DREPT PENAL.

PARTEA GENERALA

A. Definiția și trăsăturile esențiale ale infracțiunii

Def: Infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu vinovăție, nejustificată și
imputabilă persoanei care a săvârșit-o.
Trăsăturile esențiale ale infracțiunii
- Fapta prevăzută de legea penală
- Vinovăția
- caracter nejustificabil
- caracter imputabil
B. Structura infracțiunii
- obiectul infracțiunii – valoare socială care se lezează
- subiectul infracțiunii
- latura obiectivă – acțiunea în sine a infractorului
- latura subiectivă – atitudinea infractorului față de faptă și pedeapsă

1. Obiectul infracțiunii
= valoarea socială lezată
a. Juridic – valoare socială lezată
- General – totalitatea valorilor sociale (integritate, corp, patrimoniu)
- Generic/de grup – grupă de valori sociale de același fel
- Specific – valoarea în sine dată de fiecare infracțiune
b. Material – obiectul, lucrul, persoana care incorporează valoarea socială
- Poate să nu existe

2. Subiecții infracțiunii
a. Subiect activ (infractor)
- Persoană fizică
 Cu discernământ
 Liber de voință
 Libertate de acțiune
 Responsabilitate
 până la 14 ani – prezumție absolută de lipsă de discernământ
  între 14 – 16 ani – prezumție relativă de lipsă de discernământ – trebuie dovedit că există
 între 16 – 18 ani – prezumție relativă de existență a discernământului
- Persoană juridică – statul, instituțiile publice și autoritățile publice NU răspund penal
b. Subiect pasiv (victima) – cel care suportă consecințele infracțiunii
Subiect activ special – condiție cerută de tipul infracțiunii
Subiect pasiv special – condiție – infracțiunea de validare a copilului nou născut

3. Latura obiectivă a infracțiunii

= partea centrală a infracțiunii formată din element material, urmarea socialmente periculoasă și
raport de cauzalitate.
a. Element material = conduita exteriorizată de infractor și care contravine regulilor
prevăzute de legea penală
- Conduita se exteriorizează prin:
 Acțiune/comisiune (comisivă) = săvârșirea a ceea ce legea interzice, se încalcă o
normă prohibitivă (să nu faci și FACI)
 Inacțiune/omisiune (omisivă) = se încalcă o normă onerativă (te obligi să faci și
NU FACI)
b. Urmarea socialmente periculoasă (efect) = schimbarea produsă de realitatea obiectivă
asupra valorilor sociale ocrotite de legea penală
- Poate consta într-un
 Rezultat
 Stare de pericol = nu avem obiect material
- Consecințe deosebit de grave și agravante
c. Raport de cauzalitate = rezultatul dintre cauză și efect
- Simplu – o singură cauză
- Complex – mai multe cauze
Elemente secundare ale laturii obiective: mod, tip, loc, mijloc de săvârșire a infracțiunii
4. Latura subiectivă a infracțiunii
- Atitudinea infractorului față de faptă și pedeapsă
= un element al conținutului infracțiunii
Este formată din:
- Element subiectiv – vinovăția
- Mobilul și scopul infracțiunii
VINOVĂȚIA
= atitudinea psihică a persoanei care cu voință neconstrânsă și cu reprezentarea acțiunii sau
inacțiunii sale și a urmărilor periculoase
Vinovăția este de 3 feluri:
 - Intenția
- Culpa
- Preterintenția

a) Cu intenție
- Intenția directă – prevede rezultatul faptei sale, urmărește și acceptă posibilitatea
producerii lui
 Poate fi:
 Obișnuită
 Spontană (repentină) = tulburare
 Premeditată
- Intenție indirectă – prevede rezultatul faptei sale, nu-l urmărește dar acceptă
posibilitatea producerii lui
b) Culpa
- Cu prevedere – prevede rezultatul faptei, nu-l acceptă, socotește fără temei că el nu se
va produce
- Fără prevedere – nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să îl prevadă
c) Preterintenție (intenția depășită) – pe o intenție se suprapune o culpă rezultând infracțiune
mai gravă
- Intenția de a lovi pe cineva (cade – se lovește și moare)
MOBILUL
= motivul care-l determină pe infractor să săvârșească infracțiunea
SCOPUL
= ce urmărește infractorul să realizeze prin comiterea faptei

C. Formele infracțiunii intenționate în funcție de fazele ei de desfășurare

1. Actele de pregătire:
a. Definiție
= anumite acte, activități de procurare date, informații ori adaptare a mijloacelor sau
instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea infracțiunii ca și de crearea condițiilor favorabile
săvârșirii acesteia
b. Condiții
- Din conținutul activității de pregătire să rezulte neîndoielnic că aceasta este efectuată
pentru săvârșirea infracțiunii
- Actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condițiilor
pentru săvârșirea infracțiunii
- Activitatea de pregătire să nu cuprindă acte ce intră în conținutul elementului material
al laturii obiective.
- Activitatea de pregătire să se efectueze cu intenție.
 c. Feluri
 Materiale – procurarea de instrumente, înlăturarea unor obstacole
 Morale – culegerea de informații
d. Regim juridic
 Sunt neincriminate cu excepția în care actul de pregătire în sine
este o infracțiune.
2. Tentativa
Definiție: constă în executarea intenției de a săvârși infracțiunea dar care a fost întreruptă sau nu
și-a produs efectul
Condiții de existență
a) Să existe intenția făptuitorului de a săvârși o infracțiune determinată
b) Punerea în executare a intenției infracționale
c) Acțiunea infracțională să fie întreruptă sau să nu-și producă efectul
b) Infracțiunile la care nu e posibilă tentativa
Infracțiuni
 Omisive
 Săvârșite din culpă
 De executare promptă
 De pericol
 De rezultat potențial
 Preterintenționate

c) Formele tentativei
- Tentativa întreruptă = punerea în executare a hotărârii de a săvârși infracțiunea,
executare fiind întreruptă
Executarea poate fi întreruptă din cauze independente de voința făptuitorului sau din propria
inițiativă a acestuia
- Tentativa terminată = executarea integrală a activității infracționale fără a se produce
urmarea socialmente periculoasă
Deosebiri
In cazul tentativei terminate făptuitorul din punct de vedere al intenției realizează în
întregime activitatea dar urmare nu se produce, în cazul tentativei întrerupte activitatea
infracțională nu se realizează în întregime ea fiind întrerupta din diverse cauze.
Tentativa absolut improprie este acea tentativă care sub nici o formă nu poate ajunge la o
faptă infracțională.
d) Incriminarea și sancționarea tentativei
Tentativa se pedepsește numai când legea prevede în mode expres aceasta.
Tentativa se sancționează între limitele reduse la jumătate față de infracțiunea consumată
e) Cauzele de nepedepsire a tentativei
- Desistarea = constă în renunțarea făptuitorului de a duce până la capăt executarea.
- Împiedicarea producerii rezultatului = se întâlnește la tentativa terminată și constă în
atitudinea făptuitorului prin care înlătură împiedicarea producerii rezultatului
(ex: după ce otrăvești pe cineva cu intenția de a o ucide, revii asupra hotărârii și împiedici
moartea persoanei.)

D. Infracțiunea fapt consumat. Infracțiunea fapt epuizat.

1. Infracțiunea consumată
= înfăptuirea integrală a conținutului material al infracțiunii
- Infracțiunile de rezultat – se consideră consumate când executarea s-a consumat și s-
a produs rezultatul prevăzut de norma incriminatoare
- Infracțiunea de pericol – e suficient pentru consumarea lor să se realizeze în întregime
activitatea prevăzută de norma penală

2. Infracțiunea epuizată
La infracțiunile la care după consumarea faptei apar urmări noi fie prin amplificarea rezultatului
fie prin continuarea activității infracționale.
În cazul infracțiunilor continue, continuate, de obicei la cere se întâlnesc 2 momente:
- Se consumă la un moment
- Se epuizează la un moment

E. Pluralitatea de infractori. Participația

Aceiași infracțiune este săvârșită de două sau mai multe persoana
Se caracterizează prin pericol social sporit
Formele pluralității de infractori:
a. Naturală – determinată de însăși natura faptei care nu poate fi săvârșită decât prin
contribuția a două sau mai multe persoane
b. Constituită – constă în simplul fapt incriminat prin lege de a alcătui o grupare de
persoane în vederea unor scopuri ilicite
 c. Pluralitatea ocazională = atunci când fapta prevăzută de legea penală deși putea fi
săvârșită de o singură persoană a fost totuși realizată prin cooperarea mai multor persoane
Coautoratul
Coautorii = persoanele care săvârșesc nemijlocit aceeași faptă prevăzută de legea penală. La
săvârșirea unei fapte penale și-au adus contribuția mai multe persoane
- Presupune în mod obligatoriu existența legăturii subiective la realizarea efectivă a
acțiunii incriminate
Condițiile coautoratului
a. Săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
b. Săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală să se realizeze de două sau mai multe
persoane în cooperare
c. Acțiunea trebuie comisă împreună sau în comun
Instigarea
Instigatorul = persoana care cu intenție determină pe o altă persoană să săvârșească o faptă
prevăzută de legea penală.
Subiecții instigării:
- Instigatorul – desfășoară activitatea de instigare
o Îndeamnă pe altul să săvârșească o faptă sugerându-i ideea săvârșirii
- Instigatul – față de care se efectuează activitatea de instigare
o Persoană asupra căruia se exercită instigarea
Condițiile instigării:
- Este necesară prezența a cel puțin doi subiecți
- Să se do efectuat o acțiune de determinare de către o persoană față de altă persoană
- Activitatea de determinare să se fi efectuat cu intenție
- Instigatul să înceapă săvârșirea faptei la care a fost instigat
Complicitatea
Complicele = persoana care cu intenție înlesnește și ajută în orice mod la săvârșirea unei fapte
prevăzute de legea penală
= persoana care promite, înainte sau în timpul săvârșirii faptei că va tăinui bunurile
provenite din aceasta sau că va favoriza făptuitorul chiar dacă după săvârșirea faptei promisiunea
nu este îndeplinită
Condițiile complicității:
- Comiterea de către autor a unei fapte prevăzute de legea penală
- Complicele să acționeze cu intenție directă sau indirectă în ceea ce privește ajutorul
pe care îl dă autorului în comiterea prevăzute de legea penală
Formele complicității:
 În funcție de natura ajutorului
a. Morală – constă în contribuția la întărirea sau menținerea hotărârii infracționale a
autorului care era deja luată
b. Materială
După momentul în care se acordă ajutorul
c. Anterioară
d. Concomitentă
e. posterioară
după modul direct sau indirect
f. nemijlocită
g. mediată
în funcție de forma pe care o îmbracă ajutorul
h. prin acțiune
i. prin inacțiune

F. Pluralitatea de infracțiuni
= aceeași persoană săvârșește două sau mai multe infracțiuni în același timp sau la anumite intervale de
timp.
Formele pluralității:
a. Concursul de infracțiuni
b. Recidiva
c. Pluralitatea intermediară (combinație între concurs și recidivă)
1. Concursul de infracțiuni. Noțiune. Forme. Sancțiuni
Concursul real de infracțiuni = când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași
persoană prin acțiuni sau inacțiuni distincte înainte de a fi condamnată definitiv pentru vreuna
dintre ele sau atunci când una din infracțiuni a fost comisă pentru săvârșirea sau ascunderea altei
infracțiuni
Concursul formal de infracțiuni = când o acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană din cauza
împrejurărilor în care a avut loc si a urmărilor pe care le-a produs realizează conținutul mai
multor infracțiuni
Formele concursului de infracțiuni:
a. Real (material) – când două sau mai multe infracțiuni au fost săvârșite de aceeași
persoană prin acțiuni sau inacțiuni distincte înainte de a di condamnată definitiv pentru
vreuna dintre ele
b. Ideal (formal) – când o acțiune sau inacțiune săvârșită de o persoană datorită
împrejurărilor în care a avut loc si a urmărilor pe care le-a produs întrunește elementele
mai multor infracțiuni
Sancționarea concursului de infracțiuni:
 a. Sistemul cumulului aritmetic – stabilirea pedepselor pentru fiecare infracțiune
concurentă, după care pedepsele se adună, se totalizează fiind executată pedeapsa
rezultată din adunarea lor.
b. Sistemul absorbției – aplicarea pedepsei pentru infracțiunea cea mai gravă care va absorbi
pedepsele stabilite pentru celelalte infracțiuni mai ușoare
c. Sistemul cumulului juridic – presupune aplicarea pedepsei celei mai grave la care se
poate adăuga un spor.
2. Recidiva. Sancționarea recidivei
= o formă a pluralității de infracțiuni care constă în faptul că săvârșirea uneia sau mai multor
infracțiuni are loc după ce făptuitorul a fost condamnat definitiv pentru o altă infracțiune
Condiții de existență a recidivei
- Existența unei condamnări definitive la pedeapsa închisorii
- Săvârșirea unei noi infracțiuni cu intenție sau cu intenție depășită
- Condamnarea anterioară cât și condamnarea noua infracțiune săvârșită să privească
același făptuitor
Formele recidivei
- Post condamnatorie – când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare
la pedeapsa închisorii mai mare de un an cel condamnat săvârșește din nou o
infracțiune cu intenție înainte de începerea executării pedepsei
- Post executorie – săvârșirea din nou a unei infracțiuni are loc după ce infractorul a
executat în întregime pedeapsa anterioară
Sancționarea recidivei:
a. Dacă înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată toată sau considerată ca executată
se săvârșește noua infracțiune în stare de recidivă, pedeapsa stabilită pentru aceasta se
adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată ori la restul rămas neexecutat din aceasta
b. Când înainte ca pedeapsa anterioară să fi fost executată toată sunt săvârșite mai multe
infracțiuni concurente, dintre care cel puțin una se află în stare de recidivă, pedepsele
stabilite se contopesc, iar pedeapsa rezultată se adaugă la pedeapsa anterioară neexecutată
sau la restul rămas neexecutat din aceasta
c. Dacă prin însumarea pedepselor în condițiile punctului a și b s-ar depăși cu mai mult de
10 ani maximul general al pedepsei închisorii iar la cel puțin una din infracțiunile
săvârșite pedeapsa prevăzută de lege este închisoarea de 20 de ani sau mai mare se poate
aplica detențiunea pe viață
d. Când pedeapsa anterioară sau pedepsele stabilite pentru infracțiunea săvârșită în stare de
recidivă este detențiunea pe viață se va executa detențiunea pe viață.

3. Pluralitatea intermediară
Există când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare și până la data la care
pedeapsa este executată sau considerată ca executată, condamnatul săvârșește din nou o
infracțiune și nu sunt întrunite condițiile cerute de lege pentru starea de recidivă.
În caz de pluralitate intermediară, pedeapsa pentru noua infracțiune și pedeapsa anterioară se
contopesc conform concursului de infracțiuni.

G. Unitatea de infracțiune
Def:
Unitatea de infracțiune = stabilirea participării unui făptuitor la săvârșirea unei singure
infracțiuni
= activitatea infracțională formată dintr-o singură acțiune sau
inacțiune săvârșită de o persoană
Formele unității infracționale:
a. Naturală (o singură faptă săvârșită printr-o singură acțiune sau inacțiune)
- Unicitatea faptei săvârșite determinate de unicitatea acțiunii sau inacțiunii, de
unicitatea rezultatului și de unicitatea formei de vinovăție cu care este săvârșită
infracțiunea
b. Legală –
- Unicitatea nu este dată de modul în care se săvârșește fapta ci de voința legiuitorului
care reunește în conținutul unei singure infracțiuni două sau mai multe acțiuni sau
inacțiuni ce ar putea realiza fiecare în parte conținutul unor infracțiuni distincte
o Ex: tâlhăria – furt + agresiune fizică (vătămare corporală)
4. Formele unicității naturale de infracțiune
a. Simplă – o singură acțiune sau inacțiune, printr-un singur rezultat, printr-o singură formă
de vinovăție.
- Ex: omor
b. Continuă – acțiunea, inacțiunea și urmarea infracțională se prelungește în timp până când
intervine o împrejurare care le întrerupe, moment în care se și epuizează.
Ex: lipsirea de libertate în mod ilegal, furtul de energie electrică, port fără
drept de uniformă sau semne.
- Permanente – desfășurarea activităților infracționale fără întrerupere
- Succesive – desfășurarea activității infracționale este susceptibilă de întrerupere
Ex: port fără drept de uniformă a unei autorități poate fi întreruptă noapte
și reluată dimineața
c. Derivată – infracțiunea este săvârșită prin devierea acțiunii de la obiectul propus sau
împotriva persoanelor cărora era îndreptată datorită greșelii făptuitorului
Ex: făptuitorul vrea să împuște o persoană și din greșeală împușcă altă
persoană.
5. Infracțiunea continuată
= o persoană săvârșește la diferite intervale de timp dar în realizarea aceleiași rezoluții și
împotriva aceluiași subiect pasiv, acțiuni sau inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul
aceleiași infracțiuni
 Ex: delapidarea de către gestionar a unei sume mari de bani prin sustrageri repetate de
sume mai mici.
Condițiile infracțiunii continuate:
- Săvârșirea mai multor acțiuni sau inacțiuni la diferite intervale de timp, acțiuni sau
inacțiuni care prezintă fiecare în parte conținutul aceleiași infracțiuni
- Unitatea de subiect activ – toate acțiunile să fie comise de aceeași persoană
Stabilirea datei când se consideră săvârșită infracțiunea continuată:
- Momentul consumării = coincide cu cel al săvârșirii celui de-al doilea act delictuos
indiferent dacă este consumat sau în fază de tentativă
- Momentul epuizării -= data săvârșirii ultimei activități infracționale
Infracțiuni care nu pot fi săvârșite în formă continuată:
- Infracțiunile din culpă
- Infracțiunile de obicei
- Infracțiunile intenționate
 6. Infracțiunea complexă
= infracțiunea ce cuprinde în conținutul său ca element constitutiv sau ca o circumstanță
agravantă o acțiune sau o inacțiune care constituie prin ea însăși o faptă prevăzută de legea
penală.
Ex: tâlhărie
Formele infracțiunii complexe
a. Infracțiunea complexă tip : în conținutul ei intră ca element o acțiune sau inacțiune ce
reprezintă conținutul unei alte infracțiuni:
Ex: tâlhărie – reunește două infracțiuni distincte (furt + loviri și alte violențe)
b. Infracțiunea complexă calificată – cuprinde în conținutul său ca pe un element
circumstanțial agravant o acțiune sau inacțiune ce reprezintă conținutul altei infracțiuni
Ex: furt calificat prin efracție, violul urmat de moartea victimei
7. Infracțiunea progresivă
= acea infracțiune a cărei latură obiectivă, după ce a atins momentul consumării corespunzător
unei anumite infracțiuni, fără intervenția făptuitorului, fie prin agravarea urmării produse, fie
prin producerea de noi urmări vătămătoare corespunzătoare unei infracțiuni mai grave
Ex: vătămare corporală
Lovituri cauzatoare de moarte
Fapta simplă loviri sau alte violențe a produs urmări care s-au amplificat în timp

H. Cauzele justificative
- Legitima apărare
- Starea de necesitate
- Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații
- Consimțământul persoanei vătămate

I. Cauzele de neimputabilitate
Cauzele de neimputabilitate = împrejurări care înlătură vinovăția și face ca fapta să nu fie
imputată
- Constrângerea fizică
- Constrângerea morală
- Excesul neimputabil
- Minoritatea făptuitorului
- Iresponsabilitatea
- Intoxicația
 - Eroarea
- Cazul fortuit
J. PEDEPSELE
a. Principale:
- Detențiunea pe viață
- Închisoarea
- Amenda

b. Complementare
- Interzicerea exercitării unor drepturi pe o perioadă de la 1 la 5 ani, a unuia sau mai
multora dintre următoarele drepturi
- Retrogradarea militară
- Publicarea hotărârii definitive de condamnare

c. Accesorii: - Constă în interzicerea exercitării drepturilor a căror exercitare a

fost interzisă de instanță ca pedeapsă complementară

Pedepse aplicabile persoanelor juridice

a. Pedeapsa amenzii – se aplică pe baza sistemului zilelor amendă

 Suma corespunzătoare unei zile este cuprinsă între 100-5000 lei
 Numărul zilelor între 30 - 600

b. Pedepse complementare
- Dizolvarea persoanei juridice
- Suspendarea activității persoanei juridice sau a uneia dintre activitățile persoanei
juridice în legătură cu care s-a săvârșit infracțiunea pe o durată de la 3 luni la 3ani
- Închiderea unor puncte de lucru ale persoanei juridice pe o durată de la 3 luni la 3 ani
- Interzicerea de a participa procedurile de achiziții publice pe o durată de la 1 la 3 ani
- Plasarea sub supraveghere judiciară
- Afișarea sau difuzarea hotărârii de condamnare.

K. Minoritatea
- Minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu raspunde penal.
- Minorul care are varsta intre 14 si 16 ani raspunde penal numai daca se dovedeste ca
a savarsit fapta cu discernamant.
- Minorul care a implinit varsta de 16 ani raspunde penal potrivit legii.
Fata de minorul care, la data savarsirii infractiunii, avea varsta cuprinsa intre 14 si 18 ani se
ia o masura educativa
Măsuri educative neprivative de libertate
 - Stagiul de formare civică - Măsura educativă a stagiului de formare civică constă în
obligația minorului de a participa la un program cu o durată de cel mult 4 luni, pentru a-l
ajuta să înțeleagă consecințele legale și sociale la care se expune în cazul săvârșirii de
infracțiuni și pentru a-l responsabiliza cu privire la comportamentul său viitor
- Supravegherea - Măsura educativă a supravegherii constă în controlarea și îndrumarea
minorului în cadrul programului său zilnic, pe o durată cuprinsă între două și 6 luni, sub
coordonarea serviciului de probațiune, pentru a asigura participarea la cursuri școlare sau
de formare profesională și prevenirea desfășurării unor activități sau intrarea în legătură
cu anumite persoane care ar putea afecta procesul de îndreptare a acestuia
- Consemnarea la sfârșit de săptămână - Măsura educativă a consemnării la sfârșit de
săptămână constă în obligația minorului de a nu părăsi locuința în zilele de sâmbătă și
duminică, pe o durată cuprinsă între 4 și 12 săptămâni, afară de cazul în care, în această
perioadă, are obligația de a participa la anumite programe ori de a desfășura anumite
activități impuse de instanță
- Asistarea zilnică - Măsura educativă a asistării zilnice constă în obligația minorului de a
respecta un program stabilit de serviciul de probațiune, care conține orarul și condițiile de
desfășurare a activităților, precum și interdicțiile impuse minorului.
o Măsura educativă a asistării zilnice se ia pe o durată cuprinsă între 3 și 6 luni, iar
supravegherea se face sub coordonarea serviciului de probațiune

Măsuri privative de libertate

- Internarea într-un centru educativ - pe o durată de la 1 la 3 ani
- Internarea într-un centru de detenție - pe o durată de la 2 la 5 ani sau în mod
excepțional de la 5 la 15 ani.

L. Măsurile de siguranță
= sancțiuni de drept penal, preventive, prevăzute de lege care se iau de instanța de judecată față
de persoanele care au săvârșit fapte prevăzute de legea penală pentru a înlătura o stare de pericol
generatoare de noi fapte prevăzute de legea penală

- Obligarea la tratament medical – dacă făptuitorul din cauza unei boli, inclusiv cea
provocată de consumul cronic de alcool sau de alte substanțe psihoactive, prezintă pericol
 pentru societate, poate fi obligat să urmeze un tratament medical până la însănătoșire sau
până la obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol
- Internarea medicală – când făptuitorul Când făptuitorul este bolnav psihic, consumator
cronic de substanțe psihoactive sau suferă de o boală infectocontagioasă și prezintă
pericol pentru societate, se poate lua măsura internării într-o unitate sanitară de
specialitate, până la însănătoșire sau până la obținerea unei ameliorări care să înlăture
starea de pericol
- Interzicerea ocupării unei funcții sau a exercitării profesiei - Când făptuitorul a
săvârșit fapta datorită incapacității, nepregătirii sau altor cauze care îl fac inapt pentru
ocuparea unei anumite funcții, pentru exercitarea unei profesii sau meserii ori pentru
desfășurarea unei alte activități, se poate lua măsura interzicerii exercitării dreptului de a
ocupa acea funcție ori de a exercita acea profesie, meserie sau activitate
- Confiscarea specială

Sunt supuse confiscării speciale:

a) unurile produse prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală;

b) bunurile care au fost folosite, în orice mod, sau destinate a fi folosite la săvârșirea unei
fapte prevăzute de legea penală, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă, aparținând altei
persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
c) bunurile folosite, imediat după săvârșirea faptei, pentru a asigura scăparea făptuitorului
sau păstrarea folosului ori a produsului obținut, dacă sunt ale făptuitorului sau dacă,
aparținând altei persoane, aceasta a cunoscut scopul folosirii lor;
d) bunurile care au fost date pentru a determina săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală sau pentru a răsplăti pe făptuitor;
e) bunurile dobândite prin săvârșirea faptei prevăzute de legea penală, dacă nu sunt restituite
persoanei vătămate și în măsura în care nu servesc la despăgubirea acesteia;
f) bunurile a căror deținere este interzisă de legea penală.

M. Individualizarea pedepselor

Individualizarea pedepsei este acea operatiune juridica prin intermediul careia legiuitorul,
instanta de judecata sau organele de executare stabilesc pedeapsa ce trebuie aplicata pentru
infractiuni in general sau pedeapsa ce trebuie aplicata unui anumit faptuitor sau modul de
executare in concret al unei sanctiuni aplicate de instanta. Individualizarea pedepsei este de mai
multe feluri:

a) Individualizarea legala, este aceea individualizare pe care o face legiuitorul la momentul la

care include o anumita fapta ca si infractiune intr-un anumit act normativ

b) Individualizare judiciara sau judecatoareasca, este acea individualizare pe care o realizeaza

judecatorul atunci cand aplica o pedeapsa unei persoane care a savarsit o infractiune

c) Individualizare administrativa, respectiv cea pe care o fac organele de executare la locul de

executare.

Individualizarea pedepselor de catre instantele de judecata se realizeaza avand in vedere

anumite stari, circumstante si imprejurari concrete raportate la fapta savarsita de catre cel trimis
in judecata.

La stabilirea si aplicarea pedepselor se tine seama de dispozitiile partii generale ale codului
penal,de limitele de pedeapsa prevazute in partea speciala,de gradul de pericol social al faptei
savarsite, de persoana infractorului si de imprejurarile care atenueaza sau agraveaza raspunderea
penala

Circumstantele atenuante sunt de doua feluri:

- circumstante atenuante legale

o depășirea limitei legitimei apărări
o depășirea limitei stării de necessitate
o savarsirea faptei sub o puternica tulburare sau emotie determinata de o provocare
din partea persoanei vatamate produsa prin violenta printr-o atingere grava a
demnitatii persoanei sau printr-o alta actiune grava
- circumstante atenuante judiciare
o conduita buna a infractorului inainte de savarsirea infractiunii; acest lucru poate
rezulta inclusiv din lipsa antecedentelor penale
o staruinta depusa de infractor pentru a inlatura rezultatul infractiunii sau pentru a
repara paguba pricinuita
 o atitudinea infractorului dupa savarsirea infractiunii,
o rezultand din prezenta acestuia in fata autoritatii, comportarea sincera in cursul
procesului penal, inlesnirea descoperirii ori arestarii celorlalti participanti

Circumstantele agravante sunt de doua feluri

- circumstanțe agravante legale

o săvârșirea faptei de 3 sau mai multe persoane împreună
o săvârșirea faptei prin acte de cruzime, prin violențe asupra membrilor de familie
ori prin metode sau mijloace care prezintă pericol public
o săvârşirea infracţiunii de către un major împreună cu un minor
o săvârşirea faptei pe temei de rasă, naţionalitate, etnie, limbă, religie, gen, orientare
sexuală, opinie, apartenenţă politică, convingeri, origine socială, vârstă, boală
cronică necontagioasă sau infecţie HIV SIDA
o săvârşirea infracţiunii din motive josnice
o săvârşirea infracţiunii în stare de beţie, anume provocată în vederea comiterii
faptei
o săvârşirea infracţiunii de către o persoană care a profitat de o situaţie prilejuită de
o calamitate.
- circumstanțe agravante judiciare: sunt constatate de instanţa judecătorească, care are
facultatea să aprecieze că unele împrejurări anterioare, concomitente ori subsecvente
săvârşirii infracţiunii, imprimă faptei un caracter grav

N. Suspendarea executarii pedepsi sub supraveghere

Instanta de judecata poate dispune suspendarea executarii pedepsei sub supraveghere daca
sunt indeplinite urmatoarele conditii:
- pedeapsa aplicata de instanta de judecata sa fie inchisoarea de cel mult 4 ani
- infractorul sa nu mai fi fost anterior condamnat la pedeapsa inchisorii mai mare de un
an cu exceptia situatiilor in care fapta a fost dezincriminata sau armistiata sau a fost
savarsita in timpul minoritatii sau a fost savarsita din culpa.
- se apreciază, ţinând cont de persoana condamnatului, de comportamentul său după
săvârşirea faptei, că pronunţarea condamnării constituie un avertisment pentru acesta şi
că nu va mai săvârşi noi infracţiuni, chiar dacă nu execută pedeapsa aplicată
 Termenul de incercare in cazul suspendarii executarii pedepsei sub supraveghere este
compus din cuantumul pedepsei inchisorii aplicate de catre instanta de judecata la care se adauga
un interval de timp stabilit de instanta intre 2 si 5 ani.
Pe durata termenului de incercare , cel condamnat trebuie sa se supuna urmatoarelor masuri
de supraveghere:
- sa se prezinte la datele fixate la judecatorul insarcinat cu supravegherea lui sau la serviciul
de protectie a victimelor si reintegrare sociala a infractorilor
- sa anunte in prealabil orice schimbare de domiciliu, resedinta precum si orice deplasare care
depaseste 8 zile si de asemenea data la care se intoarce
- sa comunice si sa justifice schimbarea locului de munca - sa comunice informatii de natura
a fi verificate mijloacele lui de existenta
De asemenea instanta de judecata poate impune condamnatului si respectarea uneia din
obligatii:
- sa desfasoare o activitate sau sa urmeze un curs de calificare
- sa nu schimbe domiciliul sau resedinta si sa nu depaseasca limita teritoriala stabilita de
instanta de judecata
- sa nu frecventeze anumite locuri anume stabilite
- sa nu intre in legatura cu anumite persoane - sa nu conduca nci un vehicul sau anumite
vehicule
- sa se supuna masurilor de control, ingrijire, in special in scopul dezintoxicarii
Daca cel condamnat cu suspendarea executarii pedepsei nu savarseste in termenul de
incercare o noua infractiune si nici nu s-a pronuntat revocarea suspendarii atunci el este
reabilitate de drept.
O. Liberarea condiționată

Persoana condamnată poate fi liberată condiționat înainte de executarea în întregime a

pedepsei privative de libertate, dacă îndeplinește unele condiții condiții

Liberarea condiționată în cazul detențiunii pe viață poate fi dispusă, dacă:

a) cel condamnat a executat efectiv 20 de ani de detențiune;
b) cel condamnat a avut o bună conduită pe toată durata executării pedepsei;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească;
 d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în
societate.

Condițiile liberării condiționate în cazul pedepsei închisorii

a) cel condamnat a executat cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii
care nu depășește 10 ani, sau cel puțin trei pătrimi din durata pedepsei, dar nu mai mult
de 20 de ani, în cazul închisorii mai mari de 10 ani;
b) cel condamnat se află în executarea pedepsei în regim semideschis sau deschis;
c) cel condamnat a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin hotărârea de
condamnare, afară de cazul când dovedește că nu a avut nicio posibilitate să le
îndeplinească;
d) instanța are convingerea că persoana condamnată s-a îndreptat și se poate reintegra în
societate.
(2) În cazul condamnatului care a împlinit vârsta de 60 de ani, se poate dispune liberarea
condiționată, după executarea efectivă a jumătate din durata pedepsei, în cazul închisorii
ce nu depășește 10 ani, sau a cel puțin două treimi din durata pedepsei, în cazul închisorii
mai mari de 10 ani, dacă sunt îndeplinite condițiile prevăzute în alin. (1) lit. b) -d).
(3) În calculul fracțiunilor de pedeapsă prevăzute în alin. (1) se ține seama de partea din
durata pedepsei ce poate fi considerată, potrivit legii, ca executată pe baza muncii
prestate. În acest caz, liberarea condiționată nu poate fi dispusă înainte de executarea
efectivă a cel puțin jumătate din durata pedepsei închisorii, când aceasta nu depășește 10
ani, și a cel puțin două treimi, când pedeapsa este mai mare de 10 ani.

P. Cauzele care înlătură răspunderea penală și cauze care înlătură sau modifică
consecințele condamnării
1. Cauze care înlătură răspunderea penală

Amnistia

Amnistia înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită. Dacă intervine după
condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale
condamnării. Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie.

Prescripția

= o cauză cere înlătură obligația infractorului de a suporta consecințele comiterii infracțiunii,

după ce a trecut un interval de timp prevăzut de lege
 - Se stinge în acest fel reportul juridic penal născut din săvârșirea acelei infracțiuni și este
scos de sub incidența legii penale

Excepții:

- Nu pot fi prescrise infracțiunile de genocid și infracțiunile intenționate urmate de moartea

victimei

Termenele prescripției

- 15 ani pentru pedepsele: detențiunea pe viață și închisoarea mai mare de 20 ani

- 10 ani pentru pedepse cu închisoarea între 10 și 20 ani
- 8 ani pentru pedepse cu închisoarea între 5 și 10
- 5 ani pentru pedepse cu închisoarea între 1 și 5 ani
- 3 ani pentru pedepse < 1 sau amenda

Lipsa plângerii prealabile

Retragerea plângerii prealabile

Împăcarea

Împăcarea poate interveni în cazul în care punerea în mișcare a acțiunii penale s-a făcut din
oficiu, dacă legea o prevede în mod expres.

2. Cauze care înlătură sau modifică executarea pedepsei

Grațierea

= un act de clemență a puterii de stat față de condamnați

Este un act al Președintelui României atunci când este individuală și al Parlamentului României
atunci când este colectivă

Prescripția executării pedepsei

- Înlătură executarea pedepsei principale

- Împlinirea termenului are ca efect înlăturarea executării pedepsei principale
Termene de prescripție

- 20 ani – pentru pedeapsa detențiunii pe viață sau închisoarea mai mare de 15 ani
- 5 ani plus durata pedepsei dar nu mai mult de 15 ani – în cazul celorlalte pedepse cu
închisoarea
- 3 ani – pentru pedeapsa amenzii