Formele infractiunii intentionate

1. Noiuni generale.
2. Pregatirea de infraciune.
3. Tentativa de infraciune.
4. Infraciunea consumata.
5. Incriminarea tentativei si pregatirei de infraciune.
6. Renunarea binevol de la svirsirea infraciunei.
1. Noiuni generale
Etapele activitatii infractionale poarta un caracter diferit de realizare a intentiei criminale a
persoanei. n continutul partii generale a CP sunt prevazute trei etape ale activitatii infractionale:
pregatirea de infractiune, tentativa de infractiune, infractiunea consumata.
Etapele:
Pregatire de infractiune - intelegerea prealabila de a savirsi o infractiune, procurarea, fabricarea
sau adoptarea mijloacelor ori instrumentelor sau crearea intentionata pe alta calede conditii pentru
savirsirea ei, daca din cauze independente de vointa faptuitorului infractiunea nu si-a produs
efectul.
Tentativa de infractiune - actiunea sau inactiunea intentionata indreptata nemijlocit spre
savirsirea unei infractouni daca din cauze independente de vointa faptuitorului aceasta nu si-a
produs efectul.
Infractiunea consumata - fapta care ntruneste toate semnele constitutive ale unei componente
concrete de infractiune.
n opinia unor teoriticieni, prima etapa activitatii infractionale este reprezentata de divulgarea
intentiei de a comite o infractiune. Adica exprimarea verbala sau scrisa prin mimica, gesturi a
hotarirei de a savirsi o infractiune concreta. nsa majoritatea specialistilor nu sunt de acord cu
teoria respectiva reesind din urmatoarele: n conformitate cu art.14(1) - infractiunea reprezinta
fapta prejudiciabila, ilegala, savirsita cu vinovatie si pasibila de pedeapsa penala.
n procesul demascarii intentiei nu suntem in prezenta faptei prejudiciabile, nu exista un atentat
asupra obiectelor ocrotirei penale.
Raspunderea pentru gnduri infractionale, chiar si exprimate in forma verbala este inadmisiila.
n partea speciala a CP exista mai multe infractiuni consumate care de fapt se refera la o forma
specifica de demascare a intentiei (amecintarea sefului - art.367, amenintarea unui functionar
public - art.349).
Uneori latura obiectiva a unei compunente de infractiune prevede o forma verbala de exprimare
(art.204 - divulgarea secretului adoptiei).
nsa in toate aceste situatii este vorba despre infractiuni consumate si nu despre etape ale
infractiunilor.

Cu toate acestea demascarea intentiei spre savirsirea acestor infractiuni prezinta o importanta
practica in scopul prevenirei savirsirei ultirioare a infractiunii pri aplicarea masurilor cu caracter
contraventional, social sau educativ.
Nu este necesara existenta succesiva comuna a celor trei etape ale activitaii infractionale n toate i
fractiunile realizate in realitatea obiectiva. Exista cazuri cnd infractorul comite infractiunea
conformnduse celor trei etape ale activitatii infractionale, dar exista si situatii cnd activitatea
persoanei de la bun inceput formeaza continutul unei infractiuni consumate.
Uneori infractorul savrseste numai faptele de pregatire de infractiune, alteori ncepe comiterea ei
(tentativa) dar nu o duce pna la capat din motive independente de vointa sa.
Nu putem vorbi despre etape ale activitatii infractionale in cadrul tuturor componentelor de
infractiune prevazute de partea speciala a CP.
Etapele activitatii infractionale
Etapele activitatii infractionale reprezinta caracteristici numai a infractiunilor savirsite
intentionat, numai comise cu intetie directa.
Nu putem vorbi despre etape ale infractiunii in cadrul pregatirei si tentativei infractiunii, precum si
in cazul comiterei infractiunilor din imprudenta sau cu intentie indirecta.
Elemetul volitiv al intentiei indirecte care se caracterizeaza prin admiterea constienta a aparitiei
urmarilor prejudiciabile exclude activitatea infractionala directa.
Cu referire la latura obiectiva a componentei de infractiune, majoritatea penalistilor sustin ca
tentativa si pregatirea de infractiune sunt posibile in cadrul infractiunilor materiale savirsite atit
prin actiune (toate formele sustragerei cu exceptia tlhariei si pungasiei) ct si prin inactiune
(decesul persoanri aparut in urma neacordarii de ajutor - art.162(2)lit.b)).
"Etapa tentativei de infractiune este posibila si in cazul unui numar mai mic de infractiuni cu
componenta formala savirsita prin actiune si este imposibila in cazul infractiunilor formale
realizate prin inactiune."
n majoritatea cazurilor, tentativa la infractiunea formala este imposibila datorita constructiei
legislative a componentei. Savirsirea faptei prevazute in norma concreta din partea speciala a CP
formeaza de regula de la bun inceput o infractiune consumata (pungasia - art.192(1)).
Tentativa la infractiunile savirsite prin actiune exista in calitate de exceptie in cadrul unor
infractiuni daca dintre momentul savrsirei actiunii si momentul consumarii acesteia esxista un
interval de timp (lasarea unui plic c bani pe masa functionarului in calitate de mita; expedierea
banilor prin posta in calitate de mita) vor reprezenta pina in momentul primirei banilor de catre
functionar o tentativa la infravtiunea de dare de mita.

Tentativa la infractiunea formala realizata printr-o inactiune este imposibila ntruct nsasi actul
initial de nendeplenire a obligatiilor formeaza de labun nceput componenta unei infractiuni
consumate (lasarea n primejdie; neacordarea de ajutor).
Stabilirea etapei concrete de savirsirea a unei infractiuni prezinta importanta sub aspect practic, n
primul rnd prezenta pregatirei sau tentativei de infractiune in procesul calificarii faptelor are drept
urmare inscrierea pe copertele cauzelelor penale respective a articolelor cuprinse in partea
generala a CP (n cazul pregatirei de omor fara circumstante agravante - art.26(1); art.145(1)) sau
(tentativa art.145(1) - seva sanctiona cu art.27 + partea peciala a CP) iar infractiunea consumata
este calificata numai potrivit articolului partii speciale CP fara trimitere la partea generala.
n al doilea rnd pregatirea de infractiune in toate cazurile este mai putin periculoasa n raport cu
tentativa de infravtiune, iar tentativa de infractiune prezinta un grad prejudiciabil mai kic n raport
cu infractiunea consumata.
2. Pregatirea de infraciune
n conformitate cu art.26(1) legea determina activitatea infractionala care caracterizeaza o
prigatire de infractiune.
Din aceasta difenitie se observa ca activitatea persoanei care formeaza conditii concrete pentru
savirsirea ultirioara a unei infractiuni concrete reprezinta pregatire de infarctiune. Anume in
aceasta si consta gradul prejudiciabil al pregatirei de infractiune. Cu toate ca n cadrul pregatirei
nu se comite nici un atentat asupra unui obiect al ocrotirei penale.
Pregatirea de infractiune se poate caracteriza att prin semne subiective ct si obiective. Semnul
subiectiv care caracterizeaza pregatirea de infractiune consta n intelegerea prealabila de a savirsi
o infractiune concreta.
Sub aspectul laturei obiective, pregatirea de infractiune reprezinta procurarea, fabricarea sau
adoptarea mijloacelor ori instrumentelor sau crearea intentionata de alte conditii pntru savirsirea
infractiunii. Procurarea instrumentelor sau mijloacelor sau fabricarea acestora reprezinta obtinerea
lor att prin metode legale ct si ilegale, de ex: intrumentil sau mijlocul a fost obtinut in urma
savirsirei unei sustrageri, a unei tilharii, sau poate ca peraoana legal a devenit posesor al unei arme
de foc avnd intenti ultirioara de a omor onpersoana.
Prin adoptarea instrumentului sau mijlocului se are in vedere actiunea persoanei savirsite cu
scopul modificarii instrumentului sau mijlocului, astfel nct cu acestea sa fie posibila comiterea
ulterioara a unei infractiuni.

Prin crearea intentionata prin alta cale de conditii pentru savorsirea infractiunii urmeaza sa se
inteleaga toate actiunile ce nu fac parte din pregatirea de infractiune caatare relatata anterior
(elaborarea planului de comitere a infractiunii; studierea planului unui depozit; procedeul
intreruperei sistemului de semnalizare).

Conform laturei obiective a pregarirei unei infractiuni - se poate realiza numai printr-o actiune.
Latura subiectiva se exprima numai prin - intentie directa.
Pregatirea este prima etapa a activitatii infractionale, este o activitate neconsumata ce nu este dusa
pina la capt. Absolut in toate cazurile pregatirea de infratiune este inrerupta din motive ce nu
depind de vointa faptuitorului, acestea pot fi diferite, nsa principalul este ca ele sa nu prezinte o
renuntare de buna voie.
Pregatirea de infractiune potrivit art.26(2) atrage dupa sine raspunderea penala numai atunci cnd
faptuitorul a savirsit actiuni pentru pregatirea unei infractiuni mai putin grave, grve, deosebit de
grave si exceptional de grave.
Prezinta interes situatiile in cadrul carora persoana care se face vinovata de pregatirea unei
infractiuni concomitent savrseste o alta infractiune consumata de alt fel (cel care pregateste o
infractiune de omor - art.26(1)-145(1), procura ilegal o arma de foc. Acesta raspunde penal in
conformitate cu un cumul de infractiuni - art.26(1);art.145(1);art.290).
3. Tentativa de infraciune
n conformitate cu art.27 - se considera tentativa de infractiune fapta intentionata indreptata
nemijlocit spre savirsirea unei infractiuni daca din cauze independente de vointa faptuitorului
aceasta nu si-a produs efectul.
Reiesind din definitia tentativei de infractiune, teoria numeste semnele obiective si subiective ale
tentativei. De regula se deosebesc trei semne obiective ce caracterizeaza tentatia.
Semnele tentativei:
1. Tentativa reprezinta fapta nemijlocit indreptata spre savrsirea unei infractiuni, ceea ce
nseamna ca tentativa este nceputul savrsirei infractiunii si obiectul atentatului a suferit deja
partial o dauna sau este pus in pericolul provocarii unui prejudiciu.
n aceasta situatie faptele persoanei reprezinta - realizarea partiala a laturei obiective a unei
infractiuni concrete din partea speciala a CP.
2. Tentativa nu este dusa pn la capat (nu se consuma ntr-o infractiune consumata). n cazul
tentativei latura obiectiva a infractiunii n toate cazurile este realizata partial. Anume acest semn al
tentativei o delimiteaza pe aceasta de infractiunea consumata. Pentru componentele materiale de
infractiune caracteristica principala dupa care deosebim tentativa de infractiunea consumata,
consta in absenta (nesurvenirea) urmarii prejudiciabile.
Deosebirea de baza care este reprezentata de lipsa paparitiei urmarii nseamna de fapt ca
obiectului ocrotirei penale sau nu i-a fost cauzata nici o dauna sau i-a fost provocata, ns aceasta
nu reprezinta semnul principal al acelei componente de infracriune (de ex: n cazul tentativei de
omor - victimei i-au fost cauzate vatamari corporale medii sau grave/ la tentativa de sustragere in
proportii mari sau deosebit de mari din proprietatea persoanei au fost sustrase bunuri care nu

prezinta valoarea data datorita faptului ca celelalte nu au fost gasite).

3. Tentativa nu este dusa pna la capat din motive independente de vointa faptuitorului. Ceea
ce inseamna ca autorul nu a luat hotarrea de renuntare binevola de savrsirea infravtiunii, dar a
ncetat activitatea criminala datorita unor obstacole ce au impiedicat consumarea infractiunii
caatare. Anume semnul respecti delimiteaza tentativa de renuntarea de buna voie de la savirsire
infractiunii.
Latura subiectiva caracteristica tentativei este reprezentata de intentia directa - faptuitorul isi da
sema ca fapta sa este indreptata direct spre savirsirea unei infractiuni, ca el personal realizeaza
latura obiectiva a acesteia si doreste sa duca acesta infractiune pina la capata. Daca nsa faptuitorul
comite o tentativa la o componenta materiala de infractiune (omor, sustragere) din intentia sa face
parte si aparitia urmarii prejudiciabile, precum si dorinta aparitiei acesteia.
Particularitatea laturei subiective a tentativei consta in:
* Intentia persoanei care comite o infractiune cuprinde toate elelmentele unei componente
concrete de infractiune, dar persoana isi da seama ca intentia sa nu s-a realizat complet. Cu toate
ca legea penala nu clasifica tentativa, teoria dreptului penal stabileste urmatoarele tipuri ale
acesteia:
1. Tentativa neconsumata - faptele persoanei care incepe srealizarea unei infractiuni dar nu duce
pn la capat latura obiectiva a acesteia din motive independente de vointa faptuitorului.
2. Tentativa consumata - faptuitorul realizeaza de fapt tot ce a depins de el sub aspect obiectiv
ns fapta nu si-a produs efectul dorit din motive independente de vointa faptuitorului (a tras din
arma dar a dat gres/ a administrat o doza insuficienta victimei).
Infractorul a savirsit absolut toate faptele pe care dorea sa le comita, nsa urmarea nu a aparut din
motive independente din vointa acestuia.
Clasificarea tentativei in neconsumata si consumata prezinta importanta practica ntruct de regula
tentativa consumata prezinta un grad prejudiciabil mai mare n raport cu cea neconsumata, prima
fiind foarte aproape de infraciunea consumata.
3. Tentativa la un obiect nul - persoana admite o eroare vizavi de obiectul atentatului, calitatile
sau prezenta reala a acestui.
n realitate obiectul dat nu sufera nici o modificare datorita faptului ca el lipseste in momentul
atentatului sau poseda astfel de calitati datorita carora pri lezarea faptelor data acesta nu putea fi
vatamat.
4. Tentativa cu instrumente si mijloace nule - subiectul utilizeaza n scopul comiterei
infractiunii instrumente sau mijloace care ibiectiv nu pot asigura comiterea ei. Aceste instrumente
si mijloace sunt clasificate:
a) instrumente si mijloace absolut nule - care nici ntr-o situatie nu pot asigura comiterea unei
infractiuni (praf toxic ncurcat cu zahar).
b) instrumentele si mijloacele nule ntr-o situatie concreta - cele care ntr-o situatie obisnuita

sunt capabile si trebue sa duca la realizarea intentiei criminale.

Tentativa nula trage dupa sine raspunderea penala a persoanei, ntruct este caracterizata prin toate
semnele tentativei obisnuite - subiectul comite faptele prin care se atenteaza la un obiect al
ocrotirei penale si care sunt prejudiciabile, dar care nu au provocat vreo dauna in pofida erorii de
fapt admise.
4. Infraciunea consumata
n conformitate cu art.25(1) - infractiunea se considera consumta daca fapta savirsita intruneste
toate semnele constitutive ale componentei de infravtiune.
Compinetele materiale - vor fi considerate consumate n momentul aparitiei urmarilor determinate
in dispozitia normei penale. n conformitate cu pc.23 a Hot. Plenului CSJ din 28.06.2004 cu prv la
practica judiciara in procesele penale despre sustragerea bunurilor - furtul, jaful, escrocheria,
delapidarea averii straine se considera consumata din momentul in care faptuitorul intrind in
posesia ilegala asupra bunurilor altei persoane, obtine posibilitatea reala de a se folosi si a dispune
de acestea la dorinta sa.

Componentele formale - se considera consumate din momentul savirsirei faptei prejudiciabile.

n unile cazuri legiuitorul leaga momentul consumarii in fapt a urmarii dar cu amenintarea reala a
acesteia. Acestea reprezinta compomente formal reduse (art.228(1)/224(1)).
n cazurile in care exista infractiuni deosebit de grave care s-au unit pentru savirsirea unei
infravtiuni exceptional de grave, legea le califica consumate din momentul formarii unui astfel de
grup (art.283,284,286).
5. Incriminarea tentativei si pregatirei de infraciune
Temei pentru incriminarea pregatirei si tentativei de infractiune serveste savrsirea unei fapte ce
contine semnele unei componente concrete de infractiune din CP.
Temeiul juridic pentru incriminarea pregatirei si tentativei de infractiune servesc dispozitiile
art.81.
Avnd n vedere faptul ca raspunderea penala pentru pregatire si tentativa de infratiune survine n
cazul cnd, fapta savrsita de fapt nu contine toate semnele componentei de infractiune din partea
speciala a CP, calificarea faptelor de acest gen se face n mod obligator cu tremitere la articolul din
partea generala - art.26 si art.27 - si articolul corespunzator din partea speciala al CP.
Stabilind pedeapsa pentru pregatire si tentativa de infractiune, instanta judecatoreasca trebue sa se
conduca de dispozitiile art.75, care stabileste criteriile generale de individualizare ale pedepsei
penale.

Instanta de judecata trebue sa pronunte o sentinta de condamnare pentru o infractiune finalizata la

etapa de pregatire sau tentativa, lund n consideratie faptul c faptuitoeul chiar si independent de
vointa sa nu a dus infractiunea pna la capat (art.81(1)).
Marimea pedepsei pentru pregatire de infractiune ce nu constitue o recidiva nu poate depasi din
maximul celei mai aspre pedepse prevazute n articolul corespunzator CP (pentru pregatire de
omor calificat conform art.145 - maxim 7 ani si 6 luni) - art.81(2).
Marimea pedepsei pentru tentativa ce nu constitue o recidiva nu poate depasi din maximul celei
mai aspre pedepse prevazute ( pentru tentativa de omor - 11 ani si 4 luni maxim) - art.81(3).
Pentru pregatirea de infractiune si tentativa nu se poate aplica detentiune pe viata.
Pericolul social in cazul pregatirei si tentativei de infractiuneconsta in urmatoarele:
1) Depinde de obiectul asupra caruia s-a atentat; 2) Metoda, mijloacele si instrumentele utilizate;
3) Motivele si scopul infractiunii.
Este indiscutabila importanta acelor urmari aparute de fapt n rezultatul ntreruperei activitatii
infractionale.
Exista situatii n cadrul carora n care pentru tentativa sau pregatire de infractiune instanta
judecatoreasca poate aplica o pedeapsa mai blnda dect cea prevazuta de lege, n cazul n care
sunt ntrunite semnele (dispozitiile) art.78 CP.

6. Renunarea binevol de la svirsirea infraciunei

n conformitate cu art.56(1) - "se considera renuntare de buna voie de la savrsirea infractiunii
incetarea de catre faptuitor a pregatirei infractiunii sau incetarea faptelor ndreptate nemijlocit spre
savrsirea infractiunii daca persoana era constienta de posibilitatea consumatii infractiunii

n confomitate cu dispozitiile date deducem, c persoana care a nceput savirsirea unei infarctiuni
sau care a pregatit-o pe aceasta si ulterior a renuntat de la consumarea acesteia va fi absolvita de
raspndere penalaentru faptele savrsite pna n momentul adoptarii deciziei de renuntare.
Rezulta ca faptuitorul care a renuntat de buna voie de la ducerea pna la capat a infractiunii va fi
supus raspunderei penale numai n cazul n care fapta savrsita contine o alta componenta de
infravtiune.
Existenta acestei forme de liberare de raspundere penala a persoanei demonstreaza existenta
principiului umanismului legii penale.
Pentru ca sa existe renuntarea benevola, trebue sa existe urmatoarele semne caracteristice:
1. Caracterul benevol - renuntarea va fi benevola atunci cnd persoana era constienta de faptul ca
consumare infractiunii este posibila si era convinsa ca putea sa duca pna la capat infractiunea
data. Motivele adoptarii unei astfel de decizei pot fi deferite (frica de pedeapsa, mila fata de

victima, etc), nsa toate acestea trebue sa repsrezinte rezultatul unui imbolt intern, a unei hotarri
constiente, primita din propriai vointa.
^ Va exista renuntarea de buna voie si atunci cnd initiatorul acesteia este o ruda apropriata, un
prieten sau o alta persoana.
^ Nu este renuntare benevola atunci cnd persoana ncepnd savrsirea infractiunii a fost fortata sasi nceteze activitatea (a descoperit ca este urmarit de cineva: a fost chemata la prganul de politie
pentru a depune marturii cu privire la infractiunea aflata la etapa de pregatire sau tentativa).
2. Caracterul definitiv (irevocabil) - intreruperea temporara a activitatii infractionale indiferent
de cauzele si durata acesteia nu nseamna renuntare benevola.
Nu este renuntare de buna voie atunci cnd persoana constientiznd faptul ca n situatia concreta
data nu va fi posibila continuarea si consumarea activitatii criminale - o suspenda sau amna
pentru a se pregati mai minutios de aceasta (ntelegnd ca cu instrumentele pe care ledetine nu este
posibila spargerea unui safeu renunta pentru asi pregati alte instrumente).
De asemenea nu suntem n prezenta renuntarii benevole atunci cnd infractorul renunta de la
savrsirea atentatului criminal repetat (dnd gres din prima impuscatura renunta de la cea de-a
doua).
Liberarea de raspundere penala in cazul renuntarii de buna voie are la baza faptul c ntr-o astfel
de situatie se ntrerupe dezvoltarea att a laturei obiective (nu se mai comit fapte ce formeaza
semnul obiectiv al atentatului) ct si acele suviective (nceteaza realizarea intentiei criminale).
Renuntarea de buna voie poate avea loc numai la etapa pregatirei sau tentativei de infractiune.
La etapa pregatirei de infractiune renuntarea de buna voie poate avea loc absolut n toate cazurile
si poate fi exprimata att n forma activa (nimicirea instrumentului) ct si pasiva (procurnd o arma
de foc cu scopul de a omor o alta persoana individul o pastreaza n safeu neutiliznd-o).
La etapa de tentativa renuntarea de buna voie la fel este permisa, nsa acesta este n dependenta de
forma tentativei.
La etapa tentativei neconsumate renuntarea de buna voie este posibila n toate cazurile si se poate
realiza att n forma activa ct si pasiva.
La etapa tentativei consumate - cu urmatoarele conditii:
1. Forma renuntarii poate fi numai activa.
2. Renuntarea este posibila numai daca faptuitorul mai mentine puterea asupra desfasurarii
evenimentelor n continuare si poate preveni consumarea infractiunii caatare.
De obicei despre aceasta putem vorbi vizavi de componentele materiale de infractiune, daca de la
momentu savirsirei si momentul consumarii infractiunii exista un interval de timp n cadrul caruia
persoana savrseste actiuni active pentru a preveni aparitia n fapt a urmarii vorbim despre o
renuntare benevola (sa adreseaza medicului atunci cnd victima a fost ptravita cu o doza de toxina

care poate duce la deces).

Renuntarea benevola potrivit art.56(2) - "nu atrage dupa si raspunderea si pedeapsa penala pentru
infratiunea de la care s-a renuntat", persoana va raspunde numai pentru faptele nfaptuite sau
realizate pna la momentul renuntarii daca acestea contin semnele unei alte componente de
infractiune (cu scopul de a omor infractorul procura ilegal o arma de foc).
Renuntarea de buna voie trebue delimitata de cinta sincera.
Cinta sincera - actiunile active ale faptuitorului realizate dupa consumarea infractiunii (actiuni
pentru provenirea aparitiei urmarii fara succes sau compensarea pagubei, repararea prejudiciului
cauzat, contributia acordata organelor competente n procesul descoperirei infractiunii).

Deosebirea:
1. Renuntarea are loc numai la etapa de pregatire si tentativa de infractiune.
Cainta poate avea loc numai dupa comsumarea infractiunii.
2. Renuntarea poate fi realizata si printr-o forma pasiva.
Cainta prevede numai forma activa de realizare.
3. Renuntarea de buna voie constitue temeiul liberari de raspundere penala indiferent de tipul
infractiunii de la care s-a renuntat.
Cainta nsa constitue temeiul liberarii numai atunci cnd persoana pentru prima data a comis o
infractiune usoara sau mai putin grava (art.57(1)).