Sunteți pe pagina 1din 54

LM1524/1993

ID intern unic: 311605 Fişa actului juridic


Версия на русском

Republica Moldova

PARLAMENTUL

COD Nr. 1524


din 22.06.1993

Codul de executare a sancţiunilor de drept penal

Publicat : 30.11.1994 în Monitorul Parlamentului Nr. 001 art Nr : 1

Abrogat la 01.07.05 prin LP443-XV din 24.12.04, МО34-35/03.03.05


art.112
MODIFICAT
L1430 -XV din 07.11.02, MO161/03.12.02 art.1252
L1144-XV din 20.06.2002, MO110-112/01.08.2002 art.835
L1118 -XV din 06.06.2002, MO96-99/05.07.2002 art.699
L1404 -XIV din 07.12.2000, MO27-28/06.03.2001 art.88
L1134 -XIV din 13.07.2000, MO106-108/24.08.2000
L263-XIV din 24.12.98, MO62-64/17.06.99 art.288
L205 -XIV din 25.11.98, MO7-9/28.01.99 art.38
L18 -XIV din 14.05.98, MO60-61/02.07.98 art.411
L1277-XIII din 18.07.97, MO57-58/04.09.97 art.513
L1230 -XIII din 27.06.97, MO48/24.07.97 art.410
L677-XIII din 08.12.95, MO8-9/08.02.96 art.82

Notă:
În cuprinsul Codului de executare a sancţiunilor de drept penal , cuvintele
"inspectoratul pentru afaceri corecţionale" se substituie prin cuvintele
"subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare
pe lîngă Ministerul Justiţiei", prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002
art.835.
Parlamentul Republicii Moldova adoptă prezentul cod.
I. PARTEA GENERALĂ
Capitolul 1
LEGISLAŢIA DE EXECUTARE A SANCŢIUNILOR
DE DREPT PENAL
Articolul 1. Scopurile şi sarcinile legislaţiei de
executare a sancţiunilor de drept penal
(1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal
reglementează punerea în executare a pedepselor penale (în continuare
pedeapsă), precum şi modul de exercitare a controlului asupra
condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei, asupra muncii
educative cu condamnatul, asupra protecţiei drepturilor şi intereselor lui
legitime.
(2) Principalele scopuri urmărite prin punerea în executare a pedepsei
sînt: corijarea condamnatului şi profilaxia crimelor.
(3) Prin munca educativă cu condamnatul se urmăreşte resocializarea
(reabilitarea lui socială), respectarea legilor, a regulilor şi normelor de
conduită acceptate de societate.
Articolul 2. Aplicarea legislaţiei de executare
a sancţiunilor de drept penal
(1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal este compusă din
prezentul cod şi din alte legi şi acte normative adoptate în conformitate cu el.
(2) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal se aplică
în condiţiile Constituţiei Republicii Moldova, luîndu-se în considerare
şi actele de drept internaţional, ratificate, în domeniul punerii în executare a
sancţiunilor de drept penal şi comportării cu condamnatul.
(3) Legislaţia de excutare a sancţiunilor de drept penal stabileşte
principiile generale şi principiile de punere în executare a pedepsei;
modul şi condiţiile de punere în executare şi de executare a pedepsei,
de aplicare a mijloacelor de corijare prevăzute; modul de exercitare a
controlului asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei;
modul de desfăşurare a activităţii instituţiilor şi organelor care pun în
executare pedeapsa; modul de participare a administraţiei
întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat, organizaţiilor obşteşti
şi altor formaţiuni (în continuare unităţi), precum şi a cetăţenilor la corijarea
condamnatului; temeiurile şi modul de eliberare de pedeapsă şi de ajutoare a
celor puşi în libertate.
Articolul 3. Actele condiţionate care reglementează
punerea în executare a pedepsei
În cazurile prevăzute de prezentul cod, Guvernul, Ministerul
Afacerilor Interne, Ministerul Justiţiei pot să emită, independent sau
în comun cu alte ministere şi departamente, acte condiţionate care
stabilesc modul de organizare a punerii în executare a pedepsei şi
neaplicării condiţionate a pedepsei, a aplicării mijloacelor de corijare a
condamnaţilor şi de ajutoare a celor puşi în libertate.
Articolul 4. Acţiunea legislaţiei de executare a sancţiunilor
de drept penal în timp şi în spaţiu
(1) Cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apartizii
care au comis crime şi sînt condamnaţi pe teritoriul Moldovei execută
pedeapsa pe teritoriul ei, dacă acordurile interguvernamentale nu prevăd altfel.
(2) La executarea pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei pe
teritoriul Republicii Moldova se aplică prezentul cod.
(3) Punerea în executare a pedepsei şi controlul asupra
condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei se efectuează în
conformitate cu legislaţia de excutare a sancţiunilor de drept penal şi cu o altă
legislaţie în vigoare în perioada respectivă.
Articolul 5. Prioritatea normelor de drept internaţional
În cazul în care legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal a
Republicii Moldova nu corespunde normelor din actele juridice internaţionale
ratificate, se aplică normele de drept internaţional.
Capitolul 2
TEMEIUL, MIJLOACELE ŞI PRINCIPIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI ŞI DE NEAPLICARE CONDIŢIONATĂ A PEDEPSEI
Articolul 6. Temeiul punerii în executare a pedepsei
şi neaplicării condiţionate a pedepsei
Temei pentru punerea în executare a pedepsei şi pentru neaplicarea
condiţionată a pedepsei, precum şi pentru aplicarea mijloacelor de corejare,
este sentinţa rămasă definitivă a instanţei judecătoreşti.

Articolul 7. Principalele mijloace de corejare


(1) Principalele mijloace de corejare sînt: regimul sau modul
stabilit de punere în executare şi de excutare a pedepsei şi de
neaplicare condiţionată a pedepsei, munca educativă, munca socialmente
utilă, instruirea profesională, măsurile de influenţă publică.
(2) Mijloacele de corejare se aplică ţinîndu-se cont de tipul pedepsei, de
felul şi gradul pericolului social, de motivele comiterii crimei, de persoana
condamnatului şi de conduita lui.
Articolul 8. Principiul legalităţii punerii în executare a pedepsei
(1) Activitatea instituţiilor, organelor şi factorilor de decizie
care pun în eceutare pedeapsa şi care exercită controlul asupra
condamnatului la neaplicarea necondiţionată a pedepsei este bazată de
respectarea legilor. factorii de decizie poartă răspundere pentru legalitate
în activitatea lor.
(2) Respectarea legilor la punerea în executare a pedepsei şi neaplicarea
condiţionată a pedepsei este garantată prin supravegherea de procuror, prin
control departamental şi control obştesc.
Articolul 9. Principiul egalităţii condamnaţilor în faţa legii
Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei, precum şi de
neaplicare condiţionată a pedepsei, se extind asupra tuturor
condamnaţilor indiferent de originea, starea socială, oficială şi
patrimonială, de genul şi caracterul ocupaţiilor acestora de pînă la
comiterea crimei, de aparteneţa de rasă şi aparteneţa lor naţională, de studii,
limba, de atitudine faţă de religie şi de alte criterii.
Articolul 10. Umanizmul în punere în executare a pedepsei
(1) Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei şi de
neaplicare condiţionată a pedepsei se stabilesc pe baza principiului
respectării drepturilor, şi intereselor legitime ale condamnatului, a demnităţii
lui de om.
(2) La punerea în executare a pedepsei şi la aplicarea altor măsuri
de drept penal este inadmisibilă cauzarea de suferinţe fizice
condamnatului sau jignirea deminităţii lui de om. Torturile, măsurile
coercitive medicale sau de altă natură capabile să dăuneze sănătăţii
condamnatului sînt interzise.
Articolul 11. Democratismul în punerea în executare a pedepsei
(1) La munca de corejare a condamnatului, la plasarea în cîmpul
muncii şi la aranjarea traiului acestuia după executarea pedepsei pot
participa unităţi şi cetăţeni, pe baza liberului consimţămînt, în condiţiile
legii.
(2) Organizarea procesului de corejare a condamnatului şi alegerea
mijloacelor de corejare sînt determinate de necesitatea dezvoltării iniţiativei
lui utile, ceea ce se realizează cu participarea organizaţiilor de amatori ale
condamnaţilor, a rudelor şi altor persoane susceptibile să-şi dea concursul la
munca educativă.
Articolul 12. Diferneţierea şi individualizarea punerii în executare
a pedepsei şi controlul asupra condamnatului la
neaplicarea condiţionată a pedepsei
Punerea în excutare a pedepsei şi controlul asupra condamnatului la
neaplicarea condiţionată a pedepsei, precum şi aplicarea mijloacelor de
corejare, se difernţiază şi se individualizează în funcţie de
gravitatea crimei comise, de persoana condamnatului, de conduita lui pe
durata termenului de executare a pedepsei şi de alte circumstanţe.
Capitolul 3
STATUTUL JURIDIC AL CONDAMNATULUI
Articolul 13. Statutul juridic al condamnatului
la punerea în executare a pedepsei
şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei
(1) Legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal apără drepturile
şi interesele legitime ale condamnatului, asigură condiţii pentru corejarea
acestuia, garantarea echităţii sociale, protecţia lui juridică şi de altă natură la
punerea în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei.
(2) La punerea în executare a pedepsei şi neaplicarea condiţonată a
pedepsei, condamnatul cetăţean al Republicii Moldova are drepturile şi
îndatoririle prevăzute cetăţenilor Republicii Moldova, cu restricţie
stabilite de legislaţia penală, de legislaţia de executare a sancţiunilor de
drept penal şi de altă legislaţie.
(3) Condamnaţii cetăţeni străini şi apartizii au drepturi şi
îndatoriri în conformitate cu legislaţia privind statutul juridic al cetăţenilor
străini, cu tratatele internaţionale şi cu legile Republicii Moldova.
(4) Drepturile şi obligaţiile condamnatului, restricţiile lui sînt stabilite în
conformitate cu modul şi condiţiile de punere în excutare a pedepsei concrete
sau de neaplicare condiţionată a pedepsei.
Articolul 14. Drepturile fundamentale ale condamnatului
(1) Condamnatul beneficiază de drepturi stabilite de legislaţia de
executare a sancţiunilor de drept penal în funcţie de tipul pedepsei şi de
restricţia drepturilor impuse condamnatului prin sentinţă a instanţei
judecătoreşti.
(2) Condamnatul are dreptul:
a) să primească informaţie despre modul şi condiţiile de executare a
pedepsei stabilite de instanţa judecătorească, despre drepturile şi obligaţiile
sale. Informaţia este dată de instituţia sau de organul care pune în executare
pedeapsa;
b) să adreseze administraţiei instituţiei sau organului care pune în
executare pedeapsa sau care exercită controlul asupra sa la neaplicarea
condiţionată a pedepsei, instanţelor ierarhic superioare, altor organe de stat
şi organizaţii obşteşti propuneri, cereri şi reclamaţii;
c) să dea explicaţii şi să poarte corespondenţă, să adreseze
propuneri, cereri şi reclamaţii în limba maternă, iar în caz de necesitate
să se folosească de serviciile unui traducător;
d) să beneficieze de serviciile avocatului, precum şi ale altor persoane
împuternicite să acorde asistenţă juridică şi socială, în modul stabilit;
e) la atingerea vîrstei de căsătorie, să se căsătorească în conformitate
cu legislaţia în vigoare.
[Lit.e) introdusă prin L263/24.12.98, MO62/17.06.99 art.288]
(3) Cel condamnat la arest sau la privaţiune de libertate, beneficiază de
dreptul la asigurarea materială şi a condiţiilor de trai, la asistenţă medico-
sanitară pentru păstrarea sănătăţii şi activităţii vitale.
(4) Cel care a executat pedeapsă sau care a fost concediat în
legătură cu condamnarea are dreptul să primească ajutor la plasarea în
cîmpul muncii şi la aranjarea traiului, la alte tipuri de asistenţă socială.
(5) Cetăţeanul străin condamnat are dreptul să întreţină legături cu
reprezentanţa diplomatică sau consulatului statului său, iar
cetăţeanul statului care nu are reprezentanţa diplomatică şi nici
consulat în Republica Moldova are dreptul să întreţină legături cu
reprezintanţa diplomatică sau consulatul statului care şi-a asumat protecţia
intereselor lor ori cu organele internaţionale care exercită protecţia lor.
(6) Legislaţia Republicii Moldova poate stabili şi alte drepturi celor
condamnaţi la anumite tipuri de pedeapsă.
[Art.14 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
Articolul 16. Comunicarea locului de executare a pedepsei
La sosirea condamnatului în locul de executare a pedepsei sau în
cazul transferării lui dintr-un loc de executare a pedepsei în altul,
administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare
pedeapsa este obligată să comunice rudelor condamnatului locul lui de aflare.
Articolul 17. Libertatea conştiinţei
(1) Condamnatului îi este garantată libertatea conştiinţei. El are dreptul de
a profesa orice religie ori de a nu profesa nici una.
[Art.17al.(2) modificat prin Legea 1404 din 07.12.2000]
(2) Celui care excută pedeapsa reucerii de libertate i se permite, la
rugăminte, să frecventeze instituţii de cult.
(2) La rugămintea celui care execută pedeapsă privată de libertate
poate fi invitat preotul. În locurile de executare a pedepsei arestului
şi pedepsei privative de libertate este autorizată oficierea ritualurilor
religoase, uzul obiectelor de cult şi literaturii religioase.
(3) Oficierea riturilor religioase este benevolă. Ea nu trebuie să
contravină ordinii interioare şi nici să lezeze drepturile altora care execută
pedeapsă.
Capitolul 4
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI ŞI EXERCITAREA
CONTROLULUI ASUPRA CONDAMNATULUI LA NEAPLICAREA
CONDIŢIONATĂ A PEDEPSEI
Articolul 18. Instituţiile şi organele care pun în executare
pedeapsa şi exercită controlul asupra condamna-
tului la neaplicarea condiţionată a pedepsei
(1) Pedeapsa amenzii şi confiscării averii se pune în executare de
către instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa, precum şi de
către instanţa de la locul de aflare a averii şi locul de lucru al
condamnatului.
(2) Pedeapsa anetrenării la muncă socialmente utilă se pune în
executare de către organul afacerilor interne de la domiciliul
condamnatului.
(3) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii
sau practicării unei anumite activităţi se pune în executare de către
subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare
pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliu condamnatului, de către
penitenciare. Sentinţa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii
sau practicării unei anumite activităţi se pune în executare
de către administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat, precum şi
de către organele împuternicite să anuleze autorizaţia activităţii interzise
condamnatului.
[Art.18 al.(3) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Alin.4 art.18 exclus prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
[Alin.5 art.18 exclus prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2000 art.88]
(5) Pedeapsa reducerii de libertate se pune în executare de către
instituţiile de reeducare prin muncă ale organelor afacerilor interne (în
continuare instituţii de reeducare prin muncă).
(4) Pedeapsa arestului este pusă în executare de către penitenciare, iar
referitor la militari de către subunităţi militare speciale.
(5) Pedeapsa privativă de libertate se pune în executare de către
penitenciare.
(6) Pedeapsa degradării militare sau speciale se pune în executare
de către instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa sau la
propunerea ei, de către organul care a acordat gradul respectiv.
(7) Persoanele faţă de care nu se aplică condiţionat pedeapsa se află sub
controlul subdiviziunii teritorială a Departamentului de executare a deciziilor
judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei.
[Art.18 al.(7) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Art. 18 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
[În redactia L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82 (se exclude un alineat)]
Articolul 19. Aplicarea de măsuri medicale corective
(1) Faţă de cel condamnat la arest sau privaţiune de libertate şi
afectat de alcoolism, narcomanie, toximanie, tuberculăză activă sau
faţă de cel care nu a urmat seria deplină de tratament contra bolii
venerice organele şi instituţiile care pun în executare pedepsele
menţionate aplică măsuri medicale coercitive, inclusiv tratamentul forţat,
stabilite de instanţa judecătorească.
(2) Dacă de durata termenului de executare a pedepsei se va constata că
cel condamnat este afectat de alcoolism,
narcomanie, toxicomanie, tuberculoză activă sau de o boală venerică,
organul sau instituţia care pune în executare pedeapsa va face în
instanţa judecătorească un demers pentru a i se aplica un tratament
coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau
tuberculozei active ori pentru a fi supus unei serii obligatorii de tratament
contra bolii venerice.
[Art. 19 alin.2 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
(3) Dacă cel afectat de alcoolism, narcomanie, toxicomanie, tuberculoză
activă sau de o boală venerică este condamnat la o pedeapsă,
alta decît arestul şi privaţiunea de libertate, sau la neaplicarea
condiţionată a pedepsei, măsurile medicale coercitive, inclusiv
tratamentul coercitiv, se aplică pe baze generale, în conformitate cu
legislaţia.
(4) În cazul în care cel condamnat la arest sau la privaţiune de
libertate, căruia i se prescrie tratament coercitiv urmează a fi
eliberat pînă la încheierea tratamentului respectiv, instituţia sau organul care
pune în executare pedeapsa, în baza raportului medical, depune, în modul
stabilit, materialele în instanţa judecătorească pentru
a se determina necesitatea continuării tratamentului în instituţia curativă
respectivă.
Articolul 20. Participarea societăţii la lucrul cu condamnatul
(1) La corejarea condamnatului şi la exercitarea controlului public
asupra activităţii instituţiilor şi organelor care pun în executare
pedeapsa şi exercită controlul asupra condamnatului la neaplicarea
condiţionată a pedepsei au dreptul să participe unităţi şi cetăţeni.
(2) Atribuţiile, formele şi modul de participare a societăţii la corejarea
condamnatului şi la exercitarea controlului asupra activităţii instituţiilor şi
organelor care pun în executare pedepsa şi exercită
controlul asupra condamnatului la neaplicarea condiţionată a pedepsei sînt
stabilite de legislaţaia în vigoare.
Articolul 21. Supravecherea de procuror asupra
respectării legilor
(1) Supravegherea de procuror asupra respectării legilor la punerea
în executare a pedepsei şi la neaplicarea condiţionată a pedepsei este
exercitată de Procurorul Republicii Moldova şi de procurorii subordonaţi lui,
în condiţiile prezentului cod.
(2) Instituţiile şi organele care pun în executare sentinţa
instanţei judecătoreşti sînt obligate să execute ordonanţele procurorului
referitoare la respectarea regulilor de punere în executare a pedepsei şi de
neaplicare condiţionată a pedepsei.
II. PARTEA SPECIALĂ
Capitolul 5
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI AMENZII
Aticolul 22. Perceperea amenzii
(1) Instanţa judecătoreacă, la pronunţarea sentinţei de aplicare a
amenzii, propune condamnatului să verse benevol la bancă amenda în
decursul unei luni de la data la care sentinţa a rămas definitivă şi
avertizează că în caz de neachitare amenda va fi percepută în mod forţat.
(2) Dacă cel condamnat este în stare să plătească integral amenda în
termenul stabilit de lege, judecata, la cererea acestuia, poate amîna ori
eşalona plata pe un termen de pînă la un an. Pentru condamnaţii care nu au
domiciliu stabil în Republica Moldova, achitarea amenzii în rate nu se admite.
(3) În cazul în care condamnatul nu plăteşte în termenul stabilit de
instanţa judecătorească ea îi este percepută în mod forţat în baza unui
titlu executoriu, eliberat de instanţa judecătorească ce a
pronunţat sentinţa.
(4) Prin amendă este urmărită averea personală a condamnatului,
inclusiv partea lui, stabilită de instanţa judecătorească, din bunurile aflate în
proprietate comună. Urmărirea salariului sau a altui cîştig, a pensiei sau a
bursei celui condamnat se exercită în cazul în care acesta nu dispune de
avere sau avere lui este insuficientă pentru perceperea integrală a amenzii.
(5) Averea condamnatului nu este urmărită, dacă mărimea ei nu
depăşeşte 20% din salariu lunar sau din alt fel de cîştig, din pensie sau bursă,
care pot fi urmărite conform legii.
(6) La perceperea amenzii nu pot fi ridicate bunurile care nu sînt pasibile de
confiscare, în condiţiile Codului penal.
[Art.22 alin. 2 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
Articolul 23. Consecinţele sustragerii de la pedeapsa amenzii
Sustragerea condamnatului de la plata amenzii atrage după sine
răspundere în cazurile şi în modul stabilit de Codul penal.
Articolul 24. Încheierea acţiunilor executorii
Încheierea a acţiunilor executorii este considerată restituirea
către instanţa judecătorească care a pronunţat sentinţa a titlului executoriu
cu menţiunea "Amendă percepută conform sentinţei".
Capitolul6
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI PRIVATIVE
DE DREPTUL EXERCITĂRII UNEI ANUMITE FUNCŢII
SAU PRACTICĂRII UNEI ANUMITE ACTIVITĂŢI
Articolul 25. Modul de punere în executare a pedepsei
(1) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii
sau practicării unei anumite activităţi ca pedeapsă de bază, precum şi
ca pedeapsă complementară la pedeapsa amenzii, arestului, pedepse de
bază, la neaplicarea condiţionată a pedepsei este pusă în executare de către
subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare
pe lîngă Ministerul Justiţieila domiciliul condamnatului.
[Art.25 al.(1) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
(2) Pedeapsa privativă de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau
practicării unei anumite activităţi stabilită ca fiind complementară la pedeapsa
privativă de liberate, pedeapsă de bază, este pusă în executare de către
organul care pune în executare pedeapsa de bază, iar după executarea
pedepsei de bază este pusă în executare de către subdiviziunea teritorială a
Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei
la domiciliul condamnatului.
[Art.25 al.(2) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Alin.2 art.25 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
[Alin.2 art.25 modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
(3) Subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor
judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei ţine evidenţa condamnaţilor; controlează
respectarea de către condamnaţi a interdicţiei exercitării unei anumite
funcţii sau practicării unei anumite activităţi prevăzute de sentinţa instanţei
de judecată; controlează îndeplinirea sentinţei de către administraţia unităţii în
care condamnatul este încadrat, precum şi de către organele împuternicite să
anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului; ia măsuri pentru a nu se
admite încălcarea prescripţiilor din sentinţa instanţei de judecată; desfăşoară
muncă educativă cu condamnaţii.
[Art.25 al.(3) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Alin.3 art.25 modificat prin Legea nr.1404 din 07.12.2000]
(4) Administarţia penitenciarului în care cel condamnat la pedeapsa
privativă de libertate execută şi pedeapsă complementară privativă de
dreptul exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi
nu poate folosi condamnatul la lucrări interzise lui.
Articolul 26. Obligaţiile administraţiei unităţii
în care condamnatul este încadrat
(1) Cerinţele sentinţei instanţei judecătoreşti privative de dreptul
exercitării unei anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi sînt
puse în executare de către administraţia unităţii în care condamnatul este
încadrat.
(2) Administraţia unităţii în care condamnatul este încadrat este
obligată, în cel mult trei zile de la primirea copiei de pe sentinţa
instanţei judecătoreşti, să elibereze condamnatul din funcţia sau de
activitatea interzisă; să consemneze în carnetul de muncă al
condamnatului temeiul, termenul, funcţia pe care nu are dreptul să
exercite sau activitatea pe care nu are dreptul să o participe; să expedieze
organului afacerilor interne care pune în executare pedeapsa o
informaţie despre îndeplinirea cerinţelor sentinţei instanţei
judecătoreşti; să prezinte, la cererea organului afacerilor interne,
documentele privitoare la punerea în executare a pedepsei; să comunice
organului afacerilor interne modificarea sau rezilierea contractului de
muncă cu condamnatul; să elibereze, la rugămintea persoanei care a
executat pedeapsă sau care a fost eliberată de executarea pedepsei, în modul
stabilit de lege, în schimbul carnetului de muncă un duplicat fără consemnarea
pedepsei.
Articolul 27. Obligaţiile organului competent
(1) Cerinţele sentinţei judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei
anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi sînt puse în executare de
organul competent să anuleze autorizaţia activităţii interzise condamnatului.
(2) Organul competent este obligat mai tîrziu la 3 zile de la
primirea copiei de pe sentinţa instanţei judecătoreşti să anuleze
autorizaţia activităţii interzise condamnatului şi să comunice faptul organului
afacerilor interne care pune în executare pedeapsa.
Articolul 28. Obligaţiile condamnatului
Condamnatul privat de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau
practicării unei anumite activităţi este obligat să prezinte, la cererea
organului afacerilor interne, actele referitoare la punerea în executare a
pedepsei indicate, precum şi să se prezinte la chemare în
organul afacerilor interne. În caz de neprezentare nemotivată
condamnatul poate fi adus cu forţa.
Articolul 29. Munca educativă cu condamnatul
Munca educativă cu condamnatul privat de dreptul exercitării unei
anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi o efectuează
organul afacerilor interne în comun cu administraţia unitărţii în care
condamnatul este încadrat. munca eductativă cu cel neîncadrat în cîmpul
muncii se efectueaează la domiciliu.
Articolul 30. Consecinţele neexecutării sentinţei
instanţei judecătoreşti
Cel condamnat la privaţiune de libertate de dreptul exercitării unei
anumite funcţii sau practicării unei anumite activităţi, precum şi factorul
de decizie culpabil de neexecutarea sentinţei instanţei
judecătoreşti privative de dreptul exercitării unei anumite funcţii sau
practicării unei anumite activităţi poartă răspundere în condiţiile legislaţiei
în vigoare.
[Capitolul 7 exclus prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
Capitolul 7
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI MUNCII CORECŢIONALE
[Cap. 8 exclus prin Legea 1404 din 07.12.2000]
Capitolul 8
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI REDUCERII DE LIBERTATE
Articolul 39. Locurile de executare a pedepsei
Cel condamnat la reducere de libertate execută pedeapsa în locurile
stabilite de organul afacerilor interne.
Articolul 40. Deplasarea condamnatului la
locul de excecutare a pedepsei
(1) Cel condamnat la reducere de libertate se deplasează independent
la locul de executare a pedepsei din contul propriu. În acest caz
instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa expediază organului
afacerilor interne de la domiciliul condamnatului o dispoziţiei
privind executarea sentinţei. Organul afacerilo interne eliberează
condamnatului ordinul de deplasare spre locul de executare
a pedepsei. Condamnatul este obligat ca, cel mai tîrziu peste 72 de ore din
momentul primirii ordinului, să se deplaseze la locul de executare
a pedepsei şi să sosească acolo în termenul indicat în ordin, luînd
în calcul timpul necesar pentru drum.
(2) În cazul în care instanţa judecătorească decide ca cel condamnat
la reducere de libertate, aflat la data pronunţării sentinţei în stare
de arest, să fie trimis la locul de executare a pedepsei în modul
stabilit pentru cei condamnaţi la privaţiune de libertate, după ce soseşte la
locul de executare a pedepsei va fi eliberat de sub strajă.
(3) Dacă cel condamnat se sustrage de la primirea ordinului de
deplasare spre locul de executare a pedepsei sau nu s-a deplasat şi nici nu s-a
prezentat în termenul stabilit, el urmează, în caz de necesitate să fie reţinut
de organul afacerilor interne cu sancţiunea procurorului timp de pînă
la 30 de zile pentru a se stabili cauza încălcării modului de deplasare
independentă la locul de executare a pedepsei. În caz de nedeplasare
nemotivată organul afacerilor interne trimite condamnatul la locul de
executare a pedepsei în modul stabilit pentru cei condamnaţi la privaţiune de
libertate sau dacă există date despre sistragere de la
executarea sentinţei depune în instanţa judecătorească de la locul
de reţinere a acestuia materialele pentru a se hotărî trimiterea lui la locul de
executare a pedepsei.
Articolul 41. Calcularea duratei de executare a pedepsei
(1) Durata de executare a pedepsei reducerii de libertate se
calculează din momentul luării condamantului la evidenţă în instituţia de
reeducare prin muncă.
(2) Timpul absenţei nemotivate a condamnatului de la lucru sau de la
domiciliu care depăşeşte 24 ore nu se compută.
Articolul 42. Statutul juridic al condamnatului
(1) Cel condamant la reducere de libertate este obligat:
a) să respecte regulamentul de ordine interioară în locul de reducere a
libertăţii;
b) să muncească acolo unde a fost repartizat de organul care pune în
executare pedeapsa (condamnatul poate fi transferat la alt lucru,
inclusiv în altă localitate, de către administraţia unităţii fără
acordul lui, dar de comun acord cu organul care pune în executare
pedeapsa);
c) să se afle permanent în zona de dislocare a instituţiei de reducere
prin muncă (zona poate fi părăsită numai cu atorizaţia specială a administraţiei
instituţiei respective);
d) să locuiască în cămin special (în timp de odihnă condamnatul se
poate afla în afara căminului numai cu autorizaţia administraţiei
instituţiei de reeducare prin muncă; condamnatul care a pornit pe calea
corijării şi care are familie i se poate permite, la decizia şefului instituţiei de
reeducare prin muncă, să locuiască împreună cu familia în afara căminului; el
este obligat să prezinte la instituţia de reeducare prin muncă o dată - de 4
ori pe lună pentru a fi înregistrat,
periodocitatea înregistrării condamnatului fiind stabilit prin decizie a şefului
instituţiei).
(2) Condamnatul care execută pedeapsa reducerii de libertate şi
căminul în care locuieşte pot fi percheziţionaţi, iar lucrurile pot fi controlate;
încăperea în care locuieşte condamnatul poate fi inspectată în orice timp de
către lucrătorii organului afacerilor interne.
(3) Condamnatului i se interzice să aducă şi să păstreze în cămin
obiecte, articole şi substanţe al căror nomenclator este stabilit de
regulamentul de ordine interioară în locul de reeducare a libertăţii. În
cazul depistării unor astfel de obiecte, articole sau substanţe, ele urmează a
fi confiscate şi transmise spre păstrare, dacă legislaţia nu stabileşte altfel, ori
urmează a fi nimicite sau transmise în beneficiul
instituţiei de reeducare prin muncă. faptul confiscării de către factorul de
decizie al instituţiei de reeducare prin muncă a obiectelor,
articoleleor şi substanţelor interzise se consemnează într-un act.
Articolul 43. Modul de punere în executare a pedepsei
(1) Persoanele de sex masculin care execută pedeapsa reducerii de
libertate sînt deţinute separat de persoanele de sex femenin.
Coparticipanţii la crimă execută de regulă, pedeapsă separat.
(2) Cel condamnat la reducere de libertate locuieşte fără buletin de
identitate, în schimbul căruia i se eliberează un certificat de identitate.
(3) Hotarele de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă se
stabilesc printr-un ordin al şefului acestei instituţii.
(4) Organizarea punerii în executare a pedepsei reducerii de
libertate şi supravegherii condamnatului este determinată de regulile
ordinii interioare din locul de reducere a libertăţii, stabilite de Ministerul
Afacerilor Interne.
Articolul 44. Măsurile de prevenire a încălcării modului
de executare a pedepsei
(1) Condamnatul care încalcă în mod grav ordinea publică sau se află
în public în stare de ebrietate poate fi pus într-o încăpere izolată pînă la
trezire şi pînă la soluţionarea problemei aplicării unor măsuri de influenţă, dar
nu mai mult de 24 de ore.
(2) La rezolvarea problemei înlocuirii părţii neexecutate din durata
pedepsei reducerii de libertate cu pedeapsa privaţiunii de libertate,
condamnatul poate fi reţinut de organul afacerilor interne pe o durată
de pînă la 10 zile în scopul curmării sustragerii frauduloase de la
executarea pedepsei şi depunerii materilalelor în instanţa
judecătorească.
(3) Condamnatul care a părăsit fără autorizaţie zona de dislocare a
instituţiei de reeducare prin muncă este reţinut de organul afacerilor
interne pe o durată de pînă la 30 de zile pentru a se stabili cauza
plecării neautorizate. organul afacerilor interne trimite condamnatul
reţiunt la locul de executare a pedepsei în modul stabilit pentru cei
condamnaţi la privaţiune de libertate sau, dacă există date despre
sustragerea frauduloasă de la executarea pedepsei, depune materialele
în instanţa judecătorească de la locul de reţinere a condamnatului
pentru a se rezolva problema înlocuirii părţii neexecutate din durata pedepsei
reducerii de libertate cu pedeapsa privativă de libertate.
Articolul 45. Sustragerea frauduloasă de la
executarea pedepsei
(1) Sustragerea de la executarea pedepsei reducerii de libertate se
consideră frauduloasă dacă cel condamnat a comis cel puţin 3 încălcări
de disciplină în muncă, de ordine publică sau de regulă de conveţuire stabilite
lui, pentru care a fost supus unor sancţiuni date în scris, cu condiţia că fiecare
încălcare ulterioară a fost cimisă după aplicarea sancţiunii pentru
încălcarea comisă anterior.
(2) Sustragerea de la executarea pedepsei reducerii de libertate se
consideră dacă cel condamnat la muncă corecţională, înlocuită în modul
stabilit de lege cu reducere de libertate, a comis cel puţin două
încălcări de disciplănă în muncă, de ordine publică sau de regulă de
convieţuire stabilite lui, pentru care a fost supus unor sancţiuni date în scris
cu condiţia că fiecare încălcare ulterioară a fost comisă după aplicarea
sancţiunii pentru încălcarea comisă anterior.
(3) la rezolvarea problemei declarării sustragerii de la executarea
pedepsei ca fiind frauduloasă nu se iau în considerare pedepsele ridicate
sau stinse în modul stabilit de lege.
Articolul 46. Obligaţiile administraţiei unităţii
în care condamnatul este încadrat
(1) Administraţia unităţii în care cel condamnat la reducere de
libertate este încadrat e obligată să asigure antrenarea lui de muncă
socialmente utilă ţinînd cont de starea sănătăţii şi, în limita posibilităţilor,
de specialitatea acestuia, să organizeze pregătirea lui profesională şi să-şi
creeze condiţii de trai.
(2) Administarţia unităţii este obligată să comunice imediat
organului care pune în executare pedeapsa faptul absenţei din motive
necunoscute a condamnatului la lucru, aplicării lui de sancţiuni
disciplinare neîntoarcerii acestuia, în termenulstabilit, la locul de lucru din
concediu sau din deligaţie.
(3) Administraţiei unităţii i se interzice să-l concidieze pe cel care
execută pedeapsa reducerii de libertate, cu excepţia cazului de:
a) eliberare înainte de termen de executare a pedepsei reducerii de
libertate, în temeiul legii;
b) înlocuire a părţii neexecutate din durata pedepsei reducerii de libertate
cu pedeapsa privativă de libertate pentru sustragere frauduloasă de la
executarea pedepsei;
c) lichidare a unităţii, reducere a numărului de lucrători sau statului de
personal;
d) necorespundere a condamnatului funcţiei deţinute sau muncii
atribuite, ca urmare a stării sănătăţii, care îl împedică să continuie munca
respectivă.
(4) Pentru concedierea condamnatului care execută pedeapsa reducerii
de libertate nu este necesar acordul comitetului sindical. În cazul concedierii
condamnatului conform motivelor expuse în alin.(3) lit.c) şi d), administraţia
unităţii, cel puţin 2 săptămîni înainte ce concediere
comunică faptul acesta administraţiei instituţiei de reeducare prin muncă.
Articolul 47. Condiţiile de muncă ale celui care
execută pedeapsă
(1) Munca celui condamnat la reducere de libertate este reglementată
de legislaţia muncii, cu excepţia regulilor de încadrare,
concediere, transferare la alt lucru şi altor reguli stabilite de legislaţia în
vigoare.
(2) Condamantul care nu are specialitate în profilul unităţii în
care este antrenat la lucru poate fi repartizat în sistemul de învăţămînt
profesional pentru reciclare.
(3) Condamnatul poate fi anterenat fără retribuirea muncii numai la
lucrări de îngrijire şi amenajare a căminului teritoriului lui.
Condamnatul execută, de regulă, aceste lucrări la rînd în afara orelor de lucru
în cel mult 2 ore pe zi şi 4 ore pă săptămînă.
Articolul 48. Munca educativă cu persoanele care
execută pedeapsă
(1) Administraţia instituţiei de reeducare prin muncă, cea a unităţii în
care lucrează condamnatul şi cetăţeni duc muncă educativă cu
cel care execută pedeapsa reducerii de liberate pentru a-i cultiva o
atitudine conştiincioasă faţă de muncă, de respect faţă de prevederile
legii şi faţă de alte reguli şi norme de conduită acceptate de sociatate.
(2) La determinarea gradului de corejare al condamnatului se ţine cont
de participarea lui la acţiuni educative.
Articolul 49. Organizaţiile de amatori ale celor care execută
pedeapsa reducerii de libertate
(1) În cadrul instituţiilor de reeducare prin muncă pot fi create
organizaţii de amatori - consilii ale colectivelor de cămin (după caz
pot fi înfiinţate filiale ale acestora) care acteviază sub controlul administraţiei
acestor instituţii.
(2) Organul de conducere al organizaţiei de amatori este consiliul
ales de membrii organizaţiei respective în cadrul adunării generale.
Toate hotărîrele adunării generale a organizaţiei de amatori şi ale
consiliului ei sînt legale numai după aprobarea lor de către
administarţia instituţiei de reeducare prin muncă.
Articolul 50. Recompensele
(1) Pentru conduită bună şi atitudine conştiinciasă faţă de muncă
administraţia instituţiei de reeducare prin muncă stabileşte următoarele
recompense pentru cei condamnaţi la reducere de libertate:
a) exprimarea unei mulţămiri;
b) permisiunea de a se deplasa, în zile de odihnă şi de sărbătoare,
în afara zonei de dislocare a instituţiei de reeducare prin muncă;
c) permisiunea de a pleca în concediu în afara zonei de dislocare a
instituţiei de reeducare prin muncă;
d) ridicarea înaite de termen a sancţiunii aplicate anterior.
(2) Condamantul care dat dovezi temeinice de corejare poate fi
propus pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru
comutarea părţii neexecutate din pedeasa în modul stabilit de lege.
Articolul 51. Sancţiunile
(1) Celui condamnat la reducere de liberate, dacă a încălcat
disciplina de muncă, ordinea publică, regimul de ecutare a pedepsei,
administraţia unităţii de reeducare prin muncă îi poate aplica, pe lîngă
alte măsuri de răspundere disciplinară şi administrativă, următoarele
sancţiuni:
a) mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea şi amenajarea căminului şi
teritoriului lui;
c) interdicţaia de a locui în afara căminului;
d) interdicţia deplasării în afara căminului după orele de lucru, precum
şi aflării în anumite locuri pe o durată de pînă la o lună;
e) arestul disciplinar pe o durată de pînă la 10 zile.
(2) Referitor la cel care se sustrage în mod fraudulos de la
executarea pedepsei administraţia instituţiei de reeducare prin muncă
depune în instanţa judecătorească materialele privitoare la înlocuirea
părţii neexecutate din pedeapsa reducerii de libertate cu pedeapsa
privativă de libertate.
Articolul 52. Stabilirea recompenselor şi aplicarea sancţiunilor
(1) Recompensa şi sancţiunile se stabilesc în scris şi se
consemnează în dosarul condamnatului.
(2) La aplicarea sancţiunilor se iau în considerare circumstanţele
comiterii delictului şi conduita condamantului de pînă la săvărşirea delictului.
(3) Sancţiunea se aplică în corespundere cu gravittea şi caracterul
delictului cel mai tîrziu la 10 zile de la data detectării lui, iar dacă
este necesară exercitarea unui control, de la data încheierii lui, dar nu mai
tărziu de 6 luni de la data comiterii delictului. Sancţiunea se aplică de regulă
fără întîrziere, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data
aplicării ei.
(4) Şeful înstituţiei de reeducare prin muncă dispune de dreptul
deplin de a stabili recompense şi a aplica sancţiuni. Ridicarea înainte
de termen a sancţiunii aplicate anterior este de competenţa persoanei care a
aplicat-o de factorul de decizie ierarhic superior.
(5) Condamantul căruia i s-a aplicat sancţiunea arestului
disciplinar i se poate aplica orice tip de sancţiune, cu execpţia arestului
disciplinar.
Capitolul 9
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI ARESTULUI
Articolul 53. Locul de executare a pedepsei
Cel condamant la arest execută pedeapsa în locul stabilit de organul
afacerilor interne.
Articolul 54. Regimul de executare a pedepsei
(1) Cei condamnaţi la arest sînt deţinuţi în condiţiile unei
izolări stricte de alte categorii de persoane deţinute sub strajă.
Bărbaţii, femeile şi minorii, precum şi cei care au executat anterior
pedeapsă privativă de libertate şi cei cu antecedente penale, sînt
deţinuţi separat. Cei din rîndurile foştilor militari, lucrătorii din
organele de drept execută pedeapsa arestului pe baze generale, dar aparte
de alte categorii de condamanaţi.
(2) Asupra condamnatului se extind toate restricţiile stabilite de
legislaţia de executare a sancţiunilor de drept penal pentru cei
privaţi de libertate. Afara de acesta, condamnatului nu i se permite
procurarea produselor alimentare şi obiectelor de primă necesitate, cu
excepţia tutunului şi articolelor de tutungerie; nu i se acordă
intrevederi cu rudele şi cu alte persoane, cu excepţia avocatului; nu i se
permite să primească mandate poştale, colete, pachete cu provizii şi
banderole, cu excepţia unui colet sau unui pachet cu îmbrăcămite de
sezon, a unui mandat poştal pe lună pentru procurarea de tutun şi
articole de tutungerie, a unui colet ori a unui pachet sau a unei banderole
pe lună cu tutun şi articole de tutungerie. Suma totală pentru
procurarea de tutun şi articole de tutungerie, precum şi costul
tutunului şi articolelor de tutungerie primite în colete, pachete,
banderole nu trebuie să depăşească 10% din salariul minim satabilit în
republică. Condamnatul poate să procure tutun şi articole de tutngerie prin
virament, în limetele stabilite, din suma transferată la costul lui de peculiu.
(3) Cel condamnat la arest nu este instruit în cadrul învăţămîntului
de cultură generală şi nici al învăţămîntului profesional şi nu i se permite
deplasarea fără escortă.
(4) Condamnatul beneficiază zilnic de plimbare cu o durată de cel puţin o
oră, minorul cu o durată de cel puţin 1 oră 30 minute.
Articolul 55. Asigurarea materială, asigurarea condiţiilor
de trai şi asistenţa medico-sanitară
(1) Asigurarea materială, a condiţiilor de trai şi asistenţa medico-
sanitară a celui condamnat la arest se efectuează în corespundere cu normele
stabilite celor care execută pedeapsa închisorii.
(2) Condamnatului care excută pedeapsa arestului i se crează
condiţii de trai corespunzătoare normelor de sanitărie şi igienă, i se dă loc
individual de dormit şi lengerie de pat pentru timpul somnului.
Articolul 56. Antrenarea la muncă a condamnatului
(1) Pe durata executării pedepsei arestului condamnatul, de regulă, nu este
antrenat la muncă.
(2) Administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare
pedeapsa arestului are dreptul să antreneze condamnatul numai la
lucrările de îngrijire a încăperilor unde sînt deţinuţi cei care execută acest tip
de pedeapsă.
Articolul 57. Sancţiunile
(1) Pentru încălcare a regimului de executare a pedepsei arestului
condamnatului poate fi aplicată ca sancţiune încarcerarea pe o durată de pînă
la 15 zile.
(2) Pe durata executării sancţiunii încarcerării este interzisă aplicarea
repetată a condamnatului a acestei sancţiuni.
Articolul 58. Modul de aplicare a sancţiunilor
(1) La aplicarea de sancţiuni celui condamnat la arest se ţine cont
de circumstanţele în care a comis încălcarea, precum şi de conduita lui de
pînă la încălcare. sancţiunea se aplică, în corespundere cu gravitatea şi
caracterul contravenţiei, cel mai tîrziu la zece zile de la data detectării ei, iar
în cazul necesetăţii unui control se aplică de la data încheierii lui. De regulă,
sancţiunea se pune în executare imediat, iar în cazuri excepţionale cel mai
tîrziu la o lună de la data aplicării.
(2) Încarcerarea se efectuează în baza deceziei şefului de
penitenciar, indicîndu-se durata încarcerării şi ţinîndu-se cont de raportul
medical scris privind starea sănătăţii condamnatului.
(3) Eliberarea înainte de termen din carceră se face în baza
deciziei şefului de penitenciar în cazul în care încarcerarea de mai departe a
condamnatului nu este raţională sau dacă în virtutea sănătăţii lui, conform
raprtului medical, lucrul acesta nu poate fi permis.
(4) În timpul încarcerării, condamnatului îi sînt interzise
plimbările, primirea şi expedierea scrisorilor, procurarea tutunului şi
articolelor de tutungerie, primirea mandatelor poştale, coletelor,
pachetelor cu provizii şi banderolelor. Condamnatul este deţinut în carceră
de unul singur.
(5) Condamnatul poate ataca în persoana şefului ierarhic superior
sancţiunea încarcerării,însă depunerea reclamaţiei nu poate suspenda
executarea sancţiunii.
(6) Dacă în decursul unei luni de la data la care a fost execută sancţiunea
încarcerării condamnatului nu i se mai apliică o sancţiune de acest fel, se
consideră că nu are sancţiune.
(7) Şeful de penitenciar, precum şi toţi şefii ierarhic superiori,
dispine de dreptul deplin de a aplica sancţiuni. În lipsa şefului de
penitenciar dreptul de aplicare a sancţiunilor este exercitat pe deplin de către
adjunctul lui.
Articolul 59. Violatorul fraudulos al regimului de deţinere
(1) Violator fradulos al regimului de deţinere poate fi declarat
condamnatul care a comis 3 şi mai multe încălcări, pentru care a fost
supus unor sancţiuni, date în scris, cu condiţia ca fiecare încălcare ulterioară
să fi fost comisă după aplicarea sancţiunii pentru încălcarea anterioară.
(2) Condamnatul este declarat violator fraudulos al regimului de
deţinere prin decizie argumentată a şefului de penitenciar, ţinîndu-se
cont de persoana condamnatului, de gravitatea delictelor comise, de
motivele, gradul şi caracterul participării la comiterea delictelor şi de alte
circumstanţe.
(3) La rezolvarea problemei declarării condamnatului drept violator
fraudulos al regimului de deţinere nu se iau în considerare sancţiunile stinse în
modul stabilit de lege.
(4) Declararea condamnatului drept violator fraudulos al regimului de
deţinere se anulează odată cu sîngerea sancţiunilor.
(5) Condamnatul violator fraudulos al regimului de deţinere nu poate
fi eliberat din carceră înainte de termen, cu excepţia cazului în care
eliberarea este impusă de starea sănătăţii lui, conform raportului medical.
Articolul 60. Măsurile de securitate şi temeiurile aplicării
forţei fizice, a mijloacelor speciale şi armei de foc
Faţă de cei condamnaţi la arest se prevede aplicarea forţei fizice,
a mijloacelor speciale şi a armei de foc în conformitate cu art.99 - 101.
C a p i t o l u l 10
PRINCIPIILE GENERALE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE
Articolul 61. Locurile de executare a pedepsei
Cel condamant la privaţiune de liberate execută pedeapsa în
penitenciare, situate, de regulă, pe teritoriul Republicii Moldova.
Articolul 62. Tipurile de penitenciare
(1) Sînt considerate pentenciare coloniile de corecţie, coloniile de reeducare
şi închisorile.
(2) Coloniile de corecţie constiuie principalul tip de penitenciar
destinat deţinerii condamnaţilor la privaţiune de libertate care au
atuns majoratul. Coloniile de corecţie se împart în colonii cu regim
comun, colonii cu regim sever şi colonii-aşezări. La nevoie, pot fi
înfiinţate colonii speciale pentru deţinere în condiţii de izolare strictă a
recidiviştilor deosebit de periculoşi.
(3) Coloniile de reeducare sînt instituţii de reeducare şi instruire
corecţională, unde sînt repartizaţi cei care nu au atins majoratul.
(4) În coloniile de toate tipurile pot fi create sectoare pentru deţinerea
izolată a condamanţilor de diferite categorii.
(5) Izoloataoarele de anchetă penală, fiind instituţii penitenciare,
asigură privaţiunea forţată de libertate a persoanelor cărora li se
aplică arestul ca măsură de reprimare. Funcţionarea izolatoarelor de
anchetă penală este reglementată de prezentul cod şi de legislaţia privind
arestul preventiv.
Articolul 63. Stabilirea tipului de penitenciar
(1) Tipul de penitenciar cu regimul respectiv de executare a pedepsei
este stabilit de instanţa judecătorească.
(2) În colonii-aşezări sînt repartizaţi cei condamanţi pentru
infracţiuni comise din imprudenţă, precum şi cei condmanţi pentru prima
oară pentru infracţiuni premiditate, care nu prezintă un mare pericol
social. Prin hotătîre a instanţei judecătoreşti în colonii-aşezări pot
fi transferaţi cei care au executat o parte, stabilită de lege, din pedeapsă şi
care au pornit pe calea corijării.
(3) În coloniile de corecţie cu rejum comun sînt repartizate
persoanele de sex masculin, condamante pentru prima oară la privaţiune
de libertate, precum şi persoanele de sex femenin condamnate, cu
excepţia celor declarate recidiviste deosibit de periculoase.
Condamnările ridicate sau stinse nu se iau în considerare.
(4) În coloniile de corecţie cu regim sever sînt repartizate
persoanele de sex masculin care au executat anterior pedearsă privativă
de libertate, precum şi cei care au comis infracţiuni înăuntrul
termenului de executare a pedepsei privative de libertate, cu excepţia
persoanelor indicate la alin. (5). Condamnările ridicate sau stinse nu se iau în
considerare.
(5) În închisoare îşi ispăşesc pedeapsa persoanele declarate
recidivişti deosebit de periculoşi, persoanele cărora pedeapsa cu
moartea le-a fost comutată cu privaţiune de libertate cu titlu de
graţiere sau amnistiere, precum şi persoanele condamnate la detenţiune pe
viaţă.
[Alin.(5) în redactia L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
(6) Pedeapsa privativă de libertate cu regim de închisoare poate fi
aplicată şi altor categorii de condamnaţi la peste 5 ani pentru comiterea,
la o vîrsă majoră, a unor crime grave.
(7) În funcţie de caracterul şi gradul pericolului social al crimei
comise, de persoana condamantului şi de alte circumstanţe ale cauzei,
instanţa judecătorească, indicînd motivele hotărîrii adoptate, poate
aplica pedeapsă privativă de libertate: celor condamanţi pentru crime
comise din imprudenţă, precum şi pentru crime premeditate, care nu
prezintă un mare pericol social - în coloniile de corecţie cu regim comun;
altor condamnaţi la privaţiune de libertate nedeclaraţi recedivişti deosibit
de periculoşi - în coloniile de corecţie de orice tip, cu excepţia coloniilor-
aşezări.
Articolul 64. Repartizarea în locul de executare a pedepsei
(1) Cel condamant la privaţiune de libertate este repartizat în
locul de executare a pedepsei în cel puţin 10 zile de la data la care
sentinţa insatanţei judecătoreşti a rămas definitivă sau de la data
recurgerii la executare. Modul de repartizare a condamantului în
penitenciar este stabilit de Ministerul Afacerilor interne.
(2) Cel condamant la privaţiune de libertate cu executarea pedepsei în
colonie de corecţie cu regim comun sau regim sever poate fi lăsat, cu
acordul lui, în închisoare sau în izolatorul de anchetă penală pentru a
îndeplini lucrări de îngrijire şi amenajare. El beneficiază de plimbări zilnice cu
o durată de 2 ore. Asupra lui se extind drepturile acordate condamanţilor
deţinuţi în condiţii obişnuite în coloniile cu regim comun şi în cele cu regim
sever.
Articolul 65. Primirea condamnatului în penitenciar
(1) Primirea condamantului în penitenciar este efectuată de
administraţie în modul stabilit în statutul executării pedepsei de către
condamanţi (în continuare statut). Statutul este elaborat de Ministerul
Afacerilor Interne şi aprobat de Guvern.
(2) Administraţia penitenciarului comunică imediat instanţei
judecătoreşti care a pronunţat sentinţa punerea ei în executare şi locul de
executare a pedepsei de către condamnat.
(3) Administraţia penitenciarului este obligată să comunice familiei
condamantului locul de executare a pedepsei.
Articolul 66. Deţinerea separată
(1) În penitenciare este prevăzută deţinerea separată a persoanelor de sex
masculin şi a celor de sex femenin, a minorilor şi adulţilor.
(2) Cei condamanţi pentru prima oară la privaţiune de libertate sînt
deţinuţi separat de cei care au executat anterior o astfel de pedeapsă
pentru crimă premeditată şi care au antecedente penale. Izolat de alţi
condamnaţi, precum şi separat, sînt deţinuţi: recidiviştii deosebit de
periculoşi; condamnaţii cărora pedeapsa cu moartea le-a fost comutată cu
privaţiune de libertate cu titlu de graţiere sau amnistiere; condamnaţii
la detenţiune pe viaţă; condamnaţii pentru săvîrşirea
crimelor grave, precum şi cei a căror viaţă şi sănătate sînt ameninţate
de un pericol real.
[Alin.(2) în redactia L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
(3) Cerinţele de deţinere separată a condamanţilor, stabilite de
prezentul articol, nu se extind asupa instituţiilor curative din locurile
de detenţiune şi nici asupra penitenciarelor destinate deţinerii şi tratării
condamanţilor afectaţi de boli contagioase. Cei repartizaţi în instituţiile sus-
numite sînt deţinuţi în regimul coloniei, al cărei tip este stabilit de instanţa
judecătorească.
(4) Condamanţii bolnavi de SIDA sau contaminaţi de virusul HIV al
SIDA sînt deţinuţi separat de condamanţii care suferă de alte boli
contagioase.
(5) Ministerul Afacerilor interne poate stabili deţinere separată şi altor
categorii de condamnaţi.
Articolul 67. Executarea pedepsei
(1) Cel condamant la privaţiune de libertate trebuie să execute durata
deplină a pedepsei, de regulă, într-o singură colonie de corecţie sau de
reeducare ori într-o singură închisoare.
(2) Transferul condamantului dintr-o colonie în alta cu acelaşi
regim de deţinere sau dintr-o închisoare în alta pentru a continua
executarea pedepsei este permisă în cazul îmbolnăvirii lui sau al
schimbării esenţiale a volimului sau a genului de lucrări pe care le execută,
ceea ce ar împiedica deţinerea de mai departe a condamantului în colonia
sau în închisoarea respectivă sau în alte cazuri
excepţionale. Modul de transferare a condamantului este stabilit de
Ministerul Afcerilor Interne.
C a p i t o l u l 11
MODUL ŞI CONDIŢIILE DE PUNERE ÎN EXECUTARE
A PEDEPSEI PRIVATIVE DE LIBERTATE
Articolul 68. Regimul de deţinere şi cerinţele lui de bază
(1) Regimul stabilit în penitenciare reprezintă modul de punere în
executare a pedepsei privative de libertate, care crează condiţii pentru
aplicarea şi a altor mijloace educative.
(2) Cerinţele de bază ale regimului de deţinere sînt: izolarea
condamanţilor; supravegherea lor permanentă pentru a se exclude
posibilitatea comiterii unor noi crime şi altor delicte antisociale;
controlul asupra executării exacte şi stricte a obligaţiilor acestora;
asigurarea drepturilor şi intereselor lor legitime, securităţii
condamnaţilor şi personalului; deţinerea separată a categoriilor de
condamanţi stabilite de lege; diverse condiţii de deţinere în funcţie de
caracterul crimei comise şi pericolul social, de persoana şi conduita
condamanţilor; schimbarea condiţiilor de deţinere în corespundere cu gradul
de corejare.
(3) În penitenţiare se stabileşte o ordine interioară strict reglementată
de statut.
(4) Pentru a asigura respectarea ordinii interioare, în penitenciare se
prevede percheziţionzrea condamnaţilor.
(5) Administraţia penitenciarului are dreptul să controleze lucrurile şi
hainele persoanelor care intră în penitenciar şi ale celor care ies din el,
precum şi ale persoanelor care intră pe teritoriul unităţii în care lucrează
condamantul şi ale celor care ies de acolo.
(6) Lista de obiecte pe care condamantul poate sp le posede este
stabilită de statut. Condamnatul îi este interzisă să aibă asupra sa
bani şi obiecte de preţ şi obiecete neindicate în listă. Dacă asupra lui sînt
descoperiţi bani şi obiecte de preţ, acestea se confiscă şi se
varsă în beneficiul penitenciarului în temeiul unei decizii a şefului
de penitenciar.
Articolul 69. Modificarea condiţiilor de deţinere
pe parcursul executării pedepsei
(1) Condiţiile de deţinere a condamantului pot fi modificate, în
funcţie de conduita şi atitudinea acestuia faţă de muncă,în cadrul
aceluiaşi penitenciar sau prin transferul acestuia în alt tip de penitenciar,
în conformitate cu alin. (3).
(2) Modificarea condiţiilor de deţinere în acelaşi penitenciar prevede
transferul condamnatului, prin decizie a şefului de penitenciar, din
condiţiile iniţiale ( de adaptare) de deţinere în condiţii obişnuite
şi de resocializare şi, în acelaşi mod, din condiţii obişnuite şi
de resocializare în condiţii iniţiale de deţinere.
(3) Condamnatul care a pornit pe calea corijării poate fi propus la transfer
pentru executarea de mai departe a pedepsei:
a) din închisoare în colonie de corecţie - după ce a executat în penitenciar
cel puţin jumătate din durata pedepsei închisorii, stabilită prin sentiţa instanţei
judecătoreşti;
b) din colonie de corecţie cu regim comun sau din colonie cu regim
sever în colonie-aşezare - după ce condamnatul care se află în condiţii
obişnuite de deţinere a executat cel puţin o treime din durata pedepsei;
(4) Cel condamant pentru crimă deosibit de gravă sau cel care anterior
a fost eliberat înainte de termen de pedeapsă şi a comis o nouă crimă în
perioada părţii neexecutate din pedeapsă pot fi transferaţi în
colonii aşezări după executarea a cel puţin două treimi din durata pedepsei.
(5) Nu sînt pasibili de transfer în colonii-aşezări:
a) recidiviştii deosebit de periculoşi;
b) cei a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată cu pedeapsa
privativă de libertate în urma graţierii sau aminstierii;
c) persoanele condamnate la detenţiune pe viaţă;
[Lit.c) introdusă prin L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
d) cei cărora concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li s-a stabilit
tratament coercitiv contra alcoolosmului, narcomaniei,
toxicomaniei sau tuberculozei active, precum şi cei care nu au trecut
seria deplină de tratament contra bolii venerice, persoanele bolnave de SIDA
sau contaminate cu virusul HIV al SIDA.
(6) Condamantul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere
poate fi propus la transfer din colonie-aşezare în colonie de corecţie cu
regimul stabilit anterior de instanţa judecătorească, iar condamantul
repatizat conform sentinţei instanţei judecătoreşti în colonie aşezare poate fi
propus la transfer în colonie de corecţie cu regimul stabilit anterior de instanţa
judecătorească, iar condamantul repartizat conform sentinţei instanţei
judecătoreşti în colonie-aşezare poate fi propus la transfer în colonie de
corecţie cu regim comun; din colonie de corecţie cu regim sever - în
închisoare pentru cel mult trei ani cu executarea în colonia cu regim sever a
părţii restante din durata pedepsei.
Articolul 70. Procurarea produselor alimentare
şi a obiectelor de primă necesitate
(1) Celui condamant la privaţiune de libertate i se permite să
procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate prin virament din
suma pe care o are la contul său de peculiu.
(2) Suma totală de bani permisă pentru cheltuieli este stabilită de
Ministerul Afacerilor interne în mărimea unui salariu minim pe republică.
(3) Pe lîngă suma bănească permisă pentru procurarea produselor
alimentare şi a obiectelor de primă necesiatae condamantul poate cheltui
mijloace băneşti de pe contul de peculiu, pentru procurarea
suplemintară de îmbrăcăminte şi încălţăminte de un model unic, inclusiv
îmbrăcăminte şi încălţăminte de sport, pentru achitarea tratamentului
şi serviciilor de profilaxie, acordate suplimentar la dorinţă, pentru hrană
dietică, conform indicaţiei terapeutice.
Articolul 71. Întrevederile condamantului cu
rudele, avocatul şi cu alte persoane
(1) Condamantul are dreptul la întrevederi cu rudele şi cu alte persoane:
de scurtă durată - de la 2 la 4 ore, de lungă durată - de la o zi la 5 zile.
(2) Condamnatului i se acordă anual 8 întrevederi de scurtă durată şi 4
întrevederi de lungă durată.
(3) Întrevederile de scurtă durată cu rudele şi cu alte persoane sînt
permise în prezenţa reprezentantului administraţiei
penitenciarului. Întrevederile de lungă durată sînt permise cu drept de
conlocuire cu rudele apropiate, iar dacă există acordul administraţiei
penitenciarului, şi cu alte persoane.
(4) Condamantul transferat la condiţii obişnuite de deţinere în
colonie de corecţie cu regim comun i se poate acorda întrevedere cu
(drept de conlocuire) în afara coloniei, însă fără dreptul de a părăsi localitatea
sau raionul administrativ.
(5) La cererea condamntului sau a rudelor lui, întrevederea de lungă
durată poate fi înlocuită cu întrevedere de scurtă durată, iar cea de
scurtă durată sau de lungă durată poate fi înlocuită cu o conversaţie
telefonică, în modul stabilit de statut.
(6) În scopul primirii de asistenţă juridică, condamantului i se acordă
întrevederi cu avocatul. La dorinţa condamantului sau a
avocatului, întrevederea poate avea loc între patru ochi. Numărul şi durata
întrevederilor sînt nelimitate.
Articolul 72. Primirea şi expedierea coletelor,
pachetelor cu provizii şi a banderolelor
(1) Condamantul care execută pedeapsă privativă de libertate în
colonie de corecţie şi care a fost transferat în condiţii obişnuite de
deţinere i se permite să primească colete sau pachete cu provizii: în colonie
de corecţie cu regim comun - 6 pe an, în colonie cu regim sever - 4 pe an.
(2) Condamantului care execută pedeapsa închisorii şi care este
transferat la regim comun i se permite să primească 4 colete sau pachete
cu provizii pe an.
(3) Condamantului care execută pedeapsă privativă de libertate în
penitenciar i se permite să primească banderole: în colonie de corecţie
cu regim comun - 5, în colonie de corecţie cu regim sever - 3, în închisori -
2 pe an.
(4) Condamnatul bolnav, invalid de gradul I sau de gradul II poate primi
suplimentar colete şi pachete cu provizii în numărul şi sortimentul
prevăzut de raportul medical.
(5) Coletele, pachetele cu provizii şi banderolele se supun controlului,
cu excepţia celetelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor destinate
condmanţilor care execută pedeapsă în colonii-aşezări.
(6) În coloniile - aşezări, coletele pachetele cu provizii şi banderolele se
primesc în număr nelimitat.
(7) Condamantul are dreptul, cu autorizaţia administraţiei
penitenciarului, să expedieze colete şi banderole, dar cel mult 2 pe an.
Articolul 73. Corespondenţa condamantului.
Expedierea şi primirea mandatelor poştale
(1) Condamantul are dreptul să primească şi să expedieze scrisori şi
telegrame într-un număr nelimitat.
(2) Corespondenţa condamnaţilor, expediată sau primită (în afara
persoanelor care îşi ispăşesc pedeapsa în colonii-aşezări), este supusă
controlului sau cenzurii, cu excepţia corespondenţei cu organele de drept, cu
avocaţii lor, cu organele naţionale şi internaţionale legal constituite care
asigură protecţia drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, şi urmează
să fie expediată sau transmisă destinatarului în decurs de 24 de ore de la
depunere sau primire.
[Art.73 al.2 în redacţia L1430/07.11.02, MO161/03.12.02 art.1252]
(2) Corespondenţa expediată şi primită, cu excepţia corespondenţei celor
care execută pedeapsă în colonii-aşezări, este supusă cenzurării.
Cererea adresată avocatului parlamentar din partea unei persoane aflate într-
un loc de detenţiune nu va fi controlată de administraţia penitenciarului
şi va fi trimisă adresantului în decurs de 24 de ore.
[Alin.2 art.73 completat prin L18/14.05.98, MO60/02.07.98 art.411]
(3) Corespondenţa în locurile de detenţiune între condamnaţii care nu au
legături de rudenie este permisă numai cu autorizaţia administarţiei
penitenciarului.
[Art.73 al.4 exclus prin L1430/07.11.02, MO161/03.12.02 art.1252 al.5
devine al.]
(4) Propunerile, cererile şi reclamaţiile adresate organelor de drept
ierarhic superioare se expediază destinatului în cel mult 3 zile.
(4) Condamantul are dreptul să primească mandate poştale şi să
expedieze astfel de mandate rudelor, iar cu autorizaţia administraţiei
penitenciarului - şi altor persoane.
Articolul 74. Procurarea literaturii şi articolelor de papetărie
(1) Cel condamnat la privaţiune de libertate are dreptul să
primească în banderole, colete, pachete şi să procure nelimitat prin
reţeaua de comerţ cu cărţi, din mijloacele pe care le are la contul său
de peculiu, literatură şi articole de papetărie, să se aboneze la ziare şi reviste.
(2) Literatura procurată prin reţeaua de comerţ cu cărţi nu este
inclusă în numărul de colete şi banderole pe care cel condmant la
privaţiune de libertate poate să le primească.
Articolul 75. Deplasarea condamnaţilor
(1) Celor condamanţi la privaţiune delibertate şi transferaţi în colonii de
corecţie şi de reeducare la condiţii obişnuite de deţinere, după ce aceştia au
executat efectiv cel puţin o treime din termenul de pedeapsă fixat, li se poate
permite deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei, dacă specificul
muncii lor necesită faptul acesta.
(2) Este interzisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara
coloniei: recidiviştilor deosebit de periculoşi; celor a căror pedeapsă cu
moartea a fost comutată cu pedeapsa privativă de libertate în urma graţierii
sau amnistierii persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă; celor care se
află în penitenciar mai puţin de 6 luni; condamnaţilor
care au sancţiuni neridicate sau nestinse, precum şi celor cărora,
concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li se aplică tratament
coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau
tuberculozei active, care nu au urmat seria deplină de tratament contra
bolii venerice, bolnavilor de SIDA şi celor contaminaţi de virusul HIV al SIDA.
[Alin.(1) completat prin L1230/27.06.97, MO48/24.07.97 art.410]
[Alin.(2) în redactia L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
Articolul 76. Acordarea dreptului de deplasare
fără escortă sau însoţire
(1) Dreptul de deplasare în afara coloniei fără escortă sau însoţire
este acordat condamnatului prin decizie a şefului de colonie. În termen
de trei zile de la emiterea deciziei, copia acesteia şi materialele necesare se
remit procurorului, care exercită supravegherea legislaţiei în penitenciare.
[Alin.(1) completat prin L1230/27.06.97, MO48/24.07.97 art.410]
(2) Condamanţii care beneficiază de dreptul de deplasare fără
escortă sau însoţire trebuie să fie deţinuţi în colonie în încăperi
aparte. În cazul necesităţii de producţie se permite cazarea lor în afara
coloniei.
(3) Regulile şi normele de conduită ale condamanţilor cărora le este
permisă deplasarea fără escortă sau însoţire în afara coloniei sînt stabilite de
statut.
(4) Dacă cel condamant încalcă regimul de adoptare, regulile de
conduită sau dacă specificul muncii lui se schimbă, deplasarea fără escortă
sau însoţire se anulează prin decizia a şefului de colonie.
Articolul 77. Deplasări de scurtă durată
în afara locurilor de detenţiune
(1) Condamantul deţinut în colonie de corecţie sau de reeducare i
se poate permite deplasare de scurtă durată în afara coloniei în
legătură cu circumstanţe personale extraordinare: decesul sau boala
gravă a unei rude apropiate care pune în pericol viaţa acesteia;
calamitate naturală care a cauzat pagube materiale considerabile
condamantului sau familiei lui la domiciliu; necesitatea soluţionării
prealabile a unei probleme ce ţin de plasarea în cîmpul muncii şi angajarea
traiului după ce va fi pus în libertate.
(2) Condamantul care are copil în casa de copii de pe lîngă colonie i se poate
permite o deplasare de scurtă durată pentru a aranja copilul la rude sau într-o
casă de copii, iar condamantei care are copil minor invalid i se permite o
deplasare de scurtă durată în an pentru întrevedere cu copilul.
(3) Deplasările de scurtă durată sînt permise pe un termen de cel mult 7
zile fără timpul de deplasare tur-retur.
(4) Condamantului deţinut în colonie de corecţie sau de reeducare ori în
colonie-aşezare în condiţii obişnuite de deţinere şi resocializare în cazul în
care a obţinut permisiunea de a-şi continua studiile în instituţie de învăţămînt
mediu de specialitate sau superior, i se poate permite o deplasare de scurtă
durată în afara locului de detenţiune la examene, în termenul prevăzut de
Legislaţia muncii.
(5) Cererea condamantului pentru deplasare de scurtă durată trebuie
să fie examinată în decursul a 3 zile. Permisul pentru deplasare este
eliberat de şeful penitenciarului care ia în considerare persoana şi conduita
condamantului.
(6) Timpul de afalare a condmantului în afara penitenciarului se compută.
(7) Costul deplasării este achitat de condamant de la contul lui de
peculiu sau de rudele sale. Timpul de aflare a condmantului în afara
penitenciarului nu etse remunerat.
(8) În cazul unor circumstanţe neprevăzute care reţin întoarcerea
condamnatului în penitenciar în termenul stabilit, acesta poate fi
prelungit cu pînă la 5 zile, în baza unei decizii a şefului,organului
afacerilor interne de la locul de afalare a condamantului, fapt ce se comunică
obligatoriu administraţiei penitenciarului.
(9) Modul de acordare a deplasărilor de scurtă durată în afara locului de
deţinere se stabileşte de statut.
(10) Nu se acordă deplasări de scurtă durată recidiviştilor deosebit de
periculoşi; condamanţilor a căror pedeapsă cu moartea a fost comutată
cu pedeapsa privativă de liberate în urma graţierii sau amnistierii
persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă; condamnaţilor cărora,
concomitent cu pedeapsa pentru crima comisă, li se aplică tratament
coercitiv contra alcoolismului, narcomaniei, toxicomaniei sau
tuberculozei active, care nu au trecut seria deplină de tratament contra
bolii venerice, persoanelor bolnave de SIDA sau contaminate de virusul HIV al
SIDA.
[Alin.(10) modificat prin L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
Articolul 78. Munca celor condamnaţi
(1) Orice condamnat poate să lucreze în conformitate cu capacitatea
sa de muncă. Formele de antrenare a condamantului la muncă sînt
stabilite de administarţia penitenciarului. Condamnatul nu are dreptul
să întrerupă lucrul pentru a soluţiona litigii de muncă. Refuzul de a
lucra sau întreruperea lucrului sînt calificate drept încălcare a
regimului de executare a pedepsei şi atrag aplicarea de sancţiuni şi
răspundere materială.
(2) Administraţia penitenciarului asigură, în măsura posibilităţii,
antrenarea condamnatului la muncă, luînd în considerare sexul, vîrsta,
capacitatea de muncă, specialitatea.
(3) Lucrul în producţie cu atargerea forţei de muncă a condamnatului
nu trebuie să împiedice îndeplinirea sarcinii principale a penitenciarului
- corijarea acestuia.
(4) Persoanele condamnate de sex masculin care au depăşit vîrsta de
60 de ani şi cele de sex femenin care au depăşit vîrsta de 55 ani,
condamnaţii invalizi de gradul I şi de gradul II sînt antrenaţi în muncă la
dorinţa lor. Condamnaţii minori sînt antrenaţi în munca în
condiţiile legislaţiei muncii şi ale legislaţiei învămîntului public.
(5) Condamnatul este antrenat în muncă la unitatea penitenciarului sau la
altă unitate, indiferent de tipul proprietăţii. Condamnatul care excută pedeapsa
închisorii munceşte numai pe teritoriul ei.
(6) Lucrul în producţie în care este antrenat condamnatul se organizează
astfel, încît să fie asigurată izolarea şi paza lui.
(7) Lista de lucrări şi funcţiuni în care este interzisă folosirea celui
condamnat la privaţiune de libertate este stabilită de statut.
Articolul 79. Condiţiile de muncă şi compensarea zilelor de muncă
(1) Pentru cel care execută pedeapsă privativă de liberate în
penitenciar timpul de lucru şi de odihnă este stabilit în conformitate cu
legislaţia muncii.
(2) Durata executării pedepsei privative de libertate nu este
trecută la vechimea în muncă. Dacă cel condamant are o atitudine
conştiincioasă faţă de muncă şi respectă regulile de conduită, timpul
lucrat în durata executării pedepsei privative de libertate poate fi
trecut de către instanţa judecătorească, la demersul administraţiei
penitenciarului, la vechimea totală în muncă.
(3) Lucrul condmantului este organizat respectîndu-se regulile de protecţie
a muncii, tehnica de securitate şi igiena muncii, prevăzută de legea privind
protecţia muncii.
(4) La calcularea zilelor de muncă, condamnatului care execută pedeapsa în
penitenciar, nu încalcă regimul de deţinere şi îndeplineşte conştiincios sarcinile
de producţie, i se stabileşte compensarea privilegiată a zilelor de muncă din
contul duratei pedepsei în modul următor:
a) condamnatului antrenat la lucrări subterane şi la lucrări cu condiţii de
muncă grele şi nocive, specificate în nomenclatorul muncilor şi profesiilor,
aprobat de Guvern, - o zi de muncă pentru trei zile din durata pedepsei;
b) condamnatului antrenat la lucrări cu condiţii de muncă normale - două
zile de muncă pentru trei zile din durata pedepsei;
c) condamnatului antrenat la lucrări de deservire a penitenciarului - trei zile
de muncă pentru patru zile din durata pedepsei.
(5) Calculul zilelor conform compensării privilegiate a zilelor de muncă se
efectuează lunar şi se aprobă de către şeful de penitenciar.
(6) Eliberarea, la expirarea duratei pedepsei, a condamnatului care
beneficiază de privilegii la calcularea zilelor de muncă, precum şi eliberarea lui
condiţionată înainte de termen sau înlocuirea părţii neexecutate din pedeapsă
prin altă pedeapsă mai blîndă pot fi efectuate numai după ce el a executat cel
puţin o treime din durata pedepsei.
(7) Durata pedepsei, la expirarea căreia condamnatului la privaţiune de
libertate i se pot acorda drepturi şi privilegii pe lîngă cele prevăzute la alineatul
(6), se calculează luîndu-se în considerare computarea obţinută prin
compensarea privilegiată a zilelor de muncă.
(8) Eliberarea condamnatului, la expirarea duratei pedepsei, luîndu-se în
considerare computarea acesteia prin compensarea privilegiată a zilelor de
muncă, o face instanţa judecătorească, la propunerea administraţiei
penitenciarului, în modul stabilit de legislaţie pentru soluţionarea chestiunilor
ce ţin de executarea sentinţei.
(9) În cazul încălcării de către condamnaţi a cerinţelor regimului de
executare a pedepsei, pentru care le-au fost aplicate sancţiuni disciplinare,
calculul zilelor de muncă se suspendă pe perioada acţiunii pedepsei aplicate.
[Art.79 al.(9) în redactia L1118/06.06.2002, MO96/05.07.2000 art.699]
(9) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă se anulează în cazul cînd
persoana este condamnată pentru comiterea unei noi crime în timpul executării
pedepsei, precum şi în cazul comiterii de către condamnat a unor delicte, care
atrag răspundere desciplinară.
(10) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă se anulează prin decizia
şefului de penitenciar, care poate fi contestată în organele ierarhic superioare.
(11) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă nu se aplică:
a) persoanelor condamnate la detenţiune pe viaţă;
b) recidiviştilor deosebit de periculoşi;
c) persoanelor care, executînd pedeapsa privativă de libertate, au comis
infracţiuni intenţionate;
d) persoanelor anterior condamnate mai mult de două ori la privaţiune de
libertate pentru infracţiuni intenţionate, dacă condamnarea pentru infracţiunea
precedentă nu este ridicată sau stinsă în modul stabilit de legislaţia în vigoare.
[Art.79 al.(11) în redactia L1118/06.06.2002, MO96/05.07.2000 art.699]
(11) Compensarea privilegiată a zilelor de muncă nu se aplică:
a) celor condamnaţi pe viaţă;
b) altor persoane condamnate pentru săvîrşire de infracţiuni grave.
[Art.79 completat cu alin.(4)-(11) prin L1134/13.07.2000,
MO106/24.08.2000]
Articolul 80. Dreptul la scutire anuală de muncă
(1) Condamnatul care lucrează şi care, conform sentinţei instanţei
judecătoreşti, execută pedeapsă în colonie-aşezare este scutit anual de muncă
pentru 12 zile calendaristice după executarea a 11 luni din durata pedepsei.
(2) Condmnatul care lucrează şi care a fost transferat din colonie cu regim
comun sau cu regim sever în colonie-aşezare este scutit anual
de muncă pentru 12 zile calaendaristice după executarea a 11 luni din
durata pedepsei. La durata de 11 luni se trece timpul lucrat în colonie
cu regim comun sau în colonia cu regim sever pentru care nu a fost scutit
de muncă.
(3) Condamnatul care lucrează şi care a fost transferat în condiţii obişnuite
de deţinere este scutit de muncă după 11 luni de la transfer din condiţii iniţiale
de deţinere în colonie cu regim comun - pentru 12
zile calendaristice, în colonie cu regim sever - pentru 9 zile
calendaristice.
(4) Condamnatul care lucrează şi care, potrivit sentinţei instanţei
judecătoreşti, execută pedeapsa închisorii, precum şi recidiviştii deosibit
de periculoşi, sînt scutiţi de muncă pentru 6 zile calendaristice după
executarea a 2 ani din durata pedepsei în condiţii de regim comun.
(5) În anii următori, administraţia penitenciarului acordă concedii de aceeaşi
durată în orice perioadă a anului.
(6) Condamnatul care execută pedeapsă în colonie de corecţie în
condiţii iniţiale de deţinere sau în închisoare în condiţii de regim
sever nu este scutit de muncă, iar durata executării pedepsei în
condiţii iniţiale şi în condiţii de regim sever nu se trece la durata necesară
scutirii de muncă.
(7) Condamnatului care excută pedeapsă în colonie-aşezare sau în
colonie cu regim comun şi care a dat dovadă de conduită bună şi de
atitudine conştiinciasă faţă de muncă i se poate permite ieşirea din
colonie în perioada scutirii de muncă pe o durată indicată la alin.(1) şi (2).
(8) Durata scutirii de muncă din motivul pierderii temporare a
capacităţii de muncă sau al gravidităţii şi naşterii nu este trecută la durata
scutirii de muncă.
Articolul 81. Munca individuală şi de altă natură
În afara orelor de muncă cel condmant se poate ocupa cu muncă
individuală sau de altă natură cu autorizaţia administraţiei
penitenciarului.
Articolul 82. Retribuirea muncii
Munca celui condamnat la privaţiune de libertate este retribuită în
conformitate cu Legea privind retribuirea muncii. Cîştigul lunar al
condamantului care îndeplineşte calitativ norma de producţie sau
sarcinele de schimb ori îndeplineşte un volum deplin de obligaţii nu poate fi
inferior salariului minim pe republică.
Articolul 83. Antrenarea la munci neretribuite
(1) Condamantul poate fi antrenat fără remunerare numai la lucrări
de îngrijire şi amenanjare a penitenciarului şi a territoriului, precum şi de
îmbunătăţire a condiţiilor de trai şi medico-sanitare de deţinere.
(2) Condamantul este antrenat la aceste lucrări, de regulă, în
conformitate cu rîndul, în afara orelor de lucru, iar durata lucrărilor nu poate
depăşi 2 ore în zi şi 6 ore în săptămînă.
Articolul 84. Reţinerile din cîştigul condamnatului
(1) Din cîştigul condamnatului în penitenciar se fac reţineri pentru impozitul
pe venit, pensia alimentară şi alte reţineri în baza titlurilor executorii, reţineri în
contul recuperării cheltuielilor pentru hrană, echipament şi pentru alte servicii
cu plată prestate de penitenciar, precum şi în contul reparării pagubei în cazul
în care ea a fost cauzată penitenciarului, prin decizia şefului de penitenciar şi în
modul prevăzut de legislaţia în vigoare.
(2) La contul de peculiu al condamnatului în penitenciar se transferă,
indiferent de mărimea reţinerilor, cel puţin 25% din cîştig.
(3) Condamnatul poate folosi o parte din cîştigul depus la contul său de
peculiu pentru achitarea sumelor prevăzute în titlurile executorii.
(4) Reţinerile conform titlurilor executorii vor constitui cel mult 70% din
cîştigul condamnatului. În cazul în care condamnatul nu are titluri executorii
sau suma acestor titluri nu depăşeşte 50% din cîştig, la latitudinea
administraţiei penitenciarului, cîştigul rămas se trece pe contul de peculiu al
condamnatului şi se eliberează acestuia pentru cheltuieli în timpul aflării în
penitenciar sau se depune spre păstrare şi i se eliberează la punerea lui în
libertate. La dorinţa condamnatului, restul cîştigului poate fi expediat unui
membru al familiei lui sau persoanelor aflate la întreţinerea lui.
(5) Din cîştigul condamnaţilor se calculează, în conformitate cu legislaţia,
contribuţii pentru asigurările sociale de stat. Aceste contribuţii rămîn la
dispoziţia penitenciarului şi se folosesc de către administraţie în scopul
ameliorării condiţiilor de deţinere a condamnaţilor.
[Art.84 în redacţia L1134/13.07.2000, MO106/24.08.2000]
Articolul 85. Asigurarea socială de stat şi asigurarea cu pensie a
condamantului
(1) Cel condamnat la privaţiune de liberate antrenat la muncă este
pasibil, la dorinţă, de asigurare socială de stat. Lui i se acordă indemnizaţie în
caz de pierdere temporară a capacităţii de muncă în urma unui accident în
producţie.
(2) Cel condamnat la privaţiune de libertate are dreptul la
asigurare cu pensii de stat pentru limită de vîrstă, în caz de invaliditate,
de pierdere a întreţinătorului şi în alte cazuri prevăzute de legislaţia în vigoare.
(3) Condamnatul căruia i s-a stabilit pensie pînă la privaţiunea de
libertate, precum şi cel care şi-a pierdut capacitatea de muncă în
timpul executării pedepsei, este asigurat cu pensii de stat pe baze generale.
(4) Din pensia condamnatului se fac reţineri pentru recuperarea cheltuielilor
de întreţinere, pentru hrană, îmbrăcăminte, încălţăminte şi lingerie de pat,
precum şi pentru titlurile executorii. Modul de reţinere din pensie, precum şi
procentul minim al pensiei virat la contul de peculiu al condmantului,
indiferent de toate reţinerile, se stabilesc similar cu modul reţinerilor din
salariul condamnatului.
Articolul 86. Asigurarea materială şi a condiţiilor de trai
(1) Condamnatul care execută pedeapsă privativă de libertate în
penitenciar este asigurat cu condiţii de trai în conformitate cu
regulile, normele şi cerinţele de sanitarie şi igienă. Norma spaţiului
locativ pentru un condamnat nu poate fi mai mică: de 2 metri pătraţi în
colonie de corecţie şi în închisoare, de 3 metri pătraţi în colonie
pentri femei, de 3,5 metri pătraţi în colonie de reeducare, de 4 metri
pătraţi în instituţii curative şi de profelactică din locurile de
executare a pedepsei privative de libertate. De 3 metri pătraţi în
penitenciare cu profil curativ.
(2) Condamnatului i se dă loc individual pentru somn şi lengerie de
pat. El este asigurat cu îmbrăcăminte şi încălţăminte de sezon, poate primi
lengerie de pat şi îmbrăcăminte de la rude.
(3) Condamnatul primeşte hrană, care asigură activitatea vitală
normală a organismului. Raţia alimentară se diferenţiază în funcţie de starea
sănătăţii şi de vîrsta condmantului, de greutatea şi genul muncii prestate.
(4) Condamnatul nu are cîştig, pensie sau care din cauze obiective nu are
cîştig insuficient i se repartizează gratutit hrană, îmbrăcăminte şi încălţăminte.
(5) Femeilor însărcinate, mamelor care alaptează, minorilor,
bolnavilor şi invalizilor de gradul I şi de gradul II le se crează condiţii de trai
mai bune şi li se stabilesc raţii alimentare sporite.
Acestor condamnaţi, conform raportului medical, li se poate permite
procurarea de produse alimentare din mijloacele băneşti de pe contul lor de
peculiu.
(6) Normele de alimentare, asigurarea materială şi a condiţiilor de trai ale
condamanţilor, inclusiv ale celor transferaţi sub escortă spre locul de
executare a pedepsei privative de libertate sînt stabilite de Ministerul
Afacerilor Interne.
Articolul 87. Asistenţa medico-sanitară a condmantului
(1) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate pentru
condmanţi sînt organizate instituţiile curativ-profilactice necesare, iar pentru
tratarea şi întreţinerea celor care suferă de boli contagioase - penitenciare cu
drepturi de instituţie curativă.
(2) În locurile de executare a pedepsei privative de libertate
asistenţa curativ-profilactică şi asistenţa sanitar-epidemiologică se
organizează şi se acordă în conformitate cu legislaţia ocrotirii
sănătăţii. Administraţia penitenciarului este obligată să îndeplinească
cerinţele sanitar-igienice şi antiepidemice, să asigure ocrotirea
sănătăţii condamnatului, care, la rîndul său, este obligat să respecte regulile
de igienă personală şi generală, de sanitărie.
(3) Modul de acordare a asistenţei medicale condamnaţilor, de
organizare şi exercitare a supravegherii sanitar-epidemiologice, de
folosire a instituţiilor curativ-profilactice şi sanitar-epidemiologice
ale organelor de ocrotire a sănătăţii şi de antrenare a personalului
lor la acordarea asistenţei medicale este stabilit de Ministerul Afacerilor
Interne în comun cu Ministerul Sănătăţii.
Articolul 88. Condiţiile executării pedepsei de către condamnate
(1) Pe lîngă penitenciare se înfiinţează pentru condamnate, în caz de
necesitate, case de copii. Condamnatele pot caza în ele copiii în vîrstă de pînă
la 3 ani şi cominica nelimitat cu ei în orele libere. Condamnatelor li se poate
permite să conlocuiască cu copii lor.
(2) În cazul în care condamnatei i se respinge amînarea executării
pedepsei, avîndu-se în vedere persoana, conduita acesteia în perioada
executării pedepsei, gravitatea şi caracterul crimei, administraţia
penitenciarului fără casă de copii va transfera condamanta cu o sarcină mai
mare de 4 luni sau condamnata care are cu ea copil în vîrstă de pînă la trei ani
într-un penitenciar pe lîngă care există casă de copii.
(3) Copilul care a împlinit vîrsta de 3 ani al condamnatei este
repartizat în instituţia pentru copii respectivă sau poate fi arănjat,
consimţămîntul mamei, la rude ori la alte persoane, cu acordul organului
de tutelă şi curatelă.
(4) Dacă copilul întreţinut în casa de copii a împlinit vîrsta de 3 ani, iar
mamei lui i-au rămas pînă la încheierea duratei de executare a pedepsei
privative de libertate cel mult 6 luni, administraţia penitenciarului poate
prelungi termenul de aflare a copilului ei în casa de copii de pînă la
încheierea duratei de executare a pedepsei, în cazul în care condamnata îşi
îndeplineşte cum se cuvine îndatoririle de mamă.
(5) În casele de copii sînt asigurate condiţiile necesare pentru viaţa şi
dezvoltarea normală a copiilor condamnatelor.
(6) Mamele care alăptează şi femeile însărcinate pot primi colete şi
pachete cu provizii în numărul şi în sortimentul stabilit în raportul medical. Ele
au pemisiunea de a procura nelimitat produse alimentare în care scop pot
folosi bani primiţi prin mandat poştal sau de pe contul lor de pe culiu.
(7) Dacă femeia condamnată la închisoare este însărcinată,
administraţia închisorii va face în instanţa judecătorească un demers
privind posibilitatea transferării condamnatei în colonie cu regim comun. În
cazul rezolvării pozitive a acestei probleme, condamnata cu o sarcină mai
mare de 4 luni va fi transferată în colonie de corecţie pe lîngă care există casă
de copii.
(8) În cazul în care instanţa judecătorească respinge demersul
privind transferarea condamnatei în colonie cu regim comun în cazul
condamnării la pedeapsa închisorii a femeii care are copil în vîrstă de
pînă la trei ani, copilul este repartizat, la împlinirea vîrstei de 3
ani, în instituţia pentru copii respectivă sau poate fi aranjat, cu
consimţămîntul mamei la rude ori la alte persoane, cu acordul organului de
tutelă şi curatelă.
Articolul 89. Munca educativă cu condamnaţii
(1) Munca educativă cu condamanţii repezintă una din principalele metode
ale procesului unic de corejare a condamantului.
(2) Prin munca educativă cu condamnatul se urmăreşte:
a) reeducarea lui în spiritul atitudinii conştiincioase faţă de muncă;
b) respectarea legii, regulilor şi normelor de conduită acceptate de
societate, cultivarea deprinderii de a respecta ordinea şi disciplina;
c) ridicarea nivelului intelectual şi cultural, menţinerea unei stări fizice
normale şi păstrarea sănătăţii lui.
(3) Participarea condamnatului la acţiuni educative se ia în
considerare la determinrea gradului său de corejare, precum şi la stabilirea
recompenselor.
(4) Munca educativă cu cei condmanaţi la privaţiune de liberate se
efectuează în mod diferenţiat, în funcţie de tipul penitenciarului, de condiţiile
de deţinere, utilîizîndu-se planuri-programe de muncă
educativă individuală, precum şi programe-tip psihologice şi pedagogice de
muncă educativă cu diferite categorii de condamanţi.
(5) Modul de organizare şi efectuare a muncii educative sînt
regelementate de statut.
Articolul 90. Instruirea profesională
(1) În penitenciare se efectuează instruirea profesională a condamnaţilor
care nu au profesie (specialitate), în urma căreia aceştia vor putea lucra acolo.
(2) Invalizii de gradul I şi de gradul II sînt antrenaţi la instruire
profesională după dorinţă.
(3) De atitudinea condamnatului faţă de instruirea profesională se ţine cont
la determinarea gradului său de corejare.
(4) Instruirea profesională a celui condamnat la privaţiune de
libertate se efectuează în modul stabilit de Guvern şi nu trebuie să ducă la
încălcarea ordinii interioare a penitenciarului.
Articolul 91. Recompensele
Pentru conduită bună, atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi
învăţătură, pentru participare la acţiuni educative condmantului i se stabilesc
următoarele recompense:
a) exsprimarea unei mulţumiri;
b) premierea cu un cadou;
c) premierea pentru indicatori înalţi în lucru;
d) permisiunea de a primi suplimentar 6 colete sau pachete cu provizii
şi banderole pe an;
e) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele;
f) acordarea suplimentară a cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2
întrevederi de lungă durată pe an;
g) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior.
Articolul 92. Modul de acordare a recompenselor
(1) Premiul bănesc în calitate de recompensă se virează la contul de
peculiu al condmantului. Cadoul este transmis spre păstrare pînă la
punerea în libertate a condmantului sau, la cererea lui, este transmis
rudelor. În colonie-aşezare premiul bănesc sau cadoul este înmînat personal
condamnatului.
(2) Ca recompensă condamantului i se poate ridica înainte de termen, de
regulă, o singură sancţiune aplicată anterior. în cazuri excepţionale i se
pot ridica înainte de termen concomitent cel mult 3 sancţiuni aplicate
anterior.
(3) Mulţumirea ca recompensă se exprimă verbal sau în scris, celelalte
tipuri de recompensă se exprimă numai în scris.
4) Conversaţai telefonică interurbană se achită de pe contul de peculiu al
condamantului sau de rude.
Articolul 93. Sancţiunile
(1) Condamnatul care a încălcat regimul de executare a pedepsei
privative de libertate îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea şi amenajarea încăperilor şi pe teritoriului
penitenciarului;
c) privarea de dreptul de a primi coletul sau pachetul cu provizii curent;
d) interdicţa de a procura produse alimemtare în decursul unei luni;
e) amenda în mărimea cîştigului de cel mult 7 zile;
f) întoarcerea la condiţiile iniţiale de deţinere a condamantului transferat
la condiţii obişnuite şi de resocializare;
g) interdicţia deplasării lebere în afara coloniei a condmanatului care
execută pedeapsa în colonie-aşezare;
h) transferul în izolatorul disciplinar a condamnatului deţinut în colonie de
corecţie, încarcerarea pe o durată de pînă la 15 zile cu sau fără antrenare la
muncă sau la instruire a celui deţinut în închisoare;
i) transferul persoanelor de sex masculin condmante, declarate
violatori frauduloşi ai regimului de executare a pedepsei, deţinute în colonii de
corecţie - în încăperi de tip cameră pe o durată de pînă la 4 luni, a celor
deţinute în închisori în celule pe o durată de pînă la 6 luni;
j) transferul persoanelor de sex femenin condamnate, declarate
violatoare frauduloase ale regimului de executare a pedepsei, în încăperi
de tip cameră pe o durată de pînă la 3 luni.
(2) Condamnatului transferat în izolatorul disciplinar sau în
carceră i se poate aplica orice sancţiune, cu excepţia transferării repetate în
izolatorul disciplinar sau în carceră.
(3) Condamanta care are cu ea copii sugaci sau care este scutită de
muncă pe motiv de graviditate nu poate fi transferată în izolatorul
disciplinar, în carceră sau în încăpere de tip cameră.
Articolul 94. Violatorul fraudulos al regimului
de executare a pedepsei
(1) Violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei este
declarat condmantul care a comis cel puţin 3 încălcări, pentru care a
fost supus unor sancţiuni date în scris, cu condiţia că fiecare
încălcare ulterioară să fi fost săvîrşită după aplicarea sancţiunii pentru
încălcarea precedentă.
(2) Condamntul este declarat violator fraudulos al regimului de
executare a pedepsei în baza unei decizii argumentate a şefului de
colonie, luîndu-se în considerare persoana condamnatului, gravitatea şi
caracterul încălcărilor comise, motivul săvîrşirii lor, gradul de participare la
ele şi alte circumstanţe.
(3) La rezolvarea problemei declarării condamnatului drept violator
fraudulos al regimului de executare a pedepsei nu se iau în considerare
sancţiunile anulate ori stinse în modul stabilit de lege.
(4) Violatori frauduloşi ai regimului de executare a pedepsei sînt declaraţi
şi cei condamnaţi:
a) la pedeapsă neprivativă de libertate, dacă pedeapsa stabilită de
sentinţa instanţei judecătoreşti este înlocuită, în modul stabilit de lege, cu
pedeapsa privativă de libertate pentru încălcarea frauduloasă a regimului de
executare a pedepsei;
b) la pedeapsa condiţionată privativă de libertate care au încălcat condiţiile
eliberării de executare a pedepsei şi care au fost îndreptaţi de instanţa
judecătorească să execute pedeapsă privativă de libertate;
c) la pedeapsa privativă de libertate pentru comiterea unei crime înăuntrul
termenului de executare a oricărei pedepse.
(5) Temei pentru declararea condamantului drept violator fraudulos
al regimului de executare a pedepsei este sentinţa sau hotărîrea instanţei
judecătoreşti.
(6) Declararea condamantului drept violator fradudulos al regimului
de executare a pedepsei se anulează odată cu ridicarea sau stingerea
sancţiunilor, iar în cazul în care condamantul a fost declarat violator
fraudulos al regimului de executare a pedepsei în baza sentinţei sau hotărîrii
instanţei judecătoreşti se anulează la expirarea unui an de la data la care
sentinţa sau hotărîrea au rămas definitive.
(7) Condamantul violator fraudulos al regimului de executare a pedepsei
nu poate fi transferat în condiţii obişnuite de deţinere sau de
resocializare şi nici din închisoare în colonie, nu poate fi eliberat
condiţionat înainte de termen, nu i se comută pedeapsa şi nu poate fi
amnistiat.
Articolul 95. Modul de aplicare a sancţiunilor
(1) La aplicarea sancţiunilor se iau în considerare circumstanţele
comiterii încălcării şi conduita condamantului de pînă la încălcare.
Sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii şi
caracterului contravenţiei.
(2) Sancţiunea se aplică cel mai tîrziu la 10 zile de la data
detectării contravenţiei, iar în cazul necesetăţii unui control se
aplică la data încheerii, lui dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data
trimiterii contravenţiei. Sancţiunea se pune în executare, de regulă,
imediat iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării ei.
(3) Aplicarea sancţiunii transferării în încăpere de tip cameră sau în
celulă se efectuează în cazul ineficienţei altor măsuri şi, concomitent,
atarge transferul la condiţiile iniţiale de deţinere.
(4) Sancţiunea avertismentului sau mustrării, corvoadei peste rînd la
îngrijirea încăperilor şi a teritoriului penitenciarului se aplică verbal sau în scris,
celelalte sancţiuni se aplică numai în scris.
(5) În încăperile de tip cameră din coloniile de corecţie se
stabileşte regimul de deţinere din închisorile cu regim sever. În baza
unei decizii a şefului de colonie, condamnatul poate fi deţinut în celulă.
(6) Condamnatul transferat în celula închisorii este deţinut în condiţii de
regim sever.
(7) Transferul condamnatului în încăpere de tip cameră sau în celulă
se face în temeiul deceziei şefului de penitenciar cu indicarea duratei de
deţinere.
(8) Alte sancţiuni, cu excepţia celor prevăzute în alin. (3), se aplică prin
decizie a şefului de penitenciar.
(9) Mărimea amenzii se stabileşte în funcţie de cîştigul pe care l-a
avut condamnatul în penitenciar în luna precedentă şi se indică în
decizie atît în zile, cît şi în bani. Amenda se ridică de la contul de peculiu al
condamantului pe cale extrajudiciară şi trece în beneficiul statului.
(10) Condamanţii transferaţi în încăpere de tip cameră sau în celulă,
precum şi în carceră, cu dreptul de a fi scoşi la lucru muncesc separat de
ceilalţi condamnaţi.
(11) Pe durata deţinerii în izolatorul disciplinar sau în carceră
condamantului îi sînt interzise plimbările, întrevederile, expedierea şi primirea
scrisorilor, coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor, procurarea
produselor alimentare şi a obiectelor de primă necesitate, jocurile de masă şi
fumatul. Condamanatul este deţinut în carceră de unul singur.
(12) În cazuri excepţionale cu condiţia unei conduite bune şi atitudini
conştiincioase faţă de muncă, condamantul închis în izolatorul
disciplinar sau în carceră, ori transferat în încăpere de tip cameră
sau în celulă poate fi eliberat înainte de termen de executarea
sancţiunii disciplinare prin decizie a şefului de penitenciar.
(13) În baza hotărîrii instanţei judecătoreşti, durata aflării
condmantului în încăpere de tip cameră sau în celulă poate să nu fie
comutată. Pentru rezolvarea acestei probleme, şeful de penitenciar
depune în instanţa judecătorească, cu 3 luni înainte de expirarea
termenului de executare a pedepsei, demersul său şi dosarul
condamantului.
(14) Condamantul poate contesta în persoana şefului ierarhic
superior sancţiunea ce i s-a aplicat. Depunerea reclamaţiei nu suspendă
executarea sancţiunii.
(15) Dacă în decursul unui an de la data executării ultimei
sancţiuni disciplinare condamantului nu i se aplică a nouă sancţiune,
sancţiunea aplicată se va considera stinsă.
Articolul 96. Factorii de decizie care stabilesc
recompense şi aplică sancţiuni
(1) Dreptul deplin de a stabili recompense şi de a aplica sancţiuni
îl au şefii de penitenciare şi toţi şefii ierarhic superiori. Şefii adjuncţi de
penitenciar au acelaşi drepturi, cu excepţia dreptului de a transfera
condamantul în încăpere de tip cameră, în celulă, în izolatorul disciplinar
sau în carceră.
(2) Şeful de detaşament are dreptul să stabilească următoarele
recompense:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permisiunea de a primi suplimentar un colet sau un pachet cu provizii
pe an;
c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată sau a unei
întrevederi de lungă durată pe an;
d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior de el.
(3) Şeful de detaşament are dreptul să aplice următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea încăperilor şi teritoriului
penitenciarului.
Articolul 97. Răspunderea materială a condamantului
Condamantul privat de libertate poartă răspundere materială pentru
cauzarea, înăuntrul termenului de executare a pedepsei, unor daune
materiale a persoanelor juridice şi fizice în mărimea stabilită de legislaţia în
vigoare.
Articolul 98. Perceperea reparaţiei pagubei materiale
(1) Reparaţia pagubei materiale cauzate de condamant înăuntrul
termenului de executare a pedepsei se percepe în baza deciziei şefului
de penitenciar,care se duce la cunoştinţa condmanului contra semnătură.
Decizia privind perceperea reparaţiei pagubei poate fi contestată de
condmant în persoana şefului superior, procurorului sau în instanţa
judecătorească. Depunerea reclamaţiei nu suspendă executarea deciziei
privind perceperea reparaţiei pagubei.
(2) Şeful superior este în drept să modifice suma care urmează să
fie percepută ori să anuleze decizia privind perceperea reparaţiei pagubei.
(3) Suma percepută greşit pentru reparaţia pagubei materiale urmează să
fie restituită şi vărsată la contul de peculiu al condmantului.
(4) După eliberarea de pedeapsă a condamnatului, paguba pe care el
nu a reparat-o în timpul executării pedepsei, inclusiv datoriile la achitarea
hranei, îmbrăcămitei, încălţămintei şi a lenjerii de pat, precum şi
amenda nepercepută, poate fi percepută prin hotărîre a
instanţei judecătoreşti în modul stabilit de lege.
(5) Dacă paguba materială a fost cauzată prin crimă săvîrşită
înăuntrul termenului de executare a pedepsei, preceperea reparaţiei ei se
efectuază pe baze generale.
C a p i t o l u l 12
APLICAREA FORŢEI FIZICE, A MIJLOACELOR SPECIALE
ŞI A ARMEI DE FOC FAŢA DE CEI CONDAMNAŢI LA
PRIVAŢIUNE DE LIBERTATE
Articolul 99. Condiţiile şi limitele aplicării forţei fizice,
a mijloacelor speciale şi a armei de foc
(1) Lucrătorii penitenciarului au dreptul să aplice forţa fizică,
mijloace speciale şi arma de foc în cazurile şi în modul prevăzut de prezentul
cod.
(2) Aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc faţă de
cei condamnaţi la privaţiune de libertate trebuie să fie precedată
de un avertisment privind intenţia recurgerii la ele, acordîndu-
se timpul necesar pentru reacţia de răspuns, cu excepţia cazurilor în care
tărăgănarea aplicării forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de foc
crează un pericol direct pentru viaţa şi sănătatea altor condamnaţi şi a
lucrătorilor penitenciarului sau poate avea şi alte urmări grave.
(3) În cazul decedării condamantului ca urmare a aplicării forţei fizice,
a mijloacelor speciale sau a armei de foc, lucrătorul penitenciarului este
dator să comunice faptul şefului său direct, care, la rîndul său, este dator să-l
înştiinţeze pe procuror.
(4) Este interzisă aplicarea mijloacelor speciale împotriva femeilor
cu semne evidente de graviditate şi împotriva persoanelor vădit
handicapate, cu excepţia cazurilor în care ele săvîrşesc atacuri în grup,
inclusiv armate, sau opun rezistenţă armată.
(5) Lucrătorii penitenciarelor au dreptul să deţină, să aibă asupra
lor în permanenţă, să aplice şi să folosească arme de foc. Dacă e
necesară aplicarea forţei fizice, a mijloacelor speciale şi a armei de
foc în circumstanţe ce nu ţin de executarea unei sancţiuni penale, ei cad sun
incidenţa Legii cu privire la poliţie.
(6) Depăşirea de către lucrători penitenciarelor a
împuternicirilor în ceea ce priveşte aplicarea forţei fizice, a
mijloacelor speciale şi a armei de foc atarge după sine răspunderea
prevăzută de lege.
(7) Dacă în locurile de detenţiune se produc dezordini de masă,
nesupuneri în grup sau alte sancţiuni ce periclitează securitatea
publică, viaţa şi sănătatea celor din jur, poate fi introdus, în baza
hotărîrii ministrului afacerilor interne, un regim special pe o durată de pînă la
6 luni pe teritoriul penitenciarului respectiv.
(8) Pe durata regimului special, şeful de penitenciar este în drept
să limiteze sau să suspende prin decizie lucrul şcolii, magazinului,
localului de cultură, bibliotecii, încăperii pentru întrevederi de scurtă şi de
lungă durată, primirea şi eliberarea tuturor tipurilor de colete şi
corespondenţă poştală, să întroducă subunităţi cu destinaţie specială şi să ia
alte măsuri de rigoare.
(9) Prevedrile art.99-101 se extind pe deplin asupra izolatoarelor de
anchetă.
Articolul 100. Aplicarea forţei fizice şi a mijloacelor speciale
de către lucrărilor penitenciarelor
(1) În cazul în care condamnaţii opun rezistenţă lucrătorilor
penitenciarului, nu se supun cerinţelor legitime ale acestora, sînt
furioşi, participă la încălcarea în grup a regimului de deţinere şi la
dezordini de masă, la luarea de ostatici, la ocuparea încăperilor, clădirilor şi
a însatalaţiilor, la acapărarea încăperilor, clădirilor şi a instalaţiilor, la
acapărarea mijloacelor de transpotr sau săvîrşesc alte acţiuni similare, atacă
pe cei din jur, precum şi în cazul evadării sau existenţei unor temeiuri pentru
a presupune că cel condamnat intenţionează să evadeze sau să comită alte
acţiuni ilegale, că poate cauza prejudicii celor din jur sau lui însuşi, precum şi
la reţinerea celor evadaţi din penitenciar se aplică forţa fizică prin diferite
procedee speciale de luptă, a mijloacelor speciale (cătuşe, mijloace de
legare, bastoane de acuciuc şi de masă plastică, substanţe lacrimogene,
dispozitive audiovizuale de influenţă psihologică, mijloace de distrugere a
obstacolelor, dispozitive de deschidere a încăperilor şi de oprire forţată a
mijloacelor de transport, cisterne auto de pompieri, cu afect cu ţevi, cîini de
pază etc.), precum şi a maşinilor blindate, a altor mijloace de transport şi
dispozitive din dotarea Ministerului Afacerilor Interne.
(2) Lista mijloacelor speciale, precum şi regulile aplicării lor sînt aprobate
de Ministerul Afacerilor Interne.
(3) Tipul mijlocului special şi intensitatea aplicării lui, alegerea
procedeelor speciale de luptă în cazul aplicării forţei fizice le
stabileşte lucrătorul prnitenciarului în funcţie de circumstanţe, de
gravitatea şi caracterul infracţiunii. Mijloacele speciale şi forţa fizică se
aplică pînă cînd condamanţii încetează să opună rezistenţă.
(4) În cazul, în care condamantului îi sînt pricinuite leziuni
corporale grave sau mai puţin grave se întocmeşte un act de aplicare a forţei
fizice sau a mijloacelor speciale.
(5) În toate cazurile cînd aplicarea forţei fizice sau a mijloacelor speciale nu
poate fi evitată, lucrătorii penitenciarului sînt obligaţi să facă tot posibilul
pentru a aduce o daună cît mai mică sănătăţii şi
bunurilor condamantului, de asemena să asigure acordarea asistenţei
medicale urgente victimelor.
(6) În scopul răfuielilor cu condamanatul a cărui viaţă şi sănătate sînt în
pericol se permite deţinerea lui în celulă pe baze generale.
(7) Condamantul care se află în stare de ebrietate sau de excitaţie
alcoolică, narcotică sau toxică, pe lîngă aplicarea măsurilor arătate
mai sus, poate fi deţinut în celulă pînă la revenirea lui din această stare.
(8) În cazul în care condamantul a comis o crimă sau o încălcare
gravă, conform deciziei şefului adjunct de penitenciar de serviciu,
poate fi închis în celulă pînă la rezolvarea chestiunii privind intentarea
unei acţiuni penale sau aplicarea de sancţiune.
Articolul 101. Folosirea şi aplicarea armei de foc
de către lucrătorii penitenciarului
(1) Se aplică arma de foc, ca măsură excepţională, împotriva
condamnaţilor care participă la dezordini de masă, opun rezistenţă
armată sau care sînt suprinşi în flagrant delict de crimă gravă sau comit un
atac în grup, inclusiv armat, ce crează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea
lucrătorilor penitenciarului sau altor persoane, în
scopul contractării tentativei de acaparare violentă a armelor, de
evadare de sub starjă, în scopul elibirării ostaticilor, respingerii
atacului în grup, inclusiv armat, asupra începerilor, clădirilor,
instalaţiilor, mijloacelor de transport. al salvării de nimicire a bunurilor şi
valorilor materiale ale penitenciarului, precum şi în cazul în care persoana
înarmată să îndeplinească somaţia de a preda arma de foc.
(2) Drept atentat la securitatea persoanlă a lucrătorului
penitenciarului, pe lîngă alte acţiuni, este calificată şi apropierea
condamnatului sau unei alte persoane de la el la mai puţin de 3 metri, după
ce a fost somat să se oprească.
(3) Efectuarea unei împuşcături la ţintă este considerată drept aplicare a
armei de foc. Lucrătorii penitenciarului pot folosi arma de foc pentru a da
semnal de alarmă sau a solicita ajutor.
(4) Aplicarea armei de foc trebuie să fie precedată de un
avertusment privind intenţia recurgerii la ea, cu excepţia cazurilor de atac
prin suprindere, de eliberare a ostaticilor, de atac cu aplicarea armei de foc,
tehnicii de luptă, autovehiculelor, navelor aeriene şi fluviale, de evadare de
sub excortă şi de sub starajă cu armă de foc, fie cu ajutorul mijloacelor de
transport, fie în alte cazuri care crează un pericol real pentru viaţa şi sănătatea
lucrătorilor penitenciarului sau altor persoane.
(5) Nu se aplică armă de foc împotriva femeilor şi minorilor, precum
şi a persoanelor cu defecţiuni fizice, cu excepţia cazurilor în care
ele săvîrşesc atac în grup, inclusiv armat, opun rezistenţă aramtă, punînd în
pericol viaţa şi sănătatea celor din jur.
(6) În toate cazurile de folosire şi de aplicare a armei de foc,
lucrătorul penitenciarului este dator să ia toate măsurile posibile
pentru a asigura securitatea celor din jur şi a acorda asistenţă medicală
urgentă victimelor.
C a p i t o l u l 13
PENITENCIARELE DE TIP SEMIÎNCHIS ŞI ÎNCHIS
(COLONII ŞI ÎNCHISORI)
Articolul 102. Coloniile-aşezări
(1) În colonii-aşezări condamnatul este deţinut fără pază. El este
supraveghiat pentru prevenirea a noi crime şi infracţiuni pentru ca cel
condamnat să-şi îndeplinească obligaţiunile.
(2) În aceeaşi colonie-aşezare pot fi deţinute persoane de sex masculin
şi persoane de sex femenin.
(3) Condamnatul care execută pedeapsă în colonie-aşezare:
a) poate fi percheziţionat, iar lucrurile lui controlate;
b) are dreptul, cu permisiunea administraţiei, să iasă din colonie şi să se
deplaseze în afara orelor de lucru;
c) este obligat să locuiască, de regulă, în cămin special;
d) este obligat să lucreze în locurile indicate de administraţia coloniei-
aşezare, iar în cazul necesităţii de producţie poate fi transferat fără
consemţămîntul său la o altă muncă;
e) nu are dreptul să procure, să folosească şi să păstreze, articole şi
substanţe interzise de statut.
(4) Deplasarea fără supraveghere a condamantului în afara coloniei
şi plecarea lui cu mijloc de transport pot fi permise de administraţia coloniei,
în temeiul prezentului cod, precum şi în funcţie de specificul
funcţiei îndeplinite, instruirii, de necesitattea asistenţei medicale şi
tratamentului său în legătură cu faptul că familia condamnatului s-a mutat
aici pentru a conveţui cu el.
(5) Permesiunea de a eşi în afara coloniei şi de a conveţui cu familia
se acordă condamnatului dacă dă dovadă de conduită bună şi de atitudine
conştiincioasă faţă de muncă.
Articolul 103. Coloniile de corecţie cu regim comun
şi cu regim sever
(1) Condamnatul din colonie de corecţie este deţinut la început în
încăpere cu izolaţie strictă, care se închide la cheie în afara orelor de muncă.
El beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de o oră 30 minute.
(2) În cazul în care condamnatul de sex masculin dă dovadă de conduită
bună şi de atitudine conştiincioasă faţă de muncă, la expirarea a 3 luni de
deţinere în încăpere cu izolaţie strictă în colonie cu
regim comun sau a 6 luni în colonie cu regim sever, poate fi transferat
la condiţii obişnuite de deţinere. În acest caz el locuieşte în încăpere
obişnuită şi beneficiază de drepturile prevăzute de prezentul cod.
(3) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere
poate fi transferat din condiţii obişnuite sau de resocializare la
condiţii iniţiale de deţinere. Transferul repetat al condmantului la
condiţii obişnuite de deţinere este efectuat în modul prevăzut la alin.(2).
Transferul repetat la condiţii de resocializare nu se efectuează.
(4) Asupra condamnatului deţinut în izolatorul de anchetă penală se extind
condiţiile şi regimul de deţinere stabilite la art.105.
Articolul 104. Condiţiile de deţinere în perioada
de pregătire pentru punere în libertate
(1) Cel condamant la privaţiune de libertate care a pornit pe calea
corijării poate fi transferat, cu 6 luni îninte de punere în libertate, la condiţii de
resocializare. În acest caz el urmează să fie deţinut în încăpere separat de
ceilalţi condamnaţi. Asupra lui se extind modul şi condiţiile de deţinere
stabilite pentru cei care execută pedeapsa în colonii-aşezări.
(2) Dreptul la transfer la condiţii de resocializare se acordă
condamantului în baza deciziei şefului de colonie.
(3) Dacă cel condamnat încalcă regimul de deţinere sau regulile de
conduită, el poate fi transferat la condiţiile iniţiale de deţinere, în baza deciziei
şefului de colonie.
Articolul 105. Închisorile
(1) În închisori se stabilesc două tipuri de regim: comun şi sever.
În închisori condamnaţii sînt deţinuţi în camere comune. După caz, în
baza deciziei şefului de închisoare condamnaţii care excută pedeapsă în regim
comun şi sever pot fi deţinuţi în celule.
(2) În regim sever sînt deţinuţi cei condamnaţi la pedeapsa
închisorii şi cei transferaţi de la regim comun la acest regim de deţinere.
El beneficiază de o plimbare zilnică cu o durată de o oră. Femeile însărcinate
nu pot fi deţinute în regim sever.
(3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi de atitudine
conştiincioasă faţă de muncă poate fi transferat, după executarea a 6 luni din
durata pedepsei în regim sever, la regim comun. În acest caz el beneficiază de
o plimabre zilnică cu o durată de 1 oră 30 minute şi de alte drepturi prevăzute
de prezentul cod.
(4) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de deţinere
poate fi transferat la regim sever. Transferul repetat la regim comun
de deţinere se efectuează în modul stabilit de alin (3).
C a p i t o l u l 14.
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI PRIVATIVE
DE LIBERTATE A MINORILOR
Articolul 106. Coloniile de reeducare
(1) Colonii de reeducare sînt penitenciarele de instruire şi reeducare în care
execută pedeapsă minorii condmanţai la privaţiune de libertate.
(2) Coloniile de reeducare se divezează în colonii cu regim comun şi colonii
cu regim sever.
(3) Minorii condamanţi la privaţiune de libertate cu executarea
pedepsei în colonii de reeducare cu regim comun şi cu regim sever sînt
deţinuţi în diferite colonii sau în diferite sectoare izolate ale uneia şi aceleiaşi
colonii de reeducare.
(4) Modul şi condiţiile de executare a pedepsei privative de libertate de
către minori sînt reglementate de prevederile prezentului capitol.
Articolul 107. Coloniile de reeducare cu regim comun
(1) În coloniile de reeducare cu regim comun execută pedeapsă minori
de sex masculin care au executat anterior pedeapsă privativă de
libertate.
(2) Condamnaţii din coloniile de reeducare cu regim sever, deţinuţi
în condiţii iniţiale, sînt instalaţi în încăperi strict izolate şi au dreptul:
a) la acordarea a 2 întrevederi de scurtă durată în decursul a 6 luni;
b) să primească un colet sau un pachet cu provizii, precum şi o banderolă
în decursul a 6 luni.
(3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi atitudine
conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură poate fi transferat, după
executarea a 6 luni din durata pedepsei, la condiţii obişnuite de deţinere.
În acest caz el are dreptul:
a) la acordarea a 5 întrevederi de scurtă durată şi a 3 întrevederi de lungă
durată pe an;
b) să primească 8 colete sau pachete cu provizii, precum şi 3 banderole
pe an;
c) să fie scutit de muncă în decursul a 9 zile calendaristice, după executarea
a 11 luni din durata pedepsei, fără dreptul de a pleca în afara coloniei de
reeducare.
(4) Condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere poate
fi propus, în modul stabilit de lege, pentru a fi eleiberat înainte de termen sau
pentru a i se comuta partaea neexecutată a pedepsei.
(5) Condamnatul care încalacă sistematic regimul de deţinere poate fi
transferat de la condiţii obişnuite la condiţii iniţiale de
deţinere.Transferarea repetată a condamnatului la condiţii obişnuite de
deţinere poate fi efectuată în conformitate cu alin.(3).
Articolul 108. Coloniile de reeducare cu regim sever
(1) În coloniile de reeducare cu regim sever execută pedeapsă minori de
sex masculin, care au executat anterior pedeapsă privativă de libertate.
(2) Condamnaţii din coloniile de reeducare cu regim sever, deţinuţi în
condiţii iniţiale, sînt instalaţi în încăperi strict izolate şi au dreptul:
a) la acordarea a 2 întrevederi de scurtă durată în decursul a 6 luni;
b) să primească un colet sau un pachet cu provizii, precum şi o banderolă
în decursul a 6 luni.
(3) Condamnatul care dă dovadă de conduită bună şi atitudine
conştiincioasă faţă de muncă şi învăţătură poate fi transferat, după
executarea a 6 luni din durata pedepsei, la condiţii obişnuite de deţinere. În
acest caz el are dreptul:
a) la acordarea a 5 întrevederi de scurtă durată şi a 3 întrevederi de lungă
durată pe an;
b) să primească 8 colete sau pachete cu provizii, precum şi 3 banderole
pe an;
c) să fie scutit de muncă în decursul a 9 zile calendaristice, după
executarea a 11 luni din durata pedepsei, fără dreptul de a pleca în afara
coloniei de reeducare.
(4) Condamnatul care se află în condiţii obişnuite de deţinere
poate fi propus, în modul stabilit de lege, pentru a fi eleiberat înainte
de termen sau pentru a i se comuta partaea neexecutată a pedepsei.
(5) Condamnatul care încalcă sistematic regimul de deţinere poate fi
transferat de la condiţii obişnuite la condiţii iniţiale de
deţinere.Transferarea repetată a condamnatului la condiţii obişnuite de
deţinere poate fi efectuată în conformitate cu alin.(3).
Articolul 109. Pregătirea condamnatului pentru punere în libertate
(1) În coloniile de reeducare, condamnatul care a pornit pe calea
corijării poate fi transferat, cu 3 luni înainte de împlinirea duratei pedepsei,
de la condiţii obişnuite de deţinere la condiţii de resocializare ca să fie
pregătit pentru punere în libertate. În acest caz el trăeşte pe sectorul de
reabilitare socială în afara coloniei fără pază, dar sub supraveghere, şi are
dreptul:
a) să procure produse alimentare şi obiecte de primă necesitate cu bani de
pe contul său de peculiu fără nici o restricţie, dar cu acordul administraţiei
coloniei de reeducare;
b) la acordarea unei întrevederi de lungă durată pe lună, a unor
întrevederi de scurtă durată în număr nelimitat;
c) să pimească colete, pachete cu provizii şi banderole în număr nelimitat;
d) să poarte îmbrăcăminte civilă.
(2) Condamantul care se află în condiţii de resocializare poate fi propus, în
modul stabilit de lege, pentru eliberare condiţionată îninte de termen sau
pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă.
(3) Condamnatul care se află în condiţii de resocializare şi care a
încălcat regimul de deţinere poate fi transferat, printr-o decizie a şefului
coloniei de reeducare, din aceste condiţii la condiţii iniţiale de deţinere. Este
intrezisă transferarea lui repetată la condiţii de resocializare.
Articolul 110. Transferarea condamnatului din colonie
de reeducare în colonie de corecţie
(1) Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care nu a pornit
pe calea corijării poate fi transferat din colonie de reducare în
colonie de corecţie cu regim comun pentru a executa în continuare
pedeapsa.
(2) Condamnatul care a împlini vîrsta de 20 de ani este transferast,
pentru a executa în continuare pedeapsa, din colonie de reeducare în
colonie de corecţie sau în colonie-aşezare, în funcţie de gradul pericolului
social al infracţiunii comise, de persoana şi conduita sa.
(3) Transferarea condamnatului din colonie de reeducare în colonie de
corecţie o hotărăşte instanţa judecătorească în baza unui demers al şefului
coloniei de reeducare.
Articolul 111. Lăsarea în colonia de reeducare a condamnatului
care a împlinit vîrsta majoratului
(1) Condamnatul care a împlinit vîrsta de 18 ani rămîne de regulă în colonia
de reeducare, dar numai pînă la împlinirea vîrstei de 20 ani.
(2) Asupra condamnatului care a împlinit vîrsta de 18 ani şi care a
fost lăsat în colonia de reeducare se extind: regimul, condiţiile de muncă,
normele de alimentaţie, de asigurare materială a condiţiilor de trai, de
asistenţă medico-sanitară stabilite pentru condamnaţii minori.
Articolul 112. Recompensele
(1) Pentru conduită bună, atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi
învăţătură se stabilesc următoarele recompense:
a) exsprimarea unei mulţumiri;
b) premierea cu un cadou;
c) premierea pentru indicatori înalţi în lucru;
d) permisiunea de a primi suplimentar 6 colete sau pachete cu provizii
şi banderole pe an;
e) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele, care se achită
din mijloacele de pe contul de peculiu sau de către rude;
f) acordarea suplimentară a cel mult 4 întrevederi de scurtă durată şi 2
întrevederi de lungă durată pe an;
g) acordarea dreptului de a viziona reprezentanţii cultural-teatrale şi
sportive în afara coloniei însoţit de lucrători din colonie;
h) acordarea dreptului de a eşi în afara coloniei însoţit de părinţi în timpul
întrevedrilor;
i) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplicate anterior.
În calitate de recompensă, condamntului i se poate ridica înainte de
termen, de regulă, numai o sancţiune aplicată anterior.
(2) Condamnatului căruia i se acordă, în calitate de recompensă,
dreptul de a viziona reprezentaţii cultural-teatrale şi sportive în afara
coloniei de reeducare însoţit de lucrători din colonie sau dreptul de a eşi din
colonie însoţit de părinţi în timpul întrevederilor se eliberează
îmbrăcămintea lui civilă.Vizionarea reprezentanţiilor cultural-teatrale şi
sportive noaptea este interzisă.
Articolul 113. Sancţiunile
Condamnatului care a încălcat regimul de executare a pedepsei şi s-a
sustras de la muncă şi instruire, îi pot fi aplicate următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustrarea;
b) corvoada peste rînd la îngrijirea încăperilor şi a teritoriului coloniei de
reeducare;
c) privarea de dreptul de a primi coletul sau pachetul cu provizii curent;
d) interdicţia de a procura produse alimentare în decursul unei luni;
e) închiderea în izolatorul disciplinar, cu sau fără dreptul de a ieşi la lucru
sau la învăţătură, pe o durată de pînă la 7 zile;
f) întoarcerea la condiţiile iniţiale de deţinere a condamnatului transferat
la condiţii obişnuite şi de resocializare;
g) transferul în sectorul cu supraveghere sporită.
Articolul 114. Modul de aplicare a sancţiunilor
(1) Sancţiunea se aplică cel mai tîrziu la 10 zile de la data
detectării contravenţiei, iar în cazul necesităţii unui control, ea se aplică de la
data încheierii lui, dar nu mai tîrziu de 6 luni de la data
comiterii contravenţiei. Sancţiunea se pune în executare, de regulă,
imediat, iar în cazuri excepţionale cel mai tîrziu la o lună de la data aplicării ei.
(2) Decizia privind aplicarea sancţiunii, care ţine de competenţa
şefului coloniei de reeducare şi adjuncţilor lui, este luată după examinarea
acestei probleme la consiliul educatorilor din detaşament.
(3) Pe durata deţinerii în izolatorul disciplinar condamnatului îi
sînt interzise întrevederile, procurarea produselor alimentare şi a
obiectelor de primă necesitate, primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi
banderolelor, jocurile de masă şi fumatul.
(4) Condamnatului închis în izolatorul disciplinar i se poate aplica sancţiune,
cu excepţia închiderii repetate în izolatorul disciplinar.
(5) Dacă aceste sancţiuni, precum şi alte măsuri de influenţă
aplicate, au fost insuficiente, condamantul este transferat în sectorul cu
supraveghere sporită.
(6) Transferul condamantului în sectorul cu supraveghere sporită atrage
după sine anularea condiţiilor obişnuite sau de resocializare.
(7) Transferul condamantului în sectorul cu supraveghere sporită, inclusiv
transferul repetat în cursul unui an, se efctuează prin decizie a şefului coloniei
de reeducare cu menţionarea duratei deţinerii.
(8) În cazuri excepţionale, cu condiţia unei conduite bune şi atitudini
conştiincioase faţă de muncă şi învăţătură, condamnatul închis
în izloatorul disciplinar sau transferat în sectorul cu supraveghere
sporită poate fi eliberat înainte de termen de executarea sancţiunii
disciplinare prin decizie a şefului coloniei de reeducare.
(9) Condamnatul poate contesta în persoana şefului ierarhic
superior sau a procurorului sancţiunea ce i s-a aplicat. Depunerea
reclamaţiei nu suspendă executarea sancţiunii.
(10) Dacă în decursul unui an de la data executării ultimei
sancţiunii disciplinare condamnatului nu i se aplică o nouă sancţiune,
sancţiunea aplicată se va considera stinsă.
(11) Condamnatul declarat violator fraudulos al regimului de
deţinere poate fi transferast în sectorul cu supraveghere sporită pe o
durată de la o lună la 3 luni. În sectorul cu supraveghere sporită
condamnatul este deţinut în încăpere cu izolare strictă, închisă la
cheie în afara orelor de lucru sau de învăţătură. În rest regimul de
deţinere cu supraveghere sporită este similar condiţiilor iniţiale de deţinere.
Articolul 115. Factorii de decizie care stabilesc
recompense şi aplică sancţiuni
(1) Dreptul deplin de a stabili recompense şi de a aplica sancţiuni
îl are şeful coloniei de reeducare şi toţi şefii superiori. Şefii
adjuncţi de colonie au aceleaşi drepturi, cu excepţia dreptului de a
închide condamnatul în izolatorul disciplinar şi de a-l transfera în sectorul cu
supravghere sporită.
(2) Şefii de detaşamente (educatorii superiori) au dreptul să stabilească
următoarele recompense:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permisiunea de a avea o conversaţie telefonică cu rudele;
c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată;
d) ridicarea înainte de termen a sancţiunii aplcate anterior de ei.
(3) Şefii de dtaşamente (educatorii superiori) au dreptul să aplice
următoarele sancţiuni:
a) avertismentul sau mustarea;
b) privarea de dreptul de a viziona reprezentaţii cultural-teatrale şi sportive
în afara coloniei.
Articolul 116. Organizarea procesului de instruire şi educaţie
(1) În scopul corijării condamnatului şi pregătirii lui pentru muncă
de sine stătătoare în viaţă, în coloniile de reeducare este organizat
un proces unic de instruire şi educaţie, orinetat spre educarea
condamnatului minor în spiritul respectării legilor, conştiinciozităţii faţă de
muncă şi studii, al conştiinţei şi moralităţii, spre ridicarea nivelului de cultură
generală, de pregătire profesională.
(2) Munca educativă se efectuează în funcţie de praticularităţile
individuale, de persoana condamnatului, de gradul de delăsare social-
pedagogică, de experienţa lui de viaţă.
(3) În coloniile de reeducare se efectuează, în măsura posibilităţilor,
instruirea condamnaţilor care au studii medii incomplete.
(4) În coloniile de reeducare învăţămîntul general şi cel
profesional se efectuează pe baza şcolii de cultură generală şi a atelierelor
de instruire în producţie.
(5) Sarcina de instruire în producţie pentru un condamant nu trebue în
producţie să depăşescă 10 ore pe zi.
(6) Dotarea tehnico-materială a procesului educativ-instructiv şi de
producţie este efctuată de organele Ministerului Afacerilor Interne.
Conducerea metodologică şi controlul asupra organizării procesului
educativ-instructiv este asigurat de organele Ministerului Ştiinţei şi
Învăţămîntului.
C a p i t o l u l 15
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSELOR NELEGATE
DE IZOLAREA DE SOCIETATE A CONDAMNATULUI
Articolul 117. Punerea în executare a pedepsei antre-
nării la muncă socialmente utilă
(1) Pedeapsa antrenării la muncă socialmente utilă este pusă în
executare de către organul afacerilor interne de la domiciliul
condamnatului.
(2) Organul afacerilor interne ţine evidenţa condamnaţilor;
lămureşte modul şi condiţiile de executare a pedepsei; stabileşte de comun
acord cu organul de autoadministrare locală de la domiciliul
condamnatului, obiectul la care acesta va munci; controlează conduita
condamnatului şi modul în care acesta respectă condiţiile de executare a
pedepsei, stabilite în sentinţa instanţei judecătoreşti; transmite
instanţei judecătoreşti materialele condamnatului în cazul în care acesta se
sustarge în mod fraudulos de la executarea pedepsei.
(3) Condamnatul este obligat să respecte modul şi condiţiile de
executare a pedepsei, să muncească la obiectul stabilit de organul
afacerilor interne fără plată în afara timpului de lucru şi de studii,
dar cel mult 4 ore în zi, şi să lucreze termenul stabilit de instanţa
judecătorească (cel puţin 20 şi cel mult 100 de ore).
Articolul 118. Punerea în executare a pedepsei amenzei
şi arestului minorilor
Modul şi condiţiile de punere în executare a pedepsei amenzii şi
arestului minorilor sînt reglementate de normele prevăzute în cap.5 şi 9.
[Art.118 modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
C a p i t o l u l 16
PUNEREA ÎN APLICARE A PEDEPSEI ARESTULUI A
MILITARILOR CONDAMNAŢI
Articolul 119. Locul de executare a pedpsei
Militarii condamnaţi la arest execută pedeapsa în cameră de arest a
granizoanei. Persoanele din corpul de ofiţeri, de sergenţi şi din efectivul de
soldaţi sînt deţinute pe categorii, separat de cei arestaţi în alte temeiuri.
Articolul 120. Regimul şi condiţiile de deţinere
(1) Regimul şi condiţiile de deţinere în cameră de arest a
militarului condamnat la arest sînt stabilite de Regulamentul serviciului de
granizoană şi de gardă.
(2) Militarului condamnat la arest nu i se permite să procure produse
alimentare; nu i se acordă întrevederi cu rudele şi nici cu alte persoane, cu
excepţia avocatului; nu i se permite să pimească bani prin mandat poştal şi
nici scrisori, colete pachete cu provizii, banderole cu excepţia unui colet cu
articole de echipament militar de sezon.
(3) Militarul condamnat la arest nu este antrenat la muncă, excepţie
făcînd lucrările de îngrijire a teritoriului din preajmă.
Articolul 121. Restricţii în statutul juridic al condamnatului
(1) Durata de executare a pedepsei arestului nu este trecută în
vechimea serviciului militar şi nici în vechmea totală în muncă pentru
acordarea de grad militar.
(2) În timpul executării pedepsei condamnatul nu poate fi propus
pentru a i se acorda gradul militar de rînd, nu poate fi numit în funcţie
ierarhic superioară, nu poate fi transferat la alt serviciu sau
eliberta din serviciul militar, cu excepţia cazurilor, în care este declarat inapt
pentru serviciu militar pe motiv de sănătate.
(3) Militarilor condamnaţi la pedeapsa arestului din corpul de ofiţeri, de
sergenţi şi din efectivul de soldaţi nu li se plăteşte soldă şi nici indemnizaţii
suplimentare pe durata executării pedepsei.
Articolul 122. Sancţiunile
Pentru încălcarea regimului de executare a pedepsei arestului
militarului condamnat i se aplică pedeapsa arestului sever pe un termen de
pînă la 15 zile cu deţine în celulă.
C a p i t o l u l 17
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI TRIMITERII MILITARILOR
CONDAMNAŢI ÎN UNITATE DISCIPLINARĂ
Articolul 123. Unităţile militare care pun în executare pedeapsa
Pedeapsa trimiterii în unitate disciplinară este pusă în executare
de subunităţi militare speciale. Regulamentul unităţilor disciplinare ale forţelor
armate este aprobat de Guvern.
Articolul 124. Modul de trimitere a condamnatului
în unitate disciplinară
(1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară este deţinut,
pînă la rămînerea definitivă a sentinţei tribunalului militar, în
camera de arest în modul stabilit de Regulamentul serviciului de
garnizoană şi de gardă.
(2) Condamnatul este trimis în unitate disciplinară după ce sentinţa
tribunalului militar a rămas definitivă.
(3) La primirea dispoziţiei tribunalului militar privind executarea
sentinţei definitive, condamntul unităţii militare trimite, în decursul a 3 zile,
condamnatul sub escortă la unitatea disciplinară.
(4) Condamnatul unităţii militare trimite prin şeful escortei la unitatea
disciplinară documente respective privind condamantul şi lucrurile lui
personale.
(5) Condamnatul trimis în unitate disciplinară este asigurat cu
echipament şi produse alimentare în corespundere cu normele stabilite
pentru militarii în termen.
Articolul 125. Modul de primire a condamnatului
în unitatea disciplinară
(1) Modul de primire a condamnatului în unitatea disciplinară este stabilit
de Ministerul Apărării.
(2) La primire în unitatea disciplinară condamnatul este
perchziţionat, lucrurile sînt controlate, obiectele, articolele şi
substanţele interzise de regulamentul de ordine interioară al unităţii
disciplinare sînt confiscate.
(3) Comandantul unităţii disciplinare comunică în decursul a 3 zile
comandantului unităţii de unde a venit condamnatul că acesta a fost luat în
primire, precum şi tribunalului militar şi rudelor apropiate.
(4) Durata de executarea a pedepsei în unitate disciplinară se calculează
de la data indicată în sentinţă tribunalului militar.
Articolul 126. Principalele mijloace de corejare
şi reeducare a condamnatului
(1) Principalele mijloace de corejare şi reeducare a militarilor
condamnaţi în unitatea disciplinară sînt: regimul stabilit pentru
executarea pedepsei, munca socialmente utilă, pregătirea militară şi munca
educativă.
(2) Mijloacele de corijare şi reeduacare trebuie să fie aplicate în funcţie de
caracterul şi gradul pericolului social delictului comis şi de persoana
condamnatului, precum şi de atitudinea lui faţă de muncă şi de serviciului
militar.
Articolul 127. Principalele cerinţe ale regimului de executare
a pedepsei în unitate disciplinară
(1) Principalele cerinţe ale regimului de executare a pedepsei în
unitate disciplinară sînt: izolarea condamntului; controlul permanent asupra
lui; asigurarea respectării stricte de către condamant a obligaţiunilor, a
ordinii şi disciplinii militare.
(2) Ordinea interioară a unităţii disciplinare este stabilită de Ministerul
Apărării.
(3) Condamnatul care execută pedeapsă în unitate disciplinară poate
fi perchiziţionat, lucrurile şi hainele celor care vizitează unitatea disciplinară
pot fi controlate, iar obiectivul la care lucrează condamnatul poate fi
inspectat.
(4) Lista de obiecte, articole şi substanţe interzise condamnatului
de a le avea asupra sa este stabilită de regulamentul de ordine interioară
al unităţii disciplinare.
(5) Regulamentul de ordine interioară în mod obligatoriu: munca în
producţie - 8 ore, somnul - 8 ore, masa - de 3 ori pe zi, instruirea militară - o
zi în săptămînă (sîmbăta).
(6) La locul de muncă şi de instruire militară în afara unităţii disciplinare
se deplasează sub escortă.
(7) Condamnatului care a executat cel puţin o treime din durata
pedepsei şi care a pornit pe calea corijării comandantul unităţii
disciplinare îi poate permite, la nevoie, să se deplaseze la locul de lucru fără
escortă. Permisiunea deplasării fără escortă este legalizată prin ordinul
comandantului unităţii disciplinare.
Articolul 128. Dreptul de întrevedere
(1) Condamnatul are dreptul la întrevederi de scurtă durată şi de lungă
durată.
(2) Întrevederile de scurtă durată cu rudele şi cu alte persoane se
acordă o dată în lună pe o durată de la 4 ore. Ele au loc într-o
încăpere special amenajată, sub supravegherea reprezentantului unităţii
disciplinare, în afara timpului de lucru şi de instruire, în zilele şi orele stabilite
de comandantul unităţii.
(3) Întrevedirile de lungă durată cu rudele apropiate (soţie,
părinţi, părinţi adoptivi, tutori, fraţi, surori, bunel, bunică) se
acordă odată la 6 luni pe o durată de pînă la 3 zile cu dreptul de a
locui împreună în încăpere special amenajată din unitatea disciplinară sau, cu
autorizaţia condamnatului unităţii, în afara ei.
(4) Pe perioada întrevederii de lungă durată condamnatul este scutit de
lucru şi de instruire militară.
(5) La rugămintea condamnatului, întrevederea de lungă durată poate fi
înlocuită cu întrevedere de scurtă durată, iar întrevederea de scurtă sau de
lungă durată poate fi înlocuită cu o conversaţie telefonică, în modul stabilit de
comandantul unităţii disciplinare.
(6) Pentru a primi asistenţă juridică, condamnatului se acordă
întrevederi cu avocatul. La dorinţa condamnatului sau a avocatului,
întrevederea poate avea loc între patru ochi. Întrevederea cu avocatul nu
poate fi limitată în timp.
Articolul 129. Primirea coletelor, pachetelor cu provizii şi a banderolelor
(1) Condamnatul are dreptul să primească un colet pe lună, banderole în
număr nelimitat, un pachet cu provizii la întrevedere.
(2) Condamnatul destinatar deschide coletul, pachetul cu provizii
sau banderola şi extrage conţinutul lor sub supravegherea
reprezentantului unităţii disciplinare.
(3) Obiectele, articolele sau substanţele a căror păstrare este intrezisă de
regulamentul de ordine interioară al unităţii disciplinare, primite de condamnat
în colete, pachete cu provizii şi banderole, sînt oprite, incluse în lista
lucrurilor personale ale condamnatului şi păstrate împreună cu alte obiecte
ale lui pînă la împlinirea duratei pedepsei.
(4) Armele, muniţiile, cuţitele, substanţele toxice şi narcotice, băuturile
alcoolice şi alte substanţe care conţin alcool sînt confiscate şi
nu se restituie. În caz de necesitate comandantul unităţii
disciplinare comunică procurorului militar că s-au găsit astfel de obiecte,
articole şi substanţe.
(5) Banii sosiţi pe numele condamnatului se transferă pe contul lui de
peculiu, iar faptul acesta i se aduce la cunoştinţă.
Articolul 130. Dreptul la corespondenţă
(1) Condamnatului i se permite să primească şi să expedieze nelimitat
scrisori şi telegrame.
(2) Scrisorile şi telegramele sînt înmînate condamnatui de către
reprezentantul unităţii disciplinare. Cuprinsul scrisorilor şi al
telegramelor nu este controlat. Depunerile interzise din scrisori sînt
confiscate.
(3) Corespondenţa expediată de condamnat nu este cenzurată.
Articolul 131. Plecările de scurtă durată din unitatea disciplinară
(1) Celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară nu i se acordă
concediul prevăzut pentru militarii în termen.
(2) În cazuri excepţionale - decesul sau o boală gravă ce
pericletează viaţa unei rude apropiate, calamitate naturală care a
cauzat mari pagube materiale familiei - condamnatui i se poate permite să
plece din unitatea disciplinară pe o durată de pînă la 7 zile.
(3) Comandantul unităţii disciplinare trebuie să ia decizia în decursul
unei zile în problema plecării.
Articolul 132. Antrenarea la muncă
(1) Cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară este antrenat în mod
obligatoriu la muncă.
(2) Prin muncă în unitate disciplinară se urmăreşte corejarea
condamnatului şi ocuparea lui deplină.
(3) Munca celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară este
organizată respectîndu-se regulile de protecţie a muncii, tehnica
securităţii şi igiena muncii, stabilite de Legea privind protecţia muncii.
Condamnatului nu i se plăteşte salariu.
Articolul 133. Munca educativă
(1) Prin munca educativă cu cel condamnat la trimitere în unitate
disciplinară se urmăreşte reeducarea în spirtul îndeplinirii cinstite a datoriei
militare, respectării stricte a Constituţiei şi a altor legi, a
jurămîntului militar şi a regulamentelor militare, a regulilor şi normelor de
conduită acceptate de societate, formarea deprinderii de a
respecta ordinea şi disciplina militară. Munca aceasta se efectuează, ţinîndu-
se cont de persoana condamnatului, preponderent prin metoda convingerii
şi a stimulării respectării ordinii şi disciplinei militare.
(2) Comandantul unităţii militare de unde a venit condamnatul are
obligaţia de a întreţine legături permanente cu comandantul unităţii
disciplinare, de a urmări procesul de corejare a fostului subordonat, de a
contribui la corejarea lui.
Articolul 134. Recompensele
(1) Pentru respectarea ordinii şi disciplinei militare, pentru
atitudine conştiincioasă faţă de muncă se prevăd următoarele recompense
pentru cel condamnat la trimitere în unitate disciplinară:
a) exprimarea unei mulţumiri;
b) permesiunea de a avea conversaţii telefonice cu rudele;
c) acordarea suplimentară a unei întrevederi de scurtă durată sau lungă
durată;
d) premierea cu un cadou sau cu bani;
e) ridicarea sancţiunii disciplinare aplicate anterior.
(2) Condamnatul care, prin disciplinară militară exemplară, prin
atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi de serviciul militar, şi-a
demonstrat corejarea poate fi propus, după executarea a cel puţin o
jumătate din durata pedepsei, de către comandantul unităţii
disciplinare, în modul stabilit de lege, pentru a fi eliberat
condiţionat înainte de termen sau a i se comuta partea neexecutată de
pedeapsă.
Articolul 135. Sancţiunile
(1) Celui condamnat la trimitere în unitate disciplinară, dacă
încalcă regimul de deţinere, ordinea şi disciplina militară sau ordinea publică, i
se pot aplica următoarele sancţiuni:
a) mustrarea;
b) mustrarea aspră;
c) arestul cu deţinere în cameră strict izolată de pînă la 10 zile;
d) arestul sever cu deţinere în cameră strict izolată de pînă la o lună.
(2) Arestul sever în calitate de sancţiune este aplicat violatorului
regimului de deţinere în în cazul în care aplicarea altor măsuri de influenţă a
fost ineficientă.
(3) Condamnatul supus la arest disciplinar execută pedeapsa în celulă de
arest a unităţii disciplinare.
(4) Sancţiunea aplicată trebuie să corespundă gravităţii şi caracterului
contravenţiei.
Articolul 136. Asigurarea materială a condiţiilor de trai,
asistenţă madico-sanitară a condamnatului
(1) Condamnatului se crează condiţii de trai, se asigură hrană,
îmbrăcăminte medico-sanitară conform normelor stabilite pentru militarii în
termen.
(2) Solda, care se virează lunar la contul de peculiu al
condamnatului, constă din salariul funcţiei, stabilit conform primei categorii
tarifare pentru soldaţi în primul an de serviciu în termen, şi din compensaţia
bănească pentru tutun şi articole de tutungerie. Solda este înmînată la
eliberare din unitatea disciplinară.
(3) Condamnatul procură fără numerar produse alimentare şi obiecte
de primă necesitate din nomenclator, permise de regulamentul de ordine
interioară al unităţii disciplinare, ori le primeşte în colete, banderole cu
provizii.
(4) Condamnatul bolnav este trimis, la nevoie, la tratament în
spitalul militar sub escortă şi este deţinut în salon izolat şi utilat special.
Articolul 137. Eliberarea condamnatului
Cel care execută pedeapsa trimiterii în unitate disciplinară şi care
este declarat de comisia medicală militară inapt pentru serviciu militar
din motiv de sănătate urmînd să fie scos din evidenţă militară sau care este
declarat inapt pentru serviciu militar în timp de pace poate fi eliberat de
pedeapsă înainte de termen de către tribunalul militar sau acesta poate să-i
comute partea neexecutată a pedepsei.
Articolul 138. Dreptul la trecerea duratei de executare a
a pedepsei la durata serviciului militar
(1) Durata de executare a pedepsei în unitate disciplinară nu este trecută,
de regulă, la durata serviciului militar.
(2) Această durată poate fi trecută, ca excepţie, la durata servicului
militar:
a) condamnatului care în timpul executării pedepsei şi-a demonstrat
corejarea şi care a fodt propus pentru eliberare condiţionată înainte de
termen din unitatea disciplinară. În acest caz, la propunerea
comandantului unităţii disciplinare, tribunalului militar ia decizia şi concomitent
hotărîrea privind eliberarea condiţionată înainte de termen;
b) condamnatului eliberat din unitatea disciplinară, după ce a
executat pedeapsa, a cărui eliberare a coincis cu trecerea în rezervă a
militarilor înrolaţi odată cu el pentru serviciu militar în termen, dacă
a dat dovadă de atitudine conştiincioasă faţă de muncă şi serviciu, a
respectat ordinea şi disciplina militară. În astfel de cazuri
comandantul unităţii disciplinare face, cu 2 luni îninte de împlinirea
duratei pedepsei, un demers în tribunalul militar, care ia decizia de rigoare;
c) persoanei care s-a întors în unitatea militară pentru a satisface
mai departe serviciul, dacă ea, după ce a fost eliberată de executarea
pedepsei, timp de cel puţin 6 luni satisface în mod exemplar serviciul.
În astfel de cazuri condamnatul unităţii face un demers în tribunalul
militar, care ia decizia de rigoare.
Articolul 139. Temeiurile aplicării forţei fizice, a mijloacelor
speciale şi a armei de foc
Faţă de condamnaţii care execută pedeapsă în unitate disciplinară pot fi
aplicate, la nevoie, forţa fizică, mijloace speciale şi arma de foc în temeiul şi în
modul stabilit în art.99-101.
C a p i t o l u l 18
PUNEREA ÎN EXECUTARE A PEDEPSEI DEGRADĂRII MILITARE
SAU SPECIALE ŞI CONFISCĂRII AVERII
Articolul 140. Punerea în executare a sentinţei instanţei judecătoreşti
de degradare militară sau specială
(1) Instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa de degradare
militară sau specială expediază copia de pe sentinţa rămasă definitivă
organului care a acordat gradul şi care consemnează, în modul stabilit, în
documente degradarea şi ia măsuri pentru privarea persoanei condamnate
de drepturile şi înlesnirile acordate împreună cu acest grad.
(2) Copia de pe sentiţa pronunţată militarului în rezervă al
forţelor armate este trimisă organului local de conducere militară unde se află
în evidenţă militară.
Articolul 141. Punerea în executare a sentinţei instanţei
judecătoreşti de confiscare a averii
ca pedeapsă complementară
(1) Confiscarea averii este efectuată de executorul judecătoresc în
temeiul executoriu, elberat de instanţa judecătorească ce a pronunţat
sentinţa.
(2) Instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa de confiscare a
averii ca pedeapsă complementară expediază executorului judecătoresc,
după ce sentinţa a rămas definitivă, titlu execotoriu, copia de pe
sechestrul pe avere şi copia de pe sentinţă, comunicînd acest fapt
organului financiar respectiv. În cazul în care dosarul nu conţine
sechestrul pe avere al condamnatului, executorului judecătoresc i se
trimite o adeverinţă prin care se confirmă că nu s-a făcut sechestrul pe avere.
Articolul 142. Averea pasibilă de confiscare
(1) Averea condamnatului este pasibilă de confiscare, indiferent de forma
de proprietate.
(2) Nu este pasibilă de confisacare averea care figurează în lista
bunurilor ce nu sînt pasibile de confiscare în conformitate cu Codul penal.
(3) Litigii privind apartenţa averii pasibile de confiscare în
temeiul sentinţei instanţei judecătoreşti se soluţionează în cadrul procedurii
judiciare civile.
Articolul 143. Acţiunile executorului judecăresc de executare a sentinţei
instanţei judecătoreşti de cofiscare a averii
(1) Executorul judecătoresc, imediat după ce a primit titlul executoriu,
verifică prezenţa bunurilor indicate în sechestru, scoate la iveală alte bunuri
pasibile de confiscare şi întocmeşte sechestrul pe
ele. Dacă există adeverinţă că nu s-a făcut sechestrul pe avere, executorul
judecătoresc ia măsuri pentru scoaterea la iveală a bunurilor pasibile de
confiscare, întocmeşte sechestrul pe ele în conformitate cu legislaţia în vigoare,
în cazul depistării lor.
(2) Sechestrul pe avere întocmit de executorul judecătoresc urmează a fi
confirmat de judecător.
(3) Executorul judecătoresc ia măsurile necesare pentru asigurarea
integrităţii averii pasibile de confiscare sechestrate.
(4) Partea condamnatului din bunurile aflate în proprietate comună
este determinată, la prezentarea executorului judecătoresc, de către
judecătoria raioanlă (orăşenească) din care face parte executorul, în cadrul
procedurii judiciare civile.
Articolul 144. Transmiterea organului financiar a averii confiscate
(1) Transmiterea organului financiar a averii confiscate se
efectuează după, ce sînt satisfăcute toate revendicările faţă de
condamnat, în condiţiile legislaţiei în vigoare. Faţă de pretenţiile ce
urmează a fi satisfăcute din contul averii confiscate statul poartă
răspundere în limitele activului în vigoare.
(2) Modul de transmitere organului financiar a averii confiscate
este stabilit de Ministerul Finanţelor de comun acord cu Ministerul Justiţiei.
Articolul 145. Răspunderea terţilor pentru dosirea
sau însuşirea averii pasibile de confiscare
(1) Unităţile şi cetăţenii la care se află averea pasibilă de confiscare
a condamnatului sînt obligaţi să comunice acest fapt instanţei
judecătoreşti sau organului financiar respectiv.
(2) Pentru dosirea sau însuşirea averii vinovaţii sînt traşi la răspundere
conform legii.
Articolul 146. Confiscarea averii scoase la iveală după
executarea sentinţei instanţei judecătoreşti
În cazul în care, după executarea sentinţei instanţei judecătoreşti în partea
privitoare la confiscarea întregii averi dar pînă la expirarea termenilor de
prescripţie a executării sentinţei de condamanre, stabilite de lege, este
scoasă la iveală averea neconfiscată, dobîndită de condamnat pînă sau după
pronunţarea sentinţei cu mijloace pasibile de confiscare,
instanţa judecătorească ce a pronunţat sentinţa sau instanţa judecătorească
de la locul de executare a sentinţei pronunţă hotărîrea de confiscare a averii
scoase la iveală, dacă faptul acesta este prevăzut de lege.
Articolul 147. Încheierea acţiunilor executorii
(1) După ce averea confisactă este transmisă organului financiar,
titlu executoriu cu consemnarea executării sentinţei de confiscare este
returnat instanţei judecătoreşti care a pronunţat sentinţa.
(2) Organele financiare comunică instanţei judecătoreşti care a pronunţat
sentinţa informaţiile ce confirmă executarea sentinţei în partea privitoare la
confiscarea averii.
C a p i t o l u l 19
ELIBERAREA DE EXECUTARE A PEDEPSEI
Articolul 148. Temeiurile pentru eliberare de executare a pedepsei
(1) Temeiuri pentru eliberare de executare a pedepsei sînt:
a) executarea întregii durate a pedepsei stabilite în conformitate cu
sentinţa instanţei judecătoreşti;
b) casarea sentinţei instanţei judecătoreşti şi clasarea dosarului;
c) eliberarea condiţionată înainte de termen;
d) comutarea pedepsei;
e) graţierea sau amnistierea;
f) boala gravă sau invaliditatea.
Articolul 149. Modul de propunere pentru eliberare
înainte de termen
(1) Instanţa sau organul care pune în executare pedeapsa face în
instanţa judecătorească un demers pentru eliberare condiţionată înainte
de termen sau pentru comutarea părţii neexecutate din pedeapsă dacă
aceste acţiuni i se pot aplica celui condamant.
(2) Instanaţa sau organul care pune în executare pedeapsa face un
demers Preşedintelui Republicii Moldova, prin intermendiul ministrului
afacerilor interne, pentru graţierea condamnatului.
(3) Demersul pentru eliberarea condiţionată înainte de termen,
pentru comutarea părţii neexecuttate din pedeapsă sau pentru graţiere
trebuie să conţină date ce caracterizează persoana condamnatului,
conduita, atitudinea lui faţă de muncă şi învăţătură în întreaga durată de
executare a pedepsei.
(4) Modul de amistiere este stabilit de organul care a emis actul
amnistierii.
(5) Demersul pentru eliberarea de executare a pedepsei din cauza
bolii mintale a condamnatului este făcut în instanţa judecătorească de
către şeful organului care pune în executare pedeapsa. Concomitent cu
demersul, se depune în instanţă raportul medical şi dosarul
condamnatului.
(6) Demersul pentru eliberare de executare a pedepsei din cauza unei
boli grave este făcut în instanţa judecătorească de către şeful
organului care pune în executare pedeapsa. Concomitent cu demersul, se
depune în instanţă raportul medical sau raporul comisiei de expertiză a
vitalităţii şi dosarul condamnatului. Demerul trebuie să conţină date ce
caracterizează conduita condamnatului, atitudinea lui faţă de muncă şi
învăţătură în întreaga durată de executare a pedepsei.
(7) În cazul în care cel condamnat la reducere de libertate este
declarat invalid de gradul I sau de gradul II, instituţia sau organul
care pune în executare pedepasa face în instanţa judecătorească un
demers pentru eliberarea lui înainte de termen.
[Alin.7 art.149 modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
(8) În cazul în care instanţa judecătorească respinge demersul
privind eliberarea condiţionată înainte de termen sau comutarea
pedepsei, un nou demers în instanţă în temeiurile de mai sus se admite cel
mai devreme la expirarea a 6 luni de la data pronunţării hotărîrii de
respingere.
(9) Condamnatul eliberat condiţionat îninte de termen ca urmare a
comutării părţii neexecutate din durata pedepsei poate fi din nou propus
pentru eliberare condiţionată înainte de termen sau pentru
comutarea pedepsei cel mai devreme la expirarea unui an de la data
pronunţării de către instanţajudecătorească a hotărîrii privind trimiterea lui la
locul de detenţiune.
[Art.149 alin.9 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
Articolul 150. Încetarea executării pedepsei şi modul de eliberare
(1) Executarea pedepsei privative de dreptul exercitării unei
anumite funcţiuni sau practicării unei anumite activităţi, pedepsei
reducerii de libertate, arestului, pedepsei privative de libertate,
precum şi a pedepsei trimiterii în unitate disciplinară, încetează în
ultima zi din durata de executare a pedepsei, ţinînduşse cont de
schimbările ce pot fi făcute în această durată, în conformitate cu legislaţia
în vigoare.
[Alin.1 art.150 modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
(2) Cel condamant la reducere de libertate, arest sau la privaţiune de
libertate este pus în libertate în prima jumătate a ultemei zile din
durata de executare a pedepsei. Dacă durata de executare a pedepsei
expiră în zi de repaos sau în zi de sărbătoare, condamnatul este
eliberat în ajunul zilei de repaos sau al zilei de sărbătoare. La
calcularea cu lunile a duratei, ea expiră la data respectivă a ultimei luni, iar
dacă luna în cauză nu are data respectivă, ea expiră în ultima zi a acestei luni.
(3) La punera în liberate, condamnatului i se restituie lucrurile şi
obiectele de preţ care îi aparţin, banii care se află la contul lui de
peculiu, actele de identitate, precum şi mandatul de executare a pedepsei
sau de eliberare înainte de termen de executare a pedepsei.
(4) Buletinul de identitate al condamnatului eliberat de executarea
pedepsei reducerii de libertate şi pedepsei privative de libertate după
împlinirea duratei de executare a pedepsei stabilite de instanţa
judecătorească este expediat în prealabil de administraţia
penitenciarului organului afacerilor interne de la domiciliul ales de el pus în
libertate şi i se remite la sosire, după ce i se acordă viză de reşedinţă. la
eliberarea înainte de termen a condamnatului buletinul de
identitate i se înmînează personal. Celui eliberat de executarea pedepsei
arestului buletinul de identitate i se înmînează personal.
(5) Eliberarea înainte de termen de executarea pedepsei se efectuează
în ziua primirii documentelor respective, iar dacă
documentele au sosit după încheierea zilei de muncă eliberarea se
efectuează în dimineaţa zilei următoare.
[Alin.6 art.150 exclus prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
(7) Persoana absolvită de executarea pedepsei în urma anulării
sentinţei cu clasarea acţiunii penale primeşte din partea şefului
instituţiei sau organului care pune în executare pedeapsa lămuriri
asupra drepturilor sale la înregistrarea dreptului patrimonial, a dreptului la
muncă şi altor drepturi, precum şi scuze oficiale în numele statului.
Articolul 151. Restabilirea în drepturi a persoanelor care au executat
pedeapsă
Persoanele care au executat pedeapsă au obligaţii şi beneficiază de
drepturile stabilite pentru cetăţenii Republicii Moldova, cu restricţiile
prevăzute persoanelor cu antecedente penale. Astfel de restricţii pot fi
prevăzute numai de lege.
Articolul 152. Amînarea executării pedepsei femeilor
gravide şi femeilor care au copii mici
(1) Femeilor gravide şi femeilor care au copii mici şi care execută o
pedeapsă privativă de libertate li se poate amîna executarea
pedepsei pînă cînd copilul cel mai mic va împlini vîrsta de 8 ani. Amînarea
executării pedepsei nu se aplică femeilor condamnate la un termen de peste 7
ani, precum şi celor menţionate la alineatul cinci al articolului 441 din
Codul penal.
[Alin.1 art.152 modificat prin Legea nr.1404 din 07.12.2000]
(2) Administraţia instituţiei sau a organului care pune în executare
pedeapsa face în instanţa judecătorească, cu acordul organului de
autoadministrare locală, un demers de eliberare a condamnatei. La demers se
anexeasă referinţa privind persoana condamantei, adeverinţa
acordului rudelor de a o primi cu copil, de a le oferi locuinţă şi de a
le crea condiţii de trai, raportul medical despre graviditate sau a cerificatului
că are copil, dosarul.
(3) Administraţia penitenciarului, primind hotărîrea instanţei judecătoreşti
asupra amînării unei astefel de condamante a executării pedepsei, o
elaborează în condiţiile art.149. Condamanta dă angajament în scris că se va
prezenta la subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a
deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei că se va prezenta în decurs de 3
zile de la data sosirii la domiciliu.
[Art.152 al.(3) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Alin.3 art.152 modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
(4) Condamnata ajunge la domiciliu de sine stătător din costul statului.
(5) La data eliberării condamnatei, la subdiviziunea teritorială a
Departamentului de executare a deciziilor judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei
de la domiciliu este trimisă copia de pe hotărîrea asupra amînării executării
pedepsei, indicîndu-se data eliberării.
[Art.152 al.(5) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Alin.5 art.152 modificat prin L205/25.11.98, MO7/28.01.99 art.38]
(6) Subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor
judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei este obligat ca, în decursul a 3 zile de la
sosirea condamnatei la domiciliul ales, să expedieze în penitenciarul de unde
a fost eliberată o confirmare despre prezentarea ei.
[Art.152 al.(6) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
Articolul 153. Consecinţele nerespectării de către condamnată
a condiţiilor de amînare a executării pedepsei
ale neprezentării ei la executarea pedepsei
după ce copilul a împlinit vîrsta de 8 ani
(1) În cazul în care condamnata nu se prezintă, în decursul a 7 zile de la
data eliberării, la domiciliul ales,
subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor
judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei întreprinde acţiuni iniţiale de căutare,
iar dacă ele sînt zădarnice o declară persoană pusă în căutare.
(2) Subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor
judiciare pe lîngă Ministerul Justiţiei o avertizează pe condamnata căreia i s-a
amînat executarea pedepsei, dar care a încălcat
ordinea publică sau disciplina de muncă, dacă faţă de ea au fost aplicate,
pe perioada amînării executării pedepsei, sancţiunii administrative,
disciplinare sau măsuri de influenţă publică, ori dacă aceasta s-a eschivat de le
educaţia ori de la îngrijirea copilului.
[Art.153 al.(1) şi (2) modificate prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002
art.835]
(3) În cazul în care condamnata a abandonat copilul, l-a dat la casa de copii
sau a dispărut ori continuă după averisment să se eschiveze de la educaţie ori
de la îngrijirea copilului, să încalce ordinea publică sau disciplina de muncă,
subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare
pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliul ei face în instanţa judecătorească
un demers pentru ca amînarea executării pedepsei să fie anulată, iar
condamanta să fie dusă în acelaşi penitenciar spre a-şi executa pedeapsa
stabilită de sentinţa instanţei judecătoreşti. La demers se anexează copia
de pe hotărîrea instanţei judecătoreşti privind amînarea executării pedepsei.
[Art.153 al.(3) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
(4) Cînd copilul împlineşte vîrsta de 8 ani sau în cazul morţii lui,
subdiviziunea teritorială a Departamentului de executare a deciziilor judiciare
pe lîngă Ministerul Justiţiei de la domiciliul condamnatei, luînd în considerare
conduita, atitudinea ei faţă de educaţia copilului de caracterul crimei comise,
de partea de pedeapsă neexecutată, face în instanţa judecătorească un
demers pentru eliberarea condiţionată îninte de termen a condamnatei sau
pentru comutarea pedepsei ori pentru trimiterea ei la locul de detenţiune.
[Art.153 al.(4) modificat prin L1144/20.06.2002, MO110/01.08.2002 art.835]
[Art.153 titlul şi alin. (4) modificate prin L1404/07.12.2000,
MO27/06.03.2001 art.88]
C a p i t o l u l 20
AJUTORUL ACORDAT PERSOANELOR ELIBERATE DE EXECUTAREA
PEDEPSEI ŞI ORGANIZAREA SUPRAVEGHERII ADMINISTRATIVE
Articolul 154. Acordarea de ajutor condamnatului la plasarea
în cîmpul muncii şi la aranjarea traiului
(1) Cu cel puţin 6 luni înainte de încheierea duratei de executare a pedepsei
privative de libertate instituţia sau organul care pune în executare pedeapsa
ia măsuri pentru plasarea condamnatului în cîmpul muncii şi aranjarea traiului
la domiciliul ales de el.
[Art.154 alin.1 modificat prin L1404/07.12.2000, MO27/06.03.2001 art.88]
(2) Invalizii de gradul I şi de gradul II, precum şi bărbaţii de peste 60 de
ani şi femeile de peste 55 de ani, sînt trimişi la nevoie, cu consimţămîntul lor,
la aziluri.
Articolul 155. Acordarea de ajutor persoanei eliberate
(1) Persoana eliberată de executarea pedepsei arestului sau a pedepsei
privative de libertate este asigurată cu produse alimentare sau cu
bani pentru drum pînă la domiciliu sau locul de muncă, în corespundere
cu normele stabilite.
(2) Dacă persoana eliberată din locul de detenţiune nu are
îmbrăcămintea şi încălţămintea necesară de sezon, nici mijloace pentru
procurarea lor, este asigurată gratuit cu îmbrăcămine şi încălţăminte, i
se poate acorda ajutor unic în mărimea unui salariu minim stabilit pe
republică. Se permite de asemenea să primească îmbrăcăminte şi
încălţăminte de la rude.
(3) Dacă persoana eliberată din locul de detenţiune necesită din
cauză de sănătate îngrijirea unei alte persoane, precum şi minorul în vîrstă de
pînă la 16 ani, sînt trimişi la domiciliu însoţiţi de rude sau de un lucrător al
penitenciarului.
Articolul 156. Plasarea în cîmpul muncii şi aranjarea traiului
(1) Persoana eliberată de executarea pedepsei este asigurată de
către organele de autoadministrare locală, în măsura posibilităţii, cu lucru în
conformitate cu specialitatea sa şi cu necesităţile sociale.
(2) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacă are părinţi, este plasat în
cîmpul muncii de către organele de autoadministare locală.
(3) Minorul eliberat de executarea pedepsei, dacă nu are părinţi,
este repartizat la nevoie, de către comisia pentru minori la şcoală internat
sau este dat în primire organului de tutelă şi curatelă.
[Art.157 abrogat prin L1277/18.07.97, MO57/04.09.97 art.513]
[Capitolul 21, art. 158-161 excluse prin L677/08.12.95, MO8/08.02.96 art.82]
PREŞEDINTELE
REPUBLICII MOLDOVA MIRCEA SNEGUR
Chişinău, 22 iunie 1993
Nr.1524-XII