PARTICIPAȚIA

DANIEL MARTIN
MIHAELA VIDAICU
CONȚINUT

• Pluralitatea de infractori. Tipurile

• Noțiunea și condițiile participației
• Participanții la infracțiune
• Formele participației
• Răspunderea penală a participanților
• Excesul de autor
• Implicarea la infracțiune
PARTICIPAȚIA
• Formă de realizare a pluralității de infractori
• Pluralitatea de infractori – săvârșirea de către un număr de cel puțin două persoane, prin
eforturi conjugate a aceleiași infracțiuni
PLURALITATEA DE INFRACTORI
Pluralitatea naturală
Infracțiuni care pot fi comise
doar de către mai multe
persoane în comun (incestul,
dezordini de masă, etc).
Pluralitatea constituită
Prin voința legiuitorului se
consideră o pluralitate de
infractori asocierea mai multor
persoane în vederea săvârșirii
mai multor infracțiuni
(banditismul)
Pluralitatea ocazională
Infracțiunea poate fi comisă
doar de o singură persoană, dar
se comite cel puțin cu o
persoană mai mult decât
numărul minim necesar potrivit
naturii faptei
PARTICIPAȚIA. DEFINIȚIE

Art. 41 Cod Penal

Se consideră participație cooperarea cu intenție a două sau mai multe persoane la săvârșirea unei
infracțiuni intenționate
 TRĂSĂTURI

• Pluralitatea de subiecte – participarea a cel puțin 2 persoane, subiecte ale răspunderii penale
• Activitatea în comun – cooperarea participanților la comiterea infracțiunii, ceea ce presupune:
 Condiționarea reciprocă a acțiunilor a două sau mai multe persoane
 Rezultatul infracțional unic, acțiunile sunt îndreptate spre un rezultat comun
 Legătura de cauzalitate dintre acțiunile fiecărui participant și rezultatul comun survenit

• Unitatea intenției – participanții înțeleg că participă în comun la comiterea unei infracțiuni, ei conștientizează:
 Pericolul social al faptei săvârșite
 Caracterul social periculos al celorlalți participanți
 Survenirea rezultatului infracțional comun

• Comiterea în comun a unei infracțiuni intenționate. Nu există participație în caz de comitere a infracțiunilor din
imprudență.
PARTICIPANȚII

• În funcție de gradul de participare

 Participanți principali
 Participanți secundari
 influențează la individualizarea pedepsei penale

• În funcție de caracterul participării

 Autor
 Organizator
 Instigator
 Complice
AUTORUL

•  persoana care săvârşeşte în mod nemijlocit fapta prevăzută de legea penală, precum şi
persoana care a săvârşit infracţiunea prin intermediul persoanelor care nu sunt pasibile de
răspundere penală din cauza vârstei, iresponsabilităţii sau din alte cauze prevăzute de prezentul
cod.
AUTORUL
• Întrunește cerințele înaintate de lege față de subiectul concret al infracțiunii, inclusiv subiectului special;
• Săvârșește nemijlocit infracțiunea;
• Realizează total sau parțial fapta infracțională alături de alte persoane (coautoratul);
• Săvârșește infracțiunea prin intermediul altor persoane care nu pot fi trase la răspunderea penală (din
cauza vârstei, iresponsabilității sau altor circumstanțe (constrângerea, eroarea, etc.));
• Este participantul obligatoriu la săvârșirea infracțiunii în participație;
• Acționează cu intenție directă sau indirectă;
• În dependență de gradul de realizare a infracțiunii de către autor se determină etapa activității
infracționale (pregătire, tentativă sau infracțiune consumată).
ORGANIZATORUL
•  persoana care a organizat săvârșirea infracțiuni sau a dirijat realizarea ei, precum și persoana
care a creat un grup criminal organizat sau organizația criminală ori a dirijat activitatea lor.
• Formele de realizare a activității organizatorului:
 Organizarea săvârșirii infracțiunii;
 Dirijarea realizării infracțiunii;
 Crearea grupului criminal organizat sau organizației criminale, precum și dirijarea acestuia (art. 282-
284, 286 CP al RM).

• Acționează doar cu intenție directă.

• În cadrul grupului criminal organizat și organizației criminale se consideră cel mai periculos
participant.
INSTIGATORUL
•  persoana care determină o altă persoană la comiterea unei infracțiuni.
• Condițiile:
• Obiectul juridic al faptei comise și al instigării să fie identic;
• Prezența a cel puțin două persoane;
• Să existe determinarea instigatului de către instigator;
• Să existe legătură de cauzalitate dintre acțiunile instigatorului și luarea deciziei de către
instigat de a comite infracțiunea;
• Instigarea trebuie să fie intenționată (intenție directă sau indirectă).
COMPLICELE
•  persoana care a contribuit infracțiunii prin sfaturi, indicații, prestare de informații,
acordarea de mijloace sau instrumente, ori înlăturarea obstacolelor, precum și persoana care
a promis din timp în orice mod să favorizeze infractorul sau infracțiunea.
• Complicitatea poate fi materială și intelectuală.
• Complicitatea poate fi anterioară, concomitentă sau posterioară comiterii infracțiunii.
• Complicitatea poate fi nemijlocită (acordată autorului) și mijlocită (altor participanți).
• Actele materiale din cadrul complicității pot fi legale (identificarea informației legale) sau
ilegale (procurarea ilegală a armei și transmiterea ei autorului).
 FORMELE PARTICIPAȚIEI
Participația simplă
Săvârșirea în comun a
aceleiași fapte infracționale
de către două sau mai multe
persoane, fiecare realizând
total sau parțial latura
obiectivă a infracțiunii
(coautorul)
Participația complexă
Contribuirea participanților
la săvârșirea infracțiunii în
calitate de autor,
organizator, instigator sau
complice
Grupul criminal organizat Organizația criminală
O reuniune stabilă de O reuniune de grupuri
persoane organizate în criminale organizate într-o
prealabil în vederea comunitate stabilă, bazată
comiterii unei sau mai pe diviziune între membri
multor infracțiuni în scopul influențării
economice sau de altă
natură a persoanelor fizice
sau juridice în vederea
obținerii avantajelor
economice, financiare sau
politice
PARTICIPAȚIA SIMPLĂ – TRĂSĂTURI
• Fapta este îndreptată asupra aceleiași valori sociale
• Fiecare din persoane realizează total sau parțial fapta care constituie latura obiectivă
Faptele pot fi omogene/eterogene
• Poate fi cu sau fără înțelegere prealabilă
PARTICIPAȚIA COMPLEXĂ – TRĂSĂTURI
• Poate fi cu unul sau cu mai mulți autori
• Cel puțin o persoană nu realizează fapta care constituie latura obiectivă a infracțiunii
• Poate fi cu sau fără înțelegere prealabilă
GRUPUL CRIMINAL ORGANIZAT – TRĂSĂTURI
• Stabilitatea – existența unor legături strînse între membrii grupului (ierarhie, grad înalt de
organizare, legături strânse între membri, continuitatea în timp a relațiilor dintre membri);
• Organizarea în prealabil – persoanele nu s-au înțeles doar la comiterea unei infracțiuni,
dar în privința creării grupului în vederea comiterii infracțiunii;
• Scopul – comiterea unei sau mai multor infracțiuni.
ORGANIZAȚIA CRIMINALĂ – TRĂSĂTURI
• Reuniune de grupuri criminale organizate (cel puțin 2);
• Consolidarea (mai mult ca stabilitate, diviziunea în cadrul grupurilor și în cadrul
organizației);
• Scopul stabilit de lege:
de a influenţa activitatea economică şi de altă natură a persoanelor fizice şi juridice sau de
a o controla, în alte forme, în vederea obţinerii de avantaje şi realizării de interese
economice, financiare sau politice.
RĂSPUNDEREA PENALĂ A PARTICIPANȚILOR
• Temeiul răspunderii penale a participanților – temei general – săvârșirea unei fapte
prejudiciabile care întrunește semnele componenței de infracțiune.
• Participanții poartă răspundere penală în limitele pedepsei prevăzute pentru autor, dar la
individualizarea acesteia se ține cont de contribuția fiecăruia la comiterea infracțiunii (art.
83 CP al RM).
• Calificarea faptelor autorului se face în baza articolului corespunzător din Partea specială
a CP, iar faptele celorlalți participanți se califică inclusiv prin indicarea alin.
corespunzător din art. 42 CP, pentru a specifica calitatea participantului.
EXCESUL DE AUTOR
•  comiterea de către autor a unor acțiuni infracționale care nu au fost cuprinse de intenția
celorlalți participanți.
• Excesul cantitativ – comiterea de către autor a unei infracțiuni omogene cu cea pe care ar fi
trebuit să o comită (în loc de furt, a comis o tâlhărie, etc.).
În cazul excesului cantitativ legătura cauzală cu infracțiunea inițială nu se întrerupe, dar deviază.
• Excesul calitativ – autorul comite acțiuni neomogene cu cele care au fost planificate.
• Nu există exces de autor în cazul:
• Infracțiunilor comise cu două forme de vinovăție;
• Când autorul are libertate de acțiuni;
• În caz de eroare.
IMPLICAREA LA INFRACȚIUNE
•  activitate nepromisă din timp a persoanei care nu participă la săvârșirea infracțiunii,
dar care are legătură cu aceasta.
• Trei forme al implicării:
• favorizarea,
• nedenunțarea,
• tolerarea.
FAVORIZAREA

• Favorizarea – promisă din timp (participație) și nepromisă din timp (formă a implicării).
• Favorizarea nepromisă din timp – favorizarea infractorului sau favorizarea infracțiunii.
FAVORIZAREA INFRACTORULUI

• Favorizarea infractorului – tăinuirea infractorului, acordarea ajutorului după comiterea

infracțiunii (schimbarea actelor, înfățișării acordarea adăpostului, mijloacelor de
transport, etc.)
FAVORIZAREA INFRACȚIUNII

• Favorizarea infracțiunii – tăinuirea mijloacelor sau instrumentelor de săvârșire a

infracțiunii, tăinuirea urmelor infracțiunii sau a obiectelor dobândite pe cale criminală.
FAVORIZAREA
TRĂSĂTURI
• Reprezintă o infracțiune separată prevăzută de art. 323 CP al RM
• Se comite doar cu intenție directă
• Reprezintă infracțiune doar favorizarea infracțiunilor grave, deosebit de grave și
excepțional de grave
• Sunt exceptate de răspunderea penală pentru favorizarea infracțiunii soț (soția) și rudele
apropiate ale infractorului (potrivit art. 134 CP, rude apropiate sunt părinții, copiii,
înfietorii, copiii înfiați, frații și surorile, bunicii și nepoți lor)