit. o) din alin. (3) al art. 72 din Constituţia
RM, actele de amnistie sunt emise de Parlamentul RM, în cadrul activităţii de legiferare,
stabilind infracţiunile pentru care se acor-dă amnistia, condiţiile în care se acordă și limitele
incidenţei sale. De obicei, ordinea de aplicare a legii cu privire la amnistie este stabilită într-o
hotărâre specială separată.4
Ca instituţie de drept penal, amnistia este prevăzută în art. 107 din CP al RM, care
stabilește efectele pe care le produce amnistia intervenită fie îna- inte, fie după condamnarea
făptuitorului. În mod corespunzător, în Codul de procedură penală sunt prevăzute dispoziţii
cu privire la procedura aplicării
amnistiei și la consecinţele procesuale ale acestei măsuri.
Prin prisma incidenţei sale, amnistia are întotdeauna un caracter real (obiectiv) și
operează, de regulă, in rem pentru anumite fapte penale, fără a se lua în considerare persoana
făptuitorilor. Astfel, efectele amnistiei se produc în raport cu toţi participanţii. Totuși,
legiuitorul poate să aplice amnistia și în funcție de anumite condiţii personale. Drept
consecinţă, amnistia capătă un caracter mixt, operând nu numai in rem (pentru infracţiuni),
dar și in personam (pentru persoanele care îndeplinesc condiţiile legii).
Faţă de subiecţii răspunderii penale, amnistia are un caracter obligatoriu. Caracterul
obligatoriu al amnistiei se reflectă în sens dublu: în raport cu orga- nele de stat care exercită
constrângerea în cadrul răspunderii penale (organele de urmărire penală, instanţele de
judecată etc.) și în raport cu persoana care a săvârșit infracţiunea și cade sub incidenţa actului
de amnistie. În principiu, infractorul nu poate refuza beneficiul amnistiei. Cu toate acestea,
legea asigură dreptul învinuitului (inculpatului) de a cere continuarea procesului penal pentru
a se stabili nevinovăţia sa. În final, indiferent de concluziile la care se ajunge, procesul penal
încetează: fie prin stabilirea nevinovăţiei persoanei, fie prin înlăturarea răspunderii penale pe
baza amnistiei.5

4
Constituția R.M.
5
L. Barac, Răspunderea și sancţiunea juridică, București, Lumina Lex, 1997, p. 194.
§2. Obiectul amnistiei
Amnistia are ca obiect infracţiunile săvârșite până la data apariţiei actului de amnistie,
determinate expres prin acest act. Deși teoretic o lege de amnistie poate viza toate
infracţiunile săvârșite anterior adoptării ei, în practică obiectul amnistiei îl constituie numai
anumite categorii de infracţiuni concret determinate.
Infracţiunile săvârșite în ziua apariţiei legii de amnistie sau în ziua prevăzută eventual
în lege ca dată a intrării în vigoare, ca și cele săvârșite ulterior, nu cad sub incidenţa actului
de amnistie. De aceea, în vederea aplicării corecte alegii prin care se acordă amnistia, trebuie
să se stabilească infracţiunile săvârșite până la data apariţiei actului sau până la data intrării
în vigoare a acestuia.
În cazul activităţilor infracţionale ce se prezintă sub forme specifice (infracţiunea
continuă, prelungită, de obicei, progresivă) pentru incidenţa legii de amnistie, trebuie să se
constate că aceste forme infracţionale s-au epuizat înaintea datei de adoptare a actului de
amnistie.
Împrejurarea că existenţa infracţiunii se constată doar prin hotărâre jude- cătorească
rămasă definitivă nu înseamnă că obiect al amnistiei proprii este fapta prevăzută de legea
penală și nu infracţiunea însăși.
Amnistia antecondamnatoare poate interveni în orice moment cuprins între data
săvârșirii infracţiunii și aceea a rămânerii definitive a hotărârii de condamnare – înaintea
sesizării organelor de urmărire penală ori a procurorului în timpul efectuării actelor
premergătoare, pe parcursul urmăririi penale sau al judecăţii în toate treptele de jurisdicţie –,
în nici unul dintre acestea, existenţa infracţiunii și a raportului penal nefiind însă stabilită cu
certitudine.
Aplicarea actului de amnistie, în toate aceste etape, se întemeiază pe prezumţia
existenţei infracţiunii. Prezumţia constituţională de nevinovăţie potrivit căreia, până la
rămânerea definitivă a hotărârii judecătorești de condamnare, persoana este considerată
nevinovată, se transformă într-o autentică prezumţie de vinovăţie. Dar, efectul imediat al
amnistiei și al aplicării prezumţiei de vinovăţie constă tocmai în încetarea imediată a oricărei
proceduri împotriva făptuitorului, ceea ce, în majoritatea covârșitoare a cazurilor, corespunde
intereselor sale.
Amnistia este incidentă și infracţiunilor susceptibile de a atrage înlocuirea răspunderii
penale cu o răspundere care atrage o sancţiune cu caracter admi- nistrativ. Aceste fapte sunt
infracţiuni, însă pericolul lor social este diminuat într-atât, încât nu pot atrage aplicarea unei
pedepse, ci doar a unei sancţiuni administrative. Înlăturând răspunderea penală, amnistia va
exclude și posibilitatea celeilalte forme de răspundere juridică, prin lipsa obiectului căruia i
se substituie.
 Aplicarea legii cu privire la amnistie presupune determinarea strictă a obiectului
acesteia. În acest sens, identificarea infracţiunilor ce cad sub incidenţa legii cu privire la
amnistie se efectuează în modalităţi diferite:
a) Precizarea expresă a infracţiunilor supuse amnistiei (de regulă, se indică articolul
sau alineatul articolului din legea penală);
b) Stabilirea unui plafon până la care se poate ridica maximul special al pedepsei
prevăzute de lege pentru infracţiunile amnistiate;
c) Relevarea infracţiunilor exceptate de la amnistie, care alcătuiesc “catalogul negru”;
d) Arătarea obiectului juridic de grupă al infracţiunii;
e) Evidenţierea elementului subiectiv al infracţiunii;
f) Indicarea legii penale speciale extrapenale care incriminează infracţiunile
amnistiate;
g) Delimitarea infracţiunilor pentru care s-au aplicat pedepse ce au fost executate sau
graţiate până la data adoptării actului de clemenţă;
h) Referirea la pedeapsa concretă aplicată sau pronunţată de instanţa de judecată.

Împrejurarea că obiectul amnistiei, indiferent de procedeul de identificare utilizat, îl

constituie numai infracţiunea și atrage următoarele trei importante consecinţe privind
amnistia:
– privește toate modalităţile de participaţie;
– interesează toate formele infracţiunii;
– operează indiferent de cauzele de agravare sau de atenuare a pedepsei.6

6
Ș. Daneș, Înlocuirea răspunderii penale, București, Editura Știinţifică, 1970, p. 215-216.
§3. Tipurile amnistiei
În doctrina dreptului penal se face distincţie între mai multe tipuri de amnistie,
pornindu-se de la diverse criterii: după aria de incidenţă a amnistiei, după natura
infracţiunilor amnistiate, după condiţiile în care este acordată amnistia, în funcție de
momentul în care intervine actul de amnistie.7
În funcție de aria sa de incidenţă, amnistia poate fi generală și specială.
a) Amnistia este generală atunci când privește toate infracţiunile săvârșite până la
data acordării ei, indiferent de natura, gravitatea sau sediul legislativ al infracţiunilor (cod
penal, lege penală specială, lege extrapenală).
Amnistia generală presupune, de regulă, răsturnarea sistemului social-politic, o
schimbare radicală sau evenimente cu totul deosebite, ea prefigurând reforma sistemului de
drept penal.
Amnistiile generale sunt relativ rare și se întâlnesc în ţările lumii a treia, mai ales în
statele bananiere, caracterizate printr-o puternică instabilitate și o înaltă frecvenţă a
loviturilor de stat.
b) Amnistia este specială atunci când se acordă numai pentru anumite infracţiuni,
prevăzute de actul de clemenţă (de un anumit gen, de o anumită gravitate, exprimată în
pedeapsa prevăzută de lege, săvârșite de anumite persoane etc.). De cele mai dese ori
amnistia se acordă în această modalitate. Toate amnistiile acordate în Republica Moldova de-
a lungul timpului au fost speciale.
În funcție de condiţiile în care se acordă, amnistia poate fi necondiţionată și
condiţionată.
a) Amnistia este necondiţionată (simplă și pură) atunci când acordarea ei nu depinde
de îndeplinirea vreunei condiţii (cu privire la fapta săvârșită, la persoana făptuitorului sau la
împrejurările în care s-a comis infracţiunea), în afara celor intrinseci privitoare la obiectul său
și la data săvârșirii infracţiunilor.
b) Amnistia este condiţionată atunci când acordarea ei este subordonată îndeplinirii
vreunei condiţii speciale cu privire la:
– faptă (să nu fie săvârșită în circumstanţe agravante etc.);
– persoana infractorului (vârstă, cetăţenie, situaţie familială etc.);
– împrejurările în care infracţiunea s-a săvârșit (timp de secetă, timp de război etc.);
– urmarea infracţiunii (prejudiciul cauzat să nu depășească un anumit cuantum etc.)21;
– antecedenţa penală (infractorul să nu fie recidivist, să nu fi beneficiat anterior de
graţiere etc.);
– conduita după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare (să nu se fi sustras de
la executarea pedepsei etc.).8
În funcție de momentul în care intervine actul de amnistie și de stadiul în care se află
procesul penal, se face distincţie între:
– amnistia intervenită înainte de condamnarea definitivă (amnistie proprie);
– amnistia intervenită după condamnarea definitivă a infractorului (amnistie
improprie);

7
Basarab, M., Drept penal. Partea generală, vol. I, Iași, Chemarea, 1992, p. 100.
8
Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vitalie Stati, Ion Ţurcanu, Vladimir Grosu DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Ediţia
a II-a, iunie 2005. p. 563.
 – amnistia post-executorie (care intervine după executarea pedepselor sau a altor
măsuri de natură juridico-penală).9

§4. Efectele amnistiei

Conform prevederilor alin. (1) al art. 107 din CP al RM, “Amnistia este actul ce are ca
efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei, fie reducerea pedepsei aplicate sau
comutarea ei”.
Pe lângă efectul comun de a înlătura răspunderea penală a făptuitorului, în funcție de
momentul în care intervine actul de amnistie (antecondamnatoare și postcondamnatoare),
acesta produce și efecte proprii.
Amnistia intervenită înainte de condamnarea infractorului atrage înlăturarea
răspunderii penale a acestuia. Dacă procesul penal nu fusese pornit împotriva făptuitorului,
ca urmare a amnistiei, acesta nu va mai fi pornit. Iar în cazul în care procesul penal a fost
pornit, va înceta urmărirea penală sau, respectiv, procesul penal, în orice stadiu s-ar afla
acesta înainte de condamnarea definitivă a infractorului.
Totuși, în cazul în care amnistia a intervenit înainte de sesizarea organelor de drept, ea
nu stinge dreptul persoanei vătămate de a introduce plângerea prealabilă. Plângerea
prealabilă adresată organului competent constituie, deopotrivă, un act de sesizare despre
săvârșirea unei infracţiuni și un act procesual de punere în mișcare a unei acţiuni penale.
Amnistia se dovedește irelevantă nu numai cu privire la dreptul de a introduce
plângerea prealabilă, ci și relativ la dreptul de a formula o plângere sauun denunţ. Dacă din
însuși cuprinsul actului de sesizare reies, fără echivoc, date și elemente pe baza cărora se
poate efectua încadrarea juridică a faptei, rezultând că aceasta este amnistiată, în acest stadiu
cauza se va soluționa prin pronunţarea ordonanţei de refuz al pornirii procesului penal (dacă
făptuitorul este de acord cu aceasta).
Dacă actul de amnistie a intervenit în faza dezbaterilor judiciare, procesul continuă
până la sfârșit și instanţa de judecată pronunţă o sentinţă de condamnare cu menţiunea că
condamnatul este liberat de pedeapsă (pct. 4) al art. 275 din CPP al RM). Dar, în acest caz,
vor putea fi aplicate măsurile de siguranţă.
În cazul concursului de infracţiuni, judecat în același proces, efectele vor opera numai
cu privire la infracţiunile amnistiate, deci pentru fiecare infracţiune în parte.
Amnistia intervenită după condamnarea definitivă a infractorului are ca efect
înlăturarea executării pedepsei pronunţate, precum și a celorlalte con- secinţe ale
condamnării. Dacă nu a început executarea pedepsei, hotărârea nu va mai fi pusă în
executare, iar dacă executarea pedepsei a început, ea va înceta. Nu se mai execută
eventualele pedepse complementare, condamnarea nu poate constitui prim termen al
recidivei, nu este luată în calcul la stabilirea și aplicarea pedepsei sau ca temei pentru
revocarea suspendării condiţionate a executării pedepsei. Așadar, în cazul în care pedeapsa a
fost executată, amnistia înlătură consecinţele care mai sunt posibile în viitor. Din acest punct
de vedere, amnistia produce aceleași efecte ca și reabilitarea.
Amnistia postcondamnatoare înlătură executarea pedepsei pronunţate în măsura în
care aceasta nu a fost executată până la data actului de amnistiere. Astfel, amenda deja
încasată nu se restituie, iar degradarea civică executată nu se mai înlătură, fiind valabil

9
Mândru, I., Amnistia și graţierea, București, ALL, 1998, p. 293 .
executată. Amnistia nu are ca efect o repunere în situaţia anterioară săvârșirii infracţiunii, nu
este o restitutio in integrum24.
Cu toate că amnistia are o arie largă de aplicare (atât până la condamnarea
făptuitorului, cât și după condamnarea acestuia), ea are unele limite strict reglementate de
lege. Astfel, conform dispoziţiilor alin. (2) al art. 107 din CP al RM “Amnistia nu are efecte
asupra măsurilor de siguranţă și asupra drepturilor persoanei vătămate”.
Raţiunea acestei limitări rezidă în natura și finalitatea măsurilor de siguranţă. Măsurile
de siguranţă au drept scop înlăturarea unor stări de pericol și preîntâmpinarea săvârșirii
faptelor prevăzute de legea penală, de aceea trebuie să dureze atâta timp cât există aceste
stări. Este evident că renunţarea din partea statului de a pune în executare aceste măsuri de
siguranţă nu ar avea nici o justificare și nu ar fi folositoare nici societăţii și nici celui față de
care s-audispus măsurile.
Nefiind pedepse, măsurile de siguranţă nu pot cădea sub incidenţa unor acte de
amnistie, nici chiar atunci când sunt restrictive sau chiar privative de libertate (măsuri de
constrângere cu caracter medical, măsuri de constrângere cu caracter educativ, expulzarea,
confiscarea specială).10
Amnistia nu produce efecte și asupra drepturilor persoanei vătămate. În acest sens,
prin dreptul persoanei vătămate se înţeleg drepturile referitoare la pretenţiile civile, nu și
drepturile pe care le are partea vătămată în legătură cu latura penală (de exemplu, dreptul de
a depune plângerea prealabilă etc.), aceste drepturi stingându-se prin amnistie.
În raport cu consecinţele civile, excepţia incidenţei legii de amnistie operează atât în
cazul amnistiei intervenite înainte de condamnare, cât și al celei intervenite după
condamnare. Justificarea acestei dispoziţii constă în faptul că amnistia, ca toate celelalte
cauze de înlăturare a răspunderii sau pedepsei penale, privește raportul juridic de drept penal
și nu raportul juridic civil. Dreptul la despăgubire aparţine celui păgubit și, ca urmare, statul
nu poate renunţa prin amnistie la un drept care nu-i aparţine. Atunci când s-a produs o
pagubă, aceasta urmează să fie reparată, chiar dacă aplicarea pedepsei penale este înlăturată.
Conform prevederilor normelor de drept civil, oricine cauzează altuia o daună este
obligat să o repare, indiferent dacă aceasta rezultă dintr-o infracţiune, contravenţie
administrativă, abatere disciplinară sau dintr-un delict civil (art. 1398 din Codul civil al RM).
Or, continuând exercitarea acţiunii civile după stingerea celei penale prin amnistie, instanţa
verifică dacă sunt întrunite condiţiile răspunderii civile delictuale sau contractuale.
Trebuie să menţionăm, în fine, că amnistia nu înlătură nici alte consecinţe extrapenale
ale infracţiunii săvârșite, cum ar fi răspunderea disciplinară a făp- tuitorului, anumite
interdicţii și decăderi din drepturi ale acestuia. Amnistia înlătură doar răspunderea penală,
fără a influenţa existenţa infracţiunii.
Consacrând principiul cumulului răspunderilor juridice, sistemul nostru legislativ
permite tragerea la răspundere pentru încălcarea fiecărei norme de drept în parte, potrivit
principiilor proprii fiecărei ramuri (dreptul muncii,dreptul familiei, dreptul civil etc.). De
exemplu, dacă infracţiunea săvârșită reprezintă, în același timp, și o abatere disciplinară, se
va putea aplica și una dintre sancţiunile prevăzute de Codul muncii, amnistia intervenită
lăsând neatinsă răspunderea disciplinară.11

10
Stela Botnaru, Alina Șavga, Vladimir Grosu, Mariana GramaDREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Ediţia a II-a, septembrie
2005 p. 556.
11
Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova, p. 249-252.
§5. Studiu de caz
Dosarul nr. 1-442/ 2016

33-1-1405-05052016
SENTINŢĂ
în numele Legii
15 septembrie 2016 or. Ialoveni

Judecătoria Ialoveni,

în componență :

Preşedintele ședinței de judecată, judecător Victor Olărescu

Grefier Valeria Golubenco

Cu participarea:

Procurorului XXXXXXXXX

Apărătorului Valeriu Pascaru

a judecat în şedinţă publică cauza penală privind învinuirea lui

XXXXXXXXX, data nașterii XXXXXXXXX,

originar și domiciliat în satul
XXXXXXXXX, raionul Strășeni,
moldovean, cetăţean al Republicii
Moldova, oficial neangajat în cîmpul
muncii, supus militar, căsătorit, trei
persoane la întreținere, studii medii, nu
este încadrat în grad de invaliditate, nu
deține titluri speciale, grade de calificare și distincții de stat, limba de
stat o posedă, fără antevedente penale,

de săvârşirea infracţiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(1) Cod penal al Republicii Moldova.

Termenul de examinare a cauzei: 14 iunie 2016 – 15 septembrie 2016.

Procedura de citare legal executată.

În baza materialelor din dosar, instanța de judecată,-

CONSTATĂ:
La data de 16.04.2016, aproximativ la orele 23:20 XXXXXXXXX, avînd scopul
conducerii unității de transport în stare de ebrietate, ignorînd prevederile pct.14 lit.a) al
Regulamentului Circulației Rutiere aprobat prin hotărîrea Guvernului nr.357 din data de
13.05.2009, care stipulează expres, că persoana care conduce un autovehicul îi este interzis
să conducă vehiculul în stare de ebrietate, pe una din străzile s.Nimoreni r-ul Ialoveni, a
condus automobilul de model ,, Ford Escort,, cu număr de înmatriculare CFP 780 și fiind
stopat de către inspectorii de poliție a fost supus testării alcoolscopice cu aparatul ,, Drager,, ,
fiind depistat 0,89 mg/l alcool în aerul expirat, care conform prevederilor art.134/12 Cod
Penal, constituie grad avansat de ebrietate.
În şedinţa preliminară inculpatul a depus cerere privind aplicarea amnistiei din
29.07.2017, cu încetarea procesului penal, motivînd că vina o recunoaște integral, se căiește
sincer de cele săvîrșite.
Avocatul Valeriu Pascaru a susţinut cererea inculpatului XXXXXXXXX cu privire la
aplicarea amnistiei şi încetarea procesului penal.
Procurorul XXXXXXXXX consideră necesară admiterea cererii inculpatului cu
aplicarea amnistiei din XXXXXXXXX și încetarea procesului penal, deoarece întrunește
toate condițiile prevăzute în legea nr. 210 din XXXXXXXXX cu privire la amnistie.
Studiind materialele cauzei penale, audiind participanţii la proces, instanţa
concluzionează că acţiunile inculpatului XXXXXXXXX, corect au fost încadrate în baza
art.264/1 alin. (1) Cod penal al Republicii Moldova, conducerea mijlocului de transport în
stare de ebrietate alcoolică cu grad avansat.
Potrivit prevederilor art. 332 alin.(1) Cod de procedură penală al Republicii Moldova,
în cazul în care, pe parcursul judecării cauzei, se constată vreunul din temeiurile prevăzute în
art, art.275 pct.5)-9), 285 alin.(1) pct.1), 2),4), 5), precum şi în cazurile prevăzute în art.53-60
din Codul penal, instanţa, prin sentinţă motivată, încetează procesul penal în cauza
respectivă.
Legea penală şi anume art.107 Cod penal al Republicii Moldova, prevede că:
- amnistia este actul ce are ca efect înlăturarea răspunderii penale sau a pedepsei fie
reducerea pedepsei aplicate sau comutarea ei.
- amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranţă şi asupra drepturilor persoanei
vătămate.
- amnistia nu se aplică în cazul săvîrşirii de infracţiuni prevăzute la art. 1661 alin. (2)–(4),
precum şi persoanelor care au săvîrşit asupra minorilor infracţiuni prevăzute la art. 171–
1751, 201, 206, 208, 2081şi 2082. Infracţiunea prevăzută de art. 264/1 alin. (1) Cod penal al
Republicii Moldova, de care se face vinovat inculpatul este clasificată potrivit prevederilor
art.16 alin. (2) Cod penal al Republicii Moldova, drept infracţiune ușoară pentru care legea
penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen de pînă la 2 ani inclusiv.
Astfel, instanţa stabilind în şedinţa preliminară că, inculpatul XXXXXXXXX este
vinovat de săvîrșirea infracțiunii în cauză, în privința acestuia urmează a fi încetat procesul
penal în baza Legii nr.210 din XXXXXXXXX privind amnistia în legătură cu aniversarea a
25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.
Conform art. 2 din legea menționată :
 (1) Procesul penal încetează la faza de urmărire penală sau la cea de judecare referitor la
infracţiunea săvîrşită pînă la adoptarea prezentei legi pentru care Codul penal nr. 985-XV din
18 aprilie 2002 sau Codul penal aprobat prin Legea R.S.S. Moldoveneşti din 24 martie 1961
prevede în calitate de pedeapsă principală maximă o pedeapsă nu mai aspră decît pedeapsa cu
închisoare pe un termen de 7 ani.
(2) Încetarea procesului penal conform alin. (1) are loc cu acordul scris al persoanei
învinuite sau inculpate.
În temeiul celor elucidate și expuse, călăuzindu-se de art. 107 Cod penal al Republicii
Moldova, art.art. 340, 345, 350, 332, 384-385, 391, 392-396, 397 Cod de procedură penală al
Republicii Moldova, instanța de judecată,-

HOTĂRĂŞTE:
Se încetează procesul penal în cauza privind învinuirea lui XXXXXXXXX de
săvîrșirea infracţiunii prevăzute de art. 264/1 alin.(1) Cod penal al Republicii Moldova, în
temeiul art.2 al Legii nr.210 din XXXXXXXXX privind amnistia în legătură cu aniversarea a
25-a de la proclamarea independenţei Republicii Moldova.
Măsura preventivă în privința lui XXXXXXXXX – obligarea de a nu părăsi țara a
încetat de drept.
Sentinţa cu drept de apel la Curtea de Apel Chişinău în termen de 15 zile, prin
intermediul Judecătoriei Ialoveni.

Preşedintele ședinței,
judecător /semnătura/ Victor Olărescu
§6. Concluzie.
Amnistia e o cauză de încetare a procesului penal și șterge consecințele acestuia,
inclusiv pedepsele complementare, acordându-se, de regulă, pentru anumite tipuri de
infracțiuni, cu ocazia unor evenimente de importanță majoră în stat ( un alt exemplu este
schimbarea unor regimuri politice cînd noua viziune ori noua realitate impune iertarea lor
precum proiectului cu privire la amnistia în România din ianuarie 2017).

Dacă ne referim la legea privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-ade la

proclamarea independenţei Republicii Moldova , este o lege foarte bine elaborată în care
subieții care suportă efectele acestei legi sunt foarte bine prevăzuți în articolele respectivei
legi, la elaborarea căreia legiuitorul s-a condus de principiile umanismului şi în vederea
prevenirii şi reparării prejudiciului suportat din cauza condiţiilor rele de detenţie. Prezenta
lege nu a afectat în mod vizibil sistemul penal al Republicii Moldova. Deasemenea această
lege absolvă statul de cheltuieli suplimentare privind întreținerea deținuților. După părerea
mea ar fi o problemă în articolul 12 al legii curente care stabilește că persoana condamnată la
pedeapsa cu închisoare căreia nu i se pot aplica prevederile art. 6–9 sau 11 se liberează
condiţionat de pedeapsă înainte de termen dacă, la data intrării în vigoare a prezentei legi,
întruneşte una dintre următoarele condiţii: a) a executat cel puţin trei pătrimi din termenul de
pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea infracţiunii excepţional de grave; b) a executat cel puţin
două treimi din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea infracţiunii deosebit de
grave; c) a executat cel puţin o jumătate din termenul de pedeapsă stabilit pentru săvîrşirea
infracţiunii grave.

În așa condiții s-au eliberat un numar prea mare de deținuți concomitent, dintre care
mulți pot fi predispuși să săvîrșeasca o nouă infracțiune în cel mai curînd timp.

Autorul rus S. N. Sobanin susține că amnistia încalcă principiul echității al legii

penale, care prevede egalitatea tuturor cetățenilor, indiferent de sex, vârstă, naționalitate, etc.

Drept exemplu a unor urmări grave în urma amnistiilor nechibzuite sunt amnistiile din
spațiul sovietic din anii 1953 și 1957 ani, care s-a rezultat cu eliberarea a unui număr mare de
infractori pericoluși care au continuat de a realiza acțiuni publice periculoase și după
eliberarea sa . În același timp, sunt marcate aspecte pozitive ale amnistie. Astfel, amnistia
contribuie la punerea în aplicare a principiului economiei de represiune penală și principiul
umanismului, care sunt de asemenea importante pentru dreptul penal modern. Eficiența
amnistiei moderne este suficient de mare, iar procentul de recediviști între amnistiați este mic
(mai puțin de 5%) . Creșterea eficienței amnistiei ar fi putut realizată prin includerea în
rezoluția privind procedura de aplicare a acesteia, careva condiții obligatorii cu privire la
resocializarea persoanelor eliberate: exemplu – ocuparea forței de muncă.
§7. Bibliografie
Acte normative
1-Constituția R.M.

2-Codul Penal al Republicii Moldova art. 107.

3-Legea nr. 210 din 29.07.2016 privind amnistia în legătură cu aniversarea a 25-a de la
proclamarea independenţeiRepublicii Moldova.

Doctrina naținoală
1-Sergiu Brânză, Xenofon Ulianovschi, Vitalie Stati, Ion Ţurcanu, Vladimir Grosu
DREPT PENAL. PARTEA GENERALĂ Ediţia a II-a, iunie 2005.

2-Stela Botnaru, Alina Șavga, Vladimir Grosu, Mariana GramaDREPT PENAL.

PARTEA GENERALĂ Ediţia a II-a, septembrie 2005.

3-Comentariu la Codul penal al Republicii Moldova.

Doctrina internațională
1-A. Ungureanu, Drept penal român. Partea generală, București, Ed. Lumina Lex,
1995.

2-L. Barac, Răspunderea și sancţiunea juridică, București, Lumina Lex, 1997.

3-Ș. Daneș, Înlocuirea răspunderii penale, București, Editura Știinţifică, 1970.

4-Basarab, M., Drept penal. Partea generală, vol. I, Iași, Chemarea, 1992.

5-Mândru, I., Amnistia și graţierea, București, ALL,