Individualizarea pedepsei

penale
Concept și forme ale individualizării
pedepsei penale
Individualizarea pedepsei- operația de adaptare a
pedepsei în raport cu fiecare infracțiune și cu
fiecare infractor, în vederea realizării scopului de
prevenire generală şi specială.
Ea se desfășoară în următoarele faze:
1. Faza incriminării faptelor penale
2. Faza stabilirii răspunderii penale
3. Faza executării pedepsei aplicate
Criterii generale de individualizare a
pedepsei penale
Criterii generale de individualizare a pedepsei-
cerințe stabilite de lege, de care este obligată să se
conducă instanţa de judecată la aplicarea fiecărei
pedepse, pentru fiecare făptuitor în parte.
 Persoanei recunoscute vinovate de săvârşirea unei
infracțiunii se poate aplica o pedeapsă echitabilă:

În limitele fixate de Partea specială a Codului penal;

În strictă conformitate cu dispozițiile Partii generale a
Codului penal;
Ținând cont de gravitatea infracţiunii săvârşite: motivul
infracțiunii, persoana celui vinovat;
Ținând cont de influenţa pedepsei aplicate asupra
corectării și reeducării vinovatului;
Ținând cont de conditiile de viaţă ale familiei vinovatului;
Ținând cont de circumstanțele cauzei : atenuante și
agravante
 În cazul alternativelor de pedeapsă prevăzută pentru
infracțiunea săvârşită, pedeapsa cu închisoare are un caracter
exceptional şi se aplică atunci când gravitatea infracțiunii şi
personalitatea infractorului fac necesară aplicarea pedepsei cu
închisoare, iar o altă pedeapsă este insuficientă şi nu şi-ar
atinge scopul. O pedeapsă mai aspră, din numărul celor
alternative prevăzute pentru săvârşirea infracțiunii, se stabileşte
numai în cazul în care o pedeapsă mai blândă, din numărul
celor menționate, nu va asigura atingerea scopului pedepsei.
Caracterul exceptional la aplicarea pedepsei cu inchisoare
urmează a fi argumentat de către instanța de judecată.
Noțiunea și clasificarea circumstanțelor
Circumstanţele - stări, împrejurări ori calități ce
țin de infracțiune sau infractor care preced,
însoțesc sau succed activitatea infracţională,
reglementate expres sau implicit de legea penală şi
care micşorează sau măresc gradul de pericol social
al infracțiunii sau, al infractorului, atenuând sau
agravând răspunderea penală.

Circumstanțele
Circumstanțele
atenuante
agravante
Circumstante atenuante (art.76 CP al RM)- stări, împrejurări
ori calități ce țin de infracțiune sau infractor care preced,
însoțesc sau succed activitatea infracțională, reglementate
implicit de legea penală şi care micşorează gradul de pericol
social al infracțiunii sau, al infractorului, atenuând
răspunderea penală.

Circumstanţe agravante (art.77 CP al RM)- stări, împrejurări

ori calități ce țin de infracțiune sau infractor care preced,
însoţesc sau succed activitatea infracțională, reglementate
expres de legea penală şi care măresc gradul de pericol social al
infracțiunii sau, al infractorului, agravând răspunderea penală.
Situații specifice de aplicare a pedepsei
penale
Aplicarea pedepsei mai blânde, decât cea prevăzută de lege (art.79 CP
al RM);
Aplicarea pedepsei în cazul încheierii acordului de recunoaștere a
vinovăției (art.80 CP al RM);
Aplicarea pedepsei pentru infracțiunea neconsumată (art.81 CP al
RM);
Aplicarea pedepsei pentru recidiva de infracțiuni (alin.(1) art.82 CP al
RM);
Aplicarea pedepsei pentru participație (art.83 CP al RM);
Aplicarea pedepsei în cazul unui concurs de infracțiuni (art.84 CP al
RM);
Aplicarea pedepsei în cazul unui cumul de sentințe (art.85 CP al RM);
Aplicarea pedepsei în cazul executării hotărârii unui stat străin (art.86
CP al RM)