H.nr. 583 Statutului Executării Pedepsei

HOTĂRÂRE Nr.
583
din 26-05-2006
cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi
STATUTUL
executării pedepsei de către condamnaţi
Secţiunea a 1-a
Dispoziţii generale
1. Statutul executării pedepsei de către condamnaţi (în continuare – Statut) reglementează temeiul,
condiţiile şi procedura punerii în executare de către administraţia penitenciară şi executării de către condamnaţi a
pedepselor penale privative de libertate - închisoarea şi detenţiunea pe viaţă.
Dispoziţiile prezentului Statut referitoare la condiţiile de deţinere, drepturile şi obligaţiile persoanelor

condamnate, activităţile socio-educative, stimulările şi sancţiunile disciplinare se aplică în mod corespunzător
persoanelor faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv, cu particularităţile prevăzute pentru categoria
respectivă.
2. Prezentul Statut este elaborat în baza prevederilor Codului de executare şi în vederea respectării
dispoziţiilor Codului penal, Codului de procedură penală şi altor acte normative naţionale şi internaţionale la care
Republica Moldova este parte.
3. Acţiunea Statutului se extinde asupra tuturor categoriilor de instituţii penitenciare, normele lui fiind
obligatorii pentru deţinuţii aflaţi în ele, personalul acestor instituţii, precum şi pentru persoanele care le vizitează.
Nerespectarea prevederilor Statutului atrage, după caz, răspunderea civilă, disciplinară, contravenţională sau penală,
conform legislaţiei.
4. Reglementările prezentului Statut nu pot limita drepturile şi libertăţile cu excepţia celor care au fost
interzise (restrînse), potrivit legii, prin hotărîre judecătorească definitivă de condamnare, precum şi a celor a căror
neexercitare sau exercitare restrînsă rezultă inerent din privarea de libertate ori din motive de menţinere a siguranţei
deţinerii, precum şi nu pot stabili deţinuţilor alte obligaţii decît cele prevăzute sau cele ce rezultă din conţinutul legii.
În limitele drepturilor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare al Republicii Moldova,

prezentul Statut şi alte acte normative, cheltuielile legate de asigurarea nevoilor personale suplimentare sînt suportate
de condamnat din cont propriu.
5. În sensul prezentului Statut, următorii termeni şi expresii semnifică:
celulă – încăperea în care este cazată persoana pe perioada detenţiei;
1
condamnat – persoana în privinţa căreia a rămas definitivă hotărîrea instanţei de judecată, prin care
aceasta a fost condamnată la o pedeapsă penală privativă de libertate;
detenţie – orice formă de privare instituţională de libertate, dispusă în baza unei hotărîri definitive sau
executorii a instanţei de judecată (judecător de instrucţie), emise în condiţiile Codului de procedură penală;
deţinut – persoana privată de libertate în condiţiile legii, care se deţine în penitenciare, indiferent de
statutul acesteia (condamnat sau prevenit);
izolator disciplinar – încăperea în care urmează a fi executată, în conformitate cu prevederile art. 246
al Codului de executare, sancţiunea izolării disciplinare;
pedeapsă privativă de libertate – pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă prevăzute de art. 62 din
Codul penal;
personal penitenciar – personalul enumerat la art. 17 din Legii nr. 300/2017 cu privire la sistemul
administrației penitenciare, inclusiv funcționarii publici cu statut special din cadrul Administrației Naționale a
Penitenciarelor;
prevenit – persoana faţă de care este aplicată, în condiţiile Codului de procedură penală, măsura
arestului preventiv;
penitenciar (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) – instituţie

subordonată Administrației Naționale a Penitenciarelor în care, conform hotărîrii instanţei de judecată, îşi execută
pedeapsa privativă de libertate persoanele condamnate la închisoare şi detenţiune pe viaţa, precum şi locurile de
detenţie provizorie pentru persoanele faţă de care a fost aplicată măsura arestului preventiv. Instituţii penitenciare
sînt: penitenciarele de tip închis, semiînchis, deschis, penitenciarele pentru minori, penitenciarele pentru femei,
izolatoarele de urmărire penală şi spitalele penitenciare;
Substituit/în redacție prin HG869 din 05.09.18, MO366-376/28.09.18 art.966
temei al detenţiei – actul procesual definitiv sau executoriu, prin care a fost dispusă detenţia persoanei;
zonă locativă – spaţiul izolat în care sînt amplasate un număr determinat de celule;
Secţiunea a 2-a
Temeiul detenţiei
6. Temei pentru detenţia condamnaţilor îl constituie:
hotărîrea definitivă a instanţei de judecată, prin care a fost stabilită o pedeapsă privativă de libertate;
încheierile definitive ale instanţei de judecată, pronunţate în vederea soluţionării unor chestiuni la
executarea pedepsei, privind:
a) anularea amînării executării pedepsei, cu trimiterea pentru executarea pedepsei, conform art. 96 din
Codul penal;
b) înlocuirea pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, conform art. 64 din Codul penal;
c) înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu închisoare, conform art. 67 din Codul
penal;
d) anularea condamnării cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei sau, după caz, a liberării
condiţionate de pedeapsă înainte de termen, cu trimiterea condamnatului pentru executarea pedepsei neexecutate,
conform art. 90 şi 91 din Codul penal;
e) încetarea aplicării măsurii de constrîngere cu caracter medical persoanei care, după săvîrşirea
infracţiunii sau în timpul executării pedepsei, s-a îmbolnăvit de o boală psihică şi aplicarea pedepsei stabilite, cu
deducerea duratei de aplicare a măsurilor de constrîngere din termenul pedepsei.
2
7. Temei pentru deţinerea preveniţilor îl constituie:
a) hotărîrea instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie) privind aplicarea sau prelungirea măsurii
preventive sub formă de arest preventiv;
b) hotărîrea instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie) de revocare a liberării provizorii;
c) hotărîrea instanţei judecătoreşti de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în care se

dispune ţinerea persoanei în stare de arest preventiv pînă la intrarea acesteia în vigoare.
8. Pentru punerea în executare a temeiului detenţiei, acesta urmează a fi prezentat spre executare în
condiţiile Codului de procedură penală.
Drept prezentare spre executare a temeiului detenţiei condamnaţilor serveşte dispoziţia de punere în
executare, parvenită în penitenciar conform prevederilor art. 468 din Codul de procedură penală, iar a preveniţilor –
mandatul de arest sau încheierea privind prelungirea măsurii arestului preventiv, care urmează a fi prezentate în
penitenciar odată cu aducerea persoanei sau pînă la expirarea termenului mandatului de arest precedent.
Secţiunea a 3-a
Clasificarea penitenciarelor şi repartiţia deţinuţilor
9. Pedeapsa, închisorii şi detenţiunii pe viaţă stabilită prin hotărîrea instanţei de judecată se execută, în
condiţiile prevăzute de art. 72 din Codul penal, în penitenciare de tip deschis, semiînchis, închis, penitenciare pentru
minori şi penitenciare pentru femei, iar în caz de necesitate, pentru perioada acordării asistenţei medicale specializate
de staţionar, şi în spitale penitenciare.
10. Deţinerea preveniţilor se efectuează în izolatoarele de urmărire penală.
11. Într-o instituţie penitenciară pot fi create mai multe sectoare distincte de detenţie, prevăzute pentru
penitenciarele enumerate la pct. 9 şi 10 ale prezentului Statut.
12. Particularităţile detenţiei persoanelor în categoriile respective de penitenciare sînt reglementate de

Codul de executare, prezentul Statut şi actele normative adoptate de Guvern, Ministerul Justiţiei şi Administrația
Națională a Penitenciarelor.
13. Repartiţia deţinuţilor se efectuează de către Administrația Națională a Penitenciarelor în raport cu

forma detenţiei aplicată faţă de ei, precum şi în funcţie de categoria penitenciarului stabilită prin hotărîrea instanţei,
astfel:
Substituit prin HG869 din 05.09.18, MO366-376/28.09.18 art.966
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă – în penitenciare de

tip deschis la regim iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave, săvîrşite cu
intenţie – în penitenciare de tip semiînchis la regim iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave,

precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă – în penitenciare de tip închis la regim iniţial
de detenţie;
persoanele condamnate la pedeapsa închisorii, care nu au atins vîrsta de 18 ani – în penitenciare pentru
minori la regim iniţial de detenţie;
persoanele de sex feminin condamnate la pedeapsa închisorii – în penitenciare pentru femei la regim
iniţial de detenţie;
persoanele condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă – în penitenciare de tip închis, în sectoare

specializate, la regim iniţial de detenţie;
3
preveniţii – în izolatoare de urmărire penală sau secţii cu statut de izolatoare de urmărire penală din
cadrul penitenciarelor nespecializate.
14. Persoanele condamnate de sex feminin care nu au ajuns la majorat execută pedeapsa în
penitenciare pentru femei, cu asigurarea pentru ele a condiţiilor penitenciarului pentru minori.
15. Pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească în izolatoarele de urmărire penală pot fi
lăsate, cu acordul lor scris şi la decizia şefului izolatorului de urmărire penală, persoanele condamnate, cărora li s-a
stabilit executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, iar în cazuri excepţionale, persoanele condamnate
pentru prima dată la pedeapsa închisorii pe un termen de pînă la 7 ani, cărora li s-a stabilit executarea pedepsei într-
un penitenciar de tip închis. Condamnaţii lăsaţi în izolatorul de urmărire penală execută pedeapsa în condiţiile
prevăzute pentru regimul comun, după caz, al penitenciarului de tip semiînchis sau închis.
16. Dacă este necesar să se efectueze acte procedurale cu privire la o infracţiune săvîrşită de un
condamnat care execută pedeapsa închisorii sau de o altă persoană, condamnatul, în baza mandatului de arest şi/sau
încheierii privind aplicarea sau, după caz, prelungirea măsurii preventive sub formă de arest a judecătorului de
instrucţie sau a instanţei de judecată, poate fi lăsat în izolatorul de urmărire penală sau transferat în el pe o anumită
perioadă, care nu poate depăşi termenul ţinerii în stare de arest, prevăzut în art. 186 din Codul de procedură penală.
17. În vederea asigurării securităţii deţinuţilor, a penitenciarului şi în alte cazuri excepţionale, deţinuţii
pot fi repartizaţi sau transferaţi în orice penitenciar, cu respectarea regulilor de deţinere separată prevăzute de art. 205
şi 309 din Codul de executare, precum şi a cerinţelor de regim pentru categoria penitenciarului stabilit prin hotărîrea
de condamnare.
Secţiunea a 4-a
Primirea deţinuţilor în penitenciar
18. Temeiurile pentru primirea deţinuţilor în penitenciare constituie întrunirea cumulativă a

următoarelor acte: actul care constituie temeiul detenţiei şi actul care confirmă identitatea deţinutului. În cazul
primirii unui deţinut care se află în tranzit sau a unui deţinut transferat dintr-o altă instituţie penitenciară sau de la
organul care a efectuat reţinerea, este necesar de a fi prezentate, suplimentar la actele menţionate mai sus, lista de
însoţire şi dosarul personal al deţinutului respectiv, precum şi dispoziţia directorului Administrației Naționale a
Penitenciarelor privind transferul acestuia.
19. Primirea deţinuţilor în penitenciare se efectuează de către ofiţerul de serviciu, funcționarul public
cu statut special serviciului evidenţă specială, funcționarul public cu statut special unităţii medicale şi şeful gărzii.
Deţinuţii care se deplasează independent şi cei care sosesc după încheierea programului de lucru sau în zilele de
odihnă şi sărbători sînt primiţi de către ofiţerul de serviciu, schimbul de serviciu şi funcționarul public cu statut
special serviciului medical.
20. Deţinuţii primiţi de la escortă, în scopul asigurării izolării şi prevenirii comiterii infracţiunilor sau
altor delicte în timpul perfectării documentaţiei de evidenţă, se instalează în încăperi mixte (boxe) special amenajate
ale secţiei de primire, pe o durată ce nu depăşeşte 24 ore. Deţinuţii bolnavi se cazează în încăperile de carantină ale
secţiei medicale.
21. La primirea deţinuţilor, completul de primire verifică prezenţa şi integritatea dosarelor personale
(dosarele trebuie să fie cusute, iar paginile numerotate), a documentaţiei corespunzătoare şi identifică persoana prin
confruntarea datelor declarate de deţinut cu datele înscrise în actul care constituie temeiul detenţiei şi actul ce
confirmă identitatea acestuia.
22. De asemenea, în timpul primirii deţinuţilor completul verifică şi apartenenţa deţinuţilor la etapa
respectivă. Deţinutele de sex feminin pot fi însoţite de copiii care n-au împlinit vîrsta de 3 ani, constatată conform
adeverinţei de naştere a copiilor, iar în lipsa acesteia – în baza dispoziţiei organelor de urmărire penală sau instanţei
de judecată (judecătorului de instrucţie) în procedura căruia se află cazul respectiv.
4
23. Primirea deţinuţilor în penitenciar se înregistrează în Registrul de evidenţă a primirii deţinuţilor, în
care se consemnează anul, ziua, luna şi ora la care persoana a fost primită în instituţia penitenciară. Materialele
dosarului personal, actele de identitate şi documentaţia de evidenţă se păstrează în secţia evidenţă specială a
instituţiei penitenciare.
24. După precizarea datelor şi stabilirea identităţii, deţinuţii sosiţi în penitenciar sînt supuşi
percheziţiei complete, iar lucrurile lor se verifică. Percheziţia se efectuează de către funcționari publici cu statut
special de acelaşi sex cu persoana supusă percheziţiei. Rezultatele percheziţiei urmează a fi consemnate într-un
proces-verbal, semnat de funcționarul public cu statut special care a întocmit actul respectiv şi deţinutul supus
percheziţiei. În cazul refuzului deţinutului de a semna procesul-verbal, funcționarul public cu statut special care l-a
întocmit va face menţiunile respective în act. Procesul-verbal urmează a fi prezentat şefului penitenciarului.
Obiectele, articolele şi lucrurile în asortimentul şi cantitatea stabilită de prezentul Statut sunt lansate
lăsată la dispoziţia deţinuţilor. Banii, valorile mobiliare (titlurile de valoare), obiectele de valoare, decoraţiile şi
documentele la ele se transmit în contabilitatea penitenciarului. Obiectele şi substanţele interzise, depistate la
deţinuţi, vor fi ridicate şi transmise spre păstrare sau, după caz, nimicite în modul şi în condiţiile stabilite de
secţiunea a 29-a a prezentului Statut.
Obiectele şi substanţele excluse din circuitul civil vor fi ridicate şi nu se vor restitui deţinutului.
Despre depistarea unor astfel de obiecte şi substanţe administraţia penitenciarului sesizează procurorul în termen de
48 de ore.
25. Concomitent cu percheziţia, funcționarul public cu statut special serviciului medical va verifica
deţinuţii în vederea constatării existenţei leziunilor corporale sau altor urme de violenţă, a existenţei stării de
ebrietate etc. Rezultatele examenului care conţin date privind starea lor psihică şi somatică se înregistrează în fişa de
consultaţii.
26. În cazul constatării faptului că deţinutul are leziuni corporale, este necesar ca acesta să fie
examinat de către medic, cu acordarea ajutorului medical necesar. În caz de necesitate, acesta se internează în secţia
medicală a penitenciarului. Dacă deţinutul necesită tratament urgent în staţionar, lui i se acordă ajutorul medical în
măsura posibilităţilor şi conform raportului medicului sînt luate măsuri pentru transportarea acestuia în staţionar.
Despre constatările existenţei leziunilor corporale la deţinuţii parveniţi în penitenciar administraţia instituţiei este
obligată să înştiinţeze în scris, în cel mai scurt termen, Administrația Națională a Penitenciarelor şi organul teritorial
al Procuraturii în circumscripţia căruia este dislocat penitenciarul.
27. În cazul parvenirii în penitenciar a deţinutului în stare de ebrietate, acesta urmează a fi examinat de
către medic. În urma examinării se întocmeşte un proces-verbal, în care se indică observaţiile stării clinice a
deţinutului şi rezultatul probei Rapoport. În caz de necesitate, deţinutului respectiv i se acordă ajutor medical cu
izolarea acestuia. Modalitatea efectuării examinării medicale în vederea stabilirii stării de ebrietate este reglementată
prin instrucţiunea aprobată de Administrația Națională a Penitenciarelor.
28. La sosire în penitenciar deţinuţii sînt supuşi obligatoriu unei tratări sanitare, în modul stabilit de
normele sanitar-epidemiologice. Tratarea sanitară (tunsoarea, deparazitarea, baia) se efectuează de către efectivul
serviciului regim şi supraveghere; responsabili de executarea măsurii respective sînt ofiţerul de serviciu, şeful de
bloc şi medicul de serviciu.
29. După procedurile de primire, deţinuţii sînt plasaţi în carantină pe o perioadă de pînă la 15 zile, în
decursul căreia aceştia sînt supuşi examenului medical general în vederea determinării stării sănătăţii şi capacităţii de
muncă, precum şi prescrierii, după necesitate, a tratamentului individual.
30. Carantina reprezintă un sector localizat, format din celule, părăsirea samavolnică a cărora este
strict interzisă. Vizitarea deţinuţilor aflaţi în carantină de către alte persoane deţinute este interzisă.
31. Repartizarea şi plasarea deţinuţilor sosiţi în penitenciar în celulele secţiei de carantină o efectuează
ofiţerul de serviciu, în coordonare cu şeful adjunct al penitenciarului şi funcționarii publici cu statut
5
special serviciului securitate, a minorilor – în coordonare cu serviciul educaţie, a bolnavilor – în coordonare cu
serviciul medical, pe un termen de pînă la 15 zile.
32. Pe perioada aflării în carantină deţinuţilor li se aduc la cunoştinţă, în limba de stat sau într-o limbă
pe care aceştia o înţeleg, după caz, prin intermediul traducătorului, dispoziţiile Codului penal referitoare la
executarea pedepsei, Codului de executare, Legii privind accesul la informaţie, prezentului Statut, ordinelor emise în
temeiul Codului de executare şi Regulamentului de ordine interioară în penitenciarul respectiv, precum şi
modificările acestora. Deţinuţii sînt informaţi, contra semnătură, privind drepturile, obligaţiile şi interdicţiile lor,
folosirea mijloacelor tehnice de pază, care pot pune în pericol viaţa sau sănătatea lor, cazurile şi condiţiile aplicării
forţei fizice, mijloacelor speciale şi armei de foc. În cazul deţinuţilor care au deficienţe de comunicare, dispoziţiile
specificate în prezentul punct li se aduc la cunoştinţă prin modalităţi care să permită înţelegerea acestora.
În perioada aflării în carantină, reprezentanţii serviciului educaţie, psihologul şi asistentul

social realizează evaluarea psihosocială a personalităţii deţinutului şi întocmesc planul de executare a pedepsei
privative de libertate, care include intervenţiile coordonate ale administraţiei penitenciare în vederea reeducării şi
corijării condamnatului. Planul se întocmeşte individual pentru fiecare deţinut, se anexează la dosarul personal al
acestuia şi fiecare funcționar public cu statut special al instituţiei penitenciare lucrează cu deţinutul în baza acestui
plan. La stabilirea planului de executare a pedepsei se iau în considerare şi datele cuprinse în referatul presentenţial
de evaluare psihosocială a personalităţii deţinutului, în cazul în care acesta a fost întocmit pînă la condamnarea
persoanei.
De asemenea, deţinuţii sînt avertizaţi că încălcarea modului stabilit de executare a pedepsei, regimului
de detenţie, măsurilor prevăzute în programul zilnic, pătrunderea în zonele cu acces limitat sau interzis,
nerespectarea liniei de pază ş.a. implică răspunderea disciplinară, civilă sau penală, după caz. În plus, deţinuţii sînt
instructaţi, sub semnătură în registrele de evidenţă a instructajelor, în conformitate cu specificul penitenciarului,
privind regulile antiincendiare şi securitate tehnică.
33. Administraţia penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea condamnatului, înştiinţează

instanţa de judecată despre acest fapt, comunică soţului, uneia din rudele deţinutului sau unei alte persoane, indicate
de el, locul de detenţie, cu indicarea adresei poştale şi a cerinţelor privind întrevederile, lista obiectelor şi produselor
alimentare de primă necesitate pe care aceştia le pot avea asupra lor, le pot primi în pachete sau le pot procura în
magazinele penitenciarului, conform prevederilor prezentului Statut.
34. După primire, deţinutului i se permite să comunice familiei, avocatului sau altei persoane locul
unde este deţinut şi schimbarea acestuia. Comunicarea se efectuează în scris sau telefonic, în mod gratuit, fapt care se
consemnează într-un proces-verbal şi se anexează la dosarul personal al deţinutului.
35. Decizia privind plasarea, după eliberarea din carantină, a deţinutului în celulă, este dispusă de şeful
penitenciarului, la propunerea serviciilor securitate, regim şi supraveghere şi medical.
36. Decizia privind repartizarea ulterioară în celule, antrenarea persoanei la muncă şi instruirea
profesională este dispusă de şeful penitenciarului, la propunerea comisiei penitenciarului. La repartizare se iau în
considerare particularităţile fiecărui individ: sexul, vîrsta, caracterul şi gradul pericolului social al crimei săvîrşite,
cazierul judiciar sau lipsa antecedentelor, personalitatea condamnatului, confesiunea acestuia etc.
Secţiunea a 5-a
Evidenţa deţinuţilor
37. Deţinuţii primiţi în penitenciar se iau în evidenţă de fişier, iar datele lor se înscriu într-un registru
special. Materialele dosarului personal şi documentaţia de evidenţă se păstrează în secţia de evidenţă specială a
penitenciarului.
Penitenciarul, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul informaţional integral

automatizat de evidenţă a infracţiunilor, cauzelor penale şi a persoanelor care au săvîrşit infracţiuni, ţine evidenţa
6
electronică a deţinuţilor aflaţi în instituţia penitenciară, transferaţi şi eliberaţi din locurile de detenţie, precum şi a
modificării pedepsei sau regimului de deţinere a acestora.
38. Pentru fiecare deţinut se ţine dosarul personal, care este completat în conformitate cu
prevederile art. 201 şi 307 din Codul de executare.
39. La dosarul personal se anexează procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a cerinţelor stabilite

de art. 209 al Codului de executare şi pct. 32 al prezentului Statut.
40. Deţinutul şi apărătorul acestuia au acces la dosarul personal doar cu acordul şefului
penitenciarului, în prezenţa nemijlocită şi prin intermediul persoanei desemnate de şeful penitenciarului.
41. Deţinutul poate solicita accesul la dosarul personal printr-o cerere scrisă. Pentru fiecare caz de
consultare a dosarului personal de către deţinut, administraţia întocmeşte o notă care se anexează la dosarul în cauză.
42. Ordinea ţinerii, păstrării şi lichidării dosarelor personale, a fişierelor şi a registrelor de evidenţă
este stabilită de Ministerul Justiţiei.
43. Cu acordul scris al deţinutului, alte persoane decît cele abilitate cu acest drept în virtutea exercitării
atribuţiilor de serviciu pot consulta dosarul personal al acestuia în baza unei cereri scrise, cu avizul pozitiv al şefului
penitenciarului, pentru prevenit fiind necesar şi acordul judecătorului de instrucţie sau al instanţei de judecată.
44. Datele cu caracter personal, ce se conţin în dosarele personale, sînt confidenţiale, potrivit legii.
45. Caracteristica psihologică şi alte acte emise în vederea asigurării securităţii deţinutului sau
instituţiei nu pot fi solicitate decît de autorităţile abilitate prin lege cu acest drept.
Secţiunea a 6-a
Accesul la informaţie al deţinuţilor
46. Deţinuţii îşi exercită dreptul la informaţie, inclusiv accesul la dispoziţiile legale şi documentele
privind executarea pedepselor privative de libertate sau a arestului preventiv, în condiţiile stipulate de art. 208 şi
209 ale Codului de executare.
47. Procedura accesului iniţial la dispoziţiile legale şi documentele privind executarea pedepselor
privative de libertate sau a detenţiei preventive este reglementată de pct. 32 al prezentului Statut.
48. Deţinuţii urmează a fi informaţi despre prezenţa actelor (documentelor), parvenite în mod oficial în
penitenciar, prin care intervin modificări în situaţia juridică a acestora. Documentele respective sînt:
adresele de trimitere în judecată, citaţiile sau rechizitoriile;
actele ce constituie temeiurile detenţiei;
actele care modifică temeiurile detenţiei.
49. La primirea unor documente care modifică situaţia juridică a deţinutului, secţia de evidenţă
specială trebuie să aducă la cunoştinţa deţinutului aceste modificări, să opereze modificarea în dosarul personal şi în
celelalte documente, precum şi să comunice serviciilor interesate ale penitenciarului schimbarea intervenită, în
vederea aplicării legale a regimului de deţinere.
Modificările se comunică şi organului care a emis documentele ce au determinat aceste modificări.
50. Informarea deţinuţilor referitor la conţinutul actelor procedurale, dispuse de instanţa de judecată
sau organul de urmărire penală, constituie o obligaţie a administraţiei penitenciarului.
51. Deţinuţii se citează la locul de deţinere prin administraţia acestuia, iar dacă penitenciarul nu este
cunoscut, citarea se face la Administrația Națională a Penitenciarelor.
7
52. În penitenciare este desemnat un funcționar public cu statut special care va exercita funcţiile de
agent procedural, în obligaţiile căruia intră aducerea la cunoştinţa deţinuţilor, contra semnătură, a conţinutului
citaţiei. Dovada de comunicare, contrasemnată de agentul procedural şi cu ştampila penitenciarului, este expediată
organului care a emis-o.
53. În cazul în care deţinutul refuză sau nu poate semna citaţia, se întocmeşte un proces-verbal de
predare a citaţiei, semnat de către agentul procedural şi ofiţerul de serviciu, act care va fi trimis organului care a emis
citaţia, în calitate de dovadă a executării procedurii.
54. Textele dispoziţiilor legale, specificate în alin. (1) art. 209 din Codul de executare, pot fi puse la
dispoziţia deţinuţilor şi în bibliotecile penitenciarelor. Deţinuţii pot beneficia de orice unitate a fondului de carte al
bibliotecii penitenciarului prin intermediul împrumutului sau lecturii nemijlocit în sala de lectură, în funcţie de
categoria penitenciarului şi regimul de detenţie al deţinutului.
55. Cheltuielile necesare pentru traducerea dispoziţiilor legale, specificate în alin.(1) art. 209 al
Codului de executare, în limba pe care o înţeleg deţinuţii sînt suportate de la bugetul de stat.
56. Deţinutul este în drept să procure, prin virament, din reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să
primească ziare şi reviste, fără a se limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau depuse de alte persoane,
aflate la contul personal de peculiu.
57. În penitenciare pot fi instalate televizoare şi radiouri dotate cu dispozitive de comandă centralizată.
Timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de programul zilei, durata vizionării limitîndu-se în
zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele de odihnă şi sărbătoare - la 8 ore. Centrele de retransmitere a semnalelor
televizate sau radio se amplasează în afara penitenciarului sau în încăperi în care accesul deţinuţilor este interzis.
58. Aparatele audiovizuale intrate în penitenciar pe numele şi la cererea deţinutului sînt conectate la
reţelele respective ale penitenciarului şi sînt luate în evidenţă de către serviciul regim într-un registru special, unde
este indicat numele deţinutului, denumirea aparatajului, anul şi numărul de fabricaţie. La primirea acestor bunuri
prezenţa paşaportului tehnic al aparatului respectiv este obligatorie.
59. Deţinuţilor li se interzice: accesul la Internet, să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi

să răspîndească ediţii, să vizioneze emisiuni televizate şi filme, să audieze programe radio care propagă războiul,
intoleranţa etnică, naţională, rasială sau religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cele cu caracter pornografic.
60. În cazul în care deţinutul încalcă programul zilei, regimul de ordine interioară al locului de
deţinere, precum şi refuză să achite plata pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea aparatelor enumerate în
alin.(3) art. 208 din Codul de executare, şeful penitenciarului poate dispune ridicarea aparatului respectiv, care
urmează a fi depozitat pînă la expirarea termenului detenţiei sau predat persoanelor care nu se află în detenţie,
indicate de deţinut.
61. Aparatele ridicate pot fi reîntoarse pentru utilizare după stingerea sancţiunii disciplinare, achitării
datoriei acumulate pentru serviciile prestate în legătură cu utilizarea aparatelor enumerate la alin. 3 art. 208 din
Codul de executare.
62. Abonarea individuală la presa periodică, precum şi conectarea la reţeaua radio sau televizată a
penitenciarului se realizează în baza cererii scrise a deţinutului, vizată de către şeful detaşamentului (sectorului) şi
contabilul-şef, aprobată de şeful penitenciarului.
63. Plata pentru energia electrică folosită se calculează prin înmulţirea puterii de consum a aparatului
respectiv la durata lui de funcţionare, în conformitate cu ordinea de zi a instituţiei, şi la tariful aplicat
penitenciarului. Plata este încasată de pe contul de peculiu al deţinutului şi se direcţionează la achitarea energiei
electrice consumate.
Dacă în urma conectării aparatelor enumerate reţeaua electrică a instituţiei este supraîncărcată,
administraţia instituţiei este în drept să interzică conectarea la reţea a aparatelor respective.
8
64. Reţinerile şi plăţile încasate urmează a fi transferate, conform destinaţiei, de către contabilitatea
instituţiei.
Secţiunea a 7-a
Regimul de deţinere în penitenciare
65. Indiferent de categoria penitenciarelor, condamnaţii execută pedeapsa în mod succesiv în trei
regimuri de deţinere: iniţial, comun şi de resocializare, iar condamnaţii la detenţiune pe viaţă: iniţial, comun şi
înlesnit. Particularităţile fiecărui regim de deţinere sînt reglementate de Codul de executare.
66. Aplicarea faţă de condamnat a condiţiilor unui regim de deţinere mai sever, particular sau select nu
se admite.
67. Transferarea condamnatului de la un regim de deţinere la un alt regim de deţinere, în cadrul

aceluiaşi penitenciar, se efectuează în temeiul hotărîrii comisiei penitenciarului. În cazul minorilor, în comisie vor fi
incluşi şi reprezentanţi ai autorităţii tutelare. Modul de constituire şi competenţele comisiei menţionate sînt
reglementate de secţiunea a 37-a a prezentului Statut.
68. La transferarea condamnatului se iau în considerare personalitatea acestuia, caracteristicile aflate la

dosarul personal, stimulările şi sancţiunile nestinse, inclusiv informaţiile privind participarea lui la programele socio-
educative şi studii.
69. Transferarea deţinutului de la un regim de deţinere la altul în calitate de sancţiune disciplinară se

efectuează în baza ordinului şefului penitenciarului de aplicare a sancţiunii respective.
70. Decizia privind transferarea de la un regim de deţinere la alt regim de deţinere, precum şi dintr-un
penitenciar într-un alt penitenciar de acelaşi tip poate fi contestată de către condamnat în conformitate cu prevederile
Codului de procedură penală.
72. În fiecare unitate penitenciară, în funcţie de categoria acesteia sau de sectoarele existente,
regimurile de deţinere existente etc., este elaborat Regulamentul de ordine interioară.
73. Regulile de ordine interioară, drepturile şi obligaţiunile deţinuţilor, măsurile de stimulare şi

sancţionare aplicate faţă de aceştia, precum şi restricţiile legitime, care decurg din regimul de detenţie, se afişează în
celule, în blocurile de detenţie şi în locuri vizibile pe teritoriul penitenciarului, precum şi se anunţă deţinuţilor sub
semnătură.
74. Pe timp de noapte (în orele de la stingere pînă la deşteptare) deplasarea deţinuţilor pe teritoriul
penitenciarului, fără permisiune specială, este strict interzisă.
75. Controlul şi percheziţia deţinuţilor, încăperilor, teritoriilor aferente zonelor locative şi zonelor de
producere ale penitenciarului pot fi efectuate atît planic, cît şi inopinant, în modul stabilit de actele normative.
Periodicitatea controalelor şi perchiziţiilor este determinată de către administraţie, care desemnează şi persoanele
responsabile de efectuarea lor.
La efectuarea controlului şi percheziţiei sectoarelor locative şi zonelor de producere nu se admite

deteriorarea bunurilor instituţiei, lenjeriei de pat, lucrurilor personale permise spre utilizare, inventarului şi altor
obiecte, dacă situaţia nu impune acest lucru.
Controlul şi percheziţia zonelor locative şi zonelor de producere se organizează conform unor planuri
concrete, iar rezultatele acestora sînt consemnate în procese-verbale.
76. Personalul penitenciar este obligat, cel puţin o dată pe săptămînă, să efectueze examinarea
minuţioasă a teritoriului şi a tuturor încăperilor penitenciarului. În toate cazurile în care efectuarea percheziţiei
constituie o măsură necesară pentru menţinerea regimului, ordinii şi securităţii în penitenciar, deţinuţii pot fi supuşi
percheziţiei corporale, iar lucrurile lor personale - controlului.
9
77. Deţinuţii care au cauzat pe parcursul detenţiei un prejudiciu material penitenciarului ori altor
persoane fizice sau juridice poartă răspundere materială în modul stabilit de lege.
78. Activităţile de asigurare a ordinii interioare, prevenire şi curmare a încălcărilor de regim şi

crimelor din partea deţinuţilor se efectuează de către toate serviciile penitenciarului şi trebuie să includă:
asigurarea supravegherii permanente a deţinuţilor;
prevenirea părăsirii neautorizate de către deţinuţi a secţiilor, sectoarelor, zonelor locative sau
teritoriului penitenciarului în funcţie de regimul detenţiei;
asigurarea respectării stricte de către deţinuţi a ordinii interioare şi a regulilor de conduită, precum şi
îndeplinirea de către aceştia a obligaţiunilor lor;
educarea la deţinuţi a respectului faţă de legislaţie şi atitudinii oneste faţă de muncă;
depistarea şi izolarea la timp a deţinuţilor care au comis încălcări ale regimului de detenţie şi ale
regulilor de ordine interioară;
organizarea lucrului operativ-profilactic privind prevenirea şi curmarea manifestărilor criminale în

mediul deţinuţilor.
79. În cazul izbucnirii în penitenciar a unor situaţii sau evenimente excepţionale, conducătorii acestor
subdiviziuni sînt obligaţi să informeze imediat, în modul stabilit, Administrația Națională a Penitenciarelor şi să
întreprindă măsurile necesare pentru asigurarea securităţii şi ordinii în instituţie.
Secţiunea a 8-a
Relaţiile dintre deţinuţi şi personalul penitenciar
80. Relaţiile dintre deţinuţi şi personalul penitenciar sînt determinate de scopurile detenţiei şi se
întemeiază pe principiile respectului reciproc, nediscriminării, interzicerii supunerii persoanei la tortură, tratamente
inumane sau degradante ori la alte rele tratamente umanismului, democraţiei şi respectării stricte a legislaţiei.
81. Personalului penitenciar i se interzice categoric tratamentul preconceput al deţinuţilor, intrarea cu

aceştia sau cu rudele lor în relaţii, contrar intereselor de serviciu, precum şi să beneficieze de serviciile acestora.
82. Personalul penitenciar este obligat să dea dovadă de politeţe şi cultură în relaţiile cu deţinuţii.
83. Deţinuţii sînt obligaţi să fie amabili şi respectuoşi între ei şi cu personalul penitenciar, să
îndeplinească fără obiecţii cerinţele legitime ale personalului penitenciar.
84. Deţinuţii se adresează reprezentanţilor administraţiei instituţiei utilizînd formula de politeţe

"dumneavoastră", apelativele "domnule", "doamnă", urmate de denumirea gradului, funcţiei deţinute sau numele de
familie.
85. Funcționarii publici cu statut special instituţiilor se adresează deţinuţilor utilizînd formula de
politeţe "dumneavoastră", "domnule/doamnă", "deţinut(ă)" şi numindu-i" condamnat(ă)", „prevenit(ă)” şi/sau pe
numele de familie.
10
86. În comunicarea cu minorii, personalul instituţiei poate sa-i tutuiască sau să le spună pe nume, fără
a leza demnitatea lor.
Secţiunea a 9-a
Drepturile şi obligaţiile deţinuţilor
87. Deţinuţii au dreptul:
să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;
la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;
la securitatea personală;
să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;
să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei penitenciarului, organelor

ierarhic superioare, instanţelor judiciare, procuraturii, organelor autorităţilor publice centrale şi administraţiei publice
locale, asociaţiilor obşteşti, precum şi organizaţiilor interstatale pentru apărarea şi respectarea drepturilor omului;
să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;
să dispună de timpul liber acordat în funcţie de programul zilei, respectînd regulile de comportament
stabilite;
de a avea cont personal de peculiu;
să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare, cu excepţia

celor care necesită prelucrare termică înainte de a fi consumate şi a băuturilor alcoolice;
să procure şi să primească în pachete lucruri de primă necesitate în asortimentul prevăzut de anexa nr.
6 la prezentul Statut pentru păstrare şi/sau consum;
la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul determinat de legislaţie;
la asistenţă juridică pe bază de contract din partea avocaţilor, precum şi a altor persoane autorizate să
acorde astfel de asistenţă;
la pensie, în condiţiile legii;
să procure, prin reţeaua de comerţ, literatură, să aboneze şi să primească ziare şi reviste, fără a se
limita numărul lor, din contul mijloacelor proprii sau ale altor persoane;
la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu, în modul şi în condiţiile stabilite de
Codul de executare;
să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să practice jocurile de masă

permise;
să primească şi să expedieze, din cont propriu, scrisori, telegrame şi petiţii, fără a se limita numărul
lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare şi prezentul Statut;
să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul sau

alte persoane prevăzute de lege, frecvenţa cărora este nelimitată;
să practice orice confesiune;
din cont propriu, să expedieze rudelor sau altor persoane colete, pachete şi banderole, în condiţiile
prevăzute de art. 211 al Codului de executare;
11
în cazul decesului sau îmbolnăvirii grave a uneia din rudele apropiate sau în alte situaţii excepţionale
cu caracter personal, precum şi în alte cazuri, în condiţiile prevăzute de art. 217 al Codului de executare, deţinuţilor li
se acordă dreptul de a se deplasa fără escortă în afara penitenciarului pe o perioadă scurtă;
deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare, suplimentar la cele enumerate, au

dreptul să aibă asupra lor şi să utilizeze obiecte de valoare şi bani.
88. Exercitarea drepturilor deţinuţilor nu poate fi limitată decît în condiţiile prevăzute de Codul de
executare, Codul de procedură penală şi de alte acte normative, care reglementează modul şi condiţiile de executare a
detenţiei.
Realizarea drepturilor deţinutului nu trebuie să lezeze drepturile şi interesele legitime ale altor
persoane, inclusiv deţinuţi, precum şi să încalce modul şi condiţiile de executare a pedepsei sau a detenţiei
preventive.
89. Deţinuţii sînt obligaţi:
să respecte întocmai cerinţele Codului de executare, prezentului Statut şi altor acte normative ce
reglementează detenţia persoanei;
să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în penitenciar;
să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;
să se supună percheziţiei la intrare/ieşire din penitenciar, precum şi pe perioada deţinerii, cînd această
măsură este solicitată de către personalul penitenciar;
în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se dezbrace, să scoată

lucrurile din genţi, sacoşe, rucsacuri, saci etc. şi să le prezinte persoanelor care efectuează percheziţia;
să aibă asupra lor fişa personală eliberată de administraţia penitenciară, de modelul stabilit în anexa nr.
4 la prezentul Statut;
să poarte pe piept semnele distinctive stabilite în corespundere cu modelul expus în anexa nr. 5;
să se abţină de la acţiuni sau activităţi care ar crea dificultăţi la îndeplinirea obligaţiunilor de serviciu
ale personalului penitenciar sau altor persoane;
să se abţină de la acţiuni care ar înjosi demnitatea altor deţinuţi, a personalului penitenciar şi altor
persoane;
la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice numele şi prenumele,

precum şi alte date de evidenţă solicitate;
să se prezinte la solicitarea administraţiei, să dea explicaţii verbale şi/sau în scris privind faptele şi
circumstanţele încălcării modului de executare a pedepsei şi cerinţelor regimului de deţinere;
la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se ridice şi să-i salute;
la intrarea în celulă a personalului penitenciar, să se alinieze şi să-l salute;
să treacă examinarea medicală în scopul depistării maladiilor infecţioase, iar la solicitarea personalului
penitenciar - pentru depistarea faptelor de întrebuinţare a băuturilor alcoolice, substanţelor stupefiante şi substanţelor
toxice;
să respecte regulile sanitaro-igienice şi de igienă personală, să aibă exteriorul îngrijit şi să păstreze

îmbrăcămintea şi lenjeria de pat eliberate de penitenciar;
să menţină permanent curăţenia în încăperile de detenţie şi de serviciu, la locurile de muncă, în celule,

după deşteptare să-şi aranjeze paturile conform modelului stabilit şi să facă pe rînd curăţenie în celule;
12
să aerisească zilnic încăperile unde sînt deţinuţi;
să facă pe rînd de serviciu în celulă;
să păstreze produsele alimentare şi obiectele de folosinţă individuală în locurile şi încăperile special

amenajate;
să iasă la plimbare şi să respecte regulile stabilite de comportare şi curăţenie în curţile de plimbare.

Eliberarea de la plimbare conform stării sănătăţii se efectuează numai cu permisiunea lucrătorului medical;
să consume raţional energia electrică şi apa;
să aibă o atitudine grijulie faţă de bunurile şi altă proprietate a penitenciarului;
să respecte regulile securităţii antiincendiare şi tehnica securităţii muncii;
să fumeze numai în locuri special destinate;
în caz de transfer în alt penitenciar sau eliberare din penitenciar, să se prezinte la ofiţerul de serviciu în
termenul stabilit;
să menţină în ordine şi să asigure prezenţa tăbliei, cu inscripţia numelui - la pat, noptieră şi la sacoşele
cu lucrurile personale.
90. Deţinuţilor li se interzice:
insultarea sau săvîrşirea acţiunilor care jignesc demnitatea personalului penitenciar, deţinuţilor şi altor
persoane;
îndemnarea altor deţinuţi la săvîrşirea actelor de indisciplină;
folosirea altor deţinuţi pentru servicii personale;
crearea dificultăţilor personalului penitenciar, precum şi altor persoane ce asigură ordinea de deţinere,
la îndeplinirea de către aceştia a obligaţiilor de serviciu;
săvîrşirea acţiunilor care ameninţă viaţa şi sănătatea personală, precum şi viaţa şi sănătatea altor
persoane;
să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi să răspîndească ediţii, să vizioneze emisiuni

televizate şi filme, să audieze programe radio care propagă războiul, intoleranţa etnică, naţională, rasială sau
religioasă, cultul violenţei şi cruzimii, precum şi cu caracter pornografic;
încălcarea liniei de pază a obiectelor penitenciarului;
ieşirea fără permisiunea administraţiei din limitele sectoarelor izolate, sectoarelor şi atelierelor de
muncă;
aflarea fără permisiunea administraţiei în alte încăperi sau sectoare de muncă decît cele în care
locuiesc ori muncesc;
să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
procurarea, confecţionarea, folosirea şi păstrarea obiectelor, articolelor şi substanţelor prevăzute de

anexa nr. 7 la prezentul Statut;
fumatul în celule, încăperi şi spaţii de deţinere, în timpul deplasării, precum şi ieşirea din coloană fără
permisiune;
vînzarea sau înstrăinarea în alt mod altor deţinuţi a obiectelor, articolelor şi substanţelor aflate în
folosinţa personală;
13
jocurile de cărţi şi alte jocuri de noroc;
tatuarea lor şi a altor persoane;
folosirea cuvintelor argotice, obscenităţilor, înjurăturilor, atribuirea şi însuşirea poreclelor;
aplicarea pe pereţi, noptiere şi paturi a reproducţiilor, ilustraţiilor, decupărilor din ziare şi reviste;
împiedicarea accesului sau vizualizării şi schimbarea fără permisiunea administraţiei a locurilor de

dormit, amenajarea locurilor de dormit în încăperi de menire social-comunală şi în alte încăperi de serviciu şi
auxiliare;
instalarea fără permisiune la sectoarele de muncă, de locuit şi cu altă destinaţie ale penitenciarului a
diverselor construcţii, dulapuri, seifuri etc.;
folosirea utilajului pentru ascuţire, instrumentelor, energiei electrică, mecanismelor şi altor materiale
în alte scopuri decît cele de producere;
organizarea grevelor, demonstraţiilor, altor acţiuni de masă fără permisiunea administraţiei

penitenciare;
vizitarea manifestărilor cultural-educative şi sportive pe timp de noapte, precum şi practicarea

acestora;
prepararea bucatelor în încăperile de detenţie, de serviciu şi în sectoarele de muncă;
consumul de băuturi alcoolice şi prepararea lor;
urcarea pe acoperişurile blocurilor, atelierelor şi altor construcţii;
stabilirea contactelor cu deţinuţii din alte celule în timpul aflării în carantină, regimul iniţial de
detenţie, izolatorul disciplinar, al deplasării, escortării, însoţirii, la plimbare etc.
împiedicarea supravegherii;
părăsirea fără permisiunea administraţiei a locurilor de muncă, sectorului de detenţie sau altor încăperi
în care au loc acţiuni în masă;
creşterea animalelor, păsărilor şi practicarea agriculturii, viticulturii etc., cu excepţia cazurilor

antrenării în muncă la lucrările respective;
folosirea aparatelor de încălzit de confecţionare manuală;
conectarea, fără autorizaţia administraţiei, la reţelele electrice sau modificarea lor, intervenţia în
funcţionarea sistemului de încălzire şi de aprovizionare cu apă, folosirea aparatelor electrice de încălzire a apei cu
puterea mai mare de 250W;
confecţionarea fără permisiune a obiectelor şi mărfurilor de larg consum;
folosirea tehnicii audio sau video în celule, în celulele vagonului sau automobilului special, precum şi
păstrarea şi folosirea lor la sectoarele de producere fără autorizaţia administraţiei penitenciarului.
91. Prin alte acte normative subordonate legii, deţinuţilor le pot fi stabilite şi alte drepturi, obligaţii şi
interdicţii, dacă acestea rezultă din conţinutul actelor legislative şi nu limitează drepturile prevăzute de acestea.
Secţiunea a 10-a
Regulile de deplasare a deţinuţilor în limitele penitenciarului
92. Deţinuţii aflaţi în regim iniţial al penitenciarelor de tip semiînchis şi închis, deţinuţii izolatoarelor
de urmărire penală la ieşire din celulă sînt obligaţi să execute întocmai indicaţiile personalului penitenciar. Pentru
menţinerea securităţii la momentul scoaterii din celulă, deţinutul poate fi obligat să ia poziţia „drepţi” cu faţa la
14
perete şi mîinile la spate. Deplasarea este efectuată în formaţie, după caz, cu mîinile la spate, sub supravegherea şi
însoţirea personalului penitenciar.
93. Deplasarea condamnaţilor, aflaţi în regim comun, ai penitenciarelor de tip semiînchis şi închis este
efectuată în formaţie, sub supravegherea şi însoţirea personalului penitenciar.
94. Deţinuţii penitenciarelor de tip deschis sînt întreţinuţi fără pază, dar sub supraveghere permanentă.
În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului în limitele
stabilite de administraţia penitenciarului. Cu permisiunea administraţiei pot să se deplaseze fără supraveghere în
afara penitenciarului, dacă acest lucru este necesar în legătură cu munca exercitată, instruirea sau în caz de boală.
95. Deplasările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează după percheziţionarea completă şi

cu aplicarea cătuşelor, dacă în urma unei evaluări s-a constatat că în lipsa acestor măsuri există un pericol iminent
pentru alţi deţinuţi, funcționarii publici cu statut special penitenciarului sau pentru alte persoane ori dacă
condamnatul la detenţiune pe viaţă refuză să participe la evaluare. Evaluarea condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se
face în funcţie de fiecare caz aparte, dar nu mai rar de o dată la şase luni.
96. Deplasările condamnaţilor la detenţiune pe viaţă se efectuează sub escorta a doi funcționari publici
cu statut special şi a ofiţerului de serviciu sau adjunctului acestuia.
Secţiunea a 11-a
Modul şi condiţiile repartizării pentru executarea
pedepsei şi transferarea deţinuţilor dintr-o
instituţie penitenciară în alta
961. La repartizarea condamnatului în penitenciar pentru executarea pedepsei, se ia în considerare ca

penitenciarul să fie situat, pe cît e posibil, mai aproape de localitatea de domiciliu sau altă localitate indicată de
condamnat. În cazul în care a fost solicitată stabilirea unui alt penitenciar decît cel din raza localităţii de domiciliu,
acest fapt se consemnează într-un proces-verbal, care se anexează la dosarul personal al condamnatului.
97. Transferul deţinuţilor dintr-o instituţie penitenciară în alta se realizează în conformitate cu

prevederile art. 199 al Codului de executare.
98. Transferarea persoanelor condamnate dintr-un penitenciar în altul de acelaşi tip, ca urmare a
schimbării regimului de deţinere sau pentru alte motive întemeiate, se dispune, la demersul administraţiei
penitenciarului sau, din oficiu, de către directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
La transferarea condamnatului se iau în considerare caracterizările personalităţii condamnatului

cuprinse în dosarul personal, inclusiv participarea lui la programele de studii şi socio-educative, ţinînd cont de
criteriile stabilite în pct. 961.
99. Transferul deţinuţilor poate fi dispus în următoarele cazuri:
la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată în procedura cărora se

examinează o cauză penală în care deţinutul respectiv este parte sau martor la proces;
pentru asigurarea repartiţiei uniforme a deţinuţilor conform necesităţilor sistemului administrației

penitenciare;
reorganizarea, lichidarea sau schimbarea categoriei penitenciarului;
necesitatea separării deţinuţilor implicaţi în acelaşi caz penal în calitate de inculpaţi, martori şi
victime;
derularea măsurilor de securitate, regim şi de profilaxie;
15
prevenirea situaţiilor de conflict dintre deţinuţi;
conform indicaţiilor medicale;
în legătură cu situaţia familială excepţională (la femei – existenţa copiilor sugari sau a sarcinii).
100. Transferul deţinuţilor este efectuat sub escorta serviciilor specializate aflate în
subordinea Administrației Naționale a Penitenciarelor.
1001. Transferul şi escortarea deţinuţilor se face din contul statului, în modul şi condiţiile stabilite de
Codul de executare şi prezentul Statut, cu excepţia cazului cînd aceasta a fost condiţionată de o faptă imputabilă
condamnatului.
Sumele stabilite şi avansate de Administrația Națională a Penitenciarelor în condiţiile în care transferul

sau escortarea a fost condiţionată de o faptă imputabilă condamnatului sau aceasta s-a efectuat pentru alte cazuri
decît cele prevăzute de competenţele sistemului administrației penitenciare se încasează de la condamnat.
101. În timpul escortării se asigură izolarea deţinuţilor, ei se repartizează în celulele mijloacelor de

transport pentru deţinere separată, conform normelor generale stabilite de art. 205 al Codului de executare.
102. În scopul sporirii securităţii deţinuţilor sau creării condiţiilor pentru tratamentul lor, administraţia
penitenciară poate aplica şi alte criterii de deţinere separată a deţinuţilor decît cele prevăzute de Codul de executare.
103. Relaţiile personalului gărzii cu deţinuţii se bazează pe respectarea strictă a legalităţii şi demnităţii
umane. Personalului gărzii i se interzic orice relaţii cu deţinuţii şi rudele lor, cu excepţia celor ce ţin de îndeplinirea
atribuţiilor de serviciu.
104. Deţinuţii, în celulele mijloacelor de transport special (automobil şi vagon):
a) sînt obligaţi:
să respecte modul şi condiţiile de detenţie;
să respecte obligaţiile şi interdicţiile prevăzute de pct. 89-91 ale prezentului Statut;
să manifeste amabilitate unul faţă de altul şi faţă de funcționarii publici cu statut special gărzii, la
adresarea lor să se ridice, să comunice numele şi la necesitate alte date de evidenţă;
să aibă o atitudine grijulie faţă de utilaj, inventar şi alte bunuri;
să ţină mîinile la spate în timpul deplasării pe coridorul vagonului special, pe itinerarele de escortare la
instanţele de judecată şi la punctele de schimb. În cazul necesităţii asigurării securităţii sau evitării unor situaţii
excepţionale, la solicitarea personalului penitenciar, deţinuţii sînt obligaţi să se oprească, să se întoarcă cu faţa la
perete, iar în cazuri excepţionale - să se culce la pămînt;
să menţină curăţenia şi ordinea în celule (vagoane);
b) li se interzice:
în timpul escortării, îmbarcării în/ debarcării din automobilul, vagonul special, să vorbească între ei
sau cu alte persoane, să transmită (arunce) obiecte, scrisori etc., să întreprindă acţiuni care ar pune în pericol
securitatea deplasării mijlocului de transport;
să stea în faţa vizoarelor de la uşile celulelor, împiedicînd supravegherea;
să schimbe locul stabilit în celula auto (vagonul special) fără permisiunea şefului gărzii sau ajutorului
acestuia, să se culce cu capul la peretele ce dă afară, să stea aşezat pe poliţele de sus şi din mijloc ale vagoanelor;
16
să fumeze, să cînte, să facă gălăgie, să transmită înscrisuri unul altuia, să vorbească sau să ciocănească
în perete pentru comunicarea cu deţinuţii altor celule, să facă inscripţii pe pereţii, poliţele, pardoseala şi tavanul
celulelor, să practice jocuri de masă sau alte jocuri;
să fumeze, să transmită obiecte şi să-şi scoată haina de deasupra în timpul trecerii pe coridorul
vagonului, itinerarul de escortare în instanţa de judecată şi la punctele de schimb.
105. Pe parcursul transferării, deţinuţii pot avea cu sine:
îmbrăcăminte, articol de pus pe cap, fular, încălţăminte de sezon, lenjerie de corp, ciorapi, mănuşi,
batiste, curele pentru pantaloni, aţă, cipici, ştergar, articole de toaletă (cu excepţia parfumului, apei de colonie,
obiectelor de tăiat şi de împuns), perii pentru îmbrăcăminte şi încălţăminte, cremă pentru încălţăminte;
ochelari, proteze, cu permisiunea medicilor;
hîrtie de scris, creioane simple, pixuri, plicuri, ilustrate, timbre, scrisori, fotografii (albume cu
fotografii), literatură, manuale şi rechizite de birou;
copii ale sentinţelor, deciziilor instanţelor judiciare şi însemnări la dosar, chitanţe pentru banii şi
obiectele de preţ predate;
chibrituri şi ţigări;
cană şi lingură, produse alimentare care nu necesită prelucrare termică.
106. Deţinutele de sex feminin pot avea cu sine obiecte de toaletă pentru femei.
107. Obiectele permise deţinuţilor pentru păstrare în instituţiile penitenciare: aparate de ras mecanice,
electrice, bastoane de lemn, cîrje, oglinzi, piese la jocurile de dame, şah şi domino, aparate audio şi/sau video – pe
perioada escortării se ridică de către funcționarii publici cu statut special gărzii pentru păstrarea provizorie, iar
deţinuţilor li se eliberează chitanţe.
108. Înainte de predarea deţinuţilor către efectivul gărzilor de întîmpinare, la punctele de schimb sau
penitenciare, aceste obiecte se restituie proprietarilor contra semnătură pe reversul chitanţei, care se anexează la
sectorul corespunzător din carnetul de chitanţe.
109. În caz de necesitate, în timpul deplasării, pot fi eliberate deţinuţilor, pentru întrebuinţare de scurtă
durată: oglinzi, aparate mecanice de ras, bastoane şi cîrje.
110. La transferare, persoanele condamnate sunt însoţite de dosarele personale şi de un bagaj de mînă
cu strictul necesar de igienă personală, documente şi alte bunuri, greutatea cărora să nu depăşească 20 kg, împrejurări
în care sînt asigurate condiţii adecvate de aerisire şi iluminare în timpul transportării. Alte bunuri ce se aflau în
posesia condamnatului vor rămîne în custodia locului de detenţie şi se vor ridica de o rudă sau altă persoană indicată
de către condamnat ori de către condamnat după eliberarea sa din detenţie.
111. În timpul escortării planificate, directe şi speciale, pe o perioadă de 12 şi mai multe ore, deţinuţii
sînt asiguraţi cu raţii alimentare reci de către organul expeditor, iar în cazul reţinerii gărzii în drum - de către
penitenciarul ce se află pe itinerarul de escortare. Deţinuţii vor fi asiguraţi cu apă potabilă după necesitate de către
efectivul gărzii.
112. În cazul escortării în vagoanele speciale a femeilor cu copii în vîrstă de pînă la 3 ani, se permite
încălzirea laptelui şi ceaiului la bucătăria gărzii.
113. În cazul escortării bolnavilor psihici şi a persoanelor ce refuză hrana, toate cerinţele sau adresările
faţă de ei se efectuează prin intermediul lucrătorilor medicali care-i însoţesc. Dacă există pericolul decesului
deţinutului din cauza refuzului de hrană, atunci, prin concluzia scrisă a lucrătorului medical în tabelul de deplasare a
gărzii, deţinutul este predat în cel mai apropiat penitenciar.
17
114. Lucrătorul medical de însoţire este numit de către organul expeditor, de la punctul iniţial pînă la
destinaţie - pe toate rutele auto. În vagonul special lucrătorul medical îl însoţeşte pînă la punctul de schimb, unde
deţinutul este predat lucrătorului medical al organului-destinatar.
115. În caz de îmbolnăvire subită a deţinutului, şeful gărzii organizează predarea lui (împreună cu
lucrurile personale şi dosarul personal) şefului gărzii (escortei) de întîmpinare, la punctul de schimb, contra
semnătură în lista de însoţire. În caz de deces al deţinutului pe parcursul itinerarului de escortare, şeful gărzii
transmite cadavrul şi lucrurile celui mai apropiat organ al afacerilor interne.
116. În cazul constatării în mediul deţinuţilor a maladiilor contagioase, şeful gărzii izolează bolnavii şi
persoanele care s-au deţinut în aceeaşi celulă, separat de ceilalţi, predă bolnavii la punctul de schimb, raportează
despre aceasta şefului nemijlocit şi solicită intervenţia funcționarilor publici cu statut special unităţii medicale pentru
desfăşurarea activităţilor antiepidemice.
117. Scoaterea deţinuţilor pentru satisfacerea necesităţilor fiziologice se efectuează la rugămintea lor,
după verificarea closetului înainte şi după fiecare deţinut, cu anunţarea ordinii ieşirii şi deplasării. Deţinuţii se scot
numai cîte unul. În timpul deplasării spre closet şi înapoi, primul merge santinela, după ea – deţinutul, urmat de şeful
gărzii sau ajutorul acestuia.
118. Şeful gărzii şi persoanele care verifică executarea serviciului de către efectivul gărzii, în cazul în
care deţinuţii înaintează plîngeri verbale sau scrise, vor întreprinde măsurile de rigoare privind soluţionarea acestora.
Dacă problemele abordate nu ţin de competenţa acestuia, şeful gărzii va întocmi un raport care se va anexa la dosarul
personal. Despre plîngerile primite, conţinutul lor şi măsurile luate, şeful gărzii efectuează o înscriere în foaia de
deplasare, informează şeful gărzii de întîmpinare sau organul destinatar şi raportează şefului nemijlocit.
119. În cazul încălcării regimului de deţinere, şeful gărzii solicită respectarea ordinii, iar în caz de
continuare a comportării ilegale, avertizează deţinuţii despre aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale şi
dispune, în funcţie de circumstanţe, aplicarea acestora. Şeful şi efectivul gărzii vor întocmi rapoarte de incident şi un
proces-verbal în două exemplare, care se aduce la cunoştinţa deţinutului. În el se indică caracterul şi circumstanţele
încălcării regimului. Primul exemplar al procesului-verbal se anexează la dosarul personal, iar al doilea se prezintă în
subdiviziunea de escortă.
120. În cazul escortării judiciare şi de întîmpinare, despre încălcarea de către deţinuţi a regimului de
detenţie, şefii de gardă raportează corespunzător preşedintelui şedinţei de judecată şi ofiţerului de serviciu al
organului destinatar.
121. Nu sînt luaţi în primire pentru a fi escortaţi deţinuţii:
care nu au documentele perfectate corect;
bolnavi, care, conform concluziei medicului (felcerului), nu sînt pasibili de escortare;
care nu au fost supuşi dezinsecţiei în termenele stabilite;
care se află în stare de ebrietate;
care nu sînt asiguraţi cu produse alimentare conform normei;
femeile gravide fără certificat medical cu privire la posibilitatea escortării.
122. Nu se iau în primire fără a fi însoţiţi de lucrătorii medicali:
bolnavii psihic, bolnavii de tuberculoză pulmonară în formă baciliferă şi alte persoane care necesită,
conform avizului medicului, asistenţă medicală pe parcursul escortării, precum şi cei care refuză hrana (în caz de
escortare pe parcurs a 6 ore şi mai mult, la expedierea lor cu ieşirea din localităţi);
femeile gravide cu termen de peste 6 luni sau cu copii în vîrstă de pînă la 3 ani;
18
persoanele cu dizabilităţi care necesită ajutor pentru a se deplasa.
123. Preluarea deţinuţilor de către escortă începe cu identificarea acestora, conform ordinii stabilite de
prezentul Statut.
124. Dacă deţinutul va înainta reclamaţii faţă de organul-expeditor privind agravarea stării sănătăţii,
şeful gărzii va continua primirea lui doar după ce reprezentantul administraţiei (medicul, felcerul) organului-
expeditor va aplica o rezoluţie pe certificatul din dosarul personal al acestuia privind satisfacerea sau respingerea
pretenţiilor (potrivit rezultatelor reexaminării medicale).
125. Deţinuţii luaţi în primire pentru a fi escortaţi dintr-un penitenciar în altul sau în instanţa de
judecată, precum şi cei preluaţi de la gărzile de întîmpinare vor fi supuşi unei percheziţii complete, iar lucrurile şi
produsele lor - unui control minuţios.
126. Percheziţia deţinuţilor în vagoanele speciale se efectuează în celulele libere, conform regulilor
generale de efectuare a percheziţiei.
127. Numele funcționarilor publici cu statut special antrenaţi în percheziţie şi controlul lucrurilor sînt
indicate de către şeful gărzii în certificatele din dosarele personale ale deţinuţilor, în registrul (foaia) de parcurs,
precum şi în bonul de comandă pentru escortarea în instanţa de judecată.
128. Banii şi obiectele interzise, depistate la deţinuţi în timpul percheziţiei, sînt ridicate de către gardă,
care va întocmi un proces-verbal în 3 exemplare, contrasemnat de deţinut, şi în prezenţa acestuia sînt predate
administraţiei organului-expeditor, care eliberează deţinutului o recipisă, sau şefului gărzii (escortei) de întîmpinare –
contra semnătură pe cotorul recipisei.
Secţiunea a 12-a
Asigurarea securităţii deţinuţilor
129. Personalul penitenciar este obligat să întreprindă imediat, la sesizare sau constatarea din oficiu,
măsuri pentru asigurarea securităţii personale a deţinuţilor.
130. La apariţia pericolului pentru securitatea personală a deţinutului, acesta este în drept să se
adreseze oricărui reprezentant al administraţiei penitenciare.
131. În cazul menţionat în pct. 130 al prezentului Statut, deţinutul formulează o cerere scrisă privind
solicitarea asigurării securităţii personale.
132. Administraţia, în cazul în care a fost sesizată, poartă răspundere pentru neaplicarea măsurilor de
rigoare în vederea înlăturării pericolului pentru securitatea personală a deţinutului.
133. Pentru asigurarea securităţii personale a deţinutului, administraţia penitenciarului este obligată să-
l izoleze de alţi deţinuţi, utilizînd în aceste scopuri diverse încăperi, care corespund cerinţelor pentru detenţia
persoanei, inclusiv celulele izolatoarelor disciplinare. Restricţiile prevăzute de prezentul Statut privind condiţiile de
detenţie în izolatorul disciplinar, temeiul şi modul de izolare disciplinară, în cazul dat, nu se extind asupra deţinutului
transferat din motive de securitate personală.
134. Transferul unui asemenea condamnat se efectuează prin decizia şefului instituţiei penitenciare, iar
măsurile respective vor fi menţinute atîta timp cît o cere scopul acestora. În cazuri excepţionale, ofiţerul de serviciu
este în drept să dispună acest transfer pînă la apariţia şefului, dar pe o durată de cel mult 24 ore, decizia fiind
elaborată conform prevederilor anexei nr. 151 la prezentul Statut.
135. La necesitate, termenul de deţinere în izolatorul disciplinar poate fi prelungit cu încă 30 zile, cu
consimţămîntul procurorului care supraveghează respectarea legilor în instituţia penitenciară dată. Transferul
deţinutului în celulă din motive de securitate nu se consideră sancţiune disciplinară.
Secţiunea a 13-a
19
Programul zilei
136. În fiecare instituţie se stabileşte un program zilnic al activităţilor, strict reglementat în funcţie de
specificul categoriei penitenciarului, regimului de detenţie, antrenării deţinuţilor la diverse munci sau lucrări, de
anotimp, de amplasarea penitenciarului şi de alte circumstanţe concrete.
137. Programul zilei cuprinde: deşteptarea, toaleta de dimineaţă, exerciţii de înviorare, orele de masă,
repartizarea pe sectoarele de muncă, orele de lucru şi studii, orele destinate măsurilor educative şi sportive etc.
Totodată, sînt prevăzute 8 ore de somn neîntrerupt şi acordarea de timp liber deţinuţilor.
138. Programul zilei se elaborează în conformitate cu prevederile anexei nr. 10 la prezentul Statut, se
aprobă prin ordinul şefului instituţiei penitenciare şi se aduce la cunoştinţa tuturor deţinuţilor şi personalului
penitenciar.
139. Cel puţin o dată pe lună, în timpul liber al deţinuţilor, se organizează controale, în cadrul cărora
se verifică exteriorul, starea îmbrăcămintei şi încălţămintei tuturor deţinuţilor. Controalele respective sînt efectuate
de către şefii instituţiilor, şefii detaşamentelor (sectoarelor), medici, inspectorii de regim şi ai serviciului securitate,
alte persoane.
140. Administraţia penitenciarului organizează lucrul personalului penitenciar după un grafic mobil,
astfel încît reprezentanţii administraţiei să fie prezenţi în instituţii de la deşteptarea deţinuţilor pînă la ora stingerii. În
zilele de odihnă şi de sărbătoare, în funcţie de circumstanţe, în instituţii se introduce serviciul de 24 de ore al
corpului de comandă. Pentru asigurarea controlului privind comportarea deţinuţilor şi executarea de către ei a
programului zilei, ca măsură de excepţie, în baza ordinului scris al şefului penitenciarului, pot fi atraşi
toţi funcționarii publici cu statut special instituţiei.
141. Prin dispoziţia şefului instituţiei se stabileşte sistemul de transmitere a semnalelor şi ordinelor
pentru asigurarea executării programului zilei de către deţinuţi.
Secţiunea a 14-a
Controlul prezenţei deţinuţilor
142. Controlul prezenţei deţinuţilor în penitenciare se efectuează zilnic, dimineaţa şi seara, în orele
stabilite în programul zilei. Ofiţerul de serviciu dă semnalul respectiv prin mijloacele tehnice sau verbal, personal sau
prin intermediul supraveghetorilor, funcționarilor publici cu statut special grupului operativ, şefilor detaşamentelor
(sectoarelor) sau altor persoane împuternicite. În caz de necesitate, controlul prezenţei deţinuţilor poate fi dispus şi
efectuat la orice oră de noapte sau zi.
143. În izolatoarele de urmărire penală, în regimul iniţial de deţinere a penitenciarelor de tip închis şi
semiînchis, în celulele de detenţie ale condamnaţilor la detenţiune pe viaţă, în staţionarul secţiei medicale, precum şi
în celulele izolatorului disciplinar, controlul se efectuează nominal şi numeral, cu intrarea în fiecare celulă, conform
tabelului de post.
144. Controlul prezenţei condamnaţilor la detenţiune pe viaţă este efectuat de ofiţerul de serviciu,
însoţit de doi funcționari publici cu statut special ai serviciului regim şi supraveghere.
145. La regimul de deţinere comun şi de resocializare, controlul se efectuează într-un loc stabilit de
administraţia penitenciarului, prin numărarea şi apelul condamnaţilor. Controlul trebuie să dureze cel mult 30
minute. Pe timp nefavorabil (ploios sau cu temperaturi scăzute), controlul poate fi efectuat în încăperi.
146. Deţinuţii sînt aliniaţi pe detaşamente în formaţie a cîte 5 persoane. Şeful detaşamentului
(sectorului) sau persoana care îl înlocuieşte efectuează apelul conform listei, strigînd deţinutul pe nume. La auzirea
numelui său deţinutul face un pas în afara formaţiei şi este obligat să-şi spună numele şi prenumele. Concomitent se
verifică exteriorul deţinuţilor.
147. De la controlul prezenţei deţinuţilor sînt scutiţi:
20
bolnavii aflaţi în staţionarul unităţii medicale;
cei veniţi din schimb;
cei încadraţi în munci care nu pot fi întrerupte (bucătari, fochişti, paznici etc.).
Listele nominale ale acestora se aprobă de şeful penitenciarului. În caz de necesitate, controlul
prezenţei lor se efectuează la locurile de aflare.
148. Ofiţerul de serviciu efectuează controlul numeral al prezenţei în penitenciar şi al deţinuţilor aflaţi
în concediu de scurtă durată şi/sau la locurile de muncă, confruntă rezultatele verificării cu datele de evidenţă ale
serviciului special. În cazul în care datele nu corespund, se efectuează controlul repetat.
149. Organizarea şi responsabilitatea pentru efectuarea controlului se pune în sarcina efectivului de

schimb, în frunte cu ofiţerul de serviciu. Prezenţa la efectuarea controlului a ofiţerilor responsabili de deservirea
obiectivelor în cauză (detaşamente, sectoare, blocuri, secţii, celule etc.) este obligatorie.
Secţiunea a 15-a
Modul şi condiţiile de detenţie în penitenciarele de tip deschis
150. În penitenciarele de tip deschis execută pedeapsa persoanele condamnate pentru infracţiuni
săvîrşite din imprudenţă. Condamnaţii sînt deţinuţi sub supraveghere, în scopul prevenirii comiterii noilor crime şi
delicte, precum şi asigurării îndeplinirii de către condamnaţi a obligaţiunilor lor.
151. Fiecărui condamnat i se eliberează legitimaţie de model stabilit, semnată de şeful penitenciarului
sau de adjunctul acestuia (anexa nr. 9).
152. Regimul iniţial de detenţie este destinat pentru deţinerea condamnaţilor sosiţi pentru prima oară
în penitenciar după rămînerea definitivă a sentinţei. Ei sînt deţinuţi în încăperi complet izolate, care, în perioada de la
stingere pînă la deşteptare, se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere condamnaţii se pot deplasa
liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
153. La expirarea termenului de 3 luni din ziua intrării în penitenciar, condamnaţii pot fi transferaţi la
regimul comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor în carantină.
154. În regim comun de deţinere condamnaţii beneficiază de prevederile alin. (2) şi (3) art. 249 al
Codului de executare.
155. Transferul condamnatului în regim de resocializare se efectuează cu cel puţin 6 luni înaintea
expirării termenului pedepsei, în condiţiile stabilite de alin. (1) art. 282 al Codului de executare.
156. Cu permisiunea administraţiei penitenciare, condamnaţii pot să se deplaseze fără supraveghere în

afara penitenciarului, dacă acest lucru este necesar în legătură cu munca executată, instruirea sau în legătură cu
survenirea unor situaţii personale excepţionale. Pot să expedieze scrisori şi să primească pachete cu provizii, colete,
banderole, să utilizeze banii şi să aibă întrevederi fără nici o restricţie. În acelaşi penitenciar, la regim de
resocializare, pot fi deţinuţi condamnaţi bărbaţi şi femei.
157. În funcţie de comportamentul, atitudinea faţă de muncă etc., administraţia penitenciarului poate
permite condamnatului aflat în regim de resocializare să locuiască într-un spaţiu locativ separat pe teritoriul
penitenciarului sau în afara lui, în spaţii dislocate în raza a 25 km de penitenciar.
158. Permisiunea respectivă este acordată prin decizia şefului penitenciarului (anexa nr. 15), în baza
unei cereri scrise a condamnatului.
159. Condamnaţii care beneficiază de dreptul de a locui cu familia în penitenciar sau în afara acestuia
au dreptul:
cu permisiunea administraţiei penitenciarului, să locuiască în case proprii, în apartamente sau alte

spaţii închiriate (inclusiv închiriate de la penitenciare);
21
să se deplaseze liber, să poarte haine civile şi să aibă asupra lor legitimaţia de modelul stabilit în anexa
nr. 16;
să se ocupe cu agricultura, cu creşterea păsărilor şi vitelor;
să deţină obiecte de valoare şi bani, folosindu-i fără nici o restricţie.
160. Apelul condamnaţilor este efectuat de ofiţerul de serviciu, precum şi de şefii de detaşamente
(sectoare) şi funcționarii publici cu statut special serviciului regim şi supraveghere nu mai puţin de două ori pe zi, la
ora stabilită de programul zilei. În caz de necesitate, apelul condamnaţilor poate fi efectuat în orice timp, atît la
sectoarele de muncă, cît şi la locul de trai al deţinutului cu familia sa.
161. Condamnaţii care locuiesc cu familiile, nu mai puţin de o dată în zece zile, la ora stabilită, sînt
obligaţi să se prezinte personal pentru înregistrare în unitatea de serviciu a penitenciarului.
162. Ordinea interioară a penitenciarelor de tip deschis se stabileşte în funcţie de condiţiile locale,
caracterul producerii, precum şi de alte particularităţi şi se aduce la cunoştinţa deţinuţilor prin ordinul şefului
penitenciarului.
163. În plus la drepturile şi obligaţiile prevăzute în secţiunea a 9-a a prezentului Statut, condamnaţii
respectivi au următoarele:
a) drepturi:
în orele de la deşteptare pînă la stingere, să se deplaseze liber pe întreg teritoriul penitenciarului;
cu permisiunea administraţiei, să se deplaseze fără supraveghere în afara teritoriului, dar în limitele

Republicii Moldova, dacă acest lucru este necesar în legătură cu munca executată sau studiile;
în afara penitenciarului să nu poarte semne distinctive pe piept;
să poarte haine civile, să deţină obiecte de valoare şi bani, folosindu-i fără nici o restricţie;
din momentul sosirii în penitenciar, să expedieze şi să primească banderole, colete, pachete, transferuri
de bani fără limită;
cu permisiunea administraţiei şi la existenţa condiţiilor, să locuiască pe teritoriul penitenciarului cu

familiile lor;
cu permisiunea administraţiei penitenciare, să locuiască cu familiile lor în apartamente în apropierea

dislocării penitenciarului;
în regim comun şi de resocializare, cu permisiunea administraţiei penitenciare şi în baza contractului

încheiat de aceasta, să fie angajaţi la muncă la diverse persoane fizice sau juridice situate în afara penitenciarului;
să primească pentru lucrul prestat remuneraţie în baza tarifelor şi normelor stabilite de legislaţia
muncii în vigoare. Utilizarea muncii condamnaţilor, retribuirea muncii şi reţinerile din salariu se realizează conform
prevederilor art. 234-238 ale Codului de executare şi altor acte normative care reglementează munca deţinuţilor;
să beneficieze, pe cont propriu, de asistenţă medicală în instituţiile curative publice;
să se folosească de bunurile lor în ordinea stabilită de lege;
în conformitate cu legislaţia în vigoare, să se căsătorească (divorţeze), cu înscrierea obligatorie în

dosarul personal şi în legitimaţia lui despre schimbarea stării familiale;
să aibă în propria folosinţă televizoare, aparate radio şi computere (fără dreptul accesării internetului);
22
în conformitate cu art. 217, 237 şi 249 ale Codului de executare, să plece în afara dislocării
penitenciarului în concedii de muncă şi de scurtă durată. Timpul aflării condamnatului în afara penitenciarului se
include în termenul de ispăşire a pedepsei;
b) obligaţii:
în lipsa familiei, să locuiască în blocurile de detenţie ale penitenciarului;
din momentul stingerii şi pînă la deşteptare, să se afle la locurile lor de odihnă, cu excepţia cazurilor
prevăzute de programul zilei;
c) interdicţii:
să părăsească fără permisiune teritoriul penitenciarului sau locul de trai şi de muncă;
să procure, păstreze, transmită, fabrice orice fel de arme de vînătoare, de foc şi gaze, muniţii la ele,
arme albe, substanţe otrăvitoare şi explozive, precum şi mijloace de transport;
să procure, transmită, păstreze, fabrice sau să consume băuturi alcoolice, substanţe narcotice şi toxice;
să se folosească de legătură radiotelefonică (mobilă) şi internet, cu excepţia condamnaţilor care

beneficiază de dreptul de a locui în afara penitenciarului;
să participe la alegeri, referendumuri, greve, demonstraţii;
să poarte, păstreze, folosească ţinută (uniformă şi semne de distincţie) militară sau a serviciilor
speciale;
să practice jocuri de noroc.
Secţiunea a 16-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip semiînchis
164. În penitenciarul de tip semiînchis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru
infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave săvîrşite cu intenţie. Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere
permanentă.
165. La regim iniţial sînt deţinuţi condamnaţii veniţi în penitenciar după rămînerea definitivă a
sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate.
166. La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o treime din
durata pedepsei, condamnaţii pot fi transferaţi în regim comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii
lor în carantină.
167. În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnaţii, în perioada de la stingere pînă

la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
expirării termenului pedepsei, în condiţiile stabilite de alin. (1) art. 282 al Codului de executare. Condamnaţilor aflaţi
în regim de resocializare li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest
lucru este condiţionat de caracterul muncii îndeplinite.
23
Secţiunea a 17-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele de tip închis
169. În penitenciarul de tip închis execută pedeapsa persoanele condamnate la închisoare pentru
infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi persoanele care au săvîrşit infracţiuni ce constituie
recidivă. Condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere permanentă.
sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care sînt încuiate permanent.
171. La expirarea termenului de 9 luni din ziua intrării în penitenciar, condamnaţii pot fi transferaţi la
regim comun de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor în carantină.
172. În regimul comun de deţinere, condamnaţii, în perioada de la stingere pînă la deşteptare, sînt
ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, ei se pot
deplasa liber în zona locativă şi în încăperile de uz comun ale secţiei cu regim comun.
173. În regimul de resocializare, în perioada de la stingere pînă la deşteptare, condamnaţii sînt ţinuţi în
încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la stingere, ei se pot deplasa liber
pe teritoriul penitenciarului în limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
Secţiunea a 18-a
Modul şi condiţiile detenţiei în izolatoarele de urmărire penală
175. În izolatoarele de urmărire penală se deţin:
a) persoanele în privinţa cărora, în baza hotărîrii judecătorului de instrucţie sau instanţei judecătoreşti,
a fost aplicată măsura preventivă sub formă de arest;
b) persoanele lăsate în izolatorul de urmărire penală sau transferate în acest loc din locurile de
executare a pedepsei pentru efectuarea acţiunilor de urmărire penală ori în legătură cu judecarea cauzelor în
instanţele de judecată;
c) persoanele condamnate, la pedeapsa închisorii sau detenţiunii pe viaţă, în privinţa cărora hotărîrea
nu este definitivă;
d) persoanele condamnate, la pedeapsa închisorii şi la pedeapsa detenţiunii pe viaţă pînă la trimiterea

lor sub escortă în locurile de executare a pedepsei;
e) persoanele condamnate lăsate, în modul stabilit de legislaţie, în izolatorul de urmărire penală pentru
a îndeplini lucrări de deservire gospodărească;
f) deţinuţii escortaţi aflaţi în tranzit.
176. Persoanele enumerate în pct. 175, cu excepţia celor prevăzute la lit. e), se deţin în izolatoarele de
urmărire penală cu respectarea regimului de deţinere stabilit de capitolul XXIX al Codului de executare pentru
locurile de arest preventiv. Condamnaţii lăsaţi în locul de arest preventiv pentru a îndeplini lucrări de deservire
gospodărească execută pedeapsa în condiţiile prevăzute pentru regimul comun al penitenciarului de tip semiînchis.
177. Regimul de deţinere în izolatoarele de urmărire penală corespunde regimului iniţial stabilit pentru
penitenciarele de tip închis.
24
178. Deţinuţii se deţin în celulele comune ale izolatorului de urmărire penală, cu respectarea cerinţelor
principale ale regimului de detenţie privind izolarea, paza şi supravegherea permanentă a deţinuţilor, precum şi a
normelor de deţinere separată.
179. În cazuri excepţionale, în scopul păstrării secretului urmăririi penale, asigurării securităţii
deţinuţilor sau în scopul prevenirii unor noi infracţiuni ce ar putea fi comise de aceştia, în baza unei decizii motivate
a şefului izolatorului de urmărire penală, emise în urma sesizării persoanei sau organului în a cărui procedură se află
cauza, precum şi ca urmare a sesizării din oficiu, preveniţii pot fi deţinuţi în celule pentru o persoană sau în celulele
izolatorului disciplinar.
180. Prevederile respective nu se aplică deţinuţilor minori, ei fiind transferaţi în alte celule comune. În
acest caz, la apariţia unui pericol pentru viaţa şi sănătatea prevenitului minor, acesta este în drept să prezinte
administraţiei izolatorului de urmărire penală o cerere de transferare într-o încăpere unde pericolul dat lipseşte. În
acest caz, administraţia penitenciară este obligată să ia măsuri urgente pentru a transfera deţinutul într-un loc
nepericulos.
181. Preveniţii se deplasează pe teritoriul penitenciarului sub escorta personalului penitenciar.
182. Toate acţiunile procesuale în izolatoarele de urmărire penală se desfăşoară în zilele lucrătoare. În
zilele de odihnă şi de sărbătoare nelucrătoare, acţiunile procesuale pot fi efectuate numai la solicitarea prealabilă
scrisă a organului de urmărire penală, cu acordul administraţiei izolatorului de urmărire penală.
Secţiunea a 19-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru minori
185. În penitenciarele pentru minori îşi ispăşesc pedeapsa condamnaţii în vîrstă de pînă la 18 ani,
precum şi condamnaţii adulţi în vîrstă de pînă la 23 ani în privinţa cărora instanţa de judecată, la prezentarea
administraţiei penitenciare, a dispus continuarea executării pedepsei în penitenciarul respectiv.
186. Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a fost lăsat în penitenciarul pentru
minori se extind drepturile şi obligaţiile, regimul, condiţiile de muncă, normele alimentare, de asigurare materială,
ale condiţiilor de trai şi de asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.
187. În penitenciarele pentru minori, condamnaţii sînt deţinuţi sub pază şi supraveghere permanentă.
188. Regimurile şi condiţiile de detenţie în penitenciarele pentru minori corespund regimurilor şi

condiţiilor prevăzute pentru penitenciarele de tip semiînchis, cu particularităţile prevăzute de art. 252 şi 253 ale
Codului de executare.
sentinţei. Ei sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie.
190. La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai mult de o treime din
durata pedepsei, condamnaţii aflaţi în regim iniţial pot fi transferaţi în regim comun de detenţie, luîndu-se în
considerare perioada ţinerii lor în carantină.
191. În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnaţii, în perioada de la stingere pînă

la deşteptare, sînt ţinuţi în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere, ei se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
expirării termenului pedepsei, în condiţiile stabilite de alin. (1) art. 282 al Codului de executare. Condamnaţilor aflaţi
în regim de resocializare li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest
lucru este condiţionat de caracterul muncii îndeplinite.
25
193. Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai
departe în penitenciarul de tip semiînchis la condiţii comune de deţinere. Transferul condamnatului în penitenciarele
de tip semiînchis o hotărăşte instanţa de judecată, în baza unui demers al administraţiei penitenciare.
194. Condamnatul major care a fost lăsat în penitenciarul pentru minori şi care a împlinit vîrsta de 23
de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai departe în penitenciarul de tip semiînchis sau închis la
condiţii comune de deţinere, în baza deciziei directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Secţiunea a 20-a
Modul şi condiţiile detenţiei în penitenciarele pentru femei
195. În penitenciarele pentru femei execută pedeapsa condamnatele de sex feminin. Condamnatele la
pedeapsa închisorii care urmează a fi executată în penitenciare de tip semiînchis sau închis sînt deţinute sub pază şi
supraveghere permanentă, iar în penitenciare de tip deschis - sub supraveghere permanentă.
196. Regimul de deţinere a condamnatelor de sex feminin corespunde, respectiv, regimului stabilit
pentru penitenciarele de tip deschis, semiînchis sau închis. Femeile gravide şi mamele care au cu ele copii în vîrstă
de pînă la 3 ani, condamnate la pedeapsa închisorii care urmează a fi executată în penitenciare de tip închis, la
decizia administraţiei penitenciarului, execută pedeapsa în condiţiile prevăzute pentru penitenciarul de tip deschis
sau semiînchis, în funcţie de gravitatea faptei comise, pericolul social pe care îl reprezintă, comportamentul deţinutei,
vîrsta şi starea sănătăţii copilului şi a mamei etc.
197. Condamnatelor la executarea pedepsei într-un penitenciar de tip deschis li se aplică regulile
prevăzute de secţiunea a 15-a a prezentului Statut.
198. La regim iniţial sînt deţinute condamnatele venite în penitenciar după rămînerea definitivă a
sentinţei. Ele sînt ţinute în încăperi complet izolate, care se încuie.
199. La expirarea termenului de 3 luni pentru penitenciarele de tip deschis; 6 luni, însă nu mai mult de
o treime din durata pedepsei pentru penitenciarele de tip semiînchis şi 9 luni pentru penitenciarele de tip închis – din
ziua intrării în penitenciar, condamnatele aflate în regim iniţial pot fi transferate în regim comun de detenţie, luîndu-
se în considerare perioada ţinerii lor în carantină.
200. În regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnatele, în perioada de la stingere pînă

la deşteptare, sînt ţinute în încăperi complet izolate, care se încuie. În intervalul de timp de la deşteptare pînă la
stingere, condamnatele cu executarea pedepsei în penitenciare de tip semiînchis se pot deplasa liber pe teritoriul
penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia penitenciarului, iar de tip închis – în zona locativă şi încăperile
de uz comun ale secţiei cu regim comun.
201. Transferul condamnatelor în regim de resocializare se efectuează cu cel puţin 6 luni înaintea
202. Condamnatelor cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip semiînchis, aflate în regim de
resocializare, li se poate permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului, dacă acest lucru este
condiţionat de caracterul muncii îndeplinite.
203. Condamnatele cu executarea pedepsei într-un penitenciar de tip închis, aflate în regim de
resocializare, au dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, în limitele stabilite de administraţia
penitenciarului.
26
Secţiunea a 21-a
Condiţiile şi limitele aplicării
forţei fizice, mijloacelor speciale şi a armei de foc
204. Personalul penitenciar este în drept să recurgă la aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale şi a
armei de foc în cazurile şi modul prevăzut de art. 223 al Codului de executare, art. 35-37 al Legii cu privire
la sistemul administrației penitenciare, Legea nr. 218 din 19 octombrie 2012 privind modul de aplicare a forţei fizice,
a mijloacelor speciale şi a armelor de foc, precum şi în cazurile prevăzute de art. 35-40 ale Codului penal al
Republicii Moldova.
205. Personalul penitenciar are dreptul să aplice arma de foc doar ca măsură excepţională, în
următoarele cazuri:
împotriva deţinuţilor care participă la dezordinile în masă;
pentru respingerea atacului deţinutului care pune în pericol viaţa şi sănătatea altor deţinuţi,
personalului penitenciar, altor persoane, precum şi pentru respingerea atacului în scopul acaparării violente a
armelor;
pentru respingerea atacului (inclusiv armat), în grup sau individual, al altor persoane decît deţinuţii, ce
prezintă un pericol real pentru viaţa şi sănătatea personalului penitenciar sau altor persoane;
pentru respingerea atacului în grup, inclusiv armat, la obiectele păzite, încăperile şi edificiile de
executare a pedepsei, precum şi asupra mijloacelor de transport;
pentru reţinerea persoanei care opune rezistenţă armată sau a fost surprinsă în flagrant delict,
deţinutului evadat de sub pază, precum şi a persoanei înarmate care refuză să se supună somaţiei privind predarea
armei;
pentru contracararea evadării deţinutului din penitenciar sau de sub escortă;
pentru contracararea tentativelor de eliberare forţată a deţinuţilor;
pentru eliberarea ostaticilor, clădirilor, edificiilor, încăperilor şi mijloacelor de transport.
206. Drept atentat la securitatea personală a personalului penitenciar, ce prezintă un pericol real pentru
viaţă şi sănătate, este clasificată şi apropierea deţinutului sau unei alte persoane la o distanţă de mai puţin de 3 metri,
după ce a fost somată să se oprească.
207. Aplicarea forţei fizice, mijloacelor speciale sau armei de foc trebuie să fie precedată de un
avertisment privind intenţia recurgerii la ele, cu acordarea unui timp suficient pentru reacţia de răspuns.
208. Arma de foc şi mijloacele speciale pot fi aplicate fără avertizare în următoarele cazuri:
atac prin surprindere;
opunerea rezistenţei armate;
atac cu aplicarea armei de foc, a tehnicii de luptă, a autovehiculelor, a navelor fluviale şi aeriene;
evadare de sub pază şi de sub escortă cu arma de foc sau cu ajutorul mijloacelor de transport;
27
atac pe timp de noapte şi în condiţii de vizibilitate redusă;
pentru eliberarea ostaticilor;
atac în scopul eliberării deţinuţilor de sub pază şi escortare;
în alte cazuri care creează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea deţinuţilor, personalului penitenciar
sau altor persoane.
209. De asemenea, arma de foc poate fi utilizată:
pentru oprirea mijloacelor de transport, cu folosirea cărora se realizează evadarea deţinuţilor;
pentru somarea deţinuţilor şi altor persoane despre intenţia aplicării armei de foc, darea semnalului de
alarmă şi solicitarea ajutorului.
210. Personalul penitenciar este în drept de a prezenta arma de foc şi a o pregăti pentru luptă, dacă
consideră că în situaţia creată pot apărea temeiurile stabilite de prezenta secţiune pentru aplicarea ei, precum şi la
tentativa deţinutului sau a altei persoane de a se apropia de funcționarul public cu statut special sistemului
administrației penitenciare cu arma de foc pregătită pentru a fi aplicată, armă albă sau obiecte, cu ajutorul cărora pot
fi aplicate leziuni corporale, micşorînd astfel distanţa indicată prin somare, precum şi în cazul tentativei de a scoate
arma de foc.
211. Efectuarea unei împuşcături la ţintă este considerată drept aplicare a armei de foc.
212. Se interzice aplicarea armei de foc asupra femeilor, persoanelor cu semne evidente
de dizabilitate şi a minorilor, cînd vîrsta lor este evidentă sau este cunoscută, cu excepţia cazurilor opunerii de către
ei a rezistenţei armate, realizării atacului armat sau în grup, punînd în pericol viaţa şi sănătatea celor din jur.
213. În toate cazurile de aplicare a armei de foc, funcționarul public cu statut special este obligat să
comunice neîntîrziat şefului nemijlocit şi să întreprindă măsurile necesare în vederea asigurării securităţii celor din
jur şi acordării ajutorului medical victimelor.
214. Administraţia penitenciară anunţă imediat procurorul despre fiecare caz de aplicare a armei de
foc.
215. Ordinea purtării armei de foc se stabileşte prin ordinul Ministrului Justiţiei.
216. Funcționarii publici cu statut special sistemului administrației penitenciare sînt în drept să aplice
forţa fizică şi mijloacele speciale faţă de deţinuţi în următoarele cazuri:
pentru respingerea atacurilor deţinuţilor asupra altor deţinuţi, personalului penitenciar, precum şi
asupra altor persoane;
pentru a elibera ostaticii, clădirile, încăperile, instalaţiile, mijloacele de transport acaparate de deţinuţi;
pentru a reprima nesupunerile în grup şi tulburările cu caracter de masă ale deţinuţilor, care
dezorganizează activitatea normală a penitenciarelor;
în timpul curmării neîndeplinirii intenţionate a cerinţelor legitime ale personalului penitenciar şi ale
altor persoane aflate în exerciţiul funcţiunii;
pentru a curma evadările de sub pază sau de sub escortă ale deţinuţilor în locurile de detenţie sau pe
parcursul transferării;
în timpul căutării şi reţinerii deţinuţilor care au evadat de sub pază;
în scopul stopării mijloacelor de transport;
în condiţiile regimului juridic al stării excepţionale.
28
217. Mijloacele speciale utilizate de personalul penitenciar convenţional se clasifică în:
a) mijloace de apărare pasivă:
căşti;
haina (vesta) antiglonţ;
scuturi blindate şi scuturi antişoc;
apărători la mîini şi picioare;
măştile contra gazelor şi respiratoare;
alte mijloace de protecţie, care nu sînt folosite pentru apărare activă, inclusiv îmbrăcăminte specială
refractară;
b) mijloace de apărare activă:
bastoane speciale de cauciuc şi plastic;
cătuşe;
grenade de mînă cu gaze;
cartuşe şi grenade de gaze;
arme cu gaze;
ambalaje cu aerosol;
cartuşe cu glonţ de cauciuc sau plastic;
plase speciale;
arme electroşoc;
cîini de serviciu;
aplicarea forţei fizice;
c) mijloace auxiliare de asigurare a operaţiilor speciale:
aparate cu raniţă;
grenade şi dispozitive audiovizuale;
dispozitive pentru stoparea forţată a transportului auto;
coloranţi speciali;
cisterne auto de pompieri cu afet cu ţevi;
tehnică blindată;
helicoptere.
218. Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui, alegerea procedeelor de luptă în cazul
aplicării forţei fizice le stabileşte funcționarul public cu statut special sistemului administrației penitenciare în funcţie
de circumstanţe, de gravitatea şi caracterul acţiunii (inacţiunii) respective. Mijloacele speciale şi forţa fizică se aplică
pînă la momentul în care deţinutul (persoanele care au iniţiat atacul) încetează se opună rezistenţă.
219. Cătuşele se aplică deţinuţilor în următoarele cazuri:
29
de opunere a rezistenţei fizice personalului penitenciar, efectivului echipei de controlori (gărzii) şi cînd
manifestă furie – pînă la calmarea lor;
de refuz să se deplaseze sub pază sau în izolatorul disciplinar, în timpul escortării, în cazul dacă sînt
temeiuri pentru a presupune că ei pot să evadeze;
de tentativă de sinucidere, automutilare, atac asupra altor deţinuţi – pînă la calmare;
de escortare după reţinerea deţinutului evadat.
220. La punerea cătuşelor mîinile deţinutului trebuie să se afle la spate.
221. După două ore cătuşele se scot pentru o perioadă de 5-10 minute, la necesitate se aplică din nou.
222. Cătuşele se scot în timpul hranei, somnului, satisfacerii necesităţilor fiziologice, dezinfectării şi
examinării medicale a deţinuţilor, în caz de îmbolnăvire subită, după predarea persoanelor escortate la punctul final
de destinaţie, precum şi în caz de apariţie a pericolului pentru viaţa şi sănătatea deţinutului (incendiu, inundaţie,
cutremur de pămînt etc.), în şedinţa de judecată sau la indicaţia persoanelor care au dat dispoziţii referitoare la
aplicarea cătuşelor, şefilor direcţi şi superiorilor. Faptul aplicării cătuşelor se consemnează într-un proces–verbal.
Persoanele care au admis aplicarea nemotivată a cătuşelor urmează a fi trase la răspundere în modul stabilit.
223. Bastoanele de cauciuc (plastic), cîinii de serviciu, aruncătoarele de apă şi aer sub presiune pot fi
aplicate faţă de deţinuţi doar în cazul atacului, acţiunilor evident agresive, care ameninţă viaţa altor deţinuţi,
personalului penitenciar şi altor persoane, cînd alte măsuri de suprimare a acţiunilor ilicite (cu excepţia armelor şi
tehnicii blindate) au fost epuizate.
224. Bastoanele de cauciuc (plastic) se aplică :
în procesul tulburărilor cu caracter în masă şi nesupunerilor în grup în penitenciare, care sînt însoţite
de pogromuri, incendii, atacuri, capturarea ostaticilor sau de alte acţiuni care ameninţă viaţa deţinuţilor, personalului
penitenciar şi altor persoane;
conform hotărîrii şefilor subdiviziunilor Administrației Naționale a Penitenciarelor sau a şefilor

superiori, aflaţi la locul incidentului. La indicaţia persoanelor nominalizate, cu bastoane de cauciuc (plastic) pot fi
înarmate toate echipele de funcționari publici cu statut special;
în caz de opunere a rezistenţei sau de nesupunere la cerinţele legitime ale reprezentantului

administraţiei penitenciare.
225. În caz de atac prin surprindere, care ameninţă viaţa deţinuţilor, funcționarilor publici cu statut
special sau altor persoane, funcționarii publici cu statut special iau individual decizia privind aplicarea bastoanelor de
cauciuc (plastic).
226. Se interzice aplicarea bastonului de cauciuc şi plastic pe părţile fragile ale corpului (cap, gît,
clavicule, abdomen, organe genitale), fapt care ar putea avea consecinţe grave.
227. Personalul penitenciar aplică forţa fizică, inclusiv procedeele speciale de luptă, pentru curmarea
acţiunilor nelegitime ale deţinuţilor, pentru înfrîngerea rezistenţei opuse cerinţelor legale, dacă metodele nonviolente
nu asigură îndeplinirea obligaţiunilor ce le revin.
228. În cazurile cînd aplicarea forţei nu poate fi evitată, funcționarii publici cu statut special sistemului
administrației penitenciare sînt obligaţi să aprecieze intensitatea aplicării acesteia, astfel încît să aducă o daună cît
mai mică sănătăţii deţinuţilor, precum şi să asigure acordarea asistenţei medicale victimelor.
229. La alegerea procedeelor de luptă, personalul penitenciar este obligat să ia în calcul situaţia creată,
caracterul infracţiunii, gradul de periculozitate şi agresivitate al deţinutului etc.
30
230. Procedeele de luptă se aplică după avertizare. În caz de necesitate a respingerii atacului armat
prin surprindere, precum şi de reţinere a deţinuţilor evadaţi, eliberare a ostaticilor, procedeele sînt aplicate fără
avertizare.
231. În toate cazurile de aplicare a forţei fizice şi/sau a mijloacelor speciale faţă de deţinuţi, se
întocmeşte un proces-verbal de aplicare a mijloacelor respective, care urmează a fi prezentat şefului penitenciarului,
şi se informează Administrația Națională a Penitenciarelor în cel mai scurt termen.
Secţiunea a 22-a
Deplasarea condamnaţilor fără escortă sau însoţire
232. Deplasarea în afara penitenciarului fără escortă sau însoţire a condamnaţilor care execută
pedeapsa închisorii se acordă doar persoanelor şi în condiţiile prevăzute de art. 216 al Codului de executare, precum
şi doar în cazul în care condamnaţii respectivi sînt antrenaţi la munci sau lucrări al căror specific cere deplasarea în
afara penitenciarului.
233. În penitenciarele în care există sectoare de detenţie de tip deschis, acordarea dreptului de
deplasare fără escortă se admite doar în cazul în care munca prestată în afara penitenciarului solicită o pregătire
specială.
234. Numărul maxim de condamnaţi necesari pentru efectuarea lucrărilor în afara penitenciarului,
pentru care poate fi acordat dreptul de deplasare fără escortă, pentru fiecare penitenciar în parte, în funcţie de
specificul activităţii acestuia, numărul de deţinuţi, amplasare etc., este stabilit de către Administrația Națională a
Penitenciarelor, la propunerea şefului penitenciarului respectiv.
235. Dreptul la deplasare fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului se acordă condamnatului
prin dispoziţia motivată în formă scrisă a şefului penitenciarului (anexa nr.17).
236. Condamnatului i se eliberează un permis de modelul stabilit în anexa nr. 18. La permis se
ataşează o fişă de control, conform anexei nr. 19, care se păstrează la punctul de control.
237. Înainte de eliberarea permisului, condamnatului i se notifică contra semnătură regulile şi normele
de conduită (anexa nr. 20), care, împreună cu decizia (adusă la cunoştinţa condamnatului contra semnătură), se
anexează la dosarul personal.
238. Se permite deplasarea fără escortă a condamnatului numai în orele şi pe itinerarul indicate în
permis. Ora ieşirii /intrării condamnatului în/din penitenciar este reglementată de fişa de repartizare a condamnatului
la muncă. În unele cazuri, în funcţie de specificul muncii executate, condamnatului i se eliberează permis de ieşire
din penitenciar la orice oră de zi şi noapte.
239. Condamnaţii care beneficiază de dreptul deplasării fără escortă sînt plasaţi în încăperi de locuit
separate ale penitenciarului sau în cămine aflate în afara teritoriului păzit, dar în raza determinată de administraţia
penitenciarului. Dreptul de a locui în afara teritoriului păzit al penitenciarului se acordă în baza dispoziţiei scrise a
şefului penitenciarului, în urma coordonării cu autorităţile administraţiei publice locale.
240. În caz de încălcare de către condamnat a regulilor de conduită, prin decizia şefului
penitenciarului, el este privat de dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire (anexa nr. 21) şi tras la răspundere
disciplinară. Condamnatul căruia i-a fost refuzat dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire conform prevederilor
prezentului punct nu poate beneficia de acest drept decît după stingerea sancţiunii disciplinare, dar nu mai devreme
de un an din momentul privării de acest drept.
241. Dreptul de deplasare fără escortă sau însoţire este anulat şi în cazul schimbării specificului muncii
condamnatului. În aceste situaţii permisele se retrag.
242. Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a condamnatului care a
săvîrşit infracţiune ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă, condamnatului care a săvîrşit
31
infracţiune deosebit de gravă sau excepţional de gravă, condamnatului care are sancţiuni disciplinare nestinse,
condamnatului pentru infracţiune intenţionată, săvîrşită în perioada executării pedepsei, condamnatului bolnav de
tuberculoză în formă contagioasă, condamnatului care nu a urmat tratamentul complet al bolii venerice,
alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei, condamnatului care suferă de tulburări psihice, ce nu exclud
responsabilitatea.
Secţiunea a 23-a
Modul de acordare a deplasărilor
de scurtă durată în afara penitenciarului
243. Condamnatul care execută pedeapsa închisorii în regim comun sau de resocializare sau care este
lăsat să efectueze lucrări de deservire gospodărească în izolatorul de urmărire penală, precum şi condamnatul
încadrat în programul de pregătire pentru eliberare, dacă este caracterizat pozitiv şi conform recomandărilor
psihologului poate beneficia, în decursul anului, de cel puţin o deplasare de scurtă durată, de pînă la 5 zile, în afara
penitenciarului, pentru vizitarea familiei, rudelor, tutorelui sau curatorului, după caz, iar condamnaţilor înmatriculaţi
în instituţiile de învăţămînt superior sau mediu de specialitate - pe durata stabilită în Codul muncii pentru susţinerea
examenelor.
244. În cazurile prevăzute de art. 217 al Codului de executare, în legătură cu circumstanţe personale
excepţionale, condamnaţii enumeraţi la alin.(1) al articolului respectiv beneficiază de dreptul la deplasări de scurtă
durată în afara penitenciarului pe o perioadă determinată de administraţia penitenciarului ca fiind utilă, dar nu mai
mare de şapte zile.
245. Deplasarea condamnatului în vîrstă de pînă la 16 ani este autorizată numai cu condiţia însoţirii lui
pe întreg timpul călătoriei (tur-retur) de către rudele lui sau de către alte persoane desemnate. La survenirea
calamităţilor, deplasarea condamnaţilor este autorizată numai în cazul cînd în urma calamităţilor în cauză au suferit
soţii, copiii, părinţii, precum şi alte rude care convieţuiau cu condamnaţii pînă la detenţie şi au dus cu acesta
gospodărie în comun.
246. Permisiunea pentru deplasare se perfectează din momentul primirii actelor autentificate oficial
(certificatul privind începerea sesiunii în instituţia la care este înmatriculat condamnatul, concluzia comisiei medicale
consultative a instituţiei medicale sanitare publice privind maladia gravă care periclitează viaţa rudei condamnatului,
certificatul despre calamitate, emis de administraţia imobilului sau biroul de exploatare a locuinţelor, certificatul şi
telegrama despre deces), care vor fi confirmate de autorităţile publice locale sau de organele afacerilor interne din
localitatea unde au fost eliberate actele respective.
247. Şeful organului teritorial al afacerilor interne şi administraţia publică locală, cărora cetăţenii le
solicită confirmarea circumstanţelor personale extraordinare survenite, sînt obligaţi să verifice autenticitatea
comunicării solicitantului în cel mult 24 ore din momentul solicitării. Dacă circumstanţele menţionate se confirmă,
autoritatea respectivă certifică actul prin semnătura sa şi ştampila cu imaginea Stemei de Stat.
248. Solicitînd o deplasare de scurtă durată, condamnatul va depune o cerere în scris, la care va anexa
actul care confirmă existenţa circumstanţelor personale extraordinare sau alte temeiuri ale deplasării.
249. În cazul cînd se decide permiterea deplasării de scurtă durată, se va întocmi un aviz, în care se vor
indica datele de anchetă şi de caracterizare ale condamnatului. Avizul se aprobă de către şeful instituţiei penitenciare
şi se aduce la cunoştinţa procurorului responsabil de supravegherea instituţiei în cauză.
250. În baza acestui aviz, şeful instituţiei emite decizia de autorizare a deplasării de scurtă durată în
legătură cu vizita anuală a familiei, circumstanţele personale excepţionale sau studiile (anexa nr. 30) şi eliberează o
adeverinţă de modelul stabilit în anexa nr. 31, certificată prin ştampila penitenciarului cu imaginea Stemei de Stat.
251. Şeful instituţiei, înmînîndu-i condamnatului adeverinţa în cauză, este obligat să-i aducă la
cunoştinţă regulile de comportare pe durata aflării în afara locului de detenţie şi să-l avertizeze despre răspunderea
ce-i revine în caz de neprezentare în termenul stabilit.
32
252. Drept confirmare că a luat act şi că se obligă să revină la timp, condamnatul depune o declaraţie
de modelul stabilit în anexa nr. 32, care se anexează la materialele dosarului personal.
253. Despre faptul că i s-a permis deplasarea din instituţia penitenciară respectivă condamnatul este
înştiinţat de către ofiţerul de serviciu.
254. În cazul în care condamnatului i se refuză acordarea deplasării de scurtă durată în legătură cu
vizita anuală, anumite circumstanţe personale excepţionale sau studiile, acestuia i se va anunţa, contra semnătură,
decizia întemeiată, care se va anexa la dosarul lui personal.
255. Fiecare caz de acordare a deplasării de scurtă durată se înregistrează într-un registru separat, de
modelul stabilit în anexa nr. 33. Ţinerea la zi şi păstrarea registrului se efectuează în unitatea specială a instituţiei; el
se numerotează, se şnuruieşte şi se sigilează cu ştampila acesteia.
256. La plecarea din instituţie, condamnatului i se eliberează banii de pe contul lui de peculiu sau
aceştia se expediază pe adresa rudelor. Costul călătoriei îl suportă condamnatul sau rudele lui.
257. Pentru perioada deplasării de scurtă durată, condamnatului i se eliberează îmbrăcămintea civilă
ce-i aparţine.
258. O dată cu sosirea la locul de destinaţie, condamnatul este obligat, pînă la expirarea a 24 de ore, să
se prezinte în organul teritorial al afacerilor interne, iar în cazul localităţilor îndepărtate periferice sau rurale - la
inspectoratul poliţiei de sector şi să comunice scopul sosirii sale, termenul aflării şi domiciliul prezumat.
259. Şeful organului afacerilor interne (inspectorul poliţiei de sector) notează în adeverinţa
condamnatului data sosirii, întreţine cu el o conversaţie cu caracter educativ şi întreprinde măsurile de rigoare în
vederea controlului comportamentului şi întoarcerii lui în termenul stabilit în penitenciar.
260. În ziua expirării termenului de aflare în punctul de destinaţie, condamnatul este obligat să se
prezinte la organul afacerilor interne numit pentru a i se consemna în adeverinţă menţiunea despre plecare.
Menţiunile de sosire şi plecare se confirmă prin ştampilă cu imaginea Stemei de Stat.
261. În cazul în care condamnatul se află în imposibilitate de a reveni în termenul stabilit în

penitenciar din motiv de boală sau din alte motive întemeiate, el este obligat să solicite organului afacerilor interne
prelungirea termenului de revenire şi să anunţe acest lucru şefului instituţiei penitenciare.
262. În cazul prelungirii termenului de revenire în penitenciar, organul afacerilor interne care a dispus
prelungirea este obligat să comunice acest fapt, în termen de 24 ore, administraţiei penitenciarului, ulterior urmînd a
fi prezentată şi confirmarea documentară de rigoare.
263. Deplasările de scurtă durată prevăzute în prezenta secţiune nu se acordă condamnaţilor care au
săvîrşit infracţiuni ce constituie recidivă periculoasă sau deosebit de periculoasă, condamnaţilor care au săvîrşit
infracţiuni deosebit de grave sau excepţional de grave, condamnaţilor care au sancţiuni disciplinare nestinse,
condamnaţilor pentru infracţiuni intenţionate, săvîrşite în perioada executării pedepsei, condamnaţilor bolnavi de
tuberculoză în formă contagioasă, condamnaţilor care nu au urmat tratamentul complet al bolii venerice,
alcoolismului, toxicomaniei, narcomaniei, condamnaţilor care suferă de tulburări psihice ce nu exclud
responsabilitatea.
264. În calitate de măsură excepţională, doar în caz de deces sau boală gravă a soţului ori a unei rude
apropiate, în prezenţa actelor constatatoare întocmite în forma stabilită, pe un termen de o zi, pot fi deplasaţi, cu
asigurarea pazei şi supravegherii necesare, şi alţi deţinuţi, cu condiţia suportării de către aceştia a tuturor cheltuielilor
de deplasare (transport, cazare şi alimentare), atît a deţinutului, cît şi a escortei. Prezenta normă nu este aplicabilă
condamnaţilor la detenţiune pe viaţă.
265. Deplasarea în afara penitenciarului cu asigurarea escortei sau însoţirii trebuie să fie coordonată cu
procurorul care verifică respectarea legii în penitenciarul respectiv, precum şi organele afacerilor interne de la locul
dislocării penitenciarului şi locul vizitei.
33
Secţiunea a 24-a
Accesul persoanelor în penitenciare
266. Instituţiile care asigură deţinerea persoanelor pot fi vizitate de alte persoane cu permisiunea
specială a şefului instituţiei ori a persoanelor cu funcţie de răspundere ale organelor ierarhic superioare sau în baza
hotărîrii instanţei de judecată, iar în cazul preveniţilor – cumulativ: cu acordul persoanelor enumerate şi în baza
hotărîrii organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, în procedura cărora se află cauza penală. Pentru
toate cazurile de acces trebuie obţinută autorizaţia şefului penitenciarului.
267. În timpul exercitării funcţiilor de serviciu, au dreptul de a vizita instituţiile care asigură deţinerea
persoanelor, fără permisiune specială, persoanele menţionate la alin. (1) art. 181 al Codului de executare.
268. Regimul de trecere în zonele locative ale penitenciarului şi la obiectele de producere, unde
lucrează condamnaţii, se stabileşte de administraţia penitenciarului şi se realizează de către supraveghetori şi
efectivul de serviciu.
269. Persoanele care intră pe teritoriul penitenciarului şi zonelor de producere nu au dreptul să

introducă arme, muniţii, alte bunuri, pachete, genţi şi alte obiecte interzise. Aceste bunuri şi obiecte se depun la
păstrare în încăperi special amenajate, amplasate la punctul de control.
270. Profesorilor şcolilor de instruire generală şi instituţiilor de instruire şi educare care activează în
penitenciar li se permite să introducă în penitenciar manuale şi rechizite necesare pentru studii.
271. Administraţia instituţiilor are dreptul să efectueze percheziţia şi controlul lucrurilor personale ale
persoanelor care intră sau ies din penitenciar şi obiectele de producere, cu excepţia persoanelor menţionate la alin.
(1) art. 181 din Codul de executare, cărora li se propune să depună spre păstrare bunurile interzise în penitenciar
aflate la ei.
272. Decizia privind efectuarea percheziţiei este adoptată de şeful sau şefii adjuncţi ai penitenciarului,
iar în lipsa acestora - de ofiţerul de serviciu. Pe teritoriile îndepărtate ale zonelor de producere percheziţia se
efectuează prin decizia şefului gărzii.
273. Percheziţia şi controlul lucrurilor personale se face de către personalul din componenţa gărzii
pentru paza obiectelor instituţiilor, de către supraveghetori, precum şi de către alte persoane, la indicaţia persoanelor
împuternicite.
274. Controlul lucrurilor personale se efectuează în prezenţa posesorilor acestora.
275. Percheziţia şi controlul trebuie să fie precedate de cererea de a fi predate obiectele, articolele şi
substanţele a căror procurare şi păstrare este interzisă.
276. Percheziţia se face în încăperile unităţii de serviciu sau la punctul de control, de persoane de
acelaşi sex cu cei controlaţi. Se interzice controlul simultan a mai multor persoane în aceeaşi încăpere.
277. Funcţionarii care efectuează percheziţia şi controlul lucrurilor personale sînt obligaţi să manifeste
amabilitate faţă de persoanele controlate şi să nu admită acţiuni care le-ar jigni demnitatea.
Secţiunea a 25-a
Întrevederile deţinuţilor
278. Condamnaţii au dreptul la întrevederi de scurtă şi de lungă durată, care se acordă în limitele,
modul şi în condiţiile stabilite de art. 213 al Codului de executare.
279. Preveniţii au dreptul la întrevederi de scurtă durată, care se acordă în baza hotărîrii organului de
urmărire penală, judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată, cu autorizaţia obligatorie a administraţiei
penitenciarului.
34
280. Numărul minim şi durata întrevederilor deţinuţilor sînt prevăzute în art. 213 al Codului de
executare, acordarea întrevederilor peste numărul minim se admite doar în calitate de măsură de stimulare, în baza
prevederilor lit. e) alin. (1) art. 243 din Codul de executare, conform procedurii generale de aplicare a măsurilor de
stimulare.
Se acordă suplimentar cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2 întrevederi de lungă durată pe an în
calitate de stimulare.
Întrevederile de lungă durată în calitate de stimulare nu se acordă deţinuţilor menţionaţi la pct. 281 al
prezentului Statut.
Deţinuţilor care au sancţiuni disciplinare nestinse nu le pot fi acordate întrevederi în calitate de măsură
de stimulare.
Întrevederile în calitate de stimulare se acordă doar cu soţul şi rudele şi nu pot fi acordate cu alte
persoane.
281. Întrevederi de lungă durată nu se acordă preveniţilor, deţinuţilor în privinţa cărora a fost
suspendat dreptul la întrevederi de lungă durată, celor transferaţi la regim iniţial în calitate de sancţiune disciplinară
şi celor condamnaţi la detenţiune pe viaţă aflaţi la regim iniţial, precum şi celor bolnavi de tuberculoză în formă
contagioasă sau cu boli somatice internaţi în spitalul penitenciarului. Întrevederile de lungă durată ce i se cuvin
condamnatului bolnav de tuberculoză în formă contagioasă sau cu boli somatice internaţi în spitalul penitenciarului,
respectiv se înlocuiesc cu întrevederi de scurtă durată, în raport de o întrevedere de lungă durată pe o întrevedere de
scurtă durată.
282. Întrevederile între deţinuţii plasaţi în diferite instituţii penitenciare sînt interzise. Şeful
penitenciarului aprobă întrevederi între persoanele deţinute, în condiţiile stabilite de prezenta secţiune, dacă deţinuţii
se află în aceeaşi instituţie penitenciară şi dacă între ei există o relaţie de căsătorie, dovedită prin documentele
prevăzute de pct. 294 al prezentului Statut.
283. Întrevederile de scurtă durată ale deţinuţilor cu rudele sau alte persoane au loc sub supravegherea
reprezentanţilor administraţiei instituţiei, sau sub supravegherea prin intermediul sistemelor video, în spaţii special
amenajate.
284. Întrevederile cu alte persoane se acordă doar în următoarele cazuri excepţionale:
lipsa soţului şi a altor rude sau condamnatul nu este vizitat de către aceştia de o perioadă mai mare de
un an – doar întrevederi de scurtă durată. Întrevederi de lungă durată, în acest caz se acordă doar cu persoanele cu
care sînt în relaţii de concubinaj sau au copii comuni;
pentru comunicarea despre decesul soţului şi rudelor apropiate – doar întrevederi de scurtă durată;
existenţa unui pericol real şi iminent ce ar putea leza drepturile şi interesele legitime ale deţinutului –
doar întrevederi de scurtă durată;
pentru desfăşurarea nemijlocită a procedurii de încheiere a căsătoriei – doar întrevederi de scurtă

durată;
cu notarii, în vederea autentificării unor acte civile care nu poate fi efectuată de către administraţia
penitenciarului – doar întrevederi de scurtă durată.
În toate cazurile de acordare a întrevederilor cu alte persoane, acestea pot fi autorizate de către
administraţia instituţiei doar dacă ele nu vor influenţa negativ deţinutul, precum şi dacă există certitudinea că
întrevederea nu va fi utilizată în scopul pregătirii sau comiterii unor infracţiuni, distrugerii de probe, ameninţării şi
influenţării martorilor, victimelor sau altor persoane, precum şi în alte scopuri ilegale.
285. În vederea autorizării întrevederilor deţinuţilor cu alte persoane, administraţia poate utiliza orice
informaţii operative, atît cele proprii ale sistemului administrației penitenciare, cît şi cele parvenite de la alte organe
35
competente sau persoane private. În aceste scopuri, serviciile respective ale sistemului administrației penitenciare pot
face interpelările şi solicitările necesare.
286. În cazul refuzului de a acorda întrevederea, în cererea deţinutului sau a persoanei care doreşte să
se întîlnească cu acesta se indică motivul refuzului.
287. Administraţia penitenciarului, de regulă, eliberează condamnaţii de la lucru pentru perioada

întrevederilor de lungă durată, cu recuperarea anticipată sau ulterioară a timpului de muncă.
288. În cazul maladiilor contagioase, calamităţilor şi altor circumstanţe de forţă majoră, care împiedică
activitatea normală a instituţiilor penitenciare, întrevederile pot fi temporar anulate, fapt despre care administraţia
penitenciarului este obligată să informeze deţinuţii şi rudele sosite la întrevedere.
289. Administraţia penitenciarului are obligaţia de a planifica periodicitatea acordării întrevederilor de

lungă durată, iar în măsura posibilităţilor, şi a celor de scurtă durată, în funcţie de numărul de deţinuţi, spaţiile de
întrevederi disponibile, periodicitatea vizitelor, comportamentul deţinutului etc.
290. Deţinutului căruia i-a fost suspendat dreptul la întrevederi de scurtă şi lungă durată i se acordă
posibilitatea de a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept. Dacă privarea temporară a drepturilor
deţinutului la întrevederi, se datorează instituirii regimului special în instituţia penitenciară sau unor alte circumstanţe
obiective, administraţia penitenciarului înştiinţează persoanele care urmează să vină la întrevederile planificate
despre privarea temporară sau amînarea acestora.
291. Divizarea unei întrevederi în cîteva este interzisă. Înlocuirea întrevederii de lungă durată cu una
de scurtă durată se permite numai la solicitarea scrisă a condamnatului.
292. Deţinuţilor, la solicitarea scrisă a acestora, li se permite să înlocuiască întrevederile de lungă

durată şi de scurtă durată cu conversaţii telefonice. Conversaţiile telefonice se acordă în baza unei cereri scrise a
deţinutului şi sub supravegherea administraţiei, cu o durată de pînă la 15 minute. Plata convorbirilor telefonice se
efectuează în baza regulilor generale aplicabile în astfel de cazuri, conform tarifului în vigoare, de pe conturile de
peculiu ale deţinuţilor.
293. În caz de înregistrare a căsătoriei, întrevederea de lungă durată, precum şi cea de scurtă durată,
acordată cu această ocazie, nu se include în numărul stabilit de întrevederi.
294. Permisul de întrevedere se acordă de şeful instituţiei sau de persoana care îl înlocuieşte în baza
cererii deţinutului sau persoanei sosite la întîlnire. Documentele care confirmă identitatea celor sosiţi la întîlnire,
precum şi legăturile lor de rudenie cu deţinuţii, sînt paşapoartele, buletinele de identitate, certificatele de naştere şi de
căsătorie.
295. Persoanele sosite la întrevedere sînt informate despre comportamentul deţinutului şi regulile de
conduită în timpul întrevederii, interdicţia coletelor ilegale, precum şi sînt avertizate de întreruperea imediată a
întrevederii dacă vor fi observate încălcări ale regulilor stabilite.
296. Banii şi obiectele a căror utilizare este interzisă în instituţie se predau spre păstrare, contra
recipisă, supraveghetorului responsabil de desfăşurarea întrevederii.
297. Dacă există temeiuri suficiente pentru a considera că persoana sosită la întrevedere intenţionează
să transmită deţinutului obiecte, articole sau substanţe a căror păstrare în instituţie este interzisă ori să primească în
mod ilegal de la deţinut bunuri, şeful instituţiei declară acestei persoane că întrevederea îi va fi permisă numai în
cazul dacă acceptă controlul obiectelor şi îmbrăcămintei lui înainte şi după întrevedere. În cazul depistării unor
obiecte interzise, acestea se ridică, se efectuează controlul corespunzător, materialele căruia sînt îndreptate
autorităţilor competente.
298. Dacă persoana sosită la întrevedere refuză controlul obiectelor şi îmbrăcămintei, întrevederea de
lungă sau scurtă durată este interzisă.
36
299. Deţinutului i se permite întrevederea cu cel mult două persoane mature, împreună cu care pot
veni copiii lui minori, precum şi rudele apropiate care nu au atins vîrsta majoratului (frate, soră, nepot, nepoată).
300. Durata întrevederilor este stabilită de administraţia instituţiei. În toate cazurile, întrevederile de
scurtă durată pot fi stabilite cu durata de la 1 pînă la 4 ore, iar cele de lungă durată - de la 12 ore pînă la 3 zile, dacă
persoanele în cauză nu cer termene mai mici. La determinarea duratei întrevederilor se ia în considerare
comportamentul deţinutului, periodicitatea vizitelor, numărul total de vizite ale deţinutului în cauză, precum şi
numărul de vizite pe penitenciar etc.
Durata unei întrevederi nu poate fi redusă şi divizată în scopul majorării numărului de întrevederi.
Stabilirea duratei în limitele prevăzute de lege nu constituie reducerea duratei întrevederii.
301. Deţinuţii trebuie să se prezinte la întrevederi îmbrăcaţi îngrijit sau în hainele civile aduse de rude.
Înainte şi după întrevedere condamnaţii sînt supuşi unei percheziţii amănunţite. Condamnaţilor li se permite să
introducă în încăperile de întrevederi de lungă durată numai obiectele de toaletă şi de fumat.
302. Introducerea în încăperile de întrevederi de scurtă durată de către persoanele sosite la întrevedere
cu deţinuţii a unor produse sau obiecte este interzisă. După întrevedere este permisă transmiterea pachetelor.
303. În încăperile de întrevederi de lungă durată pot fi introduse produse alimentare (cu excepţia
băuturilor alcoolice, produselor pe bază de alcool şi a berii), îmbrăcăminte civilă pentru schimb, inclusiv obiecte,
articole şi lucruri a căror păstrare nu este interzisă.
304. După întrevederea de lungă durată, condamnaţilor li se permite trecerea produselor alimentare şi
obiectelor de primă necesitate în modul stabilit pentru coletele şi pachetele cu provizii (anexa nr. 6).
305. Discuţia la întrevederile de scurtă durată se poartă în limba aleasă de persoanele sosite în vizită.
Dacă reprezentanţii administraţiei penitenciare nu cunosc limba vorbită, pentru supravegherea discuţiei poate fi
invitat un interpret sau o altă persoană (cu excepţia deţinuţilor care posedă limba).
306. Încălcarea modului stabilit de comportare în timpul întrevederii implică întreruperea imediată a
acesteia. În acest caz, nu se acordă o nouă întrevedere.
307. Prin dispoziţia şefului penitenciarului, întrevederile de lungă durată ale condamnaţilor care se
bucură de dreptul de a se deplasa fără escortă şi celor aflaţi în regim comun şi de resocializare în penitenciare de tip
deschis pot avea loc în afara teritoriului instituţiei, sub supravegherea administraţiei.
308. Deţinuţii au dreptul la întrevederi cu avocatul, mediatorul în procesul de mediere în cauzele

penale sau alte persoane prevăzute de lege. Frecvenţa întîlnirilor respective nu este limitată.
309. Întîlnirile cu avocaţii se acordă la prezentarea de către aceştia a licenţei, mandatului şi actelor de
identitate.
310. Întîlnirea avocatului cu deţinutul se desfăşoară în mod confidenţial, cu excepţia cazului în care
supravegherea întrevederii a fost solicitată în scris de către avocat.
311. Înainte de întrevedere avocatului i se cere să depoziteze la administraţie toate obiectele şi

substanţele interzise de a fi utilizate în penitenciar, iar deţinutul este supus percheziţiei corporale înainte şi după
întrevederea cu avocatul.
312. Întîlnirile deţinuţilor cu avocaţii nu se includ în numărul întrevederilor stabilite de legislaţie.

Numărul şi durata lor nu sînt limitate, însă ele au loc în timpul liber al deţinuţilor şi numai în intervalul deşteptare –
stingere al zilelor lucrătoare. În zilele nelucrătoare, avocatul poate avea întrevedere cu deţinutul în cazul în care
notifică în scris, inclusiv electronic, administraţia instituţiei penitenciare despre întrevedere cu cel puţin 6 ore pînă la
aceasta.
„Secţiunea 251
Plimbările deţinuţilor
37
3121. Deţinuţilor ale căror condiţii de detenţie, în virtutea regimului sau a sancţiunii disciplinare
aplicate, limitează aflarea la aer liber, li se acordă o plimbare zilnică cu o durată de cel puţin o oră, iar minorilor,
femeilor şi deţinuţilor bolnavi de tuberculoză de cel puţin 2 ore, dacă prezentul Statut nu prevede altfel.
3122. Deţinuţii izolaţi disciplinar beneficiază de plimbări zilnice cu durata de o oră (minorii, femeile,
deţinuţii bolnavi de tuberculoză – cel puţin 2 ore).
3123. Durata plimbărilor se stabileşte de administraţia locului de detenţie, ţinîndu-se cont de programul
zilnic, starea timpului, de limita completării şi de alte circumstanţe, care sînt desfăşurate într-un loc special amenajat
pe teritoriul penitenciarului şi sînt organizate conform unui grafic mobil. Deţinuţii sînt obligaţi să respecte regulile de
comportament stabilite de administraţia penitenciarului, curăţenia în curţile de plimbare, precum şi obligaţiile şi
interdicţiile stabilite de legislaţia execuţional-penală.
Secţiunea a 26-a
Primirea şi expedierea coletelor,
pachetelor cu provizii şi banderolelor
313. Condamnatului i se permite să primească un pachet cu provizii, banderolă sau colet pe

săptămînă, în conformitate cu cererea înaintată (anexa nr. 12).
314. Deschiderea şi controlul conţinutului coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor se

efectuează de către reprezentantul administraţiei penitenciarului, în prezenţa persoanei care le-a adus, iar cele
parvenite prin poştă se supun controlului specific în prezenţa deţinutului şi se transmit ultimului contra semnătură. În
unele cazuri la efectuarea controlului specific al pachetelor, poate fi implicat şi alt personal al instituţiei penitenciare,
reieşind din competenţa serviciului.
315. Obiectele şi produsele alimentare ce se conţin în pachetele cu provizii şi colete, dar nu sînt
prevăzute în anexa nr. 6 la prezentul Statut, pot fi primite de către condamnat după consultarea reprezentantului
administraţiei instituţiei penitenciare responsabil de segmentul respectiv şi doar în cazul dacă ele nu se regăsesc în
lista de obiecte interzise prevăzute în anexa nr. 7 la prezentul Statut, iar în cazul refuzului reprezentantului
administraţiei instituţiei penitenciare responsabil de segmentul respectiv sînt restituite persoanei care le-a transmis,
indicîndu-se motivele înapoierii. Banii găsiţi în pachetele şi trimiterile poştale, ascunşi prin diferite metode, sînt
ridicaţi şi confiscaţi în conformitate cu prevederile art. 466 alin. (2) lit. c) al Codului contravenţional.
316. În cazul ridicării din colete a obiectelor, articolelor şi substanţelor, al căror acces în penitenciar
este interzis sau care pot fi folosite de deţinuţi în scopuri infracţionale, se efectuează un control în modul stabilit şi se
sesizează autorităţile competente.
317. Administraţia penitenciarului, conform raportului medical, este în drept să primească pentru
deţinuţi colete cu medicamente şi produse parafarmaceutice (cu excepţia preparatelor narcotice şi psihotrope), în
cazul în care lipseşte posibilitatea de a asigura deţinuţii cu medicamentele respective.
Medicamentele şi produsele parafarmaceutice, primite în conformitate cu prescripţiile medicale,

trebuie să corespundă cerinţelor farmaceutice, iar ambalajul nu trebuie să fie deteriorat. Produsele date sînt transmise
unităţii medicale a penitenciarului pentru tratamentul deţinutului respectiv.
3171. Deţinutului căruia i-a fost suspendat dreptul la colete, pachete cu provizii şi banderole i se acordă
posibilitatea de a anunţa telefonic o persoană despre suspendarea acestui drept.
318. Coletele destinate deţinuţilor transferaţi în alte penitenciare se expediază la noul loc de detenţie
din contul penitenciarului. Coletele şi banderolele destinate deţinuţilor eliberaţi sau decedaţi sînt returnate
expeditorului prin ramburs cu menţiunea „a se înapoia”.
319. Deţinuţilor aflaţi în izolatoarele disciplinare sau celor căror le-a fost suspendat dreptul la colete şi
pachete cu provizii, acestea li se înmînează după executarea sancţiunii disciplinare, sau se restituie persoanei care le-
a adus sau, după caz, expeditorului în condiţiile pct. 318 din contul deţinutului sau expeditorului.
38
320. În cazurile: returnării către expeditori a coletelor şi banderolelor pe motiv că aceştia nu au
respectat asortimentul stabilit pentru trimiteri; expedierii acestora la noul loc de detenţie a destinatarului; returnării;
precum şi înmînării după executarea sancţiunii disciplinare – administraţia penitenciară nu este responsabilă de
alterarea conţinutului lor din cauza păstrării îndelungate.
321. Cu permisiunea administraţiei penitenciare, deţinuţii din cont propriu, la cerere, pot expedia
rudelor, iar condamnaţii şi altor persoane, colete şi banderole. În aceste cazuri, serviciul regim verifică conţinutul
trimiterilor recepţionate pentru a fi expediate destinatarului din contul deţinutului.
322. Chitanţa de achitare a serviciilor poştale şi cererea deţinutului se anexează la dosarul lui personal.
323. Evidenţa coletelor şi banderolelor expediate rudelor (altor persoane) se ţine în fişele personale de
recepţionare şi expediere a coletelor, pachetelor cu provizii şi banderolelor.
324. În penitenciarele de tip deschis coletele, banderolele şi pachetele cu provizii nu se supun

controlului.
Secţiunea a 27-a
Modul de expediere şi primire
a mandatelor poştale, a scrisorilor şi a telegramelor
325. Deţinutul are dreptul să primească şi să expedieze din cont propriu scrisori, telegrame şi petiţii,
fără a se limita numărul lor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare şi de regulile de prestare a
serviciilor poştale aprobate de Guvern.
326. Deţinuţilor li se permite, în modul stabilit, să expedieze rudelor mandate poştale, iar cu
permisiunea administraţiei - şi altor persoane.
327. Expedierea şi primirea mandatelor poştale şi telegramelor de către deţinuţi se efectuează numai
prin administraţia penitenciarului.
328. Serviciile poştale pentru expedierea şi/sau readresarea corespondenţei sînt suportate integral de
către deţinuţi, reţinerile fiind efectuate de pe conturile lor de peculiu. Expedierea către destinatari a scrisorilor cu
plată adăugătoare se efectuează conform tabelului, în baza căruia contabilitatea va reţine cheltuielile pentru serviciile
poştale din contul de peculiu al deţinutului. Din lipsa mijloacelor băneşti pe contul de peculiu al deţinutului,
astfel de scrisori nu sînt expediate, fapt care se aduce la cunoştinţa deţinutului.
329. Primirea corespondenţei recomandate şi de valoare din oficiul poştal, precum şi predarea ei spre
expediere se efectuează în bază de registru, în care corespondenţa recomandată şi de valoare se înscrie separat.
330. Corespondenţa dintre deţinuţii diferitelor penitenciare care nu au legături de rudenie este permisă
numai cu autorizaţia administraţiei penitenciarului.
331. Corespondenţa deţinuţilor cu rudele şi alte persoane fizice sau juridice este supusă controlului sau
cenzurii doar în cazurile prevăzute de lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este
necesară pentru apărarea ordinii, prevenirea infracţiunilor penale, protecţia moralei şi protecţia drepturilor şi libertăţii
altor persoane.
332. Corespondenţa deţinuţilor este supusă controlului sau cenzurii dacă administraţia instituţiei
penitenciare consideră că prin conţinutul scrisorii poate fi ameninţată securitatea statului, securitatea
instituţiei, funcționarilor publici cu statut special acesteia sau a altor persoane, a bunurilor acestora ori că scrisoarea
conţine informaţii despre unele fapte ce ar putea avea un caracter infracţional, precum şi dacă există presupuneri că
în aceasta există un element ilicit.
333. Corespondenţa deţinuţilor poate fi supusă controlului sau cenzurii în condiţiile stipulate de Codul
de procedură penală însă aceasta se deschide de către condamnat în prezenţa reprezentantului instituţiei penitenciare,
39
fără a fi citită, în scopul prevenirii introducerii în penitenciar, prin intermediul corespondenţei a drogurilor,
substanţelor toxice, explozibilelor sau a altor obiecte a căror deţinere, conform prezentului statut, sînt interzise.
334. Nu poate fi supusă controlului corespondenţa deţinutului cu avocatul său, organele de urmărire
penală, procuratura, instanţa de judecată, autorităţile administraţiei publice centrale, cu organele naţionale sau
internaţionale care asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului.
335. Corespondenţa deţinuţilor penitenciarelor de tip deschis nu este supusă controlului.
336. În cazul în care imixtiunea este autorizată prin prevederile legale, corespondenţa deţinuţilor este
examinată de persoana împuternicită prin ordinul şefului penitenciarului. Pentru activitatea persoanei împuternicite
în penitenciare sînt amenajate încăperi separate, în care nu au acces alte persoane.
337. Administraţia locului de deţinere asigură expedierea sau transmiterea corespondenţei

destinatarului în decurs de 24 ore de la depunerea sau primirea ei.
338. Corespondenţa intrată în penitenciare adresată deţinuţilor este înregistrată de persoana

împuternicită într-un registru special de evidenţă a corespondenţei de intrare a deţinuţilor.
Cererile deţinuţilor referitoare la contestarea deciziilor penale de condamnare, depuse prin

administraţia penitenciarului, în condiţiile prevederilor alin. (4) art. 405 al Codului de procedură penală, se iau la
evidenţă în registrele corespunzătoare ale serviciului evidenţă specială al penitenciarului şi se remit de către
secretariatul instituţiei instanţei indicate în cerere.
339. Corespondenţa parvenită pe numele deţinuţilor eliberaţi sau decedaţi, în termen de trei zile, fără a
fi cenzurată, este predată în oficiul poştal pentru remitere expeditorului cu inscripţia: „Destinatarul este ieşit, a se
remite expeditorului” şi semnătura persoanei împuternicite. Scrisorile recomandate şi de valoare, precum şi avizele
transferurilor de bani la remitere expeditorului sînt înregistrate în registru.
340. Corespondenţa parvenită în penitenciar pe numele deţinutului transferat în altă subdiviziune este
readresată şi predată în oficiul poştal pentru expedierea ulterioară la noua adresă.
341. În caz de evadare a deţinutului, toată corespondenţa intrată în adresa lui se transmite în serviciul
securitate al penitenciarului.
342. În penitenciare scrisorile simple, de regulă, sînt înmînate de şefii de detaşamente (sectoare), în
penitenciarele pentru minori – de educatori, iar corespondenţa recomandată şi de valoare este înmînată de persoana
împuternicită.
În izolatoarele de urmărire penală şi în toate tipurile de penitenciare în regim iniţial de deţinere,

scrisorile sînt înmînate de persoana împuternicită.
343. Pentru expedierea scrisorilor, pe teritoriul penitenciarului (în fiecare sector izolat) se instalează
cutii poştale, la care au acces deţinuţii.
344. Scrisorile se pun în cutiile poştale, în plicuri închise, personal de către deţinuţi.
345. Extragerea corespondenţei deţinuţilor din cutiile poştale se efectuează de către lucrătorii oficiului
poştal din raza de circumscripţie a penitenciarului.
346. Pentru accesul pe teritoriul penitenciarului, lucrătorului oficiului poştal i se întocmeşte, în

conformitate cu prevederile legislaţiei în vigoare, un permis de acces în penitenciar.
347. Pentru asigurarea securităţii personale a lucrătorului oficiului poştal, accesul pe teritoriul
penitenciarului se efectuează numai cu însoţirea funcționarului public cu statut special penitenciarului, împuternicit
prin ordinul şefului instituţiei penitenciare.
40
348. Pentru accesul lucrătorului oficiului poştal şi efectuarea extragerii corespondenţei, administraţia
penitenciarului trebuie să instaleze cutiile poştale şi să elaboreze un itinerar pentru a reduce la minim contactarea
lucrătorului oficiului poştal cu deţinuţii.
349. Regulile privind corespondenţa se tipăresc cu litere mari şi se afişează în locuri vizibile.
Secţiunea a 28-a
Convorbirile telefonice
350. Deţinutul are dreptul la convorbiri telefonice de la telefonul public, din cont propriu. Pentru
asigurarea exercitării dreptului la convorbiri telefonice, administraţia penitenciarului va asigura instalarea
telefoanelor publice în penitenciar în locuri speciale, destinate acestui scop.
351. Locul amplasării telefonului public este stabilit de administraţia penitenciarului reieşind din
posibilitatea asigurării condiţiilor tehnice. De regulă, telefoanele publice sînt instalate în unitatea de serviciu sau în
alt loc adaptat pentru aceasta. Dacă condiţiile tehnice permit, se instalează o linie telefonică suplimentară.
352. Telefoanele publice sînt instalate de către furnizorii de servicii de telefonie publică, de comun
acord cu administraţia penitenciarului.
353. În caz de imposibilitate tehnică de a instala în penitenciar un telefon public cu sistem de plată
integrat, se admite instalarea unui telefon conectat la reţeaua publică de telefonie fixă.
354. Deţinutul are dreptul la convorbiri telefonice cu soţul/soţia, o rudă sau cu o altă persoană la
alegerea lui. Plata pentru convorbirile telefonice se efectuează cu cartele preplătite, iar în cazul unui telefon conectat
la reţeaua publică de telefonie fixă, conform tarifelor stabilite, de pe contul de peculiu al deţinutului. Numărul,
periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate sau primite de condamnat se stabilesc de către
administraţia penitenciarului în conformitate cu regulile stabilite de ministrul justiţiei.
355. Permisul la convorbiri telefonice se acordă de şeful penitenciarului sau de persoana care îl
înlocuieşte, la cererea deţinutului.
356. Acordarea convorbirilor telefonice peste numărul minim de minute se admite doar în calitate de
măsură de stimulare, în baza prevederilor lit. c) alin. (1) art. 243 al Codului de executare, conform procedurii
generale de aplicare a măsurilor de stimulare.
357. Convorbirile telefonice, cu excepţia convorbirilor cu persoanele şi reprezentanţii instituţiilor şi

organelor menţionate în alin. (2) art. 210 al Codului de executare, pot fi interceptate.
358. Convorbirile telefonice au loc sub controlul administraţiei. Convorbirea telefonică poate fi
întreruptă de persoana responsabilă de acordarea acesteia, pentru neadmiterea unor încălcări, dacă deţinutul, după
observaţia făcută de către reprezentantul administraţiei, va continua să ameninţe cu răfuiala fizică, să folosească
cuvinte necenzurate sau cinice.
359. Discuţia telefonică are loc în limba aleasă de deţinut. Dacă nici unul din reprezentanţii
administraţiei penitenciare nu cunoaşte limba respectivă, pentru supravegherea discuţiei poate fi invitat un interpret
sau o altă persoană (cu excepţia condamnaţilor) care posedă această limbă.
360. Încălcarea modului stabilit de comportare în timpul convorbirii telefonice implică întreruperea ei
imediată. În acest caz, nu se acordă o nouă convorbire telefonică.
361. Accesul la telefon al deţinutului se stabileşte prin rezoluţia administraţiei penitenciarului, în

funcţie de numărul, periodicitatea şi durata convorbirilor telefonice care pot fi efectuate de deţinut, numărul total al
persoanelor deţinute în penitenciar şi al numărului telefoanelor publice instalate.
362. Pentru acordarea convorbirii telefonice, deţinutul depune o cerere, în care indică adresa, numărul
de telefon al abonatului şi durata convorbirii. Cererea urmează a fi aprobată de către şeful penitenciarului, după ce a
41
fost vizată de şeful de detaşament (sector), contabil şi persoana responsabilă de fişele de evidenţă a convorbirilor
telefonice, precum şi după coordonarea cu curatorul din serviciul securitate.
363. Pentru evidenţa convorbirilor telefonice, administraţia penitenciarului întocmeşte un registru

special, iar cererile deţinuţilor sînt cusute în dosarul de nomenclatură, care se păstrează timp de 3 ani.
364. În cazul instalării unui telefon conectat la reţeaua publică de telefonie fixă, contabilitatea, în baza
cererii depuse, calculează costul preventiv al convorbirii solicitate, verifică contul de peculiu al deţinutului, indică în
cerere suma convorbirii, confirmată prin semnătură, şi îngheaţă suma calculată pe contul de peculiu al deţinutului
pînă la confirmarea convorbirii de către persoana responsabilă.
365. Persoana responsabilă verifică faptul ca convorbirile telefonice să aibă loc în corespundere cu
cerinţele expuse în cerere şi indică în registrul menţionat numele deţinutului, adresa abonatului, durata convorbirii,
costul convorbirii, confruntînd datele furnizorului de servicii de telefonie publică cu informaţiile cuprinse în permisul
la convorbire. După convorbire, deţinutul şi persoana responsabilă urmează să semneze în registru.
366. Registrul se prezintă în contabilitate, lunar, pentru efectuarea reţinerilor de pe contul de peculiu al
deţinuţilor. Mijloacele reţinute se transferă la furnizorul de servicii de telefonie publică. În caz de instalare a
telefonului public, cartele preplătite se comercializează prin contabilitatea instituţiei, de la contul de peculiu al
deţinuţilor.
367. Acordarea convorbirilor telefonice deţinuţilor se permite numai din iniţiativa şi la solicitarea
acestora. Convorbirile la solicitarea rudelor sau altor persoane nu se admit, ei pot discuta doar cu reprezentanţii
administraţiei, comunicîndu-le informaţia excepţională pentru a fi transmisă deţinutului.
368. Divizarea unei convorbiri în cîteva este interzisă.
369. Convorbirile telefonice între deţinuţii diferitelor penitenciare sînt interzise.
370. Deţinuţii izolaţi disciplinar pot beneficia de convorbiri telefonice doar în cazuri de excepţie.
371. Responsabil pentru evidenţa şi desfăşurarea convorbirilor telefonice se numeşte ofiţerul de

serviciu sau o altă persoană împuternicită cu acest drept prin ordinul şefului penitenciarului.
372. Cererile privind acordarea convorbirilor telefonice se păstrează în contabilitatea instituţiei.
Secţiunea a 29-a
Modul de ridicare de la deţinuţi a obiectelor şi substanţelor
a căror utilizare este interzisă în instituţie şi a celor procurate
pe cale nelegitimă
373. Sînt supuse ridicării şi confiscării banii, obiectele de valoare şi bunurile interzise aflate în posesia
deţinutului, în încăperile cazării sau antrenării la muncă a acestuia, venite pe numele lui prin intermediul pachetelor
cu provizii, banderolelor, coletelor sau corespondenţei, precum şi alte bunuri interzise găsite pe teritoriul
penitenciarului.
374. Constituie obiecte de valoare: articolele produse din metale sau pietre preţioase (brăţări, inele,
portţigarete, cercei etc.), bunuri ce reprezintă o valoare istorică, cecuri bancare, bilete la ordin, cambii, acţiuni,
obligaţiuni, precum şi alte titluri sau hîrtii de valoare.
375. Pe parcursul aflării în penitenciar, bunurile şi valorile enumerate în pct. 373 al prezentului Statut,
care aparţin deţinuţilor, urmează a fi predate în contabilitatea penitenciarului, iar bunurile personale a căror utilizare
nu este interzisă, sînt însă în surplus faţă de normele stabilite, se predau pentru păstrare în depozitele special
rezervate pentru aceasta, care sînt dislocate în afara zonei locative a penitenciarului.
376. Obiectele, articolele şi substanţele, utilizarea cărora este interzisă în penitenciar, se ridică în
momentul depistării lor la deţinuţi.
42
377. Dreptul de a ridica obiectele interzise se acordă reprezentanţilor administraţiei, reprezentanţilor
subdiviziunilor de pază, regim şi supraveghere, iar în cazurile depistării în flagrant - şi altor funcționari publici cu
statut special ai sistemului administrației penitenciare.
378. Ridicarea bunurilor se realizează de către cel puţin doi reprezentanţi ai administraţiei, în prezenţa
deţinutului de la care se ridică bunul.
379. Ridicarea bunurilor este consemnată în procesul-verbal de ridicare a bunurilor, care este întocmit
în trei exemplare de către persoanele care au participat la ridicare. Primul exemplar i se oferă persoanei de la care s-
au ridicat bunurile, al doilea se transmite în contabilitate şi al treilea se păstrează în dosarul personal.
380. Procesul-verbal de ridicare va conţine date referitoare la:
denumirea instituţiei;
data, ora şi locul de ridicare a bunurilor;
temeiul ridicării bunurilor;
numele, prenumele, funcţia şi gradul persoanelor care au participat la ridicarea bunurilor;
numele, prenumele deţinutului de la care s-a efectuat ridicarea;
lista exhaustivă a bunurilor sau valorilor ridicate, cu indicarea denumirii, cantităţii (volumului),
asortimentului, mărcii, valutei, seriei şi numărului, numărul de înregistrare, alte particularităţi şi semne distinctive ale
bunurilor, gradul de uzură a acestora etc.;
semnăturile tuturor participanţilor, inclusiv a deţinutului. În cazul refuzului deţinutului de a semna

procesul-verbal, persoana care-l întocmeşte face menţiunea respectivă.
381. În procesul-verbal, pe lîngă numele, prenumele şi numărul dosarului deţinutului, se mai indică:
costul, marca, numărul, materialul din care este fabricat obiectul şi alte semne distinctive.
382. În cazul în care deţinutul nu este de acord cu conţinutul procesului-verbal, el este în drept să facă
obiecţii scrise nemijlocit în procesul-verbal respectiv.
383. Mijloacele băneşti şi bunurile de valoare ridicate conform procesului-verbal sînt predate urgent
(nu mai tîrziu de o zi) de către ofiţerul de serviciu în contabilitate (unitatea financiară). Bunurile ridicate sînt
înregistrate în registrul evidenţei obiectelor şi lucrurilor de valoare (anexa nr. 14).
384. Banii ridicaţi de la deţinuţi vor fi depuşi pe contul de peculiu al deţinutului, fără drept de utilizare
a lor pe perioada detenţiei.
385. Hîrtiile şi obiectele de valoare vor fi predate pentru păstrare în contabilitate sau la depozit, după
caz, urmînd a fi restituite la eliberare, cu achitarea de către deţinuţi a serviciilor pentru păstrarea acestora.
386. Produsele alimentare, obiectele, articolele şi substanţele (băuturile alcoolice ş.a.) ridicate, a căror
utilizare în penitenciar este interzisă, dar care nu se raportează la cele de valoare, se nimicesc ori se predau la depozit
spre păstrare.
387. Obiectele, articolele şi lucrurile găsite la deţinuţi peste sortimentul şi cantitatea stabilită se ridică
şi se predau la depozit spre păstrare. Dacă obiectele, articolele şi lucrurile păstrate la depozit sînt necesare deţinuţilor
şi nu depăşesc normele stabilite, ele se restituie acestora.
388. Primirea obiectelor de valoare predate în mod benevol sau ridicate se efectuează de către o
comisie specială, numită de şeful penitenciarului.
389. La depunerea spre păstrare sau nimicirea obiectelor, a căror utilizare este interzisă în instituţie, se
întocmeşte un proces-verbal, care se notifică deţinuţilor contra semnătură.
43
390. Banii, hîrtiile şi obiectele de valoare fără stăpîn, depistate pe teritoriul penitenciarului, se trec în
venitul statului, conform legislaţiei în vigoare.
391. Administraţia locului de deţinere comunică familiei despre bunurile, actele şi banii deţinutului
decedat şi le predă la locul de păstrare. Dacă în termen de un an de la data decesului deţinutului, bunurile, actele şi
banii nu au fost ridicate de familie, ele trec în proprietatea statului. După expirarea aceluiaşi termen, dacă nu s-a aflat
adresa familiei decedatului, bunurile, actele, banii acestuia trec la venitul statului conform legislaţiei în vigoare.
Secţiunea a 30-a
Petiţiile deţinuţilor.
Primirea deţinuţilor în audienţă
392. Deţinuţii îşi formulează petiţiile în scris, care pot fi înaintate atît administraţiei penitenciarului, cît
şi altor organe prevăzute de lege, care se examinează în termenele stabilite de către Legea nr. 190-XIII din 19 iulie
1994 cu privire la petiţionare. Examinarea petiţiilor condamnaţilor minori se efectuează în mod preferenţial.
393. Petiţiile adresate administraţiei penitenciarului trebuie să fie înregistrate în secretariatul unităţii,
cu aplicarea numărului şi parafei de primire pe exemplarul doi al actului respectiv, care se restituie deţinutului.
394. Prezentarea în două exemplare a petiţiilor este pusă în sarcina deţinutului care le-a formulat;
acesta este responsabil şi pentru identitatea conţinutului textelor acestora.
395. Petiţiile formulate în adresa altor organe se expediază destinatarului conform prevederilor privind
expedierea corespondenţei.
396. Deţinutul formulează petiţiile numai în nume propriu şi în chestiuni ce îl vizează personal.
Prezentarea petiţiilor în numele colectivelor sau în numele altei persoane este interzisă.
3961. Deţinutul minor îşi exercită personal dreptul la petiţionare, prin reprezentanţii săi legali sau, în
cazul lipsei acestora, de către organul de tutelă şi curatelă din raza amplasării instituţiei penitenciare. Rezultatul
examinării petiţiei sale, explicarea deciziei sau conţinutului răspunsului se efectuează cu implicarea personalului
specializat de educatori, psihologi sau asistenţi sociali, rezultat care în mod obligatoriu urmează a fi comunicat şi
reprezentanţilor săi legali, iar în lipsa lor, autorităţii tutelare respective.
397. Petiţiile ce conţin expresii obscene, inclusiv cu caracter calomniator, ce jignesc onoarea şi
demnitatea personalului penitenciar sau a altor persoane, formulate în scris se anexează la dosarul personal, iar
expeditorilor li se aplică pedepse disciplinare.
398. Petiţiile formulate în adresa instituţiilor prevăzute de alin. (2) art. 229 al Codului de executare nu
pot fi supuse cenzurii şi se expediază destinatarului în timp de 24 ore. Cheltuielile deţinuţilor minori care nu dispun
de mijloacele băneşti necesare pentru exercitarea dreptului de petiţionare în instituţiile menţionate se suportă de către
administraţia penitenciarului.
399. Răspunsurile altor organe privind rezultatul examinării petiţiilor se comunică deţinuţilor, contra
semnătură, în cel mult 24 ore din momentul primirii lor.
400. Formularea propunerilor, cererilor şi plîngerilor în formă verbală are loc în cadrul audienţei
personale.
401. Primirea deţinuţilor în audienţă personală se efectuează zilnic de către administraţia

penitenciarului, conform graficului.
402. Evidenţa persoanelor primite în audienţă se ţine în registrele speciale (anexa nr. 2), care se
numerotează, se şnuruiesc şi se sigilează. Registrul se păstrează în secretariatul instituţiei. După audienţă registrul, în
care se consemnează conţinutul cererilor şi reclamaţiilor, precum şi măsurile luate, se predă la secretariatul unităţii.
44
403. Reprezentanţii Administrației Naționale a Penitenciarelor, ori de cîte ori vizitează penitenciarele,
efectuează primirea deţinuţilor în audienţă, în problemele ce ţin de competenţa lor. Evidenţa audienţelor efectuate de
reprezentanţii Administrației Naționale a Penitenciarelor se notează într-un registru special, conform anexei nr. 3.
404. Şefii instituţiilor, cel puţin o dată pe lună, verifică executarea deciziilor luate în timpul
audienţelor, acordînd o atenţie deosebită adresărilor repetate, în scris sau verbal, ale deţinuţilor şi rudelor acestora.
405. Comisia penitenciarului analizează trimestrial starea de lucruri privind soluţionarea cerinţelor
formulate faţă de reprezentanţii administraţiei prin intermediul corespondenţei deţinuţilor sau a rudelor acestora,
precum şi a celor formulate în cadrul audienţelor personale.
Secţiunea a 31-a
Munca educativă cu condamnaţii
406. În instituţiile penitenciare munca educativă cu condamnaţii este direcţionată spre familiarizarea
lor cu valorile general-umane, respectarea legii, cultivarea deprinderilor social-utile, ridicarea conştiinţei şi nivelului
lor cultural.
407. Munca educativă cu condamnaţii se organizează conform programelor elaborate de către

Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului.
408. Administraţia penitenciarului, cu concursul autorităţilor administraţiei publice şi asociaţiilor

obşteşti interesate, creează baza tehnico-materială necesară pentru asigurarea muncii educative cu condamnaţii.
409. Munca educativă cu condamnaţii se efectuează diferenţiat, în funcţie de tipul penitenciarului şi de

regimul de deţinere stabilit, precum şi în conformitate cu programul penitenciar model, programul penitenciar de
bază al instituţiei respective şi programul individual al deţinutului.
410. Munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară în conformitate cu particularităţile individuale ale

persoanei condamnatului, utilizîndu-se instrumente de influenţă individuale sau în grup, în baza metodelor
psihopedagogice, precum şi alte activităţi planificate şi organizate în cadrul Consiliului educatorilor, activitatea
căruia este reglementată prin ordinul directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.
411. Munca educativă cu condamnaţii se desfăşoară în următoarele direcţii:
activităţi educative;
instruirea profesională;
activităţi de creaţie;
activităţi spirituale (religioase);
consiliere psihologică;
asistenţă socială;
activităţi sportive;
frecventarea bibliotecilor;
activităţi în timpul liber;
activitate de profilaxie individuală, care se efectuează în baza studierii personalităţii

condamnatului, ţinîndu-se cont de fapta săvîrşită, vîrsta, studiile, specialitatea, confesiunea şi alte particularităţi ale
personalităţii acestuia.
412. Munca educativă se efectuează în încăperi speciale, sub supravegherea reprezentanţilor

personalului penitenciar. La regim iniţial şi comun în penitenciare de tip închis, la regim iniţial în penitenciarele de
45
tip semiînchis, celulele în care se deţin condamnaţii la detenţiune pe viaţă, precum şi în celulele izolatorului
disciplinar, munca educativă este efectuată şi nemijlocit în celule.
413. În scopul valorificării iniţiativelor utile, cultivării valorilor general-umane, în rîndurile deţinuţilor
sînt promovate programe educative în baza asociaţiilor pe interese comune, realizarea cărora urmează a fi asigurată
prin intermediul grupurilor de iniţiativă, cluburilor etc.
Secţiunea a 32-a
Studiile şi instruirea profesională a condamnaţilor
414. Studiile secundare generale şi instruirea profesională în penitenciare se organizează în mod

obligatoriu, în conformitate cu prevederile art. 240 al Codului de executare. Implicarea şi finisarea de către deţinut a
procesului de învăţămînt secundar general se ia în considerare la stabilirea nivelului de corijare.
415. Condamnaţii în vîrstă de peste 50 de ani, persoane cu dizabilităţi severe, precum şi condamnaţii
la detenţiune pe viaţă urmează învăţămîntul secundar general la dorinţă.
416. Administraţia penitenciarului, cu participarea autorităţilor administraţiei publice locale, la cererea

condamnatului şi pe contul acestuia, va crea condiţii pentru învăţămîntul secundar profesional şi superior.
417. Instruirea profesională a condamnaţilor în diferite specialităţi este organizată în scopul pregătirii
teoretice şi cultivării deprinderilor practice în profesia obţinută, precum şi pentru protecţia social-juridică a
condamnaţilor după eliberarea din instituţiile penitenciare şi plasarea lor ulterioară în cîmpul muncii. Condamnaţii la
detenţiune pe viaţă obţin instruirea profesională nemijlocit la locurile de muncă unde aceştia pot fi antrenaţi.
418. Alegerea profesiei se efectuează de către condamnaţi şi este absolut benevolă, în limitele ofertei
de specialităţi, instruirea cărora este realizată în penitenciarul respectiv.
419. Instruirea în specialitate este un proces continuu, care oferă condamnaţilor fără specialitate
posibilitatea de a asimila în perioada executării pedepsei în locurile de detenţie a cîteva specialităţi conexe. În acest
scop, administraţia instituţiei asigură condamnaţii cu încăperi speciale, cu baza materială adecvată, literatură
ştiinţifică şi tehnică, precum şi cu cadre didactice calificate. Este permisă folosirea în calitate de profesori a
specialiştilor din economia naţională şi a personalului penitenciar pe baza contractuală.
420. Crearea condiţiilor şi elaborarea programelor de instruire profesională a condamnaţilor se

efectuează în modul stabilit de Ministerul Justiţiei, de comun acord cu Ministerul Educaţiei, Tineretului şi Sportului.
421. Diplomele, certificatele sau orice alte documente care atestă însuşirea unei meserii, calificarea
sau recalificarea profesională în cursul executării pedepsei sînt recunoscute în condiţiile stabilite de lege.
Secţiunea a 33-a
Organizarea măsurilor cultural-educative în penitenciare
422. În penitenciare pot fi organizate cercuri artistice de amatori, ale căror prezentări, concerte şi
spectacole se desfăşoară în cadrul instituţiei respective.
423. Administraţia este în drept să permită, la solicitarea condamnaţilor, organizarea concertelor cu

plată din contul acestora.
424. În penitenciare se organizează proiectarea filmelor în cinematograf, precum şi transmiterea

filmelor prin reţeaua de televiziune a penitenciarului.
425. Periodicitatea rulării filmelor este stabilită de către administraţia penitenciarului, în funcţie de
comportamentul deţinuţilor şi asigurarea tehnico-materială a penitenciarului, însă ea nu poate fi mai rară decît de o
dată în săptămînă. Suplimentar, se permite proiectarea filmelor de cinematograf în zilele de sărbătoare.
426. Pentru persoanele deţinute în celulele izolatorului disciplinar, proiectarea filmelor este interzisă.
46
427. Timpul de vizionare a emisiunilor televizate este determinat de regimul zilei, durata vizionării
limitîndu-se în zilele de muncă la 6 ore, iar în zilele de odihnă şi de sărbătoare – la 8 ore.
428. Încăperile de locuit, cluburile, bibliotecile, camerele pentru munca educativă, celulele în
izolatoare de urmărire penală, saloanele unităţilor medicale sînt radioficate.
429. Accesul deţinuţilor la literatura din biblioteca instituţiei este nelimitat. Schimbarea cărţilor la
regim iniţial şi comun în penitenciare de tip închis, la regim iniţial în penitenciarele de tip semiînchis, în izolatoarele
de urmărire penală, în celulele izolatorului disciplinar, precum şi deţinuţilor pe viaţă se efectuează cel puţin o dată la
10 zile.
430. Administraţia instituţiilor poate pune la dispoziţia deţinuţilor, în funcţie de dotarea unităţii, jocuri
de masă, în conformitate cu normele stabilite.
431. Deţinuţilor li se poate permite, în funcţie de tipul penitenciarului, regimul de detenţie,

comportamentului acestora, folosirea propriilor figuri de şah, dame, domino, table, mingi, palete (rachete) şi mingi
de tenis sau badminton. În aceste scopuri, pe teritoriul fiecărei instituţii se amenajează locuri corespunzător
amenajate şi terenuri sportive.
Secţiunea a 34-a
Influenţa opiniei publice asupra deţinuţilor
432. Asociaţiile obşteşti, partidele politice, organizaţiile necomerciale, reprezentanţii mass-media, alte
persoane juridice înfiinţate pe bază de interese comune, concepţii politice şi interese confesionale constituie o
modalitate de resocializare a deţinuţilor, prin influenţa educativă şi profilactică exercitată asupra individului.
433. Mijloacele principale de influenţare a deţinuţilor de către opinia publică sînt: întîlnirile cu
condamnaţii, practicarea riturilor religioase legal admise, citirea lecţiilor, demonstrarea filmelor de cinematograf şi
video, organizarea şi prezentarea concertelor, disputelor şi conferinţelor etc.
434. Organizaţiile enumerate în prezenta secţiune pot înainta administraţiei penitenciare demersuri
privind acordarea ajutorului umanitar deţinuţilor sau penitenciarului, ajutorului la plasarea deţinuţilor în cîmpul
muncii şi la aranjarea traiului după eliberarea din detenţie etc.
435. Un mijloc important de influenţare a deţinuţilor sînt referinţele în mijloacele mass-media privind
viaţa şi activitatea acestora în instituţiile penitenciare.
Secţiunea a 35-a
Confesiunea deţinuţilor
436. Deţinutul este în drept să profeseze orice religie, să nu profeseze nici o religie, să-şi exprime liber
convingerile religioase şi să acţioneze în conformitate cu ele, inclusiv să se alimenteze, din cont propriu, în
conformitate cu religia profesată.
437. Realizarea dreptului la libertatea conştiinţei şi libertatea confesională nu trebuie să lezeze

drepturile şi libertăţile altor persoane.
438. Deţinuţilor li se permite, în timpul rezervat pentru aceasta:
să participe la oficierea serviciilor divine;
să folosească scripturile religioase şi obiectele de cult;
să primească literatură;
să corespondeze cu adepţii la idei;
să desfăşoare ritualuri religioase.
47
439. Administraţia penitenciarului, în măsura posibilităţilor, pune la dispoziţia deţinuţilor încăperi
speciale şi creează condiţiile necesare pentru întrevederile cu clericii şi desfăşurarea ritualurilor.
440. Măsurile religioase, cu excepţia spovedaniei, se petrec, de regulă, în prezenţa personalului

penitenciar.
Secţiunea a 36-a
Probaţiunea penitenciară”
441. Administraţia penitenciară favorizează contactele condamnaţilor cu funcționarii publici cu statut

special organelor de probaţiune şi reprezentanţii asociaţiilor obşteşti, care pot acorda asistenţă medicală, juridică sau
psihologică condamnaţilor, precum şi pot contribui la adaptarea şi reintegrarea lor socială.
442. Activitatea de probaţiune penitenciară are drept scop crearea, menţinerea şi dezvoltarea relaţiilor
condamnaţilor cu familia sau rudele acestora, identificarea factorilor relevanţi care ar conduce la: reabilitarea
deţinutului, prevenirea comiterii în viitor a unor infracţiuni, pregătirea deţinutului pentru eliberare (la termen sau
liberare condiţionată înainte de termen), dezvoltarea şi consolidarea abilităţilor sociale, cognitive sau de autocontrol
ale deţinutului, utilizarea în mod constructiv a timpului petrecut în penitenciar, informarea asupra factorilor care
decid liberarea condiţionată înainte de termen, precum şi posibilităţile de resocializare şi reabilitare a acestora.
În cadrul probaţiunii penitenciare, şi anume în perioada de pregătire către liberare, se elaborează şi se

aplică persoanelor aflate în locurile de detenţie programe de educaţie civică, etică şi morală, de instruire profesională,
de muncă educativă.
443. Organul de probaţiune, în colaborare cu administraţia penitenciarului, poate contribui la stabilirea

de contacte oficiale preliminare cu instituţii specializate în vederea creării unor posibilităţi de pregătire profesională,
de reciclare şi de perfecţionare profesională în conformitate cu cerinţele pieţei forţei de muncă; la stabilirea de
contacte oficiale preliminare cu agenţiile pentru ocuparea forţei de muncă în vederea oferirii de informaţii veridice
condamnaţilor
despre locurile de muncă vacante şi despre alegerea unui loc de muncă corespunzător, în vederea
facilitării înregistrării lor la oficiul forţei de muncă; la stabilirea de contacte cu agenţii specializate pentru facilitarea
închirierii de locuinţe, la cererea persoanelor care nu au rude sau alte legături sociale; la stabilirea de contacte cu
agenţii specializate pentru facilitarea plasării persoanelor de vîrstă înaintată şi a persoanelor cu dizabilităţi în instituţii
de plasament, la cererea lor; la elaborarea şi perfecţionarea unor programe de scurtă şi de lungă durată privind
adaptarea socială a persoanelor care urmează a fi liberate din locurile de detenţie.
444. Drepturile, obligaţiile şi competenţele organelor de probaţiune sînt reglementate de Legea nr. 8-
XVI din 14 februarie 2008 cu privire la probaţiune şi Hotărîrea Guvernului nr. 827 din 10 octombrie 2010 „Privind
organizarea şi funcţionarea organelor de probaţiune.
Secţiunea a 37-a
Comisia penitenciarului
445. Comisia penitenciarului este creată şi funcţionează în conformitate cu prevederile alin. (4) art.
219 al Codului de executare şi activează în baza regulamentului propriu, aprobat prin
ordinul directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.
446. Comisia penitenciarului este un organ colegial prezidat de şeful penitenciarului. Componenţa
nominală a Comisiei, la propunerea şefului penitenciarului şi a organului care deleagă membrul Comisiei, se aprobă
de către directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
48
447. În componenţa comisiei se includ reprezentanţi ai serviciilor de securitate, regim şi supraveghere,
juridic, evidenţă specială, educaţie, psihologic, asistenţă socială, probaţiune penitenciară, medical şi de producere ale
penitenciarului, precum şi reprezentanţi ai autorităţilor administraţiei publice locale, autorităţii de tutelă şi curatelă
din localitatea dislocării penitenciarului şi ai asociaţiilor obşteşti.
448. Comisia penitenciarului este creată în scopul eficientizării procesului de educare, reeducare şi
resocializare a condamnaţilor, racordarea practicii punerii în executare a pedepselor penale privative de libertate la
cadrul legislativ, precum şi măririi flexibilităţii de schimbare a regimului de detenţie a condamnaţilor.
449. Comisia penitenciarului este competentă:
să soluţioneze probleme cu privire la transferul condamnatului dintr-un regim în altul al aceluiaşi

penitenciar;
să repartizeze condamnaţii în limitele penitenciarului, la plasarea acestora în instituţie;
să propună prezentarea condamnaţilor pentru eliberarea condiţionată înainte de termen în instanţa de

judecată;
să aprecieze necesitatea prezentării de către administraţia penitenciarului, în nume propriu, a

solicitărilor pentru aplicarea actului de graţiere faţă de deţinuţi;
la solicitarea organelor competente, să aprobe concluzia privind caracterizarea deţinuţilor;
să aprobe programul penitenciar de bază al instituţiei;
să prezinte propuneri cu privire la anularea deciziei privind schimbarea regimului de detenţie, dacă s-a
constatat că sînt suficiente motive pentru a o anula;
să decidă asupra oportunităţii executării în continuare a pedepsei de către condamnatul care a împlinit
vîrsta de 18 ani în penitenciarul pentru minori;
să aprobe caracteristicile deţinuţilor, în funcţie de comportamentul acestora stabilit în baza

prezentărilor serviciilor respective ale penitenciarului;
să examineze propunerile privind ridicarea înainte de termen a sancţiunii disciplinare;
să efectueze alte acţiuni stabilite în sarcina sa prin alte acte normative.
450. Comisia penitenciarului este obligată să examineze plîngerile deţinuţilor şi să întreprindă măsuri
în vederea soluţionării lor.
451. Comisia nu este în drept să-i stabilească deţinutului un regim de detenţie mai favorizat, dacă
acesta are sancţiuni disciplinare nestinse.
452. Comisia penitenciarului este convocată în şedinţe ordinare cel puţin o dată în lună şi
extraordinare – după necesitate, de către preşedintele comisiei.
453. Şedinţa Comisiei se consideră deliberativă dacă sînt prezenţi cel puţin 2/3 din membrii acesteia.
454. În caz de necesitate, la şedinţă pot fi invitaţi să participe şi alţi reprezentanţi ai personalului
penitenciar şi ai deţinuţilor, precum şi reprezentanţi şi ai organelor de drept, însă fără drept de vot.
455. Hotărîrile Comisiei penitenciarului sînt aplicate prin ordinul şefului penitenciarului.
456. Ordinul de aplicare şi hotărîrile Comisiei penitenciarului pot fi contestate în modul şi condiţiile
stabilite de legislaţia în vigoare.
Secţiunea a 38-a
Regulile de cazare şi asigurare materială a deţinuţilor
49
457. În penitenciare deţinuţii sînt cazaţi în celule, amplasarea şi utilarea cărora este determinată în
funcţie de tipul penitenciarului, regimul de deţinere şi normele de deţinere separată a deţinuţilor.
458. Numărul maxim de deţinuţi admis pentru deţinere în penitenciar, sectoarele şi secţiile de detenţie,
specifice tipurilor şi regimurilor separate, este stabilit de către Ministrul Justiţiei, la propunerea Comisiei consultative
create în acest scop în cadrul Administrației Naționale a Penitenciarelor.
459. În penitenciarele specializate de un anumit tip, celulele sînt grupate pe sectoare în funcţie de
regimul de deţinere.
460. În penitenciarele nespecializate, în care funcţionează mai multe categorii de penitenciare, celulele
sînt grupate după cum urmează:
pe sectoare corespunzătoare fiecărei categorii de penitenciar;
pe secţii în cadrul sectoarelor – în funcţie de regimul de deţinere a fiecărui tip de penitenciar.
461. În penitenciare specializate ca izolatoare de urmărire penală sînt create sectoare de detenţie
corespunzătoare penitenciarului de tip semiînchis, iar în cadrul acestora – secţii corespunzătoare regimului comun şi
de resocializare, pentru detenţia condamnaţilor lăsaţi în izolator pentru efectuarea lucrărilor de deservire
gospodărească.
462. În penitenciare există două zone izolate – locativă şi de producere. În zona locativă se amenajează
imobile separate şi izolate în care sînt amplasate:
blocurile de detenţie (regim);
celulele izolatorului disciplinar;
încăperile de carantină;
unitatea medicală.
În cazul lipsei unor imobile separate pentru plasarea izolatorului disciplinar, a carantinei şi unităţii
medicale, celulele respective sînt amplasate în secţii izolate ale blocurilor de regim.
463. Pe lîngă secţiile (sectoarele) de regim iniţial corespunzătoare penitenciarelor de tip închis şi
semiînchis, precum şi în izolatoarele de urmărire penală se creează curţi de plimbare a deţinuţilor.
464. Fiecare deţinut se asigură cu spaţiu de cazare în mărime nu mai mică de 4 metri pătraţi, care
trebuie să fie iluminat natural şi artificial, încălzit şi ventilat conform normativelor de construcţii.
465. Numărul deţinuţilor în celule este determinat de Codul de executare în funcţie de tipul
penitenciarului şi regimul de detenţie, în celulele izolatorului disciplinar se deţine de regulă unu, dar nu mai mult de
doi deţinuţi.
466. Pe perioada toamnă-iarnă, în încăperile penitenciarului se menţine o temperatură nu mai mică de

+18o C, iar în blocurile şi încăperile pentru tratament medical, pentru îngrijirea femeilor gravide şi creşele pentru
copii - nu mai mică de +20o C.
467. Celulele din blocurile de regim din penitenciare se amenajează conform anexei nr. 23 şi se
asigură cu obiecte de inventar conform normelor stabilite în anexa nr. 22 la prezentul Statut.
468. Fiecare deţinut este asigurat cu un loc individual de dormit, pe care se fixează o tăblie ce indică
numele şi prenumele deţinutului.
469. Celulele izolatoarelor disciplinare sînt amenajate conform anexei nr. 25 şi sînt utilate cu obiecte
de inventar conform normelor stabilite în anexa nr. 24.
50
4691. Celulele izolatoarelor disciplinare destinate deţinerii minorilor sînt amenajate conform anexei nr.
23 şi sînt utilate cu obiecte de inventar conform normelor stabilite în anexa nr. 22 la prezentul Statut.
470. Deţinuţii sînt asiguraţi cu îmbrăcăminte, lenjerie de corp şi încălţăminte, precum şi cu lenjerie de
pat după necesităţi, conform normelor şi modelului stabilite de către Administrația Națională a Penitenciarelor.
471. Deţinuţii poartă răspundere pentrubunurile penitenciarului primite în folosinţă sau la utilizarea
cărora au acces.
472. Reparaţia îmbrăcămintei şi a încălţămintei în atelierele penitenciarelor se efectuează gratuit.
473. Pentru asigurarea necesităţilor de igienă personală, deţinuţii se asigură cu săpun şi detergenţi
conform normelor stabilite.
Secţiunea a 39-a
Regulile de alimentare a deţinuţilor.
Procurarea produselor alimentare şi a obiectelor
de primă necesitate
474. Alimentarea deţinuţilor se efectuează din contul mijloacelor bugetului de stat, cu respectarea
normelor minime stabilite de Guvern.
475. Alimentarea deţinuţilor se efectuează cu hrană caldă de trei ori pe zi, în orele stabilite de
programul zilei, în încăperi speciale sau în celule. După primirea hranei, vesela utilizată de către deţinuţi este supusă
prelucrării sanitare. Pentru menţinerea ordinii în timpul alimentării, în cantine sînt prezenţi reprezentanţi ai
administraţiei penitenciarului.
476. Locul alimentarii deţinuţilor este stabilit în conformitate cu tipul penitenciarului şi regimul de
deţinere.
477. Deţinuţilor li se asigură acces permanent la apă potabilă.
478. Deţinuţilor minori, deţinutelor gravide, mamelor care alăptează, condamnaţilor care lucrează în
condiţii grele şi nocive, persoanelor cu dizabilităţi severe și accentuate, precum şi deţinuţilor bolnavi, conform
indicaţiilor medicului, li se stabileşte o raţie alimentară suplimentară.
479. Deţinuţii aflaţi la tratament în spitale şi staţionare, precum şi alte persoane care, conform avizelor
medicale, necesită alimentare suplimentară sînt asiguraţi cu hrană conform normelor stabilite. Compensaţii băneşti în
schimbul raţiei alimentare nu se alocă.
480. Copiii femeilor deţinute, pînă la vîrsta de trei ani, sînt asiguraţi cu hrană şi cu cele necesare
conform normelor stabilite pentru copiii din casele de copii.
481. Modalitatea de asigurare cu hrană şi alimentare a deţinuţilor este stabilită de Ministerul Justiţiei.
482. Este interzisă în calitate de măsură de constrîngere reducerea cantităţii, calităţii şi valorii calorice
a hranei eliberate deţinutului.
483. Deţinutul poate procura, suplimentar la raţia alimentară gratuită, produse alimentare şi obiecte de
primă necesitate din mijloacele băneşti obţinute din munca prestată în timpul detenţiei, din pensia sau indemnizaţiile
primite, precum şi din alte mijloace băneşti aflate la contul său de peculiu, cu excepţia mijloacelor ridicate care se
păstrau nelegitim la ei.
484. Deţinuţii minori, persoanele cu dizabilităţi severe și accentuate, pensionarii, deţinutele gravide şi
care au cu sine copii, suplimentar la raţia alimentară gratuită, pot folosi, fără restricţii, banii aflaţi la contul lor de
peculiu pentru procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate.
51
485. În penitenciare sînt create magazine (gherete), în care pot fi procurate produse alimentare şi
obiecte de primă necesitate, frecventarea cărora este admisă în orele fixate în programul zilei.
486. Modul şi ordinea procurării produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate sînt stabilite
de către şeful penitenciarului.
487. Este interzisă scoaterea preveniţilor, condamnaţilor la pedeapsa detenţiunii pe viaţă,

condamnaţilor aflaţi la regim iniţial de detenţie în penitenciarele de tip închis şi semiînchis, precum şi la regim
comun de detenţie în penitenciarele de tip închis pentru procurarea produselor alimentare şi de primă necesitate.
488. Pentru categoriile respective, produsele alimentare şi obiectele de primă necesitate sînt procurate
de personalul penitenciar. În acest scop, fiecărui deţinut care dispune de dreptul de a procura produse alimentare şi
obiecte de primă necesitate i se eliberează formulare de cerere, care, după completare, sînt predate administraţiei.
Marfa procurată se înmînează deţinutului contra semnătură.
489. Procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate se efectuează după necesitate,
dar nu mai rar de o dată în lună.
490. Modul de autorizare şi funcţionare a magazinelor (gheretelor) în instituţiile penitenciare este

aprobat de către Administrația Națională a Penitenciarelor, cu respectarea legislaţiei în vigoare ce reglementează
activităţile comerciale practicate de către acestea.
Secţiunea a 40-a
Regulile sanitar-igienice şi antiepidemice în penitenciare
491. În penitenciare se asigură respectarea strictă a regulilor sanitar-igienice şi antiepidemice stabilite.
492. Organul responsabil de controlul stării sanitar-igienice în penitenciare este Administrația

Națională a Penitenciarelor, prin intermediul serviciilor specializate.
493. Serviciul medical al penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul este obligat să
verifice regulat starea şi curăţenia îmbrăcămintei, a aşternutului deţinuţilor, corespunderea lor anotimpului.
494. Persoanele sosite în instituţii sînt supuse igienizării complexe. În caz de depistare a bolilor
parazitare şi de piele, la prescripţia medicului, deţinutul este supus tunsului părţilor pieloase (păroase) ale corpului.
495. Cel puţin o dată în 7 zile pentru deţinuţi se organizează baia, cu schimbarea obligatorie a lenjeriei
de corp şi de pat, iar în cazurile necesare – tunsul. În funcţie de posibilităţile de asigurare tehnico-materială şi în
limitele fondurilor alocate, se admite efectuarea zilnică a duşului.
496. Dezinfectarea încăperilor de locuit, social-comunale şi a depozitelor se efectuează periodic,

conform normelor sanitare stabilite.
497. Administraţia instituţiei asigură funcţionarea ritmică a ospătăriilor, uscătoriilor, frizeriilor şi altor
obiecte de menire social-comunală.
498. Bărbaţilor deţinuţi li se permite să poarte tunsoare scurtă.
499. Administraţia penitenciarului nu este în drept să solicite deţinutului să se tundă pînă la piele, decît
în cazul prescripţiei medicului.
500. Deţinutul este în drept să poarte îmbrăcăminte proprie, asigurîndu-i un aspect decent şi
menţinînd-o în stare de curăţenie.
Secţiunea a 41-a
Asistenţa medicală în penitenciare
52
501. Asistenţa medicală potrivit legii se acordă de către un personal medical calificat, în mod gratuit,
ori de cîte ori este necesar sau la cerere.
502. Orice penitenciar trebuie să aibă la dispoziţie serviciul cel puţin un medic generalist, un medic
stomatolog şi un medic psihiatru. În penitenciarele cu capacitatea de detenţie de 100 şi mai multe locuri, pe lîngă
unitatea medicală, sînt create centre curative staţionare.
503. Primirea pacienţilor şi acordarea asistenţei medicale se va efectua în unitatea medicală a

instituţiei penitenciare după înscrierea prealabilă a acestora şi conform unui grafic aprobat de şeful penitenciarului
(cu excepţia cazurilor de urgenţă).
504. Deţinuţii beneficiază de asistenţă terapeutică, chirurgicală, psihiatrică şi stomatologică. Pe cont

propriu, condamnatul, cu acordul administraţiei penitenciare, iar prevenitul - cu acordul administraţiei penitenciare şi
al organului de urmărire penală, al judecătorului de instrucţie sau al instanţei de judecată, pot beneficia şi de
serviciile unui medic privat.
505. Deţinutul este obligat să suporte cheltuielile legate de tratamentul automutilării intenţionate, cu
excepţia cazurilor prevăzute de alin. (4) art. 229 al Codului de executare.
506. Deţinuţii bolnavi care au nevoie de intervenţie medicală specializată de urgenţă sînt transferaţi
neîntîrziat, sub pază şi supraveghere, în instituţiile medicale specializate ale sistemului administrației
penitenciare sau în instituţiile curative publice ale Ministerului Sănătăţii.
În caz de transfer într-o instituţie curativă, durata tratamentului deţinutului se include în termenul
deţinerii.
507. Procedura asigurării asistenţei medicale în penitenciare, a transferării deţinuţilor în instituţiile

curative publice, precum şi a funcţionării comisiei medicale specializate este reglementată de Regulamentul cu
privire la organizarea asistenţei medicale deţinuţilor în instituţiile penitenciare, aprobat de Ministerul Justiţiei şi
coordonat cu Ministerul Sănătăţii.
508. În temeiul hotărîrii comisiei medicale specializate a penitenciarului, create prin dispoziţia şefului
instituţiei şi coordonată cu Direcţia medicală a Administrației Naționale a Penitenciarelor, deţinuţii bolnavi de
tuberculoză, boli venerice, alcoolism, narcomanie sau toxicomanie sînt supuşi tratamentului obligatoriu.
509. Deţinuţii care suferă de boli sau deficienţe psihice se iau în evidenţă şi se tratează în instituţiile
curative specializate sub supravegherea strictă a medicilor. În unităţile medicale ale penitenciarelor se efectuează:
examenul clinic şi supravegherea deţinuţilor în scopul aplicării terapiei raţionale şi determinării

capacităţii lor de muncă;
tratamentul ambulatoriu şi în staţionar, somatic şi specializat, prin metodele şi mijloacele recomandate

de indicaţiile instructiv-metodice ale Ministerului Sănătăţii.
510. Unitatea medicală a penitenciarului sau medicul care deserveşte penitenciarul sînt obligaţi să
verifice cu regularitate:
a) cantitatea, calitatea, prepararea şi servirea hranei;
b) starea sanitar-igienică a încăperilor şi a teritoriului penitenciarului;
c) starea şi curăţenia îmbrăcămintei şi lenjeriei de pat a deţinuţilor, precum şi corespunderea lor

anotimpului.
511. Şeful penitenciarului este obligat să ia cunoştinţă de raportul şi de recomandările medicului şi ale
unităţii medicale şi să întreprindă urgent măsurile necesare.
53
512. În cazul în care şeful penitenciarului consideră că, în cadrul penitenciarului, respectarea
recomandărilor este imposibilă sau că acestea sînt inacceptabile, el prezintă Administrației Națională a
Penitenciarelor un raport, cu anexarea concluziilor medicului sau ale unităţii medicale.
513. Persoanele primite în instituţii sînt supuse examenului medical. Rezultatele examenului, care
conţin date privind starea lor psihică şi somatică, se înregistrează în fişa de ambulatoriu.
514. Pentru a preveni răspîndirea maladiilor contagioase, toţi deţinuţii sosiţi în instituţie, după
igienizare şi controlul medical complex, sînt amplasaţi în încăperi speciale izolate de carantină. Carantina de
profilaxie durează cel puţin 15 zile, apoi se suspendă, dacă în această perioadă printre cei izolaţi nu s-au constatat
bolnavi de maladii contagioase. La identificarea persoanelor suspectate sau a bolnavilor contagioşi, termenul
carantinei se prelungeşte respectiv. În acest caz, curgerea noului termen începe din ziua izolării ultimului bolnav.
515. Medicul care efectuează examenul medical are obligaţia de a sesiza procurorul în cazul în care
constată că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu cruzime inumane sau degradante ori la alte rele
tratamente, precum şi obligaţia de a consemna în fişa medicală cele constatate şi declaraţiile deţinutului în legătură
cu aceasta.
516. În cazurile date, deţinutul are dreptul de a cere să fie examinat, din cont propriu, la locul de
deţinere, de un medic din afara sistemului administrației penitenciare, indicat de acesta, sau de un medic legist.
Constatările medicului din afara sistemului administrației penitenciare se consemnează în fişa medicală a persoanei
deţinute, iar certificatul medico-legal se anexează la fişa medicală, după ce deţinutul a luat cunoştinţă de conţinutul
acesteia, contra semnătură.
517. În cazul unei boli grave sau constatării faptului că deţinutul a fost supus torturii, tratamentelor cu
cruzime, inumane sau degradante ori altor rele tratamente, administraţia penitenciarului asigură înştiinţarea urgentă
despre acest fapt, telegrafic ori pe o altă cale, a familiei deţinutului sau a altei persoane apropiate deţinutului.
518. În cazul în care deţinutul refuză să primească hrană, iar sănătatea sau viaţa acestuia este expusă
unui pericol grav şi iminent, administraţia penitenciarului poate dispune alimentarea acestuia, dacă sînt întrunite
cerinţele prevăzute de alin. (4) art. 229 al Codului de executare.
Ordinea de alimentare a deţinuţilor care refuză hrana este reglementată prin Instrucţiunea cu privire la
condiţiile de întreţinere în penitenciare a persoanelor care au declarat greva foamei şi ordinea alimentării parenterale
în cazul renunţării la grevă, aprobată de Ministerul Justiţiei şi coordonată cu Ministerul Sănătăţii.
Secţiunea a 42-a
Condiţiile de întreţinere a deţinuţilor în spitalele penitenciare
519. În spitalele penitenciare se deţin separat următoarele categorii de deţinuţi:
minorii de adulţi;
deţinutele de sex feminin de deţinuţii de sex masculin;
preveniţii de condamnaţi;
condamnaţii la detenţiune pe viaţă;
deţinuţii cu comportament violent care necesită izolare;
deţinuţii izolaţi din motive de securitate.
520. Spitalul penitenciar asigură detenţia temporară a tuturor categoriilor de deţinuţi care necesită
asistenţă medicală specializată în staţionar, cu respectarea cerinţelor de deţinere separată în funcţie de: maladia
deţinutului, statutul procesual al persoanei, sexul acestuia, precum şi în funcţie de necesităţile de securitate.
54
521. Deţinuţilor aflaţi în instituţiile curative li se permite, indiferent de tipul regimului şi de termenul
de pedeapsă ispăşit, să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate din magazinul instituţiei pe
mijloacele băneşti aflate pe conturile lor de peculiu, precum şi să primească colete şi pachete cu provizii fără nici un
fel de restricţii.
522. Deţinuţilor aflaţi în spitalele penitenciare li se acordă întrevederi de scurtă durată şi de lungă
durată conform regulilor generale, cu excepţia preveniţilor şi condamnaţilor bolnavi de tuberculoză în formă
baciliferă (eliminatori de bacili ai tuberculozei), cărora nu li se acordă întrevederi de lungă durată. Întrevederile de
scurtă durată şi lungă durată sînt acordate de către şeful spitalului penitenciar, conform normelor stabilite pentru
categoriile de penitenciar în care trebuiau să fie deţinute persoanele respective.
523. În caz de deces, îmbolnăvire gravă care periclitează viaţa deţinutului, de rănire sau mutilare a
acestuia, şeful instituţiei anunţă rudele apropiate şi le acordă posibilitatea de a-l vedea. O astfel de vizită nu se
include în numărul de întrevederi.
524. Dacă deţinuţii sînt transferaţi în instituţiile curative în legătură cu automutilarea sau simularea
unei maladii, timpul aflării lor în instituţia curativă nu se include în termenul de executare a sancţiunii disciplinare
aplicate anterior.
525. În instituţiile curative care au în structura lor secţii (saloane) de psihiatrie şi boli contagioase se
stabileşte un regim care asigură izolarea bolnavilor şi supravegherea permanentă a comportamentului tuturor
categoriilor de deţinuţi.
526. Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara penitenciarului a condamnaţilor care nu
au trecut cura deplină de tratament obligatoriu contra alcoolismului şi narcomaniei, condamnaţilor care suferă de boli
psihice ce nu exclud responsabilitatea.
Secţiunea a 43-a
Responsabilitatea persoanelor care încalcă disciplina
în spitalele penitenciare
527. Deţinuţii care încalcă disciplina în instituţiile curative penitenciare poartă răspundere în modul
stabilit de lege.
528. Deţinuţii izolaţi disciplinar în izolatoarele disciplinare sînt asiguraţi cu lenjerie de pat, primesc
hrană conform normei stabilite pentru spital şi dispun de dreptul la plimbare zilnică cu durata de pînă la 2 ore.
529. Izolatoarele disciplinare ale instituţiilor curative penitenciare se amenajează conform cerinţelor
prezentului Statut.
530. Izolatoarele disciplinare sînt zilnic vizitate de lucrătorii medicali, cu efectuarea indicaţiilor
prescrise de medicul curant.
531. Deţinuţii care încalcă sistematic regimul de deţinere în spitalul penitenciar sînt externaţi din
instituţia curativă şi transferaţi la locul de deţinere numai în cazurile în care aceste acţiuni nu sînt susceptibile să
pericliteze viaţa şi sănătatea bolnavului sau a celor care îl înconjoară.
Secţiunea a 44-a
Modul de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter
medical în secţiile de psihiatrie ale penitenciarelor
532. La luarea deciziei privind aplicarea măsurii de constrîngere cu caracter medical, administraţia
penitenciarului, în cel mult 3 zile de la adoptarea acesteia, comunică instanţei de judecată despre internarea persoanei
în secţia (salonul) psihiatrică a unităţii medicale.
55
533. În temeiul hotărîrii instanţei de judecată, instituţia penitenciară asigură primirea, internarea şi
acordarea de asistenţă persoanei supuse tratamentului medical forţat, fapt despre care comunică, în termen de 3 zile,
soţului sau reprezentantului legal.
534. Modul de aplicare a măsurilor de constrîngere cu caracter medical în instituţiile psihiatrice este
reglementat de Codul penal, Codul de executare, Legea privind asistenţa psihiatrică şi de alte acte normative în
vigoare.
535. Periodic, o dată la 6 luni, penitenciarul va expedia instanţei de judecată o informaţie asupra stării
sănătăţii persoanei supuse tratamentului medical forţat.
536. Soţul, reprezentantul legal ori administraţia penitenciară, în temeiul raportului medical privind
starea de sănătate a persoanei, poate înainta un demers instanţei de judecată, solicitînd încetarea aplicării măsurilor
de constrîngere cu caracter medical sau schimbarea acestora.
Secţiunea a 45-a
Tratamentul obligatoriu al condamnaţilor
afectaţi de alcoolism şi narcomanie
537. În conformitate cu prevederile art. 103 al Codului penal şi art. 289 al Codului de executare,
bolnavii de alcoolism şi narcomanie, condamnaţi la privaţiune de libertate, sînt supuşi tratamentului medical forţat în
timpul executării pedepsei.
538. Condamnatul supus tratamentului medical forţat este obligat să respecte regimul curativ din
instituţia medicală.
539. Durata tratamentului medical forţat aplicat în penitenciare nu poate depăşi 43 de zile. În cazuri
excepţionale, la cererea unităţii medicale a penitenciarului, instanţa de judecată poate prelungi tratamentul pînă la 60
de zile sau îl poate reduce.
540. La expirarea termenului de tratament medical forţat, persoana se externează conform regulilor de
externare din unitatea medicală a penitenciarului, cu eliberarea certificatului medical respectiv, luarea în evidenţă de
către medicul psihiatru (narcolog) al penitenciarului şi informarea instanţei de judecată.
541. După încheierea curei depline a tratamentului coercitiv, în baza concluziei medicale,
administraţia penitenciară sau persoana supusă tratamentului medical forţat, în temeiul raportului medical, poate
înainta un demers instanţei de judecată în a cărei rază teritorială se află instituţia penitenciară, pentru încetarea
aplicării măsurilor de constrîngere cu caracter medical sau schimbarea acestora.
542. După terminarea curei de tratament, în foaia de observaţie a bolnavului se va descrie epicriza
detaliată, cu fixarea efectului tratamentului aplicat. Toate schimbările ce au survenit în starea lui psihică sau fizică,
confirmate prin datele de laborator şi de altă natură, urmează a fi constatate prin decizia comisiei medicale din care
va face parte medicul psihiatru (narcolog).
543. Dacă de la încheierea tratamentului obligatoriu al maladiilor respective şi pînă la momentul

eliberării din penitenciar nu a trecut mai mult de un an, administraţia instituţiei va expedia dispensarului
psihoneurologic din localitatea prezumată de domiciliu al persoanei eliberate sau organelor teritoriale de ocrotire a
sănătăţii extrasul din fişa de ambulatoriu (fişa de observaţie) a acesteia.
544. În cazul în care persoana are nevoie de continuarea unui astfel de tratament şi după eliberarea din
locul de deţinere, administraţia penitenciarului expediază, în termen de 5 zile, instituţiei medicale specializate
hotărîrea judecătorească, extrasul din fişa medicală a condamnatului, alte materiale necesare şi informează despre
aceasta instanţa de judecată.
545. Administraţia penitenciarului eliberează certificate şi extrase din fişa de ambulator numai la
cererea procurorului, organelor de urmărire penală, instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie) şi la
56
interpelările instituţiilor de ocrotire a sănătăţii. În rest, funcționarilor publici cu statut special instituţiilor, precum şi
persoanelor supuse unei cure de tratament obligatoriu al alcoolismului şi narcomaniei, inclusiv rudelor acestor
persoane, li se aduce la cunoştinţă numai faptul şi termenul de aflare a persoanei la tratament forţat.
Secţiunea a 46-a
Munca deţinuţilor
546. Deţinutul, cu acordul lui în scris, poate fi antrenat la muncă, ţinîndu-se seama de starea lui fizică
şi psihică, aptitudinile lui, specialitate şi dacă este recunoscut apt de a efectua munca respectivă în baza examenului
medical.
547. Deţinuţii pot fi antrenaţi la:
munca social-utilă remunerată în unităţile de producere;
munci neremunerate de îngrijire şi amenajare a penitenciarului şi a teritoriului, îmbunătăţire a

condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere etc.
548. La munca neremunerată condamnatul este antrenat de regulă în afara orelor de lucru, pe o durată
de cel mult 2 ore pe zi, însă nu mai mult de 10 ore pe săptămînă (preveniţii – 6 ore pe săptămînă).
549. Deţinuţii care au împlinit vîrsta de pensionare (bărbaţii care au depăşit vîrsta de 62 de ani şi
femeile care au depăşit vîrsta de 57) şi condamnaţii cu dizabilităţi severe și accentuate sînt antrenaţi la muncă la
dorinţă, în conformitate cu legislaţia în vigoare.
550. Lista lucrărilor şi funcţiilor pentru exercitarea cărora este interzisă antrenarea deţinuţilor este
stabilită în anexa nr. 37 la prezentul Statut.
551. Condamnaţii aflaţi în regim iniţial şi comun în penitenciarele de tip închis, semiînchis, aflaţi în
regim de resocializare în penitenciare de tip închis şi preveniţii pot fi antrenaţi la munci ce nu necesită ieşire din
penitenciar.
552. Deţinuţii sînt antrenaţi la muncă în întreprinderile, atelierele şi gospodăriile auxiliare

ale sistemului administrației penitenciare. Condamnaţii, în baza contractului încheiat între administraţia
penitenciarului şi diverse persoane fizice sau juridice, pot fi antrenaţi la muncă în afara penitenciarului.
553. Persoanele fizice şi juridice care utilizează munca deţinuţilor sînt obligate să transfere
penitenciarului suma de retribuire a muncii deţinutului, precum şi o sumă echivalentă cu cota contribuţiilor la
asigurările sociale şi asigurarea medicală obligatorie. Sumele echivalente cotelor respective sînt utilizate pentru
ameliorarea condiţiilor de detenţie a deţinuţilor, asigurarea cu utilaj medical şi îmbunătăţirea bazei tehnico-materiale
a penitenciarului.
554. Prevederile punctului precedent nu se aplică în cazul deţinuţilor antrenaţi la lucrări de deservire
gospodărească a penitenciarelor.
5541. Condamnatul poate fi eliberat de la muncă, în cazul dacă acesta nu îndeplineşte volumul de
muncă încredinţat, a încălcat disciplina de muncă sau dacă se constată că munca prezintă pericol pentru condamnat
ori periclitează securitatea şi ordinea interioară a penitenciarului. Încadrarea în muncă şi eliberarea de la muncă a
condamnatului se efectuează în condiţiile prezentului Statut şi Codului de executare.
555. Munca prestată de deţinut nu constituie relaţii de muncă în sensul legislaţiei muncii.
556. Timpul de lucru şi odihnă al deţinuţilor, normarea muncii, respectarea regulilor de protecţie,
securitate şi igienă a muncii sînt stabilite în conformitate cu legislaţia muncii.
57
557. Condamnaţii care sînt antrenaţi la munci în zonele de producere sau în afara penitenciarului, la
ora stabilită de programul zilei, se aliniază pe detaşamente şi brigăzi, în locurile determinate în acest scop, pentru a
pleca la lucru.
558. Şefii instituţiilor, luînd în considerare condiţiile locale, determină modul de scoatere a
condamnaţilor la obiectele de producere, care prevede sosirea condamnaţilor la obiecte în coloană, instructajul lor de
către şefii de ateliere, efectuarea bilanţului muncii, ordinea de predare a locurilor de muncă etc.
Secţiunea a 47-a
Lucrările de deservire gospodărească a penitenciarului
559. Lucrările de deservire gospodărească a penitenciarului constituie munci remunerate exercitate de

deţinuţi în vederea asigurării deservirii comunal-tehnice, aprovizionării materiale, amenajării şi dereticării
teritoriului, precum şi menţinerii imobilelor şi construcţiilor în stare tehnică şi sanitară adecvată.
560. Numărul condamnaţilor lăsaţi în penitenciar pentru deservirea gospodărească nu poate

depăşi zece la sută din limita de locuri de detenţie stabilită pentru penitenciarul respectiv.
561. Selectarea condamnaţilor pentru executarea lucrărilor de deservire gospodărească a

penitenciarelor, precum şi pentru ocuparea funcţiilor de maistru brigadier, distribuitor al comenzilor de lucru,
planton, planton superior, paznic se efectuează de şefii serviciilor respective, în coordonare cu serviciile de securitate
şi regim.
562. La desemnarea condamnaţilor pentru deservirea gospodărească a penitenciarelor este necesar

acordul lor scris. Desemnarea condamnaţilor în funcţiile respective este efectuată în baza ordinului şefului
penitenciarului, iar extrasele din acestea se anexează la dosarele personale ale condamnaţilor.
563. Condamnaţii repartizaţi la executarea lucrărilor de deservire gospodărească formează, de regulă,

un sector separat. Obligaţiile lor de serviciu se stabilesc de şefii serviciilor respective şi sînt aprobate de şeful
penitenciarului.
Secţiunea a 48-a
Remunerarea muncii deţinuţilor
564. Remunerarea muncii deţinuţilor şi reţinerile din remunerarea dată sînt efectuate conform
prevederilor art. 236 al Codului de executare şi altor acte normative în vigoare.
565. Cuantumul retribuirii muncii deţinuţilor se calculează reieşind din volumul şi calitatea muncii
prestate.
566. Munca deţinuţilor se retribuie în conformitate cu legislaţia muncii şi cu privire la retribuirea

muncii. Remunerarea lunară a deţinuţilor nu poate fi mai mică decît salariul minim pe ţară, luîndu-se în considerare
indexările şi majorările stabilite.
567. Remunerarea condamnaţilor antrenaţi la munca de deservire gospodărească a penitenciarelor se

efectuează conform legislaţiei în vigoare, din contul mijloacelor bugetare.
568. Cuantumul minim al salariului este garantat deţinuţilor numai cu condiţia executării de către ei a
obligaţiilor (normelor) de muncă în orele de program stabilite de legislaţie şi de contract. În cuantumul minim al
salariului nu se includ suplimentele, sporurile la salariu, premiile, precum şi celelalte recompense.
569. Sumele primite de deţinut în calitate de remunerare pentru munca prestată se impozitează şi se
transferă pe contul lui de peculiu.
570. Reţinerile din remunerarea deţinutului în temeiul documentelor executorii nu pot depăşi 75% din
cîştigul lunar. Indiferent de mărimea reţinerilor, la contul de peculiu al deţinutului se transferă cel puţin 25% din
cîştigul lunar.
58
571. Din cîştigul deţinutului nu pot fi reţinute cheltuielile pentru întreţinerea lui în decursul detenţiei,
inclusiv pentru alimentaţie, îmbrăcăminte şi asistenţa medicală, cu excepţia prevăzută de alin. (6) art. 232 al Codului
de executare.
572. Deţinuţii nu răspund pentru pagubele provocate de uzul normal al bunurilor predate în folosinţă
sau pentru cele provenite din riscul normal al muncii.
573. Condamnaţilor sosiţi din izolatoarele de urmărire penală sau din alte instituţii penitenciare li se
permite în prima lună de lucru, pînă la calcularea salariului, cu condiţia că au o atitudine conştiincioasă faţă de
muncă şi nu încalcă regimul de deţinere, să procure la magazinele instituţiei produse alimentare şi obiecte de primă
necesitate din contul avansurilor acordate în contul cîştigului viitor.
574. În caz de necesitate, administraţia penitenciarului acordă condamnaţilor un avans în mărime de

50 la sută din remunerarea medie lunară. Dreptul de a utiliza mijloacele de pe conturile de peculiu şi de atribuire a
avansului se acordă de şeful penitenciarului, la cererea, în scris, a deţinuţilor.
Secţiunea a 49-a
Modul de compensare privilegiată a zilelor de muncă
575. Condamnatului care nu încălcă regimul de deţinere şi îndeplineşte conştiincios sarcinile de

producere i se pot compensa privilegiat 4 zile din durata pedepsei cu 3 zile de muncă, iar condamnatului antrenat la
lucrări în subteran sau la lucrări în condiţii grele şi nocive de muncă, potrivit listei de munci şi profesiuni aprobate de
Guvern – 3 zile din durata pedepsei cu 2 zile de muncă.
576. Calculul termenelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se efectuează lunar şi se
aprobă de către şeful penitenciarului, iar extrasele din ordinele respective se anexează la dosarele personale ale
condamnaţilor.
Secţiunea a 50-a
Concediile deţinuţilor
577. Deţinuţii care sînt antrenaţi la munci remunerate cel puţin 6 luni au dreptul la concediu
neremunerat cu durata de 12 zile calendaristice.
578. Eliberările anuale de la muncă a deţinuţilor se perfectează prin ordinul şefului instituţiei, extrasele
din ordinele respective fiind anexate la dosarul personal al deţinuţilor.
579. Condamnatul care exercită pedeapsa într-un penitenciar de tip deschis poate beneficia, pe
perioada concediului, de dreptul de a se deplasa în afara penitenciarului.
580. În cazul deplasării din penitenciar, condamnatului i se eliberează un certificat de modelul indicat
în anexa nr. 31 la prezentul Statut. Instructajul condamnatului, depunerea angajamentului scris de prezentare şi
înregistrarea fiecărui caz de deplasare se perfectează conform prevederilor stipulate în secţiunea a 23-a a prezentului
Statut.
Secţiunea a 51-a
Angajarea de personal civil în instituţia penitenciară
59
581. La întreprinderile din cadrul sistemului administrației penitenciare şi zonele de producere ale
instituţiilor penitenciare, unde este folosită munca deţinuţilor, se admite angajarea de personal civil pentru dirijarea
nemijlocită a muncii acestora, precum şi a muncitorilor calificaţi civili, în limitele necesare pentru asigurarea
desfăşurării în bune condiţii a activităţii de producţie, dar cel mult 15 la sută din numărul deţinuţilor care lucrează.
582. Administraţia instituţiilor ia măsuri pentru ca efectivul angajaţilor civili să fie completat, de
regulă, cu persoane de acelaşi sex cu deţinuţii.
583. Persoanele care lucrează împreună cu deţinuţii trebuie să respecte regulile de comunicare cu ei,
stabilite de administraţia instituţiei şi notificate contra semnătură. Lor li se interzice să transmită deţinuţilor sau să
primească de la aceştia produse alimentare, bani, corespondenţă, băuturi alcoolice, alte obiecte, articole şi substanţe.
În caz de încălcare a acestor reguli, administraţia instituţiei interzice accesul persoanelor vinovate la obiectele unde
lucrează deţinuţii şi soluţionează chestiunea tragerii lor la răspundere.
584. În scopul sporirii exigenţei faţă de deţinuţi, pentru îndeplinirea sarcinilor stabilite şi respectarea
regimului, la toate zonele de producere de bază, precum şi la grupurile de obiecte mici se numesc reprezentanţi ai
administraţiei instituţiilor.
Secţiunea a 52-a
Măsurile de stimulare şi sancţiunile disciplinare aplicate deţinuţilor
585. Şeful penitenciarului sau persoana care asigură interimatul funcţiei pot aplica faţă de deţinuţi, în
funcţie de comportamentul acestora în penitenciare, măsuri de stimulare şi sancţiuni disciplinare.
586. Aplicarea măsurilor de stimulare şi sancţiunilor disciplinare este efectuată prin decizie
scrisă. Aplicarea măsurii de stimulare sub forma menţiunii poate fi exprimată prin încheierea scrisă emisă de şeful
detaşamentului (sectorului).
587. Încheierile privind aplicarea măsurii de stimulare sub forma menţiunii şi extrasele din deciziile şi
materialele care au stat la baza aplicării măsurilor de stimulare sau a sancţiunilor disciplinare se anexează la dosarele
personale ale deţinuţilor. Temei pentru acordarea măsurii de stimulare poate servi propunerea funcționarului public
cu statut special penitenciarului şi se depune în scris.
588. Evidenţa măsurilor de stimulare sub forma menţiunilor aplicate de către şefii detaşamentelor
(sectoarelor), precum şi a tuturor măsurilor de stimulare şi sancţiunilor disciplinare aplicate deţinuţilor pe
detaşamente este ţinută de către şefii detaşamentelor (sectoarelor), conform Registrului de evidenţă de modelul
stabilit.
589. Evidenţa generală de aplicare a măsurilor de stimulare şi a sancţiunilor disciplinare pe penitenciar

este ţinută de şefii, serviciile activitate educativă ale penitenciarelor sau persoanele care asigură interimatul funcţiei.
590. Pentru evidenţa generală pe penitenciar, administraţia urmează să ţină următoarele registre:
registrul de evidenţă a stimulărilor aplicate deţinuţilor;
registrul de evidenţă a sancţiunilor disciplinare aplicate deţinuţilor.
Modul de ţinere a registrelor de evidenţă enumerate în prezenta secţiune este reglementat de

Regulamentul aprobat prin ordinul directorului general al Administrației Naționale a Penitenciarelor.
Modul şi condiţiile de aplicare a sancţiunilor disciplinare, acordare a măsurilor de stimulare, de ţinere

a registrelor de evidenţă enumerate în prezenta secţiune este reglementat de regulamentul aprobat prin ordinul
directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor.
591. Măsurile de stimulare şi sancţiunile disciplinare, procedura de aplicare şi contestare a acestora

sînt reglementate de secţiunea a 5-a, capitolul XXII al Codului de executare cu particularităţile prevăzute de lege şi
prezentul Statut pentru diferite categorii de deţinuţi.
60
592. Sancţiunile disciplinare se aplică doar persoanelor care au comis abaterile disciplinare prevăzute
de art. 245 al Codului de executare.
593. Pentru comiterea unei abateri disciplinare poate fi aplicată doar o singură sancţiune disciplinară.
594. Răspunderea disciplinară nu exclude răspunderea contravenţională, penală sau civilă a

deţinutului.
595. În toate cazurile deţinuţii sînt informaţi, contra semnătură, despre încălcarea care li se impută şi
au dreptul de a da explicaţii în apărarea lor, iar în cazul refuzului, persoana responsabilă desemnată pentru
examinarea materialelor întocmeşte un proces-verbal în prezenţa la cel puţin alţi 2 funcționari publici cu statut
special.
596. Sancţiunea disciplinară se aplică în cel mult 10 zile, iar în cazul unei verificări suplimentare – în
cel mult 30 de zile de la data depistării încălcării, iar în cazul sancţiunii izolării disciplinare ca urmare a recunoaşterii
condamnatului vinovat de săvîrşirea infracţiunii, aceasta se aplică în cel mult 10 zile de la data parvenirii în
penitenciar a hotărîrii definitive a instanţei de judecată. Directorul Administrației Naționale a Penitenciarelor este în
drept, în cazuri excepţionale, pînă la expirarea termenului-limită de aplicare a sancţiunii disciplinare, să prelungească
termenul verificării suplimentare cu 20 de zile.
5961. Rezultatele verificărilor circumstanţelor abaterii disciplinare identificate se consemnează de

persoana responsabilă într-o încheiere şi înaintează materialele şi propunerile respective şefului penitenciarului,
pentru luarea deciziei. Se interzice investigarea circumstanţelor cu privire la abaterea disciplinară de către aceleaşi
persoane care le-au constatat.
5971. În scopuri educaţionale şi de profilaxie, pentru ridicarea nivelului de disciplină în penitenciar, în

vederea aplicării faţă de deţinut a măsurilor de corecţie, şeful penitenciarului se poate limita la o convorbire verbală,
iar în cazul deţinutului cărui i-a fost aplicată sancţiunea izolării disciplinare, poate reduce termenul stabilit iniţial.
598. Dacă sancţiunea disciplinară nu a fost aplicată în termenul stabilit sau în cel suplimentar,
deţinutul se consideră absolvit de pedeapsă.
599. Se interzice aplicarea sancţiunii disciplinare izolarea disciplinară referitor la femeile gravide şi
mamele care au cu sine copii.
600. Punerea în aplicare a sancţiunii sub formă de izolare disciplinară se efectuează doar după
examenul medical al deţinutului şi stabilirea faptului că executarea acestei sancţiuni nu va afecta sănătatea fizică sau
psihică a acestuia. Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt examinaţi zilnic de medicul locului de deţinere, iar la propunerea
medicului executarea acestei sancţiuni poate fi întreruptă din motive de sănătate a condamnatului, pînă la
însănătoşirea acestuia. Nu este necesar avizul medicului în cazurile în care izolarea disciplinară a deţinutului are loc
din motive de securitate personală sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar.
601. Sancţiunile disciplinare pot fi stinse sau anulate:
a) stinse:
dacă în decursul unui an de la data executării ultimei sancţiuni disciplinare nu a fost aplicată o nouă
sancţiune;
înainte de termen, dar nu mai devreme de 6 luni din data sancţionării, doar în calitate de măsură de
stimulare. Stingerea sancţiunii disciplinare în calitate de măsură de stimulare, pentru cazurile în care deţinutul are
mai multe sancţiuni nestinse, se efectuează în ordinea aplicării lor;
b) anulate:
prin hotărîrea definitivă a instanţei de judecată;
prin decizia directorului Administrației Naționale a Penitenciarelor;

61
prin Încheierea judecătorului de instrucţie;
în cazul efectuării controlului departamental realizat în conformitate cu prevederile art. 178 din Codul
de executare.
602. Sancţiunea disciplinară sub formă de transferare în regim iniţial se stinge la expirarea unui an de
la data transferării lui în regim iniţial, iar în cazul comiterii unei alte încălcări sancţionate de către şeful
penitenciarului – la expirarea unui an de la data aplicării ultimei sancţiuni disciplinare.
603. Sancţiunea transferării în regim iniţial nu poate fi stinsă înainte de termen.
604. Sancţiunile izolării disciplinare şi transferării din regim de resocializare în regim comun pot fi
stinse înainte de termen numai la expirarea termenului de 6 luni din ziua punerii în executare a sancţiunii
disciplinare.
605. Sancţiunea disciplinară stinsă nu produce pe viitor efecte juridice pentru deţinut.
606. Anularea sancţiunii disciplinare produce efecte şi pentru trecut din momentul aplicării sancţiunii
date, în cazul anulării sancţiunii, deţinutul se consideră ca nefiind sancţionat.
607. Decizia privind aplicarea sancţiunii disciplinare poate fi contestată în instanţa de judecată, în
cazurile şi în condiţiile prevăzute de Codul de procedură penală.
608. Plîngerea asupra sancţiunii disciplinare sub formă de izolare disciplinară suspendă executarea
sancţiunii, cu excepţia cazurilor cînd izolarea disciplinară are loc din motive de securitate personală a deţinutului sau
pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar, care, din motive de urgenţă, poate fi dispusă şi de ofiţerul de
serviciu, pe un termen de pînă la 24 de ore, cu informarea şefului penitenciarului sau persoanei care asigură
interimatul funcţiei.
Secţiunea a 53-a
Condiţiile de deţinere a deţinuţilor izolaţi disciplinar
609. Decizia cu privire la plasarea în celulele izolatorului disciplinar (anexele nr. 26 – 27) este adusă
la cunoştinţa deţinuţilor, sub semnătură, de către persoanele care pun în executare sancţiunea respectivă sau de către
ofiţerul de serviciu.
610. Sancţiunea disciplinară sub formă de izolare disciplinară este pusă în executare doar în prezenţa
avizului pozitiv al medicului, cu excepţia cazurilor cînd izolarea disciplinară are loc din motive de securitate
personală a deţinutului sau pentru menţinerea ordinii şi securităţii în penitenciar.
611. Deţinuţilor li se permite să-şi ia în celulele izolatorului disciplinar următoarele obiecte personale:
două schimburi de lenjerie de corp, prosopul, săpunul, pasta şi peria de dinţi, presa periodică, scrisorile şi
telegramele.
612. Nu se permite de a introduce în celulele izolatorului disciplinar obiecte ascuţite, produse

alimentare (altele decît cele preparate şi servite de cantina penitenciarului), băuturi alcoolice sau substanţe pe bază de
alcool, ţigări, brichete, chibrituri, aparate audiovizuale şi casnice, alte mărfuri de larg consum.
613. La izolare disciplinară în celulele izolatorului disciplinar deţinuţii sînt supuşi unei percheziţii
minuţioase.
614. Deţinuţii izolaţi disciplinar nu au dreptul la întrevederi, convorbiri telefonice, primirea coletelor,
pachetelor cu provizii şi banderolelor, nu li se permite să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate şi
să practice jocuri sportive şi de masă.
616. Deţinuţii izolaţi disciplinar sînt supuşi tratării sanitare (spălatul în baie, bărbieritul şi tunsul)
separat de restul deţinuţilor. Celulele izolatorului disciplinar sînt dereticate de către persoanele deţinute în ele,
conform rîndului.
62
617. Persoanelor care nu respectă regimul de detenţie în izolatorul disciplinar li se aplică sancţiunile
legale prevăzute pentru încălcările comise.
Se substi
618. Deţinuţilor izolaţi disciplinar li se permite îmbrăcăminte călduroasă numai atunci cînd sînt scoşi
la lucru şi în cazurile în care temperatura încăperii este mai joasă de +180 C. Lenjeria de pat se eliberează numai pe
timpul somnului.
Secţiunea a 54-a
Eliberarea persoanelor din penitenciare
619. Actele procesuale ce constituie temeiuri pentru punerea în libertate a deţinuţilor din penitenciare
sînt:
a) pentru preveniţi:
ordonanţa procurorului privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală;
ordonanţa procurorului privind încetarea procesului penal;
încheierea judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei de judecată privind revocarea măsurii
arestului preventiv;
încheierea judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei de judecată privind înlocuirea măsurii
arestului preventiv prin altă măsură preventivă neprivativă de libertate;
încheierea judecătorului de instrucţie sau, după caz, a instanţei de judecată privind liberarea provizorie
pe cauţiune a persoanei arestate preventiv sau sub control judiciar, conform art. 191 şi 192 ale Codului de procedură
penală;
expirarea termenului arestului preventiv prevăzut de lege sau stabilit de judecătorul de instrucţie ori,
după caz, de instanţa de judecată, dacă acesta nu a fost prelungit în conformitate cu legea;
sentinţa de achitare rămasă definitivă;
sentinţa de încetare a procesului penal rămasă definitivă;
sentinţa de condamnare cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate, rămasă definitivă;
sentinţa de condamnare cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executarea ei în cazul amnistiei

conform art. 107 al Codului penal, rămasă definitivă;
b) pentru condamnaţi:
executarea efectivă şi integrală a duratei pedepsei;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de
termen;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu
o pedeapsă mai blîndă nonprivativă de libertate;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind liberarea de la executarea pedepsei a

persoanelor grav bolnave;
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, intervenită după punerea în executare a pedepsei,
privind liberarea de pedeapsă în temeiul actului amnistiei;
actul de graţiere, emis în conformitate cu prevederile art. 108 al Codului penal, intrat în vigoare în
conformitate cu legislaţia;
63
hotărîrea instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind liberarea de pedeapsă în legătură cu
constatarea că fapta pentru care este condamnat, în urma modificării legii penale, nu constituie infracţiune.
620. Pedeapsa închisorii se consideră executată în ultima zi a termenului de pedeapsă stabilit.
621. Momentul punerii în libertate a condamnaţilor în legătură cu expirarea termenului pedepsei este
reglementat de alin. (1) art. 277 din Codul de executare, iar a preveniţilor - ziua şi ora expirării termenului de arest
preventiv.
622. Pentru punerea în executare a temeiului eliberării, acesta urmează a fi prezentat spre executare în
penitenciar în condiţiile legii.
623. În toate cazurile de prezentare spre executare a temeiurilor eliberării, administraţia penitenciară
urmează să elibereze persoana în termenul stipulat în act, dacă nu există temeiuri sau probe care ar demonstra
caracterul ilicit al actelor respective. În cazul constatării unor astfel de situaţii, administraţia penitenciară va face
demersurile necesare pentru verificarea autenticităţii actelor de prezentare spre executare a temeiului eliberării sau a
autenticităţii actului procesual care constituie temeiul dat, iar în caz de necesitate, va sesiza organele competente.
624. Persoanelor eliberate li se înmînează actele, obiectele, banii păstraţi la conturile lor de peculiu,
precum şi un certificat, semnat de şeful instituţiei respective, în care se indică termenul deţinerii în penitenciar şi
temeiurile eliberării. Certificatul de eliberare se înmînează celui eliberat contra semnătură pe copia acestuia.
625. La primirea documentelor, lucrurilor personale, banilor şi obiectelor de valoare, persoana ce se

eliberează semnează pe partea interioară a copertei a doua a dosarului personal.
626. Datoria deţinutului faţa de penitenciar sau creanţele neachitate la timp nu pot servi temei pentru
reţinerea acestuia la punerea în libertate.
Secţiunea a 55-a
Ajutorul acordat persoanelor eliberate din locurile de detenţie
627. Reglementările prezentei secţiuni se aplică doar în privinţa persoanelor care sînt eliberate din
detenţie în urma executării efective şi integrale a termenului pedepsei penale privative de libertate sau în baza
hotărîrii instanţei de judecată, rămasă definitivă, privind: liberarea condiţionată de pedeapsă înainte de termen,
înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă cu o pedeapsă mai blîndă nonprivativă de libertate, liberarea de la
executarea pedepsei a persoanelor grav bolnave, liberarea de pedeapsă în temeiul actului de amnistie intervenit după
punerea în executare a pedepsei, liberarea de pedeapsă în legătură cu constatarea că fapta pentru care este
condamnat, în urma modificării legii penale, nu constituie infracţiune, precum şi actul de graţiere intrat în vigoare.
628. Cu cel puţin 3 luni înainte de expirarea termenului de executare a pedepsei închisorii,
administraţia penitenciarului informează autorităţile administraţiei publice locale, alte instituţii interesate şi agenţia
teritorială pentru ocuparea forţei de muncă despre apropiata eliberare a condamnatului, despre studiile, capacitatea de
muncă şi specialitatea lui.
629. Persoana eliberată din locurile de detenţie este asigurată cu bilet pentru deplasare la domiciliu pe
teritoriul Republicii Moldova. Cheltuielile pentru procurarea biletului sau îmbrăcămintei necesare sînt suportate de
către condamnat. În cazul în care condamnatul nu dispune de bani, el este asigurat cu bilet şi îmbrăcăminte din contul
statului.
630. Administraţia penitenciarului comunică, în prealabil, rudelor sau altor persoane indicate de
condamnaţi despre eliberarea persoanelor care au nevoie de însoţire, femeilor gravide şi minorilor. În cazul lipsei
însoţitorului, administraţia asigură însoţirea lor pînă la domiciliu.
631. Deţinuţii cu dizabilităţi severe și accentuate, precum şi condamnaţii bărbaţi care au împlinit vîrsta
de 65 de ani şi femeile condamnate care au împlinit vîrsta de 60 de ani pot solicita plasarea în aziluri pentru persoane
cu dizabilităţi sau persoane în etate. Administraţia penitenciarului, în termen de 5 zile de la primire, expediază
organului de asistenţă socială cererea condamnatului.
64
632. Prin lege pot fi stabilite şi alte modalităţi de ajutor acordat persoanelor ce se eliberează din
penitenciare. Procedura evidenţei acordării ajutoarelor respective este reglementată de către Administrația Națională
a Penitenciarelor.
Secţiunea a 56-a
Particularităţile detenţiei cetăţenilor străini şi apatrizilor.
Asistenţa diplomatică şi consulară
633. Deţinuţii cetăţeni străini şi apatrizi care execută o pedeapsă penală privativă de libertate sau sînt
deţinuţi în penitenciare în baza unui mandat de arestare preventivă, pe perioada privării de libertate sînt deţinute în
penitenciarele şi la regimurile de detenţie similare celor stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova şi beneficiază
de aceleaşi drepturi şi obligaţii.
634. Deţinuţii cetăţeni străini au dreptul de a se adresa instituţiilor diplomatice sau consulare ale
statutului ai căror cetăţeni sînt, acreditate în Republica Moldova, precum şi de dreptul de a fi vizitaţi şi de a beneficia
de asistenţă diplomatică din partea instituţiilor diplomatice sau consulare respective.
635. Persoanele deţinute cu statut de refugiat sau apatrid, precum şi persoanele deţinute cu altă
cetăţenie decît cea a Republicii Moldova, al căror stat nu are reprezentanţă diplomatică sau consulară în Republica
Moldova, au dreptul să solicite administraţiei penitenciarului să contacteze autoritatea internă sau internaţională
competentă, precum şi dreptul de a fi vizitate de reprezentanţii acesteia.
Anexa nr. 2
la Hotărîrea Guvernului nr. 583
din 26 mai 2006
LISTA
hotărîrilor Guvernului care se abrogă
1. Hotărîrea Guvernului nr. 923 din 20 decembrie 1994 „Privind aprobarea Statutului executării
pedepsei de către condamnaţi” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1995, nr. 5, art. 15);
2. Punctul 5 al modificărilor şi completărilor care se operează în unele hotărîri ale Guvernului

Republicii Moldova, aprobate prin Hotărîrea Guvernului nr. 494 din 25 mai 1997(Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, 1997, nr. 43-44, art. 461);
3. Hotărîrea Guvernului nr. 78 din 26 ianuarie 1998 „Pentru completarea unor hotărîri ale Guvernului
Republicii Moldova” (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, 1998, nr. 24-25, art. 165).
65

H.nr. 583 Statutului Executării Pedepsei

Încărcat de

Informații document

Drepturi de autor

Formate disponibile

Partajați acest document

Partajați sau inserați document

Opțiuni de partajare

Vi se pare util acest document?

Este necorespunzător acest conținut?

Drepturi de autor:

Formate disponibile

H.nr. 583 Statutului Executării Pedepsei

Încărcat de

Drepturi de autor:

Formate disponibile

HOTĂRÂRE Nr.

cu privire la aprobarea Statutului executării pedepsei de către condamnaţi

executării pedepsei de către condamnaţi

Dispoziţiile prezentului Statut referitoare la condiţiile de deţinere, drepturile şi obligaţiile persoanelor

În limitele drepturilor, în modul şi în condiţiile stabilite de Codul de executare al Republicii Moldova,

5. În sensul prezentului Statut, următorii termeni şi expresii semnifică:

celulă – încăperea în care este cazată persoana pe perioada detenţiei;

penitenciar (unitate penitenciară, instituţie penitenciară) – instituţie

6. Temei pentru detenţia condamnaţilor îl constituie:

b) hotărîrea instanţei de judecată (judecătorului de instrucţie) de revocare a liberării provizorii;

c) hotărîrea instanţei judecătoreşti de condamnare la o pedeapsă privativă de libertate, în care se

Clasificarea penitenciarelor şi repartiţia deţinuţilor

10. Deţinerea preveniţilor se efectuează în izolatoarele de urmărire penală.

12. Particularităţile detenţiei persoanelor în categoriile respective de penitenciare sînt reglementate de

13. Repartiţia deţinuţilor se efectuează de către Administrația Națională a Penitenciarelor în raport cu

persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni săvîrşite din imprudenţă – în penitenciare de

persoanele condamnate la închisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave,

persoanele condamnate la pedeapsa detenţiunii pe viaţă – în penitenciare de tip închis, în sectoare

Primirea deţinuţilor în penitenciar

18. Temeiurile pentru primirea deţinuţilor în penitenciare constituie întrunirea cumulativă a

În perioada aflării în carantină, reprezentanţii serviciului educaţie, psihologul şi asistentul

33. Administraţia penitenciarului, în termen de 15 zile de la primirea condamnatului, înştiinţează

Penitenciarul, în conformitate cu prevederile Legii cu privire la sistemul informaţional integral

39. La dosarul personal se anexează procesul-verbal de aducere la cunoştinţă a cerinţelor stabilite

Accesul la informaţie al deţinuţilor

adresele de trimitere în judecată, citaţiile sau rechizitoriile;

actele ce constituie temeiurile detenţiei;

actele care modifică temeiurile detenţiei.

Modificările se comunică şi organului care a emis documentele ce au determinat aceste modificări.

59. Deţinuţilor li se interzice: accesul la Internet, să aboneze, să primească, să procure, să păstreze şi

Regimul de deţinere în penitenciare

67. Transferarea condamnatului de la un regim de deţinere la un alt regim de deţinere, în cadrul

68. La transferarea condamnatului se iau în considerare personalitatea acestuia, caracteristicile aflate la

69. Transferarea deţinutului de la un regim de deţinere la altul în calitate de sancţiune disciplinară se

73. Regulile de ordine interioară, drepturile şi obligaţiunile deţinuţilor, măsurile de stimulare şi

La efectuarea controlului şi percheziţiei sectoarelor locative şi zonelor de producere nu se admite

78. Activităţile de asigurare a ordinii interioare, prevenire şi curmare a încălcărilor de regim şi

asigurarea supravegherii permanente a deţinuţilor;

educarea la deţinuţi a respectului faţă de legislaţie şi atitudinii oneste faţă de muncă;

organizarea lucrului operativ-profilactic privind prevenirea şi curmarea manifestărilor criminale în

Relaţiile dintre deţinuţi şi personalul penitenciar

81. Personalului penitenciar i se interzice categoric tratamentul preconceput al deţinuţilor, intrarea cu

84. Deţinuţii se adresează reprezentanţilor administraţiei instituţiei utilizînd formula de politeţe

Drepturile şi obligaţiile deţinuţilor

87. Deţinuţii au dreptul:

să fie informaţi despre drepturile şi obligaţiunile lor;

la un tratament decent şi amabil din partea administraţiei penitenciarului;

să beneficieze în mod gratuit de asistenţă medicală şi de medicamente;

să înainteze cereri şi plîngeri (reclamaţii, propuneri, sesizări) administraţiei penitenciarului, organelor

să comunice familiei şi rudelor apropiate locul detenţiei;

de a avea cont personal de peculiu;

să primească pachete cu provizii, colete, banderole şi să păstreze produsele alimentare, cu excepţia

la întrevederi cu rudele şi alte persoane de o durată şi în numărul determinat de legislaţie;

la pensie, în condiţiile legii;

să participe la acţiunile culturale şi sportive, să frecventeze biblioteca, să practice jocurile de masă

să se întîlnească cu avocaţii, persoanele ce au dreptul de a acorda asistenţă juridică, cu mediatorul sau

să practice orice confesiune;

deţinuţii penitenciarelor de tip semiînchis la regim de resocializare, suplimentar la cele enumerate, au

89. Deţinuţii sînt obligaţi:

să respecte regulile de comportare, programul zilei şi regimul de deţinere stabilit în penitenciar;

să îndeplinească necondiţionat cerinţele legitime ale personalului penitenciar;

în timpul percheziţiilor să predea benevol obiectele, substanţele interzise, să se dezbrace, să scoată

la cererea personalului penitenciar şi a altor persoane autorizate, să comunice numele şi prenumele,

la întîlnirea cu personalul penitenciar şi cu persoanele sosite în vizită, să se ridice şi să-i salute;