DREPT PENAL

ZIMBOC ROBERT
GR 320 ANUL 2

PEDEPSELE APLICABILE PERSOANEI FIZICE

PEDEPSELE PRINCIPALE

1. Potrivit reglementărilor în vigoare, pedepsele aplicabile persoanei fizice sunt sistematizate în:
a) doar pedepse principale;
b) pedepse principale şi pedepse secundare;
x c) pedepse principale, pedepse accesorii, pedepse complementare.

2. Potrivit art. 53 C. pen., pedepsele principale aplicabile persoanei fizice sunt:

a) pedepse privative de libertate; pedepse neprivative de libertate;
x b) detenţiunea pe viaţă; închisoarea; amenda;
c) pedeapsa cu moartea; detenţia pe viaţă; închisoarea; zilele amendă; amenda.

3. Constituie pedepse principale aplicabile persoanei fizice:

x a) detenţiunea pe viaţă;
b) amenda de la 100 lei la 50.000 lei, stabilită prin sistemul zilelor-amendă;
c) interzicerea unor drepturi de la 1 la 10 ani.

4. Constituie pedepse aplicabile persoanei fizice:

a) avertismentul, cu caracter de pedeapsă principală;
x b) închisoarea de la 15 zile la 30 de ani;
c) afişarea sau difuzarea hotărârii de condamnare, cu caracter de pedeapsă accesorie.

5. Detenţiunea pe viaţă constă în:

a) privarea de libertate pe durată determinată;
x b) privarea de libertate pe durată nedeterminată;
c) privarea de libertate pe tot restul vieţii.

6. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se execută:

x a) în locuri anume destinate, denumite penitenciare;
b) în regim de maximă siguranţă;
c) în regim închis.

7. Regimul de maximă siguranţă nu se aplică următoarelor persoane condamnate:

xa) care au împlinit vârsta de 65 de ani;
x b) femeilor însărcinate sau care au în îngrijire un copil în vârstă de până la un an;
x c) persoanelor încadrate în gradul I de invaliditate, precum şi celor cu afecţiuni locomotorii grave.

8. Constituie reguli generale ale executării pedepselor privative de libertate:

a) toate mijloacele folosite în cadrul regimului executării pedepselor privative de libertate trebuie
să contribuie la reintegrarea în societate a celor condamnaţi şi la stimularea săvârşirii de noi infracţiuni
de către aceştia;
b) regimurile de executare a pedepselor privative de libertate sunt bazate pe sistemele progresiv
şi regresiv, persoanele condamnate trecând dintr-un regim în altul, în condiţiile prevăzute de legea
privind executarea pedepselor şi a măsurilor privative de libertate;
x c) regimurile de executare a pedepselor privative de libertate asigură respectarea şi protejarea
vieţii, sănătăţii şi demnităţii persoanelor condamnate, a drepturilor şi libertăţilor acestora, fără să
cauzeze suferinţe fizice şi nici să înjosească persoana condamnată.

9. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă nu se aplică:

x a) persoanelor care au împlinit vârsta de 65 de ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;
xb) persoanelor care au împlinit vârsta de 60 de ani la data pronunţării hotărârii de condamnare;
c) condamnaţilor trecuţi de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru femei.

10. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă se poate aplica:

a) infractorului minor;
x b) dacă infractorul, la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare, a împlinit 60 de ani;
c) dacă infractorul, la data pronunţării hotărârii de condamnare, a împlinit 60 de ani.
 11. Când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa detenţiunii pe viaţă, minorului
infractor i se aplică pedeapsa cu închisoarea:
a) de 15 ani;
b) de la 5 la 20 de ani;
x c) de la 10 la 25 de ani.

12. În anumite condiţii, pedeapsa detenţiunii pe viaţă poate fi înlocuită cu:

a) pedeapsa închisorii pe timp de 25 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi de la 1 la 10
ani;
x b) pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi de la 1 la 5 ani;
c) pedeapsa închisorii pe timp de 30 de ani şi pedeapsa interzicerii unor drepturi pe durata ei
maximă.

13. În cazul în care cel condamnat la pedeapsa detenţiunii pe viaţă a împlinit vârsta de 60 de ani
în timpul executării pedepsei, detenţiunea pe viaţă se înlocuieşte cu închisoarea pe timp de:
a) 20 de ani;
b) 25 de ani;
x c) 30 de ani.

14. Pedeapsa detenţiunii pe viaţă:

x a) este prevăzută întotdeauna alternativ cu pedeapsa închisorii;
b) nu poate fi prevăzută alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) nu poate fi aplicată inculpatului cu vârsta de 70 de ani.

15. În cazul condamnării unei persoane la pedeapsa detenţiunii pe viaţă:

x a) nu poate fi aplicată pedeapsa complementară a interzicerii unor drepturi;
b) nu se pot aplica măsuri de siguranţă;
c) în anumite condiţii, se poate dispune liberarea condiţionată.

16. Detenţiunea pe viaţă nu se aplică:

a) celui care, la data pronunţării hotărârii de condamnare, a împlinit vârsta de 55 de ani;
b) persoanei care a comis o tentativă la o infracţiune pedepsită cu detenţiunea pe viaţă;
x c) infracţiunilor comise de minori.

17. Limitele generale (minime şi maxime) ale pedepsei închisorii sunt cuprinse între:
a) 1 lună - 25 ani;
b) 29 zile - 25 ani;
x c) 15 zile - 30 ani.

18. Pedeapsa închisorii se poate executa în următoarele regimuri:

x a) regimul de maximă siguranţă; regimul închis; regimul semideschis; regimul deschis;
b) regimul închis; regimul semideschis; regimul deschis;
c) regimul liber.

19. Închisoarea constă în:

a) lipsirea condamnatului de libertate prin plasarea lui într-un mediu închis;
x b) privarea de libertate pe durată determinată;
c) privarea de libertate pe durată nedeterminată.

20. Pot presta muncă şi pot desfăşura activităţi în interiorul penitenciarului persoanele
condamnate care execută pedeapsa:
x a) numai în regim de maximă siguranţă;
b) cu excepţia femeilor condamnate care sunt însărcinate, a celor care au născut în perioada
executării pedepsei privative de libertate şi au în îngrijire copii în vârstă de până la un an;
c) bazată pe sistemele progresiv şi regresiv.

21. Veniturile realizate de persoana condamnată pentru munca prestată:

a) constituie venituri salariale şi se impozitează potrivit prevederilor legale care reglementează
impunerea veniturilor realizate de persoanele fizice;
 b) nu pot fi mai mici decât salariul de bază minim brut pe ţară garantat în plată, în raport cu
programul de muncă;
x c) se încasează de către administraţia penitenciarului în care se află persoana condamnată,
astfel încât, un procent de 40% îi revine administraţiei penitenciarului, iar 60% revine persoanei
condamnate.

22. Pot presta muncă numai la cerere:

a) persoanele condamnate care au împlinit vârsta de 60 de ani pentru bărbaţi şi 55 de ani pentru
femei;
b) persoanele condamnate care au împlinit vârsta de 65 de ani, în toate cazurile;
x c) femeile condamnate care sunt însărcinate.

23. Regimul închis se aplică iniţial persoanelor condamnate la pedeapsa închisorii:

a) de cel mult un an;
b) mai mare de un an, dar care nu depăşeşte 3 ani;
x c) mai mare de 3 ani, dar care nu depăşeşte 13 ani.

24. Amenda, pedeapsă principală:

x a) constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului;
b) este aplicabilă şi persoanei juridice;
c) se încadrează între următoarele limite: 300 lei la 200.000 lei.

25. Cuantumul amenzii se stabileşte:

x a) prin sistemul zilelor-amendă;
b) ţinând seama de situaţia materială a condamnatului şi de obligaţiile legale ale condamnatului
faţă de persoanele aflate în întreţinerea sa;
c) în funcţie de valoarea folosului patrimonial obţinut sau urmărit, în anumite cazuri.

26. Amenda penală poate fi aplicată:

a) fie singură;
x b) fie în cumul cu pedeapsa închisorii;
c) numai când este prevăzută în norma de incriminare, alternativ cu închisoarea.

27. Au valoare de adevăr afirmaţiile:

a) Codul penal stabileşte în materia pedepsei amenzii limitele speciale ale zilelor-amendă
raportate la norma de incriminare;
x b) suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei şi 500 lei, se înmulţeşte cu
numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile şi 400 de zile;
x c) dacă instanţa optează pentru aplicarea pedepsei amenzii cumulativ cu pedeapsa închisorii,
limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) şi lit. c) se determină prin raportare
la pedeapsa prevăzută de lege pentru infracţiunea săvârşită.

28. Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

x a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită pedeapsa amenzii
de cel mult 400 de zile;
b) 120 şi 240 de zile-amendă, când lege prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa
amenzii;
x c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
închisorii mai mare de 2 ani.

29. Limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse între:

x a) 60 şi 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracţiunea săvârşită numai pedeapsa
amenzii;
b) 120 şi 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
închisorii de cel mult 2 ani;
x c) 180 şi 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu pedeapsa
închisorii mai mare de 2 ani.

30. Limitele speciale ale zilelor-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii de cel mult 2 ani, sunt:
 a) 180 şi 300 de zile-amendă;
x b) 120 şi 240 de zile-amendă;
c) 60 şi 180 de zile-amendă.

31. Amenda se poate cumula cu pedeapsa închisorii:

a) întotdeauna, când legea prevede pedeapsa închisorii de până la 5 ani;
x b) dacă prin infracţiunea săvârşită s-a urmărit obţinerea unui folos patrimonial;
c) ţinând seama de valoarea câştigului nerealizat.

32. Amenda penală se poate achita:

x a) integral, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare;
b) eşalonat, în rate lunare, pe o perioadă ce nu poate depăşi 2 ani, dacă persoana condamnată
se află în imposibilitate de a o achita integral;
c) obligatoriu în termen de 15 zile de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

33. Pedeapsa amenzii aplicabile persoanei fizice se poate înlocui cu:

x a) prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, când se constată că neexecutarea
nu este imputabilă condamnatului şi acesta îşi dă consimţământul;
x b) pedeapsa închisorii, când se constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului şi
acesta nu îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii sau când
se constată neexecutarea cu rea-credinţă a amenzii;
c) arestul la domiciliu.

34. În cazul înlocuirii pedepsei amenzii, unei zile-amendă îi corespunde:

x a) o zi de închisoare;
b) o luna de închisoare;
c) o zi de muncă în folosul comunităţii.

35. Instanţa înlocuieşte zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr
corespunzător de zile cu închisoare, dacă:
x a) persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă în folosul comunităţii în condiţiile
stabilite de instanţă;
x b) persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune descoperită înainte de executarea
integrală a obligaţiei de muncă în folosul comunităţii;
c) persoana condamnată îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunităţii.

PEDEPSELE ACCESORII

1. În cazul pedepsei închisorii, pedeapsa accesorie constă în:

x a) interzicerea exercitării unor drepturi prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) şi d)-o) C. pen., a
căror exercitare a fost interzisă de instanţă ca pedeapsă complementară;
b) interzicerea obligaţiile civile stabilite prin hotărârea de condamnare;
c) executarea obligaţiilor impuse ori stabilite de lege.

2. Pedepsele accesorii se execută:

a) din momentul săvârşirii infracţiunii şi până la data rămânerii definitive a hotărârii de
condamnare;
x b) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare şi până la executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei privative de libertate;
c) de la data când hotărârea a rămas definitivă şi până la data epuizării ultimului rezultat mai grav
al acţiunii.

3. Pedeapsa privativă de libertate se consideră executată odată cu:

x a) terminarea executării pedepsei;
b) graţierea totală sau a restului de pedeapsă;
 c) împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

4. În cazul detenţiunii pe viaţă, pedeapsa accesorie privind interzicerea exercitării dreptului

străinului de a se afla pe teritoriul României se pune în executare:
x a) la data liberării condiţionate;
b) din momentul rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
x c) după ce pedeapsa a fost considerată ca executată.

5. Interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României:

a) nu mai este prevăzută ca măsură de siguranţă în legislaţia penală actuală;
x b) în situaţia pedepsei închisorii, are statut de pedeapsă complementară, fiind aplicabilă după
executarea pedepsei principale sau după ce pedeapsa este considerată ca executată;
c) operează ca pedeapsă accesorie, dar şi ca pedeapsă complementară, indiferent de pedeapsa
aplicată.

6. Pedeapsa accesorie:
a) poate fi aplicată şi inculpaţilor minori;
x b) este întotdeauna însoţită de executarea efectivă a pedepsei principale;
c) poate fi suspendată în unele cazuri de instanţă pe durata suspendării executării pedepsei sub
supraveghere.

7. Executarea pedepselor accesorii:

x a) nu se suspendă pe durata liberării condiţionate a executării pedepsei închisorii;
b) se suspendă pe durata suspendării sub supraveghere a executării pedepsei închisorii;
c) are loc, de regulă, după terminarea executării pedepsei principale.

8. Durata executării pedepsei accesorii:

a) practic, poate avea o durată mai mare decât pedeapsa principală;
b) nu poate avea o durată mai scurtă decât pedeapsa principală;
x c) teoretic, este identică cu cea a executării pedeapsa principale pe lângă care se aplică.

9. Pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării unor drepturi însoţeşte:

a) numai pedeapsa detenţiunii pe viaţă;
x b) închisoarea;
c) şi pedeapsa amenzii.

10. În cazul în care o persoană a fost condamnată la pedeapsa închisorii, pedeapsa accesorie a
interzicerii exercitării drepturilor părinteşti aplicată pe lângă pedeapsa principală începe să fie
executată:
a) numai de la data încarcerării efective a condamnatului;
b) de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
x c) în mod provizoriu, de la data pronunţării sentinţei de condamnare, chiar nedefinitivă.

11. Sunt pedepse accesorii, fără excepţii:

x a) interzicerea exercitării dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte
locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată;
x b) interzicerea exercitării dreptului de a alege;
x c) interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României.

12. Perioada în care se execută pedeapsa accesorie:

x a) nu poate fi mai mică decât durata pedepsei închisorii aplicate;
b) poate fi egală cu durata termenului de prescripţie a executării pedepsei închisorii;
c) se încheie la data liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii.

13. Următoarele interdicţii, impuse de instanţă pe durata termenului de supraveghere a amânării

aplicării pedepsei, pot fi interzise şi cu titlu de pedepse accesorii sau complementare:
a) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a
comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea; să nu se
afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite
de instanţă; să se supună măsurilor de control, tratament sau îngrijire medicală; internarea medicală;
 x b) să nu comunice cu victima sau cu membri de familie ai acesteia, cu persoanele cu care a
comis infracţiunea sau cu alte persoane, stabilite de instanţă, ori să nu se apropie de acestea; să nu se
afle în anumite locuri sau la anumite manifestări sportive, culturale ori la alte adunări publice, stabilite
de instanţă; să nu conducă anumite vehicule stabilite de instanţă; să nu deţină, să nu folosească şi să
nu poarte nicio categorie de arme; să nu părăsească teritoriul României fără acordul instanţei; să nu
ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea
infracţiunii;
c) să nu deţină, să nu folosească şi să nu poarte nicio categorie de arme; să nu părăsească
teritoriul României fără acordul instanţei; să nu ocupe sau să nu exercite funcţia, profesia, meseria ori
activitatea de care s-a folosit pentru săvârşirea infracţiunii; să nu schimbe locul de muncă.

PEDEPSELE COMPLEMENTARE

1. Pedepsele complementare se referă la:

x a) interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani;
xb) degradarea militară;
x c) publicarea hotărârii de condamnare.

2. Publicarea hotărârii de condamnare:

a) se aplică şi în cazul infracţiunilor comise după intrarea în vigoare a noului Cod penal;
b) se aplică doar în cazul infracţiunilor comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal;
x c) nu se aplică în cazul infracţiunilor comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal.

3. Publicarea hotărârii de condamnare este o pedeapsă complementară prevăzută:

x a) doar pentru persoana fizică;
b) doar pentru persoana juridică;
c) şi pentru persoana fizică, şi pentru persoana juridică.

4. Sunt pedepse complementare:

x a) interzicerea exercitării unor drepturi de la 1 la 5 ani;
x b) interzicerea exercitării dreptului de a fi tutore sau curator;
x c) expulzarea şi extrădarea străinului.

5. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:

a) poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa
constată că este necesară, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana
infractorului;
x b) se aplică obligatoriu, atunci când pedeapsa prevăzută de lege este detenţiunea pe viaţă,
închisoarea sau amenda şi instanţa constată că este necesară, faţă de natura şi gravitatea infracţiunii,
împrejurările cauzei şi persoana infractorului;
c) poate fi aplicată dacă pedeapsa principală stabilită este închisoare de maxim 2 ani.

6. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe:

x a) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la pedeapsa amenzii;
x b) de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare prin care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere;
x c) după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală ori a restului de pedeapsă, după
împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei sau după expirarea termenului de
supraveghere a liberării condiţionate.

7. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se execută:

a) după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiţionate;
x b) după executarea pedepsei amenzii;
c) după împlinirea termenului de prescripţie a executării pedepsei.

8. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:

x a) se aplică întotdeauna atunci când legea prevede această pedeapsă pentru infracţiunea
săvârşită;
 b) poate fi aplicată şi minorului care răspunde penal;
x c) poate fi aplicată şi unor inculpaţi cetăţeni străini, numai în cazul în care s-a dispus suspendarea
executării pedepsei sub supraveghere.

9. Pedepsele complementare aplicabile persoanei fizice ce constau în interzicerea exercitării

unor drepturi se dispun pe o perioadă:
a) de la 1 la 10 ani;
x b) de la 1 la 5 ani;
c) de la 1 la 7 ani.

10. Nu se dispune interzicerea exercitării dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României

atunci când:
a) există motive întemeiate de a crede că viaţa persoanei expulzate este pusă în pericol;
b) străinul a fost declarat indezirabil sau persona non grata;
x c) străinul este apatrid şi a depus o cerere pentru acordarea cetăţeniei române.

11. Se dispune cumulativ interzicerea exercitării:

a) dreptului de a alege; dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice;
b) drepturilor părinteşti; dreptului de a se apropia de locuinţa, locul de muncă, şcoala sau alte
locuri unde victima desfăşoară activităţi sociale, în condiţiile stabilite de instanţa de judecată;
x c) dreptului de a fi ales în autorităţile publice sau în orice alte funcţii publice; dreptului de a ocupa
o funcţie care implică exerciţiul autorităţii de stat.

12. Judecătorul delegat cu executarea poate acorda persoanei condamnate, la cererea motivată
a acesteia, o permisiune în executarea pedepsei complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. l)-o)
C. pen., în următoarele cazuri:
x a) participarea persoanei supravegheate la căsătoria, botezul sau înhumarea unui membru de
familie;
x b) participarea la un concurs, în vederea ocupării unui loc de muncă sau susţinerea unui examen;
xc) urmarea unui tratament sau a unei intervenţii medicale.

13. Permisiunea în executarea pedepsei complementare prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. l)-o) C.
pen. poate fi acordată:
a) pe o perioadă de maximum 3 zile;
b) pe o perioadă de maximum 5 zile, în toate cazurile;
x c) pe o perioadă de maximum 5 zile, cu excepţia situaţiei în care, în mod excepţional,
permisiunea poate fi acordată pentru durata de timp necesară pentru urmarea tratamentului sau a
intervenţiei medicale.

14. Interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie sau exercita o profesie poate avea:
a) natura unei pedepse complementare, atunci când condamnatul s-a dovedit inapt;
x b) doar natura unei pedepse complementare;
c) şi natura unei măsuri de siguranţă, atunci când condamnatul s-a dovedit nedemn a le exercita.

15. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată:

a) numai pe lângă pedeapsa principală a închisorii;
x b) nu numai pe lângă pedeapsa principală a închisorii, ci şi pe lângă cea a amenzii;
c) pe lângă pedeapsa închisorii indiferent de durata acesteia.

16. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi poate fi aplicată:

x a) dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea sau amenda şi instanţa constată că, faţă
de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă este
necesară;
b) dacă pedeapsa principală stabilită este închisoarea de cel puţin 2 ani şi instanţa constată că,
faţă de natura şi gravitatea infracţiunii, împrejurările cauzei şi persoana infractorului, această pedeapsă
este necesară;
c) ori de câte ori instanţa o apreciază ca fiind necesară.

17. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe:

a) odată cu executarea pedepsei principale;
 b) după executarea pedepsei închisorii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după
prescripţia executării pedepsei;
x c) după executarea pedepsei amenzii, după graţierea totală sau a restului de pedeapsă ori după
prescripţia executării pedepsei închisorii.

18. Aplicarea pedepsei interzicerii exercitării unor drepturi este obligatorie:

x a) când legea prevede această pedeapsă, indiferent de limita de pedeapsă principală aplicată
de instanţă;
b) când legea prevede această pedeapsă, cu condiţia ca pedeapsa principală aplicată să fie
închisoarea de cel puţin 2 ani;
c) numai pentru infracţiunile pentru care se prevede o sancţiune de cel puţin 2 ani închisoare.

19. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi se poate executa:

a) în timpul executării pedepsei principale;
x b) după executarea pedepsei principale;
x c) după graţierea totală sau a restului de pedeapsă.

20. Constituie pedeapsă complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:

a) interzicerea exercitării oricărei funcţii sau profesii;
x b) interzicerea exercitării dreptului de a ocupa o funcţie, de a exercita o profesie sau meserie ori
de a desfăşura activitatea de care s-a folosit condamnatul pentru săvârşirea infracţiunii;
c) interzicerea exercitării unei funcţii datorită incapacităţii făptuitorului de a ocupa funcţia.

21. Pedeapsa complementară a interzicerii exercitării unor drepturi:

a) se aplică întotdeauna atunci când pedeapsa stabilită este mai mare de 2 ani închisoare;
b) poate fi aplicată inculpatului major, chiar dacă fapta a fost comisă în minorat;
x c) poate fi aplicată şi unor inculpaţi cetăţeni străini.

22. Pedepsele complementare:

a) trebuie aplicate întotdeauna cu privire la aceleaşi drepturi, ca şi pedepsele accesorii;
b) nu pot fi aplicate alături de pedeapsa detenţiunii pe viaţă stabilită pentru un inculpat în vârstă
de 17 ani;
xc) pot fi cumulate.

23. Executarea pedepsei complementare a interzicerii exercitării unor drepturi începe de la

rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, nu după executarea pedepsei, în următoarele situaţii:
a) în cazul condamnării la pedeapsa închisorii;
x b) în cazul condamnării la pedeapsa amenzii;
x c) în cazul suspendării condiţionate a executării pedepsei sub supraveghere.

24. Degradarea militară:

x a) se poate aplica condamnaţilor militari în activitate, pentru infracţiuni săvârşite din culpă, dacă
pedeapsa principală aplicată este închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani;
b) numai pe o perioadă de la 1 la 10 ani;
x c) se aplică condamnaţilor militari în rezervă sau în retragere, dacă pedeapsa principală aplicată
este închisoarea mai mare de 10 ani sau detenţiunea pe viaţă.

25. Degradarea militară se poate aplica condamnaţilor militari în activitate, în rezervă sau în
retragere dacă pedeapsa principală aplicată este:
a) detenţiunea pe viaţă;
x b) închisoare de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani;
c) închisoarea mai mare de 10 ani.

26. Nu sunt militari activi:

a) cei care îşi desfăşoară activitatea de serviciu militar;
b) cei trecuţi în pensie după împlinirea vârstei privind vechimea în serviciu;
x c) cei care au depăşit vârsta de vechime în grad ori sunt clasaţi “inapţi serviciu militar pe timp de
pace şi război cu scoatere din evidenţă” ca urmare a clasării de către comisiile de expertiză medico-
militare.
 27. Degradarea militară se dispune pe:
a) o perioadă de la 1 la 10 ani;
x b) o perioadă nedeterminată;
c) o perioadă de la 1 la 5 ani.

28. Degradarea militară se execută:

xa) de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
b) de la data săvârşirii infracţiunii;
c) de la data începerii urmăririi penale.

29. Pedeapsa complementară a degradării militare constă în:

a) pierderea gradului, exclusiv;
b) pierderea dreptului de a purta uniformă, exclusiv;
x c) pierderea gradului şi a dreptului de a purta uniformă.

30. Degradarea militară se poate aplica:

a) numai cadrelor militare în activitate;
b) numai pe o perioadă de 1 - 10 ani;
x c) cadrelor militare în rezervă şi în retragere.

31. Degradarea militară este facultativă în cazul condamnaţilor militari şi rezervişti:

xa) când pedeapsa aplicată de instanţă este închisoarea de cel puţin 5 ani şi de cel mult 10 ani;
b) când infracţiunea a fost săvârşită cu intenţie, iar instanţa a aplicat pedeapsa închisorii de 4
ani;
c) în cazul infracţiunii de ucidere din culpă, când s-a aplicat pedeapsa închisorii de 7 ani.

32. Degradarea militară:

x a) se aplică obligatoriu atunci când pedeapsa principală stabilită este închisoarea de 10 ani;
b) nu poate fi aplicată direct pe lângă pedeapsa rezultantă de 20 de ani de închisoare;
c) operează imediat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.

33. Degradarea militară:

x a) poate fi aplicată militarilor în retragere;
b) nu poate fi aplicată militarilor în rezervă;
c) constă fie numai în pierderea definitivă a gradului militar, sau numai în pierderea dreptului de
a purta uniformă.

34. Pedeapsa complementară a degradării militare se execută:

x a) de la data rămânerii definitive a hotărârii de condamnare;
b) după executarea pedepsei principale;
c) la data liberării condiţionate din executarea pedepsei închisorii pe lângă care a fost dispusă.

35. Pedeapsa complementară a degradării militare:

a) nu îşi poate produce efectele dacă infracţiunea care a determinat condamnarea a fost
amnistiată în timpul executării pedepsei principale;
xb) nu poate face obiectul unei graţieri individuale;
c) se poate dispune şi pe lângă o pedeapsă principală de cel puţin 2 ani închisoare a cărei
executare a fost suspendată sub supraveghere.

36. Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare:

x a) este o pedeapsă morală cu impact asupra opiniei publice, care va contribui la prevenirea
săvârşirii altor asemenea infracţiuni;
x b) face publicitate negativă faptelor săvârşite de infractor, pe cheltuiala acestuia;
c) se publică în extras, în forma stabilită de instanţă, într-un cotidian local sau naţional, timp de
o săptămână.

37. Pedeapsa complementară a publicării hotărârii de condamnare:

a) se pune în executare după executarea pedepsei principale;
xb) se pune în executare imediat după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, indiferent
dacă este sau nu cu privare de libertate;
 c) este numai facultativă, spre deosebire de celelalte două pedepse complementare aplicabile
persoanei fizice, a căror aplicare este atât facultativă, cât şi obligatorie.

38. Publicarea hotărârii de condamnare se realizează:

x a) în extras, în forma stabilită de instanţă, într-un cotidian local sau naţional, o singură dată;
x b) pe cheltuiala persoanei condamnate;
c) pe cheltuiala statului.

39. Publicarea hotărârii de condamnare:

x a) are ca scop eficientizarea mesajului actului de justiţie şi asigurarea unei reparaţii de ordin
moral persoanei vătămate;
b) se poate dispune indiferent de natura şi gravitatea pedepsei pronunţate, cu condiţia însă ca
instanţa să considere publicarea utilă prevenirii săvârşirii altor asemenea infracţiuni;
c) nu se aplică în cazul infracţiunilor comise anterior intrării în vigoare a noului Cod penal.

40. Aplicarea pedepsei complementare a publicării hotărârii de condamnare este:

a) şi obligatorie;
b) şi facultativă;
x c) doar facultativă.