Minoritatea faptuitorului

Caracterul penal sau infractional al unei fapte este o insusire sintetica a acesteia , rezultand din prezenta trasaturilor esentiale unei infractiuni. Lipsa oricareia din aceste trasaturi exclude caracterul penal al faptei si, implicit, raspunderea penala. Pentru a se putea stabili daca o persoana raspunde penal trebuie avute in vedere anumite situatii care inlatura aceasta raspundere, anumite conditii a caror existenta in timpul savarsirii faptei face ca realizarea vreuneia din trasaturile esentiale ale infractiunii sa devina imposibila. Aceste cauze sunt de trei feluri: cauze care inlatura pericolul social, cauze care inlatura vinovatia si cauze care inlatura prevederea faptei de catre legea penala din cea de a doua categorie, referitoare la vinovatie fac parte legitima aparare, constrangerea fizica si cea morala, cazul fortuit, starea de necesitate, iresponsabilitatea, betia, eroarea de fapt si minoritatea. Minoritatea este starea in care se gaseste faptuitorul minor care, in momentul savarsirii unei fapte prevazute de legea penala, nu implinise varsta necesara pentru a raspunde penal. Potrivit Codului Penal, minorul care nu a implinit varsta de 14 ani nu poate raspunde penal (prezumtie absoluta de lipsa a discernamantului), iar minorul care are varsta cuprinsa intre 14 si 16 ani in momentul savarsirii faptei raspunde numai daca sa poate dovedi faptul ca a actionat cu discernamant. Rezulta, deci, ca aspectul intelectiv al raspunderii penale si anume faptul ca minorul trebuie sa fie constient de fapta pe care o savarseste este completat de cel volitiv (minorul trebuie sa fie stapan pe actiunile sale). Se poate observa si caracterul psihologic al raspunderii, capacitatea persoanei de a intelege rezultatele care decurg din incalcarea unei anumire norme prevazute de legea penala. Din aceasta cauza, se considera ca este exclus ca minorul sub 14 ani sa poata intelege caracterul periculos al faptei sale din punct de vedere social si sa isi manifeste in mod constient vointa, fiind lipsit de discernamant. Existena discernmntului are relevan egal pentru dreptul penal i cel procesual penal. Fapta aceluia care, la data svririi aciunii sau inaciunii, nu mplinise vrsta de 14 ani nu este infraciune. mpotriva celor care au svrit fapte prevzute de legea penal, anterior vrstei de 14 ani, se pot lua doar msuri de ocrotire, plasamentul sau supravegherea specializat, prevzute de Legea nr. 272/2004 privind protecia i promovarea drepturilor copilului. Sanciunile penale sunt aplicabile minorilor care aveau la data svririi faptei ntre 14-16 ani, doar dac se dovedete c au acionat cu discernmnt. Proba discernmntului este i un element essential al probatoriului necesar trimiterii n judecat. Procedura penal condiioneaz trimiterea n judecat a fptuitorului de existena faptei, comiterea faptei de ctre cel acuzat, existena rspunderii penale (art. 262 C. pr. pen.). Discernmntul nu trebuie dovedit pentru minorii care aveau la data svririi faptei ntre 16 i 18 ani, legea instituind o prezumie relativ, care dispenseaz autoritile de prob. Dat fiind caracterul relativ al prezumiei existenei discernmntului, proba contrar, prin intermediul unei expertize medico-legale psihiatrice, este posibil. Vrsta rspunderii penale sau vrsta majoratului trebuie socotit cu ncepere de la momentul naterii, fr a se face abstracie de ziua naterii. Ca urmare, o fapt svrit n ziua n care minorul mplinete 14 ani va angaja rspunderea penal a acestuia n condiiile dovedirii discernmntului, iar o fapt svrit n ziua mplinirii vrstei de 18 ani va angaja rspunderea inculpatului, care va rspunde ca major.

n aplicarea art. 50 C. pen. se verific ndeplinirea condiiilor pentru a rspunde penal, care n cazul minorului decurg, aa cum prevede art. 99 C. pen., pe lng vrst, din discernmnt. Cauza care nltur caracterul penal la faptei i vizeaz pe minorii sub 14 ani, prezumai absolut, conform legii penale, a nu avea discernmnt, precum i pe cei ntre 14-16 ani, pentru care exist o prezumie relativ de lips a discernmntului. Articolul 50 C. pen. este o norm de referire al crei coninut se completeaz cu limitele rspunderii penale (art. 99 C. pen.), respectiv definiia discernmntului, aa cum rezult din art. 48 C. pen. Modificarea art. 99 C. pen. sau art. 48 C. pen. ar determina i modificarea condiiilor legale pentru a rspunde penal, respectiv art. 50 C. pen. Chiar dac pentru fapta svrit anterior vrstei de 14 ani este posibil ca minorul s nu neleag nici caracterul i nici efectul acesteia, chiar dac fapta antisocial nu atrage rspunderea sa penal, fapta reprezint temeiul lurii fa de acesta a unor msuri cu triplu caracter de protecie: a minorilor fa de factorii ce ar periclita dezvoltarea armonioas a personalitii, a societii fa de faptele periculoase, a terilor fa de faptele ilicite comise de minor. Legiuitorul trebuie s reglementeze un regim special de protecie i asisten pentru categoria de copii aflai n dificultate, care nu rspund penal, deosebit de regimul sancionator al minorilor care rspund penal. Anterior, articolele 23-30 din O.U.G. nr. 26/1997 au fost considerate (Decizia nr. 47 din 23.03.1999 a Curii Constituionale) neconstituionale, deoarece prevd pentru ocrotirea minorului care nu rspunde penal aceleai msuri educative ca i cele prevzute de Codul penal, natura juridic a acestora fiind aceea de sanciuni de drept penal. Curtea a decis c se ncalc astfel dispoziiile art. 45 alin. (1) din Constituie, conform crora copiii i tinerii se bucur de un regim special de protecie i de asisten n realizarea drepturilor lor.

O chestiune discutat n doctrin o reprezint ordinea de prioritate n situaia n care fa de minor opereaz mai multe cauze care nltur caracterul penal al faptei ca urmare a nlturrii vinoviei. De lege lata, nclinm ctre soluia conform creia, n cazul n care lipsete discernmntul, pentru minorul care are o vrst de pn la 16 ani, va avea prioritate minoritatea, iar pentru cel peste 16 ani, iresponsabilitatea. O alt soluie ar presupune prioritate pentru cauza care produce efecte mai largi, examinate in concreto, sau folosirea unui criteriu cronologic. n cazul minorului care nu a mplinit vrsta de 14 ani, alegerea minoritii drept cauz care nltur caracterul penal al faptei, naintea altora, este determinat de faptul c minorul sub 14 ani nu este subiect activ al raportului penal de conflict i, n consecin, legea penal nu i se aplic. Dac fapta sa, indiferent de condiii, nu cade sub incidena legii penale, nu este infraciune, nu ar avea relevan examinarea altor cauze care nltur caracterul penal. Examinarea altor cauze care nltur caracterul penal al faptei nu ar putea fi acceptat, ntruct minorului sub 14 ani nu i se aplic ab initio legea penal, indiferent de modalitatea, circumstanele, mprejurrile comiterii faptei.

De lege lata considerentele anterioare conduc la aceeai soluie i n cazul minorului ntre 14-16 ani. Fapta prevzut de legea penal constituie infraciune, doar dac este svrit de o persoan care ndeplinete condiiile legii penale pentru a rspunde penal i acioneaz cu vinovie. Minorul ntre 1416 ani este prezumat, n mod relativ, a nu avea discernmnt. Discernmntul este una dintre condiiile rspunderii penale. n consecin, lipsa dovezii acestuia pentru minorul ntre 14-16 ani dispenseaz de la examinarea altor cauze care pot intra n concurs.Legea prevede c minorul care a mplinit 16 ani la data comiterii faptei rspunde penal. Soluia adoptat n cazul n care minorului peste 16 ani i lipsete discernmntul va fi aplicarea art. 48 C. pen. sau a art. 50 C. pen. Avnd n vedere c din punct de vedere al vrstei acesta ndeplinete condiiile pentru a rspunde penal, nclinm pentru aplicarea art. 48 C. pen., respectiv iresponsabilitatea. Concurena unor cauze care nltur caracterul penal al faptei pentru minorul care are vrsta ntre 14-16 ani, dar nu are discernmnt, ar putea s fie rezolvat i n raport de cauza care produce efecte mai largi. Lipsa discernmntului ar prea c exclude ab initio concursul cu acele cauze care presupun evaluarea mprejurrilor faptei de ctre autorul su: caracterul injust al atacului la legitim aprare, aprecierea existenei unui pericol la starea de necesitate, prevederea rezultatului la cazul fortuit, contientizarea unui pericol grav n cazul constrngerii morale. Ar putea intra n concurs cu minoritatea: iresponsabilitatea, constrngerea fizic, beia, eroarea de fapt. n ceea ce privete latura penal, n toate aceste cazuri soluia este de achitare, indiferent de cauza care nltur caracterul penal al faptei (minoritate, iresponsabilitate, constrngere etc.). Soluionarea laturii civile presupune ns aplicarea regulilor rspunderii civile delictuale, conform crora autorul prejudiciului rspunde pentru cea mai uoar culp [art. 1357 alin. (2) C. civ.]. Dintre cauzele de nlturare a caracterului penal enumerate anterior, iresponsabilitatea, constrngerea fizic, beia, eroarea de fapt, doar constrngerea fizic (fapta terului, art. 1352 C. civ.) nltur rspunderea civil. Pentru toate celelalte situaii, lipsa discernmntului produce efectele cele mai favorabile autorului prejudiciului. Ori de cte ori nu poate fi angajat rspunderea persoanei care avea, potrivit legii, ndatorirea de a-l supraveghea pe autor, se stabilete o indemnizaie ntr-un cuantum echitabil, inndu-se seama de starea patrimonial a prilor. Din punct de vedere cronologic ns, existena cauzelor se evalueaz, deopotriv, la data svririi faptei. Dac exist mai multe cauze care nltur caracterul penal (un minor iresponsabil a fost constrns fizic s svreasc o fapt prevzut de legea penal), acestea au valoare concret doar prin raportare la fapt. nainte de comiterea faptei, mprejurririle obiective, cum ar fi minoritatea sau iresponsabilitatea, nu aveau semnificaie penal.

Condiiile legale pentru ca minorul s rspund penal sunt prevzute n art. 99 din Codul penal: vrsta i discernmntul. Att vrsta, ct i discernmntul se verific la data svririi faptei. Atunci cnd legea penal prevede c anumite efecte juridice se produc n raport cu data svririi infraciunii, prin aceasta se nelege data actului de executare ce caracterizeaz latura obiectiv a infraciunii, iar nu data consumrii acesteia prin producerea rezultatului. ncadrarea juridic a faptei va fi dat ns n raport cu rezultatul produs, n toate cazurile cnd ncadrarea juridic este condiionat de producerea unui anumit rezultat. n cazul infraciunilor progresive, fapta trebuie considerat svrit la data executrii aciunii sau inaciunii ce caracterizeaz latura obiectiv, indiferent de momentul producerii rezultatului. n cazul infraciunilor continue, data svririi este aceea a ncetrii aciunii sau inaciunii, iar n cazul infraciunilor continuate aceasta este data comiterii ultimei aciuni sau inaciuni. n cazul infraciunilor progresive, producerea rezultatului dup mplinirea vrstei de 14 ani nu face ca fapta comis anterior acestei vrste s atrag rspunderea penal. n cazul n care a svrit n timpul cnd nu rspundea penal o fapt prevzut de legea penal, cu urmri progresive realizate n perioada n care a devenit rspunztor, minorul nu va fi tras la rspundere penal16. Similar, producerea rezultatului dup mplinirea vrstei de 18 ani nu face ca fapta comis anterior acestei vrste s atrag regimul sancionator al majorilor. Soluia este justificat de specificul infraciunii progresive la care rezultatul se amplific fr intervenia fptuitorului. n cazul infraciunilor continue i continuate, partea activitii ilicite comis anterior vrstei de 14 ani nu va intra n coninutul unitii infracionale, avnd n vedere c la data comiterii actelor respective acestea nu produceau efecte n planul rspunderii penale.

Spete:

Inculpatul M C M, in ziua de 09.01.2010 a mers la padure impreuna cu martorii D A si D G pentru a-i ajuta pe acestia la incarcat lemne. In timp ce lucrau in padure a venit si partea vatamata P I impreuna cu martorul P G. In aceste imprejurari, inculpatul a observat ca partea vatamata P I are asupra sa o drujba si s-a hotarat sa o sustraga. In baza acestei rezolutii infractionale, inculpatul minor s-a hotarat sa urmareasca pe partea vatamata pentru a gasi un moment prielnic sa sustraga drujba. Partea vatamata a stat un timp in padure, dupa care, in jurul orei 18,00, a venit in satul U cu caruta si a oprit la unchiul sau A V pentru a discuta cu acesta. Partea vatamata a luat drujba din caruta si a bagat-o in curte, inchizand poarta. Profitand ca afara era intuneric si poarta nu a fost asigurata, inculpatul minor a patruns fara drept in curtea partii vatamate A V si a sustras drujba lui PI. Drujba in cauza este marca STIHL si a fost estimata de partea vatamata la suma de 1500 lei.

In aceeasi seara minorul a vandut drujba martorului V T cu suma de 50 lei, spunand ca o are de la un unchi care lucreaza in strainatate. Pe parcursul cercetarilor drujba a fost recuperata si restituita partii vatamate. Partile vatamate nu s-a constituit parti civile. Inculpatul, atat in faza urmaririi penale, cat si in instanta a recunoscut in parte faptele pentru care a fost trimis in judecata si a aratat ca a sustras drujba la indemnul martorului D G care i-a promis ca o va cumpara. Sustinerile sale au fost insa infirmate de martorului D G care a declarat ca nu a avut nicio discutie in acest sens cu minorul, dovada in acest sens fiind si faptul ca el nu a cumparat drujba, desi minorul i-a propus acest lucru. In aparare inculpatul nu a formulat alte probe. Intrucat la data savarsirii faptelor, inculpatul avea varsta de 15 ani, in cauza s-a efectuat o expertiza medico-legala psihiatrica in urma careia a rezultat ca, inculpatul prezinta un intelect normal si capacitatea de apreciere a gravitatii faptelor si a consecintelor ce decurg din aceasta a fost pastrata, avand discernamantul critic pastrat. Vinovatia inculpatului este pe deplin dovedita cu plangerile si declaratiile partilor vatamate, declaratiile martorilor D A, D G, V T, proces verbal de cercetare la fata locului, plansele foto, procesul verbal de predare primire al bunului sustras, coroborate cu declaratiile inculpatului. In drept, faptele inculpatului minor M C M care, la data de 09.01.2010, pe timp de noapte, a patruns fara drept in curtea partii vatamate A V de unde a sustras drujba partii vatamate P I, in valoare de 1500 lei, intrunesc elementele constitutive ale infractiunilor de furt calificat si violare de domiciliu prevazute de art. 208 alin.1 -209 alin. 1lit g Cod penal si de art. 192 alin 2 Cod penal cu aplicarea art. 99 alin.2 Cod penal. Inculpatul minor nu este cunoscut cu antecedente penale. Din referatul de evaluare efectuat in cauza rezulta ca inculpatul provine dintr-o familie dezorganizata deoarece parintii sunt plecati din tara, la munca, iar el a fost lasat in grija bunicilor paterni. Se retine in referat ca bunicii M D de 69 de ani si M S de 70 ani sunt persoane responsabile, care se implica in cresterea si educarea minorului pe cat le permite varsta si sanatatea precara. Inculpatul a terminat 8 clase la scoala din localitate si a fost inscris la un liceu in Galati unde nu a continuat din cauza lipsurilor materiale. La alegerea sanctiunii ce se va aplica inculpatului instanta va avea in vedere dispozitiile art. 100 Cod penal. Fata de cele retinute in referatul de evaluare referitor la persoana inculpatului minor, fata de varsta acestuia si avand in vedere gradul de pericol social al faptei, instanta apreciaza ca pentru reeducarea inculpatului este suficienta aplicarea unei masuri educative si anume aceea a libertatii supravegheate prevazuta de art. 103 Cod penal.