Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
FORMELE INFRACTIUNII
Sectiunea I
Consideratii generale
Sectiunea a II-a
Actele preparatorii
1. Notiune si feluri;
= reprezinta prima faza a perioadei externe a activitatii infractionale
si constau in anumite acte, activitati de procurare de date, informatii ori
adaptare a mijloacelor sau instrumentelor ce vor fi folosite la comiterea
infractiunii (sunt posibilie numai la infractiunile intentionate);
Conditii cumulative:
a. din continutul activitatii sa rezulte neindoielnic ca aceasta este
efectuata pentru savarsirea infractiunii (caracter univoc);
b. actul preparator sa se concretizeze intr-o activitate obiectiva de
creare a conditiilor pentru savarsirea infractiunii (ex: procurarea
de informatii in legatura cu locul si timpul in care urmeaza sa fie
savarsita infractiunea);
c. activitatea de pregatire sa nu cuprinda acte ce intra in continutul
elementului material al laturii obiective
d. actele de pregatire sa fie intentionate;
Felurile actelor de pregatire;
Sectiunea a III-a
Recomandari practice:
niciuna dintre teorii nu este pe deplin satisfacatoare ð doctrina a
propus:
i) folosirea tuturor criteriilor oferite de teoriile analizate,
plecandu-se de la teoriile formale, iar cand acestea sunt
nesatisfacatoare, sa fie completate cu teoriile echivocitatii si a
cauzalitatii inerte;
ii) folosirea numai a criteriilor din teoriile formale si obiective,
mai precis completarea teoriilor formale cu cele din teoriile
obiective, astfel incat in categoria actelor de executare sa intre
si acele activitati care se plaseaza in timp inainte de inceputul
actiunii tipice ori concomitente cu acestea si care se leaga
nemijlocit sub raportul continuitatii de aceasta actiune, iar
pentru realizarea careia nu este necesara o activitate ulterioara
distincta; ï art. 32 NCP – tentativa consta in punerea in
2. Felurile tentativei:
a) dupa criteriul gradului de realizare a actiunii ce constituie
elementul material al laturii obiective a infractiunii:
❖ Tentativa intrerupta (sau
simpla/nedeterminata/imperfecta/indepartata) – se caracterizeaza
prin punerea in executare a hotararii de a savarsi infractiunea,
executare care se intrerupe si rezultatul nu se mai produce, cauza
intreruperii putand fi una de natura umana (act. altei pers.) ori
neumana (furtul nu poate fi consumat din cauza rezistentei
incuietorilor). Daca infractiunea era imposibil de consumat, avand in
vedere modul in care a fost conceputa executarea, tentativa
intrerupta este si neidonee.
❖ Tentativa perfecta (sau terminata/fara efect/fara rezultat/completa)
- caracterizata prin punerea in executare a hotararii de a savarsi o
infractiune, executare care a fost dusa pana la capat, iar rezultatul nu
se produce (ex: se trage cu o arma in directia victimei, dar aceasta se
fereste si nu este ucisa); Tentativa terminata poate fi atat idonee, cat
si neidonee; pentru tentativa terminata idonee, cauza neproducerii
rezultatului se poate situa in orice moment al desfasurarii activitatii
infractionale, aceasta putand fi: a) anterioara inceputului executarii
(ex: infractorul nu este bun tintas); b) concomitenta executarii (ex:
victima se fereste); c) dupa executare (ex: victima a ingerat otrava
oferita de infractor, este dusa la spital, dar salvata); Este posibila, cu
unele exceptii, numai la infractiunile materiale, la cele formale (de
pericol), odata cu executarea actiunii in intregime, fapta se consuma
fara sa fie necesara producerea vreunei vatamari materiale.
Sectiunea a IV-a
Infractiunea consumata
Infractiunea consumata = forma tipica sau perfecta a infractiunii in
raport cu fazele desfasurarii activitatii infractionale si atrage intotdeauna
raspunderea penala. (corespunde fazei urmarilor); Unele infractiuni, dupa
momentul consumarii, cunosc urmari noi datorita amplificarii rezultatului,
CAPITOLUL IX
UNITATEA DE INFRACTIUNE
Sectiunea I
Consideratii generale
1. Infractiunea simpla;
= se caracterizeaza, sub aspect obiectiv, printr-o singura actiune sau
inactiune, printr-un singur rezultat, iar sub aspect subiectiv, printr-o
singura forma de vinovatie; ð infractiunea simpla nu trebuie inteleasa ca
fiind rezultatul unei singure actiuni (ex: o singura lovitura in cazul
infractiunii de vatamare corporala), ea putand ingloba mai multe acte de
executare care nu au insa semnificatie proprie; (ex: omorul este tot
infractiune unica daca este provocat printr-o singura lovitura cu un corp
contondent ori prin mai multe lovituri, aplicate succesiv de catre
infractor);
a) in cazul infractiunilor contra persoanei, cu exceptia celor contra
vietii si a infractiunii de vatamare corporala din culpa = pluralitate
de persoane vatamate printr-o singura activitate infractionala va
determina o pluralitate de infractiuni, vor fi tot atatea infractiuni
cate persoane au fost vatamate in drepturile lor; ð in cazul infr.
contra vietii, din pluralitatea de victime ucise printr-o activitate
unica, legiuitorul a creat o singura infr. complexa (a se vedea art.
189 -1 lit. f) – omorul savarsit asupra a doua sau mai multe pers.
devine “omor calificat”) + in cazul vatamarii corporale din culpa a
doua sau mai multe pers. – infr. complexa (art. 196-4 NCP)
b) In cazul infractiunii contra patrimoniului, altele decat talharia si
pirateria (in unele conditii), pluralitatea de pers. pagubite printr-o
singura activitate infractionala NU determina o pluralitate de infr.,
ci una singura, fiindca se aduce atingere unei singure valori sociale
ð in cazul talhariei si pirateriei – pluralitate de pers. asupra carora
se exercita violente sau amenintari etc – pluralitate de infractiuni
sub forma concursului (motiv: aceste infractiuni au un obiect juridic
complex);
c) In cazul infractiunilor de ultraj (art. 257 NCP) – pluralitate de
pers. ultragiate printr-o singura actv. infractionala ð pluralitate de
infractiuni (infractiunea de ultraj este o infr. complexa prin care se
aduc atingeri atat autoritatii, cat si titularilor valorilor sociale
ocrotite – pers. fizice detinatoare ale aut. de stat ce au fost insultate
etc);
2. Infractiunea continua;
3. Infractiunea deviata
= este o forma a unicitatii naturale de infractiune si desemneaza
infractiunea savarsita prin devierea actiunii de la obiectul sau persoana
impotriva careia era indreptata, datorita greselii faptuitorului, la alt
obiect sau persoana, pe de o parte, sau prin indreptarea actiuni, din
eroare a faptuitorului, asupra altei pers. ori altui obiect decat acela pe
Sectiunea a III-a
Unitatea legala de infractiune
1. Infractiunea continuata;
= forma unitatii legale de infractiune caracterizata prin savarsirea de
catre aceeasi persoana, la intervale de timp diferite, in realizarea
aceleiasi hotarari infractionale si impotriva aceluiasi subiect pasiv a unor
actiuni sau inactiuni care prezinta fiecare in parte continutul aceleiasi
infractiuni.
Conditiile infractiunii continuate (art. 35-1 NCP);
a) Unitatea de subiect activ – aceeasi persoana savarseste mai
multe actiuni sau inactiuni avand calitatea, la toate actele de executare. de
autor ori de complice sau instigator + cel care contribuie doar la un
singur act de executare, dar a prevazut ori a cunoscut ca ceilalti participa
la savarsirea unei infractiuni continuate; !!
b) Pluralitatea actelor de executare – este indeplinita aceasta
conditie cand se savarsesc mai multe acte de executare, ce au forma
faptului consumat, iar altele au ramas in faza de tentativa; + actele de
executare trebuie savarsite la intervale de timp, nici prea scurte, nici prea
lungi; ï un timp mai indelungat scurs intre actele de executare poate
conduce la caracterizarea lor ca infractiuni distincte, deorece este
posibila schimbarea hotararii infractionale;
c) Unitatea de rezolutie – este o conditie esentiala – implica atat
prevederea rezultatelor actelor de executare, cat si urmarirea ori acceptarea
acestora ð caracterizeaza numai intentia, ca forma de vinovatie pentru
infractiunea continuata; + Rezolutia infractionala trebuie sa fie anterioara
activ. infractionale si sa se mentina in linii generale pe parcursul executarii
actelor ce compun acea activitate. !!! Unitatea de rezolutie este pastrata si
2. Infractiunea complexa
= art. 35 (2) - infractiunea este complexa atunci cand in continutul sau
intra, ca element constitutiv sau ca element circumstantial agravant, o
actiune sau o inactiune care constituie prin ea insasi o fapta prevazuta de
lega penala; ð
3. Infractiunea progresiva;
= este acea infractiune care, dupa atingerea momentului consumativ,
isi amplifica progresiv rezultatul ori se produc urmari noi corespunzator
unor infractiuni mai grave;ð infr. progresiva cunoaste un moment al
consumarii, apoi o amplificare a urmarilor si, deci, un moment al epuizarii
tarmuit de ultimul rezultat la care s-a stins ð este o forma atipica de
infractiune; Exemplu: infr. contra vietii/integritatii corporale/sanatate (a
se vedea art. 193 + 194 + 195 NCP); ð calificarea juridica a faptei in
functie de rezultatul mai grav absoarbe calificarile anterioare ce au in
vedere rezultate mai putin grave;
❖ data savarsirii infractiunii progresive – infr. progresiva se
epuizeaza la momentul producerii ultimei amplificari a rezultatului sau
producerii ultimei urmari corespunzatoare unei infractiuni mai grave ð
termenul de prescriptie a raspunderii penale incepe sa curga de la data
savarsirii actiunii sau inactiunii, si nu de la momentul epuizarii (art. 154-
3 NCP); ð Daca s-a aplicat o pedeapsa pentru infr. corespunzatoare unui
anumit rezultat, iar acesta se amplifica, se va stabili o pedeapsa pentru
infr. corespunzatoare noului rezultat;
4. Infractiunea de obicei;
= infractiunea al carei continut se realizeaza prin repetarea faptei de
un numar de ori din care sa rezulte obisnuinta, indeletnicirea faptuitorului
ð caracteristica principala: repetarea faptelor de acelasi fel de un numr
suficient de mare din care sa rezulte indeletnicirea. Desemnarea infr. de
obicei in legislatia penala romana se face prin prevederea in continutul ei a
repetarii actelor de executare ca indeletnicire (ex: hartuirea-art. 208,
exploatarea cersetoriei- art 214 NCP etc);
❖ data savarsirii infractiunii de obicei – data savarsirii ultimului
CAPITOLUL IX
PLURALITATEA DE INFRACTIUNI
Sectiunea I
Generalitati privind pluralitatea de infractiuni
Sectiunea a III-a
Recidiva
1. Notiune;
= consta in savarsirea din nou a unei infractiuni de catre o persoana
care anterior a mai fost condamnata definitiv pentru o alta infractiune; ð
pluralitatea de infr. sub forma recidivei este conditionata, pe de o parte,
de existenta unei condamnari definitive pentru o infr. comisa anterior
(primul termen al recidivei) si, pe de alta parte, de savarsirea unei noi
infr. (al doilea termen al recidivei);
2. Modalitatile recidivei;
a) dupa momentul savarsirii noii infr. – recidiva postcondamnatorie si
postexecutorie;
b) dupa natura infr. care compun pluralitatea sub forma recidivei –
recidiva generala (infr. comise pot fi de aceeasi natura sau diferita)
si recid. speciala (savarsirea unei noi infr. de aceelasi fel) ð Codul
penal roman consacra recidiva generala, care o poate include si
pe cea speciala;
c) in functie de gravitatea condamnrii pentru prima infr. – recidiva
Sectiunea a IV-a
Recidiva in cazul persoanei juridice
➢ art. 146 NCp – exista recidiva pentru persoana juridica atunci
cand, dupa ramanerea definitiva a unei hotarari de condamnare si pana la
reabilitare, pers. juridica savarseste din nou o infr., cu intentie sau intentie
depasita; ð
CAPITOLUL X
PLURALITATEA DE INFRACTORI
Sectiunea I
Aspecte generale
1. Notiune si caracterizare;
= cooperarea mai multor persoane, cu vinovatie, la savarsirea unei
infr., chiar daca numai una dintre persoanele care au comis fapta a
actionat cu vinovatie;
2. Formele pluralitatii de infractori;
a) Pluralitatea naturala – cooperarea mai multor persoane la
comiterea faptei este ceruta de insasi natura acesteia ð infr. bilaterale (ex:
bigamia sau incestul) + infr. care presupun cooperarea mai multor
persoane (ex: incaierarea) ðnu este necesar ca toti faptuitorii sa fie
infractori, fiind suficient ca doar unul dintre acestia sa actioneze cu
vinovatie si sa raspunda penal;
b) Pluralitatea constituita – gruparea mai multor persoane pentru
savarsirea de infr = constituirea unui grup infractional organziat, care este
infr. de sine statatoare, potrivit art. 367 NCp, astfel: prin grup infractional
organizat se intelege grupul structurat, format din trei sau mai multe
persoane constituit pentru o anumita perioada de timp si pentru a actiona
in mod coordonat in scopul comiterii uneia sau mai multor infractiuni ð
conditiile de existenta ale pluralitatii constituite de infr.: i) existenta unei
grupari de pers. ii) scopul urmarit – savarsirea de infr.; iii) grupul de pers.
sa aiba o anumita organizare cu atributii, structura ierarhica, coordonare;
iiii) sa fie constituit pentru o durata de timp ð pluralitatea constituita exista
indiferent daca s-a savarsit sau nu infr. pentru care se constituise grupul
infractional + daca s-a savarsit si o infr. pentru care se initiase sau
constituise grupul = aplicarea regulilor de la concursul de infr. indiferent
de gravitatea sau felul infr. (Art. 367 – 3 NC); Exceptie: daca scopul
constituirii grupului il reprezinta savarsirea de acte de terorism, se va
Sectiunea a II-a
Participatia penala
1. Aspecte generale
Notiune = situatia in care, la savarsirea unei fapte prevazute de legea
penala, contribuie cu vointa comuna mai multe persoane decat era
necesar potrivit naturii acelei fapte ori potrivit vointei legiuitorului; ð
Conditiile participatiei penale;
a) sa se fi comis o fapta prevazuta de legea penala, fapta ce poate
fi consumata sau ramasa in faza de tentativa pedepsibila;
b) La comiterea faptei sa fi contribuit mai multe pers. decat era
necesar potrivit naturii faptei sau vointei legiuitorului - cond. indeplinita
si atunci cand doar unul dintre faptuitori actioneaza cu intentie +
cooperarea se poate face in calitate de autor/complice/instigator;
c) sa existe o legatura subiectiva intre participanti, mai exact -
toti participantii sa fie animati de aceeasi vointa comuna de a savarsi
fapta prevazuta de legea penala;
d) calificarea faptei comise prin contributia mai multor pers. ca
infractiune;
Felurile participatiei penale;
a) dupa criteriul atitudinii psihice fata de rezultatul faptei comise
cu vointa comuna de a coopera – participatie proprie (toti participantii la
savarsirea infr. actioneaza cu aceeasi forma de vinovatiei – culpa sau
intentie) + participatie improprie (unii actioneaza cu intentie, altii culpa,
altii fara vinovatie) ð ambele sunt consacrate in Codul penal roman;
b) dupa natura contributiei participantilor – activitate de executare
directa si nemijlocita a faptei (autor/coautor) + acte de inlesnire/ajutare
la savarsirea faptei (complice) + activitate de determinare (instigator);
c) dupa importanta contributiei participantilor la savarsirea faptei
si producerea rezultatului – participatie principala (cand, prin contributia
participantilor - autorul si coautorul, se realizeaza continutul infractiunii) +
2. Autorul si coautorul
A. Autorul; art. 46 (1) NCp – autor este persoana care savarseste
in mod direct si nemijlocit o fapta prevazuta de legea penala; ð sub aspect
obiectiv, acesta realizeaza actul de conduita interzis (verbum regens) +
sub raport subiectiv – autorul actioneaza intotdeauna cu intentie, in cazul
participatiei proprii, iar in cazul celei improprii – din culpa sau fara
vinovatie; ð autoratul = cooperarea si a altor persoane la comiterea infr.
in calitate de instigatori sau complici + autorul nu este participant!
B. Coautorii; art. 46 (2) NCp – coautorii sunt persoanele care
savarsesc nemijlocit aceeasi fapta prevazuta de legea penala ð acestia au
aceeasi contributie ca autorii ð trebuie sa aiba acelasi statut ca autorii = nu
sunt participanti! Coautoratul = forma de participatie in care, la savarsirea
unei fapte prevazute de legea penala si-au adus contributia in mod
nemijlocit doua sau mai multe pers. – nu presupune existenta si a altor
participanti, dar nici nu ii exclude.
3. Instigatorul;
Notiune = art. 47 NCp – instigator (autor moral) este persoana care,
cu intentie, determina o alta persoana sa savarseasca o fapta prevazuta de
legea penala (=instigarea este forma participatiei penale); ð
Conditiile specifice instigarii;
a) efectuarea unei activitati de determinare din partea unei
persoane, instigator, fata de o alta persoana, numita instigat (prin
diverse mijloace – rugi, promisiuni, chiar si constrangere) = inocularea,
insusirea in constiinta instigatului a hotararii de a savarsi fapta prevazuta
de legea penala; instigarea este posibila la toate faptele prevazute de legea
penala, trebuind, insa, sa se situeze in timp anterior luarii hot.
infractionale ï cand activitatea de determinare la savarsirea unei fapte
prevazute de legea penala are loc fata de o pers. care luase deja hot. sa
savarseasca acea fapta = complicitate morala!
b) activitatea de determinare sa priveasca savarsirea unei fape
prevazute de legea penala (nu este indeplinita conditia cand cel instigat nu
are calitatea ceruta de lege);
c) instigatorul sa actioneze cu intentie (directa sau indirecta);
d) instigatorul sa fi savarsit fapta la care a fost instigat ori sa fi
realizat cel putin o tentativa pedepsibila (cond. indeplinita si atunci cand
instigatorul a inceput savarsirea faptei, dar, ulterior, s-a desistat sau a
4. Complicele;
Notiune = art. 48 NCp – complice este persoana care, cu intentie,
5. Participatia improprie;
Notiune = acea forma a participatiei penale la care persoanele care
savarsesc cu vointa comuna o fapta prevazuta de legea penala nu
actioneaza toate cu aceeasi forma de vinovatie ð paote exista sub forma
coautoratului, instigarii si complicitatii; s-a impus reglementarea acestei
instituii ca urmare a aprecierii contributiei mai multor persoane in raport
cu fapta prevazuta de legea penala, la savarsirea careia participantii pot
actiona cu intentie, altii din culpa, altii fara vinovatie + necesitatea
inlaturarii tezei “autorului mediat” – presupune considerarea ca autor
mediat al faptei pe instigatorul care determina cu intentie pe alta persoana
sa savarseasca o fapta prevazuta de legea penala si care savarseste acea
fapta fara vinovatie (ex: minorul);
Modalitatile participatiei improprii;
a) Modalitatea intentie si culpa (contributia partcipantului este
data cu intentie la fapta savarsita de autor din culpa) - art. 52 (1) NCp –
consta in savarsirea nemijlocita, cu intentie, de catre o persoana a unei
fapte prevazute de legea penala, la care, din culpa (coautorul) contribuie
cu acte de executare o alta persoana si, potrivit dispozitiilor art. 52 (2)
NCp – in determinarea, inlesnirea sau ajutarea in orice mod, cu intentie
(instigatorul/complicele), la savarsirea din culpa de catre o alta persoana
(autorul) ð coautorat impropriu/instigare improprie/complicitate
improprie;
TITLUL III
RASPUNDEREA PENALA
Capitolul I
Raspunderea penala – institutie fundamentala a dreptului penal
Sectiunea I
2. Felurile amnistiei;
a) dupa sfera de cuprindere – generala (priveste orice infr. indifernt de
gravitatea ei, natura sau sediul incriminarii) + speciala (anumite infr.
particularizate prin cuantum, natura etc);
b) dupa conditiile in care amnistia devine incidenta – neconditionata (
= pura si simpla, incidenta ei nu este subordontata niciunei conditii) +
conditionata (cond. de indeplinirea unor conditii – ex: prin infr. sa nu
se fi produs vren prejudiciu si daca s-a produs, sa fi fost reparat ori sa
nu depaseasca un anumit cuantum);
c) dupa stadiul procesului in care se gaseste infr. amnistiata –
antecondamnatorie + postcondamnatorie – art. 152 NCp;
3. Obiectul;
priveste infr. savarsite anterior ei + cele care sunt anume
prevazute in legea prin care este acordata (prin indicarea textelor de lege
care incrimineaza faptele ce sunt amnistiate/ gravitatea infr./ indicarea
varstei infr./ prejudiciul cauzat prin infr./ antecedentele penale ale infr,
etc);
determinarea sferei obiectului amnistiei: a) daca sunt indicate
infr. prin pedeapsa prevazuta de lege – se are in vedere maximul special
prevazut de lege pentru infr. fapt consumat din momentul acordarii actului
de amnistie, si nu cel prevazut de lege din momentul comiterii faptei; b)
amnistia priveste infr. savarsite pana in ziua adoptarii legii de amnistie
(nu si cele care au fost savarsite in ziua adoptarii acesteia!!), dar poate fi
prevazuta si alta data, antrioara intrarii in vigoare a legii de amnistie, dar
4. Efectele aministiei;
A) Efectele amnistiei anterioare condamnarii - inlatura rasp.
penala ð act. penala nu va mai fi pusa in miscare, iar daca a fost pusa in
miscare, aceasta nu mai poate fi exercitata (art. NCPp); + amnistia are
efect obligatoriu si nu poate fi refuzata de beneficiarul ei ð suspectul sau
inculpatul are dreptul de a cere continuarea procesului, caz in care, daca va
fi gasit vinovata, amnistia va produce totusi efecte (Art. 152 NCp); + nu
inlatura raspunderea civila pentru pagubele provocate pers. vatamate +
nu are efect nici asupra masurilor de siguaranta (art. 152-2 NCp);
B) Efectele amnistiei dupa condamnare – inlatura raspunderea
penala ð inlatura si executarea pedepsei + eventualele pedepse
complementare care au fost aplicate + executarea masurilor educative,
indiferent daca sunt privative sau neprivative de libertate; + inlatura
celelalte consecinte ale condamnarii (reabilitarea) facand sa inceteze
incapacitatile si decaderile ï cu toate acestea, este posibil ca, printr-o lege
extrapenala sa se prevada ca efectele unei condamnari nu vor fi inlaturate
imediat + acesta aministie nu are efect si asupra amenzii deja incasate,
ea nu se restituie + nu are efect nici asupra masurilor de siguranta + nu are
ca efect restituio in integrum;
Sectiunea a III-a
Prescriptia raspunderii penale
= consta in stingerea raportului juridic penal de conflict, nascut prin
savarsirea unei infr., ca urmare a nerealizarii lui intr-un anumit termen
prevazut de lege; ð stingerea dr. statului de a stabili rasp. penala si de a
aplica pedepse ori masura educativa prevazuta de lege pentru infr. comisa
+ stingerea obl. infractorului de a mai suporta consecintele savarsirii infr.
Imprescriptibilitaatea rasp. penale in cazul unor infr; regula =
prescriptibilitatea infr.; exceptie = imprescriptibilitatea unora, si anume;
infr. de genocid/contra umanitatii/ de razboi/ (art. 153 – 2 NCp) + infr. de
omor (art. 188 si 189 NCp); + infr. intentionate urmate de moartea
victimei (153 -2);
art. 153 (3) NCp – prescriptia nu inlatura rasp. penala nici in
cazul infr. prevazute la alin 2 lit. b) (infr. prevazute in art. 188-189 + infr.
Capitolul III
RASPUNDEREA PENALA A MINORILOR
Sectiunea I
Aspecte generale privind sanctionarea infractorilor minori
2. Circumstante atenuante;
= starile, imprejurarile, calitatile ori alte date ale realitatii anterioare,
concomitente sau subsecvente savarsirii infr., ce au legatura cu fapta
infractionala ori cu faptuitorul si care releva un pericol mai scazut al
faptei ori o periculozitate mai redusa a infractorului, fiind exterioare
continutului infractiunii, avand caracter intamplator;
A) Circumstante atenuante legale – art. 75 (1) NCp;
1. Provocarea (art. 75-1) – exista atunci cand infr. s-a savarsit sub
stapanirea unei puternici tulburari/emotii determinata de o provocare din
partea pers. vatamate, produsa prin violenta, printr-o atingere grava a
demnitatii pers. sau prin alta actiune ilicita grava; ð conditiile: a)
Existenta unei anumite activitati de provocare din partea persoanei
vatamate = violenta psihica/ fizica, printr-o atingere grava a deminitatii
pers., prin alte act. ilicite grave; b) actul provocator al victimei sa
determine o puternica tulburare sau emotie infractorului; c) sub
stapanirea puternicei tulburari sau emotii infractorul sa fi savarsit infr.
= actul poate sa fie si anterior, chiar daca infractorul nu a fost prezent la
actul de provocare, dar a luat cunostinta despre acesta imediat ori a
3. Circumstantele agravante;
= starile, situatiile, imprejurarile, calitatile, alte date ale realitatii,
exterioare continutului infr., anterioare, concomitente, subsecvente
savarsirii infractiunii, ce au legatura cu fapta infractionala ori cu
infractorul si care reflecta o gravitate mai ridicata a faptei ori o
periculozitate mai mare a infractorului (art. 77-78 NCp); Acestea sunt:
A) Savarsirea faptei de trei sau mai multe persoane impreuna
(art. 77-1) – sporeste indrazneala faptuitorilor, prin cooperarea acestora se
asigura consumarea infr. + circumstanta este realizata indiferent daca toate
cele trei persoane raspund penal, fiind suficient ca una sa comita fapta cu
vinovatia ceruta de lege, iar ceilalti doar sa contribuie la savarsire; +
circumstanta reala care se rasfrange asupra tuturor in masura in care
ceilalti au cunsocut-o/ prevazut-o; !!! Aceasta circumstanta nu se mai
aplica daca in continutul agravant al infr. intra ca element
circumstantial, savarirea faptei de doua sau mai multe persoane
impreuna, imprejurare ce se valorifica o singura data, ca element
circustantial (ex: agresiunea sexuala in varianta agravata – doua sau mai
multe pers. impreuna – art. 219 NCp);
B) Savarsirea faptei prin cruzimi sau supunerea victimei la
tratamente degradante (art. 77 – 1, lit. b) - savarsirea prin cruzimi
denota o salbaticie in comiterea infractiunii, suferinte cauzate victimei, iar
cruzimea poate fi prevazuta si ca element circumstantial al omorului
calificat (art. 189 NCp), situatie in care se va valorifica doar ca element
circumstantial. + supunerea la tratamente degradante = utilizarea unor
mijloace de natura a umili victima ð circumstanta reala ce se rasfrange
asupra tuturor participantilor in masura in care au conoscut-o/ prevazut-
o.
C) Savarsirea infr. prin metode sau mijloace de natura sa puna
in pericol alte persoane ori bunuri – ex: otravirea apei ori a alimentelor
ce sunt servite mai multor persoane ori distrugerea bunurilor se realizeaza
prin incendiere, prin provocare de explozii etc) = circumstanta reala;
D) Savarsirea infractiunii de catre un infractor major, daca
aceasta a fost comisa impreuna cu un minor – este imprejurare agravanta
pentru majorul care s-a folosit de lipsa de experienta a minorului – majorul
trebuie sa fi cunoscut ca la comiterea infr. coopereaza cu un minor +
Capitolul II
Inlaturarea executarii pedepsei si a consecintelor condamnarii
Sectiunea I
Inlaturarea executarii pedepselor
auzele care inlatura executarea pedepsei:
C
1. Gratierea = o masura de clementa ce consta in inlaturarea, in
totul sau in parte, a executarii pedepsei aplicate de instanta ori in
computarea acesteia in una mai usoara, putand fi acdordata individual de
catre Presedintele Romaniei si colectiv, prin lege organica a
Parlamentului. Ea se acorda si produce efecte in personam, dar poate fi
acordata si in rem condamnatilor pentru anumite infr. sau la pedepse de o
anumita gravitate (este reglementata in Legea 546/2002 privind gratierea
si procedura gratierii);
2. Felurile gratierii;
A) dupa modul de acordare in raport cu pers. carora li se
acorda;
a) Gratierea individuala - in cazul pers. fizice - se acorda din
oficiu sau la cererea pers. condamnate, aparatorul ori reprezentantul legal,
sotul pers. condamnate, ascendenti, descendenti, frati, surori ori de copiii
acesteia si trebuie sa contina obligatoriu datele de identificare ale pers.
condamnate si pedeapsa pentru care se solicita gratierea; pentru a decide
asupra gratierii, Presedintele Romaniei poate solicita avize de la
Ministerul Justitiei + infor. privind pers. condamnata de la alte autoritati;
se acorda numai pentru pedepse sau masuri educative privative de libertate
si nu are efecte asupra laturii civile si asupra masurilor administrative