Documente Academic
Documente Profesional
Documente Cultură
Abstract: În această lucrare mi-am propus să fac o analiză succintă asupra recidivei ca formă
a pluralității de infracțiuni și a pericolului social pe care ea îl prezintă pentru apărarea valorilor
sociale și a ordinii de drept. Practic, recidiva reprezintă o reluare a activității infracționale de către o
persoană anterior condamnată definitiv, pentru săvârsirea unei infracțiuni intenționate, și care arată
un indice de incorigibilitate care implică o reacție represivă mai energică și înlaturarea acestuia de la
beneficiul unor acte de clemență.
1. Noțiune și reglementare
Recidiva, este reglementată prin art. 41 C. Pen.2 care prevede că, există recidivă,
_____________________
1
când după rămânerea definitivă a unei hotărâri de condamnare la pedeapsa închisorii mai
mare de un an și până la reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, condamnatul
săvârșește o nouă infracțiune cu intenție sau cu intenție depășită, pentru care legea prevede
pedeaspsa închisorii de un an sau mai mare. Potrivit alin. (2) din același text de lege, există
recidivă și atunci când una din pedepsele prevăzute la alin. (1) este detențiunea pe viață. În
alin. (3) se prevede că pentru stabilirea stării de recidivă se ține seama și de hotărârea de
condamnare pronunțată în străinătate, pentru o faptă prevăzută de legea penală română, dacă
hotărârea de condamnare a fost recunoscută potrivit legii.
Termenii recidivei
În reglementarea prevăzută de art. 41 alin. (3) C. Pen., poate constitui primul termen
al recidivei și existența unei hotărâri de condamnare pronunțată în străinătate, sub îndeplinirea
cumulativă a două condiții: a) fapta săvârșită să aibă corespondență în legea penală română; și
b) hotărârea de condamnare să fie recunoscută potrivit legii.
2. Modalitățile recidivei
_________________
3
C. Mitrache, C. Mitrache ”Drept Penal Roman-Partea Generala”, Ed. Universul Juridic, București, 2016.
2
Printre formele recidivei pot fi enumerate: recidiva generală și recidiva specială,
recidiva temporară și recidiva perpetuă, recidiva absolută și recidiva relativă, recidiva cu efect
unic și recidiva cu efecte progresive, recidiva teritorială și recidiva internațională.
A. Recidiva postcondamnatorie este prevăzută prin art. 41 alin. (1) și (2) C. Pen,
potrivit cărora, există recidivă când după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare la
pedeapsa închisorii mai mare de un an sau la pedeapsa detențiunii pe viață și până la
reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare, persoana condamnată săvârsește o nouă
infracțiune cu intenție sau intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de
un an sau mai mare ori detențiunea pe viață.
__________________
4 Ibidem
3
condamnată nu și-a exprimat consimțământul prevăzut de art. 64 alin. (1) C. Pen.
II. Cel de al doi-lea termen al recidivei este constituit prin teza a II-a din
art. 41
alin (1) C. Pen. respectiv, ca persoana condamnată să săvârșească, până la reabilitare, o nouă
infracțiune cu intenție sau intenție depășită, pentru care legea prevede pedeapsa închisorii de
un an, sau mai mare. Și din perspectiva acestei reglementări, trebuiesc îndeplinite cumulativ
trei condiții: Prima condiție este aceea ca infractorul, sa săvârșească o nouă infracțiune cu
intenție sau praeterintenție. Potrivit art. 174 C. Pen. prin săvârșirea sau comiterea unei
infracțiuni, se întelege, săvârșirea oricăreia dintre faptele pe care legea le pedepsește ca
infracțiune consumată sau ca tentativă, precum și participarea la săvârșirea acestora în calitate
de coautor, instigator sau complice. 5 Așadar, art. 41 alin. (1) teza a II-a C. Pen și alin. (2) nu
prevăd ca noua infracțiune să fie de aceeași natură cu cea pentru care infractorul a fost
condamnat anterior, dar impun condiția formei de vinovăție, respectiv ca noua infracțiune să
fie săvârșită cu intenție ori cu intenție depășită. Prin urmare, cel de al doi-lea termen al
recidivei, constă întodeauna în săvârșirea unei noi infracțiuni, care poate fi de aceeași natură
cu cea pentru care a fost pronunțată prima hotărâre de condamnare, poate fi de natură diferită,
poate fi o infracțiune consumată sau poate rămâne la forma tentativei. Cea de a doua condiție
privește durata și cuantumul pedepsei, respectiv, ca pedeapsa prevăzută de lege pentru
infracțiunea săvârșită în stare de recidivă, sa fie închisoare mai mare de un an ori detențiunea
pe viață. Prin ”pedeapsa prevazută de lege” se înțelege potrivit art. 187 C. Pen., pedeapsa
arătată în textul care încriminează fapta săvârșita în forma consumată, fără luarea în
considerare a cauzelor de reducere sau de majorare a pedepselor. În sfârșit, ultima condiție
instituită prin art. 41 alin. (1) C.pen. o constituie ca noua infracțiune să fie săvârșită până la
executarea sau considerarea ca executată a pedepsei. Situațiile în care noua infracțiune poate
fi comisă pentru a da naștere unei recidive postcondamnatorii sunt prevăzute de art. 43 alin.
(1) și (2), dacă sunt săvârșite după rămânerea definitivă a hotărârii de condamnare, în
condițiile art. 551 – 552 C. Pr. Pen.
__________________
5.Legea 286/2009 republicată, privind Codul penal, M. Of. Nr. 510 din 24 iulie 2009.
4
ca executată și până la reabilitare, persoana condamnată săvârșeste o nouă infracțiune cu
intenție sau intenție depășită, pentru care legea prevede fie pedeapsa închisorii de un an sau
mai mare, fie pedeapsa detențiunii pe viață.
Din economia celor două texte de lege invocate mai sus, constatăm că pentru
reținerea recidivei postexecutorii condițiile privind existența celor doi termeni ai recidivei
sunt identici cu cei ai recidivei postcondamnatorii, cu diferența că, momentul în care este
săvârșită noua infracțiune este cuprins între data când pedeapsa anterioară este executată sau
considerată ca executată și reabilitare sau împlinirea termenului de reabilitare.
______________________
5
6. C. Mitrache, C. Mitrache ”Drept Penal Roman-Partea Generala”, Ed. Universul Juridic, București,
2016.
unei noi infracțiuni, cu intenție sau intenție depășită (praeterintenție), pentru care legea
prevede pedeapsa închisorii de un an sau mai mare, după ce pedeapsa anterioară a fost
executată sau este considerată executată. Așadar, cel de al doi-lea termen al recidivei este
condiționat de săvârșirea unei noi infracțiuni, de forma de vinovăție a săvârșirii acesteia, și de
momentul comiterii ei.
Condamnările care nu atrag starea de recidivă, sunt experes prevăzute în art. 42 C.Pen,
respectiv: a) condamnările pentru faptele care nu mai sunt prevăzute de legea penală; b)
condamnările pentru infracțiunile amnistiate; c) condamnările pentru infracțiunile săvârșite
din culpă.
Amnistia, poate viza fie infracțiunea care constituie primul termen al recidivei, fie
infracțiunea care constituie cel de al doi-lea termen al recidivei. Dacă aministia cu privire la
6
prima condamnare a intervenit înainte de săvârșirea celei de a doua infracțiuni intenționate, ea
împiedică nașterea stării de recidivă, chiar dacă a intervenit după executarea pedepsei, după
grațierea totală sau parțială a restului de pedeapsă, sau după implinirea termenului de
prescripție privind executarea pesepsei, făptuitorul fiind considerat infractor primar, fiind
înlăturate efectele eventual produse de starea de recidivă. 7 Dacă amnistia a intervenit după
executarea pedepsei, aceasta rămâne legal executată.
4. Concluzii.
Recidiva, este una din formele pluralității de infracțiuni, reglementată prin art. 41 C.
Pen. Având în vedere elementele de diferențiere, în raport de concursul de infracțiuni, recidiva
constă în săvârșirea unei noi infracțiuni, cu intenție, de către o persoană care a fost
condamnată definitiv sau/și a executat o pedeapsă privativă de libertate de un an sau mai
mare. Cele două elemente care formează starea de recidivă, sunt denumiți generic, termenii
recidivei, și exclud cazurile prevăzute de art. 42 C. Pen. În practică cele mai întâlnite forme
ale recidivei sunt recidiva postcondamnatorie și recidiva postexecutorie, reglementate în mod
distinct și prin art. 43 C. Pen. care prevede pedeapsa în caz de recidivă. Alte forme ale
recidivei sunt: recidiva generală și recidiva specială, recidiva absolută și recidiva relativă,
recidiva permanentă și recidiva temporară, recidiva teritorială și recidiva internațională,
recidiva cu efect unic și recidiva cu efecte permanente.
______________________
7. M. Basarab, ”Noul Cod Penal comentat”, Ed. C.H. Beck, București, 2006.
7
Bibliografie
1. C. Mitrache, C. Mitrache ”Drept Penal Roman-Partea Generala”, Ed. Universul Juridic, București,
2016.
2.Legea 286/2009 republicată, privind Codul penal, M. Of. Nr. 510 din 24 iulie 2009.
3. M. Basarab, ”Noul Cod Penal comentat”, Ed. C.H. Beck, București, 2006.
4. V. Dongoroz, I. Tanoviceanu, ”Tratat de drept si procedură penală”, 1944, București