UNIVERSITATEA ,,CONSTANTIN BRÂNCUȘI”

DIN TÂRGU JIU

FACULTATEA DE ŞTIINŢE ALE EDUCAŢIEI, DREPT ŞI
ADMINISTRAŢIE PUBLICĂ
Programul de studii: DREPT IF

Referat: Punerea în executare a pedepsei amenzii

Disciplina: Drept execuțional penal

Coordonator științific,
Conf. univ. dr. Giorgiana Simionescu

Studenți,
Borcan Cristian-Daniel
Cuşlea Ion- Claudiu
 TÂRGU-JIU
2023
Introducere
În privința executării hotărârilor penale (ca ultimă fază a procesului penal),
modificările aduse prin prevederile Noului Cod de procedură penală 1, se corelează cu
modificările intervenite în materie penală, în urma adoptării Noului Cod penal 2. Astfel, s-a
urmărit, pe de o parte, introducerea în Noul Cod de procedură penală a unor dispoziții
corespunzătoare instituțiilor nou reglementate în Noul Cod penal (spre exemplu, pedeapsa
complementară a afișării sau publicării hotărârii de condamnare, amânarea aplicării pedepsei,
înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în folosul comunității), iar
pe de altă parte, eliminarea instituțiilor care nu își au corespondent în Noul Cod penal (spre
exemplu, dispozițiile referitoare la executarea pedepsei la locul de muncă ori cele referitoare
la executarea pedepsei de către militari sau la înlocuirea răspunderii penale)3.

În ceea ce privește pedepsele principale, Noul Cod penal are o abordare mai flexibilă
decât vechea reglementare. Observăm o creștere a numărului infracțiunilor care sunt
pedepsite cu amendă. De altfel, în doctrină4 fusese deja subliniată tendința amenzii penale, de
a deveni un „pivot al susținerii întregului sistem represiv” în sistemele de drept moderne,
simultan cu o reducere a limitei de pedeapsă pentru un număr mare de infracțiuni, însă și o
sancționare mai aspră a recidivei și concursului de infracțiuni.

Spre deosebire de vechea reglementare, noul Cod Penal oferă o definiţie nu numai
pentru pedeapsa amenzii, ci şi pentru celelalte pedepse principale. Reglementarea din Noul
Cod penal a pedepsei amenzii, este semnificativ influenţată de legislaţia europeană în
domeniu. Definiţia oferită de art.61 alin.1 N.C.pen. este similară cu vechea reglementare,
amenda constând în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului.
1
Legea nr. 135/2010 privind Codul de procedură penală, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 486 din
15 iulie 2010, cu modificările și completările ulterioare
2
Legea nr. 286/2009 privind Codul penal, publicată în Monitorul Oficial al României nr. 510 din 24 iulie 2009,
cu modificările și completările ulterioare;
3
Anca-Lelia Lorincz. "Punerea în executare a pedepsei amenzii potrivit prevederilor Noului Cod de procedură
penală". Acta Universitatis George Bacovia. Juridica, nr. 1/2014
4
Matei Basarab, Viorel Paşca, Gheorghiţă Mateuţ, Constantin Butiuc, Codul penal comentat, Vol. 1, Editura
Hamangiu, Bucureşti, 2007, p. 366

2
Cap I. executarea amenzii penale aplicate persoanei fizice

1.1. Considerații generale privind amenda

Articolul 61 N. C. pen reglementează modul în care se stabilește amenda penală.

Acesta constă în suma de bani pe care condamnatul este obligat să o plătească statului, fiind
cea de-a treia pedeapsă principală reglementată de Codul penal care poate fi aplicată unui
inculpat.
Cuantumul amenzii se stabilește prin sistemul zilelor-amendă. Suma corespunzătoare
unei zile-amendă, cuprinsă între 10 lei și 500 lei, se înmulțește cu numărul zilelor-amendă,
care este cuprins între 30 de zile și 400 de zile. Instanța stabilește numărul zilelor-amendă
potrivit criteriilor generale de individualizare a pedepsei. Cuantumul sumei corespunzătoare
unei zile-amendă se stabilește ținând seama de situația materială a condamnatului și de
obligațiile legale ale condamnatului față de persoanele aflate în întreținerea sa.
Potrivit art. 61 alin. (4) N.C. pen., consacră limitele speciale ale zilelor amendă, care
sunt cuprinse între:
a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai
pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii de cel mult doi ani;
c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa amenzii alternativ cu
pedeapsa închisorii mai mare de 2 ani.
Dacă prin infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, iar
pedeapsa prevăzută de lege este numai amenda ori instanța optează pentru aplicarea acestei
pedepse, limitele speciale ale zilelor-amendă se pot majora cu o treime, iar fracțiile stabilite
de lege pentru cauzele de atenuare sau agravare a pedepsei se aplică limitelor speciale ale
zilelor-amendă.

3
 Conform art. 62 N. C. pen., amenda poate însoți pedeapsa închisorii, dacă prin lege
infracțiunea săvârșită s-a urmărit obținerea unui folos patrimonial, pe lângă pedeapsa
închisorii putându-se aplica, astfel, și pedeapsa amenzii. Limitele speciale ale zilelor-amendă
prevăzute în art. 61 alin. (4) lit. b) și c) se determină în raport de durata pedepsei închisorii
stabilite de instanță și nu pot fi reduse sau majorate ca efect al cauzelor de atenuare ori de
agravare a pedepsei. La stabilirea cuantumului sumei corespunzătoare unei zile-amendă se va
ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.
În art. 63 N.C. pen., legiuitorul a reglementat posibilitatea înlocuirii pedepsei amenzii
cu pedeapsa închisorii, iar executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci
neremunerate în folosul comunității se realizează conform art. 64 din același cod.

4
 În ceea ce privește amenda penală aceasta este principala pedeapsă pecuniară și se
deosebește de amenda administrativă, disciplinară, civilă, fiscală, procesuală, prin caracterul
său coercitiv. Aplicarea ei se face numai de către instanță și se trece în cazierul judiciar. Ea
se aplică la infracțiuni de gravitate redusă și duce la micșorarea patrimoniului inculpatului.
Amenda penală își păstrează caracterul personal, în sensul că ținând seama de criteriile de
individualizare, nu se restrânge asupra familiei condamnatului. Pedeapsa amenzii își
păstrează caracterul de constrângere, deoarece afectează patrimoniul condamnatului, în
sensul că îl lipsește pe acesta de unele mijloace financiare; dacă este aplicată alături de
închisoare, întărește caracterul coercitiv al pedepsei închisorii. Ca pedeapsă principală,
amenda penală prezintă anumite ,, avantaje” certe pentru societate, dar și pentru persoana
condamnată. Pentru societate este avantajos, deoarece că nu se mai fac cheltuieli cu
condamnatul suportate de la bugetul de statului. Pe de altă parte, achitarea amenzii de către
condamnat se face venit la bugetul statului. Condamnatul nu mai este izolat de mediul
familial și nu își pierde locul de muncă, ceea ce permite o recuperare socială mai rapidă.
Totodată, el este ferit de contactul cu infractorii recidiviștii din penitenciare, a căror influență
nefastă asupra infractorilor primari a fost de multe ori dovedită. Amenda este o sancțiune
adaptabilă la situația concretă a inculpatului și remisibilă în cazul unei erori juridice. Există și
dezavantaje ale acestei pedepse, constând în faptul că ea nu este suportată egal de către toți
condamnații, în sensul că, în raport de situația materială, familială, consecințele se resimt
diferit. De asemenea dacă este să ne referim la bugetul comun al familiei, ea se poate
răsfrânge și asupra membrilor familiei, deoarece sunt afectate drepturile patrimoniale ale
întregi familii5. În sfârșit, nu de puține ori se remarcă dificultăți în ceea ce privește executarea
amenzii, fie din cauza relei- credințe, fie din cauza situației materiale precare a
condamnatului, iar recurgerea la înlocuirea6 amenzii cu închisoarea necesită demersuri și
formalități suplimentare7. Reaua-credință a condamnatului trebuie să fie dovedită și ea nu
poate fi presupusă doar de faptul neachitării amenzi în termenul prevăzut de lege8.
Instanța stabilește mai întâi numărul de zile amendă în raport de gravitatea faptei și de
pericolul persoanei inculpatului, apoi se evaluează în lei ziua-amendă, în raport cu situația
financiară a condamnatului.

5
M. I. Rusu, Drept execuțional penal, Editura. Hamangiu, București, 2015, p.295
6
În prezent, amenda nu se mai execută silit ca o creanță bugetară, ci, în caz de neexecutare, se aplică alte
proceduri ( înlocuirea cu închisoarea sau cu munca în folosul comunității, după caz).
7
C. Sima, Drept execuțional penal, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 79-80.
8
M. Udroiu, Fișe de drept penal, Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 136.

5
 În ceea ce privește amenda penală aceasta este principala pedeapsă pecuniară și se
deosebește de amenda administrativă, disciplinară, civilă, fiscală, procesuală, prin caracterul
său coercitiv. Aplicarea ei se face numai de către instanță și se trece în cazierul judiciar. Ea
se aplică la infracțiuni de gravitate redusă și duce la micșorarea patrimoniului inculpatului.
Amenda penală își păstrează caracterul personal, în sensul că ținând seama de criteriile de
individualizare, nu se restrânge asupra familiei condamnatului. Pedeapsa amenzii își
păstrează caracterul de constrângere, deoarece afectează patrimoniul condamnatului, în
sensul că îl lipsește pe acesta de unele mijloace financiare; dacă este aplicată alături de
închisoare, întărește caracterul coercitiv al pedepsei închisorii. Ca pedeapsă principală,
amenda penală prezintă anumite ,, avantaje” certe pentru societate, dar și pentru persoana
condamnată. Pentru societate este avantajos, deoarece că nu se mai fac cheltuieli cu
condamnatul suportate de la bugetul de statului. Pe de altă parte, achitarea amenzii de către
condamnat se face venit la bugetul statului. Condamnatul nu mai este izolat de mediul
familial și nu își pierde locul de muncă, ceea ce permite o recuperare socială mai rapidă.
Totodată, el este ferit de contactul cu infractorii recidiviștii din penitenciare, a căror influență
nefastă asupra infractorilor primari a fost de multe ori dovedită. Amenda este o sancțiune
adaptabilă la situația concretă a inculpatului și remisibilă în cazul unei erori juridice. Există și
dezavantaje ale acestei pedepse, constând în faptul că ea nu este suportată egal de către toți
condamnații, în sensul că, în raport de situația materială, familială, consecințele se resimt
diferit. De asemenea dacă este să ne referim la bugetul comun al familiei, ea se poate
răsfrânge și asupra membrilor familiei, deoarece sunt afectate drepturile patrimoniale ale
întregi familii9. În sfârșit, nu de puține ori se remarcă dificultăți în ceea ce privește executarea
amenzii, fie din cauza relei- credințe, fie din cauza situației materiale precare a
condamnatului, iar recurgerea la înlocuirea10 amenzii cu închisoarea necesită demersuri și
formalități suplimentare11. Reaua-credință a condamnatului trebuie să fie dovedită și ea nu
poate fi presupusă doar de faptul neachitării amenzi în termenul prevăzut de lege12.
Instanța stabilește mai întâi numărul de zile amendă în raport de gravitatea faptei și de
pericolul persoanei inculpatului, apoi se evaluează în lei ziua-amendă, în raport cu situația
financiară a condamnatului.

9
M. I. Rusu, Drept execuțional penal, Editura. Hamangiu, București, 2015, p.295
10
În prezent, amenda nu se mai execută silit ca o creanță bugetară, ci, în caz de neexecutare, se aplică alte
proceduri ( înlocuirea cu închisoarea sau cu munca în folosul comunității, după caz).
11
C. Sima, Drept execuțional penal, Ed. Hamangiu, București, 2010, p. 79-80.
12
M. Udroiu, Fișe de drept penal, Partea generală, Ed. Universul Juridic, București, 2012, p. 136.

6
 În aceste condiții, pot apărea soluții de manieră că, deși două persoane au săvârșit
fapte identice ca gravitate, ar putea fi obligate la un cuantum diferit de amendă dacă au
situații financiare diferite.
Sistemul zilelor-amendă oferă judecătorului posibilitatea de individualizare a pedepsei
amenzii. Acest sistem permite judecătorului o dublă nuanțare a pedepsei amenzii după
numărul de zile și după cuantumul sumei de bani.
În privința perioadei de tranziție de la vechiul la noul Cod penal, conform art. 11 din
Legea 187/2012, dispozițiile art. 62 N. C. pen., privind amenda care însoțește pedeapsa
închisorii nu se aplică în cazul infracțiunilor săvârșite anterior intrării în vigoare a acestuia și
nu vor fi avute în vedere pentru determinarea legii penale mai favorabile. Potrivit art. 13 din
aceeași lege, în cazul amenzilor stabilite definitiv sub imperiul Codului penal din 1969,
aplicarea obligatorie a legii penale mai favorabile se face prin compararea amenzii aplicate cu
suma ce rezultă din prevederile art. 61 alin (2) și (4) N. C. pen., prin utilizarea unui cuantum
de referință pentru o zi-amendă în sumă de 150 lei. Dispozițiile de mai sus se aplică în mod
corespunzător și amenzilor definitive stabilite persoane juridice, în acest caz cuantumul de
referință pentru o zi-amendă, utilizat pentru aplicarea prevederilor art. 137 alin. (2) și (4)
fiind de 2.000 lei.
Înlocuirea pedepsei amenzii cu pedepsea închisorii se face după cum urmează ( art. 14
din Legea nr. 187/2012)13:
- Dacă amenda a fost definitiv aplicată anterior intrării în vigoare a Codului penal,
înlocuirea se face în baza art. 63 C. pen. 1969 fără ca durata pedepsei închisorii să
poată depăși maximul zilelor- amendă determinat potrivit art. 61 alin (4) N. C. pen.
Pentru fapta care a atras condamnarea;
- Dacă amenda a fost aplicată după data intrării în vigoare a Codului penal pentru
infracțiuni comise anterior acestei date, înlocuirea se va face potrivit dispozițiilor din
legea în baza căreia s-a aplicat amenda.
- Pe de altă parte, dispozițiile art. 64 N. C. pen. Nu se aplică în cazul infracțiunilor
săvârșite anterior intrării sale în vigoare, chiar dacă amenda a fost aplicată în baza art.
61 N. C. pen.

13
M. I. Rusu, op.cit p.296

7
 1.2. Executarea amenzii
Persoana condamnată la pedeapsa amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală
a amenzii la judecătorul delegat cu executarea în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a
hotărârii de condamnare și să îi comunice acestuia dovada plății în termen de 15 zile de la
efectuarea acesteia. Pedeapsa amenzii poate fi eșalonată pe timp de 2 ani, în rate lunare, dacă
se formulează cerere în acest sens, conform prevederilor art. 559 alin (2) C. proc. Pen., dacă
cel condamnat se află în imposibilitate de a achita integral amenda în termen de 3 luni.
Potrivit art. 22 alin. (3) din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor, a
măsurilor de educative și a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de organele judiciare
în cursul procesului penal, judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei
condamnate și documentele justificative privind imposibilitatea de achitare integrală a
amenzii, se pronunță prin încheiere. În cazul în care dispune eșalonarea, încheierea va
cuprinde cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se
eșalonează amenda, precum și termenul de plată. Dispozițiile art. 16 alin (2) din legea
referitoare la incidentele ivite în cursul executării se aplică în mod corespunzător. Potrivit
acestor prevederii, printre alte atribuții de lege, judecătorul delegat cu executarea rezolvă
incidentele ivite în cursul executării date prin lege în competența sa, soluționează plângerile
împotriva deciziilor consilierului de probațiune și aplică amenzi judiciare în cazul comiterii
unor abateri judiciare prevăzute de lege. În soluționarea acestor incidente, judecătorul delegat
se pronunță prin încheiere, iar încheierile emise în exercitarea atribuțiilor privind rezolvarea
incidentelor ivite în cursul executării și soluționarea plângerilor împotriva deciziilor
consilierului de probațiune nu supuse niciunei căi de atac.

1.3. Înlocuirea amenzii cu închisoarea

Dacă persoana condamnată este de rea-credință, nu execută pedeapsa amenzii, în tot sau în
parte, numărul zilelor amendă neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile
cu închisoare (art. 63 N. C. pen.).
Dacă amenda neexecutată a însoțit pedeapsa închisorii, numărul zilelor amendă
neexecutate se înlocuiește cu un număr corespunzător de zile cu închisoarea, care se adaugă
la pedeapsa închisorii, pedeapsa astfel rezultată fiind considerată o singură pedeapsă.

8
 În cazul înlocuiri pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii, în condițiile art.63 alin. (1)
și (2) N. C. pen., unei zile-amendă îi corespunde o zi de închisoare.

1.4. Executarea pedepsei amenzii prin prestarea unei munci neremunerate în

folosul comunității
În practică există situații când pedeapsa amenzii nu poate fi executată în tot sau în
parte din motive care nu pot fi imputate persoanei condamnate. Legiuitorul a oferit o soluție
în sensul că instanța poate înlocui obligația de plată a amenzii neexecutate cu obligația
condamnatului de a presta o muncă neremunerată în folosul comunității, cu condiția ca el să
își dea în acest sens consimțământul și numai dacă persoana poate presta o astfel de muncă.
Unei zile-muncă îi corespunde o zi de muncă în folosul comunității. Dacă s-a aplicat atât o
pedeapsă cu amendă, cât și una cu închisoarea, munca neremunerată în folosul comunității se
va executa după executarea pedepsei închisorii. Coordonarea şi supravegherea acestei
activităţi intră în competenţa serviciului de probaţiune.14
Munca în folosul comunităţii reprezintă cea mai uşoară formă de executare a unei
pedepse de către o persoană fizică în cazul săvârşirii unei infracţiuni şi reprezintă o noutate a
Codului penal15. în majoritatea legislaţiilor penale ale ţărilor membre ale Uniunii Europene
este reglementată ca pedeapsă principală „munca în folosul comunităţii”.
În România, jurisprudenţa a arătat şi doctrina a confirmat că, în raport cu realitatea şi
diversitatea fenomenului infracţional contemporan, cu scopul legii penale şi mai ales faţă de
necesitatea unei juste individualizări judiciare a pedepselor, cu consecinţa creării unei
alternative viabile la pedepsele privative de libertate, era necesar ca legiuitorul să prevadă şi
alte categorii de pedepse principale. Este adevărat că dispoziţiile art. 42 din Constituţie
interzic munca forţată, iar excepţiile prevăzute în alin. (2) al aceluiaşi articol nu includ şi
munca în folosul comunităţii. Totuşi, legiuitorul ar fi putut să o reglementeze ca sancţiune
penală, aplicarea ei putând fi condiţionată de consimţământul inculpatului. în legislaţia
noastră, munca în folosul comunităţii este deja consacrată ca sancţiune contravenţională.
Folosindu-se ca model reglementările în materie contravenţională, această sancţiune ar fi
putut fi prevăzută ca pedeapsă principală, reprezentând în acest fel o alternativă importantă
la îndemâna judecătorului pentru pedepsele privative de libertate.

14
M. I. Rusu, op.cit p.297
15
Ea a fost reglementată anterior prin O.G. nr. 55/2002, dar era inaplicabilă, deoarece a fost eliminată
închisoarea contravențională

9
 Munca neremunerată în folosul comunităţii se aplică în situaţia înlocuirii pedepsei
amenzii sub forma zilelor amendă pentru neplata acesteia din motive neimputabile
condamnatului şi în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere în conțdiţiile art.
91 şi urm. C. pen., precum şi în situaţia în care instanţa dispune amânarea aplicării pedepsei
în condiţiile art. 83 şi urm. C.pen., caz în care va fi facultativă, în sensul că este inclusă
printre obligaţiile pe care le poate dispune instanţa.
Astfel, în cazul în care dispune suspendarea executării pedepsei sub supraveghere, în
condiţiile art. 93 alin. (3) C. pen., instanţa stabileşte obligaţia condamnatului de a efectua în
termenul de supraveghere o muncă neremunerată în folosul comunităţii, pe o perioadă
cuprinsă între 60 de zile şi 120 de zile, în condiţiile stabilite de instanţă, afară de cazul în
care, din cauza stării de sănătate, nu poate presta această muncă. Numărul zilnic de ore se
stabileşte prin Legea de executare a pedepselor neprivative de libertate.
Munca neremunerată în folosul comunităţii poate fi dispusă numai cu consimţământul
inculpatului. Instanţa competentă să dispună înlocuirea obligaţiei de plată a amenzii
neexecutate
cu obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii, potrivit art. 64
alin. (1) C. pen., este instanţa de executare (art. 560 C. proc. pen.). Sesizarea instanţei se face
din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, execută amenda ori de către persoana
condamnată.

1.5 Executarea muncii neremunerate în folosul comunităţii

Obligaţia de a presta o muncă neremunerată în folosul comunităţii se pune în

executare prin trimiterea unei copii de pe hotărâre serviciului de probaţiune, iar executarea ei
se realizează potrivit dispoziţiilor din Legea nr. 253/2013 privind executarea pedepselor
neprivative de libertate.
Când dispune înlocuirea pedepsei amenzii cu prestarea unei munci neremunerate în
folosul comunităţii, instanţa va menţiona în dispozitiv două entităţi din comunitate unde
urmează a se executa munca neremunerată în folosul comunităţii. Consilierul de probaţiune
din cadrul serviciului de probaţiune în a cărui circumscripţie locuieşte persoana care urmează
a presta muncă neremunerată în folosul comunităţii, primind copia hotărârii judecătoreşti,
decide, pe baza evaluării iniţiale a persoanei, în care instituţie din comunitate menţionate în
hotărâreajudecătorească urmează a se executa obligaţia şi tipul de activitate, comunicând

10
acestei instituţii o copie de pe dispozitivul hotărârii, precum şi decizia sa. în cazul în care
executarea muncii nu mai este posibilă în niciuna dintre cele două instituţii din comunitate
menţionate în hotărâre, consilierul de probaţiune sesizează judecătorul delegat cu executarea,
care va desemna o altă instituţie din comunitate pentru executarea muncii.
Activităţile în folosul comunităţii care pot fi executate, pe baza propunerilor organelor
administraţiei publice locale, pot fi în sfera serviciilor publice din cadrul administraţiei
publice locale, a instituţiilor publice, a fundaţiilor sau asociaţiilor, abilitate în acest sens de
către instanţa de judecată. Stabilirea acestor locuri se face în circumscripţia judecătoriei unde
persoana condamnată îşi are domiciliul sau a alte judecătorii din raza aceluiaşi tribunal şi cu
acordul judecătorului delegat cu executarea de la această ultimă instanţă.
Serviciul de probaţiune competent va supraveghea modul în care se executămunca în
folosul comunităţii. împotriva măsurilor de executare a muncii, a condiţiilor la locul de
muncă etc. se poate face plângere de către condamnat la judecătorul delegat. Acesta
soluţionează plângerea printr-o încheiere, care poate fi atacată la judecătoria în a cărei
circumscripţie se află locul de executare. Hotărârea instanţei poate fi atacată la instanţa
superioară. Ciclul procesual trebuie realizat cu prezenţa condamnatului şi cu luarea poziţiei
acestuia, de fiecare dată. Instanţa de judecată mai poate fi sesizată şi de către judecătorul
delegat, în situaţia în care condamnatul nu respectă conduita necesară, are o atitudine
necorespunzătoare la locul de muncă sau nu se achită de obligaţiile pe care le are, în vederea
luării măsurii de revocare a beneficiului muncii în folosul comunităţii16
Munca neremunerată în folosul comunităţii se execută într-un interval de cel mult 6
luni de la data începerii prestării muncii, cu excepţia situaţiilor în care persoana nu mai este
aptă pentru prestarea unei sau unor activităţi dintre cele stabilite de consilierul de probaţiune
ori starea de incapacitate temporară de muncă a încetat, situaţii în care munca neremunerată
în folosul comunităţii poate fi prestată până la expirarea termenului de supraveghere. Două
ore de activitate prestată efectiv echivalează cuo zi de muncă.în cazul persoanelor
supravegheate care desfăşoară o activitate remunerată sau urmează cursuri de învăţământ ori
de calificare profesională, durata muncii prestate în aceeaşi zi calendaristică poate fi de
maximum două ore. La solicitarea persoanei supravegheate, durata muncii prestate poate fi
prelungită de către consilierul de probaţiune cu până la două ore de muncă. în zilele
nelucrătoare sau în cazul persoanelor care nu desfăşoară o activitate remunerată ori nu

16
A se vedea și Șt. Daneș, în G. Antoniu (coord) op cit., vol II, p18-20; Fl Streteanu, D. Nițu, Noul Cod penal,
Partea generala, Ed. Universul Juridic, București, 2014, p. 57-58.

11
urmează cursuri de învăţământ sau de calificare profesională, durata muncii prestate într-o zi
calendaristică nu poate depăşi 8 ore.
Munca neremunerată în folosul comunităţii nu se execută în timpul nopţii sau în zilele
de duminică şi în zilele declarate, potrivit legii, sărbători legale, decât la solicitarea persoanei
şi în măsura în care acest lucru este posibil.
Aceste dispoziţii se aplică în mod corespunzător şi persoanelor care, datorită cultelor
religioase legale din care fac parte, au altă zi de repaus decât duminica. Munca neremunerată
în folosul comunităţii se execută cu respectarea prevederilor legale privind cerinţele minime
de securitate şi sănătate la locul de muncă şi nu poate fi executată în locuri vătămătoare,
periculoase ori care prezintă un grad de risc pentru sănătatea sau integritatea persoanelor.
După executarea obligaţiei muncii neremunerate în folosul comunităţii, instituţia din
comunitate unde persoana supravegheată a executat munca are obligaţia de a emite şi de a
comunica serviciului de probaţiune şi persoanei supravegheate un document care atestă că
munca neremunerată în folosul comunităţii a fost executată.

1.6 Înlocuirea muncii neremunerate în folosul comunităţii cu închisoarea

Dacă persoana condamnată nu execută această obligaţie sau în timpul executării ei nu
îndeplineşte obligaţiile care îi revin ori le îndeplineşte în mod defectuos, instanţa poate
dispune, dacă legea nu prevede alt mod de sancţionare, revocarea muncii în folosul
comunităţii, înlocuind-o, integral sau parţial, după caz, cu închisoarea.
Astfel, instanţa înlocuieşte zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul
comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu închisoare dacă:
a) persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă în folosul comunităţii în
condiţiile stabilite de instanţă;
b) persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune descoperită înainte de
executarea integrală a obligaţiei de muncă în folosul comunităţii.
Zilele-amendă neexecutate prin muncă în folosul comunităţii la data condamnării
definitive pentru noua infracţiune, înlocuite cu închisoarea, se adaugă la pedeapsa pentru
noua infracţiune.
Dacă persoana condamnată, aflată în situaţia de imposibilitate a plăţii amenzii
neimputabile ei, nu îşi dă consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul
comunităţii, amenda neexecutată se înlocuieşte cu pedeapsa închisorii conform art. 63 C. pen.

12
 Instanţa competentă să dispună, potrivit art. 64 alin. (5) lit. a) C. pen., înlocuirea
muncii în folosul comunităţii cu închisoarea este instanţa de executare, iar în cazul prevăzut
la art. 64 alin. (5) lit. b) C. pen., instanţa care judecă în primă instanţă infracţiunea săvârşită
înainte de executarea integrală a muncii în folosul comunităţii.
Sesizarea instanţei se face din oficiu sau de către organul care, potrivit legii, execută
amenda ori la sesizarea serviciului de probaţiune.
Punerea în executare a hotărârii se face potrivit art. 555-557 C. proc. pen. privind
punerea în executare a pedepsei închisorii sau a detenţiunii pe viaţă.

1.7. încetarea muncii neremunerate în folosul comunităţii

Munca în folosul comunităţii încetează dacă persoana a dobândit mijloacele financiare
şi achită amenda care i s-a aplicat, respectiv contravaloarea zilelor-amendă care au rămas
neexecutate.
De asemenea, aşa cum am arătat mai sus, instanţa înlocuieşte zilele-amendă
neexecutate prin muncă în folosul comunităţii cu un număr corespunzător de zile cu
închisoare, dacă persoana condamnată nu execută obligaţia de muncă în folosul comunităţii
în condiţiile stabilite de instanţă sau dacă persoana condamnată săvârşeşte o nouă infracţiune
descoperită înainte de executarea integrală a obligaţiei de muncă în folosul comunităţii.

1.8.Participarea instituţiilor din comunitate la executarea obligaţiei de a presta o

muncă neremunerată în folosul comunităţii
Organizarea şi desfăşurarea executării pedepselor şi a măsurilor neprivative de
libertate se fac, în cazurile prevăzute de lege, de către instituţii din comunitate, sub
coordonarea serviciului de probaţiune. în aceste activităţi pot fi implicate persoanele juridice
de drept public potrivit deciziei consilierului de probaţiune sau, după caz, dispoziţiei
judecătorului delegat cu executarea.
Persoana juridică de drept public nu poate refuza desfăşurarea muncii în folosul
comunităţii, a unei activităţi ce nu implică suportarea unor cheltuieli suplimentare, altele
decât cele inerente activităţii respective. Refuzul nejustificat constituie abatere judiciarăşi se
sancţionează potrivit art. 19 din Legea nr. 253/2013.
Astfel, constituie abaterem judiciară neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a atribuţiilor stabilite în sarcina instituţiilor din comunitate care participă
la executarea pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate şi se sancţionează cu amendă

13
judiciară de la 500 lei la 5.000 lei. Aprecierea cu privire la neîndeplinirea sau îndeplinirea
necorespunzătoare a atribuţiilor se face pe baza criteriilor stabilite prin regulamentul de
aplicare a Legii nr. 253/2013.
Amenda judiciară este stabilită de către judecătorul delegat cu executarea potrivit
procedurii privitoare la amenda judiciară de la art. 284 C. proc. pen., care se aplică în mod
corespunzător. Sesizarea judecătorului delegat cu executarea se face de către serviciul de
probaţiune sau din oficiu. În cazul în care activitatea stabilită de către consilierul de
probaţiune sau, după caz, de judecătorul delegat cu executarea implică alocarea unor resurse
bugetare suplimentare, altele decât cele inerente activităţii respective, de către persoana
juridică de drept public, desfăşurarea respectivei activităţi nu poate fi dispusă fără
consimţământul persoanei juridice în cauză.
Persoanele juridice de drept privat pot fi implicate în activităţile privind organizarea
şi desfăşurarea executării pedepselor şi a măsurilor neprivative de libertate dacă sunt abilitate
potrivit art. 20 din Legea nr. 253/2013 şi trebuie să respecte în activitatea lor standardele
minime de lucru în probaţiune pentru instituţiile din comunitate aprobate prin hotărâre a
Guvernului.
Pot solicita abilitarea pentru organizarea executării muncii neremunerate în folosul
comunităţii doar societăţile reglementate de Legea nr. 31/1990 care au concesionat un
serviciu public. Contravaloarea prestaţiilor persoanelor care efectuează munca neremunerată
în folosul comunităţii în cadrul societăţilor de mai sus se virează la bugetul de stat, cu
excepţia situaţiei în care este utilizată pentru finanţarea unor cursuri de calificare profesională
pentru persoane aflate în supravegherea serviciilor de probaţiune. Abilitarea asociaţiilor,
fundaţiilor şi societăţilor care au concesionat un serviciu public se acordă la cerere de către
judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului în circumscripţia căruia acestea îşi
au sediul. în acest sens, se va depune o
cerere de abilitare, care va fi însoţită de următoarele documente:
a) o copie de pe încheierea privind înregistrarea societăţii la registrul comerţului,
respective înscrierea asociaţiei sau a fundaţiei în Registrul asociaţiilor şi fundaţiilor;
b) o copie de pe actul constitutiv şi statutul persoanei juridice;
c) bilanţul şi bugetul de venituri şi cheltuieli pe ultimii 3 ani;
d) o prezentare a activităţilor care urmează să fie organizate în cadrul persoanei
juridice, a compatibilităţii acestora cu standardele prevăzute de lege, precum şi a condiţiilor
în care aceste activităţi pot fi executate;
e) alte acreditări sau abilitări relevante pentru activitatea pentru care se solicită
14
 abilitarea.
Judecătorul delegat cu executarea, primind cererea, solicită Direcţiei de probaţiune
întocmirea în termen de două luni a unui raport, care va avea la bază informaţii şi documente
de la serviciul ori serviciile de probaţiune în a căror circumscripţie teritorială urmează să îşi
desfăşoare activitatea asociaţia, fundaţia ori societatea. Judecătorul
pronunţă în camera de consiliu, cu citarea persoanei care solicită abilitarea şi a
Direcţiei de probaţiune. Abilitarea se acordă prin încheiere definitivă, pe o perioadă de 5 ani.
O copie a încheierii prin care s-a admis cererea de abilitare se comunică Direcţiei de
probaţiune, în vederea înscrierii persoanei într-o bază de date constituită la nivel naţional.
Abilitarea poate fi retrasă de judecătorul delegat cu executarea din cadrul tribunalului
care a acordat-o, prin încheiere definitivă, din oficiu sau la sesizarea Direcţiei de probaţiune.
Motivele şi condiţiile în care va putea fi retrasă abilitarea se stabilesc prin
regulamentul de aplicare a Legii nr. 253/2013.

1.9.Procedura în caz de neexecutare a amenzii

Potrivit art. 23 din Legea nr. 253/2013, judecătorul delegat cu executarea, constatând
că persoana condamnată nu a achitat amenda, în tot sau în parte, în termenul prevăzut de lege
(3 luni, respectiv, în caz de eşalonare, 2 ani), sesizează instanţa de executare, care procedează
după cum urmează:
a) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului, dispune
executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul comunităţii, în afară de cazul în care
persoana nu poate presta această muncă din cauza stării de sănătate, în condiţiile prevăzute la
art. 64 C. pen.;
b) când constată că neexecutarea nu este imputabilă condamnatului şi acesta nu îşi dă
consimţământul la prestarea unei munci neremunerate în folosul comunităţii, înlocuieşte
amenda cu închisoarea, în condiţiile art. 64 C. pen.;
c) când constată neexecutarea cu rea-credinţă a amenzii, înlocuieşte amenda cu
închisoarea, în condiţiile art. 63 C. pen.
Sesizarea instanţei de executare de către judecătorul delegat cu executarea se poate
face, în cazul prevăzut la lit. a), şi la cererea condamnatului, chiar înainte de expirarea
termenului de plată a amenzii.

15
 Procedura în faţa instanţei de executare este cea prevăzută la art. 586 (înlocuirea
pedepsei amenzii cu pedeapsa închisorii) şi art. 597 C. proc. pen. (procedura la instanţa de
executare), adică judecata se face în prezenţa condamnatului şi a procurorului, cu ascultarea
concluziilor acestora, iar hotărârea poate fi atacată cu contestaţie în 3 zile de la comunicare.
Pentru stabilirea motivelor ce au dus la neexecutarea pedepsei amenzii, instanţa va
solicita date privind situaţia materială a condamnatului de la autoritatea administraţiei publice
locale de la domiciliul acestuia şi, dacă apreciază necesar, angajatorului sau organelor fiscale
din cadrul Agenţiei Naţionale de Administrare Fiscală, precum şi altor autorităţi sau instituţii
publice care deţin informaţii cu privire la situaţia patrimonială a condamnatului.în cazul în
care instanţa de executare dispune executarea amenzii prin muncă neremunerată în folosul
comunităţii, o copie a hotărârii se trimite serviciului de probaţiune competent.
Executarea muncii în folosul comunităţii se face într-un termen de maximum 2 ani de
la rămânerea definitivă a hotărârii de executare a pedepsei amenzii, prin prestarea unei munci
neremunerate în folosul comunităţii, şi poate înceta şi prin plata amenzii corespunzătoare
zilelor-amendă neexecutate.
Regulile expuse mai sus se aplică şi în situaţia în care persoana a fost condamnată la
pedeapsa amenzii care însoţeşte pedeapsa închisorii. Munca neremunerată în folosul
comunităţii, dispusă pentru executarea pedepsei amenzii, se execută după executarea sau
considerarea ca executată a pedepsei închisorii.

Cap.II Executarea amenzii aplicate persoanei juridice

2.1. Valoarea unei zile-amendă

Amenda constă în suma de bani pe care persoana juridică este condamnată să o
plătească statului, iar cuantumul ei se stabilește prin sistemul zilelor-amendă.
Suma corespunzătoare unei zile-amendă, cuprinsă între 100 și 5.000 lei, se înmulțește
cu numărul zilelor-amendă, care este cuprins între 30 de zile și 600 de zile.
Legiuitorul a înțeles să fixeze imperativ limitele minime și maxime, fără a permite
judecătorului să le depășească urmare a constatării unei circumstanțe atenuante, care să
reducă cuantumul sumei sub 100 lei, sau a unei circumstanțe agravante, când s-ar impune
majorarea cuantumului acestei sume de peste 5.000 lei. Totuși, există criterii legale de a
stabili suma între aceste limite, și anume ținând seama de:

16
 - cifra de afaceri, în cazul persoanei juridice cu scop lucrativ;
- valoarea activului patrimonial în cazul altor persoane juridice;
- celelalte obligații ale persoanei juridice.
Potrivit alin. (4) al art. 137 C. pen., limitele speciale ale zilelor-amendă sunt cuprinse
între:
a) 60 și 180 de zile-amendă, când legea prevede pentru infracțiunea săvârșită numai
pedeapsa amenzii;
b) 120 și 240 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 5
ani, unică sau alternativ cu pedeapsa amenzii;
c) 180 și 300 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 10
ani;
d) 240 și 420 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii de cel mult 20
de ani;
e) 360 și 510 de zile-amendă, când legea prevede pedeapsa închisorii mai mare de 20
de ani sau detențiunea pe viață.
Când prin infracțiunea săvârșită persoana juridică a urmărit obținerea unui folos
patrimonial, limitele speciale ale zilelor-amendă prevăzute de lege pentru infracțiunea
comisă se pot majora cu o treime, fără a se depăși maximul general al amenzii. La stabilirea
amenzii se va ține seama de valoarea folosului patrimonial obținut sau urmărit.

2.2. Punerea în executare a amenzii

Potrivit art. 497 alin. (1) C. proc. pen., persoana juridică condamnată la pedeapsa
amenzii este obligată să depună recipisa de plată integrală a amenzii la judecătorul delegat cu
executarea, în termen de 3 luni de la rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare.
Dovada plății trebuie comunicată judecătorului delegat cu executarea în termen de 15
zile de la efectuarea acesteia [art. 25 alin. (1) din Legea nr. 253/2013 privind executarea
pedepselor, a măsurilor educative şi a altor măsuri neprivative de libertate dispuse de
organele judiciare în cursul procesului penal].
Când persoana juridică condamnată se găsește în imposibilitatea de a achita integral
amenda în termenul de 3 luni, judecătorul delegat cu executarea, la cererea persoanei juridice,
poate dispune eșalonarea plății amenzii pe cel mult 2 ani, în rate lunare [art. 497 alin. (2) C.
proc. pen.

17
 Judecătorul delegat cu executarea, analizând cererea persoanei condamnate și
documentele justificative privind imposibilitatea acesteia de achitare integrală a amenzii, se
pronunță prin încheiere. în cazul în care dispune eșalonarea, încheierea va cuprinde:
cuantumul amenzii, numărul de rate lunare în cuantum egal pentru care se eșalonează
amenda, precum și termenul de plată [art. 25 alin. (3) din Legea nr. 253/2013].
În conformitate cu art. 497 alin. (3) C. proc. pen., în cazul neîndeplinirii obligației de
plată a amenzii în termenul de 3 luni sau de neplată a unei rate potrivit eșalonării, instanța de
executare comunică un extras de pe acea parte din dispozitiv care privește aplicarea sau
eșalonarea amenzii organelor competente, în vederea executării acesteia potrivit procedurii de
executare silită a creanțelor fiscale, care se va realiza potrivit prevederilor Codului de
procedură fiscală (art. 26 din Legea nr. 253/2013).

18
19