NOTIUNEA DREPTULUI ROMAN, DELIMITAREA

DREPTULUI ROMAN PUBLIC DE DREPTUL ROMAN

PRIVAT, OBIECTUL REGLEMENTARII SI STRUCTURA
DREPTULUI PRIVAT ROMAN
Dr. Aliona Cara
Literatura

■ Dreptul privat roman : (Scheme) de: Volcinschi, Victor; Baieş, Sergiu; Roşca, Nicolae (Text tipărit)
■
■ Drept privat roman de: Cebotari, Serghei; Volcinschi, Victor; Ţurcan, Daniela (Text tipărit) Redactor Chisinau 2014
■
■ Anghel Ion M. Dreptul roman (manual). Ediţia a II-a revăzută şi adăugită. Bucureşti: Editura Lumina Lex, 2000.
■ Cebotari S. Relaţiile patrimoniale ale soţilor în statul Roman // Revista Naţională de Drept, 2003, nr. 11.
■ Ciucă Valeriu. Compilaţiuni I. Notă de prelegeri de drept privat roman. Elemente didactice, Ius personarum. Iaşi:
Fundaţia academică “Petre Andrei”, 1991.
■ Ciucă Valeriu. Lecţii de drept privat roman. Ius actionem. Iaşi: Editura Graphis, 1994.
■ Ciucă Valeriu. Drept roman. Lectionibus et jus actionum ac jus personarum. Iaşi: Editura Ankarom, 1996.
■ Gidro R., Mihuţiu O. Drept privat roman. Cluj-Napoca: Editura “Casa Cărţii de Ştiinţă”, 1995.
■ Hanga Vladimir. Drept privat roman. Bucureşti, 1978.
Jacotă Mihai Vasile. Drept privat roman. Vol.1 şi 2. Iaşi: Editura fundaţiei
„Chemarea”, 1992.
Mihalache Iurie. Drept privat roman. Note de curs. Chişinău, 2012.
10.Molcuţ Emil, Oancea Dan. Drept roman. Bucureşti: Casa de editură
“Şansa”, 1993.
11.Murzea Cristinel. Drept Roman. Bucureşti: Editura ALL BECK, 2003. 12.Oancea Dan.
Drept roman. Bucureşti: Casa de editură “Şansa”, 1998.
13.Popa Vasile, Motică Radu I. Drept privat roman. Timişoara: Presa
14.Popa Vasile Val. Drept Privat Roman. Bucureşti: Editura All Beck, 2004. 15.Sîmbrian
Teodor. Drept privat roman. Principii instituţii şi texte celebre. Bucureşti: Casa de editură
“Şansa”, 1994.
16.Stoicescu Constantin. Curs elementar de drept roman. Bucureşti: Universul juridic, 2009.
17.Tomulescu C. Şt. Drept privat roman. Universitatea Bucureşti, Facultatea de drept, 1973.
18.Volcinschi Victor, Baieş Sergiu, Roşca Nicolae. Drept privat roman (Scheme). Chişinău,
2001.
19.Volcinschi Victor. Problemele definirii servituţii prediale în lumina secolelor şi a noului
Cod Civil al Republicii Moldova // Legea şi viaţa, 2004, nr. 8.
20.Volcinschi Victor. Servitutea predială în lumina secolelor şi a noului Cod Civil al Republicii
Moldova // Analele Ştiinţifice ale USM. Facultatea de Drept. Chişinău, 2004, nr. 4.
21.Volcinschi Victor. Recepţionarea unor principii, instituţii şi norme juridice din Dreptul
Privat Roman în noul Cod Civil al Republicii Moldova // Revista Naţională de Drept, 2009,
nr. 10-12.
Planul

1. Notiunea dreptului privat roman, delimitarea dreptului roman public de dreptul

roman privat, caracteristica generala a dreptului privat si insemnatatea pentru
juristul contemporan.
2. Periodizarea procesului de dezvoltare a dreptului privat roman
3. Sistemele de baza ale dreptului privat roman
4. Receptionarea dreptului privat roman de catre statele Europei continentale dupa
destramarea Imepriului Roman
5. Unele aspecte ale extinderii dreptului privat roman asupra teritoriului Republicii
Moldova de astăzi.
 Notiunea dreptului privat roman, delimitarea dreptului roman
public de dreptul roman privat, caracteristica generala a
dreptului privat si insemnatatea pentru juristul contemporan.

■ drept – ansamblu de norme juridice de conduita obligatorie, deci instituite ori sanctionate de
catre stat, care reglementeaza raporturile dintre membrii unei colectivitati. Astfel aplicind
aceasta definitie dreptului roman se poate spune ca el cuprinde totalitatea normelor de
conduita instiutite si sanctionate de statul roman, ce constituie un sistem extrem de vast si
complex format din numeroase ramuri si institutii juridice aflate intr-un proces continuu de
transformare si interconditionare.
■ Dreptul roman cuprinde totalitatea normelor juridice instituite sau sancţionate de
statul roman, de la fondarea Romei (754 î.Hr.) şi până la moartea împăratului
Justinian (565 d.Hr.) şi este un sistem extrem de vast şi complex, format dintr-o
multitudine de ramuri şi de instituţii juridice.
■ Această definiţie dată dreptului roman corespunde concepţiei actuale, moderne,
care este fundamental diferită faţă de cea a jurisconsulilor romani, care confundau
principiile religioase – fas, cu cele morale - honestum, şi cu cele de drept, ius. Cu
toate acestea, comparativ cu celelalte popoare ale lumii antice, romanii au depăşit
această confuzie şi au realizat o distincţie clară între normele dreptului, normele
religioase şi normele de morală.
 ULPIAN

■ Astfel, jurisconsultul Ulpian defineşte dreptul ca fiind:„iuris praecepta sunt haec:

honeste vivere, alterum non laedere, suum cuique tribuere” (principiile dreptului
sunt: a trăi în mod onest, a nu vătăma pe altul şi a da fiecăruia ce i se cuvine).
■ Conform acestei definiţii, principiile dreptului roman erau: a) a trăi în mod onest; b)
a nu vătăma pe altul; c) a da fiecăruia ceea ce i se cuvine.
Obiectul dreptului roman

Cursul de fata are ca obiect prezentarea apariției si evoluției instituțiilor dreptului privat
roman, si nu a întregii materii a dreptului roman. Dreptul roman ca ansamblu de norme
de conduită instituite ori sancționate de statul roman era împărțit in conformitate cu
concepția romana de drept public si drept privat. Astfel jurisconsultul Ulpian arata
criteriul de distinctive intre dreptul public si dreptul privat – dreptul public este Acela
care privește organizarea statului roman, iar dreptului privat interesul particularilor.
Importanta dreptului roman

Drept privat roman prezintă o importanta deoarece constituie fundamental pe care sa

clădit sistemul juridic. Cu toate ca DPR nu mai este in vigoare, noțiunile si principiile
sale care s-au perpetuat de peste doua mii de ani până astăzi, sunt perfect aplicabile.
Deci, el nu a rămas un simplu document archeologic, așa cum este cazul altor legislații
din Antichitate, ci a trăit o viată proprie, a depășit sub aspectul formei sale limitele
societății care l-a generat si a exercitat o influenta hotărâtoare asupra dreptului de mai
târziu.
Diviziunile dreptului roman

după cum rezultă din textul lui Ulpian citat anterior, dreptul roman se divide in dreptul
public si drept privat.
- Drept public este acel ansamblu de norme juridice care reglementează organizarea
statului, pe de o parte, iar pe de altă parte, reglementează relațiile dintre stat si
persoanele particulare.
- Drept privat este acel ansamblu de norme juridice care reglementează relațiile dintre
persoanele particulare. La rândul sau dreptul privat se subdivide in: ius civile, ius
gentium, si ius naturea sau ius naturale.
2. Periodizarea dezvoltării istorice a
Dreptului privat roman. Epoca veche. Epoca
clasică . Epoca postclasică .
1. perioada prestatala sau veche – dupa traditie, si conform cercetarile istorice, Roma ar fi
fost fondata in anul 754 ori 753 i.e.n. de catre doi frati Romulus si Remus.
2. Intemeierea statului roman Sf sec. VI e.n in urma reformei compexe a lui Serius Tulius a
fost intemeiat statul roman ca forma de organizare politica. El a impartit teritoriul Romei cu
exceptia Capitolului si Aventinului in patru tribus sau regiuni numite Suburama, Esquiliana,
Collina si Palatina.3.
3. Perioada monarhiei sau imperiului a evoluat în două etape:
1) Principatul a durat din 27 în.Hr pînă în 284 d.Hr î această perioadă organele politice de
conducere erau împăratul,senatul și magistraturile.
2) Dominatul 284-565 d.Hr , a început odată cu venirea la putere a lui Deoclețian. În
această perioadă împaratul nu era doar conducător, ci era considerat și cel ce deține putere
supranaturală.
Periodizarea istorică a dreptului roman:

■ Prima perioadă a dreptului roman în timpul regalității și republicii se numea vechiul

drept roman.
■ A doua perioadă a dreptului roman ,respectiv se numea epoca clasică, și a durat de-
a lungul perioadei principatului pînă în perioada lui Deoclețian.
■ A treia perioadă a dreptului roman,se numea epoca postclasică,a durat în timpul
imperiului,de-a lungul perioadei dominatului.
Perioada prestatala sau veche – dupa traditie, si conform
cercetarile istorice, Roma ar fi fost fondata in anul 754 ori
753 i.e.n. de catre doi frati Romulus si Remus.
■ Intemeierea Romei a avut loc în anul 754 Î.Hr. de către doi frați Romulus si Remus.
Potrivit altor surse orașul Roma a fost fondată de trei triburi formate din sabini, latini
și etrusci. Membrii acestor triburi au fost denumiți patricieni. Alaturi de particieni in
Roma prestatala traiau si plebeii. Patricienii erau de orgine latina, plebeii –
constituiți din populatiile vecine invinse de romani.
■ Intre patricieni si plebei existau conflicte de ordin politic, juridic si economic.
■ Conducerea: Adunarea poporului alcuatuita din comitia curiata si comitia
centuriata; regele (șeful statului) si judecator suprem,
■ Senatul (sfatul batrânilor, organul care consulta regele).
Reformele Regelui Servius Tullius (578-
534 î.hr.)
■ A divizat teritoriul Romei în patru regiuni, numite Suburbana, Equiliana, Collina si
Palatina.
■ A împărțit populația în centurii, reieșind din averea ce o avea fiecare cetățean.
■ Centuriile le-a repartizat în clase (cinci la număr).
■ A introdus recensământul populației și obligativitatea înregistrării pentru fiecare om.
Perioada republicii (509 î.Hr.)

■ La sfîrsitul republicii locuitorii Romei patricienii si plebeii, iar ca rezultat au apărut

noi categorii sociale – nobilii, cavalerii si proletarii.
■ Nobilii erau persoanele care detinusera in trecut functii de conducere in stat.
■ Cavalerii erau cei care se imbogatesc rapid de pe urma afacerilor legate de sclavi,
arendarea minelor statului, imprumutirile cu dobinzi, aprovizionarea contra plată a
armatei cu cele necesare etc.
■ Proletarii – erau oameni săraci, rămași în așa stare din cauza multor războaie.
Singura lor avere erau copiii. Statul roman ingrijea de ei distribuia periodic alimente.
 Conducerea statului in perioada republicii
I) Consuli – alesi pe 1 an, detineau cel mai inalt rang din Roma. La putere nu era regele si 2
consuli.
II) Senatul – institutia suprema de conducere a republicii romane. Membrii senatului se intrunea
pentru a discuta despre modul în care era condusă Roma și pentru a oferi sugestii consulilor.
Era compus din 300 patricieni.
III) Magistrați – pot fi ușor asemănați cu funcționarii publici din prezent.
A) Consuli –
B) Pretori – organizarea administrarii justitiei,
C) Cenzori – păzirea moralitatii vietii publice si pedepsirea celor care incalca legea, organizarea
pietelor, aprovizionarea orasului cu cereale
D) edili curuli – mentinerea cladirilor publice
E) Questorii – incasau creantele statului, inclusiv amenzile
IV) Adunarea poporului comitiile curiate si comitiile centuriate din timpul regalitatii au fost
mentinute.
Perioada monarhiei

a) Principatul – Primul Pincipe a fost Octavian Augustus (27 î. Hr.). Împăratul deținea
puterea supremă în stat: era considerat primul dintre egali, conducea politicia
externă a țării având titlu de ambasador pe viață și părinte al patriei, era cel mai
mare dintre preoți, numit și cel sfînt.
b) Senatul si Magistraturile erau mai mult simbolice puterea se concentra in mînile
statului.
Dominatul

a) Se caracterizeaza prin decaderea generala a societatii umane.

b) Roma devine o monarhie absoluta
c) Senatul isi pierde rolul in viata politica devenind un simplu sfat al imparatului
d) Diocletian (284) se declara zeu, fiind ajutat de un imens aparat birocratic, alcătuit
din funcționari.
IUS CIVILE

a) Totalitatea normelor juridice ce reglementau relatiile dintre romani. Se mai numea

si drept quiritar, deoarece cetățenii romani erau numiți quiriți.
b) Sistem rigid, greoi cu multe formalități. Actele juridice însoțite de formule solemne,
gesturi si ritualuri.
c) Era formalist deoarece romanii l-au creat in special sa nu aibă acces străinii la
acest sistem.
Ramurile dreptului privat:

a) Dreptul civil –reprezintă un ansamblu de norme juridice prezente între două

persoane.
Relațiile dintre aceste persoane pot fi:
1) Relațiile patrimoniale țin de anumite bunuri care pot fi evaluate într-o sumă de bani.
2) Relațiile nepatrimoniale țin de anumite relații familiale, numele de familie căpătat la
căsatorie,drepturile .
b) Dreptul ginților ,inițial, străinii nu puteau veni la Roma
deoarece cădeau în sclavie. Ca urmare a fost implementat dreptul
ce a oferit cetățenilor străini un anumit statut care oferea cu
drepturi și obligații.
■ In zilele noastre dreptul gintilor este asemanat cu dreptul international
■ Reglementa mai mult relatiile comerciale
■ Locuitorii cetatilor erau numiti peregrini, ei fiind principalii parteneri de afaceri ai
romanilor.
■ Normele juridice care alcatuiau dreptul gintilor erau mai evoluate si nu presupuneau
conditii de forma prevazute de dreptul civil (de ex. Transmiterea unui bun in
contractul de vinzare cumparare se efectua imediat pe cind in ius civile dura zile
intregi)
 Dreptul natural

■ este obligatoriu pentru toate instanţele statului şi pentru toţi oamenii,căci dispun de
o măsură egală de drepturi naturale (de ex. dreptul la viaţă şi la integritate
corporală sau la libertate personală), indiferent de sex sau vîrstă, de poziţia socială,
de timpul, de locul şi de ordinea statală în care trăieşte.
■ Ansamblul normelor de codnuita intiparite de la nastere, in inima omului de către
Dumnezeu, norme care se mențin veșnic, sunt respectate de toate popoarele lumii,
sunt perfecte si nu necesită schimbări.
■ Dreptul pretorian își are originea de la pretori. Pretorii erau funcționari ai
judecatei,care aveau funcția de a organiza procesele de judecată și emiteau unele
edicte. Edictele ,la urma sa,reprezintă un document în care erau înscrise
reguli,moduri de soluționare .
Dreptul poate fi de împărțit în două
categorii:
a) Dreptul scris – lege întocmită legal într-un document.
b) Dreptul nescris –sunt obiceiurile de comportament, conștiință proprie și etică.
Receptia dreptului privat roman si
importanta acestuia in formarea sistemelor
de drept ale tarilor europene
■ Din punct de vedere istoric multe dintre definitiile, principiile si legile alcatuite de
romani au ramas neschimbate si se aplică pînă în zilele noastre.
■ Din punct de vedere stiințific romanii, sunt creatorii vocabularului juridic, pe care il
folosim în prezent.
■ Sub aspect cultural si educativ a facut posibila dezvoltarea gindirii si educatiei
juridice.
■ Reprezinta temelia pe care s-a format sistemul juridic al Republicii Moldova. La fel a
stat la baza formarii dreptului în majoritatea țărilor europene.
Intrebari????