CAPITOLUL VII.

PLURALITATEA DE INFRACTORI

1.DEFINIRE:

-presupune săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală de către două sau mai multe
persoane care au o voinţă comună de a săvârşi fapta prevăzută de legea penală

2.FORME:
a.pluralitate naturală (necesară) - rezultă din natura faptei comise şi presupune
activitatea infracţională comună a două sau mai multor persoane
EX.: incestul art. 377 CP, bigamia art. 376 CP, încăierarea art. 198 CP
fiecare dintre participanţi are calitatea de autor, chiar dacă nu toţi acţionează cu
vinovăţia cerută de norma de incriminare sau nu toţi răspund penal

b.pluralitate constituită - constă în asocierea(egyesülése) mai multor persoane în

vederea săvârşirii uneia sau mai multor infracţiuni
EX.: asocierea pentru săvârşirea de infracţiuni
fiecare dintre infractori are calitatea de autor
dacă a fost săvârşită vreuna dintre infracţiunile pentru care a fost constituită
asocierea se va reţine existenţa concursului de infracţiuni

c.pluralitatea ocazională - constă în săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală

de mai multe persoane decât ar fi fost necesar raportat la natura acesteia

-pluralitatea ocazională este participaţia penală

1
3.PARTICIPAŢIA PENALĂ

3.1.Reglementare: art. 46-52 CP

3.2.Definire:
-constă în săvârşirea aceleiaşi fapte prevăzute de legea penală de mai multe persoane
decât ar fi fost necesar raportat la natura acesteia, care acţionează cu voinţă comună în
calitate de autori, coautori, instigatori, complici

3.3.Precizări:
 este necesar ca cel puţin fapta unuia dintre participanţi să constituie infracţiune

 între participanţi trebuie să existe o legătură subiectivă stabilită înainte sau în

timpul săvârşirii faptei
 data şi locul săvârşirii infracţiunii se analizează prin raportare la momentul şi locul
săvârşirii faptei de autor
 este posibilă participaţia penală la pluralitatea constituită
3.4.Forme:
a)în funcţie de atitudinea psihică a participanţilor la comiterea faptei:
-proprie - toţi participanţii acţionează cu aceeaşi formă de vinovăţie (numai cu intenţie,
praeterintenţie sau numai din culpă - discutabil)
-improprie - unii participanţi acţionează cu intenţie, iar alţii din culpă sau fără vinovăţie
(modalitatea intenţie şi culpă; modalitatea intenţie şi lipsă de vinovăţie)

participaţia proprie la săvârşirea unei infracţiuni poate fi reţinută concomitent cu

participaţia improprie

EX.: o persoana instigă succesiv un major şi cu minor cu vârsta de 12 ani să săvârşească

un furt calificat, iar fapta este săvârşită împreună de aceste două persoane

b)în funcţie de momentul în care are loc coeziunea subiectivă:

-participaţie spontană - legătura subiectivă între participanţi are loc la momentul
comiterii faptei, fără să existe o înţelegere anterioară
2
-participaţie preordinată - legătura subiectivă între participanţi are loc înainte de
momentul comiterii faptei

c)în funcţie de momentul la care se realizează contribuţia făptuitorilor:

-participaţie anterioară - contribuţia făptuitorilor are loc înainte de momentul comiterii
faptei
-participaţie concomitentă - contribuţia făptuitorilor are loc în timpul comiterii faptei

d)în funcţie de calitatea în care făptuitorii participă la săvârşirea faptei:

-participaţie simplă - toţi făptuitorii sunt coautori la săvârşirea faptei
-participaţie complexă - unii dintre făptuitori participă în calitate de autori, iar alţii drept
instigatori sau complici

e)în funcţie de importanţa contribuţiei participanţilor la săvârşirea faptei:

-participaţie principală - autori, coautori
-participaţie secundară - instigatori, complici

în cazul în care participaţia penală a unei persoane la săvârşirea infracţiunii este

atât principală cât şi secundară, formele de participaţie secundară sunt
absorbite în cele principale, respectiv:
-coautoratul va absorbi şi actele de complicitate sau instigare
efectuate de aceeaşi persoană în legătură cu aceeaşi infracţiune
-instigarea absoarbe şi actele de complicitate.

3.5.Forme de participaţie reglementată în codul penal

3
3.5.1.Participaţia proprie
A.AUTORATUL

a.Sediul materiei: art. 46 alin. 1 CP

b.Definire:
-autorul infracţiunii este persoana fizică sau juridică care săvârşeşte în mod nemijlocit
fapta prevăzută de legea penală

c.Precizări:
 autoratul presupune săvârşirea unei fapte incriminate ca infracţiune de autor, cu
participaţia penală a unuia sau a mai multor instigatori şi/sau complici
 nu prezintă importanţă dacă infracţiunea a rămas în stadiul tentativei sau dacă a
fost consumată ori epuizată
 în cazul participaţiei penale proprii autorul săvârşeşte fapta numai cu intenţie
directă/indirectă sau cu praeterintenţie
 în cazul participaţiei penale improprii autorul săvârşeşte fapta din culpă ori fără
vinovăţie

d.Forme:
-cu autor unic- este autorul unei infracţiuni al cărei element material nu poate fi realizat
decât de o singură persoană
EX.: mărturia mincinoasă art. 273 CP (hamís tanuzás)
- cu autor calificat- este autorul pentru care legea cere existenţa unei anumite calităţi
EX.: calitatea de funcţionar în cazul infracţiunii de luare de mită art. 289 CP, de
administrator în cazul infracţiunii de delapidare art. 295 CP (sikkasztás)

B.COAUTORATUL
a.Sediul materiei: art. 46 alin 2 CP
4
b.Definire:
-constă în săvârşirea în mod nemijlocit unei fapte prevăzute de legea penală de către două
sau mai multe persoane

c.Precizări:
 coautorul este persoana care a participat, ocazional, în baza unei legături subiective
(anterioară sau concomitentă executării activităţii infracţionale), în calitate de
autor la săvârşirea aceleiaşi infracţiuni
 coautorii trebuie să săvârşească fapta prevăzută de legea penală cu aceeaşi formă
de vinovăţie (intenţie, praeterintenţie, culpă)
 nu este necesar ca actele de executare ale fiecărui coautor să producă urmarea
imediată a infracţiunii
 în cazul lipsei legăturii subiective între coautori, fiecare participant va răspunde în
calitatea de autor distinct (separat), iar nu de coautor la săvârşirea infracţiunii
 nu este necesar pentru reţinerea coautoratului ca toţi coautorii să fie prezenţi la
locul săvârşirii infracţiunii

d.Coautoratul nu este posibil:

 la infracţiunile cu autor unic, al căror element material constă într-o
acţiune sau inacţiune ce nu poate fi săvârşită în mod nemijlocit decât de o
singură persoană
 în cazul infracţiunilor omisive proprii
 în cazul pluralităţii naturale sau constituite unde toţi participanţii sunt
autori, nu coautori
 la infracţiunea de obicei.
e.Probleme de drept:

5
 în cazul infracţiunilor complexe există coautorat şi în situaţia în care unul
sau unii dintre participanţi săvârşesc o parte a acţiunii infracţionale, iar altul sau
alţii cealaltă parte a acesteia
în cazul infracţiunilor continue ori continuate, actele de coautorat pot
interveni pe tot parcursul desfăşurării activităţii infracţionale, până la momentul
epuizării acesteia
în cazul infracţiunilor pentru care legea prevede că autorul trebuie să fie
calificat este necesar ca toţi coautorii să aibă această calitate
pentru infracţiunile în al căror conţinut constitutiv intră un anumit mobil sau
scop, trebuie ca toţi coautorii să acţioneze în considerarea acelui mobil,
respectiv să urmărească acelaşi scop

C.INSTIGAREA
a.Sediul materiei: art. 47 CP

b.Definire:
-constă în determinarea, cu intenţie (directă sau indirectă), a unei persoane la săvârşirea
unei fapte prevăzute de legea penală (înainte ca aceasta din urmă să se fi decis să
săvârşească fapta şi să fi început executarea activităţii infracţionale)

c.Precizări:
 este posibilă la toate infracţiunile indiferent de forma de vinovăţie pretinsă de lege
 este necesar să nu existe o activitate de determinare anterioară a autorului infrac-
ţiunii
Important: dacă făptuitorul luase anterior hotărârea de a săvârşi fapta prevăzută de legea
penală, singur ori ca urmare a unei alte instigări, actele prin care este încurajat să
săvârşească fapta reprezintă în fapt acte de complicitate morală

6
  instigarea trebuie să aibă efect şi să fie urmată de efectuarea de către cel instigat a
cel puţin unei tentative pedepsibile
Important: se va reţine existenţa instigării şi în situaţia în care autorul nu va fi pedepsit
întrucât se desistă ori împiedică consumarea infracţiunii
 instigarea poate fi săvârşită de o singură persoană sau prin conlucrarea, cu intenţie,
simultană ori succesivă, a mai multor persoane
 în situaţia în care mai multe persoane acţionează autonom, fără a şti unele de altele,
în scopul de a determina săvârşirea unei infracţiuni se va reţine existenţa unui
concurs de instigări
 în situaţia în care o persoană prin acte diferite determină două persoane să comită
infracţiuni diferite se vor reţine două instigări aflate în concurs real (dacă instigarea
celor două persoane a fost realizată printr-un singur act de determinare, se vor
reţine două instigări aflate în concurs ideal)
 în cazul în care instigatorul participă alături de autor la săvârşirea infracţiunii,
instigarea este absorbită în autorat sau coautorat
 poate exista instigare la complicitate, dar şi complicitate la instigare
 dacă autorul săvârşeşte o faptă mai gravă decât cea la care a fost determinat, (cu
excepţia situaţiei în care a prevăzut şi acceptat posibilitatea săvârşirii de către
autor a faptei mai grave) instigatorul va răspunde pentru fapta la care a instigat, iar
în situaţia în care autorul săvârşeşte o faptă mai puţin gravă decât aceea la care a
fost instigat, instigatorul va răspunde pentru fapta efectiv comisă

d.Formele instigării:
1)în funcţie de numărul de persoane instigate:
-instigarea individuală- este adresată unei sau unor persoane determinate
-instigarea publică/colectivă- reprezintă o infracţiune de sine stătătoare instigarea
publică şi apologia infracţiunilor art. 368 CP

7
2)în funcţie de modul în care este stabilită infracţiunea la care se instigă:
-instigare determinată- este instigarea la săvârşirea unei anumite infracţiuni
-instigarea nedeterminată- este instigarea la săvârşirea unei infracţiuni, indiferent de
natura acesteia

3)în funcţie de modul de determinare a instigatului la săvârşirea faptei:

-instigare directă (imediată)- este instigarea săvârşită printr-o acţiune de determinare
efectuată nemijlocit asupra instigatului
-instigare indirectă (mediată)- este instigarea săvârşită prin intermediul altei persoane,
care săvârşeşte instigarea directă

4)în funcţie conduita instigatului după realizarea instigării:

-instigarea neurmată de executare - constă în realizarea deplină a actelor de instigare,
neurmate însă de trecerea la executarea faptei de către persoana instigată
-instigarea urmată de executare - constă în realizarea deplină a actelor de instigare,
urmate de trecerea la executarea faptei de către persoana instigată

C.COMPLICITATEA
a.Sediul materiei: art. 48 CP
b.Definire:
COMPLICITATEA - este o formă a participaţiei penale ce constă în contribuţia efectivă
a unei persoane, alta decât autorul, în calitate de complice la săvârşirea unei fapte
prevăzute de legea penală
COMPLICELE - este persoana care cu intenţie (directă sau indirectă),
-înlesneşte sau ajută în orice mod la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală,
ori care
-promite, înainte sau în timpul săvârşirii faptei, că va tăinui bunurile provenite din aceasta
(a se vedea şi art. 270 CP), sau că va favoriza pe făptuitor (a se vedea şi art. 269 CP),
chiar dacă după săvârşirea faptei promisiunea nu este îndeplinită

8
c.Precizări:
 complicele trebuie să acţioneze cu intenţie (directă sau indirectă), ori cu
praeterintenţie
 nu este necesar ca acţiunile sau inacţiunile complicelui să fie prevăzute de legea
penală şi nici ca autorul să săvârşească infracţiunea în forma consumată
 în cazul în care complicele participă nemijlocit alături de autor la săvârşirea
infracţiunii, complicitatea este absorbită în autorat sau coautorat
 în situaţia în care complicele este în acelaşi timp şi instigator la săvârşirea
infracţiunii se va reţine numai instigarea.
 dacă autorul săvârşeşte o faptă mai gravă decât cea la care a fost ajutat de complice
acesta din urmă va răspunde pentru fapta la care şi-a adus ajutorul, iar în situaţia în
care autorul săvârşeşte o faptă mai puţin gravă decât aceea la care a fost ajutat de
complice, acesta din urmă va răspunde pentru fapta efectiv comisă

d.Probleme de drept:
deosebire: complicitatea realizată prin promisiunea de tăinuire a bunurilor
provenite din săvârşirea faptei prevăzute de legea penală trebuie să existe
înainte sau în timpul săvârşirii faptei, iar infracţiunea de tăinuire (art. 270
CP) se realizează fie prin dobândirea unui bun provenit din infracţiune, fie
prin transformarea sau înlesnirea valorificării bunului, după săvârşirea unei
fapte prevăzute de legea penală şi fără o promisiune anterioară făcută în
acest sens autorului
în situaţia existenţei unui prim act de tăinuire, urmat de o altă acţiune a
aceluiaşi tăinuitor care promite că va asigura valorificarea în continuare şi a
altor bunuri sustrase, sunt întrunite elementele constitutive ale complicităţii
la infracţiunea de furt în formă simplă sau continuată, după caz, în
concurs real cu infracţiunea de tăinuire, chiar dacă promisiunea anticipată
de tăinuire a bunurilor nu a fost îndeplinită;

9
 deosebire: infracţiunea de favorizare a infractorului (art. 269 CP) presupune
că înţelegerea de a-1 ajuta pe autor are loc după săvârşirea infracţiunii, iar
complicitatea presupune că înţelegerea dintre autor şi complice este
anterioară sau concomitentă cu săvârşirea faptei

e.Formele complicităţii:
1)în funcţie de natura actelor de ajutare sau înlesnire:
-complicitatea materială/fizică- constă în activitatea de ajutare, înlesnire sau sprijinire
materială dată la pregătirea sau săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală
-complicitatea morală- constă în activitatea de ajutare sau sprijinire ce intervine pe linia
cauzalităţii psihice

2)în funcţie de momentul la care este realizată activitatea complicelui:

-complicitatea anterioară- constă în activitatea de ajutare, înlesnire dată pentru
pregătirea săvârşirii faptei prevăzută de legea penală, pot fi acte de complicitate materială
sau morală
-complicitate concomitentă- constă în activitatea complicelui de ajutare dată în cursul
săvârşirii faptei prevăzută de legea penală, pot fi acte de complicitate materială sau
morală

3)în funcţie de modul în care este realizată activitatea complicelui:

-complicitate nemijlocită- constă în activitatea de ajutare, înlesnire sau sprilinire
realizată în mod direct
-complicitate mijlocită- constă în activitatea de ajutare, înlesnire sau sprijinire dată de
complice autorului, prin intermediul altui participant

10
3.5.2.Participaţia improprie
A.MODALITATEA INTENŢIE - CULPĂ
a.Sediul materiei: art. 52 alin. 1, 2 CP
b.Definire:
-constă în săvârşirea sau determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie,
alături de ori la săvârşirea din culpă de către o altă persoană, a unei fapte prevăzute de
legea penală

B.MODALITATEA INTENŢIE - LIPSĂ VINOVĂŢIE

a.Sediul materiei: art. 52 alin. 1, 3 CP

b.Definire:
-constă în săvârşirea sau determinarea, înlesnirea sau ajutarea în orice mod, cu intenţie,
alături de ori la săvârşirea unei fapte prevăzute de legea penală, de către o persoană care
comite acea faptă fără vinovăţie

3.6.Pedeapsa în caz de participaţie penală

a.în cazul participaţiei penale proprii - art. 49 CP:
-coautorul, instigatorul şi complicele la o faptă prevăzută de legea penală săvârşită cu
intenţie se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de lege pentru autor
-la stabilirea pedepsei se ţine seama de contribuţia fiecăruia la săvârşirea infracţiunii,
precum şi de dispoziţiile - art. 74 CP

b.în cazul participaţiei penale improprii - art. 52 CP:

b.1.modalitatea intenţie – culpă
-autorul, coautorul, instigatorul şi complicele (participantul cu intenţie) se sancţionează
cu pedeapsa pe care legea o prevede pentru fapta comisă cu intenţie (ca şi în cazul
participaţiei proprii), iar celălalt participant (participantul cu culpă) cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta săvârşită din culpă

11
Important: dacă fapta prevăzută de lege nu este incriminată când este comisă din culpă,
autorului nu i se poate reţine comiterea unei infracţiuni

b.2.în modalitatea intenţie - lipsă vinovăţie

-autorul, coautorul (participantul cu intenţie) se sancţionează cu pedeapsa prevăzută de
lege pentru fapta săvârşită cu intenţie, iar celălalt participant (participantul fără
vinovăţie) nu se sancţionează, deoarece a comis fapta fără vinovăţie;
-instigatorul sau complicele (participantul cu intenţie) se sancţionează cu pedeapsa
prevăzută de lege pentru fapta săvârşită de către celălalt participant (participantul fără
vinovăţie), iar acesta din urmă nu se sancţionează, deoarece a comis fapta fără vinovăţie;

c.răsfrângerea circumstanţelor asupra participanţilor - art. 50 CP:

-circumstanţele privitoare la persoana unui participant (subiective) (forma de vinovăţie,
mobilul, scopul) ori cele de individualizare (antecedente penale, situaţia familială,
comportamentul anterior în societate) nu se răsfrâng asupra celorlalţi
-circumstanţele privitoare la faptă (reale) se răsfrâng asupra participanţilor, numai în
măsura în care aceştia le-au cunoscut sau le-au prevăzut

d.împiedicarea săvârşirii infracţiunii de către participant - art. 51 CP:

-este o cauză de nepedepsire de care beneficiază participantul la săvârşirea unei fapte
prevăzute de norma de incriminare care, în cursul executării, dar înainte de descoperirea
faptei, denunţă săvârşirea infracţiunii astfel încât consumarea acesteia să poată fi
împiedicată sau împiedică el însuşi efectiv consumarea infracţiunii
-este o circumstanţă personală care, în principiu, nu se răsfrânge asupra celorlalţi
participanţi
-dacă actele săvârşite de participant până în momentul împiedicării constituie o altă
infracţiune, i se va aplica pedeapsa pentru aceasta

12