Lipsirea de viaţă din imprudenţă (art.

149 CP RM)
La art.149 CP RM infracţiunea de lipsire de viaţă din imprudenţă este incriminată într-o
variantă-tip şi o variantă agravată.
Răspunderea pentru infracţiunea în varianta-tip este stabilită la alin.(1) art.149 CP RM.
Lipsirea de viaţă din imprudenţă a două sau mai multor persoane reprezintă varianta
agravată a infracţiunii în cauză, fiind prevăzută la alin.(2) art.149 CP RM.
Obiectul juridic specialal relaţiile sociale cu privire la viaţa persoanei.
Obiectul material corpul persoanei.
Latura obiectivă are următoarea structură:
1) fapta prejudiciabilă care constă în acţiunea sau inacţiunea de lipsire ilegală de viaţă a
unei alte persoane;
2) urmările prejudiciabile sub formă de moarte cerebrală a victimei;
3) legătura de cauzalitate dintre fapta prejudiciabilă şi urmările prejudiciabile.
Infracțiunea de omor şi infracțiunea de lipsire de viaţă din imprudenţă comportă deosebiri în
materie de latură obiectivă: fapta de omor dă expresie unei conduite violente, reprezentînd o
formă de manifestare a făptuitorului care a luat hotărîrea de a suprima viaţa unei persoane şi se
foloseşte de mijloacele apte să realizeze acest scop. În cazul lipsirii de viaţă din imprudenţă
atestăm nu un act de violenţă, ci o conduită greşită a făptuitorului într-o situaţie periculoasă,
susceptibilă să producă, în anumite împrejurări, urmări sub formă de moarte cerebrală a
victimei.
Spre deosebire de infracţiunea de omor intenţionat, lipsirea de viaţă din imprudenţă se comite în
mod frecvent prinin acţiune, atunci cînd făptuitorul omite să facă ceea ce este obligat potrivit
legii, altor reglementări sau împrejurărilor, pentru a nu cauza moartea unei persoane (încălcînd
conduita prescrisă de legea penală de a nu lipsi de viaţă).
Spre deosebire de infracţiunile asemănătoare, incriminate de normele concurente (lit.b) art.213,
lit.c) art.228, lit.a) alin.(2) art.263, lit.b) alin.(3) şi alin.(4), (5) şi (6) art.264, lit.a) art.300, lit.a)
art.301, lit.a) alin.(2) art.329 sau altele din Codul penal), cea pe care o examinăm este săvîrşită
în condiţiile trăirii vieţii cotidiene şi ale petrecerii timpului, indiferent de activităţile
profesionale şi cele de serviciu, educative şi social-politice; cu alte cuvinte, se au în vedere
condiţiile în care trăiesc toate persoanele fără excepţie.
Infracţiunea prevăzută la art.149 CP RM este o infracţiune materială. Ea se consideră
consumată din momentul survenirii morţii cerebrale a victimei.
Latura subiectivă a infracţiunii specificate la art.149 CP RM se exprimă în vinovăţie
sub formă de imprudenţă.
Imprudenţa se poate exprima în neglijenţă sau în încredere exagerată. Deşi la calificarea
faptei nu contează tipul imprudenţei, stabilirea acestuia este necesară la individualizarea
pedepsei.
Lipsirea de viaţă în rezultatul încrederii exagerate trebuie delimitată de omorul săvîrşit cu
intenţie indirectă, luîndu-se în calcul următoarele:
a) în situaţia încrederii exagerate, făptuitorul prevede numai posibilitatea survenirii morţii în
cazuri similare; în situaţia intenţiei indirecte, făptuitorul prevede nu doar posibilitatea, dar şi
verosimilitatea producerii morţii în cazul concret;
b) în situaţia încrederii exagerate, făptuitorul speră uşuratic că moartea victimei nu va surveni;
în situaţia intenţiei indirecte, făptuitorul, care nu ia nici o măsură de natură să preîntîmpine
moartea victimei, nu doreşte, însă admite în mod conştient survenirea acestei urmări
prejudiciabile.
Subiectul persoana fizică responsabilă care, la momentul săvîrşirii infracţiunii, a atins vîrsta
de 16 ani.
 alin.(2) art.149
La alin.(2) art.149 CP RM este prevăzută agravarea răspunderii penale în cazul în care lipsirea
de viaţă din imprudenţă a condus la moartea a două sau mai multor persoane (de exemplu, cazul
adolescenţilor care au găsit o grenadă ce a explodat cauzîndu-le unora dintre ei moartea, sau
cazul persoanelor care au decedat în urma unui incendiu pus la cale din teribilism de către o altă
persoană, sau cazul turiştilor care şi-au pierdut viaţa din vina conducătorului de grup etc.).
Circumstanţa agravantă în cauză presupune o pluralitate a victimelor (două sau mai multe). Este
o ipoteză similară cu cea a omorului săvîrşit asupra a două sau mai multor persoane (lit.g) alin.
(2) art.145 CP RM), cu deosebirea că în acest caz infracţiunea este comisă din imprudenţă.