1.1.1.

Tipurile grațierii

Grațierea se prezintă sub forme și modalități diferite, în funcție de persoanele care

beneficiază de grațiere, de condițiile în care aceasta a fost acordată, după întinderea efectelor pe
care le produce1.

În funcție de persoanele care beneficiază de grațiere vom deosebi două tipuri: grațiere
individuală și grațiere colectivă.

Grațierea individuală produce efecte în personam, acordându-se unor persoane

determinate în mod individual2. Acest tip de grațiere poate fi acordat de către Președinte atât la
cerere, cât și din oficiu, doar după rămânerea definitive a hotărârii de condamnare.

Grațierea colectivă are un caracter mixt, ea operând nu numai in personam, ci și in rem,

în raport de natura infracțiunii comise sau în raport de natura și cuantumul pedepsei aplicate 3.
Acest tip de grațiere poate fi acordat unui număr nedeterminat de persoane, acestea nefiind
individualizate în act, pentru o categorie de condamnări determinate prin natura infracțiunii și
cuantumul pedepsei aplicate. Aceasta poate fi acordată și înainte de judecarea definitivă a
cauzelor penale în care devine incidentă.

În funcție de condițiile în care se acordă grațierea, aceasta poate fi condiționată și

necondiționată.

Grațierea condiționată impune condamnatului o serie de obligații și se acordă cu titlu

provizoriu cu posibilitatea de a căpăta un caracter definitiv în caz că s-au respectat toate
obligațiile prevăzute de actul de clemență în perioada de timp acordată.

În doctrină, se apreciat că grațierea condiționată – practicată destul de frecvent sub

regimul comunist – apare ca o formă a suspendării condiționate a executării pedepsei când
executarea nu a început pînă la adoptarea actului de grațiere și o formă a liberării condiționate
când executarea a început, iar grațierea înlătură executarea restului de pedeapsă neexecutată,
deoarece în intervalul de timp prevăzut în actul de grațiere beneficiarul este ținut să aibă o
conduită bună, sau să nu mai săvârșească infracțiuni4.

1
Drept Penal Partea Generală BOTNARU STELA, ȘAVGA ALINA, GROSU VLADIMIR, GRAMA MARIANA, Volumul I,
Editura Cartier Juridic, Chișinău (p. 565)
2
Album de Scheme, Drept Penal Partea Generală, ALINA ȘAVGA, MARIANA GRAMA, CHIȘINĂU 2004
3
Album de Scheme, Drept Penal Partea Generală, ALINA ȘAVGA, MARIANA GRAMA, CHIȘINĂU 2004
4
Drept penal General, doctrină, legislație, jurisprudență, ediția II, NARCIS GIURGIU, Editura Castes, 2000 (p.652)
 Grațierea necondiționată nu este supusă nici unei condiții pe care trebuie s-o
îndeplinească condamnatul după ce a dobândit beneficiul actului de clemență. Aceasta se acordă
cu titlu definitiv și nu mai poate fi revocată, chiar dacă beneficiarul ei comite noi infracțiuni.

Chiar dacă în ambele cazuri de grațiere – condiționată sau necondiționată – determinarea

câmpului de aplicare a actului de clemență poate fi delimitat prin instituirea unor condiții limită,
cum ar fi cele privind natura sau cuantumul pedepsei, infracțiunea, persoana condamnatului
(vârsta, lipsa de antecedente penale, femeia care a născut un număr de copii, condamnat care nu
s-a sustras de la executare), care sunt comune tuturor modalităților grațierii, acestea nu
condiționează grațierea în sensul modalității grațierii condiționate, care au în vedere cu totul alt
fel de condiții și anume acelea constituite pe seama îndeplinirii ulterioare de către condamnat a
anumitor obligații și care sunt de natură a asigura prin caracterul lor desfășurat în timp nu numai
adoptarea de către condamnat a unei conduite corecte, după grațiere, dar la nevoie și
posibilitatea revocării acesteia5.

În funcție de întinderea efectelor sale se deosebesc trei tipuri de grațiere, totală, parțială
și comutarea.

Grațierea totală mai este numită remiterea pedepsei și privește înlăturarea în întregime a
executării pedepsei. Se practică, în cazul pedepselor aplicate cu cuantumuri mai reduse.

Grațierea parțială înlătură doar o fracțiune din pedeapsa aplicată și mai este denumită
reducere de pedeapsă. Se practică, mai ales, în cazul pedepselor cu cuantumuri ridicate, sau în
cazul grațierii unor pedepse aplicate pentru infracțiuni grave, ori pentru condamnații cu
antecedente penale. În acest caz, durata pedepsei redusă ca urmare a grațierii este arătatăîn
unități de timp (în ani, luni sau – în cazul pedepsei cu amenda – în suma acesteia) sau în
coeficient de proporție (de exemplu, jumatate, o treime etc.)6.

Comutarea constă în înlocuirea prin grațiere a pedepsei aplicate de instanța de judecată

cu o pedeapsă de o natură mai ușoară . De exemplu detențiunea pe viață poate fi înlocuită cu
închisoare pe un termen de 30 ani (art.70, alin. (5) CP) sau închisoarea - cu amendă. Comutările
sub forma grațierii se acordă, de regulă, individual.

5
Drept penal General, doctrină, legislație, jurisprudență, ediția II, NARCIS GIURGIU, Editura Castes, 2000 (p.652)
6
Drept Penal Partea Generală BOTNARU STELA, ȘAVGA ALINA, GROSU VLADIMIR, GRAMA MARIANA, Volumul I,
Editura Cartier Juridic, Chișinău (p. 566)