PLAN DE SEMINAR – 1

1. Desfăşurarea activităţii infracţionale

Care sunt momentele relevante din perioada internă şi din perioada externă a
activităţii infracţionale? Dar relevante din punct de vedere penal?

Momentele relevante din perioada internă: încolțirea ideii de a săvârși fapta infracțională,
deliberarea și luarea hotărârii de a săvârși fapta infracțională
Momentele relevante din perioada externă: faza actelor preparatorii, faza actelor de
executare, faza urmărilor.
Relevante din punct de vedere penal sunt formele fazei externe, adică actele
preparatorii care sunt asimilate tentativei și unor infracțiuni incriminate autonom și faptul
consumat.
În UDROIU: forma actelor preparatorii(in faza actelor preparatorii), a tentativei(în faza
actelor de executare) si a infracțiunii consumate(în faza urmărilor) sunt relevante dpdv penal.
Tentativa face parte din faza actelor de executare, DOAR că rezultatul nu se produce, ca
la infracțiunile consumate..

2. Actele preparatorii

Sunt posibile şi în cazul infracţiunilor praeterintenţionate? Dacă da, gasiţi un

exemplu.

Da, sunt posibile și în cazul infracțiunilor preterintenționate, pot consta în procurarea

anumitor mijloace de săvârșire a faptei, dar nu sunt incriminate.
Exemplu: infractorul lovește victima sa cu un pumn în față, aceasta se dezechilibrează și
cade cu capul pe trotuar, iar în urma loviturilor produse la cap, în urma căderii, victima
respectivă decedează; aici avem loviri cauzatoare de moarte săvârșite cu vinovăția intenției
depășite, iar actele preparatorii constau, de exemplu, în urmărirea victimei, procurarea datelor cu
privire la momentul și locul în care se află etc.
Alt exemplu: viol urmat de moartea victimei/talharie urmată de moartea victimei etc.
 Este posibilă confiscarea specială a bunului care a fost dat în vederea săvârşirii unei
infracţiuni, înainte ca aceasta să aibă loc?

Da, deoarece poate reprezenta un act preparator și se apreciază că există o stare de pericol
prin lăsarea în circulație a respectivelor bunuri, iar prin luarea măsurii de siguranță starea de
pericol poate fi înlăturată.
Se încadrează la art. 112, alin (1) lit. d – ”bunurile care au fost date pentru a determina
săvârșirea unei fapte prevăzute de lp”
Lucrurile date pentru determinarea săvârșirii unei infracțiuni sunt supuse confiscării și
atunci când cel care le-a primit nu a săvârșit infracțiunea, chiar și atunci când nu a existat intenția
de a o săvârși, înselând, sub acest aspect, pe cel de la care le-a primit. (trib. Suprem. Sectia
penala, decizia 1758/1984)
- Vezi udroiu pentru detalii, explica acolo.

A se face distincţia între ”actele preparatorii sunt intenţionate” şi ”actele preparatorii sunt
posibile doar în cazul infracţiunilor intenţionate” – sunt condiţii diferite (?)

- În sensul că actele preparatorii sunt săvârșite cu intenție direct/indirectă – și nu

preterintenționate (?)
- Iar actele preparatorii sunt posibile doar la infracțiunile la care se cere forma de
vinovăție a intenției (directe/indirecte/preterintenționate).

Condiții acte preparatorii:

(a) Din conținutul activității să rezulte ca aceasta este efectuată pentru săvârșirea
infracțiunii. Să aibă, deci, caracter univoc.
(b) Actul preparator să se concretizeze într-o activitate obiectivă de creare a condițiilor
pentru săvârșirea infracțiunii (ex: procurarea de instrumente, date, informații în
legătură cu locul și timpul în care urmează să fie săvârșităa infracțiunea)
(c) Activitatea de pregătire să NU cuprindă acte ce intră în conținutul elementului
material al laturii obiective, să nu facă parte din actele de executare.
(d) Să fie intenționate (direct/indirect)
 În dreptul penal român actele de pregătire sunt incriminate ca fază de desfăşurare a
activităţii infracţionale, aşa cum e cazul tentativei? Cum ar fi trebuit să fie prevăzute
de lege pentru a fi considerate incriminate ca fază autonomă?

În principiu, actele de pregătire NU sunt incriminate. În mod excepțional, există acte de

pregătire care sunt incriminate ca fază de desfășurare a activității infracționale, si anume atunci
când respectivele acte sunt:

- infracțiuni consumate (exemplu, deținerea unui bun în vederea falsificării de valori

sau amplasarea unor echipaje tehnice audio-video fără permisiune constituie
infracțiune de violare a vieții private sau atunci cand, pentru a comite o infractiune de
omor, o persoana isi cumpara in mod ilegal o arma == nu respecta regimul munitiilor
și al armelor) sau când
- sunt asimilate tentativei.(art 412- infrațiuni contra securității naționale) sau cand
- sunt asimilate complicității anterioare.

Pentru a fi incriminate AP, trebuie expres prevăzut în lege că ”tentativa se pedepsește”,

respectiv că ”actele efectuate în scopul săvârșirii faptelor prevăzute se pedepsesc”

Care sunt cazurile în care actele de pregătire sunt totuşi incriminate sub alte forme?
Gasiţi un exemplu pentru fiecare caz.

În cazul actelor preparatorii care constituie infracțiuni consumate – exemplul cu detinere

de instrumente pentru falsificarea de valori.
În cazul actelor preparatorii asimilate tentativei – lovirea în cap a unei persoane cu un
topor, urmată de pierderea de substanță osoasă și infirmitate reprezintă tentativă de omor.
În cazul actelor realizate ulterior infracțiunii de către o altă persoană decât autorul
infracțiunii – reprezintă complicitate.

Aplicaţie: art. 226 alin. 5 Cod penal – identificaţi elementul material şi precizaţi dacă în acest
caz actele de pregătire sunt incriminate şi sub ce formă .

Elementul material: plasarea (de mijloace tehnice audio/video)

Actele de pregătire: incriminate deoarece simpla amplasare a unor mijloace tehnice
reprezintă infracțiune
Sunt incriminate sub forma unor acte preparatorii care constituie infracțiuni consumate
3. Tentativa
 Definiţia şi condiţii

Definiție: tentativa constă în punerea în executare a intenției de a săvârși infracțiunea,

executare care a fost însă întreruptă sau NU și a produs efectul.
Condiții: existența unei intenții de a săvârși o infracțiune (hotărâre/rezoluție) (a),
rezoluția infracțională să fie pusă în executare (b), iar executarea să fie întreruptă ori să
nu-și producă rezultatul (c)

Teoriile care delimitează tentativa de actele de pregătire:

Teorii: subiective, obiective, formale – vezi sinteze.

Clasificarea tentativei + criteriile de clasificare – vezi detali iin sinteze

Clasificare:
1. După criteriul gradului de realizare a acțiunii:
Tentativa întreruptă/imperfectă
Tentativa terminată/perfectă

2. După criteriul cauzelor ce determină neproducerea rezultatului:

Tentativa idonee
Tentativa neidonee

Infracţiuni la care tentativa nu este posibilă – găsiţi o explicaţie pentru fiecare

excepţie – luaţi un exemplu din acel tip de infracţiune şi motivaţi de ce tentativa nu
este posibilă

Nu este posibilă la toate infracțiunile, fie din cauza elementului subiectiv (a), fie a celui
material(b).

(a) Imposibilitate datorită elementului subiectiv

La infracțiunile ce se săvârșesc din culpă/preterintenție. De ce?
În cazul culpei, NU există o rezoluție infracțională și nu se poate susține că ne aflăm în fața unei
puneri în executare a intenției.
În cazul preterintenției, se produce un rezultat mai grav decât cel urmărit/acceptat, dar acest
rezultat imputabil este realizat din culpă. Producerea rezultatului mai grav face fapta consumată,
NU rămasă la tentativă.
(b) Imposibilitate datorită elementului material
Nu e posibilă tentativa la o infracțiune cu o inacțiune (infracțiuni omisive proprii – vezi schema
de analiză a infracțiunii), deoarece aceasta se consumă în momentul neîndeplinirii obligației
cerute prin norma de incriminare.
Nu au tentativă nici infracțiunile ce NU permit o desfășurare în timp a acțiunii (cele de executare
promptă), cum este, de exemplu, mărturia mincinoasă.
Nu au tentativă așa-numitele infracțiuni ce se consumă anticipat, cum este luarea de mită.

Ce fel de tentativă avem în situaţia în care mijloacele folosite erau suficiente şi

funcţionau, dar rezultatul periculos nu se produce?

Când mijloacele folosite erau suficiente dar rezultatul nu se produce avem tentativă idonee. Vezi
UDROIU.

Cum sunt cauzele (din punct de vedere temporal) neproducerii rezultatului periculos
în cazul tentativei imperfecte? Dar în cazul tentativei perfecte?

Dpdv temporal, cauzele neproducerii rezultatului periculos, în cazul tentativei

imperfecte se situează dupa începutul executării.

În cazul tentativei perfecte, acestea se situează fie anterior, fie concomitent,

fie dupa începutul executării, actul de executare fiind finalizat, insă rezultatul nu se
produce din cauze independente de vointa autorului.

Tentativa perfectă este posibilă în cazul infracţiunilor de pericol abstract? Dar în cazul
infracţiunilor de pericol concret? Există infracţiuni de rezultat care nu pot avea tentativă
perfectă? Gasiţi exemple.

Tentativa perfectă NU este posibilă la:

- infracțiunile de pericol abstract (ex. mărturia mincinoasă)
ÎNSĂ
Este posibilă la cele de pericol concret (ex. hărțuirea, semnalizarea falsă)
Este posibilă în cazul infracțiunilor de rezultat.
 Ca excepție, există infracțiuni de rezultate care NU pot avea tentativă perfectă (furt, viol,
act sexual cu minor), deoarece executarea în întregime a acțiunii infracționale echivalează cu
consumarea infracțiunii, aceasta nerămănând în stadiul de tentativă.

Tentativa imperfectă este posibilă şi în cazul infracţiunilor de rezultat şi în cazul

infracţiunilor de pericol? Gasiţi exemple.

Tentativa imperfectă este posibilă și în cazul infracțiunilor de rezultat (ex, furtul unui
bun este oprit de un obstacol – o ușă încuiată) și în cazul infracțiunilor de pericol (ex. degradarea
sau semnalizarea falsă oprită de un alt individ – concret și de pericol abstract- exemplu
nedenunțarea)

Tentativa neidonee este o cauză de nepedepsire sau în acest caz lipseşte tipictatea
faptei?

Tentativa neidonne sau absurdă poate pune în discuție responsabilitatea

persoanei făptuitoare. În cazul acesteia lipsește tipicitatea faptei. NU reprezintă o cauză
de nepedepsire

Fapta putativă – care sunt diferenţele faţă de tentativa idonee? Dar faţă de tentativa
neidonee?

Faptă putativă vs. tentativă idonee – fapta putativă NU are caracter

infracțional în realitate, ci doar în mintea autorului, spre deosebire de tentativa idonee,
unde fapta are caracter penal în realitate
Faptă putativă vs. tentativă neidonee – fapta putativă nu este absurd concepută, ci
coerentă, își produce rezultatul urmărit, doar că acesta NU are în realitate caracter infracțional,
valențele infracționare există doar în mintea autorului, in realitate fapta nefiind incriminată.

Ce teorie a adoptat legiuitorul român cu privire la sancţionarea tentativei? Cum se

sancţionează tentativa (luaţi fiecare pedeapsă principală în parte)? Are efecte şi
asupra pedepsei complementare?
 Legiuitorul a optat pentru sistemul incriminării limitate. Tentativa se sancționează cu o
pedeapsă limitată prin raportare la pedeapsa aplicabilă în cazul infracțiunii consumate.

Dacă există pedepse alternative, instanța va alege una din pedepse și o va reduce
corespunzător.

Dacă există pedeapsa cu închisoarea alternativ cu detențiunea, instanța va opta pentru una
dintre acestea, ținând cont de criteriile de individualizare ale pedepselor și, mai apoi, va aplica
regulile de sancționare ale tentativei.

Dacă există pedeapsă amenzii alternativ cu pedeapsa închisorii, atunci instanța va alege
una dintre ele, iar mai apoi va aplica regulile de sancționare corespunzătoare tentativei. Dacă va
alege amenda, atunci aceasta va fi redusă la jumătate prin raportare la pedeapsa aplicabilă
infracțiunii consumate.

În cazul amenzii, instanța NU decide și asupra cuantumului unei zile-amendă, ci doar

numărul de zile amendă.

Dacă pedeapsa amenzii este aplicată PE LÂNGĂ pedeapsa închisorii (ca urmare a
urmăririi obținerii unui folos patrimonial, de exemplu), atunci instanța va aplica regulile
specifice tentativei în privința pedepsei închisorii, mai apoi va stabili cuantumul amenzii în
funcție de numărul de ani stabiliți ca pedeapsă cu închisoarea.

Măsurile de siguranță și pedepsele complementare/accesorii, NU sunt afectate de

rămânerea faptei în faza de tentativă, ele fiind la fel ca în cazul infracțiunii consumate.

Există vreo diferenţă între tentativă posibilă şi tentativă pedepsibilă? Explicaţi.

Tentativă posibilă – exemplu. Amenințarea – exmeplul cu scrisoarea (vezi schițe)

Tentativă pedepsibilă – este prevăzută în mod expres de lege ca fiind pedepsită.

Toate tentativele pedepsibile sunt posibile. Nu toate tentativele posibile sunt pedepsibile.

Gasiţi exemple de tentativă la infracţiunile de omor, furt, viol, lovire, tâlhărie.

 Omor: tentativă perfectă/idonee, atunci când se trage cu arma în direcția
victimei, dar aceasta se ferește
Furt: tentativă imperfectă/idonee, atunci când făptuitorul încearcă să deschidă o
încuietoare pentru a sustrage un bun, dar nu reușește din cauza acesteia

Viol: tentativă imperfectă/idonee, în timp ce urmărea pe stradă victima singură pe timpul

nopții, o prinde și încearcă să o violeze, însă apare o mașină în apropiere, așa că se sperie și fuge.

Lovire: tentativă perfectă/idonee, atunci când făptuitorul dă un pumn victimei, însă

aceasta se ferește

Tâlhărie: tentativă imperfectă/idonee, atunci când făptuitorul, dorind să sustragă un bun

din geanta victimei, nu reușește să îl sustragă din cauza închiderii ei și o lovește pe victimă.

Aspecte alte tentativei la infracţiunea de furt:

-Consumarea infracţiunii de furt are loc în momentul în care bunul este scos din sfera de
dispoziţie a posesorului de drept şi este trecut în stăpânirea făptuitorului. Simpla atingere a
bunului nu este suficientă pentru ca fapta să fie una consumată. Astfel, infracţiunea de furt este
consumată atunci când bunul asupra căruia s-a exercitat acţiunea de luare a fost scos din sfera de
stăpânire a persoanei deposedate, trecând în stăpânirea ilegitimă, de fapt, a făptuitorului
(împosedarea), şi indiferent de durata acesteia.
-În practică s-a decis că este autor al infracţiunii de furt, iar nu al tentativei, inculpatul surprins la
locul faptei după ce a luat o parte din bunuri din locul în care se găseau şi le-a pus în recipiente
aduse de el pentru transport. La fel s-a apreciat şi că sustragerea unor bunuri dintr-un autoturism
şi surprinderea de către poliţie a făptuitorului lângă maşină cu bunurile sustrase asupra sa,
constituie infracţiunea de furt consumat, iar nu tentativă la infracţiunea de furt.
-Forma tentativei se realizează atunci când autorul trece la punerea în executare a hotărârii de a
comite fapta, de regulă prin începerea acţiunii de deposedare, acţiune întreruptă sau rămasă fără
reultat, din cauze independente de voinţa sa.
-Se reţine tentativă: inculpatul introduce mâna în buzunarul victimei şi apucă un bun, încercând
să îl extragă, dar acţiunea este întreruptă de victima care îl observă; inculpatul întinde mâna
asupra bunului, dar îi alunecă din mână; inculpatul pătrunde în locuinţa unei persoane, găsind uşa
deschisă, şi este surpins în momentul în care deschidea dulpaul din care voia să sustragă
bunurile.
-S-a reţinut infracţiunea consumată de furt în situaţia în care inculpatul, după ce a pătruns în
locuinţa persoanei vătămate a luat de la locul unde se aflau, trei brichete şi un pix, pe care – fiind
surprins de persoana vătămată în timp ce căuta alte obiecte – le-a ascuns sub o pernă pentru a nu
fi găsite asupra sa. S-a motivat că furtul s-a consumat la momentul la care inculpatul a deplasat
obiectele de la locul în care se găseau şi le-a trecut în stăpânirea sa, fiind fără relevanţă
împrejurarea că, deşi urmărea să îşi însuşească şi alte obiecte, el a trebuit să se limiteze doar la
sustragerea unor bunuri pe care le-a ascuns pentru a nu fi găsite asupra sa”.
-Împrejurarea că făptuitorii au fost surprinşi sustrăgând produse petroliere din conductă, după ce
au umplut mai multe butoaie cu produsul sustras până în acel moment, când le-au abandonat şi
au fugit de la locul faptei, nu atribuie acesteia caracterul de tentativă de furt, cantitatea sustrasă
din conductă şi pusă în recipiente a fost scoasă din posesia persoanei vătămate, furtul fiind deci
consumat (CSJ, decizia 1770/03.04.2002)
-Împrejurarea că victima a surprins infractorul transportând bunul în imediata apropiere a casei
sale nu conferă faptei caracterul de tentativă la infracţiunea de furt
-!! Pentru ca infracţiunea complexă de tâlhărie să fie consumată, se cere ca principala sa
componentă, furtul, să se fi consumat prin însuşirea bunului; dacă acţiunea de luare a bunului din
posesia sau detenţia altuia a fost întreruptă, rămânând în faza de tentativă, iar componenta sa
adiacentă, întrebuinţarea de violenţe sau ameninţări s-a consumat, fapta, în întregul ei, constituie
tentativă la infracţiunea de tâlhărie – Dacă inculpatul nu a luat niciun bun de la persoana
vătămată faţă de care a întrebuinţat ameninţări în scop de furt, întrucât aceasta nu avea asupra sa
bunuri, fapta constituie tentativă la infracţiunea de tâlhărie, iar nu tâlhărie în forma consumată
(ICCJ decizia 1234/18.02.2005).

Aspecte ale tentativei la infracţiunea de omor

-Există tentativă de omor şi nu vătămare corporală, ori de câte ori infractorul acţionează în aşa
mod încât provoacă leziuni la nivelul organelor vitale ale organismului victimei ori foloseşte
instrumente sau procedee specifice uciderii. Nu are relevanţă timpul necesar pentru îngrijiri
medicale, deoarece acesta este specific infracţiunilor de vătămare corporală şi nu exprimă
dinamismul interior al actului infracţional. Anumite stări ale infractorului ori defectuozitatea
mijloacelor folosite de el în executarea actului nu au relevanţă în sine, întrucât intenţia de omor
se deduce din modul în care a acţionat, iar nu din elementele exterioare. Forma şi modalitatea
intenţiei, element al laturii subiective a infracţiunii, rezultă din materialitatea actului, printre
altele, din relaţiile personale anterioare existente între inculpat şi victimă, din obiectul vulnerant
folosit, numărul şi intensitatea loviturilor, zona anatomică vizată, comportamentul ulterior al
inculpatului. – Fapta constituie tentativă de omor, fiind relevată intenţia de a ucide, dacă a fost
săvârşită pe fondul unui conflict, urmat de înarmarea inculpatului cu un obiect apt de a produce
moartea (cuţit), prin aplicarea unei lovituri ce a vizat zona anatomică vitală (zona toraco-
abdominală), lovitură puternică, cu lezarea de organe interne, leziune ce a pus în primejdie viaţa
victimei, la care se adaugă atitudinea inculpatului constând în sustragerea de la urmărirea penală
şi dispariţia de la domiciliu – ICCJ, decizia nr 1227/2009
GRILE

1. În cazul tentativei: (INM)

 A. Limitele speciale ale pedepsei complementare a interzicerii unor drepturi se reduc la
jumătate NU, pedepsele complementare NU se modifică
B. Forma de vinovăţie poate fi diferită de cea care ar fi caracterizat infracţiunea
consumată eu zic da, in cazul infractiunilor consumate cu preterintenție/tentativa la
infracțiune este doar intenție directa/indirectă, nu poate fi preteintenție – nu e corect
cnf baremului
Justificare: tentativa presupune punerea in executare cu aceeasi forma de vinovatie
C. Aceasta esteo cauză generală de atenuare a pedepsei X

2. Tentativa nu este posibilă: (INM)

A. La infracţiunile săvârşite din culpă cu prevedere X
B. În cazul infracţiunilor de obicei X (dezbatut, totusi)
C. În cazul infracţiunilor care nu au obiect material

3. Nu este posibilă tentativa la: (BAROU)

A. Infracţiunea de omor săvârşită prin omisiune (exemplul când mama nu isi hraneste
copilul – comisiva improprie)
B. Infracţiunea de mărturie mincinoasă – X infracțiune de executare promptă, însă în
cazul infracțiunilor de pericol abstract nu este posibilă tentativa
C. Infracţiunea de nedenunţare X (infracțiune omisivă proprie!)

4. Tentativa constă în: (BAROU)

A. Punerea în executare a hotărârii infracţionale
B. Punerea în executare a intenţiei de a săvârşi infracţiunea, executarea care nu şi-a
produs efectul sau a fost întreruptă X
C. Efectuarea actelor de pregătire în vederea săvârşirii infracţiunii

5. În cazul in care se săvârşeşte o tentativă la o infracţiune pentru care legea prevede

pedeapsa inchisorii alternativ cu amenda, iar instanţa optează pentru amendă, instanţa va
stabili pedeapsa: (LICENŢĂ)
a) intre limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă reduse la jumătate;
b) intre limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-arnendă, reducându-se la
jumdtate doar limitele intre care se stabileşte cuantumul unei zile-amenda; NU!!
c) intre limitele prevăzute de lege privind numărul de zile-amendă reduse la jumătate,
reducându-se la jumitate şi limitele intre care se stabileşte cuantumul unei zile-
amendă.CUANTUMUL NU SE REDUCE!1!!

Spete
Speta 1/46
- Act preparator: elementul material al furtului (luarea) nu este echivalent cu actul
săvârșit în realitatea obiectivă, în plus, actul imediat legat de elementul material nu
 este strâns legat de obiectul infracțiunii == nu este tentativă de furt == nu este
sancționat penal
- La infracțiunile cu intenție spontană/repentină pot exista si acte preparatorii == actele
preparatorii SUNT compatibile cu intenția spontană (nu doar cu cele cu intenție
premeditată)

Speta 2/46
- Cnf teoriilor formale – ascunderea nu reprezintă elementul material
- Cnf teoriilor obiective – actul imediat este strans legat de obiectul infr
==) solutia instantei nu este temeinică, deoarece reprezintă o tentativă la infr de furt
calificat, deoarece a pus in executare intentia de a fura, conform criteriilor formale si
obiective ale teoriilor
Speta 3/46
- Au fost realizate constrangeri ==) conform teoriilor formale, este tentativă, deoarece
actele de constrngere fizică si neproducerea rezultatului
- Infracțiune de rezultat la care putem intalni doar tentativa perfectă, NUUUU și
imperfectă!!!
Speta 6/46
- Tentativă de omor – intrucat mijloacele folosite de catre inculpati au fost săvârșite în
vederea realizării uciderii victimei – adică aruncarea din vagon.
- Tentativa a fost perfectă, idonee
- Atunci când mijloacele sunt suficiente, dar rezultatul NU se produce – avem tot
tentativă IDONEE.
- Idonee = mijloacele functionează, dar rezultatul nu se produce
= mijloacele nu functionează/sunt defectuoase
= obiectul infracțiunii nu se află în locul in care se credea
Speta 7/46
- Mijloacele folosite sunt suficiente pentru uciderea victimei ==) tentativă la
infracțiunea de OMOR, nu o tentativă de loviri. Ne raportăm la vinovăție. Dacă era
un voltaj foarte mic – atunci avem o infracțiune consumată de lovire/vătămare
corporală, dacă voltajul era 220V – atunci avem fie tentativă la infracțiunea de omor,
fie infracțiunea consumată de omor.
- Infracțiunea de amplasare a unui gard electric este comisă cu forma de vinovăție a
vinovăției indirecte
- Tentativa este idonee, perfectă