Materie Penal

Acest material nu este un
substitut al notelor de curs!
© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

Trăsăturile esențiale ale
infracțiunii și cauzele justificative
Seminar
Sinteză/recapitulare

Infracțiunea – definiție
D1: infracțiunea reprezintă un act de conduită exterioară al omului, care din cauza vătămări sociale
este supus sancțiunii penale.
D2: infracțiunea ca instituție fundamentală cuprinde un sistem de norme juridice penale ce consacră,
în general, condițiile de existență și trăsăturile caracteristice comune infracțiunilor.
D3: infracțiunea este fapta prevăzută de legea penală, săvârșită cu vinovăție, nejustificată și
imputabilă persoane care a săvârșit-o. (art. 15 Cod penal).
Obs: Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale

Infracțiunea – trăsăturile esențiale
T1: fapta să fie prevăzută de legea penală (tipicitatea).
T2: fapta să fie săvârșită cu vinovăție.
T3: fapta să fie nejustificată (antijuridicitatea).
T4: fapta să fie imputabilă celui care a săvârșit-o (imputabilitatea).
Obs: Codul penal actual nu mai prevede pericolul social ca trăsătură esențială a infracțiunii!
Este necesară îndeplinirea cumulativă a trăsăturilor – absența oricăreia dintre ele înlăturând
caracterul penal al faptei!
T2=T4
T1: tipicitatea
- Presupune identitatea dintre fapta săvârșită și elementele stabilite de legiuitor în norma de
incriminare (acțiune, urmare, calitatea subiectului activ/pasiv, vinovăția etc.);
- Implică 3 condiții:
- Să existe o faptă concretă (acțiune sau inacțiune);
- Să existe un model de incriminare;
- Trăsăturile faptei concrete să coincidă cu cele ale modelului legal de incriminare.
- Este primul element care trebuie verificat la evaluarea unei fapte ca fiind sau nu infracțiune
Obs: Nu orice faptă tipică este infracțiune, în timp ce orice infracțiune este o faptă tipică

T2: vinovăția
- Fapta constituie infracțiune numai dacă a fost săvârșită cu forma de vinovăție cerută de legea
penală.
- Presupune existența a 2 factori:

- Conștiința = factorul intelectiv
- Voința = factorul volitiv
- Formele/modalitățile vinovăției:
- Intenție:
- Directă
- Indirectă
- Culpa:
- Cu prevedere,
- Fără prevedere.
- Praeterintenția = intenția depășită
Intenția
- Forma fundamentală, generală și originară a vinovăției
- Reprezintă regula sub care se înfățișează vinovăția deoarece majoritatea infracțiunilor se comit, de
regulă, cu intenție.
- Intenția directă
- Infractorul (făptuitorul) prevede rezultatul faptei sale și urmărește producerea lui prin săvârșirea acelei fapte
- Nu contează dacă producerea rezultatului este certă sau probabilă, ceea ce contează este ca rezultatul să fie urmărit
de infractor
Obs: există infracțiuni care nu pot apărea decât sub forma intenției directe (ex. delapidarea)
- Intenția indirectă
- Infractorul (făptuitorul) prevede cel puțin o urmare pe care o dorește și deși nu urmărește acceptă posibilitatea
survenirii acesteia.
Obs: dacă producerea urmării pe care autorul o acceptă este inevitabilă, intenția este directă
Dacă aprecierea autorului că fapta nu se va produce nu se bazează pe temeiuri obiective sau rezonabile, ci pe hazard,
atunci se va reține intenția indirectă și nu culpa cu prevedere
- !!! Există și alte forme/modalități ale intenției © 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)
Culpa
- Culpa cu prevedere (ușurință)
- Făptuitorul prevede rezultatul faptei sale, dar nu-l acceptă, socotind fără temei că acesta nu se va produce
Obs: nu există dorința de a produce urmările faptei sale și nici acceptarea eventualității survenirii lor
- Culpa fără prevedere (neglijența, greșeala)

- Autorul faptei nu prevede rezultatul faptei sale, deși trebuia și putea să-l prevadă
Obs: dacă nicio persoană nu putea să prevadă rezultatul, atunci se va reține cazul fortuit, dar dacă autorul faptei (fără
pregătire de specialitate) nu a prevăzut rezultatul faptei și nici nu putea față de pregătirea sa, dar o altă persoană (de
specialitate) putea să-l prevadă atunci atunci nu se va reține culpa cu fără prevedere și nici cazul fortuit.
- !!! Există și alte forme/modalități ale culpei

Praeterintenția
- O formă specială a vinovăției ce rezultă din unirea intenției cu culpa
- Praeterintenția
- Atunci când fapta constând într-o acțiune sau inacțiune intenționată produce un rezultat mai grav care se datorează
culpei făptuitorului
Obs: rezultatul mai grav trebuie doar prevăzut, nu acceptat. Dacă producerea rezultatului este acceptată se va reține
intenția indirectă
- Structura intenției depășite:

- Intenție (directă/indirectă) în raport cu rezultatul urmărit/acceptat și
- Culpă (cu/fără prevedere) în raport de rezultatul mai grav produs

T3: antijuridicitatea
- Antijuridicatea exprimă o contradicție între fapta săvârșită și ordinea de drept.
- O faptă este nejustificată (antijuridică) atunci când e contrară ordinii de drept.
- O faptă, deși prevăzută de legea penală, nu constituie infracțiune dacă legea permite săvârșirea ei
(fiind, astfel, justificată)
- Cauzele justificative sunt: legitima apărare, starea de necesitate, exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei
obligații și consimțământul persoanei vătămate.
Obs: dacă este incidentă o cauză justificativă, fapta deși este prevăzută de legea penală (tipică) nu
este infracțiune deoarece pierde caracterul ilicit, săvârșirea sa fiind permisă de lege.

T4: imputabilitatea
- Prin imputabilitate se înțelege capacitatea persoanei de a discerne valoarea etică și socială a actului său, de a
aprecia motivele care o stimulează sau o rețin să comită acest act și de a se determina conform acestei
aprecieri.
- Premisele imputabilității:
- Făptuitorul să fi avut reprezentarea faptelor sale și să poată fi stăpân pe ele;
- Făptuitorul să fi avut posibilitatea să acționeze în conformitate cu cerințele legale
- Făptuitorul să fi avut reprezentarea caracterului ilicit al faptei
- O faptă, deși prevăzută de legea penală, nu constituie infracțiune dacă legea permite săvârșirea ei (fiind,
astfel, justificată):
- Cauzele care înlătură premisele imputabilității poartă denumirea de cauze de neimputabilitate. Cauzele de neimputabilitate
sunt: constrângerea fizică, constrângerea morală, excesul neimputabil, minoritatea, iresponsabilitatea, intoxicația, eroarea,
cazul fortuit.
Obs: făptuitorul trebuie să fie responsabil. Este posibil ca autorul, deși este responsabil să nu fie tras la
răspundere penală deoarece acționează în împrejurări pe care nu le-a cunoscut și de care depinde însuși
caracterul penal al faptei
Cauzele justificative
- Sunt acele situații reglementate de legea penală în prezența cărora o faptă tipică potrivit textului de incriminare
devine permisivă (justificată) și deci nesancționată.
- Sediul materiei: 18-22 C. penal
- Cauzele justificative pot fi:
- Generale – prevăzute de C. penal în partea generală și aplicabile oricărei infracțiuni
- Speciale – prevăzute în partea specială a C. penal sau în legi speciale în cazul unor infracțiuni.
- Condiții de aplicare:
- fapta săvârșită să fie prevăzută de legea penală (să fie infracțiune)
- fapta să fie săvârșită în prezența vreuneia dintre cauzele justificative,
- făptuitorul să cunoască norma permisivă de care urmează să beneficieze
- Efecte:
- Înlătură caracterul antijuridic al faptei
- Nu înlătură vinovăția sub forma imputabilității,
- Acținează/operează in rem,
- Reținerea unei cauze justificative nu permite:
- Aplicarea pedepselor,
- Aplicarea măsurilor educative,
- Aplicarea măsurilor de siguranță,
- Aplicarea sancțiunilor civile © 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)
Cauzele justificative generale
Cj 1: Legitima apărare
Cj 2: Starea de necesitate
Cj 3: Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații
Cj 4: Consimțământul persoanei vătămate

Cj1: legitima apărare
- Ripostă justificată împotriva unui atac nejustificat.
- Varianta tip:
- Este în legitimă apărare persoana care săvârșește fapta pentru a înlătura un atac material, direct, imediat și injust,
care pune în pericol persoana sa, a altuia, drepturile acestora sau un interes general, dacă apărarea este
proporțională cu gravitatea atacului.
- Prezumția de legitimă apărare:

- Acela care comite fapta pentru a respinge pătrunderea unei persoane într-o locuință, încăpere, dependință ori loc
împrejmuit ținând de aceasta, fără drept, prin violență, viclenie, efracție ori alte asemenea modalități nelegale ori în
timpul nopții.
- Pentru a fi în legitimă apărare trebuie îndeplinite:

- Condiții privitoare la atac,
- Condiții privitoare la apărare
Cj1: condiții privitoare la atac
- Să fie material
- Adică un atac realizat prin mijloace fizice, prin acţiuni şi inacţiuni care pun în pericol existenţa fizică a unor valori
sociale.
- Nu poate consta în acte verbale sau scrise ori stări conflictuale anterioare
- Simpla temere sau presupunere cu privire la declanșarea unui atac nu poate justifica riposta.
- Să fie direct
- Adică să constituie în mod nemijlocit o sursă de pericol pentru persoana sau interesul obştesc (interesul general)
împotriva căruia se îndreaptă.
- Atacul nu este direct în cazul în care între agresor şi persoana vătămată se află un obstacol care îl împiedică pe cel
dintâi să pună în pericol viaţa celui de-al doilea.
- Obstacolul trebuie să fie apt de a stopa atacul, pentru a înlătura caracterul direct al acestuia
- Să fie imediat
- Adică să fie pe punctul de a se ivi şi actual (să se fi ivit deja, să fie în curs de desfășurare).
- Un atac este iminent, atunci când există certitudinea dezlănţuirii sale imediate.
Cj1: condiții privitoare la atac (cont.)
- Să fie injust
- Adică să fie lipsit de orice temei legal.
- Atacul trebuie exercitat de o persoană responsabilă, aptă să înțeleagă dacă atacul său este sau nu just.
Obs. Dacă atacul provine de la un iresponsabil, trebuie ca cel ce se apără să nu cunoască starea de iresponsabilitate a
atacatorului. Dacă cel ce se apără cunoaște starea de iresponsabilitate, se va analiza îndeplinirea condițiilor pentru
reținerea stării de necesitate.
Dacă apărarea este realizată de un iresponsabil împotriva unui responsabil se va reține iresponsabilitatea numai dacă
nu se poate reține legitima apărare.
Atacul realizat de un animal nu este injust și nu poate da naștere unei apărări legitime decât dacă animalul a fost
asmuțit de o persoană responsabilă
- Să fie îndreptat împotriva unei persoane, a drepturilor sale ori împotriva unui interes public.

Cj1: condiții privitoare la apărare
- Să fie necesară pentru înlăturarea atacului
- apărarea este necesară atunci când intervine între momentul în care atacul a devenit iminent şi momentul în care el
s-a consumat.
Obs. Apărarea trebuie să se concretizeze într-o faptă prevăzută de legea penală
Nu este necesar ca persoana care exercită apărarea să fie cea împotriva căreia s-a îndreptat atacul injust
Apărarea să fie precedată de atac. Trebuie să intervină între momentul în care atacul a devenit iminent și momentul în
care atacul s-a consumat
Apărarea să fie îndreptată împotriva atacatorului
- Să fie proporțională cu atacul

- Legea nu stabileşte şi nici nu este posibil a se stabili criterii teoretice de apreciere a proporţionalităţii dintre atac şi
apărare
Obs. Încălcarea proporției dintre apărare și atac = exces de apărare
Excesul neimputabil – sub condiția ca excesul să fie datorat tulburării sau temerii cauzate de atac
Dacă depășirea limitelor unei apărări proporționale nu se datorează temerii sau tulburării se poate
reține circumstanța atenuantă a depășirii limitelor legitimei apărări
Cj2: starea de necesitate
- Este în stare de necesitate persoana care săvârșește fapta pentru a salva de la un pericol imediat și
care nu putea fi înlăturat altfel viața, integritatea corporală sau sănătatea sa ori a altei persoane sau
un bun important al său ori al altei persoane sau un interes general, dacă urmările faptei nu sunt
vădit mai grave decât cele care s-ar fi putut produce în cazul în care pericolul nu era înlăturat.
- Pentru a fi în stare de necesitate trebuie îndeplinite:

- Condiții privitoare la pericol,
- Condiții referitoare la salvare

Cj2: condiții privitoare la pericol
- Să fie imediat sau actual

- Adică pe punctul de a produce răul la care este expusă valoarea ocrotită. Este îndeplinită această condiţie
când pericolul este deja actual
- Să ameninţe viaţa, integritatea corporală sau sănătatea unei persoane, un bun important al
acesteia, ori un interes obştesc (interes general).
- Să fie inevitabil
- Adică să nu poată fi înlăturat pe altă cale decât prin săvârşirea faptei; caracterul inevitabil al pericolului
se apreciază în funcţie de împrejurările concrete în care s-a ivit şi în care persoana a fost silită să
acţioneze.
Obs: dacă pericolul a trecut starea de necesitate nu mai poate fi reținută

Cj2: condiții referitoare la salvare
- Să se realizeze prin comiterea unei fapte prevăzute de legea penală
- Poate să fie săvârșită cu intenție/culpă/intenție depășită
- Poate îmbrăca forma tentativei sau a faptului consumat
- Să fie singurul mijloc de înlăturare a pericolului, adică să fie necesară

- Acţiunea este considerată necesară când se efectuează între momentul în care pericolul a devenit
iminent şi până la încetarea acestuia.
- Dacă pericolul putea fi înlăturat şi în alt mod, starea de necesitate nu există.
- Să fie proporțională cu pericolul

- Nu trebuie să producă urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs în absența acțiunii de salvare
- Este necesar ca făptuitorul să fi avut atât reprezentarea urmărilor vădit mai grave, cât și a gravității
pericolului
- Să nu fie săvârşită de către o persoană sau pentru a salva o persoană care avea obligaţia de
a înfrunta pericolul
Cj3: exercitarea unui drept sau îndeplinirea
unei obligații
- Este justificată fapta prevăzută de legea penală constând în exercitarea unui drept recunoscut de
lege sau în îndeplinirea unei obligații impuse de lege, cu respectarea condițiilor și limitelor
prevăzute de aceasta.
- Este de asemenea justificată fapta prevăzută de legea penală constând în îndeplinirea unei obligații
impuse de autoritatea competentă în forma prevăzută de lege, dacă aceasta nu este vădit ilegală.
- clarificări:
- Lege = act normativ (lato sensu) și nu doar în sensul art. 173 C. penal,
- Drept = o prerogativă conferită unei persoane (fizice sau juridice) în baza unui text de lege
- Condiții referitoare la exercitarea unui drept:

- Are loc exercitarea unui drept pretins de lege,
- Prin exercitarea dreptului se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală
- Exercitarea dreptului se face în limitele permise de lege

unei obligații (cont.)
- Premisă pentru îndeplinirea unei obligații impuse de lege rezidă în existența unei norme
juridice ce impune cuiva o obligație a cărei îndeplinire ar duce la încălcarea unui text de
incriminare (în esență, un act normativ impune, iar un alt act normativ interzice același
comportament).
- Legea impune obligația, nu doar o recunoaște ca validă
- Condiții referitoare la îndeplinirea unei obligații impuse de lege:

- Are loc îndeplinirea unei obligații impuse de lege
- Prin îndeplinirea obligației se săvârșește o faptă prevăzută de legea penală
- Îndeplinirea obligației se face în limitele permise de lege

unei obligații (cont.)
- Premisă pentru îndeplinirea unei obligații impusă de autoritatea competentă rezidă în
existența unei obligații impusă unei persoane de o autoritate competentă, obligație a cărei
îndeplinire ar duce la încălcarea unui text de incriminare (în esență, autoritatea impune, iar
un act normativ interzice același comportament).
- Autoritate competentă = autoritate publică învestită de lege cu anumite competențe și

puteri într-un domeniu, în aplicarea unui act normativ.
- Condiții referitoare la îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă:

- Fapta a fost săvârșită în exercitarea unui ordin care emană de la o autoritate competentă
- Făptuitorul era în măsură să-l execute, în sensul că executarea ordinului intră în sfera atribuțiilor funcțiilor sale
- Ordinul a fost dat în forma cerută de lege
- Ordinul să nu aibă un caracter vădit ilegal
Cj4: consimțământul persoanei vătămate
- Este justificată fapta prevăzută de legea penală săvârșită cu consimțământul persoanei vătămate,
dacă aceasta putea să dispună în mod legal de valoarea socială lezată sau pusă în pericol.
- Consimțământul persoanei vătămate poate fi invocat atât de persoane fizice, cât și de cele juridice.
- Valoarea socială poate fi:

- Lezată – în cazul infracțiunilor de rezultat,
- Pusă în pericol – în cazul infracțiunilor de pericol
- Pentru a constitui o cauză justificativă, în cazul consimțământului trebuie să fie întrunite

condițiile:
- Să existe o faptă prevăzută de legea penală
- Persoana vătămată să fie titularul valorii ocrotite
- Titularul valorii să poată dispună de valoare/valori în mod legal (!consimțământul nu se aplică în cazul
infracțiunilor contra vieții)
- Consimțământul trebuie să fie valabil
Cj4: consimțământul persoanei vătămate
(cont.)
- Pentru a fi valabil, consimțământul trebuie să fie:
- Serios,
- Să fie liber exprimat (să nu fie viciat de dol, violență, eroare esențială),
- Să fie dat în cunoștință de cauză – persoana vătămată trebuie să aibă discernământ
- Determinat și neechivoc
Obs: consimțământul trebuie să emane de la o persoană care ar fi putut fi subiect pasiv al infracțiunii dacă nu
consimțea
- Consimțământul poate fi exprimat în orice formă (oral, scris sau tacit)
- Consimțământul trebuie să fie exprimat personal și în mod excepțional, prin reprezentant
- Consimțământul trebuie să intervină anterior primului act de executare a faptei tipice.

Aplicații
- Sentinţa penală 52/2015, Judecătoria Liești;
- Hotărârea nr. 99/2017, Tribunalul Olt;
- Decizia nr. 19/2015 ICCJ

Aplicații
- Modele teste grile
- Cauzele justificative


Cauzele de neimputabilitate
Seminar

Cauzele de neimputabilitate – definiție
D1: cauzele de neimputabilitate reprezintă acele împrejurări reglementate de legea penală în

prezența cărora o faptă tipică potrivit textului de incriminare devine neimputabilă și nu este
sancționată ca infracțiune, datorită absenței vinovăției făptuitorului.
Obs: efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului

fortuit

- Sediul materiei: 24-31 C. penal (partea generală) + prev. din partea specială
- Cauzele de neimputabilitate pot fi:
- Generale – prevăzute de C. penal în partea generală și aplicabile oricărei infracțiuni
- Speciale – prevăzute în partea specială a C. penal sau în legi speciale în cazul unor infracțiuni.
- Condiții de aplicare:
- Să fi fost săvârșită o faptă prevăzută de legea penală;
- Cauza de neimputabilitate să existe la momentul săvârșirii faptei.
- Efecte:
- Înlătură imputabilitatea – produc efecte cu privire la vinovăția făptuitorului, fapta nemaifiind infracțiune;
- Nu se extind și asupra participanților, operând numai in personam, cu excepția cazului fortuit care produce efecte in
rem;
- Reținerea cauzei de neimputabilitate nu permite:
- Aplicarea pedepselor;
- Aplicarea măsurilor educative,
- Se pot aplica măsuri de siguranță;
- În unele situații, înlăturarea imputabilității nu atrage după sine înlăturarea răspunderii civile.
Cauze de neimputabilitate – clasificare
Cn 1: constrângerea fizică
Cn 2: constrângerea morală
Cn3: excesul neimputabil
Cn 4: minoritatea făptuitorului
Cn 5: iresponsabilitatea
Cn 6: intoxicația
Cn7: eroarea
Cn 8: cazul fortuit
= cauze care înlătură răspunderea penală

(amnistia, prescripția răspunderii penale, lipsa plângerii prealabile și retragerea acesteia, împăcarea)
= cauzele de nepedepsire
(ex. desistarea sau împiedicarea producerii rezultatului tentativei)

Cn1: constrângerea fizică
- Constrângerea fizică mai este denumită și forța majoră.
- Noțiune:
- Constrângerea fizică este cauza de neimputabilitatea constând în presiunea fizică irezistibilă exercitată asupra
făptuitorului, ce îl determină pe acesta să săvârșească o faptă prevăzută de legea penală.
- premisa:
- Originea constrângerii este exterioară persoanei constrânse, iar făptuitorului îi este afectată voința.
(! El nu este iresponsabil, dar voința de a acționa nu îi aparține)
- Pentru existența constrângerii fizice este necesar să fie îndeplinite o serie de condiții

Cn1: condiții
- Să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală de către cel constrâns (fapta trebuie să fie tipică
și nejustificată)
- Cel constrâns poate acționa în calitate de autor, coautor, instigator sau complice;
- Fapta poate consta într-o acțiune sau inacțiune;
- Fapta poate îmbrăca forma tentativei sau a faptului consumat.
- Fapta să fie săvârșită ca urmare a unei acțiuni exterioare de constrângere fizică exercitată asupra
făptuitorului
- Constrângerea trebuie să fie:
- Irezistibilă (persoana constrânsă trebuie să nu poată să opună rezistență forței de constrângere)
- Exercitată direct asupra făptuitorului
- Constrângerea poate fi exercitată de:
- O persoană;
- De un fenomen natural sau de un animal
- Constrângerea fizică exercitată să fie puternică

- Adică ea paralizează libertatea de voință și acțiune a persoanei respective, care nu poate întreprinde alte măsuri
decât săvârșirea faptei.

Cn1: efecte
- Fapta comisă sub imperiul constrângerii fizice nu este infracțiune nu are caracter penal deoarece îi
lipseşte vinovăţia.
- Vinovăţia nu poate exista când făptuitorul nu are liberate de acţiune.
- Răspunderea civilă este înlăturată şi ea în principiu.
- Nu se extinde și asupra participanților, ci numai față de persoana/persoanele care au fost efectiv

constrânse.

Cn2: constrângerea morală
- Constrângerea morală mai este denumită și amenințare.
- Noțiune:
- Constrângerea morală reprezintă cauza de neimputabilitate constând în presiunea exercitată asupra psihicului
făptuitorului, printr-o amenințare cu un pericol grav, ce îl determină pe acesta să săvârșească o faptă prevăzută de
legea penală.
- premisa:
- Originea constrângerii este exterioară persoanei constrânse, iar făptuitorului îi este afectată voința.
(! El nu este iresponsabil, dar voința de a acționa nu îi aparține)
- Pentru existența constrângerii fizice este necesar să fie îndeplinite o serie de condiții

Cn2: condiții
- Să fie săvârșită o faptă prevăzută de legea penală de către cel constrâns (fapta trebuie să fie tipică
și nejustificată)
- Cel constrâns poate acționa în calitate de autor, coautor, instigator sau complice;
- Fapta poate consta într-o acțiune sau inacțiune;
- Fapta poate îmbrăca forma tentativei sau a faptului consumat.
- Să existe o acțiune de constrângere concretizată printr-o amenințare cu un pericol grav

- Amenințarea poate fi orală, în scris sau transmisă în orice alt mod, de natură a insufla o temere puternică celui
constrâns;
- Amenințarea poate fi însoțită și de anumite acte fizice, însă principala acțiune asupra făptuitorului o are
amenințarea cu un pericol grav;
- Pericolul trebuie să fie actual sau iminent;
- Pericolul cu care se amenință trebuie să fie injust;
- Pericolul trebuie să fie proporțional consecințelor cauzate de săvârșirea faptei sub constrângere;
- Pericolul ar putea privi viața, integritatea corporală, sănătatea sau libertatea celui amenințat, dar ar putea viza și
demnitatea sau patrimoniul;
- Gravitatea se analizează în raport cu valoarea socială lezată;
- Pericolul grav poate privi pe făptuitor sau o altă persoană.

Cn2: condiții (cont.)
- Pericolul să nu poată fi înlăturat în alt mod decât prin săvârșirea faptei penale:
- Constrângerea trebuie să fie irezistibilă;
- Existența unei alternative la săvârșirea faptei prevăzute de legea penală de către cel constrâns trebuie analizată în
concret;
- Constrângerea este exercitată întotdeauna de o persoană;
- Constrângerea trebuie să preceadă săvârșirea faptei
- Dacă constrângerea morală încetează, iar făptuitorul continuă activitatea infracțională nu se poate reține cauza de neimputabilitate.

Cn2: efecte
- Fapta comisă sub imperiul constrângerii fizice nu este infracțiune nu are caracter penal deoarece îi
lipseşte vinovăţia.
- Vinovăţia nu poate exista când făptuitorul nu are liberate de acţiune.
- Răspunderea civilă este înlăturată şi ea în principiu.
- Nu se extinde și asupra participanților, ci numai față de persoana/persoanele care au fost efectiv

constrânse;
- Persoana care a exercitat constrângerea va răspunde ca instigator la fapta săvârșită de cel

constrâns.

Cn3: excesul neimputabil
- Noțiune:
- Excesul neimputabil reprezintă cauza de neimputabilitate aplicabilă situației depășirii limitelor unei apărări
proporționale cu atacul sau situației depășirii limitelor stării de necesitate, în anumite condiții reglementate de lege.
- premisa:
- Excesul neimputabil prevăzut de art. 26 C. pen. vizează două situații:
- Excesul neimputabil în caz de legitimă apărare, din cauza tulburării sau temerii;
- Excesul neimputabil în caz de stare de necesitate

Cn3: excesul neimputabil în caz de legitimă
apărare – condiții
- Fapta prevăzută de legea penală să fie săvârșită în legitimă apărare
- Presupune îndeplinirea condițiilor privitoare la atac și apărare pentru legitima apărare, mai puțin proporționalitatea
apărării cu atacul.
- Depășirea limitelor legitimei apărări – presupune exercitarea unei apărări ce produce consecințe
mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă atacul nu ar fi fost contracarat.
- Poate fi voluntară sau involuntară.
! Nu se poate reține excesul neimputabil dacă apărarea este vădit și semnificativ disproporționată față de atac
- Depășirea apărării proporționale cu gravitatea atacului să fie cauzată de tulburarea sau temerea
provocată de atac (condiție sine qua non)
excesul neimputabil = exces scuzabil
! Excesul scuzabil = reprezintă acea ripostă exagerată care nu a fost determinată de starea de
tulburare sau temerea provocată de atac, ci eventual de sentimentul de indignare, mânie, revoltă în
fața violenței nejustificate.

Cn3: excesul neimputabil în caz de stare de
necesitate condiții
- Fapta prevăzută de legea penală să fie săvârșită în stare de necesitate
- Presupune îndeplinirea condițiilor privitoare la pericol și la acțiunea de salvare, mai puțin proporționalitatea
acțiunii de salvare cu gravitatea pericolului
- Depășirea limitelor stării de necesitate

- Presupune realizarea unei acțiuni de salvare ce produce consecințe mai grave decât s-ar fi produs dacă pericolul nu
ar fi fost contracarat
- Poate fi doar involuntară
- Depășirea limitelor stării de necesitate să fie datorată faptului că persoana care comite fapta nu a
avut reprezentarea/nu și-a dat seama, în momentul realizării acțiunii de salvare de faptul că
pricinuiește urmări vădit mai grave decât cele care s-ar fi produs dacă pericolul nu era înlăturat.

Cn3: efecte
- Înlătură imputabilitatea – produce efecte cu privire la vinovăția făptuitorului, fapta nemaifiind

infracțiune – se înlătură răspunderea penală;
- Se poate angaja răspunderea civilă delictuală a făptuitorului, acesta fiind datorat la plata
indemnizației adecvate și echitabile pentru acoperirea prejudiciului cauzat

Cn4: minoritatea făptuitorului
- Noțiune:
- Minoritatea reprezintă acea cauză de neimputabilitate aplicabilă situația în care făptuitorul minor nu îndeplinește
condițiile de vârstă pentru a fi angajată răspunderea sa penală.
- premisa:
- În funcție de vârsta pe care o are, făptuitorul va avea sau nu reprezentarea faptelor sale și corelativ va răspunde sau nu
penal – vârsta influențează voința.
- Reguli:
- Minorul < 14 ani – nu răspunde penal;
- Prezumția absolută că nu răspunde penal
- Minorul cu vârsta între 14 și 16 ani – răspunde penal doar dacă se dovedește că avea discernământ la momentul
săvârșirii faptei;
- Prezumție relativă că răspunde penal – se stabilește in concreto (prin expertiză medico-legală), de la caz la caz, dacă un anume făptuitor avea
reprezentarea faptei comisei și a urmărilor acesteia;
- Dacă nu avea discernământ se reține starea de minoritatea (cauză de neimputabilitatea)
- Minorul cu vârsta ≥ 16 ani – răspunde penal, dacă nu se reține o altă cauză de neimputabilitate
- Prezumție relativă de existență a discernământului

Cn4: minoritatea făptuitorului – condiții
- Minorul să fi săvârșit o faptă prevăzută de legea penală
- Ca autor sau sub orice formă de participație (coautor, instigator, complice);
- Cu orice formă de vinovăției (intenție, intenție depășită, culpă);
- Sub orice formă a infracțiunii (tentativă sau fapt consumat);
- Fapta trebuie să fie tipică.
- Fapta să fie săvârșită de un minor care nu îndeplinește condițiile legale pentru a răspunde penal
- Să aibă sub 14 ani sau;
- Să aibă între 14 ani și 16 ani și să nu fi avut discernământ
- Minorul să se afle în această stare în momentul săvârşirii faptei

Cn4: efecte

- Dacă minorul a fost determinat sau ajutat de alte persoane, se va reține săvârșirea faptei în
participație improprie
- Nu înlătură răspunderea civilă delictuală a persoanelor care aveau minorul în îngrijire dacă se
dovedește culpa acestora în îndeplinirea obligației de supraveghere a minorului
- Înlătură răspunderea civilă delictuală dacă minoritatea vine în concurs cu alte cauze care înlătură
răspunderea penală, cum ar fi legitima apărare

Cn5: iresponsabilitatea
- Noțiune:
- Iresponsabilitatea este acea cauză de neimputabilitatea aplicabilă situației în care făptuitorul nu putea să-și dea seama
de acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze din cauza unei boli psihice sau a altor cauze.
- premisa:
- Din cauza unei boli psihice sau din alte cauze făptuitorul:
- Nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau
- Nu putea să le controleze.
- Modalități alternative ale iresponsabilității -aspecte:

- Intelectiv – făptuitorul nu își poate da seama de semnificația faptelor sale (deci nu are discernământ);
- Volitiv – făptuitorul nu poate să își dirijeze în mod normal acțiunile și inacțiunile;
- Poate fi invocată doar de persoana fizică

Cn5: iresponsabilitatea (cont.)
- Cauze care determină starea de iresponsabilitate:
- Starea de subdezvoltare psihică datorată diferitelor anomalii:
- Idioțenie, cretinism, infantilism, debilitate mintală etc.
- Boli neuropsihice:
- Nebunie, nevroze, psihoze
- Tulburări psihice provocate de intoxicații:
- Prin alcool, toxice, stupefiante, narcotice, alimente alterate etc.
- Fenomene fiziologice:
- Somn natural, somn hipnotic, leșin
! Existența bolii trebuie dovedită
- Forme:
- Permanentă (incurabilă)
- Trecătoare (intermitentă)
- Înnăscută (congenitală)
- Survenită
! Pentru ca iresponsabilitatea să înlăture caracterul penal la faptei trebuie să fie totală, adică să lipsească complet
capacitatea psihică
! Dacă lipsa capacității este doar temporară există așa numita responsabilitate atenuată sau responsabilitate limitată
sau semiresponsabilitate care nu înlătură vinovăția și caracterul penal al faptei, dar de care trebuie să se țină seama
în individualizarea sancțiunii
Cn5: iresponsabilitatea – condiții
- Fapta săvârşită să fie prevăzută de legea penală
- Să existe o stare de incapacitate psihică intelectuală sau volitivă cu privire la acţiunile sau
inacţiunile lui
- Starea de incapacitate psihică să existe în momentul săvârşirii faptei.

- Nu se găseşte în această stare cel care şi-a provocat-o ori a acceptat să i se provoace o stare de inconştienţă
- Condiția este îndeplinită și dacă după săvârșirea faptei starea de iresponsabilitate încetează
- Starea de incapacitate psihică a făptuitorului să se datoreze unei boli psihice sau altor cauze carre
determină stări anormale
Cn5: efecte
- Nu înlătură răspunderea civilă delictuală
- Este posibil ca iresponsabilitatea să vină în concurs cu alte cauze, precum legitima apărare
- Iresponsabilitatea este o cauză personală, deci, produce efecte numai in personam, şi nu se

răsfrânge asupra altor participanți

Cn6: intoxicația
- Noțiune:
- Intoxicația este acea cauză de neimputabilitatea aplicabilă situației în care făptuitorul nu putea să-și dea seama de
acțiunile sau inacțiunile sale ori nu putea să le controleze din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau cu alte
substanțe psihoactive.
- premisa:
- Din cauza intoxicării involuntare cu alcool sau alte substanțe făptuitorul:
- Nu putea să-și dea seama de acțiunile sau inacțiunile sale sau
- Nu putea să le controleze.
- Modalități alternative ale iresponsabilității -aspecte:

- Intelectiv – făptuitorul nu își poate da seama de semnificația faptelor sale (deci nu are discernământ);
- Volitiv – făptuitorul nu poate să își dirijeze în mod normal acțiunile și inacțiunile;
- Poate fi invocată doar de persoana fizică

Cn6: intoxicația (cont.)
- Cauze care determină intoxicația:

- Consumul involuntar de:
- Alcool;
- Substanțe psihoactive
- Forme:
- Intoxicația voluntară incompletă – circumstanță agravantă/atenuantă;
- Intoxicația voluntară completă - circumstanță agravantă/atenuantă;
- Intoxicația involuntară incompletă – circumstanță atenuantă judiciară;
- Intoxicația involuntară completă - cauză de neimputabilitate

Cn6: intoxicația – condiții
- Fapta săvârșită să fie prevăzută de legea penală
- Făptuitorul să se fi găsit în momentul sau eventual în tot timpul săvârșirii faptei în stare de
intoxicație produsă de alcool ori de alte substanțe:
- Dacă starea exista numai la momentul luării rezoluției infracționale, dar a dispărut pe parcursul executării – nu se
reține cauza de neimputabilitate;
- La infracțiunile continue, continuate și de obicei:
- starea de intoxicație trebuie să existe până la momentul epuizării faptei;
- La infracțiunea progresivă:
- Se reține cauza de neimputabilitatea dacă starea de intoxicație involuntară completă exista la momentul comiterii (momentul consumării),
chiar dacă nu mai există la momentul epuizării
- La infracțiunile omisive:
- Starea de intoxicație trebuie să existe la momentul comiterii fiecărei infracțiuni
! Este necesară dovedirea stării de intoxicație
Cn6: intoxicația – condiții (cont.)
- Starea de intoxicație să fi fost accidentală, adică provenită fortuit, independent de voința
făptuitorului;
- Accidental sau din eroare
- Starea de intoxicație să fie completă, respectiv persoana să nu-și mai dea seama de acțiunile sau
inacțiunile sale ori de urmările acestora ori să nu poată să fie stăpână pe ele.
! Intoxicația completă nu trebuie confundată cu beția comatoasă (letargică) care presupune o absență
totală psihică a făptuitorului

Cn6: efecte
- Se pot lua măsuri de siguranță cu un caracter medical – obligarea la tratament medical sau
internarea medicală;
- Este posibil ca intoxicația să vină în concurs cu alte cauze justificative sau de neimputabilitate,
precum legitima apărare
! Când beţia accidentală nu este completă atunci caracterul penal al faptei nu este înlăturat,
iar starea de beţiei poate constitui o circumstanţă atenuantă.
Cn7: eroarea
- Noțiune:
- Eroarea este acea cauză de neimputabilitatea aplicabilă situației în care făptuitorul are o greșită reprezentare a realității
la momentul săvârșirii faptei, necunoscând existența unei stări/situații/împrejurări de care depinde caracterul penal al
faptei.
- premisa:
- Făptuitorul săvârșește o faptă pe care datorită necunoașterii unor anumite elemente o consideră licită, deși ea are
caracter penal;
- Are loc alterarea factorului intelectiv – făptuitorul are o reprezentarea eronată a realității, fie prin
completa necunoaștere, fie prin cunoașterea greșită a elementelor realității;
- Poate fi invocată atât de persoana fizică, cât și de persoana juridică
! Necunoașterea sau cunoașterea greșită a legii penale nu înlătură caracterul de imputabilitatea al

infracțiunii

Cn7: eroarea
- Clasificare:
- Dp obiectul asupra căruia poartă eroarea:
- Eroarea de fapt – există când făptuitorul în momentul comiterii faptei nu a cunoscut ori a cunoscut greșit o situație/stare sau o împrejurare de care
ținea caracterul penal al faptei;
- Eroarea de drept – necunoașterea unei norme de conduită obligatorie:
- Eroare de drept extrapenal – necunoașterea unei norme de drept, alta decât de drept penal;
- Eroare de drept penal – necunoașterea unei norme de drept penal
- Dp întinderea efectelor juridice:

- Eroare principală – atunci când poartă asupra unui element constitutiv al infracțiunii
- Eroare secundară – când privește o circumstanță agravantă legală
- Dp factorii care au determinat eroarea:

- Eroare proprie – generată de conduita făptuitorului și datorată ignoranței acestuia
- Eroare provocată – inducerea în eroare a făptuitorului de către o altă persoană
- Dp posibilitatea evitării erorii:

- Eroare vincibilă (culpabilă) – făptuitorul dacă ar fi fost mai atent și-ar fi putut da seama că greșește, ori ar fi putut simți nevoia să verifice pentru a
clarifica situația și a elimina îndoiala
- Eroare invincibilă – percepția falsă a realității ar fi fost imposibil de evitat, indiferent de numărul diligențelor rezonabile depuse.

Cn7: eroarea – condiții
- Făptuitorul să nu fi cunoscut sau să fi cunoscut greșit existența vreunei stări, situații sau
împrejurări de care depinde caracterul penal al faptei respectivei sau o circumstanță agravantă
! Este exclusă eroarea în caz de îndoială, de cunoaștere nesigură deoarece în acest caz făptuitorul
acceptă posibilitatea producerii rezultatului faptei, rezultând astfel intenția indirectă
- Starea desemnează modul în care se prezintă o persoană ori un bun ori o instituţie;
- Situaţia se referă la poziţia pe care o are o persoană (căsătorită, rudă apropiată etc), ori un bun (dacă aparţine
avutului public sau celui privat etc).
- Împrejurarea desemnează o circumstanţă în care are loc săvârşirea faptei (noapte, război etc);
- Eroarea trebuie să existe la momentul comiterii faptei

- Starea, situaţia sau împrejurarea necunoscută de făptuitor să reprezinte un element constitutiv al
infracţiunii ori o circumstanţă a acesteia
Cn7: efecte
- După cum eroarea se referă la o împrejurare constitutivă a infracţiunii sau la o circumstanţă

agravantă se pot produce următoarele efecte:
- dacă priveşte o împrejurare, situaţie sau stare de care depinde caracterul penal al faptei, fapta nu constituie
infracţiune şi deci se înlătură total răspunderea penală;
- dacă priveşte o circumstanţă agravantă, fapta rămâne infracţiune, înlăturându-se răspunderea penală pentru forma
agravată a infracţiunii, cu reţinerea răspunderii pentru forma simplă a infracţiunii
- Nu se extinde și asupra participanților, operând numai in personam

Cn8: cazul fortuit
- Noțiune:
- Cazul fortuit este acea cauză de neimputabilitatea aplicabilă în situația în care săvârșirea unei fapte prevăzute de legea
penală a produs un rezultat neconceput și neurmărit de făptuitor care este consecința unei împrejurări ce nu putea fi
prevăzută.
- premisa:
- Împrejurare exterioară a cărei intervenție imprevizibilă se adaugă peste acțiunea /inacțiunea licită/ ilicită a unei
persoane și conduce la producerea unui rezultat ce nu putea fi prevăzut;

Cn8: cazul fortuit – condiții
- Făptuitorul să fi fost în imposibilitatea de a prevedea intervenția împrejurării care a determinat

producerea rezultatului
- Rezultatul trebuie să fie diferit de cel care s-ar fi produs fără intervenția împrejurării imprevizibile
- Fapta săvârșită să fie rezultatul unei acțiuni sau inacțiuni peste care s-a suprapus însă o anumită
împrejurare care a provocat rezultatul periculos.

Cn8: efecte
- Se înlătură răspunderea civilă delictuală;
- Se răsfrânge și asupra participanților (Este singura cauză de neimputabilitate care produce efecte
in rem)

Aplicații
- Decizia penală nr. 972-R/2000, C.A. Ploiești;
- Decizia penală nr. 156/2004, C.A. Cluj;
- Decizia nr. 6373/2005, ICCJ;
- Decizia penală nr. 440/2001, C.A. Craiova;
- Decizia penală nr. 76/2004, C.A. Cluj;
- Decizia nr. 3033/2006 ICCJ;
- Decizia nr. 448/2014
- Decizia nr. 662/2017 , C.A. Oradea;
- Sentinţa penală nr. 99/2015, Tribunalul Mureş;
- Decizia nr. 220/A/2018 ICCJ

Aplicații
- Cauzele de neimputabilitate


Infractorul
Seminar

Infractorul – definiție
- D1: prin infractor se are în vedere persoana care a săvârşit o infracţiune, fără a fi definit de Codul
penal.
! Infractor = făptuitor
- Conceptul de făptuitor are un sens mai larg decât cel de infractor;

- făptuitorul este orice persoană care a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, indiferent dacă va
răspunde penal sau nu.
! Subiect al răspunderii penale va deveni numai infractorul care răspunde penal

Infractorul – clasificare
- Dp vârstă:
- infractorul major - persoana care a împlinit 18 ani şi care a comis o infracţiune;
- infractorul minor – (lato sensu) - persoana cu vârsta între 14 şi 18 ani.
- După infracţiunea săvârşită:

- infractor primar care este la prima infracţiune;
- infractorul recidivist sunt acele persoane care au mai săvârşit infracţiuni (după o condamnare sau după
executarea pedepsei pentru o infracțiune săvârșită anterior)
- După sex:
- infractori de sex masculin – statisticile penale arată că majoritatea infracţiunilor sunt săvârşite de bărbaţi;
- infractorii de sex feminin.

Pluralitatea de infractori
- D1: situația în care la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală își aduc aportul mai multe
persoane
- Premisa: o singură faptă și mai mulți făptuitori
! Pluralitatea de infractori = pluralitatea de infracțiuni

- Latura obiectivă = contribuții efective ale mai multor persoane;
- Latura subiectivă = voința comună a respectivelor persoane de a săvârși fapta

- Nu este necesar ca toți făptuitorii să fi acționat cu aceeași formă de vinovăției;
- Este necesar ca cel puțin un făptuitor să fi acționat cu forma de vinovăției cerută de lege
! Sunt participanți: coautorii, instigatorul, complicele

! Nu este participant: autorul
Pluralitatea de infractori - forme
- Pluralitatea de infractori se realizează sub trei forme:
- Pluralitatea naturală (necesară) – fapta nu poate fi săvârșită decât prin contribuția mai multor persoane (fiecare
persoană răspunde pentru săvârșirea faptei în calitate de autor)
- Pluralitatea constituită (legală) – asocierea mai multor persoane în vederea săvârșirii de infracțiuni (fiecare
persoană răspunde pentru săvârșirea faptei în calitate de autor)
- Pluralitatea ocazională (participaţia penală) – deși fapta se poate săvârși prin participarea unei singure persoane, la
comiterea ei participă mai multe persoane (fiecare persoană răspunde pentru contribuția sa)

Participația penală
- D1: săvârșirea faptei prevăzută de legea penală de mai multe persoane decât era necesar față de
natura faptei.
- Condiții:
- să se fi comis o faptă prevăzută de legea penală; (nu este necesar ca fapta să fie imputabilă tuturor
participanților)
- la comiterea faptei să-şi fi adus contribuţia mai multe persoane decât era necesar potrivit naturii faptei;
- participanţii să fi avut aceeaşi voinţă comună de a săvârşi fapta; ( nu neaparat aceeași formă de
vinovăției)
- calificarea faptei comise prin contribuţia mai multor persoane ca fiind infracţiune,
- Legătura subiectivă (voința comună) să fie anterioară/concomitentă săvârșirii faptei.

Participația penală – tipuri/feluri
- Dp atitudinea psihică a participanţilor faţă de rezultatul faptei şi voinţa comună de a coopera,
participaţia poate fi:
- proprie - când toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie, intenţie ori culpă
- improprie - când nu toţi participanţii acţionează cu aceiaşi formă de vinovăţie (unii cu intenţie şi alţii din culpă, sau
unii cu intenţie şi alţii fără vinovăţie).
- Dp criteriul contribuţiei participanţilor la comiterea infracţiunii:

- executarea directă şi nemijlocită a faptei (specifică autorului şi coautorului),
- activitate de determinare (instigatorul),
- activitate de înlesnire (complicele).
- Dp momentul în care este dată contribuția la săvârșirea infracțiunii:

- Concomitentă – legătura realizată în momentul comiterii faptei
- Preordinată – legătura subiectivă anterioară comiterii faptei

Participația penală - forme
Autorul/autoratul
- Noțiune:
- Este forma de participaţie penală în care o persoană săvârşeşte prin acte de executare fapta prevăzută de legea
penală.
- Autor:
- autorul este persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală.
- Autorul trebuie să aibă o contribuție directă la săvârșirea faptei;
- Dacă norma de incriminare atribuie o anumită calitatea subiectului activ, autorul trebuie să dețină
acea calitate la momentul săvârșirii faptei;
Participație proprie Participație improprie

Autor Intenție/praeterintenție Autor Culpă/fără vinovăție
Instigator Intenție Instigator Intenție
Complice Intenție/praeterintenție Complice Intenție/praeterintenție

Coautorul/coautoratul
- Noțiune:
- Este forma de participaţie în care la săvârşirea unei fapte penale şi-au adus contribuţia în mod nemijlocit două sau
mai multe persoane.
- Este necesar să se săvârșească o singură faptă;

- Coautorii trebuie să acționeze împreună (dacă nu există legătură subiectivă, fiecare participant este
autor, nu coautor);
- Nu este necesar ca făptuitorii să aibă contribuții identice, ci ca acestea să reprezinte acte de
executare ale aceleiași infracțiuni
! Simpla prezență a unei persoane alături de inculpat, la locul și în momentul săvârșirii faptei nu constituie coautorat
Participație proprie Participație improprie

Coautori Intenție/praeterintenție/culpă Coautori Culpă/fără vinovăție
Instigator Intenție Instigator Intenție
Complice Intenție/praeterintenție Complice Intenție/praeterintenție
Coautorul/coautoratul
- Condiții:
- Activitatea coautorilor trebuie să fie îndreptată împotriva aceluiași obiect juridic (să lezeze aceleași valori sociale
ocrotite prin incriminarea faptei ca infracțiune);
- Dacă unii coautori lezează și alte relații sociale apărate de legea penală li se va aplica concursul de infracțiuni
- Participanții să săvârșească în mod nemijlocit, împreună, fapta prevăzută de legea penală
- Pt. infracțiunile comisive – coautorii trebuie să efectueze acte de săvârșire nemijlocită, acte de executare directă a faptei prevăzute de legea
penală;
- Pt. infracțiunile omisive, acolo unde coautoratul poate să apară, să nu îndeplinească unele acte obligatorii
- Pt. infracțiunile complexe – există coautorat și atunci când unul/unii participanți săvârșesc o parte a acțiunii și altul/alții cealaltă parte a
acțiunii;
! Faptele de paralizarea a energiei sau de înlăturare a obstacolelor din calea săvârșirii faptei sunt considerate acte de coautorat
! Există coautorat și dacă mai multe persoane au lovit victima cu un instrument apt de a ucide, chiar dacă numai lovitura unuia a fost mortală
- Legătura subiectivă dintre coautori
- Legătura subiectivă poate interveni înainte sau în timpul executării acțiunii
! Există unele infracțiuni la care coautoratul nu poate să apară: infracțiunile cu autor unic în, persoana propria, respectiv de
către o singură persoană (mărturia mincinoasă, dezertarea), infracţiunile de omisiune (infracţiunea de nedenunţare),
infracțiunile proprii, unde legea cere pentru subiectul activ o anumită calitate (delapidarea)

Instigatorul/instigarea
- Noțiune:
- Este o formă a participaţiei penale ce constă în fapta de determinare, cu intenţie, prin orice mijloace, de către o persoană
numită instigator a altei persoane numită instigat, să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
- Instigatorul:
- este persoana care, cu intenţie, determină pe o altă persoană să săvârşească o faptă prevăzută de legea penală.
- Instigatorul se mai numeşte şi autor moral, iar instigatul, autor material al infracţiunii;
- Instigarea poate fi comisă de o singură persoană, dar poate fi efectuată şi de mai multe persoane, fie
concomitent, fie succesiv, faţă de aceeaşi persoană sau faţă de mai multe persoane, dar privitor la aceeaşi
faptă prevăzută de legea penală;
! Forma de vinovăție cu care se poate săvârși instigarea este numai intenția (directă sau indirectă)
- Determinarea la săvârșirea faptei trebuie să aibă loc înainte ca instigatul (autorul) să fi luat decizia de a
săvârși fapta sau să fi început executarea sa
! Dacă, pe lângă actele de instigare, instigatorul săvârșește și acte de executare, contribuția adusă la săvârșirea infracțiuni ca
instigator va fi absorbită în aportul său ca autor
! Dacă, pe lângă actele de instigare, instigatorul săvârșește și acte de complicitate, contribuția adusă la săvârșirea faptei în calitate
de complice se absoarbe în aportul său ca instigator
- Condiții:
- să se fi efectuat o activitate de determinare de către o persoană (instigator) faţă de o altă persoană numită instigat.
- obiect al activităţii de determinare să fie săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală (să existe identitate între
obiectul juridic al faptei săvârșite de autor și obiectul juridic al instigării
! Instigată poate fi orice persoană fizică, chiar dacă îndeplinește sau nu condițiile pentru a subiect al infracțiunii –
poate fi instigată o persoană iresponsabilă, un minor care nu a împlinit vârsta de 14 ani sau o persoană lipsită de
libertatea de voință și acțiune
! Instigarea asupra unui număr nedeterminat de persoane (instigare colectivă) nu este o formă a participației penale,
ci o infracțiune de sine stătătoare, sub denumirea de instigare publică și apologia infracțiunilor
! Determinarea se poate realiza prin: sfaturi, îndemnuri, rugăminți, insinuări, constrângeri, corupere și poate fi scrisă,
verbală, prin gesturi sau chiar semne cu o semnificație neîndoielnică.
! Ordinul superiorului, dacă este contrar legii și subordonatul îl execută, cu toate că își dă seama de ilegalitatea lui,
constituie instigare
- instigatorul să fi săvârşit fapta la care a fost instigat ori să fi realizat cel puţin o tentativă pedepsibilă
- activitatea de determinare să se efectueze cu intenţie, neexistând instigare din culpă

- Forme:
- În raport cu reuşita sau nu a determinării, instigarea îmbracă mai multe forme, după care se stabileşte şi
răspunderea penală a instigatului şi a instigatorului:
- instigarea neizbutită(aparentă) sau îndemnul, există atunci când instigatorul determină o persoană la săvârşirea
unei infracţiuni însă persoana asupra căreia s-a executat determinarea nu acceptă
- instigarea urmată de executare (instigatorul determină, iar instigatul execută infracţiunea la care) a fost
instigat;
- instigarea neurmată de executare. Atunci când instigatorul a determinat săvârşirea unei infracţiuni, instigatul a
acceptat însă ulterior, se desistă ori împiedică involuntar producerea rezultatului sau, din alte motive, nu trece
la executare

Complicele/complicitatea
- Noțiune:
- Este forma participaţiei penale ce constă în fapta unei personae care, cu intenţie, înlesneşte sau ajută în orice
mod la comiterea unei fapte prevăzută de legea penală ori promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că
va tăinui bunurile provenite din aceasta sau că va favoriza pe făptuitor, chiar dacă, după săvârşirea faptei,
promisiunea nu este îndeplinită.
- Complicele:
- efectuează acte de sprijinire a activităţii autorului (contribuţie indirectă) şi în principiu, complicitatea este posibilă
la orice faptă prevăzută de legea penală
- Activitatea complicelui trebuie să-i servească efectiv autorului;
- Nu există tentativă la complicitate
- Actele de complicitate pot fi materiale sau morale
- Este necesar ca actele de complicitate să nu realizeze conținutul infracțiunii

- Condiții:
- Între obiectul juridic al faptei prevăzute de legea penală, săvârșită de autor și obiectul juridic al actelor de
complicitate, de regulă, trebuie să existe identitate;
- Sub raportul subiecților să existe un autor și un complice;
! La săvârșirea unei infracțiuni poate exista un singur complice sau mai mulți, fiecare aducându-și contribuția cerută
de autor
! Există și complice la săvârșirea unui act de complicitate, atunci când participantul complice, spre a-l ajuta pe autor
apelează la sprijinul altei persoane care va primi această calitate
- Sub aspectul laturii obiective să existe o faptă a autorului care a săvârșit nemijlocit infracțiunea, la care complicele
a executat acte de înlesnire sau de ajutare
! Complicele nu poate să apară decât pe lângă persoana autorului
- Dpdv subiectiv, complicele să acționeze cu intenție directă sau indirectă în ceea ce privește ajutorul pe care-l dă
autorului în comiterea faptei prevăzute de legea penală
! Complicitate din culpă nu poate să existe.
! Dacă din culpă o persoană ajută la săvârșirea tot din culpă de către o altă persoană a unei fapte penale, aceasta va fi
considerată coautor la acea infracțiune

- Modalități de realizare:
- Înlesnirea sau darea de ajutor, în orice mod, la săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală
- Promisiunea de tăinuire a bunurilor provenite din săvârșirea unei fapte prevăzute de legea penală sau promisiunea
de favorizare a făptuitorului, chiar dacă această promisiune nu este îndeplinită
- Complicitatea va fi absorbită în autorat/coautorat sau instigare în cazul în care complicele

săvârșește și acte de executare/instigare
- Forme:
- Dp. natura ajutorului:
- complicitatea materială (acte de sprijin material – procurarea de instrumente etc)
- complicitatea morală (acte de sprijin moral – promisiunea de tăinuire a bunurilor etc);
- Dp. forma pe care o îmbracă ajutorul dat autorului:
- complicitatea nemijlocită (complicele acordă sprijin direct autorului)
- complicitate mijlocită (sprijinul este dat prin intermediul instigatorului sau altui complice).
- Dp. relația dintre activități (a a complicelui și cea a autorului)
- complicitatea prin acţiune (acţiuni – adună informaţii, oferă instrumente, etc)
- complicitatea prin inacţiune (inacţiuni – neînchiderea unei ferestre prin care autorul pătrunde pentru a fura etc.)
Participația improprie (imperfectă)
- D1: participaţia improprie este o formă a participaţiei penale care se caracterizată prin aceea că
persoanele care săvârşesc cu voinţă comună o faptă prevăzută de legea penală nu acţionează toate cu
aceeaşi formă de vinovăţie.
- premisă:
- Unii participanți acționează cu intenție, alții din culpă/fără vinovăție
- Modalități:
- Modalitatea intenție și culpă
- Intenție pentru coautor, instigator și complice și culpă pentru coautor, autor – este posibilă la faptele care sunt incriminate și atunci când sunt
comise din culpă: vătămare corporală și vătămare corporală din culpă, omor și ucidere din culpă;
- Modalitatea intenție și lipsă vinovăție
- Intenție pentru coautor, instigator, complice și lipsă vinovăție pentru coautor, autor poate exista atunci când:
- Există o cauză de neimputabilitate (cu excepția cazului fortuit)
- Fapta este săvârșită din culpă dar legea nu o incriminează
! Nu este participație improprie:

- Modalitatea culpă și intenție,
- Modalitatea lipsei vinovăției și intenție

Participația improprie (imperfectă)
- Participație improprie poate exista în cazul:

- Coautoratului: un coautor cu intenție, altul/alții din culpă/fără vinovăție;
- Instigării: instigatorul determină cu intenție, iar autorul săvârșește fapta din culpă/fără vinovăție;
- Complicității: complice ajută/înlesnește cu intenție, iar autorul săvârșește fapta din culpă/fără vinovăție

Participația penală - pedeapsa
- Sisteme de sancționare a participanților:
- Sistemul parificării pedepselor:
- Toți participanții, indiferent de felul contribuției lor trebuie să fie sancționați de lege între aceleași limite de pedeapsă deoarece fapta săvârșită este opera
tuturor;
- Se admite, că judecătorii, vor putea în concret să diferențieze pedeapsa participanților după natura contribuției lor
- Sistemul diversificării pedepselor

- Tratamentul participanților trebuie să fie diversificat, în așa fel încât participanții principali să fie supuși unui tratament juridic deosebit de cel al
participanților secundari
- Codul penal:
- Pentru participația proprie: sistemul parificării, cu obigația instanței de a ține seama la stabilirea pedepsei de contribuția
concretă a fiecărui participant la săvârșirea faptei, ca și de circumstanțele personale și reale ale participanților;
- Participația improprie: sistemul diversificării pedepsei
- Circumstanțe personale – sunt acelea care rezidă în persoana participantului/participanților
- Circumstanțe personale subiective: forma de vinovăție cu care a lucrat, mobilul care l-a determinat la comiterea faptei,
scopul urmărit,
- Circumstanțe personale de individualizare: antecedentele penale, calitatea inculpatului, starea civilă
- Circumstanțe reale – acelea care se referă la faptă: în legătură cu mijloacele folosite, împrejurările de loc
și timp, rezultatul produs
Aplicații
- Decizia nr. 30/2011 ICCJ,
- Decizia nr. 1624/2011, ICCJ,
- Decizia nr. 3890/2010, ICCJ,
- Decizia penală nr. 7/2005, C.A, Suceava,
- Decizia penală nr. 890/2003, C.A. Timișoara,
- Decizia nr. 300/2012, ICCJ
- Decizia nr. 168/A/2018 ICCJ

Aplicații
- Participația penală


Cauzele care înlătură
răspunderea penală
Seminar

Cauze care înlătură RP – definiție
D1: împrejurări ulterioare săvârșirii infracțiunii ce conduc la concluzia că nu mai poate avea loc
tragerea la răspundere penală a infractorului.
Obs: Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale

Cauze – enumerare
CRP1: amnistia.
CRP 2: prescripția răspunderii penale.
CRP3: lipsa plângerii prealabile și retragerea plângerii
CRP4: împăcarea

CRP1: amnistia
- Act de clemență al puterii legiuitoare (Parlamentului) care, prin lege organică înlătură răspunderea
penală pentru anumite infracțiuni, comise anterior intrării sale în vigoare;
- Nu este o cauză care înlătură caracterul penal al faptei, ci doar aplicarea și executarea pedepsei:
- Nu înlătură consecințele civile, administrative, disciplinare produse,
- Nu este un act de dezincriminare.
- Înlătură răspunderea penală pentru infracțiunea săvârșită

- Dacă intervine după condamnare, ea înlătură și executarea pedepsei pronunțate, precum și celelalte consecințe ale
condamnării
Obs: Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie

Amnistia nu are efecte asupra măsurilor de siguranță și asupra drepturilor persoanei vătămate

CRP1: felurile amnistiei
- În funcție de aria de incidență:
- Generală – privește toate infracțiunile săvârșite până la data acordării ei;
- Specială – se acordă numai pentru anumite infracțiuni, anume prevăzute în actul de clemență
- În funcție de condițiile în care se acordă:

- Necondiționată (pură ș simplă) – acordarea beneficiului ei nu depinde de îndeplinirea vreunei condiții cu privire la
fapta săvârșită/la persoana făptuitorului/împrejurările în care s-a comis infracțiunea,
- Condiționată – atunci când acordarea ei este condiționată de îndeplinirea anumitor condiții.
- În funcție de momentul în care a intervenit amnistia:

- Antecondamnatorie (înainte de condamnarea definitivă) = proprie – înainte de pronunțarea unei hotărâri
judecătorești definitive
- Postcondamnatorie (după condamnarea definitivă) = improprie – după pronunțarea unei hotărâri judecătorești
definitive.

CRP1: efectele amnistiei
- Principalul efect al aministiei (antecondamnatorii și postcondamnatorii):
- Înlăturarea răspunderii penale a făptuitorului pentru fapta săvârșită
- Efecte proprii:
- Amnistia antecondamnatorie:
- Înlătură răspunderea penală pentru faptele săvârșite anterior momentului adoptării;
- Acțiunea penală nu mai poate fi pusă în mișcare sau exercitată;
- Suspectul sau inculpatul poate cere continuarea urmăririi penale sau a judecății pentru a-și dovedi nevinovăția;
- Produce efecte și în cazul în care suspectul/inculpatul este minor și răspunde penal;
- Nu înlătură răspunderea civilă – nu are nici un efect asupra drepturilor persoanelor vătămate.

CRP1: efectele amnistiei
- Efecte proprii:
- Amnistia postcondamnatorie:
- Înlătură răspunderea penală;
- Înlătură executarea pedepsei:
- Dacă nu a fost pusă în executare, nici nu va fi;
- Dacă a fost pusă în executare, executarea va înceta (restul de pedeapsă rămas neexecutat).
! Partea executată din pedeapsa închisorii nu poate face obiectul unei cereri de dezdăunare în contra statului
! Amenda încasată anterior amnistiei nu se restituie
- Înlătură executarea pedepselor complementare în măsura în care nu au fost executate;
- Înlătură posibilitatea revocării grațierii condiționate;
- Înlătură posibilitatea revocării liberării condiționate;
- Înlătură interdicțiile, decăderile și incapacitățile prevăzute în legi speciale penale sau extrapenale;

CRP1: limitele amnistiei
- Nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță (cu excepția confiscării extinse) și a drepturilor
persoanei vătămate;
- Nu produce efecte asupra despăgubirilor civile sau cheltuielilor judiciare stabilite prin hotărârea
de condamnare, care pot fi puse în executare potrivit legii civile;
- Nu se operează o restitutio in integrum (persoanei care i s-a desfăcut contractul de muncă ca

urmare a săvârșirii unei infracțiuni nu poate pretinde reintegrarea în funcția anterior deținută);
- Coautorii, instigatorii și complicii beneficiază și ei de efectele amnistiei;
- Favorizatorii sau tăinuitorii nu beneficiază de efectele amnistiei decât în ipoteza în care legea de
amnistiei prevede în mod expres acest aspect.

CRP1: continuarea procesului penal pentru infracțiunile
amnistiate
- Amnistia are caracter obligatoriu – organele competente sunt obligate să aplice din oficiu
dispozițiile legii de amnistiei, iar persoana condamnată nu poate să refuze amnistia;
- Dacă amnistia intervine anterior stabilirii vinovăției printr-o hotărâre de condamnare, suspectul
sau inculpatul are dreptul să ceară continuarea procesului penal pentru a-și demonstra nevinovăția;

CRP2: prescripția răspunderii penale
- Cauză de înlăturare a răspunderii penale, constând în stingerea dreptului statului de a trage la

răspundere penală pe infractor ca urmare a neexercitării sale în termenul prevăzut de lege;

CRP2: efectele prescripția răspunderii penale
- Împlinirea termenului prevăzut de lege are drept consecință faptul că:
- Prescripția își produce automat efectul, înlăturând posibilitatea aplicării sancțiunilor de drept penal;
- Produce efecte in rem, profitând tuturor participanților
- După caz, organul judiciar va dispune:

- Neînceperea urmăririi penale;
- Încetarea urmăririi penale;
- Încetarea procesului penal.
! Verificarea împlinirii termenului de prescripție este anterioară oricărui examen al fondului, dar
prescripția poate fi invocată în tot cursul procesului penal, instanța fiind datoare să o constate din oficiu
- Învinuitul sau inculpatul are dreptul să ceară continuarea procesului penal pentru a-și dovedi
nevinovăția, fără a pierde beneficiul prescripției în cazul în care se dovedește totuși vinovăția sa;

CRP2: limitele prescripției răspunderii penale
- Sunt imprescriptibile:
- Infracțiunile de genocid, contra umanității și de război indiferent de data la care au fost săvârșite;
- Infracțiunile de omor și omor calificat dacă la data intrării în vigoare a Codului Penal nu se împlinise termenul de
prescripție a răspunderii penale;
- Infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei dacă la data intrării în vigoare a Codului Penal nu se împlinise
termenul de prescripție a răspunderii penale;
! Imprescriptibilitatea vizează orice formă a infracțiunii (tentativă/consumată), indiferent dacă a fost

comisă în minorat sau majorat
! Sunt prescriptibile uciderea la cererea victimei, uciderea din culpă
! Legea penală mai favorabilă este aplicabilă în cazul infracțiunilor săvârșite anterior datei de 1
februarie 2014 care nu sunt încă judecate definitiv (Decizia nr. 265/2014 CCR)

CRP2: termenele prescripției răspunderii penale
Termen Tip pedeapsă
15 ani Detențiune pe viață (DET) sau închisoare (Î) > 20 ani
10 ani Î > 10 ani, ≤ 20 ani
8 ani Î > 5 ani, ≤ 10 ani
5 ani Î > 1 an, ≤ 5 ani
3 ani Î ≤ 1 an sau Amendă (A)
! Pentru persoana juridică termenele sunt aceleași ca și pentru persoana fizică

CRP2: calculul termenelor de prescripție a răspunderii
penale
- Se socotesc de la data săvârșirii infracțiuni, chiar dacă aceasta a rămas în forma tentativei;
- În cazul infracțiunilor:
- Continue – termenul curge de la data încetării acțiunii/inacțiunii;
- Continuate – termenul curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni/inacțiuni;
- De obicei – termenul curge de la data săvârșirii ultimului act;
- Progresive – termenul curge de la data săvârșirii ultimei acțiuni/inacțiuni și se calculează în raport cu pedeapsa
corespunzătoare rezultatului definitiv produs;
- Contra libertății și integrității sexuale, a celor de trafic de influență și de exploatare a persoanelor vulnerabile, precum și a
infracțiunilor de pornografie infantilă, săvârșite față de un minor – termenul curge de la data la acre acesta a devenit major
sau dacă minorul a decedat înainte de majorat de la data decesului;
- În cazul concursului real – termenul curge separat pentru fiecare infracțiune în parte;
- În cazul concursului ideal – termenul curge de la data săvârșirii acțiuni/inacțiuni;
- Dacă legea prevede pedepse alternative raportarea se face la pedeapsa cea mai grea;
- Se are în vedere pedeapsa prevăzută de lege, făcându-se abstracție de eventualele circumstanțe atenuante
sau agravante care o modifică.
CRP2: întreruperea cursului prescripției RP
- „întreruperea cursului termenului prescripției răspunderii penale prin îndeplinirea „oricărui act de
procedură în cauză” (art. 155 C. penal) este neconstituțională” (CCR 2018);
- Caractere:
- Este legală deoarece sunt prevederi exprese în lege;
- Este obligatorie deoarece efectul lor nu este lăsat la aprecierea organelor judiciare;
- Este absolută deoarece poate opera cu oricare infracțiune supusă prescripției.
- Produce efecte in rem;

- Actele întrerupătoare au ca efect neluarea în calcul a timpului scurs de la data săvârșirii infracțiunii și
până la îndeplinirea actului;
- Fiecare întrerupere face să curgă un nou termen de prescripție;
- Numărul întreruperilor este nelimitat (dacă termenul de prescripție este depășit cu încă jumătate) – adică
prescripția nu poate fi prelungită la infinit, ci numai cu o jumătate din termenul de prescripție prevăzut în
art. 154 C. pen.

CRP2: suspendarea cursului prescripției RP
- Cursul prescripției poate fi suspendat de:

- O dispoziție legală;
- O împrejurare de neprevăzut/neînlăturat (caz fortuit, forță majoră).
- Produce efecte in personam;

- Intervalul de timp în care cursul prescripției este suspendat nu va fi luat în considerare la calacularea
termenului de prescripție.
! Proba supendării și întreruperii revine procurorului

CRP3: lipsa plângerii prealabile
- Plângerea prealabilă este încunoștiințarea organelor judiciare de către persoana vătămată cu
privire la fapta săvârșită și vătămarea suferită prin aceasta;
- Trebuie realizată de persoana vătămată prin infracțiune, excepție – victima este un minor sau
incapabil, situație când plângerea prealabilă poate fi făcută de reprezentanții lor legali;
- Plângerea prealabilă se adresează organului de cercetare penală sau procurorului;
- Plângerea prealabilă trebuie să fie introdusă în termen de 3 luni de la data la care persoana
vătămată a cunoscut săvârșirea faptei.
- Plângerea prealabilă greșit îndreptată se consideră valabilă, dacă a fost introdusă în termen la
organul judiciar necompetent;
- Plângerea prealabilă greșit îndreptată la organul de urmărire penală sau la instanța de judecată se
trimite pe cale administrativă organului judiciar competent.
CRP3: lipsa plângerii prealabile
- Lipsa plângerii prealabile = cauză care înlătură răspunderea penală, constând în neutilizarea de
către persoana vătămată a dreptului de a introduce valid o astfel de plângere sau introducerea ei
după expirarea termenului prevăzut de lege
Plângerea prealabilă ≠ plângerea

- Se va constata lipsa plângerii prealabile atunci când:
- Nu este formulată deloc;
- Este introdusă de o persoană fără calitate;
- Nu respectă condițiile prevăzute de lege (fond/formă);

CRP3: efectele lipsei plângerii prealabile
- Produce efecte in rem (cu privire la fapta săvârșită);
- Înlătură răspunderea penală:
- Constatând lipsa plângerii prealabile, organul de urmărire penală va dispune, după caz, neînceperea sau încetarea
urmăririi penale;
- Constatând lipsa plângerii prealabile, instanța de judecată va dispune încetarea procesului penal.
- Plângerea prealabilă are caracter indivizibil în raport cu efectele pe care le produce;

- Plângerea prealabilă are caracter personal, neputând fi introdusă de alte persoane decât victima
infracțiunii.

CRP3: retragerea plângerii prealabile
- Dreptul de a retrage plângerea prealabilă îl are numai persoana vătămată;
- Retragerea plângerii prealabile = manifestarea de voință a persoanei vătămate printr-o infracțiune

care după ce a introdus plângerea prealabilă necesară pentru punerea în mișcare a acțiunii penale,
revine și renunță în condițiile legii, la plângerea făcută, mai înainte de soluționarea cauzei printr-o
hotărâre definitivă.
- Retragerea are loc în mod irevocabil;
- La cererea inculpatului procesul penal poate continua pentru a-i oferi posibilitatea să-și
dovedească nevinovăția – dacă în urma acestuia nu se probează nevinovăția va rămâne valabilă
retragerea plângerii prealabile.
- Poate privi persoanele fizice sau persoanele juridice;

CRP3: retragerea plângerii prealabile – condiții
- Pentru a fi valabilă retragerea plângerii prealabile trebuie să îndeplinească următoarele condiții:
- Să aibă loc în cazurile prevăzute de lege;
- Să existe o manifestare de voință neechivocă de retractare;
- Să fie totală și necondiționată;
- Să intervină până la rămânerea definitivă a hotărârii;
- În cazul în care existe mai multe persoane vătămate prin aceeași faptă, retractarea plângerii să fie făcută de toate
victimele.
- Retragerea plângerii prealabile este posibilă cât timp există un proces penal în curs sau sunt
derulate acte premergătoare - după emiterea unei soluții definitive, retragerea plângerii prealabile
nu mai poate fi făcută;

CRP3: retragerea plângerii prealabile – efecte
- Produce efecte in personam;

- Are efecte irevocabile – în sensul că persoana vătămată nu mai poate reveni asupra ei
- În cazul pluralității de subiecți pasivi, menținerea plângerii prealabile de către o singură persoană
este suficientă pentru punerea în mișcare a acțiunii penale și pentru tragerea la răspundere penală a
infractorului;
- În cazul în care acțiunea penală a fost pusă în mișcare din oficiu , retragerea plângerii produce
efecte numai dacă este însușită de procuror;
! Dacă hotărârea judecătorească este desființată ca urmare a exercitării unei căi extraordinare de
atac, atunci este posibilă retragerea plângerii prealabile

CRP4: împăcarea părților
- Împăcarea părților = act bilateral (între partea vătămată și infractor);
- Împăcarea părților = o înțelegere între părți intervenită cu privire la încetarea procesului penal și
înlăturarea răspunderii penale;
- Privește atât persoanele fizice, cât și persoanele juridice;

CRP4: împăcarea – condiții
- Împăcarea părților se poate realiza:
- În cazul acelor infracțiuni pentru care legea prevede o astfel de modalitate;
- Dacă intervine între părți;
- Împăcarea este personală – adică are loc între persoanele care s-au înțeles să pună capăt conflictului;
- Împăcarea nu operează decât dacă a intervenit până la citirea actului de sesizare a instanței;
- Împăcarea trebuie să fie totală și necondiționată;
- Împăcarea trebuie să fie definitivă;
- Persoana juridică se va împăca prin reprezentantul său legal sau convențional sau prin persoana
desemnată în locul acestuia;
- Dacă infracțiunea este săvârșită de reprezentatul persoanei juridice vătămate, împăcarea trebuie
însușită de către procuror;
- Împăcarea persoanei juridice ce a săvârșit infracțiunea cu persoana vătămată nu produce efecte față de
persoanele fizice care au participat la comiterea aceleiași fapte.

CRP4: împăcarea – efecte
- Împăcarea operează in personam, adică înlătură răspunderea penală numai față de inculpatul
cu care persoana vătămată s-a împăcat;
- Stinge acțiunea penală;

Aplicații
- Decizia nr. 121/1971;
- Decizia nr. 2440/2001;
- Decizia nr. 204/2000 C.A. Suceava;
- Modele teste grilă


Cauzele care înlătură sau
modifică executarea pedepsei
Seminar

Cauze – enumerare
CÎ/MEP1: grațierea
CÎ/MEP 2: prescripția executării pedepsei

CÎ/MEP1: grațierea
- Act de clemență al Președintelui României sau al Parlamentului României ce are ca efect

înlăturarea în tot sau în parte a executării pedepsei ori comutarea acesteia în alta mai ușoară;
- Instituția grațierii are o dublă natură:

- de drept constituțional – sunt stabilite organele competente să acorde grațierea,
- de drept penal – sunt reglementate efectele pe care această măsură le produce.

CÎ/MEP1: grațierea – modalități
- Dp nr. de persoane care sunt grațiate:
- Individuală:
- Se acordă prin decret de către Președintele României, de regulă la cererea condamnatului;
- * poate fi acordată și din oficiu;
- Poate fi cerută și acordată numai după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
- Este eminamente personală, subiectivă – acordată în considerarea persoanei celor condamnați.
- Vizează pedepse privative de liberate sau măsuri educative privative de libertate.
- Colectivă:
- Este acordată unui număr nedeterminat de persoane, de către Parlament, pentru o categorie de condamnări
determinate prin natura pedepsei ori cuantumul ei sau pronunțate pentru anumite infracțiuni;
- Are întotdeauna caracter retroactiv;
- Vizează pedepse privative de liberate sau măsuri educative privative de libertate;
- Este în principiu obiectivă, reală, impersonală – privind pedeapsa aplicată și nu persoana condamnatului;
- * totuși poate dobândi unele trăsături subiective în măsura în care actul de clemență cuprinde unele condiții
privitoare la:
- Vârsta și situația familială a condamnatului;
- Cetățenia condamnatului;
- Antecedența penală;
CÎ/MEP1: grațierea – modalități
- Dp cerințele care sunt impuse beneficiarului:
- Necondiționată – când se acordă fără a impune în viitor beneficiarului ei vreo obligație
- Grațierea individuală se acordă întotdeauna necondiționat;
- Grațierea colectivă poate fi acordată și condiționat
- Condiționată – când acordarea ei este pusă sub rezerva bunei conduite a beneficiarului acesteia în viitor/ a unei
perioade de timp etc.
- Dp. întinderea efectelor pe care le are în raport cu pedeapsa:

- Totală – când privește întreaga pedeapsă aplicată și se mai numește și remitere de pedeapsă;
- Parțială – când prin actul de clemență este înlăturată executarea doar a unei părți din pedeapsă și este numită și
reducere de pedeapsă;
- Comutarea – formă a grațierii ce constă în înlocuirea pedepsei aplicate de instanța de judecată cu o pedeapsă de o
altă natură, mai ușoară.
- Dp momentul la care aceasta intervine (raportat la momentul rămânerii definitive a hot. de

condamnare):
- Propriu-zisă (postcondamnatorie) – după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
- Anticipată (antecondamnatorie) – intervine după pronunțarea unei hotărâri definitive de condamnare
CÎ/MEP1: grațierea – obiectul
- Pedepsele principale aplicate de instanțele judecătorești a căror executare este înlăturată în tot sau
în parte;
! Grațierea nu se aplică infracțiunilor săvârșite în ziua adoptării actului de grațiere

CÎ/MEP1: grațierea – efectele
- Efectele grațierii asupra pedepselor principale:
- Executarea pedepsei principale este înlăturată în tot sau în parte sau este comutată, după caz;
- Nu înlătură condamnarea și consecințele condamnării;
- De la data grațierii curge termenul de reabilitare;
- În situația pluralității de infracțiuni – obiectul grațierii colective îl constituie pedepsele aplicate pentru fiecare
dintre infracțiuni și nu pedeapsa rezultantă;
- Grațierea individuală în cazul persoanei fizice se acordă numai pentru pedepsele privative de libertate,
- Grațierea individuală operează și în cazul persoanei juridice cu privire la pedeapsa principală;
! Nu pot fi grațiate individual pedepsele deja executate și pedepsele a căror executare nu a început din cauza
sustragerii condamnatului de la executare

- Efectele grațierii asupra pedepsei a cărei executare a fost suspendată sub supraveghere:
- Grațierea nu are efecte asupra pedepselor a căror executare este suspendată sub supraveghere, în afară de cazul în
care prin actul de grațiere se dispune altfel;
- Nu pot fi grațiate individual condamnările cu suspendarea executării pedepsei;
- Efectele grațierii asupra pedepselor complementare:

- Grațierea nu are efecte asupra pedepselor complementare, în afară de cazul când se dispune altfel prin actul de
grațiere;
! Nu pot fi grațiate pedepsele complementare aplicate persoanelor fizice
! În cazul persoanelor juridice pot fi grațiate și pedepsele complementare prevăzute la art. 139 și art. 140 C. pen.
- Efectele grațierii asupra pedepselor accesorii:

- Nu pot fi grațiate pedepsele accesorii aplicate persoanei fizice
- Efectele grațierii asupra măsurilor de siguranță:

- Grațierea nu are efecte asupra măsurilor de siguranță
- Efectele grațierii asupra măsurilor educative:
- Grațierea nu are efecte asupra măsurilor educative neprivative de libertate, în afară de cazul în care prin actul de
grațiere se dispune altfel;
! Nu avem prevederi în privința măsurilor educative privative de libertate – grațierea poate avea efecte asupra
acestora
- Efectele grațierii asupra drepturilor persoanei vătămate:

- Grațierea nu are efecte asupra drepturilor persoanei vătămate
! Dacă există mai multe acte de grațiere se vor aplica reduceri succesive

CÎ/MEP2: prescripția executării pedepsei (PEP)
- Prescripția executării pedepsei se înțelege înlăturarea forței executive a unei hotărâri definitive de
condamnare prin trecerea unui anumit interval de timp prevăzut de lege fără ca ea să fie executată;
= statul pierde dreptul de a pune în executare o hotărâre definitivă de condamnare, după trecerea
unui anumit timp prevăzut de lege
- Prescripția executării pedepsei este subordonată îndeplinirii a două condiții legale:

- Cerința de a se fi împlinit termenul prevăzut de lege,
- În cursul termenului, condamnatul să nu fi săvârșit o nouă infracțiune.
- PEP are caracter real;

- PEP este legală și obligatorie;
- Produce efecte in rem
CÎ/MEP2: prescripția executării pedepsei - efecte
- Prescripția executării pedepsei înlătură numai executarea pedepsei;
- PEP produce efecte și asupra pedepselor accesorii care se execută din momentul rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare până la terminarea executării pedepsei/ grațierea totală sau
parțială ori a restului de pedeapsă/ împlinirea termenului de prescripție a executării pedepsei.
- PEP nu produce efecte asupra pedepselor complementare și a măsurilor de siguranță;

- Sunt imprescriptibile:
- Infracțiunile de genocid, contra umanității și de război;
- Infracțiunile omor, omor calificat și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei;
- Infracțiunile omor, omor calificat și infracțiunile intenționate urmate de moartea victimei pentru care la adat intrării
în vigoare a codului penal nu s-a împlinit termenul de prescripție a executării pedepsei
- Prin „pedeapsă care se execută” se înțelege:
- Pedeapsa stabilită de instanță
- Rezultanta în cazul concursului/recidivei/pluralității intermediare

CÎ/MEP2: PEP- termene
Termenele de PEP pentru persoana fizică
20 ani Pedeapsa care urmează a se executa este DET sau Î > 15 ani
5 ani + durata pedepsei, ≤ 15 ani Pedepse cu Î, altele decât pedeapsa Î> 15 ani
3 ani Pedeapsa care urmează a se executa este amenda
Pedepsele complementare aplicate persoanei fizice și măsurile de siguranță nu se prescriu
Termenele de PEP pentru persoana juridică

5 ani Pedeapsa amenzii
3 ani Pedepsele complementare
Regula
Termenele se socotesc de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare
* Există și excepții
CÎ/MEP2: PEP- întreruperea cursului
- Întreruperea cursului prescripției executării pedepsei este o cauză care lipsește de eficiență timpul
scurs anterior, făcând să curgă un nou termen de prescripție;
- PEP se întrerupe prin:
- Începerea executării pedepsei;
- Săvârșirea din nou a unei infracțiuni;
- Sustragerea de la executare, după începerea executării pedepsei
- Poate avea loc întreruperea de mai multe or (nelimitat)

- După fiecare întrerupere începe să curgă un nou termen de prescripție
! În cazul PEP nu există prescripție specială

CÎ/MEP2: PEP- suspendarea cursului
- Suspendarea cursului prescripției executării pedepsei are ca efect doar o oprire a curgerii
termenului de prescripție, acesta reluându-și cursul după încetarea cauzei de suspendare;
- Cursul termenului PEP se suspendă:
- În cazurile de amânare sau de întrerupere a executării pedepsei închisorii sau a detențiunii pe viață;
- În cazul exercitării căilor extraordinare de atac, dacă instanța dispune suspendarea executării pedepsei;
- Intervalul de timp în care cursul prescripției este suspendat nu va fi luat în considerare la

calcularea termenului de prescripție;
- Produce efecte in personam

Aplicații
- Decizia nr. 3735/2010 ICCJ;
- Decizia nr. 608/2007 CA Craiova;
- Modele teste grilă

Cauzele care înlătură sau
consecințele condamnării

Cauze – enumerare
CÎCC1: reabilitarea

CÎCC1: reabilitarea
- Pe lângă pedepsele pe care trebuie să le execute (pedeapsa principală, și după caz, accesorie și
complementară), condamnarea generează și alte consecințe pe care condamnatul este nevoit să le
suporte chiar după terminarea executării – aceste consecințe vizează:
- Decăderi
- Interdicții, care decurg din condamnare
- Incapacități
- Încetarea consecințelor condamnării ține de esența instituției reabilitării;
- Reabilitarea = mijlocul legal prin care fostul condamnat este deplin integrat pe plan juridic în
societate;
- Reabilitarea este o cauză care înlătură consecințele penale și extrapenale care au rezultat dintr-o
condamnare, făcând ca fostul condamnat să se bucure din nou de dreptul la egalitate în fața legii

CÎCC1: reabilitarea - trăsături
- Este o cauză care face să înceteze interdicțiile, decăderile și incapacitățile care decurg din
condamnare;
- Reabilitarea produce efecte in personam;
- Reabilitarea este indivizibilă – nu poate fi obținută numai pentru o parte dintre condamnările
suferite de o persoană;
- Reabilitarea poate fi obținută pentru orice condamnare;
- Reabilitarea produce efecte numai pentru viitor

CÎCC1: reabilitarea - feluri
- Reabilitarea poate fi:

- de drept;
- judecătorească sau judiciară

CÎCC1: reabilitarea de drept
- Reabilitarea de drept este o formă de reabilitare care operează ope legis – în virtutea legii în
momentul îndeplinirii condițiilor prevăzute de lege;
- Condițiile reabilitării de drept privesc:

- condamnarea;
- conduita condamnatului;
- timpul scurs de la executarea sau stingerea executării pedepsei

CÎCC1: reabilitarea de drept – condț.
- Condițiile cu privire la condamnare – fapte de o gravitate redusă, exprimată în pedeapsa
închisorii care nu depășește 2 ani/pedeapsa închisorii a cărei executare a fost suspendată sub
supraveghere sau amenda indiferent de cuantumul ei;
- Condiții privitoare la termenul de reabilitare – este necesar să se constate că a trecut un termen

de 3 ani de la executarea pedepsei, atât în cazul persoanei fizice, cât și în cazul persoanei
juridice;
- Condiții privitoare la conduita condamnatului – în cursul termenului de 3 ani, condamnatul să nu

fi săvârșit o altă infracțiune

CÎCC1: reabilitarea judecătorească
- Reabilitarea judecătorească este o formă de reabilitare care se acordă, la cererea condamnatului

de către instanța judecătorească în condițiile legii;
- Reabilitarea judecătorească se acordă în cazurile în care nu operează reabilitarea de drept,
respectiv pentru condamnările la închisoare mai mari de un an
- Condițiile reabilitării de drept privesc:

- condamnarea;
- conduita condamnatului;
- termenele de reabilitare

CÎCC1: reabilitarea judecătorească – condț.
- Condiții privitoare la condamnare – reabilitarea judecătorească se acordă pentru acele condamnări în
privința cărora nu operează reabilitarea de drept.
- Poate fi acordată și pentru acele condamnări pentru care a intervenit amnistia;
- Se acordă pentru toate condamnările succesive
- Condiții privitoare la termenul de reabilitare – sunt prevăzute prin lege:

Termen Tip condamnare
4 ani În cazul condamnării la pedeapsa Î > 2ani și ≤ 5 ani
5 ani În cazul condamnării la pedeapsa Î > 5ani și ≤ 10 ani
7 ani În cazul condamnării la pedeapsa Î > 10 ani și DET/comutată sau înlocuită cu pedeapsa Î
10 ani În cazul condamnării la DET, considerată executată ca urmare a: grațierii, împlinirii
termenului de prescripție a executării pedepsei sau a liberării condiționate
- Condiții privitoare la conduita condamnatului:

- Persoana condamnată să nu fi săvârșit o altă infracțiune în termenul de reabilitare;
- Petiționarul să fi achitat în întregime cheltuielile de judecată și despăgubirile civile la care a fost obligat, afară de cazul când acesta
dovedește că nu a avut posibilitatea să le îndeplinească sau când partea civilă a renunțat la despăgubiri
CÎCC1: reabilitarea - termenele
- Atât în cazul reabilitării de drept, cât și în cazul reabilitării judecătorești termenul curge de la
data:
- Când a luat sfârșit executarea pedepsei principale sau de la data la care aceasta s-a prescris;
- Amenda a fost achitată sau s-a stins în alt mod;
- Actului de grațiere, dacă la acea dată hotărârea de condamnare era definitivă sau de la data rămânerii
definitive a hotărârii de condamnare dacă actul de grațiere se referă la infracțiuni în curs de judecată;
- În cazul condamnărilor succesive, termenul se calculează în raport cu pedeapsa cea mai grea și curge de la
data executării ultimei pedepse;
- În caz de suspendare sub supraveghere a executării pedepsei, termenul curge de la data împlinirii termenului
de supraveghere
! În caz de respingere a cererii de reabilitare, nu se poate introduce o nouă cerere decât după un an, care se socotește
de la data respingerii cererii prin hotărâre definitivă

CÎCC1: reabilitarea - efecte
- Reabilitarea face să înceteze decăderile, interdicțiile și incapacitățile care rezultă din
condamnare, pentru viitor;
- Înlătură antecedentele penale – nu se va reține recidiva în cazul săvârșirii unei noi infracțiuni;
- Permite recunoașterea vechimii în muncă sau a drepturilor de pensionar;
- Reabilitarea nu operează o restitutio in integrum, o repunere în situația de dinainte de
condamnare;
- Nu există obligația de:
- Reintegrare în funcția din care condamnatul a fost scos în urma condamnării;
- Redarea gradului militar pierdut
- Nu produce efecte asupra măsurilor de siguranță
- Reabilitarea poate opera și în cazul detențiunii pe viață

CÎCC1: reabilitarea - anularea
- Se aplică exclusiv reabilitării judecătorești;
- Anularea are loc dacă se descoperă că cel reabilitat mai săvârșise o infracțiune care dacă ar fi
fost cunoscută ar fi condus la respingerea cererii de reabilitare;
- Nu există revocarea reabilitării


Infracțiuni contra siguranței
circulației pe căile ferate
Seminar

Infracțiuni – enumerare
I1: neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă
I2: neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă
I3: părăsirea postului și prezența la serviciu sub influența alcoolului sau a altor substanțe
I4: distrugerea sau semnalizarea falsă

I1: neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă
- Conținutul legal:
- Art. 329 C. pen.
- Abreviere de lucru:
- neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă = NÎS/ÎD

I1: NÎS/ÎD – Condiții preexistente
- Obiectul infracțiunii:
- Obiectul juridic special:
- Relațiile sociale ce privesc siguranța circulației pe căile ferate – relații ce implică îndeplinirea în mod
corespunzător a îndatoririlor de serviciu de către angajații căilor ferate.
- Obiectul material:
- Alin. (1), art. 329 C. pen. – nu are obiect material
- Alin. (2), art. 329 C. pen. – bunurile din sectorul feroviar, respectiv materialul rulant de cale ferată sau alte
instalații feroviare, mărfuri încredințate căilor ferate spre transport sau corpul persoanelor vătămate
- Subiecții infracțiunii:
- Subiectul activ:
- O persoană fizică care are calitatea de angajat al administrației căilor ferate, gestionează infrastructura feroviară,
operatori de transport, intervenție sau manevră
! Pentru instigator sau complice nu se cere o calitate specială
- Subiect pasiv principal:
- Administrația căilor ferate
- Subiect pasiv secundar (i):
- Alături de administrația căilor ferate pot să apară și alte persoane fizice sau juridice
I1: NÎS/ÎD – Conținutul constitutiv
- Latura obiectivă:
- Elementul material – se poate realiza alternativ:
- Prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu (inacțiune)
- Prin îndeplinirea defectuoasă a acestor îndatoriri (acțiune)
! Este suficient ca un singur act care intră în atribuțiile administrației căilor ferate să nu fie îndeplinitori să fie
îndeplinit defectuos
- Urmarea imediată:
- O stare de pericol ce vizează siguranța circulației mijloacelor pe transport ale căilor ferate
! Urmarea este cerută expres în norma de incriminare, astfel că raportul de cauzalitate între încălcarea atribuțiilor de
serviciu ale angajatului administrației căilor ferate și starea de pericol care se creează trebuie probat de fiecare dată.
- Legătura de cauzalitate:
- Trebuie constatată între acțiunea (inacțiunea) incriminată și rezultat
- Latura subiectivă:
- Forma de vinovăție cerută expres este intenția sub cele două forme ale sale: directă sau indirectă

I1: NÎS/ÎD – alte elemente
- Forme:
- Este susceptibilă de acte pregătitoare sau tentativă, dar legea nu le incriminează
- Modalități normative:
- Modalitatea tip
- Modalitatea agravantă – când infracțiunea simplă produce un accident de cale ferată
- Sancțiuni:
- Modalitatea simplă: închisoarea de la 1 la 5 ani (pers. fizică)
- Modalitatea agravantă: închisoarea de la 3 la 10 ani (pers. fizică)

I2: neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor
defectuoasă din culpă
- Art. 330 C. pen.
- neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu sau îndeplinirea lor defectuoasă din culpă = NÎS/ÎDC

I2: NÎS/ÎDC – Condiții preexistente
- Relațiile sociale ce privesc siguranța circulației pe căile ferate – relații ce implică îndeplinirea în mod
corespunzător a îndatoririlor de serviciu de către angajații căilor ferate.
- Alin. (1), art. 330 C. pen. – nu are obiect material
- Alin. (2), art. 330 C. pen. – bunurile din sectorul feroviar, respectiv materialul rulant de cale ferată sau alte
instalații feroviare, mărfuri încredințate căilor ferate spre transport sau corpul persoanelor vătămate
- Subiectul activ:
- O persoană fizică care are calitatea de angajat al administrației căilor ferate, gestionează infrastructura feroviară,
operatori de transport, intervenție sau manevră
! Pentru instigator sau complice nu se cere o calitate specială
I2: NÎS/ÎDC – Conținutul constitutiv
- Elementul material – se poate realiza alternativ:
- Prin neîndeplinirea îndatoririlor de serviciu (inacțiune)
- Prin îndeplinirea defectuoasă a acestor îndatoriri (acțiune)
! Este suficient ca un singur act care intră în atribuțiile administrației căilor ferate să nu fie îndeplinitori să fie
îndeplinit defectuos
- O stare de pericol ce vizează siguranța circulației mijloacelor pe transport ale căilor ferate
! Urmarea este cerută expres în norma de incriminare, astfel că raportul de cauzalitate între încălcarea atribuțiilor de
serviciu ale angajatului administrației căilor ferate și starea de pericol care se creează trebuie probat de fiecare dată.
- Trebuie constatată între acțiunea (inacțiunea) incriminată și rezultat
- Forma de vinovăție cerută expres este culpa sub cele două forme ale sale: neglijența și ușurința

I2: NÎS/ÎDC – alte elemente
- Forme:
- Nu este susceptibilă de acte pregătitoare sau tentativă
- Modalitatea tip
- Sancțiuni:
- Modalitatea simplă: închisoarea de la 3 luni la 3 ani sau amenda (pers. fizică)
- Modalitatea agravantă: închisoarea de la 1 la 5 ani (pers. fizică)

I3: părăsirea postului și prezența la serviciu sub influența
alcoolului sau a altor substanțe
- Art. 331 C. pen.
- Părăsirea postului și prezența la serviciu sub influența alcoolului sau a altor substanțe = PP și
PSIA/AS - două fapte distincte:
- părăsirea postului
- Exercitarea atribuțiilor de serviciu având o îmbibație alcoolică de peste 0,80g/l alcool pur în sânge sau care se
află sub influența unor substanțe psihoactive de către anumiți angajați ai căilor ferate

I3: PP și PSIA/AS – Condiții preexistente
- Relațiile sociale ce privesc siguranța circulației feroviare prin îndeplinirea corectă a anumitor îndatoriri de serviciu de
către angajații căilor ferate implicați direct în desfășurarea în siguranță a circulației feroviare
- Dacă faptele au produs un accident pe calea ferată – materialul rulant de cale ferată sau alte instalații feroviare, mărfuri
încredințate căilor ferate spre transport etc.
- Subiectul activ:
- Doar o persoană fizică angajată a administrației căilor ferate cu atribuții care privesc direct siguranța circulației pe calea
ferată
! Subiecți activi – angajați ai administrației căilor ferate care au atribuții în legătură cu conducerea trenurilor sau dirijarea
circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate ori cu manevrarea acestora sau care supraveghează anumite instituții sau
alte mijloace care țin de materialul rulant ori de cale ferată și care asigură desfășurarea în siguranță a circulației feroviare
- ! Participația penală pentru art. 331 alin. (1) – este posibilă în toate formele: coautorat, instigare, complicitate
- ! Participația penală pentru art. 331 alin. (2) – este posibilă numai sub forma: instigare și complicitate
I3: PP și PSIA/AS – Conținutul constitutiv
- Elementul material:
- Art. 331, alin. (1) – părăsirea postului
- Art. 331, alin. (2) – exercitarea atribuțiilor de serviciu sub influența alcoolului sau a altor substanțe psihoactive
- ! Părăsirea postului se poate realiza prin:
- Acțiune – făptuitorul pleacă, abandonează postul ce i-a fost încredințat;
- Inacțiune – angajatul a plecat justificat din post, dar nu s-a întors la momentul potrivit, deși avea această obligație
- ! Starea de ebrietate: trebuie să caracterizeze pe făptuitor cât acesta se află în exercițiul atribuțiilor de serviciu, indiferent
dacă alcoolul a fost consumat în timpul serviciului sau înainte ca angajatul să fi intrat în serviciu
- Starea de ebrietate trebuie să fie provocată voluntar
- Crearea posibilității de a pune în pericol siguranța circulației mijloacelor de transport ale căilor ferate
- ! În cazul PP – fapta va constitui infracțiune numai în măsura în care a pus în pericol siguranța circulației mijloacelor de
transport ale căilor ferate
- ! În cazul PSIA/AS – legea nu mai prevede explicit urmarea imediată – aceasta se deduce din starea în care se află
subiectul în exercitarea atribuțiilor de serviciu
- Trebuie constatată între acțiunea (inacțiunea) incriminată și rezultat la ambele infracțiuni
- Forma de vinovăție cerută este intenția sub cele două forme ale sale: directă sau indirectă

I3: PP și PSIA/AS – alte elemente
- Forme:
- Faptele prevăzute se pedepsesc doar dacă sunt săvârșite în forma consumată
- ! PP se consumă în momentul în care din cauza lipsei angajatului căilor ferate dintr-un anumit post cu atribuții
directe în legătură cu siguranța circulației feroviare se produce urmarea imediată descrisă de norma de incriminare
- ! PSIA/AS se consumă în momentul în care făptuitorul își exercită atribuțiile specifice postului ce asigură direct
desfășurarea în bune condiții a circulației pe căile ferate, având o îmbibație alcoolică de 0,80g/l alcool pur în sânge
ori aflându-se sub influența substanțelor psihoactive se produce urmarea imediată cerută de norma de incriminare
- Modalitatea tip
- Sancțiuni:
- Modalitatea simplă: închisoarea de la 2 ani la 7 ani
- Modalitatea agravantă: închisoarea de la 3 ani la 10 ani și interzicerea unor drepturi

I4: distrugerea sau semnalizarea falsă
- Art. 332 C. pen.
- Distrugerea sau semnalizarea falsă = D/SF - trei fapte distincte:
- distrugerea, degradarea ori aducerea în stare de neîntrebuințare a liniei ferate sau a instalațiilor de cale ferată (alin,
(1), teza 1)
- așezarea de obstacole pe linia ferată (alin, (1), teza 2)
- săvârșirea de acte de semnalizare falsă sau săvârșirea oricăror acte care pot induce în eroare personalul care asigură
circulația mijloacelor de transport, manevră sau intervenție pe calea ferată în timpul exercitării serviciului, dacă
prin aceste fapte se creează un pericol de accident pe calea ferată

I4: D/SF – Condiții preexistente
- Relațiile sociale privitoare la siguranța circulației pe căile ferate realizată prin ocrotirea liniei ferate și a instalațiilor
de cale ferată
- Pentru art. 332, alin. (1) – există și un obiect juridic secundar – relațiile referitoare la ocrotirea patrimoniului public
al administrației căilor ferate împotriva unor acțiuni de distrugere, degradare sau aducere în stare de neîntrebuințare
- Pentru art. 332, alin. (3) – există și un obiect juridic secundar – relațiile sociale referitoare la patrimoniul public sau
privat, precum și relațiile sociale care se referă la sănătatea ori viața ca atribute ale omului
- Ptr. Art. 332 alin. (1) și (2) – liniile ferate, instalațiile tehnice ori mijloacele de semnalizare asupra cărora se răsfrâng
acțiunile incriminate
- Ptr. Art. 332 alin (3) – există obiect material când s-a produs un accident
- Subiectul activ:
- Orice persoană fizică sau juridică responsabilă penal
- ! Participația penală este posibilă sub toate formele sale
- administrația căilor ferate
- Ptr. Forma agravantă pot să apară și alte persoane fizice sau juridice
I4: D/SF – Conținutul constitutiv
- Elementul material:
- O acțiune de distrugere, degradare, aducere în stare de neîntrebuințare ori de așezare a unor obstacole pe linia
ferată
- Distrugerea = nimicire fizică totală sau parțială a unor bunuri și afectează întotdeauna substanța bunului asupra căruia este
îndreptată;
- Degradarea = deteriorare a bunului, o scădere a valorii de întrebuințare a acestuia în raport cu parametrii calitativi și de
performanță pe care bunul îl avea înainte de a fi supus degradării
- Aducerea în stare de neîntrebuințare = acțiune care are ca efect scoaterea din funcțiune a unui bun, aducerea lui într-o stare
de inaptitudine sub aspectul folosirii în raport cu funcționalitatea care îi este destinată.
- Ptr. alin. 1, teza II-a – obiectul material – constă în așezarea de obstacole pe linia ferată
- Ptr. alin. 2 – obiectul material – constă în săvârșirea de acte de semnalizare falsă sau în alte acte de natură a induce
în eroare personalul căilor ferate

I4: D/SF – Conținutul constitutiv
- Latura obiectivă (cont.):
- Art. 332, alin. (1) – punerea în pericol a siguranței mijloacelor de transport ale căilor ferate
- Art. 332, alin. (2) – crearea condițiilor susceptibile să expună căile ferate la un pericol de accident
- Trebuie constatată între acțiunea (inacțiunea) incriminată și rezultat la ambele infracțiuni
- Forma de vinovăție cerută este intenția sub cele două forme ale sale: directă sau indirectă pentru faptele de la rat. 332,
alin. (1) și alin. (2)
- Faptele incriminate în art. 332 C. pen. pot fi săvârșite și din culpă

I4: D/SF – alte elemente
- Forme:
- Infracțiunea există și în forma atipică a tentativei, care este pedepsită
- Modalitatea tip
- Modalitatea agravantă – când infracțiunile au avut ca urmare un accident de cale ferată
- Modalitatea atenuată - dacă faptele se comit din culpă
- Sancțiuni:
- Pentru modalitățile prev. art. 332, alin. (1) și (2), săvârșite de o pers. fizică: închisoarea de la 2 la 7 ani când se comit
cu intenție, iar dacă se săvârșesc din culpă – limitele speciale ale pedepsei se reduc la jumătate
- Pentru modalitatea prev. art. 332, alin. (3), săvârșite de o pers. fizică: închisoarea între 3 și 10 ani, iar dacă faptele
sunt săvârșite din culpă – limite speciale ale pedepsei se reduc la jumătate


Materie Penal

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Materie Penal

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

Acest material nu este un

substitut al notelor de curs!

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

Obs: Infracțiunea este singurul temei al răspunderii penale

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

T2: fapta să fie săvârșită cu vinovăție.

T3: fapta să fie nejustificată (antijuridicitatea).

T4: fapta să fie imputabilă celui care a săvârșit-o (imputabilitatea).

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Presupune existența a 2 factori:

- Culpa fără prevedere (neglijența, greșeala)

- !!! Există și alte forme/modalități ale culpei

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Structura intenției depășite:

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Antijuridicatea exprimă o contradicție între fapta săvârșită și ordinea de drept.

- O faptă este nejustificată (antijuridică) atunci când e contrară ordinii de drept.

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

Cj 3: Exercitarea unui drept sau îndeplinirea unei obligații

Cj 4: Consimțământul persoanei vătămate

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Prezumția de legitimă apărare:

- Pentru a fi în legitimă apărare trebuie îndeplinite:

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Să fie proporțională cu atacul

- Pentru a fi în stare de necesitate trebuie îndeplinite:

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Să fie imediat sau actual

Obs: dacă pericolul a trecut starea de necesitate nu mai poate fi reținută

- Să fie singurul mijloc de înlăturare a pericolului, adică să fie necesară

- Să fie proporțională cu pericolul

- Condiții referitoare la exercitarea unui drept:

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Legea impune obligația, nu doar o recunoaște ca validă

- Condiții referitoare la îndeplinirea unei obligații impuse de lege:

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Autoritate competentă = autoritate publică învestită de lege cu anumite competențe și

- Condiții referitoare la îndeplinirea unei obligații impuse de autoritatea competentă:

- Valoarea socială poate fi:

- Pentru a constitui o cauză justificativă, în cazul consimțământului trebuie să fie întrunite

- Consimțământul poate fi exprimat în orice formă (oral, scris sau tacit)

- Consimțământul trebuie să fie exprimat personal și în mod excepțional, prin reprezentant

- Consimțământul trebuie să intervină anterior primului act de executare a faptei tipice.

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

D1: cauzele de neimputabilitate reprezintă acele împrejurări reglementate de legea penală în

Obs: efectul cauzelor de neimputabilitate nu se extinde asupra participanților, cu excepția cazului

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

Cn3: excesul neimputabil

= cauze care înlătură răspunderea penală

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Constrângerea fizică exercitată să fie puternică

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Răspunderea civilă este înlăturată şi ea în principiu.

- Nu se extinde și asupra participanților, ci numai față de persoana/persoanele care au fost efectiv

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

- Să existe o acțiune de constrângere concretizată printr-o amenințare cu un pericol grav

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)

© 2019 T-C. Dogaru (Cruceanu)