UNITATEA DE INFRACTIUNE A. Unitatea naturala 1.

Infractiunea simpla unitate de obiect; unitate de actiune / inactiune; unitat e de obiect pasiv; o singura forma de vinovatie. 2. Infractiunea continua actiunea / inactiunea ce constituie elementul material al laturii obiective se prelungeste in chip natural, dupa consumare, pana la int erventia unei forte contrare (cunoaste un moment al consumarii si unul al epuiza rii) 3. Infractiunea deviata: a) prin devierea infractiunii (greseala faptuitorului in executarea actiunii) sp re un alt obiect sau alta persoana (aberratio actus); b) prin savarsirea faptei asupra altei persoane ori asupra altui obiect din eroa rea faptuitorului cu privire la persoana sau obiectul vizat (error in persona) B. Unitatea legala (prin vointa legiuitorului) 1. Infractiunea continuata pluralitate de acte de executare; unitate de subiect activ; unitate de hotarare (rezolutie) infractionala si unitate de continut al i nfractiunii (fiecare actiune realizeaza continutul aceleiasi infractiuni) savars ita de catre aceeasi persoana la intervale de timp diferite, in realizarea acele iasi hotarari infractionale a unor actiuni / inactiuni ce prezinta fiecare in pa rte continutul aceleiasi infractiuni; - cauza de agravare a pedepsei 2. Infractiunea complexa (legala) cuprinde in continutul sau ca element constitu tiv sau ca o circumstanta agravanta o actiune / inactiune ce constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de legea penala. a) infractiunea complexa forma tip (propriu-zisa): talharia, ultrajul b) infractiunea complexa ca circumstanta agravanta (calificata) Complexitatea naturala de exemplu, omorul: cuprinde in continutul infractiunii a tat tentativa la aceasta infractiune cat si loviturile 3. Infractiunea progresiva dupa atingerea momentului consumativ corespunzator, f ara interventia faptuitorului, infractiunea isi amplifica progresiv rezultatul, ori se produc urmari noi corespunzator unor infractiuni mai grave (vatamarea cor porala, inclusiv cand e savarsita din culpa) 4. Infractiunea de obicei (de obisnuinta) continutul infractiunii se realizeaza prin repetarea faptei de un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta, indelet nicirea faptuitorului (cersetoria, vagabondajul) PLURALITATEA DE INFRACTIUNI

1. Concursul de infractiuni consta in savarsirea a doua sau mai multe infractiun i de catre aceeasi persoana mai inainte de a fi condamnata definitiv pentru una dintre ele. Conditii: doua sau mai multe infractiuni; unitate de subiect activ; savarsirea i nfractiunii mai inainte de condamnarea definitiva a infractorului pentru una din tre ele; infractiunile savarsite, sau cel putin doua dintre ele, sa poata fi sup use judecatii; - concursul de infractiuni ia nastere prin savarsirea de infractiuni si se stabi leste cu ocazia judecatii. Forme: a) concurs real (material) savarsirea a mai multor infractiuni ca urmare a mai m ultor actiuni / inactiuni a.1. concurs real simplu legatura intre infractiuni e faptuitorul (infracti

unile sunt savarsite de aceeasi persoana); a.2. concurs real calificat (caracterizat sau cu conexitate) exista mai mul te legaturi intre infractiuni (conexitate topografica, cronologica, consencventi onala infractiune savarsita pentru a ascunde savarsirea altei infractiuni etiolo gica infractiunea e savarsita pentru a inlesni savarsirea altei infractiuni) b) concurs ideal (formal) concursul printr-o singura actiune / inactiune ce intr uneste elementele mai multor infractiuni 2. Recidiva consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune. a) Recidiva postcondamnatorie: a.1. recidiva mare postcondamnatorie; a.2. recidiva mica postexecutorie. 3. Pluralitatea intermediara de infractiuni (seamana cu recidiva postcondamnator ie) situatia in care o persoana, dupa ce a fost condamnata definitiv pentru o in fractiune, savarseste o noua infractiune, inainte de inceperea executarii pedeps ei, in timpul executarii pedepsei sau in stare de evadare si nu sunt indeplinite conditiile prevazute pentru recidiva postcondamnatorie ori cu privire la forma de vinovatie a infractiunilor comise ori cu privire la gravitatea acestora. Conditii: a) condamnarea definitiva e la pedeapsa inchisorii de 6 luni sau mai mica ori am enda; b) condamnarea definitiva e pronuntata pentru o infractiune savarsita din culpa; c) pedeapsa prevazuta de lege pentru noua infractiune savarsita e amenda sau inc hisoarea mai mica de un an; d) noua infractiune e savarsita din culpa Neindeplinirea conditiilor prevazute pentru recidiva postcondamnatorie, atat cu privire la primul termen cat si cu privire la al doilea termen, conduce la reali zarea unei pluralitati intermediare. Condamnarea definitiva pentru infractiunea anterioara si noua infractiune comisa au fost denumite termeni ai recidivei. Primul termen al recidivei consta intotdeauna intr-o condamnare definitiva la o pedeapsa privativa de libertate iar cel de-al doilea termen consta in savarsirea din nou a unei infractiuni. Condamnari care nu atrag starea de recidiva: - infractiunile savarsite in timpul minoritatii; - infractiunile savarsite din culpa; - infractiunile amnistiate; - faptele care nu mai sunt prevazute ca infractiuni de legea penala. De asemenea, nu se tine seama de condamnarile pentru care a intervenit reabilita rea, sau in privinta carora s-a implinit termenul de reabilitare. PLURALITATEA DE INFRACTORI Prin pluralitate de infractori e desemnata situatia in care mai multe persoane c oopereaza in vederea comiterii unei infractiuni (cel putin unul dintre participa nti trebuie sa fi savarsit fapta cu vinovatie fie in calitate de autor, instigat or sau complice) A. Pluralitatea naturala (sau necesara) cooperarea mai multor persoane la comite rea faptei e ceruta de insasi natura acesteia (exemplu: bigamia, incestul la car e sunt necesare doua persoane; infractiunile se mai numesc bilaterale alt exempl

u: subminarea puterii de stat, incaiererea infractiuni ce presupun participarea mai multor persoane. B. Pluralitatea constituita mai multe persoane se grupeaza pentru savarsirea de infractiuni; e incriminata ca infractiune de sine statatoare (exemple: complotul , asocierea pentru savarsirea de infractiuni) C. Pluralitatea ocazionala (participatia penala) numarul de persoane care partic ipa la savarsirea faptei e mai mare decat ar fi necesar potrivit naturii faptei; fiecare participant e considerat ca a contribuit cu o parte la savarsirea infra ctiunii si va raspunde penal in functie de contributia adusa la savarsirea infra ctiunii 1. Atitudinea psihica a participantilor: a) participatie proprie (propriu-zisa sau perfecta) toti participantii actioneaz a cu aceeasi forma de vinovatie: intentie sau culpa; autorul actioneaza intotdea una cu intentie; b) participatia improprie (sau imperfecta) participantii nu actioneaza cu aceeas i forma de vinovatie unii din intentie, altii din culpa; unii din intentie si al tii fara vinovatie; autorul actioneaza din culpa sau fara vinovatie. Aceste doua forme de participatie sunt consacrate in codul penal. 2. Contributia participantilor: a) autor (presupune cooperarea si a altor persoane) / coautori (nu presupune coo perarea si a altor persoane) executarea directa si nemijlocita a faptei; b) instigator activitatea de determinare la comiterea unei fapte; c) complice activitatea de inlesnire, de ajutare la savarsirea faptei. (reglementarea e amanuntita in legislatia penala) 3. Importanta contributiei participantilor: a) participatie principala prin contributia participantilor se realizeaza contin utul infractiunii; - e specifica autorilor si coautorilor; b) participatia secundara contributiile participantilor nu se inscriu in realiza rea actiunii sau incatiunii ce reprezinta fapta incriminata; - caracteristica instigatorilor si complicilor Formele principale de participatie sunt considerate: coautoratul fata de instiga re si complicitate; instigarea fata de complicitate. Infractiunile savarsite din culpa sunt susceptibile numai de participatie improp rie. Autorul infractiunii e persoana care savarseste singura, direct si nemijlocit o infractiune pentru care a luat singura hotararea infractionala si nu a fost spri jinita la executarea infractiunii de nici o persoana. Se mai numeste autor materi al pentru ca executa actiunea tipica ce constituie elementul material al infracti unii. Sub raport subiectiv, autorul actioneaza intotdeauna cu intentie in cazul partic ipatiei proprii; in cazul participatiei improprii actioneaza din culpa sau fara vinovatie. Autoratul e forma de participatie penala in care o persoana savarseste prin acte de executare fapta prevazuta de legea penala; presupune cooperarea si a altor p ersoane, la comiterea infractiunii, in calitate de instigatori, de complici. Far a aceasta forma de participatie (autorat) nu exista nici instigatori, nici compl ici. Complice participant la savarsirea infractiunii; e persoana care, cu intentie, i nlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazute de legea pen ala sau care promite, inainte sau in timpul savarsirii faptei ca va tainui bunur

ile provenite din aceasta, sau ca va favoriza pe faptuitor chiar daca, dupa sava rsirea faptei, promisiunea nu este indeplinita. Complice poate fi orice care ind eplineste conditiile generale pentru a fi subiect activ al infractiunii si se sa nctioneaza cu pedeapsa prevazuta de lege pentru autor, insa la stabilirea pedeps ei se tine seama de contributia sa la savarsirea faptei. Complicitate forma a particiatiei penale ce consta in fapta unei persoane care, cu intentie, inlesneste sau ajuta in orice mod la savarsirea unei fapte prevazut e de legea penala. In raport de natura sprijinului acordat de complice complicitatea poate fi: - materiala consta in sprijinul material acordat la savarsirea infractiunii prin procurarea mijloacelor necesare comiterii faptei, acordarea de sume de bani, in laturarea unor obstacole materiale etc; - morala consta in acte de sprijinire pe linia laturii psihice, prin inatarirea hotararii infractorului de a savarsi infractiunea etc; In raport cu timpul in care e dat, poate fi: - anterioara consta in acte de sprijin acordate autorului inainte de savarsirea faptei, care inlesnesc executarea ei; - concomitenta actele de contributie sunt concomitente cu savarsirea infractiuni i. Se mai face distinctie intre complicitatea nemijlocita, complicitate mijlocita ( sprijin acordat prin intermediul altui participant si poate fi complicitate la i nstigare, complicitate la complicitate etc), complicitate prin actiune, complici tate prin inactiune s.a. Instigare actiunea prin care o persoana determina, cu intentie, o alta persoana sa savarseasca o infractiune; este o forma a participatiei penale. Poate fi: - simpla cand s-au folosit fata de instigat mijloace imateriale de convingere (r ugaminti, indemnuri etc.); - calificata cand mijloacele folosite sunt de corupere (promisiuni de daruri sau alte foloase, ca exemple); - directa cand se indica instigatului ce anume infractiune sa savarseasca; - indirecta cand nu se indica in mod direct si explicit ideea savarsirii faptei, ci indirect, provocand la instigat o stare de spirit care face sa nasca in mint ea sa hotararea de a savarsi infractiunea. Se mai face distinctie intre instigarea individualizata, instigarea publica. Bibliografie Drept penal roman, Constantin Mitrache, Ed, Sansa SRL, 1997; Dictionar explicativ si practic de drept penal si procesual penal, colectiv, Ed National, 1997 (scris de diana-kundalini)