Sancțiunile de drept penal

Pedepsele
 Sancțiunile de drept penal
• Consecințe coercitive pe care legea le leagă de încălcarea
preceptelor penale.
• Reglementare: titlul III CP (pedepsele); titlul IV CP (măsurile
de siguranță); titlul V CP (măsurile educative)
• Pedepsele: măsuri de constrângere cu caracter aflictiv, ce
pot viza persoana infractorului și atributele sale (viața,
libertatea, bunurile)
• Măsurile educative: aplicabile minorilor; măsuri de refacere
sau de corectare a procesului educativ; funcție educativă;
• Măsurile de siguranță: au scopul de a înlătura o stare de
pericol și preîntâmpinarea săvârșirii de noi fapte prevăzute
de legea penală. Regula – cu singura excepție a confiscării
extinse – acestea se iau în cazul comiterii unei fapte
prevăzute de legea penală și nejustificată.
 Scopul și funcțiile pedepselor
• Pedeapsa este o măsură coercitivă, utilizată de stat
împotriva celor care sunt găsiți vinovați de comiterea
de infracțiuni și care constă în privarea sau
restrângerea exercițiului unor drepturi, în scopul
reeducării persoanelor și al determinării acestora să
nu mai săvârșească alte infracțiuni în viitor.
• Prin executarea pedepsei se urmărește formarea unei
atitudini corecte față de muncă, față de ordinea de
drept și față de regulile de conviețuire socială.
• Executarea pedepsei nu trebuie să cauzeze suferințe
fizice și nici să înjosească persoana condamnatului.
 Funcțiile pedepsei
• Funcția retributivă
• Funcția de intimidare
• Funcția de reeducare.
 Clasificarea pedepselor
• În raport de rolul și gradul de autonomie:
– Pedepse principale; accesorii și complementare;
• În raport de obiectul asupra căruia poartă:
– Privative de viață, corporale, privative sau restrictive de
drepturi, morale, pecuniare;
• În funcție de gradul de determinare:
– Determinate și nedeterminate;
• După numărul de pedepse prevăzute în norma de
incriminare:
– Unice sau multiple.
 Pedepsele principale aplicabile persoanei
fizice
• Art. 53 C.pen., în ordinea descrescătoare a
severității: detențiunea pe viață; închisoarea;
amenda.
 Detențiunea pe viață
• Art. 56 C.pen.: detențiunea pe viață constă în
privarea de libertatea pe durată nedeterminată și
se execută potrivit legii privind executarea
pedepselor.
• De regulă, prevăzută alternativ cu pedeapsa
închisorii; excepție, de ex., infracțiunea de genocid
săvârșit în timp de război, art. 438 (2) CP;
• Art. 57 CP. Neaplicarea detențiunii pe viață:
– persoanele care au împlinit vârsta de 65 de ani la data
pronunțării hotărârii de condamnare – se aplică
închisoarea pe timp de 30 de ani și interzicerea
exercitării unor drepturi pe durata sa maximă;
 Detențiunea pe viață
• Art. 58 C.pen. Înlocuirea detențiunii pe viață:
– persoana care a împlinit 65 de ani în timpul executării pedepsei -
detențiunea pe viață poate fi înlocuită cu închisoarea de 30 de
ani și interzicerea exercitării unor drepturi pe durata sa maximă,
dacă a avut o conduită bună pe toată durata executării
pedepsei, a îndeplinit integral obligațiile civile stabilite prin
hotărârea de condamnare, afară de cazul în care dovedește că
nu a avut nicio posibilitate să le îndeplinească, și a făcut
progrese constante și evidente în vederea reintegrării sociale.
• Art. 59 C.pen. Pedeapsa în caz de comutare sau înlocuire a
detențiunii pe viață:
– În cazul în care se decide comutarea sau înlocuirea detențiunii
cu pedeapsa închisorii, perioada de detențiune executată se
consideră ca parte executată din pedeapsa închisorii.
 Închisoarea
• Art. 60 C.pen. : privarea de libertate pe durată
determinată, cuprinsă între 15 zile și 30 de ani.
• Minimul special cel mai scăzut este de o lună – art.
208 (2), art. 226 (1) C.pen., iar cel mai mare este de 25
de ani: omor calificat, înaltă trădare, genocid.
• În cazul în care pedeapsa ce se execută este
închisoarea de 30 de ani, pedeapsa aplicată pentru
infracțiunea de evadare nu se mai adaugă, conform
art. 285 (4) CP, la pedeapsa care se execută.
 Regimul de executare
• Legea nr. 254/2013 privind executarea pedepselor și
a măsurilor privative de libertate dispuse de organele
judiciare în cursul procesului penal
• Regimurile de executare: sistemul progresiv și cel
regresiv.
• În ordinea descrescătoare a gradului de severitate:
– Regimul de maximă siguranță;
– Regimul închis;
– Regimul semideschis;
– Regimul deschis.
 Amenda
• Suma de bani pe care infractorul este obligat să o
plătească statului.
• Sistemul de determinare: cel al zilelor-amendă
• Art. 61 C.pen.:
– Numărul zilelor-amendă – reflectă gravitatea
infracțiunii și periculozitatea infractorului, pe baza
criteriilor generale de individualizare
– Valoarea unei zile-amendă – se ține seama de situația
materială a condamnatului și de obligațiile legale ale
acestuia față de persoanele aflate în întreținerea sa.
 Numărul zilelor-amendă
• Art. 61 (2) C.pen.: nr. este cuprins între 30 și 400 de zile = limitele
generale ale zilelor-amendă.
• Limitele speciale între:
– 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită
numai amenda;
– 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede amenda alternativ cu
închisoarea de cel mult 2 ani;
– 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede amenda alternativ cu
închisoarea mai mare de 2 ani.
• Instanța are în vedere maximul special prevăzut de norma de
incriminare. Ex.: amenințare, pedeapsa amenzii alternativ cu
închisoarea de la 3 luni la un an: nr. zilelor-amendă va fi stabilit între
120-240 zile-amendă.
• Suma corespunzătoare unei zile-amendă este între 10 lei și 500 de lei
• Minimul general al zilelor-amendă este de 30 de zile, respectiv de 300
de lei, iar maximul de 400 de zile, respectiv 200.000 lei.
 Posiblitatea majorării limitelor în cazul
urmăririi obținerii unui folos patrimonial
• Art. 61 (5) C. pen.: dacă prin comiterea infracțiunii s-a
urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar legea
prevede pentru respectiva infracțiune doar amenda sau
instanța se orientează spre amendă, limitele speciale ale
zilelor-amendă se pot majora cu o treime.
• Majorarea privește doar numărul zilelor-amendă, nu și
valoarea acestora.
• Ex.: furt, 6 luni la 3 ani sau amendă: nr. zilelor amendă
între 180 și 300. Dacă aplicăm dispoziția alin. (5), limitele
se măresc cu o treime, adică între 240 și 400 de zile-
amendă, maximul general.
 Amenda care însoțește pedeapsa închisorii
art. 62 C.pen.
• Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos material,
pe lângă pedeapsa închisorii, se poate aplica și pedeapsa amenzii.
• Limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute la art. 61 (4) lit. b) și c) se
determină în raport de durata pedepsei închisorii stabilite de instanță și
nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare sau
agravare a pedepsei:
– 120 și 240 de zile-amendă, când instanța a stabilit pentru infracțiunea respectivă
pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani;
– 180 și 300 de zile-amendă, când instanța a stabilit pentru infracțiunea respectivă
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
• Deosebire față de pedeapsa amnezii ca pedeapsă de sine stătătoare, care
se raportează la pedeapsa cu închisoarea prevăzută de lege pentru
stabilirea limitelor speciale ale zilelor-amendă.
• La stabilirea cuantumului unui zile-amendă se va ține seama de valoarea
folosului patrimonial obținut sau urmărit.
 Executarea pedepsei amenzii
• Art. 22 din L. nr. 253/2013 – obligația achitării
integrale a amenzii în termen de 3 luni de la
rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare. În caz de imposibilitate de a
respecta acest termen, judecătorul delegat cu
executarea, poate dispune, la cererea
condamnatului, eșalonarea plății amenzii în
rate lunare, pe o perioadă de max. 2 ani.
 Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa
închisorii- art. 63 C.pen.
• Dacă persoana condamnată, cu rea-credință,
nu execută amenda, în tot sau în parte,
numărul zilelor-amendă neexecutate se
înlocuiește cu un număr corespunzător de zile
cu închisoare (o zi-amendă = o zi de
închisoare)
• Amenda care a însoțit pedeapsa închisorii;
 Executarea amenzii prin prestarea unei
munci neremunerate în folosul comunității
• Art. 64 C.pen.
• În cazul neexecutării amenzii, din motive neimputabile persoanei,
cu consimțământul acesteia, instanța înlocuiește amenda cu
obligația de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității,
afară de cazul în care, din cauza stării de sănătate, persoana nu
poate presta această muncă.
• Dacă amenda înlocuită a însoțit închisoarea, obligația de a presta
munca se execută după executarea închisorii.
• Coordonarea se face de serviciul de probațiune.
• Obligația de muncă poate înceta dacă persoana execută pedeapsa
amenzii, ori poate fi transformată în privare de libertate, dacă
persoana fie nu execută munca în condițiile stabilite de instanță, fie
săvârșește o nouă infracțiune descoperită înainte de executarea
integrală a obligației de muncă.
 Pedepsele accesorii
• Art. 65 CP: interzicerea exercitării drepturilor prevăzute la
art. 66 (1) lit. a)-b) și d)-o), a căror exercitare a fost interzisă
de instanță ca pedeapsă complementară.
• În cazul detențiunii pe viață, constă în interzicerea exercitării
drepturilor prevăzute la art. 66 (1) lit. a)-o), sau a unora
dintre acestea; CP prevede obligativitatea pedepsei accesorii,
fără ca în acest caz să fie stabilite pedepse complementare;
lit. c) – se pune în executare la data liberării condiționate sau
după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.
• Se execută de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare la o pedeapsă privativă de libertate și până la
data terminării executării sau considerării acesteia ca
executată.
 Pedepsele complementare art. 66-67
C.pen.
• Interzicerea exercitării, pe o perioadă de la unu la 5 ani, a unuia
sau mai multora dintre drepturile prevăzute de art. 66 (1) C.pen.
• Poate fi aplicată pe lângă o pedeapsa principală constând în
amendă sau închisoare și dacă instanța constată că, față de
natura și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și persoana
infractorului, această pedeapsă este necesară.
• Aplicarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor
drepturi este obligatorie când legea prevede aceasta pedeapsă
pentru infracțiunea săvârșită, în celelalte cazuri fiind facultativă.
• Interzicerea dreptului străinului de a se afla pe teritoriul
României nu se aplică în cazul în care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere.
 Conținut art. 66 CP
• Interzicerea exercitării unui sau a mai multora dintre următoarele
drepturi:
• a) dreptul de a fi ales în autoritățile publice sau în orice alte funcții
publice;
– Orice funcție ce presupune un proces electiv: alegeri parlamentare,
prezidențiale, pentru autorități locale, membru al CSM, în colegiul de
conducere al unui parchet sau instanțe, președinte al Academiei Române;
• b) dreptul de a ocupa o funcție care implică exercițiul autorității de
stat; cumulativ cu cel de la lit. a);
– Ipoteze de numire: ministru, secretar de stat, prefect, magistrat, polițist,
ofițer al MAN sau în servicii de informații;
• c) dreptul străinului de a se afla pe teritoriul României;
– imposibilitate de dispunere
• d) dreptul de a alege;
• e)-f) drepturile părintești; dreptul de a fi tutore sau curator;
– Nedemnitate ca urmare a comiterii de infracțiuni: contra libertății sexuale,
 Conținut art. 66 CP

• g) dreptul de a ocupa funcția, de a exercita profesia sau meseria ori

de a desfășura activitatea de care s-a folosit pentru săvârșirea
infracțiunii:
• Funcția – activitate administrativă prestată în mod regulat și organizat,
integrat ierarhic în cadrul unei instituții (președinte al CJ, manager de spital,
rector, decan, presedinte de intanță);
• Profesia – complex de cunoștințe teoretice și practice ce definesc pregătirea
superioară (medic, arhitect, inginer, farmacist, profesor, judecător);
• Meseria – îndeletnicire cu caracter permanent, ce se bazează pe un
complex de cunoștințe obținute prin școlarizare și practică (mecanic, șofer,
instalator, electrician, paznic, zugrav);
• Activitatea – ansamblu de acte fizice sau intelectuale efectuate în scopul
obținerii unui rezultat, fără caracter de permanență, dar care presupun
totuși anumite reguli de desfășurare (practicarea unui sport ca amator –
pescuit sau vânătoare – braconaj)
• Presupune intenția
• h) dreptul de a deține, purta și folosi orice categorie de
arme;
• Arme: art. 179 C.pen. – instrumentele, dispozitivele sau piesele declarate
astfel prin dispoziții legale
• i) dreptul de a conduce anumite categorii de vehicule
stabilite de instanță;
• Poate fi dispusă și în cazul comiterii unor infracțiuni din culpă;
• j) dreptul de a părăsi teritoriul României – suspendare a dreptului
de liberă circulație în străinătate
• k) dreptul de a ocupa o funcție de conducere în cadrul unei
persoane juridice de drept public: inspector general școlar,
conducător al unei regii autonome, director de muzeu, decan de
facultate, director de spital
– l) dreptul de a se afla în anumite localități stabilite de către
instanță;
– m) dreptul de a se afla în anumite locuri sau la anumite
manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice,
stabilite de instanță;
– n) dreptul de a comunica cu victima sau cu membri de
familie ai acesteia, cu persoanele cu care a comis infracțiune
sau cu alte persoane stabilite de instanță, ori de a se apropia
de acestea;
– o) dreptul de a se apropia de locuința, locul de muncă,
școala sau alte locuri unde victima desfășoară activități
sociale, în condițiile stabilite de instanța de judecată.
 Executarea pedepsei complementare
• Art. 68 C.pen. Executarea începe:
– a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare la pedeapsa amenzii;
– b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de
condamnare prin care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere;
– c) după executarea pedepsei închisorii, după grațierea
totală sau a restului de pedeapsă, după împlinirea
termenului de prescripție a executării pedepsei sau
după expirarea termenului de supraveghere a liberării
condiționate.
 Degradarea militară
• Pierderea gradului și a dreptului de a purta
uniformă, de la data rămânerii definitive a
hotărârii de condamnare;
• Se aplică obligatoriu condamnaților militari în
activitate, în rezervă sau în retragere, dacă
pedeapsa principală aplicată este închisoarea
mai mare de 10 ani sau detențiunea pe viață;
facultativ în cazul pedepselor de cel puțin 5
ani și de cel mult 10 ani.
 Publicarea hotărârii definitive de
condamnare
• Se poate dispune când, ținând cont de natura
și gravitatea infracțiunii, împrejurările cauzei și
persoana condamnatului, instanța apreciază
că publicarea va contribui la prevenirea
săvârșirii altor asemenea infracțiune.
 Calculul duratei pedepselor
• Durata executării pedepsei privative de
libertate se socotește din ziua în care
condamnatul a început executarea hotărârii
definitive de condamnare.
• Ziua în care începe și cea în care încetează se
socotesc în durata executării pedepsei.
• Incluse în durata executării: perioada în care
condamnatul se află bolnav în spital;
permisiunile de ieșire din penitenciar.
 Computarea duratei măsurilor preventive
privative de libertate
• Perioada în care o persoană a fost supusă unei
măsuri preventive privative de libertate se
scade din durata pedeapsa închisorii
pronunțate
• Dacă a fost condamnat la amendă, aceasta se
poate înlătura în tot sau în parte.
 Computarea pedepselor și a măsurilor
preventive executate în afara tării
• În cazul infracțiunilor săvârșite în condițiile art.
8, 9, 10 sau 11, partea din pedeapsă și durata
măsurilor preventive privative de libertate
executate în afara tării se scad din durata
pedepsei aplicate pentru aceeași infracțiune în
România; precum și în cazul amenzii.