Liberarea condiționată

Efectele liberării condiționate constau în urmările, consecințele pe care această instituție le produce
în legătură cu situația juridică a persoanei care a beneficiat de ea. Acestea au fost definite ca
reprezentând „suma facilităților puse la dispoziția condamnatului care continuă în cadrul termenului
de supraveghere executarea pedepsei într-o modalitate lipsită de privare de libertate, primește
controlul și asistența necesare din partea serviciului de probațiune și a organelor specializate pentru
a îndeplini măsurile și obligațiile impuse de către instanță, în așa fel încât la termenul final al
pedepsei să fie resocializat, iar pedeapsa să fie considerată executată”[1].

Deși titlul marginal al art. 106 din Codul penal este „Efectele liberării condiționate”, reglementându-
le doar pe cele definitive, vom relua clasificarea din doctrina penală, care a stabilit că aceste efecte
sunt de două tipuri: provizorii sau imediate și definitive[2].

Conferintele Video Universul Juridic

1. Efectele provizorii

Efectele provizorii sau imediate ale liberării condiționate se produc în intervalul de timp dintre data
liberării condiționate și data împlinirii duratei pedepsei închisorii, ce constituie termen de
supraveghere[3], ori în perioada de 10 ani stabilită de lege ca termen de supraveghere în cazul
condamnatul liberat din executarea pedepsei detențiunii pe viață[4].

Principalul efect imediat este reprezentat de punerea în libertate a persoanei private de libertate de
sub puterea mandatului de executare a pedepsei privative de libertate și executarea restului de
pedeapsă în afara penitenciarului, în stare de libertate.

Condamnatul nu este totuși un om pe deplin liber, aflându-se încă sub puterea legilor ce guvernează
executarea pedepselor și fiind supus unei supravegheri din partea serviciului de probațiune, el
trebuind să respecte măsurile de supraveghere prevăzute de art. 101 alin. (1) C. pen. și să execute
obligațiile impuse de instanță potrivit art. 101 alin. (2) C. pen., sub sancțiunea revocării liberării
condiționate. De asemenea, condamnatul trebuie să se supună interdicției de a mai săvârși
infracțiuni, sub aceeași sancțiune.

După cum s-a remarcat de către unii autori, „liberarea condiționată nu dă garanția că cel liberat nu va
mai săvârși o nouă infracțiune, dar statuează suficiente măsuri pentru ca, pe timpul executării
pedepsei în acest mod, cel condamnat să fie controlat eficient, să fie atenționat permanent cu privire
la conduita sa, sub sancțiunea revenirii la un mod de executare cu lipsire de libertate în cazul în care
nu respectă măsurile de supraveghere”[5].
Codul penal prevede obligația instanței care acordă liberarea condiționată de a atenționa
condamnatul asupra conduitei sale viitoare și a consecințelor la care se expune dacă va mai comite
infracțiuni sau nu va respecta măsurile de supraveghere ori nu va executa obligațiile ce îi revin pe
durata termenului de supraveghere[6].

Condamnatul este pus în libertate numai dacă el nu este arestat preventiv în altă cauză sau dacă nu
este arestat provizoriu în vederea extrădării[7] ori dacă pe numele său nu a fost emis un mandat
european de arestare[8].

Conform art. 53 alin. (1) din Legea nr. 254/2013, punerea în libertate se dispune, de îndată, la data
rămânerii definitive a hotărârii prin care s-a dispus liberarea condiționată.

Potrivit art. 9 lit. a) din Legea nr. 290/2004 privind cazierul judiciar, data liberării condiționate,
precum și data încetării executării pedepsei vor fi înscrise în cazierul judiciar.

Pe durata termenului de supraveghere se execută în continuare, până când pedeapsa principală a

închisorii este considerată ca executată, pedeapsa accesorie a interzicerii exercitării drepturilor
prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a), b) și d)-o) C. pen., a căror exercitare a fost interzisă de instanță ca
pedeapsă complementară[9].

În cazul condamnatului la pedeapsa detențiunii pe viață, pedeapsa accesorie constă în interzicerea de

către instanță a exercitării drepturilor prevăzute la art. 66 alin. (1) lit. a)-o) C. pen. sau a unora dintre
acestea, fără a se preciza că însoțește pedeapsa complementară cu același conținut[10], și se execută
pe durata termenului de supraveghere de 10 ani, după care pedeapsa va fi considerată ca executată.
Spre deosebire de cazul condamnatului la pedeapsa închisorii, în cazul persoanei condamnate la
detențiunea pe viață se poate aplica și pedeapsa accesorie constând în interzicerea exercitării
dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României, prevăzută la art. 65 alin. (2) raportat la art. 66
alin. (1) lit. c) C. pen., care se va pune în executare de la data liberării condiționate, astfel cum
dispune art. 65 alin. (4) C. pen. Totuși, străinului condamnat la pedeapsa închisorii i se poate interzice
dreptul de a se afla pe teritoriul României, pe o perioadă de la 1 la 5 ani, ca pedeapsă
complementară, ea executându-se de la data liberării condiționate, potrivit art. 68 alin. (2) C. pen.
Aceasta este, de altfel, singura pedeapsă complementară care se execută înainte de împlinirea
duratei pedepsei principale.

În doctrină s-a arătat că „liberarea condiționată nu produce efecte definitive cu privire la măsurile de
siguranță dispuse prin hotărârea de condamnare”[11], persoana liberată trebuind să le execute în
continuare, până la atingerea scopului aplicării acestora. Pe durata termenului de supraveghere se
execută și măsura de siguranță a obligării la tratament medical, art. 109 alin. (3) C. pen. arătând că
tratamentul se efectuează și în timpul executării pedepsei. De asemenea, dacă este nevoie de a se
lua măsura de siguranță a internării medicale, aceasta va dura până la însănătoșire sau până la
obținerea unei ameliorări care să înlăture starea de pericol. Dat fiind faptul că Noul Cod penal
prevede mai puține măsuri de siguranță decât cel anterior, mai avem în vedere măsura de siguranță
a interzicerii ocupării unei funcții sau a exercitării unei profesii, care poate produce efecte pe timpul
cât durează incapacitatea sau inaptitudinea celui care a comis fapta, putând fi revocată la cerere
după cel puțin un an de la data hotărârii definitive de condamnare, potrivit art. 111 C. pen.
Considerăm că pot fi executate pe durata liberării condiționate și măsurile confiscării speciale și a
confiscării extinse, în cazul în care s-a dispus confiscarea prin echivalent, iar infractorul nu a avut
suficienți bani la data punerii în executare a măsurii pentru ca suma stabilită să fie confiscată în
totalitate.

O infracțiune comisă în termenul de supraveghere poate atrage reținerea, în condițiile Codului penal,
a stării de recidivă postcondamnatorie.

2. Efectele definitive

Efectele definitive ale liberării condiționate se produc de la data expirării termenului de

supraveghere și sunt aceleași ca și în cazul suspendării executării pedepsei sub supraveghere[12]. Art.
106 C. pen. indică principalul efect definitiv al liberării condiționate, și anume pedeapsa se consideră
executată în cazul în care condamnatul nu a săvârșit o nouă infracțiune descoperită până la expirarea
termenului de supraveghere, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-a descoperit o
cauză de anulare a acesteia[13].

Considerarea pedepsei ca executată atrage începerea producerii efectelor altor instituții de drept
penal. Conform art. 68 alin. (1) lit. c) C. pen., executarea pedepsei complementare a interzicerii
exercitării unor drepturi începe după expirarea termenului de supraveghere a liberării condiționate,
cu excepția interzicerii dreptului străinului de a se afla pe teritoriul României.

În cazul pedepsei închisorii, termenul de reabilitare de drept sau judecătorească se socotește de la

data când a luat sfârșit executarea pedepsei principale, potrivit art. 167 alin. (1) C. pen. În situația
pedepsei detențiunii pe viață, termenul de reabilitare judecătorească[14] este de 10 ani și curge de la
data la care pedeapsa este considerată ca executată ca urmare a liberării condiționate, astfel cum
arată art. 166 alin. (1) lit. d) C. pen.

De asemenea, de la momentul final al termenului de supraveghere se poate reține, în condițiile legii,

starea de recidivă postexecutorie.
*Articol extras din Edgar Dumbravă, Liberarea condiționată în noile coduri, Ed. Universul Juridic,
București, 2016.

[1] Ioan Chiș, Noul Cod penal comentat, Vol. I, Partea generală, ed. a II-a, Ed. Universul Juridic,
București, 2014, p. 584.

[2] Matei Basarab – Drept penal, vol. I, ed. a II-a, Editura Fundației „Chemarea”, Iași, 1995, p. 488.

[3] A se vedea art. 100 alin. (6) C.pen.

[4] A se vedea art. 99 alin. (3) C.pen.

[5] Ioan Chiș, Noul Cod penal comentat, op. cit., p. 558.

[6] A se vedea art. 100 alin. (5) C. pen.

[7] Potrivit art. 58 alin. (2) din Legea nr. 302/2004 privind cooperarea judiciară în materie penală,
dacă predarea extrădatului a fost amânată, extrădarea poate deveni efectivă numai după ce
pedeapsa privativă de libertate a fost executată sau considerată ca executată.

[8] Conform art. 112 alin. (1) din Legea nr. 302/2004, predarea va fi amânată până la executarea
pedepsei pentru fapta judecată în România.

[9] A se vedea art. 65 alin. (1) și (3) C. pen.

[10] A se vedea art. 65 alin. (2) C. pen.

[11] Mihail Udroiu, Drept penal. Partea generală. Noul Cod penal, Ed. C.H. Beck, București, 2014, p.
303.
[12] A se vedea art. 98 alin. (1) C. pen.

[13] Art. 106 C. pen. a fost modificat prin art. 245 pct. 14 din Legea nr. 187/2012. În varianta sa
originală, textul avea următorul conținut: „Dacă până la expirarea termenului de supraveghere
condamnatul nu a săvârșit din nou o infracțiune, nu s-a dispus revocarea liberării condiționate și nu s-
a descoperit o cauză de anulare, pedeapsa se consideră executată”.

[14] Reabilitarea judecătorească este singura formă de reabilitare de care poate beneficia
condamnatul la pedeapsa detențiunii pe viață.

0SHARES