Introducere

Executarea pedepselor penale, ân urma săvârșirii unor infracțiuni constituie o

problemă fundamentală . Activitatea de executare a acestor pedepse infracționale,
reprezintă etapa finală a aplicării dreptului, care la rindul său formează rezultatul
activității justiției ân domeniul penal.
De eficacitatea acestei activitați depinde ân general activitatea celor trei mari
puteri ale statului: legislativă, executivă si judecătorească.
Această activitate de executare a pedepselor este dirijată de cadrul normativ al
dreptului execuțional-penal, el fiind o ramură de drept independentă, alcătuită din
o totalitate de norme juridice ce reglementează relațiile sociale privind executarea
sancțiunilor de drept penal, executarea măsurilor preventive, a celor de siguranță,
având ca scop asigurarea unei educații destul de influente și educativ eficiente
asupra celora ce â-și executa pedeapsa, al prevenirii contra săvârșirii unor noi
infracțiuni și a protejării ordinii de drept.
Ân art. 61, alin (2) CP al RM se prevede că pedeapsa are drept scop restabilirea
echitații sociale, corectarea condamnatului, precum și prevenirea de la săvârșirea
a noi infracțiuni, atât de către condamnați, cât și de către alte persoane. Art. 165,
alin (2) CE al RM stipulează că legislațiia execuțional-penală reglementează
modul și condițiile executării pedepsei, determină mijloacele de corijare a
condamnaților, stabilește modul de executare a măsurilor de siguranță și a celor
preventive, având ca scop principal protejarea drepturilor, libertăților și a
intereselor legitime ale persoanei, precum și ajutorul condamnaților ân privința
readaptării sale sociale.
Ân acest sens dreptul-execuțional are ca scop buna asigurare a executării
pedepsei penale, tot odată aceasta nefiind doar o pedeapsă pentru infracțiunea
comisă anterior, ci și o metodă, o formă de corectare, reeducare a condamnaților
ântr-un mod conștiincios față de muncă, un mod prin care ei să respecte legile și
normele morale, un mod de prevenire a unor noi infracțiuni.
 1.Structura penitenciarelor

Instituțiile și organele care execută pedepsele penale, inclusiv instituțiile

penitenciare formează ântr-un ântreg sistemul execuțional-penal, activitatea căruia
este strict reglementată de Codul de executare, de statutul de executare a pedepsei
de către condamnați, de Legea cu privire la sistemul penitenciar și de late acte
normative
Pedepsele privative de libetate se execută ân instituții penitenciare, unde ân
comformitate cu hotărârile instanței de judecată, â-și execută pedeapsa persoanele
condamnate la ânchisoare și detențiune pe viață, tot odată ele sunt și locurile de
detenție provizorie pentru persoanele pentru care a fost aplicată măsura arestului
preventiv.
Aceste instituții penitenciare se âmpart n mai multe tipuri, fieacre din ele avân
propriia form, structură și mod de detenție a perosanelor ce â-și ispășesc pedeapsa
penală, astfel comform Legii Nr. 1036 cu privire la sistemul penitenciar avem:
 Penitenciarele de tip ânchis
 Penitenciarele de tip deschis
 Penitenciarele de tip semiânchis
 Penitenciarele pentru minori
 Penitenciarele pentru femei
 Izolatoarele de umărire penală
 Casele de arest
 Spitalele penitenciare
Cu toate acestea ântr-o singură instituție pot fi create mai multe sectoare de
detenție cu respectare regulilor prevăzute de Codul de Executare al RM, prevăzute
pentru instiuțiile penitenciare menționate mai sus, astfel ân același penitenciar pot
sa fie deținute mai multe categorii de persoane de exemplu ântr-un penitenciar
pentru bărbați poate fi și o parte separată unde sunt deținute doar femei, sigur că
ân condițiile prevăzute de Codul de Executare a RM.
 1.1 Penitenciarele de tip deschis

Ân penitenciarele de tip deschis â-și execută pedeapsa persoanele condamnate

pentru infracțiuni săvârșite din imprudență. Condamnații sunt deținuți sub
supraveghere, ân scopul prevenirii comiterii unor noi crime și delicte, prcum și
asigurării ândeplinirii de către condamnați a obligațiunilor lor.
Fiecarei persoane deținute âi este eliberată o legitimație semnată de către șeful
penitenciarului sau adjunctul său, de un model stabilit. Regimul de detenție este
unul mai lejer față de celelalte două tipuri de pentenciare( semiânchis și ânchis),
astfel deținerea condamnaților sosiți pentru prima oară ân penitenciar, după
rămânerea definitivă a sentinței are loc prin următoarea modalitate:
Aceste persoane sunt deținute ân âncăperi complet izolate, care ân perioada de la
stingere până la deșteptare se âncuie, iar ân intervalul de timp ântre deșteptare și
stângere condamnații se pot deplasa liber pe teritoriul penitenciarului, ân limitele
stabilite de administrația penitenciarului.
După expirarea a 3 luni de deținere, din ziua intrării ân penitenciar condamnații
pot fi transferați la regimul comun de deținere, luându-se ân considerare perioada
ținerii lor ân carantină, ân acest regim condamnații beneficiază de prevederile alin
(2) și (3) art. 269 al Codului de Executare a RM, printre care sunt:
 Sunt ân drept de a purta asupra sa bunuri de valoare și bani
 Pot fi antrenați la muncă ânafara penitenciarului fără supraveghere
 Pot beneficia de o deplasare de scurtă durată
 De asistență medicală ân instituțiile publice pe cont propriu
 Să se căsătorească, divorțeze.
Transferul condamnatului ân cea de a treia fază, de resocializare are loc cu cel
puțin 6 luni ânaintea expirării termenului pedepsei, ân această perioadă
condamnatului âi poate fi permis traiul âmpreună cu familia ântr-un spațiu locativ
separat pe teritoriu sau ân preajma penitenciarului. Tot odată condamnaţii care
locuiesc cu familiile, nu mai puţin de o dată ân zece zile, la ora stabilită, sînt
 obligaţi să se prezinte personal pentru înregistrare ân unitatea de serviciu a
penitenciarului.
Obligațiile condamnaților:
 Ân lipsa familiei, să locuiască în blocurile de detenţie ale penitenciarului
 Din momentul stingerii şi până la deşteptare, să se afle la locurile lor de odihnă,
cu excepţia cazurilor prevăzute de programul zilei
 Să nu părăsească fără permisiune teritoriul penitenciarului sau locul de trai şi de
muncă
 Să nu procure, păstreze, transmită, fabrice orice fel de arme de vânătoare, de foc
şi gaze, muniţii la ele, arme albe, substanţe otrăvitoare şi explozive, precum şi
mijloace de transport
 Să nu participe la alegeri, referendumuri, greve, demonstraţii.

1.2 Penitenciarele de tip semiânchis

În penitenciarul de tip semiânchis execută pedeapsa persoanele condamnate la

ânchisoare pentru infracţiuni uşoare, mai puţin grave şi grave săvârşite cu intenţie.
Condamnaţii sânt deţinuţi sub pază şi supraveghere permanentă.
La expirarea termenului de 6 luni din ziua intrării în penitenciar, însă nu mai
mult de o treime din durata pedepsei, condamnaţii pot fi transferaţi în regim comun
de deţinere, luîndu-se în considerare perioada ţinerii lor în carantină. Ân
regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnaţii, ân perioada de la
stingere până la deşteptare, sânt ţinuţi în âncăperi complet izolate, care se âncuie,
cu cel mult 4 locuri.
Ân intervalul de timp de la deşteptare până la stingere, ei se pot deplasa liber pe
teritoriul penitenciarului, ân limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
Transferul condamnatului ân regim de resocializare se efectuează cu cel puţin 6
luni ânaintea expirării termenului pedepsei, ân condiţiile stabilite de alin. (1) art.
282 al Codului de executare. Condamnaţilor aflaţi ân regim de resocializare li se
poate permite deplasarea fără escortă sau ânsoţire în afara penitenciarului, dacă
acest lucru este condiţionat de caracterul muncii ândeplinite.
ân regim comun şi ân regim de resocializare, condamnaţii pot fi antrenaţi în
munci ân afara penitenciarului dacă dispun de dreptul de deplasare fără escortă sau
ânsoţire, ân condiţiile prevăzute la art.235 din Codul Execuțional.

1.3 Penitenciarele de tip ânchis

Ân penitenciarul de tip ânchis execută pedeapsa persoanele condamnate la

ânchisoare pentru infracţiuni deosebit de grave şi excepţional de grave, precum şi
persoanele care au săvârşit infracţiuni ce constituie recidivă. Condamnaţii sânt
deţinuţi sub pază şi supraveghere permanentă. La regim iniţial sânt deţinuţi
condamnaţii veniţi ân penitenciar după rămânerea definitivă a sentinţei. Ei sânt
ţinuţi ân âncăperi complet izolate cu cel mult două locuri, iar ân regim comun cu
cel mult 4 locuri, care sânt âncuiate permanent. La expirarea termenului de 9 luni
din ziua intrării ân penitenciar, condamnaţii pot fi transferaţi la regim comun de
deţinere, ân regimul comun de deţinere, condamnaţii, ân perioada de la stingere
până la deşteptare, sânt ţinuţi ân âncăperi complet izolate, care se âncuie. Ân
intervalul de timp de la deşteptare până la stingere, ei se pot deplasa liber ân zona
locativă şi ân âncăperile de uz comun ale secţiei cu regim comun, pot fi antrenaţi
la munci care nu necesită ieşire din penitenciar, precum şi ân munci ân afara
penitenciarului, cu condiţia asigurării pazei şi supravegherii permanente, se pot
deplasa liber ân zona locativă şi ân âncăperile de uz comun ale secţiei cu regim
comun ân intervalul de timp de la deşteptare până la stingere.
În regim de resocializare, suplimentar la prevederile alin.(3) art 271 Codul
Execuțional al RM, condamnaţii sânt ân drept să se deplaseze liber pe teritoriul
penitenciarului ân limitele stabilite de administraţia penitenciarului, de asemenea,
să fie antrenaţi ân munci ân afara penitenciarului, cu condiţia asigurării
supravegherii permanente.
 1.4 Penitenciarele pentru minori

Condamnaţii ân vârstă de până la 18 ani execută pedeapsa ân penitenciare pentru

minori ân modul şi ân condiţiile stabilite de Codul Execuțional şi de Statutul
executării pedepsei de către condamnaţi, ei pot executa pedeapsa şi ân sectoare
separate ale penitenciarelor pentru adulţi, ânsă ân condiţiile penitenciarului pentru
minori, astfel ei fiind deținuți separat față de cei adulți. Lor li se asigură o rație
alimentară suplimentară, tot odată ei au dreptul de a procura nelimitat produse
alimentare folosind banii de pe contul lor de peculiu. Ân mare parte regimul de
detenție a condamnaților minori este asemănător cu cea a adulților din
penitenciarele de tip semiânchis, ân afară de faptul că ei pot beneficia de:

 Ân regim iniţial - de ântrevederi de scurtă durată cel puţin o dată ân lună şi de

ântrevederi de lungă durată cel puţin o dată în trimestru
 Ân regim comun - de ântrevederi de scurtă durată cel puţin o dată ân lună şi de
ântrevederi de lungă durată cel puţin o dată ân două luni
 Ân regim de resocializare - de ântrevederi de scurtă durată cel puţin o dată ân lună
şi de ântrevederi de lungă durată cel puţin o dată ân două luni, cu dreptul de a locui
âmpreună cu familia ântr-un spaţiu locativ separat pe teritoriul penitenciarului sau
ân apropierea lui

Condamnatul care a âmplinit vârsta de 18 ani este transferat pentru executarea

pedepsei de mai departe ân penitenciarul de tip semiânchis la condiţii comune de
deţinere. Transferul condamnatului ân penitenciarele de tip semiânchis o hotărăşte
instanţa de judecată, ân baza unui demers al administraţiei penitenciare, iar
condamnatul major care a fost lăsat ân penitenciarul pentru minori şi care a
âmplinit vârsta de 23 de ani este transferat pentru executarea pedepsei de mai
departe ân penitenciarul de tip semiânchis sau ânchis la condiţii comune de
deţinere, ân baza deciziei directorului Departamentului Instituţiilor Penitenciare.
 1.5 Penitenciarele pentru femei

Ân penitenciarele pentru femei execută pedeapsa condamnatele de sex feminin,

condamnatele la pedeapsa ânchisorii care urmează a fi executată ân penitenciare
de tip semiânchis sau ânchis sânt deţinute sub pază şi supraveghere permanentă,
iar ân penitenciare de tip deschis - sub supraveghere permanentă. Regimul de
deţinere a condamnatelor de sex feminin corespunde, respectiv, regimului stabilit
pentru penitenciarele de tip deschis, semiânchis sau ânchis. Femeile gravide şi
mamele care au cu ele copii în vârstă de pînă la 3 ani, condamnate la pedeapsa
ânchisorii care urmează a fi executată ân penitenciare de tip ânchis, la decizia
administraţiei penitenciarului, execută pedeapsa ân condiţiile prevăzute pentru
penitenciarul de tip deschis sau semiânchis, ân funcţie de gravitatea faptei comise,
pericolul social pe care âl reprezintă, comportamentul deţinutei, vârsta şi starea
sănătăţii copilului şi a mamei.
La expirarea termenului de 3 luni pentru penitenciarele de tip deschis; 6 luni, ânsă
nu mai mult de o treime din durata pedepsei pentru penitenciarele de tip
semiânchis şi 9 luni pentru penitenciarele de tip ânchis - din ziua intrării ân
penitenciar, condamnatele aflate ân regim iniţial pot fi transferate ân regim comun
de detenţie, luîndu-se ân considerare perioada ţinerii lor ân carantină.
Ân regimurile de deţinere comun şi de resocializare, condamnatele, ân perioada
de la stingere până la deşteptare, sânt ţinute ân âncăperi complet izolate, care se
âncuie. Ân intervalul de timp de la deşteptare până la stingere, condamnatele cu
executarea pedepsei ân penitenciare de tip semiânchis se pot deplasa liber pe
teritoriul penitenciarului, ân limitele stabilite de administraţia penitenciarului, iar
de tip ânchis - ân zona locativă şi âncăperile de uz comun ale secţiei cu regim
comun. Condamnatele cu executarea pedepsei ântr-un penitenciar de tip ânchis,
aflate ân regim de resocializare, au dreptul de a se deplasa liber pe teritoriul
penitenciarului, ân limitele stabilite de administraţia penitenciarului.
 2. Scopul și sarcinile instituțiilor penitenciare

Pedeapsa are drept scop restabilirea echitații sociale , corectarea și reeducarea

condamnatului, precum și prevenirea săvârșirii de noi infracțiuni âtât de către
condamnați, cât și de alte persoane.
Un scop esențial al legislației execuțional penale este corejarea sau cirectarea
condamnaților. Sarcina tuturor instituțiilor și organelor care asigură executarea
pedepselor este combaterea criminalității. Corectarea condamnaților se efectuiază
prin intermediul principalelor mijloace și metode de corejare, care sunt prevăzute
la art. 171 alin (1) CE: modul și condițiile de executare a pedepsei, munca social-
utilă, munca educativă , instruirea profesională, învățământul general, influența
exercitată de societate.
În conformitate cu art. 219 CE al RM, în cazul transferării condamnatului dintr-
un penetenciar în altul de același tip sau al schimbării regimului de deținere, o
importanță deosebita revenindu-i referinței condamnatului, care constituie un
mijloc principal de evaluare.
Scopul prevenirii infracțiunilor se realizează pe două căi. Prima cale constă ân
neadmiterea comiterii infracțiunilor de către condamnați ân timpul ispășirii
pedepsei. Acest scop se consideră realizat doar ân cazul ân care condamnatul este
lipsit de posibilitatea de a comite noi infracțiuni. Ân această situație condamnații
laânchisoare sunt separați de societate, astfel ei fiind âmparțiți pe categorii și se
dețin separat unele față de altele , se modifică statutul lor juridic și se asigură paza
și supravegherea acestora, prin modificarea statutului juridic se schimba de
exemplu, adica introducându-se cenzura corespondenței, diferite controale,
percheziții, etc. Pe lângă aceste restricții ale statutului juridic al condamnaților,
instituțiile și organele care asigura buna executare a pedepselor penale organizează
și ântreprind măsuri speciale de investigații, profilactice și alte măsuri de
descoperie, prevenire și combatere a manifestărilor criminale ân mediul
condamnaților.
 A doua direcție constă în prevenirea și combaterea infracțiunilor de către foștii
condamnați și persoane tețe. Asupra foștilor condamnați se aplică măsuri de
reabilitare și adaptare socială, controlul și supravegherea are menirea de prevenire
a savârșirii de către aceștea a unor noi infracțiuni.

2.1 Sarcinile instituțiilor penitenciare

Conform art. 2 al Legii cu privire la sistemul penetenciar, acesta are următoarele

sarcini de bază:

 Punerea în excutare a măsurilor preventive sub forma arestului preventiv

 Punerea în executare a pedepselor privative de libertat
 Punerea în execuatare a sancțiunii arestului contravențional
 Desfășurarea activității speciale de investigație și participarea, tuturor organele
competente de stat, în scopul descoperirii și prevenirii infracțiunilor
 Asigurarea ocrotirii sănătății deținuților
 Dezvoltarea bazei tehnico-materiale și a sferei sociale ale indtituțiilor și organelor
sistemului penetenciar
 Asigurarea sistemului penetenciar cu cadre și crearea condițiilor normale pentru
desfășurarea activității de serviciu
 Asigurarea escortării deținuților, inclusiv a celor transferați ân sau din străinătate.
 Asigurarea ordinii de drept și legalității ân instituțiile penitenciare, a securității
persoanelor deținute în acestea;
 Asigurarea escortării deținuților , inclusiv celor transferați în/din străinătate, etc.
 Concluzie

Ân cele din urmă putem menționa faptul că instituțiile penitenciare crează un

ântreg sistem bine structurat și aranjat pe diferite categorii și forme, astfel putând
fi bine organizată individualizarea raspunderii penale cu pedeapsa ânchisorii
pentru fiecare condamnat ân parte. Prin intermediul diferitor metode de corejare și
reeducare, de izolare și resocializare a acestora cu ajutorul muncii de exemplu.
Tot odată se evidențiază faptul că regimul penitenciar oferă condamnaților
posibilitatea de a duce un mod de trai normal ân condițiile prevăzute de
penitenciar, prin aceasta se ânțelege faptul că ei â-și pot de sinestătător alege
instituția de asistență medicală, ân cazul penitenciarelor de tip deschis și
semideschis, â-și pot procura diferite bunuri sau să le primească din afara
penitenciarelor. Ân cazul minorilor chiar li se oferă o rație alimentară mai
deosebită, pentru o dezvoltare biologică sănătoasă și normală, pentru o următoare
reintegrare ân societate mai ușoară.
Cu toate acestea ân urmă ispășirii pedepsei, condamnații capătă cunoștințe mult
mai largi ân domeniul criminal, prin convorbirile și sfaturile acordate reciproc,
astfel ân mare parte scopul de bază, de reeducare al instituțiilor penitenciare este
foarte comasat.
Din punctul meu de vedere această problemă ar putea fi rezolvată prin separarea
persoanelor ce au o experiență infracțională bogată de cele nou venite ân regimul
penitenciar și limitarea la maxim a organizării unor astfel de grupuri ân care
condamnații pot liber transmite și învăța unul de la celălalt informații de genul dat.
Tot odată prin ducerea a mai multor lecții cu fiecare ân privat, referitoare la o bună
resocializare, a unui viitor prosper pe ele.
 Cuprins

INTRODUCERE
1. Structura penitenciarelor
1.1 Penitenciarele de tip deschis
1.2 Penitenciarele de tip semideschis
1.3 Penitenciarele de tip ânchis
1.4 Penitenciarele pentru minori
1.5 Penitenciarele pentru femei
2. Scopul și sarcinile instituțiilor penitenciare
2.1 Sarcinile instituțiilor penitenciare
Concluzie
REFERINȚE BIBLIOGRAFICE
Referințe bibliografice

1. Acte normative

1.1 Codul de procedură penală al RM, publicat ân MO, nr. 248-251 art. Nr. 699,
data intrării ân vigoare:12.06.2003
1.2 Codul penal al RM, publicat în MO nr. 72-74 art. Nr: 195
1.3 Codul de executare al Rm, publicate: 05. 11. 2010 ân MO nr. 214-220 art nr.
704, modificat prin LP48 din 26. 03. 11, MO53/04.04. 11 art. 114; în vigoare 04. 04.
11
1.4 Hotărârea Guvernului Nr. 583 din 26.05.2006 ân MO Nr. 91-94, art Nr.676

2. Manuale și monografii

2.1 Simion Carp , Drept execuțional penal ediție revăzută și adăugată, Chișinău
2016
2.2 Ion Oancea, Drept execuțional penal ,București 2006
2.3 Simion Carp, Cornel Osadcii , Oleg Rusu Drept execuțional penal, Chișinău
2007
2.4 Mihai Lașcu, Svetlana Mentăluță Drept execuțional penal, Chișinău 2003

3. Siteografie
3.1 Lex.justice.md