Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Pluralitatea de infracțiuni.
1. CONCURSUL DE INFRACȚIUNI
Def: formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin existența a două sau mai
multe infracțiuni săvârșite de aceeași persoană anterior condamnării definitive pentru vreuna
din ele.
Condiții:
-săvârșirea a două sau mai multe infracțiuni. Acestea pot fi de aceeași natură, de natură
diferită, pot fi săvârșite cu aceeași formă de vinovăție sau cu diferite forme de vinovăție,
unele cu intenție altele din culpă, unele prin acțiune altele prin inacțiune, unele în forma
de bază altele în forma agravată, unele în formă consumată altele în forma tentativei
pedepsibile.
-săvârșirea infracțiunilor de aceeași persoană. Cerința identității subiectului activ este
de esența acestei instituții. Nu este necesar ca subiectul activ să aibă aceeași calitate
(autor, coautor, instigator, complice) el poate acționa în calități diferite. Nu e relevantă
comiterea unor infracțiuni în timpul minorității și a altor infracțiuni în perioada
majoratului.
-toate infracțiunile să fie săvârșite înainte de condamnarea definitivă pentru vreuna din
ele. Această condiție diferențiază concursul de infracțiuni de recidivă și de pluralitatea
intermediară.
UNITATEA DE STUDIU 2.
Recidiva
RECIDIVA
.Def:
formă a pluralității de infracțiuni caracterizată prin săvârșirea unei noi infracțiuni de către o
persoană care a fost condamnată definitiv sau a executat o pedeapsă pentru o infracțiune
săvârșită anterior.
Se deosebește de concurs prin existența unei hotărâri judecătorești definitive de condamnare
pentru o infracțiune anterioară.
Recidiva –prezintă un grad ridicat de pericol
Art. 41 c.p. Există recidivă când, după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an şi până la reabilitare sau împlinirea termenului de
reabilitare, condamnatul săvârşeşte din nou o infracţiune cu intenţie sau cu intenţie depăşită,
pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare.
(2) Există recidivă şi în cazul în care una dintre pedepsele prevăzute în alin. (1) este
detenţiunea pe viaţă.
(3) Pentru stabilirea stării de recidivă se ţine seama şi de hotărârea de condamnare pronunţată
în străinătate, pentru o faptă prevăzută şi de legea penală română, dacă hotărârea de
condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
-determină clasificarea infractorilor în infractori primari și recidiviști (aceștia din
urmă au un tratament penal mai restrictiv, neputând beneficia de amânarea aplicării pedepsei,
renunțarea la aplicarea pedepsei ori suspendarea executării pedepsei sub supraveghere)
Condițiile recidivei:
-condamnare definitivă pentru o infracțiune
-săvârșirea unei noi infracțiuni după ce prima condamnare a rămas definitivă sau după ce
pedeapsa a fost executată
-aceeași persoană care a fost condamnată sau a executat o pedeapsă a săvârșit noua
infracțiune
Forme:
1. generală-infracțiunile săvârșite sunt diferite
2. specială-infracțiunile săvârșite sunt de același fel
3.absolută-există indiferent de gravitatea pedepsei pronunțate anterior relativă-există doar
dacă pedeapsă anterioară este de o anume gravitate. C.P. consacră recidiva relativă
3. mare-există dacă prima pedeapsă este de o gravitate mai mare (primul termen al recidivei
mică-există dacă primul termen este alcătuit din mai multe condamnări la pedepse
mai mici, de gravitate mai reducă. C.P. reglementează recidiva mare. 4. permanentă-există
indiferent de durata timpului scurs de la prima condamnare/executare până la săvârșirea noii
infracțiuni
temporară-există dacă a doua infracțiune este săvârșită într-un anumit interval de
timp de la condamnare/executare
5. națională-condamnarea definitivă este pronunțată de o instanță națională
internațională-condamnarea este pronunțată de o instanță străină 6. postcondamnatorie- a doua
infracțiune este comisă după condamnare și înainte de executarea pedepsei sau în timpul
executării acesteia
postexecutorie- a doua infracțiune este comisă după executarea pedepsei pentru
prima infracțiune
C.P. reglementează recidiva mare postcondamnatorie și recidiva mare
postexecutorie, temporară, națională și internațională
-noua infracțiune să fie săvârșită după condamnarea definitivă pentru prima și până la
executarea pedepsei sau considerarea ca executată a pedepsei. Noua infracțiune poate fi
săvârșită: după condamnarea definitivă dar înainte de începerea executării pedepsei (dacă s-a
amânat executarea, dacă s-a exercitat o cale extraordinară de atac) în timpul executării
pedepsei ( în executarea efectivă, în termenul de încercare al suspendării sub supraveghere, în
perioada liberării condiționate), în stare de evadare.
Recidiva postexecutorie-
Dacă după ce pedeapsa anterioară a fost executată sau considerată ca executată se săvârşeşte o
nouă infracţiune în stare de recidivă, limitele speciale ale pedepsei prevăzute de lege pentru
noua infracţiune se majorează cu jumătate-art. 43 alin. 5 c.p.
În cazul în care starea de recidivă este descoperită după rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare pentru noua infracțiune, se vor aplica regulile privitoare la pedepsirea recidivei
postcondamnatorii sau post executorii-art. 43 alin. 6 c.p.
RECIDIVA PERSOANEI JURIDICE -art. 146 c.p. există dacă după rămânerea definitivă a
unei hotărâri de condamnare și până la reabilitare, persoana juridică săvârșește o nouă
infracțiune cu intenție ori cu intenție depășită.
Forme: recidiva postcondamnatorie
recidiva postexecutorie
Recidiva postexecutorie –există atunci când după rămânerea definitivă a unei hotărâri
de condamnare, P.J. săvârșește din nou o infracțiune cu intenție/intenție depășită iar amenda
pentru infracțiunea anterioară a fost executată/considerată ca executată
Primul termen=condamnare definitivă la pedeapsa amenzii
-să existe o hotărâre de condamnare a P.J la pedeapsa amenzii
-hotărârea dată pt infracțiune intenționată/praeterintențioantă
-hotărârea să nu privească condamnări de care nu se ține seama la stabilirea stării
de recidivă
-al doilea termen=o nouă infracțiune intenționată/praeterintenționată săvârșită după
executarea unei condamnări anterioare la pedeapsa amenzii sau după considerarea ca executată
a pedepsei până la reabilitare.
-P.J să săvârșească o nouă infracțiune intențioantă/praeterintenționată
-noua infracțiune să fie săvârșită după executarea pedepsei amenzii, după
considerarea ca executată a acesteia (grațierea, împlinirea termenului de prescripție a
executării pedepsei) și până la împlinirea termenului de reabilitare.
Concluzii:
Spre deosebire de concursul de infracțiuni, în cazul recidivei cel care săvârșește o nouă
infracțiune a mai fost condamnat definitive pentru alte infracțiuni, condamnări care nu și-au
dovedit eficiența, astfel că acea persoană prezintă un grad mai ridicat de periculozitate.
ele
b. săvârșește o nouă infracțiune după ce a fost condamnat definitiv pentru o
infracțiune săvârșită anterior
c. săvârșește o nouă infracțiune după ce a executat o pedeapsă pentru o infracțiune
săvârșită anterior
UNITATEA DE STUDIU 3.
Pluralitatea intermediară
UNITATEA DE STUDIU 4.
Pluralitatea de infractori.
Pluralitatea de infractori
Noțiune: există atunci când mai multe persoane săvârșesc împreună o singură
infracțiune. Ea presupune cooperare materială și legătură subiectivă ce denotă intenția comună
de a acționa.
Pluralitatea de infractori=există când cel puțin un participant săvârșește fapta cu
vinovăție Pluralitatea de făptuitori=nici un participant nu acționează cu vinovăție
Prezintă un pericol social mai mare-șanse mai mari de reușită, temere majoră a cetățenilor
Forme:-pluralitate naturală=infracțiunea, datorită naturii sale, poate fi săvârșită doar de mai
multe persoane (infracțiuni bilaterale-incest, bigamie) sau la care colaborează mai multe
persoane (încăierare).
pluralitate constituită=asocierea unor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni-art. 367
alin. 1 c.p. grup infracțional organizat. Gravitatea ei rezultă din structură, colaborare,
ierarhizare, pregătire
-pluralitatea ocazională= participația penală=mai multe persoane, între care s-a stabilit o
legătură subiectivă, cooperează cu acte materiale sau intelectuale la săvârșirea aceleiași
infracțiuni, cooperarea nefiind cerută de conținutul legal al infracțiunii
Ea este determinată de necesitatea unei șanse mai mari de câștig, de necesitatea unei executări
mai facile
PARTICIPAȚIA PENALĂ
Formele instigării:
-după numărul persoanelor care instigă-cu un singur instigator/cu mai mulți instigatori
(coinstigatori-acționează în comun, concurs de instigări-între instigatori nu există o
înțelegere)
-după numărul persoanelor instigate-instigare individuală (e instigată o singură persoană sau
persoane distincte,separate) instigare colectivă( este determinat un grup de persoane-ex.
instigare publică-art. 368 alin. 1 c.p.).
-după modul de acțiune al instigatorului-instigare explicită( precisă) ascunsă (instigatul nu
realizează că este manipulat).
-după efectul produs-instigare reușită (urmată de executare) și nereușită ( neurmată de
executare )
-instigare directă (instigatorul se adresează direct instigatului) și indirectă ( când se adresează
prin intermediul altei persoane).
Nu poate exista participație la un act de participație (M. Basarab) –situația intermediarului care
doar transmite mesajul instigatului, și care devine astfel complice la infracțiunea autorului, nu
complice la instigare.
Condițiile complicității:
-complicele să acționeze cu intenție-prevede acțiunea autorului, urmările ei și contribuie la
fapta autorului. Intenția complicelui este directă sau indirectă, praeterintenție, dacă complicele
a avut aceeași poziție subiectivă cu autorul. Nu există complicitate din culpă.
-săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală de către o altă persoană (autor/coautori). Dacă
fapta autorului este intenționată=participație proprie. Dacă fapta autorului nu e săvârșită cu
vinovăție=participație improprie. Complicele răspunde în ambele situații. -contribuția efectivă
a complicelui la săvârșirea faptei –vizează latura obiectivă (acte de înlesnire, ajutor, tăinuire)
Înlesnirea=acțiuni situate în faza actelor premergătoare constând în:procurare de instrumente,
de informații, acordarea de sfaturi pentru reușita acțiunii.
Ajutorul=acțiuni din timpul executării faptei precum: asigurarea pazei, lăsarea deschisă a ușii
de acces, neînregistrarea plusurilor în gestiune.
Promisiunea de tăinuire/favorizarea infractorului=activități anterioare săvârșirii infracțiunii
fără a fi relevantă îndeplinirea promisiunii. (ex. promisiunea de nedenunțare făcută de o
persoană care avea această obligație).
Formele complicității:
-după momentul la care intervine-anterioară-premergătoare săvârșirii
faptei
- concomitentă-în timpul executării acțiunii specifice laturii
obiective
după modul în care are loc contribuția-nemijlocită=ajutorul e dat direct complicelui -
mijlocită=ajutorul e dat prin intermediul altei persoane. Doctrina identifică trei modalități: -
complicitate la instigare=ajutorul dat de complice instigatorului pentru a-l determina pe autor
să comită fapta
-complicitate la complicitate=sprijinul dat de un complice
altuia pentru ca acesta din urmă să îl ajute pe autor
-instigare la complicitate=determinarea unei alte persoane
să faciliteze comiterea faptei de către autor
-după modul dinamic al contribuției complicelui -prin acțiune (comisivă) -prin inacțiune-nu
îndeplinește o
obligație legală sau de serviciu (paznicul nu închide poarta)
după natura contribuției-materială=punerea la dispoziția autorului a mijloacelor de comitere a
faptei. Ea poate fi anterioară/concomitentă realizării faptei.
-morală/intelectuală=întărirea/întreținerea ideii infracționale. Poate fi
anterioară/concomitentă faptei. (ex. promisiunea de tăinuire a bunurilor, promisiunea de
favorizare a autorului, acordarea de sfaturi, procurarea de informații, alegerea mijloacelor,
întărirea motivației).
Este o formă a participației în care persoanele care săvârșesc prin voință comună o
faptă prevăzută de legea penală nu acționează cu aceeași formă de vinovăție, unii acționând cu
intenție alții din culpă sau fără vinovăție.
Dată fiind lipsa de vinovăție a autorului=neimputabilitatea faptei=lipsa
infracțiunii=lipsa imputabilității și pentru participanți. C.P. din 1969 propune calificarea faptei
ca infracțiune în raport cu fiecare făptuitor determinând crearea un ei ficțiuni juridice=teoria
autorului mediat-instigatorul poate fi sancționat fiind autorul mediat care s-a folosit de autor ca
de un instrument. (longa manus).
Actualul cod penal reglementează participația penală-coautorul, instigatorul complicele
acționează cu intenție, iar autorul din culpă sau fără vinovăție.
Modalități-după contribuția și vinovăția fiecărui participant:
a) Modalitatea intenție și culpă-săvârșirea nemijlocită cu intenție a unei fapte
prevăzute de legea penală la care contribuie, din culpă, cu acte de executare
o altă persoană (art. 52 alin. 1 c.p.).
1.Participația proprie.
C.P. actual consacră sistemul parificării pedepselor-ține seama de contribuția fiecărui
participant la săvârșirea faptei.
Toți au acționat cu aceeași formă de vinovăție-vor fi sancționați cu pedeapsa prev. de
lege pt. infracțiunea comisă de autor-art. 49 c.p. Tratamentul sancționator are în vedere
limitele de pedeapsă prev. de lege pt. fapta autorului, contribuția fiecăruia la comiterea faptei
dar și criteriile prev. de art. 74 c.p.
Circumstanțele personale ale unui participant nu se răsfrâng asupra celorlalți. (art. 50
alin.1 c.p.).
Circumstanțele reale, privitoare la faptă, se răsfrâng asupra autorului și asupra
participanților doar în măsura în care aceștia le-au cunoscut. (art. 50 alin. 2 c.p.). Art. 51
c.p.=reglementează o cauză generală de impunitate/nepedepsire-cînd participantul denunță
săvârșirea faptei, înainte de descoperirea ei, așa încât consumarea ei poate fi împiedicată ori
împiedică el consumarea infracțiunii.
Astfel, participantul nu se pedepseşte dacă, înainte de descoperirea faptei, denunţă
săvârşirea infracţiunii, astfel încât consumarea acesteia să poată fi împiedicată, sau dacă
împiedică el însuşi consumarea infracţiunii. Dacă actele îndeplinite până în momentul
denunţării sau împiedicării constituie o altă infracţiune, participantului i se aplică pedeapsa
pentru această infracţiune.
Condiții:-a început executarea faptei de către autor
-participantul intervine eficient , denunțând săvârșirea infracțiunii așa încât poate fi
împiedicată consumarea ei ori împiedică el consumarea.
-intervenția lui are loc înainte de descoperirea infracțiunii
Este un caz de nepedepsire a participantului pentru tentativă =cauză personală ce nu profită
celorlalți.
Dacă actele executate până la momentul împiedicării=altă infracțiune=pedeapsa pt acea
infracțiune. (art. 51 alin. 2 c.p.).
2. Participația improprie
UNITATEA DE STUDIU 5.
Sancțiunile de drept penal
Sancțiunea penală este o instituție fundamentală a dreptului penal
Sancțiunile-penale sunt cuprinse în norma de incriminare =pedepsele
-de drept penal= măsuri de constrângere, reeducare și de înlăturare a unei stări de
pericol și de prevenire a săvârșirii de noi infracțiuni ori fapte penale. Cuprind: pedepse+măsuri
de siguranță+măsuri educative. Ele au un caracter coercitiv, de înlăturare a unei stări de pericol
dar și rol educativ.
Sancțiuni de drept penal:-pedepsele
-măsurile de siguranță
-măsurile educative
Caracteristici:-măsuri de constrângere-restrâng drepturi și libertăți
-caracter legal-prevăzute de lege
-se aplică post delictum, după săvârșirea faptei
-se aplică persoanelor fizice care au discernământ
-scopul lor este restabilirea ordinii de drept încălcate și prevenirea altor infracțiuni
Condițiile pedepsei:-să fie legală-nulla poena sine lege –principiul legalității -să fie
personală-se aplică numai celui vinovat
-să fie adaptabilă-proporțională față de pericolul social concret al faptei, de
împrejurările acesteia
-să fie aflictivă și moralizatoare-să producă o anumită suferință care să ducă la
îndreptarea și reeducarea condamnatului
-egală pentru toți infractorii care au săvârșit aceeași faptă
-să fie inevitabilă-persoanele vinovate să știe că nu vor scăpa de pedeapsă
. LIBERAREA CONDIȚIONATĂ
Este un mijloc de individualizare administrativă a pedepsei închisorii ce constă în
liberarea condamnatului înainte de executarea integrală a pedepsei aplicate cu respectarea
condițiilor prev. de lege.Este facultativă.
Condiții (art. 100 alin. 1 c.p.): Liberarea condiţionată în cazul închisorii poate fi dispusă, dacă:
a) cel condamnat a executat cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii care
nu depăşeşte 10 ani, sau cel puţin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult de 20 de
ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
condiţionată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii ce nu
depăşeşte 10 ani, sau a cel puţin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii mai mari
de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condiţiile prevăzute în alin. (1) lit. b)-d).
(3) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ţine seama de partea din durata
pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În acest
caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin
jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin două
treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
(4) În calculul fracţiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (2) se ţine seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii prestate. În
acest caz, liberarea condiţionată nu poate fi dispusă înainte de executarea efectivă a cel puţin o
treime din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depăşeşte 10 ani, şi a cel puţin jumătate,
când pedeapsa este mai mare de 10 ani.
-executarea unei părți din pedeapsă: pt. ped. mai mică de 10 ani=2/3 din durata ei, pt. ped.
mai mari de 10 ani=3/4 din durata ei dar nu mai mult de 20 de ani. La calcului acestor
fracțiuni se ține seama de munca prestată iar atunci liberarea se poate acorda după
executarea efectiva a jumătate din pedeapsă pt. ped. mai mici de 10 ani și după executarea
a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
Criterii de stabilire a regimului de executare:-posibilitatea și dorința de a presta o muncă
-cel condamnat să execute pedeapsa în regim semideschis sau deschis
-condamnatul să fi îndeplinit integral obligațiile din hotărârea de condamnare
în afară de cazul în care s-a aflat într-o imposibilitate de executare
-instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate
reintegra în societate.
La detențiunea pe viață-liberarea condiționată –după 20 de ani cu îndeplinirea celorlalte
condiții, și este supus unui termen de supraveghere de 10 ani.
Condamnații peste 60 de ani-liberați condiționat după executarea a ½ din ped. mai mică de 10
ani și după executarea a 2/3 dacă ped. e mai mare de 10 ani.
De la data liberării până la împlinirea duratei pedepsei=termen de supraveghere. Pot fi impuse
obligații-art.101, 103 c.p.
Efectele liberării condiționate:-punerea în libertate a condamnatului (ef.
imediat) -considerarea ca executată a pedepsei dacă în
termenul de
supraveghere nu comite o altă infracțiune (ef. definitiv)
Revocarea liberării condiționate (art. 104 c.p.):
-nerespectarea măsurilor de supraveghere sau neexecutarea obligațiilor impuse -
săvârșirea și descoperirea unei noi infracțiuni în termenul de supraveghere, cînd se va
dispune executarea restului de pedeapsă și pedeapsa pt noua infracțiune contopite după
regulile concursului de infracțiuni sau ale recidivei
Anularea liberării condiționate-descoperirea unei infracțiuni săvârșite până la
acordarea liberării, infracțiune pentru care s-a aplicat pedeapsa închisorii
e) drepturile părinteşti;
f) dreptul de a fi tutore sau curator;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
o) dreptul de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte locuri unde victima
desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată.
Conținut:-art. 66 c.p. a) dreptul de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii
publice;
b) dreptul de a ocupa o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat;
c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
d) dreptul de a alege;
e) drepturile părinteşti;
g) dreptul de a ocupa funcţia, de a exercita profesia sau meseria ori de a desfăşura activitatea
de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii;
Calculul pedepselor privative de libertate—art. 71 c.p. –se socotesc din ziua în care
începe executarea, indiferent de ora arestării, și se sfârșesc când a executat pedeapsa. -perioada
internării-intră în durata pedepsei, cu excepția bolilor autoprovocate, la fel și permisiunile de
ieșire din penitenciar acordate.
Reținerea, arestul preventiv și arestul la domiciliu se scad din durata pedepsei
închisorii, chiar și în situația în care condamnatul a fost urmărit/judecat în același timp ori în
mod separat pentru mai multe infracțiuni concurente , chiar dacă a fost condamnat pentru o
altă faptă decât cea care a determinat dispunerea măsurii preventive.(art. 72 c.p.)
Scăderea se face și în caz de condamnare la pedeapsa amenzii prin înlăturarea în tot/în
parte a zilelor de amendă
Se scad și măsurile preventive executate în afara țării –art. 73 c.p.care prevăd că, în
cazul infracţiunilor săvârşite în condiţiile art. 8,art. 9,art. 10 sau art. 11c.p. sau partea din
pedeapsă, precum şi durata măsurilor preventive privative de libertate executate în afara
teritoriului ţării se scad din durata pedepsei aplicate pentru aceeaşi infracţiune în România. .
UNITATEA DE STUDIU 6.
Măsurile de siguranță
1. Obligarea la tratament medical-art. 209 c.p. –se ia față de făptuitorul care, din cauza unei
boli, a consumului cronic de alcool, de substanțe, substanţe psihoactive, prezintă pericol
pentru societate, el putând fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoşire sau
până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Dacă nu urmează tratamentul =internarea medicală.
Dacă e condamnat la o pedeapsă privativă de libertate, tratamentul se efectuează şi în
timpul executării pedepsei
2. Internarea medicală-art. 110 c.p. Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic
de substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru
societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de specialitate, până la
însănătoşire sau până la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Această măsură se ia dacă făptuitorul este bolnav psihic, consumator cronic de
substanţe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă şi prezintă pericol pentru
societate, poate fi internat într-o unitate sanitară de specialitate, până la însănătoşire sau până
la obţinerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol.
Se ia pe perioadă nedeterminată și durează până la însănătoșire.
3. Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii-art.111
c.p. se ia atunci când făptuitorul a săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii/altor cauze
care îl fac inapt pentru ocuparea .
unei anumite funcţii, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru desfăşurarea unei
alte activităţi.
Măsura poate fi revocată la cerere, după trecerea unui termen de cel puţin un an, dacă se
constată că temeiurile care au impus luarea ei au încetat. O nouă cerere nu se poate face decât
după trecerea unui termen de cel puţin un an de la data respingerii cererii anterioare.
Concluzii:
UNITATEA DE STUDIU 7.
Răspunderea penală
Răspunderea penală=instituție fundamentală a dreptului penal (infracțiune, pedeapsă)
CIRCUMSTANȚELE AGRAVANTE
-art. 77 c.p. –sunt doar legale
1. Săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună (lit. a)-impune participarea
a trei sau mai mulți făptuitori, fiind suficient ca cel puțin unul din ei să fie infractor, iar
participantul căruia i se aplică să fi știut că la săvârșirea infracțiunii cooperează cel puțin două
persoane. Această circumstanță nu se reține dacă ea face parte din conținutul infracțiunii. Se
aplică și în cazul tentativei pedepsibile.
2. Săvârșirea infracțiunii prin acte de cruzimi sau prin supunerea victimei la
tratamente degradante (lit. b). Actele de cruzime=acte ce provoacă suferințe fizice, psihice,
chinuri prelungite. Nu se va reține dacă face parte din latura obiectivă a infracțiunii (omorul
prin cruzimi-art. 189 lit. h c.p.).
3. Săvârșirea infracțiunii prin metode sau mijloace de natură să pună în pericol alte
persoane, bunuri (lit. c). Metodele ori mijloacele folosite sunt apte să producă urmări grave
asupra unui număr mare de persoane sau bunurilor în masă (incendii, explozii, substanțe
otrăvitoare).
Dacă este prevăzută de textul de incriminare, ea nu mai poate fi reținută. (art. 253 alin. 4 c.p.).
4. Săvârșirea aceleiași infracțiuni de către un infractor major împreună cu un minor (lit. d).
Nu are importanță dacă minorul răspunde penal sau nu nici contribuția lui la săvârșirea
infracțiunii. Dacă majorul nu a cunoscut starea de minoritate, nu se aplică circumstanța (eroare
de fapt).
5. Săvârșirea infracțiunii profitând de starea de vădită vulnerabilitate a persoanei
vătămate, datorată vârstei, stării de sănătate, infirmității, altor cauze (lit. e ).
Vulnerabilitate=stare de neputință fizică sau psihică, datorată vârstei, sănătății, infirmității.
6. Săvârșirea infracțiunii în stare de intoxicație voluntară cu alcool sau cu substanțe
psihoactive, consumate în vederea săvârșirii faptei (lit. f). Denotă a anumită premeditare care
conferă pericol ridicat faptei.
7. Săvârșirea infracțiunii de către o persoană care a profitat de situația prilejuită de o
calamitate, stare de asediu, de urgență.(lit. g).Calamitate=incendiu, cutremur, catastrofă
aeriană, maritimă, feroviară, când persoanele sunt lipsite de apărare, bunurile nepăzite. Stare
de urgență, de asediu=restricționarea drepturilor și libertăților în împrejurări excepționale
(epidemii, inundații, amenințări armate).
8. Săvârșirea infracțiunii pentru motive de rasă, naționalitate, etnie, limbă, religie, gen,
orientare sexuală, opinie, apartenență politică, avere, origine socială, vârstă, dizabilitate, boală
cronică necontagioasă sau infecție HIV/SIDA, ori pentru alte împrejurări de același fel,
considerate de făptuitor drept cauze ale inferiorității unei persoane în raport cu celelalte . (lit.
h). În acord cu O.G nr. 137/2000 și cu Convenția internațională privind eliminarea tuturor
formelor de discriminare rasială din 1965.
Concluzii:
Individualizarea judiciară a unei pedepse permite instanței de judecată să evalueze și să
dea eficiență acelor elemente care conferă periculozitate faptei săvârșite dar și acelor elemente
care țin de persoana infractorului, pentru a realiza o justă echilibrare între valoarea socială
afectată prin infracțiune și sancțiunea concret aplicată infractorului. În acest scop, instanța va
avea în vedere circumstanțele atenuante, cele agravante, și va filtra fapta concretă prin toate
criteriile legale de individualizare a pedespei.
Întrebări recapitulative:
2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a pedepsei?
3.Care sunt circumstanțele atenuante?
4.Ce este starea de provocare?
5.Care sunt circumstanțele agravante?
6.Care este regimul sancționator al tentativei?
7.Care este diferența dintre circumstanțele reale și cele personale?
Test de autoevaluare
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic,
București, 2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura
Universul Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck,
București, 2022. Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3,
C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 9.
Individualizarea judiciară a executării pedepsei
Rezumat:
Individualizarea judiciară a executării pedepsei=operațiunea de stabilire în concret a
pedepsei sub aspectul modalității de executare a acesteia. Criterii de individualizare: natura
infracțiunii, gravitatea acesteia, pedeapsa aplicată în concret de instanță, circumstanțele
personale ale inculpatului, posibilitățile reale de îndreptare ale acestuia. Modalități de
individualizare: renunțarea la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei, suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere
Obiectivele principale:
1. Înţelegerea instituției renunțării la aplicarea pedepsei;
2. Înțelegerea instituției amânării aplicării pedepsei;
3. Identificarea condițiilor de acordare a suspendării executării pedepsei
sub supraveghere;
4. Diferențierea instituțiilor revocării și anulării;
7. Înțelegerea efectelor suspendării sub supraveghere;
îndreptare, permit aprecierea instanței că aplicarea pedepsei nu este necesară dar se impune
supravegherea conduitei sale pe o perioadă de timp.
Amânarea vizează și amenda care însoțește pedeapsa închisorii.
E obligatorie prezentarea motivelor acordării amânării, atenționarea infractorului
asupra conduitei viitoare, consecințelor comiterii altor infracțiuni și nerespectării măsurilor de
supraveghere și obligațiilor pe durata termenului de supraveghere
Concluzii:
După etapa individualizării judiciare a pedepsei urmează etapa individualizării
executării pedepsei, etapă în care instanța de judecată apreciază asupra oportunității și
necesității executării efective a pedepsei, luând în considerare o serie de criterii puse la
dispoziție de către legiuitor pentru a da eficiență maximă sancțiunii penale aplicate.
Întrebări recapitulative:
1.Ce sunt renunțare la aplicarea pedepsei, amânarea aplicării pedepsei și suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere?
2.Care sunt criteriile de individualizare judiciară a executării pedepsei?
3.Care sunt condițiile renunțării la aplicarea pedepsei?
4.Care sunt condițiile amânării aplicării pedepsei?
5.Care sunt condițiile suspendării sub supraveghere a executării
pedepsei? 6.Care este diferența între revocare și anulare?
Test de autoevaluare
1.Se poate dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere
dacă: a. pedeapsa aplicată este închisoarea de 3 ani;
b. pedeapsa aplicată este amenda;
c. pedeapsa aplicată este de 4 ani;
Bibliografie obligatorie:
Codul Penal – Legea nr. 286/2009, în vigoare de la 1 februarie 2014, actualizat la zi,
Monitorul Oficial, nr. 510 din 24.07.2009;
Constantin Mitrache, Cristian Mitrache, Drept penal român. Partea generală, Ediția 4,
Universul Juridic, București, 2021.
Florin Streteanu, Daniel Nițu, Drept penal. Partea generală, vol. I, Universul Juridic,
București, 2014.
Constantin Butiuc, Manual de Drept penal. Partea generală, Ed. Universității “Lucian Blaga”
din Sibiu, Sibiu, 2014
Matei Basarab, Drept penal, vol. I și II, ediția a II-a, Editura Fundației ”Chemarea”, Iași,
1995.
Bibliografie facultativă:
Colectiv, Noul Cod Penal comentat. Partea generală, Ediția a III-a, Universul Juridic,
București, 2016.
Viorel Pașca, Drept penal. Partea genrală, ediția a IV-a, revăzută și adăugită, Editura
Universul Juridic, București, 2015.
Mihail Udroiu, Sinteze de drept penal. Partea generală, Ediția 3, C.H. Beck,
București, 2022. Mihail Udroiu, Fișe de drept penal. Partea generală, Ediția 3,
C.H.Beck, București, 2022.
UNITATEA DE STUDIU 10.
Răspunderea penală a minorilor
Rezumat:
Codul penal reglementează o serie de sancțiuni specifice pentru minorii care comit
fapte penale, scopul acestora fiind acela de a asigura educarea sau reeducarea minorilor
infractori, lăsând în planul secund rolul sancționator al legii penale. În categoria acestor
măsuri specifice se înscriu măsurile educative care urmăresc formarea, în conștiința minorilor,
a respectului pentru valorile sociale dar și dobândirea unei pregătiri corespunzătoare pentru o
bună integrare în viața socială a minorului. Măsurile educative sunt neprivative de libertate
(stagiul de formare civică, supravegherea, consemnarea la sfârșit de săptămână, asistarea
zilnică) și privative de libertate (internarea într-un centru educativ, internarea într-un centru de
detenție)
Obiectivele principale:
1. Identificarea condițiilor în care intervine răspunderea penală a
minorilor;
2. Înțelegerea condițiilor măsurilor educative;
3. Înțelegerea obligațiilor impuse fiecărei măsuri educative;
4. Diferențierea măsurilor privative de libertate de cele neprivative de
libertate;
b) atunci când pedeapsa prevăzută de lege pentru infracțiunea săvârșită este închisoarea de
7 ani sau mai mare ori detențiunea pe viață. Masurile educative pot fi: neprivative de
libertate sau privative de libertate.
4. ASISTAREA ZILNICĂ
Art. 120 c.p.-constă obligaţia minorului de a respecta un program stabilit de serviciul de
probaţiune, care conţine orarul şi condiţiile de desfăşurare a activităţilor, precum şi interdicţiile
impuse minorului.
Se ia pe o durată cuprinsă între 3 şi 6 luni, iar supravegherea se face sub coordonarea
serviciului de probaţiune.
Pe durata executării măsurilor educative neprivative de libertate, instanţa poate impune
minorului una sau mai multe dintre următoarele obligaţii:
• a) să urmeze un curs de pregătire şcolară sau formare profesională;
• c) să nu se afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte
adunări publice, stabilite de instanţă;
Impunerea obligațiilor este facultativă. Nu pot fi impune toate obligațiile, instanța va alege
în funcție de infracțiunea săvârșită, persoana minorului. Supravegherea respectării lor se face
de către Serviciul de Probațiune.
MĂSURILE EDUCATIVE PRIVATIVE DE LIBERTATE
1.Existența personalității juridice-a dobândit personalitate juridică în condițiile legii civile -PJ
aflată în proces de lichidare până la încetarea activității (art. 151 c.p.)
Persoane fizice ale căror acțiuni pot atrage răspunderea penală a persoanei juridice-
conducerea PJ, prepus al PJ, persoană aflată sub autoritatea PJ.
Pedeapsa principală-art. 136 c.p. este amenda care reprezintă suma de bani pe care PJ o
va plăti statului. Se stabilește în sistemul zilelor amendă –o zi amendă=între 100 și 5000 lei
care se înmulțește cu numărul zilelor amendă (între 30 zile și 600 zile).
Individualizarea sumei se face după cifra de afaceri, valoarea activului patrimonial, alte
obligații ale PJ
-120-240 zile-amendă-pt infr sancționate cu închisoarea de cel mult 5 ani unciă sau alternativ
cu amenda
-180-300 zile amendă-pt infr închisoarea de cel mult 10 ani
-360-510 zile amendă-pt infr închisoarea mai mare de 20 ani sau detențiunea pe viață