Notiune, caracterizare si feluri

Notiune. Amnistia este actul de clementa al Parlamentului Romaniei care prin

legea organica, potrivit Constitutiei Romaniei [art. 73 alin. (3) lit. i)] din
considerente de politica penala este inlaturata raspunderea penala pentru
infractiuni comise anterior adoptarii acestei legi de amnistie.
Potrivit dispozitiilor art. 152 C.p. Amnistia inlatura raspunderea penala pentru
infractiunea savarsita. Daca intervine dupa condamnare, ea inlatura si executarea
pedepsei pronuntate, precum si celelalte consecinte ale condamnarii. Amenda
incasata anterior amnistiei nu se restituie".
Amnistia ca manifestare de clementa a legiuitorului reprezinta un fel de uitare
aruncata asupra infractiunilor savarsite"1.

Caracterizare. Amnistia este o cauza care inlatura raspunderea penala pentru

fapta savarsita, inlatura consecinta savarsirii unei infractiuni - aplicarea si
executarea pedepsei.
Amnistia nu inlatura, caracterul penal al faptei, care a fost si ramane
infractiune. Orice fapta de acelasi fel comisa dupa adoptarea legii de amnistie
atrage raspunderea penala.
Amnistia, in principiu are un caracter general si obiectiv in sensul ca se
refera la infractiunile savarsite si nu la faptuitor. Efectele amnistiei se produc "in
rem" si se rasfrang asupra tuturor participantilor la comiterea faptei amnistiate.
Cand actul de amnistie leaga beneficiul acesteia de anumite conditii privind
pe infractor, amnistia capata caracter mixt, operand nu numai in rem" ci si in
personam".

Felurile amnistiei. In doctrina penala se face deosebire intre diferite feluri ale
amnistie, determinate de: intinderea acesteia; conditiile de acordare; dupa stadiul
procesual in care se gasesc infractiunile.
1 V. Dongoroz, Drept penal, 1939, p. 721

a)
Dupa aria de cuprindere, de intindere, aministia poate fi generala cand
priveste orice infractiune indiferent de gravitate, natura sau sediul de incriminare
al faptei (codul penal si legi speciale) si speciala cand priveste anumite infractiuni,
particularizate prin cuantumul pedepsei, natura lor, ori calitatea infractorilor
(minor, femei gravide, batrani etc.).
b) Dupa conditiile in care aministia devine incidenta se disting:
- amnistia neconditionata numita pura si simpla cand incidenta ei nu este
subordonata indeplinirii vreunei conditii speciale;
- conditionata - cand incidenta acesteia este subordonata indeplinirii anumitor
conditii ca de ex.: prin infractiune sa nu se fi produs un prejudiciu, ori daca s-a
produs, sa fi fost reparat, ori sa nu depaseasca un anumit cuantum; sau conditii cu
privire la infractor: sa nu mai fi fost anterior condamnat, sa fi implinit o anumita
varsta etc.
Conditiile pot privi si alte aspecte exterioare infractiunii si infractorului ca: locul
savarsirii, timpul savarsirii infractiunii (ex.: timp de razboi, in timpul unei
calamitati etc.)
c) Dupa stadiul procesului in care se gaseste infractiunea amnistiata se disting:
- amnistia inainte de condamnare antecondamnatorie sau proprie;
- amnistia dupa condamnare - post condamnatorie sau improprie.
Ambele forme sunt prevazute in art. 152 C.P.

Obiectul amnistiei. Amnistia priveste infractiunile savarsite anterior adoptarii ei

si pe cele care sunt anume prevazute in legea prin care este acordata.
Determinarea sferei de cuprindere a infractiunilor ce sunt amnistiate se face
prin legea de acordare si poate privi: indicarea textelor de lege care incrimineaza
faptele ce sunt amnistiate, ori cel mai adesea se indica gravitatea infractiunilor prin
aratarea maximului special de pedeapsa prevazuta in textul incriminator, sau se
prevede natura infractiunilor (spre ex. la regimul fondului forestier; la regimul
bauturilor alcoolice etc.).

Delimitarea sferei de incidenta a actului de amnistie este conditionata uneori

de varsta infractorului (ex.: minor, persoana in varsta de peste 70,80 ani etc.); de
antecedentele penale ale infractorului (ex.: sa nu fie recidivist, sa nu mai fi fost
condamnat etc.); de prejudiciul cauzat prin infractiune (ex.: pana la 30.000 lei, ori
50.000 lei ); de forma de vinovatie cu care sunt savarsite infractiunile (ex.:
infractiunile din culpa).
In determinarea obiectului amnistiei legiuitorul foloseste criterii variate.
Cand in textul legii de amnistie sunt indicate infractiunile prin pedeapsa prevazuta
de lege, se are in vedere maximul special prevazut pentru infractiunea fapt
consumat din momentul acordarii actului de amnistie si nu din momentul
comiterii faptei.
Amnistia priveste infractiunile savarsite pana in ziua adoptarii legii prin care
este acordata ca regula, dar poate fi prevazuta si alta data pana la care infractiunile
sunt amnistiate in orice caz data nu poate fi ulterioara adoptarii actului de
clementa.
Infractiunile comise in ziua adoptarii legii de amnistie nu cad sub incidenta
acesteia2.
In cazul infractiunilor continue, progresive, amnistia este incidenta daca
acestea s-au epuizat pana la adoptarea legii de amnistie, respectiv a incetat
actiunea ori inactiunea continua, a luat sfarsit ultimul act de executare ori s-a
produs ultimul rezultat.

Efectele amnistiei sunt deosebite dupa cum aceasta este anterioara ori posterioara
condamnarii.
Amnistia anterioara condamnarii. Amnistia inainte de condamnare
inlatura raspunderea penala pentru infractiunea savarsita. Aceasta inseamna ca
daca nu s-a pornit procesul penal, nu se va mai porni, iar daca s-a pornit acesta va
inceta indiferent daca se gaseste in faza de urmarire ori de judecata.
Amnistia are caracter obligatoriu, efectele ei nu pot fi refuzate de beneficiar.

2 I.Oancea, in Dongoroz II, p. 343

Pentru a nu crea o situatie defavorabila invinuitului sau inculpatului s-a

prevazut in legea procesuala posibilitatea acestuia de a cere continuarea procesului
penal, pentru a-si dovedi nevinovatia si a obtine achitarea 3.
Prin cererea de continuare a procesului penal nu se pierde beneficiul amnistiei, astfel ca daca inculpatul este gasit vinovat, va fi amnistiat iar daca se va
dovedi nevinovatia se dispune scoaterea de sub urmarire penala in faza de urmarire, ori se va pronunta achitarea in faza de judecata.
Dreptul de a cere continuarea procesului penal, pentru a dovedi nevinovatia
apartine numai invinuitului sau inculpatului si poate fi exercitat in orice faza a
procesului, chiar si in caile extraordinare de atac.
Amnistia nu are efect asupra drepturilor persoanei vatamate, adica nu
inlatura raspunderea civila pentru pagubele provocate persoanei vatamate prin
savarsirea infractiunii.
Amnistia nu are efect nici asupra masurilor de siguranta 4 si asupra drepturilor
persoanei vatamate (art. 152 al. 2 C.p.).

Amnistia dupa condamnare. Daca amnistia intervine dupa condamnarea

inculpatului, are ca efect inlaturarea raspunderii penale si pe cale de consecinta se
inlatura executarea pedepsei. Ca urmare a amnistierii nu va mai fi pusa in
executare hotararea de condamnare, iar daca a inceput executarea pedepsei aceasta
va inceta. Nu se vor mai executa nici pedepsele complementare ce au fost eventual
stabilite si aplicate.
Amnistia inlatura si celelalte consecinte ale condamnarii (ca si institutia
reabilitarii) facand sa inceteze interdictiile, incapacitatile, decaderile prevazute in
alte legi penale ori extrapenale.
Cu toate acestea amnistia nu are aceleasi efecte depline ca si reabilitarea,
caci este posibil ca intr-o lege extrapenala si se prevada ca efectele unei
condamnari pentru o infractiune amnistiate nu vor fi inlaturate imediat.
Amnistia dupa condamnare nu are efect asupra pedepsei amenzii deja
incasate, in sensul ca aceasta nu va fi restituita ca efect al amnistiei.
3 I.Neagu, Drept procesual penal Tratat. Ed. Global Lex, Bucuresti 2002. P. 243-244
4 Masura confiscarii speciale a banilor ce au format obiectul traficului de influenta, trebuie luata chiar daca s-a constatat ca
infractiunea este amnistiata

Amnistia nu are ca efect o repunre in situatia anterioara, ea nu reprezinta o

restitutio in integrum.
Amnistia nu are efect asupra masurilor de siguranta (art. 152 al. 2 CP.) care
se vor executa. Ratiunea unor astfel de exceptii trebuie observata in scopul
preponderent preventiv al acestei sanctiuni de drept penal luate si in interesul
faptuitorului.

Reglementarea amnistiei in Noul Cod Penal

Noul Cod penal a pstrat n general att o reglementare asemntoare
vechiului Cod, cu privire la amnistie, opernd doar unele modificri, prin fixarea
precis a obiectului amnistiei respectiv infraciunea comis , ct i o
restrngere a limitelor sale n raport cu sanc iunile aplicabile persoanelor fizice
infractori minori.
Astfel, se constat, n primul rnd, c noul Cod penal folose te no iunea de
infraciune pentru a defini obiectul amnistiei, nlocuind astfel termenul de
fapt, folosit n vechiul Cod penal. n Expunerea de motive a noului Cod penal,
aceast modificare este justificat prin faptul c, pentru a nltura rspunderea
penal, este necesar ca fapta s constituie infrac iune; n caz contrar, amnistia nu
poate opera, nu poate avea obiect. Fiind doar o modificare de concept, aceasta nu
ridic problema aplicrii legii penale mai favorabile.
Noul Cod penal nu mai prevede c amnistia nu are efect asupra msurilor
educative, aa cum prevedea art. 119 alin. (2) C. pen. 1968. Aceast limitare din
vechiul Cod penal era explicat prin faptul c msurile educative urmresc
reeducarea infractorilor minori, iar acest proces este unul diferit de reeducarea
infractorilor majori, care ar putea fi compromis prin aplicarea efectelor amnistiei.
S-a criticat vechea reglementare, considerndu-se c excluderea msurilor
educative de la efectele amnistiei ar fi creat situaii discriminatorii. n primul r nd,
vechea reglementare era de natur s creeze o discriminare ntre infractorii minori
i cei majori, deoarece amnistierea unei infraciuni ar fi nlturat rspunderea

penal pentru acetia din urm, dar nu i pentru infractorii minori, care ar fi fost
obligai s execute msura educativ aplicat.

Bibliografie

Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal roman partea generala,

editia a VIII-a revazuta si adaugita, Editura Universul Juridic, Bucuresti 2010