Capitolul I

NOŢIUNI GENERALE PRIVIND PROCESUL PENAL Şl

DREPTUL PROCESUAL PENAL

§1. Definiţia şi trăsăturile procesului penal

1.1. Definiţia procesului penal

Realizarea justiţiei penale în cazul săvârşirii unor fapte penale este posibilă în
urma înfăptuirii unei activităţi din partea statului, care nu poate fi arbitrară1, ci,
dimpotrivă, chibzuită şi amplu reglementată prin dispoziţiile legii. De la naşterea
raportului juridic penal de conflict 2, în urma săvârşirii infracţiunii, până la
încetarea acestuia, în cazul executării pedepsei stabilite de instanţa
judecătorească, o serie de organe statale desfăşoară o activitate prin care se
constată existenţa infracţiunii şi se realizează raportul juridic procesual penal.
Activitatea instanţelor de judecată în soluţionarea conflictului de drept penal
este principală, dar imposibilă în perioada modernă, fără o activitate pre-
mergătoare judecării prin care se descoperă infracţiunea, se identifică infractorii
şi se administrează probe în scopul tragerii la răspundere penală a vinovaţilor.
Statul organizează combaterea fenomenului infracţional printr-o activitate
diversă şi complexă a mai multor organe specializate de urmărire penală,
procuratură şi instanţe judecătoreşti.
Pentru realizarea justiţiei penale nu este suficientă doar activitatea de sine
stătătoare a organelor competente; în aceste acţiuni sunt atraşi sau participă
persoane cu drepturi şi obligaţii procesuale ce decurg din faptul săvârşirii in-
fracţiunii, precum şi alte persoane care, potrivit legii, sunt chemate să contribuie
la rezolvarea cauzei penale.
Prin urmare, justiţia penală constitue o parte componentă a unei activităţi mai
vaste şi complexe care este procesul penal.
Procesul penal în calitate de categorie juridică a fost definit în literatura de
specialitate3 ca o activitate reglementată de lege, desfăşurată de organele
competente cu participarea părţilor şi a altor persoane, în scopul constatării

Ion Neagu, Tratat de Drept procesual penal. Partea generală. Global Lex, Bucureşti, 2004,
p. 27.
Costlcfl Bula), Manual de Drept penal. Partea generală, ALL Educaţional S.A., p. 63. Iun
Neagu, op cit,, p. 27-28.
12 P H K P T PROCKSUAL PENAL 11
1' u  i e a ge" c *' a ' 
 ca orice a conflictului de drept şi doar mai târziu, aproximativ în secolul XII, prin in-
I pmp şi în mod complet a faptelor ce constituie infracţiuni, astfel termediul glosatorilor din Evul mediu", termenul "proces" a intrat în vocabularul
,-.soană care a săvârşit o i n f r a c ţ i u n e să l i e pedepsită conform vinovăţiei
juridic tradiţional.
sale j ^ici o persoană nevinovată să nu fiejf-asă4frrăspundere penală.
într-un aspect uzual, în vorbirea curentă, noţiunea de "proces" capătă, în mod
în alte izvoare doctrinale procesul penal a fost definit ca un sistem de ac-t; ufii
neştiinţific, semnificaţia de "cauză penală" sau "pricină penală" 12.
al organelor de stat competente şi raporturi juridice ce se nasc între aces-. 0rgane
şi participanţi', menţionându-se, deci, două elemente definitorii, or I ^ceste două
elemente se adaugă şi al treilea element - "acţiunile procesuale ie persoanelor ce 1.2. Particularităţile procesului penal
participă în cauza penală". Alte definiţii date în literatura : ...jdică de specialitate a) Procesul penal este o activitate a organelor speciale ale statului, care se
nu conţin deosebiri esenţiale, fiind apropiate de cea enunţată, referindu-se la desfăşoară prin efectuarea unor acte de urmărire sau judecată, numite
scopul imediat şi mediat5 al procesului penal. într-o altS °pin'e>  doctrina acţiuni procesuale sau procedurale, în atingerea scopului urmărit.
germană, procesul penal se defineşte ca "o mişcare reglementata de lege a cauzei Procesul penal este o activitate care se desfăşoară progresiv de la descope-
penale spre emiterea sentinţei"6. rirea infracţiunii şi până la condamnarea inculpatului şi punerea în executare a
Denumirea de proces derivă din cuvântul latin "processus", care semnifică «
hotărârii judecătoreşti penale13.
Llccesiune de stări, de etape prin care trec, în desfăşurarea lor, în schimbarea lor
Totodată, această activitate progresivă este şi succesivă, urmând de la o etapă
diyerse fenomene, evenimente, sisteme naturale sau sociale"7. Prin urmare, Drocesul
la alta în funcţie de rezultatul obţinut şi de circumstanţele stabilite.
este o mişcare, înaintare sau progres. în acest aspect juridic această fjune
b) Procesul penal este o activitate reglementată de lege. Desfăşurarea pro
semnifică mişcarea, acţiunea, activitatea ce trebuie să se desfăşoare ntru aplicarea
cesului penal are loc în strictă corespundere cu normele juridice care
dreptului penal, pentru descoperirea, prinderea, cercetarea şi jud0 carea ace*ora care
reglementează expres această activitate.
săvârşesc infracţiuni8.
în perioada modernă această activitate este amplu reglementată pentru a
în dreptul procesual penal al Republicii Moldova, alături de noţiunea
exclude arbitrariul, asigurând realizarea scopului urmărit, precum şi a drepturilor
"v>roces penal", se utilizează şi termenul "procedură penală9", care sunt, de
participanţilor la proces. Legea indică şi dispune formele în care se manifestă şi
ffl_t( sinonime, fiindcă se referă la acelaşi fenomen juridic, la cauza penală.
se realizează activităţile procesuale. Formele reglementate de lege în care se
 de "procedură" provine de la cuvântul francez "procedure",
desfăşoară procesul penal sunt denumite "forme procesuale" 14. Prin intermediul
care
legii se instituie garanţii procesuale necesare ocrotirii drepturilor, libertăţilor şi
mnifică "totalitatea formelor şi actelor îndeplinite de un organ de jurisdicţie
intereselor persoanei în procesul penal.
de alt organ de stat, în exercitarea funcţiei sale"10. La origine, în dreptul
c) Desfăşurarea procesului penal are loc într-o cauză penală. Astfel, în
rom**11 (deşi existau noţiunile "processus" şi "procedere"), formele şi actele
esenţă, procesul penal se declanşează în legătură cu faptul săvârşirii unei
in care trecea litigiul de drept erau denumite "judecată" (judicium), pornind
infracţiuni15. Nici un proces penal nu se poate declanşa şi realiza pe o
de  faPtUica judecarea cauzei era principala şi unica activitate de soluţionare
altă bază.
u. . ,  
 ,  1,  , , 1968, 
36-
Nicolae Volonciu, op. cit., p. 14.
Mjeoiac Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, voi. 1, Paideia, Bucureşti,
,i/Ap. 16. Ion Neagu, op. cit., p. 29.
Hfidcni. Grigore Gr. Theodoru, Lucia Moldovan, Drept procesual penal, Editura Didactică şi
ypflle Hri'lian, Dicfionar general al limbii române, Editura Ştiinţifica şi Enciclopedici, Pedagogică, Bucureşti, 1979, p. 20. Nicolae Volonciu, op. cit., p. 14.
gUCUMftl. ll)87, p. 830. Deşi la momentul declanşării procesului penal nu sunt cunoscute toate aspectele pentru
lyjiiaii Pop, Drept procesual penal. Partea specială, voi I. Tipografia Naţionalii, Cluj,
,,,,|o. ].. S 6, încadrarea juridică a faptei în legea penală, este suficientă existenţa indiciilor unei in-
,-(, I din CPP pievedc sarcinile* procedurii penale. fracţiuni, art. 274 din CPP.
y„»lle Hi r b. i n. f i / i cil ,p, H"()
11
DREPT l'  : lis i, Partea generală
PENAL
15
 Fapta săvârşită sau presupusă ca fiind săvârşită constituie obiectul material al
procesului penal, iar raportul juridic de drept penal, ca manifestare a conflictului
de drept survenit, reprezintttobieGtul juridic al acestuia. Obiectul material şi cel
juridic, determinând declanşarea şi întreaga desfăşurare a procesului penal, poartă
denumirea de cauză penală16.
d) în activitatea procesuală desfăşurată de organele de urmărire penală şi
de instanţele de judecată participă părţile şi alte persoane. La soluţionarea
conflictului de drept penal participă persoane fizice şi juridice titulare de drepturi
şi obligaţii, care îşi apără interesele ce derivă din faptul săvârşirii infracţiunii,
numite în doctrină părţi. Sunt părţi în procesul penal inculpatul şi partea vătămată,
partea civilă şi partea responsabilă civilmente. Codul de procedură penală17
include în grupul procesual al acuzării pe: procuror (art. 51 din CPP), organul de
urmărire penală (art. 55 din CPP) reprezentat de ofiţerul de urmărire penală (art.
57 din CPP), victima (art. 58 din CPP), partea vătămată (art. 59 din CPP), partea
civilă (art. 61 din CPP). în grupul procesual al apărării Codul de procedură
penală include: bănuitul (art. 63 din CPP), învinuitul, inculpatul (art. 65 din CPP),
apărătorul (art. 78 din CPP), partea civilmente responsabilă (art. 73 din CPP). în
procesul penal sunt implicaţi şi alţi participanţi, statutul cărora este reglementat
de Codul de procedură penală.
Pentru buna desfăşurare a procesului penal sunt atrase şi alte persoane (de
ex., martorii, martorii asistenţi, expertul specialist, interpretul, grefierul, asistentul
procedural).
Prin urmare, în procesul penal se include nu numai activitatea procesuală a
organelor statului, dar şi acţiunile părţilor, care în unele cazuri prevăzute de lege
(conform art. 276 din CPP) au un caracter decisiv. Activitatea părţilor este
desfăşurată în baza legii procesuale determinată de poziţia procesuală şi scopul
urmărit de aceasta.
De regulă, părţile şi alte persoane sunt atrase în procesul penal contrar voinţei
lor, pornind de la caracterul oficialităţii procesului penal.
e) Procesul penal este o activitate ce limitează unele drepturi şi libertăţi
fundamentale ale omului.
în esenţă, o bună parte din activitatea procesului desfăşurată de organele
statului arc un caracter de constrângere prin actele de urmărire şi judecată,
precum şi măsurile procesuale dispuse faţă de participanţii la proces. Astfel,
scopul procesului penal este realizat, de asemenea, prin acţiuni şi măsuri cu
'" Nn olue Volum Iu, op. cil., p. 15.
( tulul I/I' proceduri ptnală «I Republicii Moldova ilin 14 nun iir 2003, Monitorul Oficial
al Republii  Moldova, nr. 104 110, din 7 iunie 2001,
caracter de constrângere în situaţiile când participanţii la proces se opun să
săvârşească sau că se abţină de la săvârşirea unor acţiuni. în cazul când legea
prevede posibilitatea folosirii unui instrument de constrângere procesuală faţă de
participanţi acesta este aplicat de către organul de urmărire sau instanţa de
judecată, totodată asigurându-se condiţii pentru efectuarea benevolă 18 a acţiunii
scontate.
Acţiunile procesual penale cu caracter de constrângere efectuate în cadrul
procesului penal se admit prin Constituţie (alin. (1) al art. 54) care prevede re-
strângerea exerciţiului unor drepturi sau libertăţi în scopul realizării unor interese
social-generale, printre care figurează şi desfăşurarea urmăririi penale.
§2. Scopul procesului penal
Codul de procedură penală, în art. 1, prevede expres următoarele scopuri ale
procesului penal: protejarea persoanei, societăţii şi statului de infracţiuni, precum
şi de faptele ilegale ale persoanelor cu funcţii de răspundere în activitatea lor
legată de descoperirea infracţiunii, astfel ca orice persoană care a săvârşit o
infracţiune să fie pedepsită potrivit vinovăţiei sale şi nici o persoană nevinovată să
nu fie trasă la răspundere penală şi condamnată.
Din context rezultă că procesul penal are ca sarcină primordială aflarea
adevărului19 cu privire la infracţiune (pe cât e posibil în fiecare cauză) într-o
cauză penală, pentru a trage la răspundere penală persoana vinovată de săvârşirea
infracţiunii. Astfel, procesul penal se declanşează pentru constatarea faptului
infracţiunii şi persoanei vinovate, realizându-se sarcina tragerii la răspunderea
penală prin aplicarea justă a legii penale, acesta fiind considerat scopul imediat 20
al oricărui proces penal.
Un factor important în activitatea de combatere a fenomenului infracţional
este considerat nu atât rigoarea pedepsei penale, cât faptul organizării unui sistem
procesual penal menit să nu permită sustragerea de sub braţul drept şi ferm al
justiţiei21, totodată realizându-se scopul major al procesului - atragerea la
răspundere penală a făptuitorului. Legiuitorul a menţionat şi alt aspect al
represiunii şi anume ca aceasta să nu se aplice persoanelor nevinovate, ceea ce
La efectuarea ridicării de obiecte şi percheziţiei, procurorul sau ofiţerul de urmărire pe-
nală cere să i se predea obiectele sau documentele care urmează a fi ridicate, iar în caz de
refuz procedează la ridicarea lor silită sau la percheziţie (alin. (4) al art. 128 din CPP).
M. . , op. cit., p. 40. Nicolae Volonciu, op. cit., p. 16. Idem, p.
17.
, IHtl'PT PKOCKSUAI. I'M NA P ur 1 e a g encraiă 17
I.
poate avea consecinţe grave asupra libertăţii, demnităţii şi intereselor legitime ale
persoanei şi care contravine exigenţelor Matului de drept. Prin urmare,
concomitent în procesul penal se realizează şi sarcina reabilitării persoanei supuse
pe nedrept învinuirii sau faţa de care s-au efectuat acte ce i-au îngrădit unele
drepturi, libertăţi sau interese legale.
Astfel, procesul penal poate fi definit - prin scopul pe care îl urmăreşte -ca
mijloc de tragere la răspundere penală şi mijloc de apărare împotriva unei
condamnări neîntemeiate.
Realizându-se scopul respectiv faţă de infractori şi cel de reabilitare faţă de
persoanele nevinovate, procesul penal contribuie la consolidarea legalităţii şi a
ordinii de drept, la ocrotirea intereselor societăţii, a drepturilor şi libertăţilor
cetăţenilor, fiind un mijloc de realizare a justiţiei şi deci un factor al stabilităţii
societăţii. Totodată procesul penal are un rol preventiv general faţă de persoanele
neangajate în activităţi infracţionale, contribuind la prevenirea sau reducerea
infracţiunilor în cazul când se realizează eficient sarcinile sale. Procesul penal se
declanşează sau continuă în privinţa unui decedat numai pentru reabilitarea
acestuia, iar revizuirea procesului penal în urma descoperirii unor împrejurări se
face pentru reabilitarea unui condamnat, nefiind limitată de nici un termen sau de
decesul condamnatului - alin. (4) al art. 458 din CPP.
Dreptul penal nu-şi poate îndeplini scopul doar prin simpla incriminare sub
sancţiunea pedepsei, a faptelor periculoase pentru societate 22. Este nevoie de
dreptul procesual penal pentru realizarea acestuia.
Asigurarea în procesul penal a inevitabilităţii tragerii la răspundere penală ori
de câte ori se săvârşeşte o infracţiune, precum şi excluderea unei condamnări
nedrepte are o funcţie educativă specială faţă de participanţii la proces şi
educativă faţă de persoanele neangajate în activitatea procesuală. Activitatea
procesual penală îşi atinge pe deplin rolul educativ, dacă pe parcurs inculpatul
ajunge la înţelegerea corectitudinii justiţiei şi caracterului echilibrat al tragerii
sale la răspundere penală şi cunoaşterea spiritului de dreptate încorporat în
hotărârea pronunţată23. Astfel procesul penal contribuie la educarea cetăţenilor în
spiritul respectării neabătute a legilor şi a Constituţiei Republicii Moldova aşa
cum este arătat în alin. (2) al art. 2 din CPP.
Din cele relatate mai sus conchidem că procesul penal are drept scop imediat
constatarea rapidă şi completă a faptelor infracţionale, pentru a trage la
răspundere penală persoanele vinovate în condiţii ce ar exclude pedepsirea
inocenţilor, precum şi drept scop general (indirect) consolidarea legalităţii şi
ordinii de drept, prevenirea şi lichidarea infracţiunilor, ocrotirea intereselor
societăţii, a drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor şi educarea acestora în spiritul
respectării legilor.
§3. Formele istorice ale procesului penal
3.1. Generalităţi privind formele şi tipurile procesului penal
în funcţie de condiţiile istorice de dezvoltare a formaţiunilor social-politice
determinate de o serie de factori specifici au fost instituite deosebite proceduri la
soluţionarea unei cauze penale. Pentru a pătrunde în esenţa procesului penal
modern, metoda istorică de studiere a acestui fenomen social a utilizat categoriile
de tip şi formă, analizându-le sub toate aspectele funcţiilor procesuale repartizate
între subiecţi, sistemului probatoriu şi fazelor parcurse. Astfel, procesul penal în
contextul istoriei statului şi dreptului se prezintă tradiţional în următoarele tipuri
istorice: proces penal sclavagist, proces penal feudal, proces penal burghez şi
proces penal modern. Prin urmare, fiecărui tip de stat şi drept îi este specific un
tip de proces penal sub diferite forme. Formele procesului penal sunt determinate
de particularităţile specifice ce definesc acest proces ca un fenomen neomogen la
diferite etape de dezvoltare a societăţii. în funcţie de rolul organelor ce desfăşoară
anumite activităţi procesuale, de mijloacele de probă şi principiile de apreciere a
probelor, de sarcina probaţiunii în proces şi de alţi factori deosebim următoarele
forme ale procesului penal: privat-acuzator-ială; inchizitorială, acuzatorială,
contradictorială şi mixtă. Fiecărui tip istoric de proces penal îi sunt specifice mai
multe forme, dintre care o formă este dominantă (de exemplu, în procesul penal
sclavagist forma privat-acuzatorială, iar în cel feudal - forma inchizitorială). între
tipurile istorice de proces penal şi formele acestuia există o legătură indisolubilă,
tipul determinând formele, fapt ce a condus uneori la confundarea acestor
categorii ca noţiuni identice24. Problema evoluţiei formelor procesului penal este
analizată în literatura de specialitate25 în ordinea apariţiei, dezvoltării şi
schimbării tipurilor istorice de proces penal, menţionându-se că una şi aceeaşi
formă poate fi întâlnită la mai multe
 CoatlcK Hulei, op, i/).,p. 17. ■''
Nicolne VIIIIIIH Iu, op, cit,, p, il).
. . ,  ,
, ,1995, . 12. . . -,
  
,  1,    
  
  
 ,  , ,
1957, . 25.
f/â *  Al
 I.M
nu lii'T PROCESUAL IM:NA I.
t i p u i i l»»flPU:*i d*r cu aspecte specifice epocii respective (de exemplu, forma
pii v.il rttUPilflflilă este întâlnită îft-toâTcrripurile de proces penal).
1,2, Caracteristica generală a formelor istorice
.îl»■ procesului penal
i ' i I'KH osul privat acuzatorial a apărut în epoca sclavagistă în Grecia • i
I'MHIH Aulică, constituind forma dominantă a procesului penal în prima l'< i
itiiulft  feudalismului.
 
specifică a acestui proces este faptul declanşării şi susţinerii învinuirii
de către persoane ce au suferit în urma săvârşirii infracţiunii (cauze privaţi») 8UU
de către orice cetăţean (al Atenei sau Romei) în cazul săvârşirii infracţiunii contra
statului, societăţii sau moralei (cauze de stat)26. Procesul nu putea fi Intentat din
oficiu de către judecător, chiar şi în cazul infracţiunilor evidente, nxiltând regula
specifică acestei forme expusă de Cicero: Nemo nisi accusatus, lunit
condemnarepotes - nimeni nu poate fi condamnat fără acuzaţia respecti-v;V.
Desfăşurarea procesului era determinată de voinţa părţilor (acuzatorului şi
acuzatului). Astfel, renunţarea la învinuire avea consecinţele încetării procesului
cu sancţionarea acuzatului cu amendă, cu decăderea din dreptul de a intenta şi
susţine învinuirea pe viitor2,4; în cazul în care învinuitul era achitat, acuzatorul era
acuzat de calomnie, iar dacă cel învinuit recunoştea vina sau părăsea judecata,
procesul se termina cu condamnarea acestuia fără a fi examinate în continuare
probele. Prezentarea probelor în instanţa de judecată era o obligaţie a părţilor în
susţinerea învinuirii sau apărării, faza de urmărire penală lipsind cu desăvârşire. în
procesul penal roman acuzatorul avea, de asemenea, posibilitatea de a strânge
probe în mod forţat, în baza unei împuterniciri speciale de la pretor (litteral).29
învinuitul se afla, de regulă, în stare de liberate, pregătindu-şi apărarea de sine
stătător sau prin intermediul apărătorilor, care în Roma se împărţeau în mai multe
categorii: avocaţi, laudatores şi patroni30.
Procedura de judecată era deschisă şi se desfăşura în condiţii de contradic-
torialitate, în care părţile prezentau probele necesare. Sistemul probatoriu al
procesului privat acuzatorial în Grecia Antică includea (după Aristotel)31 cinci
2
" Idem, p. 90.
17
Idem, p. 144.
™ Idem, p. 91.
19
Idem, p. 145.
'" Idem, p. 146.
" Idem, p. 99.
P u r tea g e n e r a I ii 19
categorii de mijloace de probă: legile (unde părţile trebuiau să-şi motiveze drep-
tatea); depoziţiile martorilor (martori erau consideraţi numai oamenii liberi);
recunoaşterea; tortura (robii de obicei erau interogaţi cu aplicarea torturii) şi
jurământul. Specifică pentru sistemul probatoriu al acestei forme de proces era
folosirea frecventă a ordaliilor (cu focul şi cu apa), bazate pe concepţii mistice şi
religioase despre adevăr, precum şi practicarea duelului judiciar, cunoscut şi în
Dacia32 ca mijloc de tranşare a litigiilor.
Forma privat-acuzatorială a evoluat, regăsindu-se în procesul penal modern
pentru unele infracţiuni cu un pericol social redus, când se instituie procedura
atipică cu introducerea plângerii prealabile direct în instanţa de judecată. Lista
infracţiunilor pentru care procesul penal începe cu adresarea plângerii persoanei
vătămate direct în instanţa de judecată variază în funcţie de poziţia legiuitorului în
materia de politică penală (de exemplu, Codul de procedură penală al României,
lit. a) din alin. (2) al art. 279, prevede 8 componenţe de infracţiuni: lovirea sau
alte violenţe, vătămarea corporală din culpă; ameninţarea, insulta; calomnia; furtul
pedepsit la plângerea prealabilă; abuzul de încredere şi tulburarea de posesie, iar
Codul de procedură penală al Federaţiei Ruse, art. 27, prevede trei componenţe
de infracţiuni: lovirea sau alte violenţe; calomnia şi insulta). Astfel de cauze
penale declanşate şi susţinute în instanţa de judecată de către persoana vătămată
au fost numite în doctrina sovietică" cauze de învinuire privată.
Procesul penal al Republicii Moldova a cunoscut 34 cauze de învinuire priva-
35
tă pentru lovire, calomnie şi insultă până la modificarea unor acte legislative
prin Legea nr. 316-XIII din 9 decembrie 1994, care a dezincriminat aceste fapte,
calificându-le drept contravenţii administrative. în Codul actual de procedură
penală (14 martie 2003) art. 276 prevede cauzele de învinuire privată36.
Prin urmare, procesul privat acuzatorial este determinat întru totul de voinţa
celui vătămat de a-1 trage la răspundere pe cel vinovat de săvârşirea
Emil Cernea, Emil Molcuţ, Istoria statului şi dreptului românesc, Bucureşti, Şansa, p. 17.
M. . , op. cit., voi. II, p. 24.
Art. 94 din CPP, abrogat, prevede cauze de declanşare doar în urma plângerii prealabile,
cure se înaintează numai organelor de urmărire penală, procedura fiind în continuare
generalii, cu unele excepţii.
In etapa actuală, în procesul penal al Republicii Moldova este admisă numai învinuirea
de stat susţinută de procuror prin obligativitatea participării acestuia la dezbaterile judi-
e Iu te in toate cauzele.
Aici, pentru a înţelege corect forma de acuzare privată care se aplică în Republica Mol-
dova, vezi paragraful "Funcţiile procesuale" din lucrarea de faţă.
i
20 DREPT PROCESUA I, I M i N A I , I' a r lea g e     I ă
infracţiunii, iar o particularitate a acestelişrme este admisibilitatea împăcării
părţilor atât pe cale extrajudiciară - prin renunţarea la orice formă de jurisdicţie,
cât şi pe cale judiciară - prin procedura de împăciuire.
3.2.2. Procesul inchizitorial apare o dată cu dezvoltarea caracterului
oficialităţii procedurii vechi privat-acuzatoriale, prin excluderea principiului
egalităţii părţilor, prin negarea drepturilor elementare ale învinuitului care devine
obiectul examinării, supus celei mai crude experimentări (tortură, arest şi proces
secret); prin negarea dreptului victimei de a acuza şi înlocuirea lui cu voinţa
impersonală a legii care mişcă procesul înainte; prin negarea poziţiei
judecătorului legat de teoria probelor formale impuse de legiuitor; prin înlocuirea
noţiunii "învinuire" cu noţiunea "motive de pornire a procesului" 37. Treptat
procesul privat acuzatorial este înlocuit cu procesul inchizitorial pentru o serie de
infracţiuni grave, unde chestiunea tragerii la răspundere penală nu mai este un
drept privat, ci un drept public, realizat de către organele statului. Deşi procesul
inchizitorial este o formă tipică perioadei feudalismului, aspecte de investigaţie
(inguisitio), în vederea căutării probelor de către judecător, se întâlnesc în Roma 38
(în perioada monarhiei) în timpul efectuării cercetărilor de către şeful poliţiei
(praefectus vigilium) şi al susţinerii învinuirii în faţa judecăţii prefectului oraşului
(preafectus urbanus) pentru diferite crime grave, cumulându-se funcţiile de
învinuire şi judecare. Forma inchizitorială este specifică procesului penal în
provinciile romane, unde guvernatorul avea atribuţii administrative şi
judecătoreşti exercitate în teritoriu de către magistraţii superiori (dumviri iure şi
guattorvirP4), forma privat-acuzatorială fiind ineficientă din cauza criminalităţii
determinate de agresiunea Imperiului Roman40 contra teritoriilor ocupate.
Elemente de proces inchizitorial se foloseau din cele mai vechi timpuri la
judecarea cauzelor penale privind infracţiunile flagrante (în cazul judecării
infractorului la locul săvârşirii infracţiunii) şi a infracţiunilor urmărite de strigătul
sau învinuirea obştească41, iar izvorul principal al procesului inchizitorial este
recunoscut procesul ecleziastic (canonic)42 care s-a răspândit în Europa în sec. XI-
XII şi asupra procesului laic.
17
. . ,   ,
. 1, , -
, 1996, . 17.
'" . . -, op. cit., . 152-154.
'" Emil C»rnea> Emil Molcuţ, op, cit., p. 22.
111
Km Ghfiorghlu Br&deţ, Criminologiagenerală romAneas\ ii, Drnşov, 1993, p, 31,
11
M , 
-, op. cit., p. 207,
''  , , op. cit., p. 21 24,
Procesul inchizitorial este specific şi dreptului medieval în Moldova şi Ţara
Românească, unde domnitorul delega un dregător care să cerceteze şi să judece o
pricină după indicaţiile date în porunca domnească, precum şi să execute
hotărârea luată43, iar marii dregători cercetau şi judecau pricinile penale şi fără
delegaţie, având o competenţă materială de judecată proprie (ratione material) şi
personală (ratione personal)4-1, cumulându-se astfel funcţiile de urmărire,
învinuire şi judecare. începerea cercetărilor din oficiu de dregători în cazul
săvârşirii infracţiunilor grave (omor, tâlhării) se făcea atât în interes public
-pentru stabilirea dreptăţii, cât şi din interes material - judecătorul însuşea suma
stabilită ca pedeapsă pecuniară pentru infracţiuni private 45; cel condamnat la
moarte avea posibilitatea (până în sec. al XVIII-lea) să-şi "răscumpere capul",
plătind domnitorului sau marelui vornic gloaba (duşegubina)46.
O particularitate a procesului inchizitorial din Principatele Româneşti era
obligaţia satului de a prinde răufăcătorii, urmărindu-i până la hotarul cu satul
vecin, unde "urma" răufăcătorului era transmisă în sarcina celuilalt sat; satul care
pierdea urma plătea duşegubina. Această responsabilitate colectivă s-a menţinut
paralel cu abilitarea unor dregători de a efectua numai urmărirea penală 47.
Reminiscenţe ale acesteia se regăsesc în Condica Criminalicească (în Moldova în
perioada 1820-1826) prin dispoziţiile legii ce reglementează urmărirea penală
(prinderea şi cercetarea celui învinovăţit) efectuată de ispravnici,
'■' Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, Judecata Domnească în Ţara Românească şi Moldova,
1611-1830, Partea a Ii-a. Procedura de Judecată, Editura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti, 1982, p. 14.
" Petre Strihan, Judecata Domnească în Ţara Românească şi Moldova 1611-1831, Partea I,
Organizarea judecătorească, voi. I, Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti,
1979, p. 117-118.
" Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 62.
'" Idem, p. 21-22.
" "Pârcălabul, vornicii şi cămăraşii au putere să caute şi să cerceteze toate pricinile, însă de a le hotărî
nu au ei voie, fără numai pre cele mai mici" (Dimitrie Cantemir, Descrierea Moldovei, Literatura
artistică, Chişinău, 1988, p. 133). Marele armaş avea atribuţii de a prinde, aresta şi transporta
vinovaţii spre a fi înfăţişaţi divanului, precum şi a cerceta pe cei bănuiţi, fiind puşi la "cazne" sau
"truduri", dându-li-se "strânsoare" ca să mărturisească fapta || să arate pe complici (Valentin Al.
Georgescu, Petre Strihan, Judecata domnească în Ţara Românească şi Moldova 1611-1830,
Partea I, Organizarea judecătorească, voi. 1,1740-1830) Bdltura Academiei Republicii Socialiste
România, Bucureşti, 1981, p. 139). Hatmanul în Moldova în perioada 1740-1831 avea
următoarele atribuţii: să urmărească şi să prindă pe lAlhari, să facă primele cercetări împotriva
celor vinovaţi de omoruri, tâlhari, furturi şi alte fapte penale grave, luând interogatorii, declaraţii
de martori, ţinând registre cu lucrurile I urate, precum să înainteze pe infractori împreună cu
actele încheiate şi corpurile delicte Iii Initftnţa de judecată (Valentin Al. Georgescu, Petre Strihan,
op. cit., p. 139).
22 \ DREPT PROCESUAL PENAL
I' a i I  a .'(
generală
 căpitani de margine, ocolaşi, căpitani de târguri, căpitani de poştă, în ea fiind cuprinse şi
dispoziţii privitoare la organizarea poterelor cu târgoveţi şi săteni.
O altă trăsătură specifică procesului inchizitorial, cunoscută vechiului drept românesc,
este neadmiterea încetării procesului prin împăcarea părţilor chiar şi în cazul când s-a
pornit în urma plângerii părţii vătămate. Astfel, izvoarele istorice de drept relatează cazuri
de răpiri de femei elocvente sub acest aspect: "Când va mărturisi muiarea singură de va
dzice cum s-au răpit cu voia ei, pentru să scape răpitorul de certarea morţii, atuncea să cade
să cerceteze bine giudeţul să nu fie tocmeala părinţilor răpitorului sau al rudelor lui" 48, "şi
de are face şi pace, vinovatul nu-ş va folosi nemica cu această pace ce să va certa cu
moarte"45.
Chiar şi în cazul "suduitului" (insultei) nu se accepta iertarea: "semnele ce scriu mai
sus arată cum cel suduit au ertat pri cel ce l-au suduit, înainte, până a nu întră acele cuvinte
în urechile giudeţului, iară de-1 va erta după ce va fi înţeles giudeţul, atunce nu se cheamă
iertare aceaia sudalmă"50.
Iertarea infractorului de către victimă sau succesorii săi în urma despăgubirilor
primite atrăgea de obicei transformarea pedepsei capitale în amendă 51, dar nu absolvirea de
răspunderea penală. Domnul, dar nu cel vătămat sau rudele lui, aprecia dacă era cazul sa
fie răscumpărat capul infractorului în funcţie de antecedentele infractorului.
Specific procesului inchizitorial european în (Franţa, Germania, sec. XV-XVIII) este
sistemul probelor legale52 în vederea stabilirii adevărului într-o cauză penală. Astfel,
judecătorului i se atribuia rolul de a constata existenţa probelor care aveau forţă probantă
dinainte stabilită. în Moldova şi în Ţara Românească procedura penală a cunoscut (în sec.
XV-XIX) sistemul probelor de convingere. Acesta presupunea că proba administrată nu-1
silea pe judecător să achite sau să condamne, după cum dovada nevinovăţiei a fost sau nu
făcută, soluţia fiind lăsată la libera convingere a judecătorului 53. în sistemul probatoriu din
Principatele Româneşti predomina proba testimonială care avea la bază mărturisiri simple
şi sub jurământ ale părţilor sau ale martorilor, precum şi ale jurătorilor penali, unde persistă
ideea arhaică a dezvinovăţirii subiective, prin solidarizarea efectivă, globală şi nemotivată
strict raţională54.
'* Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 139-143.
■" Carte românească de învăţătură, 1640, Editura Academiei Republicii Populare Române,
Bucureşti, 1961, p. 132.
'"' Idem, p. 137.
" Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 22.
'-' M. . -, op. cit., p. 250-253, 280-282, 288-292,
'" Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 170,
1,1
Idem, p. 27
în materia folosirii probei cu martori în vechiul drept românesc deseori s-a
aplicat adagiul (testis unus testis nulus)55, precum şi o serie de norme juridice
sociale: morale, religioase, arătate în manualul de legi al lui Mihai Fotino din
1765 şi în alte izvoare56, ce redau elocvent particularităţile dreptului feudal.
Alte mijloace de probă cunoscute procesului inchizitorial românesc sunt
prezumţiile legale, bazate pe amănunte cazuistice 57; expertiza care apare într-o
anumită formă embrionară, folosindu-se declaraţiile unor specialişti în medicină,
în cauze privind infracţiuni contra persoanei 58; înscrisurile care în materie penală
sunt actele îndeplinite de dregători în efectuarea urmăririi penale 59 sau în urma
unor cercetări la faţa locului efectuate prin delegaţia (însărcinarea) instanţei de
judecată; cunoştinţa personală a judecătorului cu privire la faptele procesului
dinainte de desfăşurarea lui60.
Recunoaşterea vinovăţiei de către învinuit în procesul inchizitorial avea o
importanţă deosebită, considerându-se "regina probelor". Pentru dobândirea
acestei declaraţii frecvent se aplica tortura.
O serie de izvoare istorice de drept din Europa medievală 61 reglementează
expres condiţiile interogării cu aplicarea forţei - metodă specifică procesului
inchizitorial.
55
Legiuirea Caragea în Ţara Românească (1818), prevedea regula: "Un martor singur ca
nici unul se socoteşte", iar în Moldova - Manualul juridic al lui Andronache Donici
(1805-1814), deşi prin Condica criminalicească, s-a încercat să se înlăture aplicarea aces-
tui adagiu-(Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 156-157).
" Idem, p. 156-157.
Prezumţia în caz de omor prin otrăvire: "Prepusurile otravei, de unde să iau, să se poată
crede" (Carte românească de învăţătură, op. cit., p. 99-100). Condica Criminalicească
prevede în par. 142 şi 143 o serie de prezumţii prin care se poate dovedi fapta incriminată
(Văleniin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 172).
Cart» românească de învăţătură prevede în caz de rănire: "Cândva dzice vraciul că iaste
rana moarte, îl vom crede" (p. 107) sau în cazul stabilirii stării psihice a învinuitului:
"...iară pentru să-1 cunoască giudeţul au adevărat iaste nebun trebuie să-1 întrebe giudeţul
multe întrebări şi în multe fealuri şi cu multe meşteşuguri şi să întrebe şi pe vraci carii
(birte lesne vor cunoaşte de va fi nebun cu adevărat" (p. 166).
Condica Criminalicească prevede în par. 137, ca "tacriurile ispravnicilor, practicable,
Jurnalul şi alte obşteşti documenturi au credinţa de obşte şi pentru aceae dau legiuită
putea re de dovadă" (Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit, p. 166).
"" Idem, p, 44.
 ic vedttl',   
    . 
# , ' M, , « », , 1984, . 132.
"Carolina" ((vnstitutio Criminalii Carolina) din 1532 pentru Germania şi ordonanţele
Despre /Ht/t'iiiM ,«/ menţinerea ordinii în Regat din 1498 şi Despre efectuarea justiţiei
din 1539
peni ni Franţa,
'I l i U H I 1 ' ! ' PROCESUA I I ' l i N A I , P  tea  nera I
25

 Tortura ca mijloc de interogare a învinuitului a fost folosită şi în P r i n c i p a -
tele Româneşti"2, deşi recunoaşterea vinovăţiei de către învinuit era apreciată de
către judecător, cu luarea în consideraţie şi a altor probe, iar prin textul de lege
"mărturisirea o va face de bună voie şi va fi întovărăşită cu aşa feliu de în-
tâmplări, a căror adevăr se dovedeşte din curgerea pricinii" 63 s-a încercat să se
limiteze aplicarea torturii în procesul penal românesc.
O altă particularitate distinctă a procesului inchizitorial este faptul neapli-
cării principiului prezumţiei nevinovăţiei. învinuitul era impus să-şi dovedească
nevinovăţia. în vechiul proces românesc, mai ales în procedurile jurătoreşti,
sarcina probei era trecută în seama acuzatului pentru dezvinovăţire, neaplicân-du-
se regula (onus probandi incumbit ei qui dicit  ei qui negat)64. Principiul
prezumţiei nevinovăţiei persoanei în procesul inchizitorial nu era respectat şi la
etapa pronunţării sentinţei. Dacă era stabilită deplin vinovăţia, se pronunţa în mod
tradiţional condamnarea, dacă nu - achitarea, iar în cazul insuficienţei probelor
pentru a adopta soluţia definitivă, învinuitul era lăsat sub învinuire pe un termen
nedeterminat în baza sentinţei specifice (le plus ample informe)65, aplicate în
Franţa conform "Marii ordonanţe penale" din 1670.
Desfăşurându-se în formă scrisă şi secretă, procesul inchizitorial exclude
elementul de contradictorialitate şi, respectiv, participarea apărătorului. Astfel, în
procesul inchizitorial francez apărătorul nu se admitea decât în cazuri
excepţionale"6, iar în pricinile penale vechilul (avocatul în vechiul proces
românesc) nu se admitea67, motivându-se că "învinuiţii trebuie să răspundă
personal, fără a apela la ajutorul reprezentantului" 68, pentru a nu admite îm-
piedicarea aflării adevărului.
Forma inchizitorială se regăseşte în procesul penal modern în statele sis-
temului de drept continental în faza urmăririi penale cu o serie de modificări
determinate de principiile noi ale procesului.
3.2.3. Procesul acuzatorial apare în urma reformării procesului inchizitorial,
ca reacţie la măsurile de tortură aplicate individului în cadrul acestei activi-
taţi. Totodată, aceste măsuri nu asigurau deloc interesele justiţiei, transformând
judecătorul în instrument mecanic de aplicare formală a legii, unde eroarea judi-
ciară era fenomen obişnuit, iar adevărul obiectiv nu era nicidecum cunoscut"9.
Astfel, în Franţa, în sec. XVIII, forma inchizitorială a procesului este înlocuită
cu forma acuzatorială. învinuitului i se acordă drepturi la administrarea probelor,
iar trimiterea în judecată se dispune de reprezentanţii poporului, care participă şi la
înfăptuirea justiţiei prin Curţile cu juraţi70, asigurând drepturile şi libertăţile
persoanei în proces. în urma reformei judiciare în Franţa este adoptat, în 1808,
Codul de procedură penală (Cod d'instruction criminel-le) care a creat un sistem
mixt71 de procedură, luându-se ca model procesul penal englez reorganizat sub
influenţa instituţiilor locale72 specifice procesului inchizitorial în faza urmăririi
penale, care rămâne nepublică şi scrisă, iar faza judecării cauzei devine publică,
orală şi contradictorială73. Caracterul contra-dictorialităţii fazei examinării cauzei în
instanţa de judecată, cu particularităţi specifice, deosebite de "contradictorialitatea"
procesului englez, a determinat forma acuzatorială a procesului penal francez.
Astfel, conform Codului de procedură penală francez din 1808, preşedintele
instanţei de judecată avea atribuţia de a interoga minuţios inculpatul, după care era
posibilă interogarea de către procuror şi alţi participanţi. Având funcţia aflării
adevărului la etapa anchetei judecătoreşti prin oricare acţiuni suplimentare din
oficiu (de exemplu, dispunerea unei expertize, citarea unor noi martori, cercetarea
la faţa locului şi altele), preşedintele şedinţei de judecată a fost numit "al doilea
acuzator"74 în proces, fapt care confirmă esenţa acuzatorială a acestei faze. Procesul
penal francez, fiind divizat în baza codului din 1808 în două faze principale, unde
instrucţia (ancheta) rămâne inchizitorială, iar judecata este guvernată de principiile
procedurii acuzatoriale, a fost definit ca proces inchizitorial-acu-zatorial75.
Aceeaşi procedură acuzatorială se instituie şi în România în urma promulgării
Codului de procedură penală din 1864, datorită faptului că principala sursă de
inspiraţie pentru cei ce l-au redactat a fost Codul de instrucţie criminală din Franţa
(1808)76.
''■'■ Valentin Al Georgescu, Petre Strihan, op. cit., voi. II, p. 168-169.
'' Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cit., p. 170. 69
. . , op. cit., p. 27.
•' Idem, p. 27-28. '" Igor Dolea, Curiile cu juraţi în procesul penal, Chişinău, 1996, p. 9-10.
71
''' M. . -, op. cit., p. 254. M. . -, op. cit, p. 474.
"" Idem, p. 247. 72
. . , op. cit., p. 30.
7!
'"' Pravilniceasca condică din 1780 din Ţara Romaneasca şi Manualul juridic al lui A. Doni- M. . -, op. cit., p. 489.
71
Ci în Moldova interziceau vechilia în pricini de vinovăţie ( V a l e n t i n Al, GoorgeSCU, Ovid Idem, p. 491.
Sachelarie, op, cit., p, 123124). "" M. . " Idem, op. cit., p. 479.
 , <>/>, cit., '"' l.iviu P. Marcu, Istoria dreptului românesc, Lumina Lex, Bucureşti, 1997, p. 204-205,
p, 247,
•■•
DREPT PROCESUAL I'M NAI. 1'   I   27
generală
 Pentru forma publică acuzatorială a procesului este caracteristică acordarea
unor împuterniciri mult mai largi procurorului 77 în exercitarea funcţiei învinuirii
decât apărătorului, care, deşi era admis în faza instrucţiei (în Franţa prin Legea
din 189778, în România prin Legea din 190279), după prima interogare a
învinuitului, nu se bucura de aceleaşi drepturi, în susţinerea apărării, nici la
judecată.
Pentru asigurarea cercetării şi examinării complete şi obiective a cauzelor
penale în procesul acuzatorial funcţia urmăririi penale şi acuzării, exercitată de
procuror, judecătorul de instrucţie şi poliţie au fost divizate de funcţia trimiterii în
judecată şi examinării, exercitată de judecători în cadrul Camerei de acuzare sau
al instanţelor de judecată.
Hotărârea judecătorească era valabilă dacă fusese dată de autoritatea ju-
decătorească competentă şi constituită conform legii şi dacă era motivată să
conţină textul legii aplicate, iar căile ordinare de atac erau (poziţia şi apelul) 80 şi
cele extraordinare, fapt ce confirmă consolidarea principiului legalităţii
procesului penal.
Un alt aspect prerogativ al procedurii acuzatoriale este trecerea de la sistemul
probelor legale (formale) la principiul liberei aprecieri, preluat din procesul
englez, unde judecătorii (juraţii) apreciau probele după propria convingere. Se
întâlnesc şi reguli specifice sistemului acuzatorial francez vechi privind divizarea
martorilor în două categorii: de încredere 8' şi fără încredere sau privind dovada
unor delicte prin procese verbale întocmite de funcţionarii publici, care pot fi
contestate numai prin declararea lor ca fiind false82.
Sarcina probaţiunii în procesul acuzatorial le revenea procurorului şi părţii
civile, care erau obligaţi să dovedească faptul săvârşirii infracţiunii, vinovăţiei şi
prejudiciul material. Dacă aceste aspecte nu erau dovedite, învinuitul beneficia de
prezumţia nevinovăţiei. Astfel, principiul prezumţiei nevinovăţiei, recunoscut
oficial prin art. 9 al Declaraţiei Drepturilor Omului şi Cetăţeanului din 1789 8\ a
schimbat rolul subiecţilor în probaţiune, acordând o poziţie favorabilă
M. . -, op. cit., p. 490-491.
Idem, p. 496.
Elena Aramă, Istoria dreptului românesc, Chişinău, 1995, p. 132.
Llviu P. Marcu, op. cit., p. 205.
M. . -, op. cit., p. 500.
Mem, p. 501.
M.  ( ,   
   , 
, tare consecutivă" ( , , , 1995,
 ,
1984, , 65.
celui învinuit. Totodată, din prezumţia nevinovăţiei s-au desprins o serie de reguli
procesuale formulate în legislaţia şidpctrina franceză din sec. al XIX-lea:
1. a) inculpatul care neagă faptul săvârşirii infracţiunii nu este obligat să
prezinte probe în acest sens;
b) dacă inculpatul se referă la împrejurări care exclud faptul săvârşirii
infracţiunii sau vinovăţiei, el nu este obligat să le dovedească. Aceste
împrejurări se vor dovedi de procuror;
c) dacă învinuitul a săvârşit o tentativă şi acţiunile date pot constitui în-
ceputul diferitelor infracţiuni, judecata va considera că tentativa s-a
săvârşit asupra unei infracţiuni mai puţin periculoase.
2. La condamnarea de către judecata primei instanţe condamnatul poate fi
lăsat în libertate până la soluţionarea apelului sau recursului, care suspendă
executarea sentinţei de condamnare.
3. La numărarea buletinelor date de juraţi, cele neîndeplinite sau neclare se
consideră în favoarea inculpatului.
4. Egalitatea voturilor juraţilor pentru achitare şi condamnare atrage achitarea
inculpatului.
5. Judecata are dreptul să suspende acţiunea verdictului de învinuire a
juraţilor şi să trimită cauza la o nouă examinare, dacă juriul a luat o decizie
greşită. Acest drept nu se aplică în cazul emiterii greşite a unui verdict de achi-
tare.
6. Situaţia inculpatului nu poate fi înrăutăţită dacă sentinţa a fost atacată cu
apel sau recurs de către acesta.
7. Nu se admite revizuirea cauzei în privinţa celui achitat, dacă circum-
stanţele noi apărute dovedesc achitarea greşită (M. . -
, op. cit., p. 504-505).
Procesul penal sovietic a fost dominat de principiile procedurii acuzatoriale,
rolul instanţei de judecată având următoarele particularităţi84:
a) instanţa de judecată avea obligaţia de a declanşa procesul penal în cazul
depistării indiciilor infracţiunii (art. 3 din CPP al RSSM);
b) instanţa de judecată avea obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de
lege pentru cercetarea sub toate aspectele, completă şi obiectivă, a
circumstanţelor cauzei (art. 14 din CPP al RSSM);
"'' Unele dispoziţii vechi ale procesului penal sovietic s-au păstrat până astăzi în procedura
rusă. Astfel, "contradictorialitatea examinării cauzei în judecată nu a căpătat o dezvol-
. . . . -, . 14).
so DREPT PROCESUAL PENAL
Part e a g e n e r a l a

29
 c) i ns t a nţ a de judecată era abili tată să remită cauza la organele de ur-
pentru infracţiunea dată sau a fost graţiat sau achitat pentru aceeaşi acuzaţie se va proba de
mărire penală pentru cercetare suplimentară din faza trimiterii în judecată
cel acuzat, iar faptul că învinuitorul este iresponsabil se va proba de apărător87, aplicându-
(art. 205 din CPP al RSSM) sau din faza examinării cauzei în prima
se în ultimul caz prezumţia că starea normală se presupune până când nu se va dovedi
instanţă (art. 225 din CPP al RSSM);
contrariul. în sarcina învinuitului se pune dovedirea alibiului, precum şi a tuturor
d) examinarea cauzei în prima instanţă era posibilă în lipsa procurorului
circumstanţelor cunoscute de el şi invocate în apărarea sa 8S.
(art. 240 din CPP al RSSM);
în procesul penal contradictorial organele de stat ce desfăşoară urmărirea penală
e) instanţa de judecată declanşa procesul penal pentru noi fapte sau noi (poliţia, procuratura) nu au obligaţia să adune probe în favoarea învinuitului; acesta, în
persoane la examinarea cauzei în prima instanţă (art. 221, 222 din CPP al
schimb, trebuie să întreprindă măsuri active cu ajutorul avocaţilor, detectivilor particulari
RSSM);
şi experţilor pentru a administra probe în apărarea sa. în acest scop, legislaţia federală a
f) Preşedintele Judecătoriei Supreme şi locţiitorii lui aveau dreptul de a ataca
SUA din 1964 privind justiţia penală prevede acordarea unei sume de bani (până la 300 de
hotărârile judecătoreşti definitive în ordine de supraveghere, (art. 351 din CPP al
dolari) învinuitului pentru cheltuieli în scopul apărării sale81'.
RSSM).
Examinarea cauzei în procesul penal contradictorial are loc după forma
3.2.4. Procesul contradictorial este cunoscut în ţările sistemului anglo-sa-xon (Anglia, procesului civil, unde părţile prezintă probele în acuzare sau în apărare faţă de
Statele Unite ale Americii, Canada), care se bazează pe egalitatea părţilor şi separarea
instanţa de judecată, care are rolul unui arbitru. ,
funcţiilor între învinuire, apărare şi judecată atât în faza judecăţii, cât şi în faza urmăririi
Desfăşurarea anchetei judecătoreşti în procesul anglo-saxon depinde de faptul
penale. Astfel, justiţia penală engleză a fost definită ca, o căutare publică în scopul aflării
recunoaşterii sau nerecunoaşterii vinovăţiei de către învinuit. Astfel, dacă învinuitul
adevărului, unde pentru atingerea reală a acestuia îmbracă forma competiţiei între acuzator
recunoaşte vina sa la acuzarea adusă de acuzator, ancheta judecătorească nu se desfăşoară
şi inculpat85.
şi judecătorul emite sentinţa fără a mai pune juraţilor întrebarea cu privire la fapte şi
Urmărirea penală în procesul contradictorial se desfăşoară atât de pe poziţia învinuirii,
vinovăţie90.
cât şi de pe poziţia apărării, iar rolul judecătorului este de a sancţiona o serie de măsuri cu
în cazul când învinuitul neagă faptul săvârşirii infracţiunii şi acuzatorul nu a prezentat
caracter de constrângere (aducere forţată, arestare, percheziţie etc. desfăşurate la această
suficiente probe în acuzare, judecătorul emite ordin de înscriere în procesul-verbal a
etapă, iar pentru unele categorii de cauze - de examinare preventivă a materialelor
verdictului de achitare fără a transmite cauza spre examinare juraţilor91.
prezentate de părţi).
O instituţie specifică procesului penal contradictorial din SUA este convenţia de
în faza urmării penale (la examinarea preventivă) audierea martorilor şi experţilor se
recunoaştere a vinovăţiei, care se încheie între părţi şi presupune obligaţia ca acuzarea să
face fără excepţii în prezenţa învinuitului sau apărătorului, care au dreptul să participe la
reîncadreze fapta într-o componenţă de infracţiune mai puţin gravă, iar învinuitul să
ascultarea acestora. Audierile se desfăşoară în mod încrucişat de către acuzator (sau
recunoască vinovăţia în faptul săvârşirii acestei infracţiuni 92.
avocatul lui) şi de către învinuit (sau avocatul lui)"".
Procesul penal englez este dominat de principiul prezumţiei nevinovăţiei, care
presupune că sarcina probaţiunii revine acuzării: ea care trebuie să dovedească faptul
87
Idem, p. 439-440.
comportării ilegale a învinuitului, pornind de la regula generală (cel care afirmă trebuie să ss
. . , 
dovedească faptul dat). Totodată, în teoria engleză a probaţiunii sunt cunoscute reguli de   
trecere a sarcinii probaţiunii de la acuzator la învinuit (sau apărătorul lui), în funcţie de  , "
afirmaţiile invocate de apărare la acuzaţia adusă. Astfel, faptul că inculpatul a executat    ", , 1977, . 40.
89
pedeapsa Dallin H. Oaks and Warren Lehman, A Criminal Justice System and the Indigent,
Chicago-London, 1968, p. 135.
'"' M. . -, op. cit., p. 429.
'" 11. . , op. cit., p. 518.
M. ,  , op. cil., p. 413. Klein, p. 525.
klem.p.421.
SO DREPT PROCESUAL PENAL Partea generală 
 3.2.5. Forma mixtă a procesului s-a constituit în urma reformelor judiciare
şi presupune existenţa elementelor procesului inchizitorial în faza urmăririi
penale (caracterul nepublic şi scris; lipsa caracterului contradictoriu şi
nemijlociţii; îndeplinirea funcţiei de urmărire penală concomitent cu luarea
hotărârilor în cauză de către organul de urmărire sau procuror), precum şi a
elementelor procesului contradictorial în fazele judiciare.
Procesul penal al Republicii Moldova a căpătat o formă mixtă în urma
modificărilor aduse Codului de procedură penală prin Legea din 9 decembrie
199493, care a schimbat esenţial94 rolul instanţei de judecată în proces cu
particularităţi specifice formei contradictoriale. Legislaţia procesual penală a
Republicii Moldova a cunoscut o reformă majoră prin adoptarea noului Cod de
procedură penală la 14 martie 2003, care ai intrat în vigoare la 12 iunie 2003.
Astfel pocesul penal al Republicii Moldova este un proces contradictorial, care va
fi analizat detaliat în lucrarea de faţă.
§4. Forma procesuală a procesului penal
4.1. Noţiunea formei procesuale
Legea indică şi dispune formele în care se manifestă şi se realizează activi-
tăţile procesuale. Formele reglementate de lege în care se desfăşoară procesul
penal sunt denumite forme procesuale95. Forma procesuală (ordinea procesuală) a
procesului penal constituie totalitatea condiţiilor stabilite în legea procesuală în
baza cărora se desfăşoară procesul penal în general şi se adoptă hotărâri în cauză
sau a unei acţiuni procesuale distincte (sau a unui complex de acţiuni) care
determină raportul şi succesiunea acţiunilor efectuate cu soluţiile date 9<>. Forma
procesuală exclude arbitrariul din procesul penal şi stabileşte un regim juridic
imperativ de desfăşurare a acestei activităţi, fiind totodată considerată garanţie
împotriva abuzurilor97.
în funcţie de condiţiile şi succesiunea desfăşurării unei faze sau a procesului
în întregime distingem forme procesuale, determinate de anumite particularităţi
ale cauzei ca: gravitatea infracţiunii şi măsura de pedeapsă prevăzută de lege; vâr-
sta minoră şi alte stări ale învinuitului; starea de iresponsabilitate a infractorului
cauzată de o boală mintală; săvârşirea unor infracţiuni în condiţii de flagrantă;
existenţa elementului internaţional în procesul penal.
Tendinţa unificării procedurii după formă, prin stabilirea în lege a principiilor
unice nu exclude diferenţierea formelor procesuale pentru anumite categorii de
cauze penale. Diferenţierea formelor procesuale este absolut necesară ca şi
unificarea, unde aceste două tendinţe opuse există într-o unitate dialectică 98.
4.2. Formele procesuale în procedura penală a
Republicii Moldova
Forma generală (tipică) este prevăzută de lege pentru majoritatea absolută a
cauzelor penale ca tendinţă a unificării procedurii penale. Procedura în cauză este
formă dominantă în proces, fiind eficientă şi optimă pentru atingerea scopului
procesului penal. Forma generală presupune efectuarea acţiunilor procesuale în
baza regulilor unice şi parcurgerea tuturor fazelor obligatorii ale procesului penal.
Formele speciale99 sunt prevăzute pentru anumite categorii de cauze penale,
care pot fi clasificate în forme speciale ce se desfăşoară sub aspectul regulilor
generale procesuale cu unele excepţii, determinate de particularităţile cauzei şi în
forme speciale (atipice)100, unde lipsesc unele faze procesuale.
Procedura în cauze cu privire la infracţiunile săvârşite de către minori se
evidenţiază prin faptul acordării unor garanţii procesuale suplimentare, deter-
minate de asigurarea dreptului la apărare şi altor drepturi ale minorului 101. Noul
Cod de procedură penală a reglementat în capitole separate procedurile care au o
formă specifică faţă de cea generală. Astfel, procedura în cauzele privind minorii
este prevăzută în art. 474-488 din CPP.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 9, 1995, art. 92.
In urma modificărilor Codului de procedură penală prin Legea din 9 septembrie 1994,
instanţa de judecată a fost trecută din categoria organelor de combatere a criminalităţii
(organe de represiune) în categoria organelor de soluţionare a cauzelor penale (organe de
apărare a drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime ale persoanelor). Nlcolae
Volonciu, op. cit., voi. 1, p. 14.
M. .  ,   
  ,
 , , 1981, . 8.
1 )i4 la  ren drepturilor omului şi cetăţeanului din 1789 in franţa, iui. 11, prevedea: "Ori-i
 iu i îndreptai împotriva oricărei persoane în cu/uri neprevăzute de 1 ;l iară o formă
stabilita se i onulderă fărădelege ţi tiranie" (  . . /1< , op i lt„ p, 16),
X. . ,  . ,
   , , 1998, . 16.
" Formele speciale urmează a fi deosebite de procedurile speciale, care determină ordinea
de desfăşurare a unor activităţi legate de procesul penal (de exemplu, procedura aplicării
de sancţiuni băneşti şi amenzi, procedura reparării prejudiciului cauzat prin acţiunile
ilicite ale organelor de urmărire penală ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti).
'"" Ion Neagu, op. cit., voi. I, Bucureşti, 1992, p. 11.
"" Pentru detalii a se vedea Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie "Cu privire la
practica aplicării de către instanţele judecătoreşti a legislaţiei în cadrul examinării cau-
zelor privind Infracţiunile săvârşite de minori" nr. 37 din 12 noiembrie 1997.
12 DREPT PROCKSUAI, I'liNA L I' a r tea g e n e r a I a

33
 Procedura aplicării măsurilor de constrângere cu caracter medical (art. 488-
503 din CPP al RM) este determinată de starea de iresponsabilitate a făptuitorului
în momentul săvârşirii infracţiunii sau după săvârşirea infracţiunii şi de pericolul
ce-1 prezintă pentru societate prin natura faptei săvârşite şi caracterul bolii
mintale.
Judecarea cauzei se efectuează cu participarea obligatorie a procurorului şi
apărătorului (art. 497 din CPP al RM).
O altă formă procesuală atipică este procedura specială privind acordul de
recunoaştere a vinovăţiei (art. 504-509). Această formă poate fi aplicată în pri-
vinţa unei persoane care îşi recunoaşte vinovăţia. Avantajul acestei proceduri este
acela de a diferenţia persoanele care îşi recunosc vinovăţia prin aplicarea unui
mijloc juridic, de atragere la răspundere penală a făptuitorului în cazurile când
organele de urmărire penală şi procurorul nu pot fi sigure de condamnarea
persoanei, iar apărarea nu este sigură de achitarea învinuitului. In situaţia descrisă
acuzarea şi apărarea pot încheia un acord de recunoaştere a vinovăţiei de către
învinuit. Dacă acest acord este legal şi acceptat de către judecător, atunci
pedeapsa aplicabilă persoanei ce-şi recunoaşte vinovăţia este redusă cu o treime
din plafonul ei superior (art. 80 din CP al RM).
în cazul când este săvârşită o infracţiune uşoară sau mai puţin gravă şi
persoana îşi recunoaşte vinovăţia, nu prezintă pericol social şi poate fi reeducată
fără aplicarea unei pedepse penale, urmărirea penală poate fi suspendată
condiţionat (art. 510-512 din CPP al RM) cu liberarea ulterioară de răspunderea
penală conform art. 59 din CP al RM.
Procesul penal al Republicii Moldova prevede, pe lângă formele descrise,
următoarele proceduri care îmbracă o formă procesuală atipică:
Procedura de urmărire şi judecare a unor infracţiuni flagrante (art. 513-519
din CPP al RM).
Procedura privind urmărirea penală şi judecarea cauzelor privind infrac-
ţiunile săvârşite de persoane juridice (art. 520-523 din CPP al RM).
Procedura de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor
de urmărire penală şi ale instanţelor judecătoreşti (art. 524-525 din CPP al RM).
Procedura de restabilire a documentelor judiciare dispărute (art. 526-530 din
CPP al RM).
Procedura în cauze penale cu element internaţional este specifică luptei
contra fenomenului infracţional prin colaborarea statelor, care prevede acordarea
de asistenţă judiciară în baza tratatelor sau convenţiilor internaţionale, iar în lipsa
acestora conform regulilor generale ale reciprocităţii 1 "'. Legislaţia
"" Nu olue Volonclu, op. cit., voi. 11, 1996, p. 483.
procesual penală conţine un capitol ce reglementează asistenţa juridică internaţională în
materie penală.
Aceste proceduri speciale care îmbracă o formă diferită decât cea generală nu
presupun o inegalitate a persoanelor în faţa legii sau încălcarea principiului
legalităţii; ele conţin reglementările specifice şi particularităţile pe care le îmbracă
forma procesuală penală în fiecare din aceste cazuri pentru aplicarea cât mai
obiectivă a normei juridice de drept penal, fără însă a neglija particularităţile
cauzelor descrise în aceste proceduri speciale.
§5. Fazele procesului penal
5.1. Noţiunea şi particularităţile fazei procesuale
Având în vedere faptul că procesul penal este o activitate complexă şi unitară
de acţiuni procesuale desfăşurate de multiple organe, se impune necesitatea atât
doctrinală, cât şi practică de divizare a acesteia în mai multe etape principale
numite faze procesuale. Divizarea procesului penal s-a făcut în perioada
dezvoltării dreptului de procedură penală românească în secolul XIX. Astfel,
Codul de procedură penală al României din 1865 prevedea expres că prima fază
reprezintă descoperirea, urmărirea şi instrucţia infracţiunilor, iar cea de-a doua
fază judecarea proceselor103, deşi, prin natura lucrurilor, după cum menţionează
literatura de specialitate104, procedura de judecată în evul mediu în Moldova şi
Ţările Româneşti cuprindea următoarele faze:
a) cercetarea pregătitoare în forme speciale a cauzelor penale de către
anumite organe de stat, în afară de cauzele în care sancţionarea este încă
în mâinile victimei şi a neamului său;
b) cercetarea propriu-zisă de către judecător şi rezolvarea procesului;
c) pronunţarea, redactarea, comunicarea şi executarea hotărârii jude-
cătoreşti.
La origine, procesul penal era alcătuit dintr-o singură fază principală - ju-
decata. Urmărirea penală apare mai târziu, în secolul XIII, în Europa într-o formă
embrionară105 în cauzele penale privind unele infracţiuni de învinuire publică, în
care agenţii puterii regale cercetau faptul săvârşirii infracţiunii din oficiu.
Emil Cernea, Emil Molcuţ, Istoria statului şi dreptului românesc, Casa de Editură şi
Presă "Şansa" SRL, Bucureşti, 1991 p. 208. Valentin Al. Georgescu, Ovid Sachelarie,
judecata Domnească in '[ara Românească şi Moldova, 16 11-183', Partea a Il-a, op. cit.,
Editura Academiei Republicii Socialiste România, Bucureşti, 1982, p. 5, ' Valentin Al.
Georgescu, Ovid Sachelarie, op. cil., p. 5. hm Neagu, (i/>. . ., n, 33.
14 DREPT PROCESUAL PENAL 1' a  tea g      1 ,
&
 Reglementarea modernă a procesului penal împarte expres această activitate
pe etape coordonate şi condiţionate reciproc pentru atingerea scopului general.
Prin urmare, fazele procesului penal constituie diviziuni ale acestuia, în care
se efectuează un complex de activităţi desfăşurate succesiv, progresiv şi
coordonat, între două momente distincte ale cauzei penale, pe bază de raporturi
juridice caracteristice în vederea realizării unor sarcini specifice 106 de către organe
oficiale.
Nu orice etapă a procesului penal poate fi definită ca fază procesuală, în acest
sens existând diviziuni mai mici, care se includ într-o fază, de exemplu, judecarea
cauzei în faza primei instanţe este alcătuită din următoarele părţi: punerea pe rol a
cauzei penale, partea pregătitoare a şedinţei de judecată, cercetarea
judecătorească, dezbaterile judiciare şi ultimul cuvânt al inculpatului, deliberarea
şi adoptarea sentinţei.
Faza procesuală este componenta căreia îi sunt specifice următoarele par-
ticularităţi, menţionate în literatura de specialitate107:
a) scopul distinct ce rezultă din scopul general al procesului penal;
b) anumite organe şi persoane ce participă în această activitate;
a) caracteristicile activităţilor efectuate de către subiecţii procesului penal;
c) forma procesuală a acestei activităţi, determinată de specificul ei în
procesul penal;
e) caracterul raporturilor procesual-penale apărute între subiecţi;
e) actul procesual (hotărârea) ce marchează finalizarea unei activităţi şi
determină mişcarea cauzei penale spre o nouă treaptă calitativă.
Totalitatea fazelor pe care le parcurge procesul penal constituie sistemul
acestuia.
Sistemul procesului penal al Republicii Moldova este alcătuit din faze obli-
gatorii şi faze facultative pentru toate cauzele penale.
5.2. Fazele procesului penal al Republicii Moldova
Sistemul acţiunilor procesual penale este divizat în următoarele faze obli-
gatorii: urmărirea penală, judecarea cauzei în primă instanţă şi executarea
sentinţei.
Nlcolae Volonciu, op. cit., p. 21.
  
 ,  . . .
,
, , 2001, . 15,
Fazele facultative ale procesului penal sunt: examinarea cauzei în urma
exercitării căilor ordinare de atac (în apel şi recurs); examinarea cauzei în urma
exercitării căilor extraordinare de atac (recursului în anulare şi revizuirii
procesului).
în Republica Moldova fazele procesului penal au cunoscut o delimitare
diferită în Codul de procedură penală din 1961, comparativ cu legea nouă de
procedură penală din 14 martie 2003 (în vigoare din 12 iunie 2003).
în Codul procesual penal abrogat o fază distinctă a procesului penal era
pornirea procesului penal. Declanşarea procesului penal se efectua (conform legii
vechi) prin ordonanţa procurorului, anchetatorului penal sau organului de
cercetare penală în cazul existenţei datelor suficiente cu privire la faptul săvârşirii
infracţiunii. Problema delimitării acestei faze ca o etapă distinctă a fost obiectul
unor polemici în tagma juriştilor. Actualmente, prima etapă a desfăşurării
procesului penal este urmărirea penală. Codul de procedură penală are ca obiect
reglementarea relaţiilor ce apar din momentul sesizării organului competent
despre faptul existenţei unei informaţii privind o pretinsă infracţiune. Informaţia
dată este verificată, iar începerea urmăririi penale este în funcţie de rezultatul
verificării. Dacă ar fi să considerăm pornirea urmăririi penale o fază distinctă, am
fi îndreptăţiţi să spunem că şi "punerea pe rol a cauzei" este o fază distinctă, or
aceasta este o parte din faza de judecare a cauzei.
Art. 274 din CPP reglementează modul de începere al urmăririi penale.
Urmărirea penală constă în faptul efectuării actelor procesuale şi de in-
vestigare operativă de către organele de urmărire penală în scopul stabilirii
circumstanţelor cauzei, administrării şi verificării probelor, identificării per-
soanelor vinovate de săvârşirea infracţiunii. în cazul stabilirii persoanelor
vinovate şi a circumstanţelor infracţiunii se întocmeşte rechizitoriul, care se
confirmă de procuror şi cauza se transmite în judecată, având efectul deferirii
inculpatului justiţiei108.
ludecarea cauzei în prima instanţă este a doua fază a procesului penal, care
începe o dată cu sesizarea instanţei şi cuprinde toate activităţile procesuale
desfăşurate de către aceasta sau în faţa ei pentru soluţionarea fondului Cauzei,
Faza dată este recunoscută ca fiind principală109 în procesul penal
Trimiterea inculpatului în judecată în procesul penal al Republicii Moldova a fost o fază
distinctă între urmărirea penală şi examinarea cauzei în prima instanţă, în care judecă-
lorul sau instanţa de judecată în şedinţa dispozitivă examinau o serie de circumstanţe
privind deferirea inculpatului justiţiei (art. 196-212 CPP abrogate şi modificate prin Le-
lea din 9 decembrie 1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 9, 1995, art. 92).
M.  11, (>/>. cit,, vol. I, p. 6K.
.«> P 0 i' I e n      37
D R E P T PROCESUA L l'liNA I. IA
datorită examinării de către instanţa de judecată a probelor administrate de către
părţi în condiţii de contradictorialitate soluţionând conflictul de drept penal prin
constatarea vinovăţiei persoanei şi stabilirea pedepsei penale sau în caz contrar
reabilitarea persoanei prin sentinţă de achitare. Momentul final al fazei judecării
cauzei în prima instanţă este pronunţarea sentinţei.
Judecarea cauzei în urma examinării căilor ordinare de atac este o fază
facultativă, care poate urma după judecarea cauzei în prima instanţă, dar, în
esenţă, poate fi considerată tot judecare a cauzei sau examinarea dosarului de
către judecători în cazul când părţile, procurorul şi alţi participanţi nu sunt
satisfăcuţi de soluţia dată de instanţa de fond şi atacă hotărârea în cauză cu apel
sau recurs, iniţiind un control judecătoresc ierarhic superior sub aspecte de fapt şi
de drept, pentru repararea erorilor judiciare. Apelul şi recursul sunt două căi
ordinare de atac exercitate de titularii acestui drept împotriva hotărârilor
nedefinitive, cauza parcurgând judecarea în apel la instanţa superioară urmată şi
de judecarea în recurs, în cazul care cei interesaţi nu sunt de acord cu soluţia dată
de instanţă în apel.
în unele cazuri prevăzute de lege, când hotărârile instanţei de fond nu pot fi
atacate cu apel, cauza penală poate parcurge doar judecarea în recurs, existând în
acest sens o singură cale ordinară de atac; nefolosirea căilor de atac în termene
prevăzute de lege implică intrarea în vigoare a hotărârilor judecătoreşti, care sunt
executorii.
Executarea hotărârilor judecătoreşti este faza obligatorie a procesului penal,
care începe o dată cu rămânerea definitivă a hotărârilor judecătoreşti şi cuprinde
activităţile instanţei de judecată de punere în aplicare a acestora, precum şi
soluţionarea unor chestiuni apărute în timpul şi după executarea 110 pedepselor
penale. Astfel, în faza dată instanţa soluţionează chestiunile privind amânarea
executării sentinţei, eliberarea de pedeapsă din cauza bolii, executarea sentinţei în
cazul când există şi alte sentinţe neexecutate, de asemenea, soluţionează cererile
de stingere şi reabilitare înainte de termen, precum şi alte chestiuni (vezi art. 469
din CPP).
Examinarea cauzei penale în urma exercitării căilor extraordinare de atac este
o fază facultativă a procesului penal care se poate desfăşura, în funcţie de
existenţa unor împrejurări deosebite, împotriva hotărârilor judecătoreşti
definitive, pentru a corecta eventualele erori din activitatea jurisdicţională
Executarea propriu-zisă a pedepselor penale nu este o ai tivitalu proi emirtl* penala a in
slnnţci ele judecata sau a procurorului şi respectiv im se ini hull) 111 proi B»lll penal, dar
este obiectul reglementarii ramurii de drept execuţional penal (punlluru liir).
anterioară. Căile extraordinare de atac în procesul penal al Republicii Moldova
sunt recursul în anulare şi revizuirea procesului, care vor fi analizate în cuprinsul
altor compartimente ale lucrării de faţă.
§6. Funcţiile în procesul penal
în cazul intervenim unui conflict, generat de încălcarea legii penale, apare
necesitatea soluţionării lui, acţiune realizată prin intermediul procesului penal.
Procesul penal constituie mijlocul de realizare a dreptului penal, o activitate
reglementată de lege şi desfăşurată de către organe speciale ale statului cu
participarea părţilor şi altor participanţi cărora nu le sunt afectate direct interesele
personale în cauza penală în care participă. Procesul penal are ca scop, în fiecare
caz concret, descoperirea infracţiunii prin identificarea făptuitorului şi atragerea
lui la răspundere penală. Un alt scop al procesului penal, care se realizează prin
faptul existenţei procedurii penale, este acela de a înfăptui justiţia în societate.
înfăptuirea justiţiei, la rîndul său, nu poate fi numită justă sau echitabilă dacă se
realizeză prin mijloace abuziye. în cadrul procesului penal se pot evidenţia trei
interese majore:
a) Primul este interesul general al societăţii de a avea un sentiment de
siguranţă bazat pe cunoaşterea faptului că există organe imparţiale,
independente şi competente unice care să îflfăpţujajgă justiţia, Acestea
sunt instanţele judecătoreşti. Acestui interes major îi corespunde, în
procesul penal, funcţia de judecare a cauzei,
b) Un alt interes major este acela de atragere la răspundere penală, fără
excepţii, a persoanelor care au săvârşit infracţiuni. Motivele sau scopul
pedepsei au rădăcini profunde în istorie şi în gândirea filosofică, Se
conturează astfel unele idei de bază: conform uneia, trebuie restabilită
echitatea socială; conform alteia, infractorii trebuie să fie educaţi sau
reeducaţi, sau în cele din urmă să fie pedepsite persoanele care au săvârşit
infracţiuni, astfel generalizându-şe certitudinea inevitabilităţii răspunderii
penale. Pentru a satisface această exigenţă socială,' procesul penal
cuprinde o altă funcţie - cea a acuzării.
c) Un al treilea interes general este acela al posibilităţii persoanelor impli-
cate într-o cauză penală de a-şi apăra interesele cât mai eficient. Pentru
realizarea acestui drept în procesul penal există funcţia apărării.
Funcţia judecăţii în procesul penal este realizată numai de către instanţele
judecătoreşti, organe de stat care, în virtutea organizării şi funcţionării, 
Uzează o activitate de soluţionare a unui conflict generat de o faptă care este ln< i
i m i n a t ă în Codul penal, f u n c ţ i a de judecare este una distinctă de celelalte
D R E P T l ' R O C I ' S U A I . I' 1 NAI.
Vn rtea g e  raia 39
 două: acuzarea şi apărarea, judecata este realizată de către judecători care sunt şi dosarul nu poate ajunge nici în faţa unui judecător. Aceste cazuri, de regulă,
independenţi de oricare alt organ în stat şi se supun numai legii (art. 26 din CPP sunt posibile în situaţiile unor infracţiuni specificate expres în art. 276 din Codul
al RM). Judecata presupune o analiză imparţială a argumentelor acuzării şi ale de procedură penală al Republicii Moldova. în cazul retragerii plângerii depuse
apărării, adoptând, în baza intimei convingeri a judecătorilor, o sentinţă prin care de către partea vătămată, procesul penal încetează. Retragerea plângerii prealabile
se soluţionează cauza penală. Principiile şi normele juridice ale procesului penal
poate avea acest efect juridic în cazurile prevăzute la art. 276 din CPP până la
sunt adoptate în spiritul respectării imparţialităţii judecătorilor şi neimplicării lor
rămânerea definitivă a hotărârii judecătoreşti. Acuzarea publică reprez i n t ă
în susţinerea intereselor vreunei părţi a procesului penal.
pornirea şi desfăşurarea procesului penal indiferent de voinţa victimei. Principiul
Funcţia acuzării este realizată în procesul penal de către procuror, dar dacă e
oficialităţii obligă organele responsabile să descopere infracţiunea şi să atragă la
să analizăm conceptual această funcţie, acuzarea este un proces activ la care
răspundere penală făptuitorii indiferent de dorinţa de "răzbunare a victimei" sau
contribuie, pe lângă procuror, şi organele de urmărire penală. Procurorul exercită
de lipsa acestei intenţii. Urmărirea penală este un mijloc prin care 1 realizează
urmărirea penală. în faţa instanţei de judecată este acuzator de stat şi reprezintă
administrarea informaţiei necesare pentru judecarea cauzei penale, din acest
acuzarea în numele statului (art. 51 din CPP al RM).
motiv actul de justiţie (de regulă, în cauzele mai grave decât acele infracţiuni
Pentru a avea un conţinut prin care procurorul să învinuiască o persoană, acuzarea
pentru care este posibilă împăcarea excede interesele unei persoane, devenind un
îşi începe activitatea de la etapa urmăririi penale. Acuzarea, pe parcursul evoluţiei
interes general al societăţii.
istorice şi în diferite sisteme de drept, sau chiar de la stat la stat, a cunoscut trei
Acuzarea publică este prezentă în majoritatea infracţiunilor prevăzute în I
mari forme, care se aplică şi astăzi în multe state. în Republica Moldova până în
odul penal. în această situaţie organele de urmărire penală sau procurorul pornesc
2003 au fost prezente toate trei formele: acuzarea privată;
acţiunea penală (urmărirea penală) independent de faptul depunerii plângerii
acuzarea publică; t
prealabile de către victimă despre săvârşirea unei infracţiuni. Victima are dreptul
acuzarea privat-publică.
depunerii plângerii la organul de urmărire penală sau la procuror, dar acest fapt
Legea procesual penală nouă - Codul de procedură penală din 14 martie
nu are efecte juridice pentru pornirea sau încetarea urmă r i r i i penale. în cazul
2003 - reglementează doar două forme: acuzarea publică şi acuzarea privată.
săvârşirii unei infracţiuni statul este subiectul obligat *ft atragă la răspundere
Acuzarea privată în forma sa pură a fost un fenomen istoric care nu se mai
penală făptuitorii, pentru că justiţia nu este o activitate privată, ci este un proces
aplică în statele ce tind a fi state de drept. Ea a reprezentat o perioadă în care
general util pentru ordinea de drept şi societate.
acuzarea aparţinea victimei infracţiunii şi rudelor ei sau tribului 111, fiind o
Acuzarea privat-publică. în acest caz procesul penal (urmărirea penală) por-
caracteristică a popoarelor barbare. Acest timp de acuzare se realiza fără im-
n#şle doar la depunerea plângerii prealabile de către partea vătămată (victimă),
plicarea vreunui organ de stat sau care să reprezinte o autoritate publică.
tlttl' IHi Încetează la retragerea ei. Organele de urmărire penală şi procuratura nu
în viziune contemporană, acuzarea privată reprezintă situaţiile din diferite
tot iă pornească un proces penal fără ca victima să fi depus o plângere în acest
reglementări procesual-penale, în care urmărirea penală (acţiunea penală) se pune
Wll«. Această reglementare a fost prezentă în Codul de procedură penală al Re-
în mişcare la depunerea plângerii de către victima unei infracţiuni şi intervin
ptffe/ji a Mul,Iova din 24 martie 1961, care a fost abrogat la punerea în aplicare a
organele statului (organele de urmărire şi Procuratură) care în baza legii preiau şi
Codului de procedură penală actual (din 14 martie 2003). Astfel, art. 94 din Codul
continuă urmărirea penală. Acest tip de acuzare este numit astfel (nu este
4t procedură penală al Republicii Moldova abrogat prevedea că împăcarea era
acuzarea privată pură) din motiv că procesul penal se porneşte de către organe de
penibila în cazurile enumerate în art. 94, cu excepţia furtului săvârşit de cel care |l
stat, însă numai după depunerea plângerii de către victimă despre o infracţiune
 uiffşte împreună cu partea vătămată sau este găzduit de aceasta. Noul Cod de
care s-a săvârşit. în caz contrar, urmărirea penală nu se porneşte
froctdură penală reglementează doar forma privată şi cea publică a acuzării.
Funcţia apărării. Apărarea în procesul penal există şi este realizată de  - |ţl,
pentru a asigura exigenţele de proces penal echitabil. De dreptul la •pftrtira
Traian Pop citat de Adrian ştefan Tulbure, Angela Marin Tain, In Tratai de Procedură
Penală, ALL BECK, Bucureşti, 2001, p. 49, beneficiază toate persoanele, indiferent de faptul dacă recunosc sau nu învinuirea.
Chiar în cazul în care învinuitul recunoaşte fapta de care este în-vliuill el trebuie
să beneficieze de dreptul de apărare măcar şi pentru motivul
"10 -II
D R E P T P R O C E S U A L PENA I, 1' a r tea g e n e r a I ii
de a nu li tras la răspundere penală mai aspră decât fapta pe care a săvârşit-o.
Dreptul de apărare implică dreptul la un apărător şi multitudinea de drepturi pe
care le prescrie Codul de procedură penală pentru a-şi apăra interesele: dreptul de
a nu se autoincrimina, dreptul de a administra sau invoca probe, dreptul de a
participa la acţiunile de urmărire penală, la judecarea cauzei, dreptul de a pune
întrebări altor participanţi la dosar, dreptul de a uza de căile de atac şi multe alte
drepturi care sunt prescrise de legea procesuală pentru a realiza pe deplin
cerinţele de apărare a persoanelor care fac parte din grupul procesual al apărării.
Apărarea are drepturi egale cu acuzarea în procesul penal al Republicii Moldova
pentru a se respecta principiul contradictorialităţii şi echităţii procesului penal.
Acuzarea nu poate limita şi nu poate interveni în apărarea învinuitului, decât în
cazul în care această limitare este prevăzută de lege. Rolul apărării în procesul
penal este acela de a apăra interesele persoanei învinuite de săvârşirea
infracţiunii. Apărarea tinde şi trebuie să nu admită pedepsirea unei persoane
nevinovate. Avocatul, chiar în cazurile când este convins de vinovăţia clientului
său, trebuie să utilizeze toate mijloacele legale pentru diminuarea răspunderii
penale şi pentru excluderea abuzurilor în acest sens.
Funcţiile în procesul penal şi raportul interacţiunilor sunt elementele de bază
ale realizării principiului egalităţii în faţa legii şi a principiului contra-
dictorialităţii. Dacă echilibrul este încălcat, riscăm să ieşim din cadrul unui proces
echitabil şi contradictoriu, unde judecătorul înfăptuieşte justiţia, procurorul acuză
(în şedinţa de judecată), iar avocatul apără interesele persoanei învinuite de
săvârşirea unei infracţiuni.
§7. Garanţiile procesuale penale şi importanţa lor
Pentru desfăşurarea procesului penal este deosebit de important ca organele
de stat abilitate cu împuterniciri speciale să nu aibă posibilitatea unor abuzuri, iar
persoanele participante să-şi realizeze drepturile şi interesele legitime fără nici o
îngrădire. în acest sens legea prevede exercitarea unor atribuţii de către organele
de stat (organul de urmărire penală, ofiţer de urmărire penală, procuror, instanţă
de judecată) în atingerea scopului procesului penal care se intersectează cu
numeroase drepturi şi libertăţi ale participanţilor la proces şi în mod special cu
cele ale învinuitului, ce impune precizarea unor mijloace eficiente împotriva unor
limitări ilegale. Astfel, garanţiile procesuale sunt mijloace juridice ce asigură
realizarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege tuturor subiecţilor în
procesul penal. Din această definire re/uită semnificaţia generală a garanţiilor
procesuale. îri calitate de* gui suiţii ptXX csualo pot li orice elemente care
contribuie La rezolvarea optima   uu/ri penale, In conformitate
cu legea, cu adevărul şi cu necesităţile realizării scopurilor politicii penale 112, într-
o accepţiune mai restrânsă prin garanţii procesuale se înţeleg numai mijloacele
care asigură drepturile participanţilor la cauza penală, adică mijloacele legale care
permit exercitarea efectivă, reală şi consecventă a tuturor drepturilor procesuale
în concordanţă cu interesele legitime ale fiecărei persoane" 3. Prin natura lor
juridică generaţiile procesuale pot fi clasificate în:
1) mijloace ce asigură posibilitatea exercitării obligaţiilor şi împuternicirilor
de către organele statului şi persoanele cu funcţii de răspundere pentru
realizarea scopului procesului penal prevăzut de art. 1 al CPP;
2) mijloace ce asigură realizarea de către participanţi a drepturilor pro-
cesuale prevăzute, precum şi apărarea libertăţilor şi intereselor legitime
ale cetăţenilor.
Deseori aceste două categorii de garanţii procesuale apar în calitate de
antagonisme, când acordarea de multiple împuterniciri organelor de urmărire
penală în scopul descoperirii infracţiunilor şi identificării vinovaţilor este
apreciată de apărătorii drepturilor omului. Şi invers, excesul de diverse mijloace
procesuale acordate participanţilor la procesul penal pentru apărarea unui drept
subiectiv este interpretat de organele de urmărire penală ca o stare de
imposibilitate de a descoperi infracţiunea şi respectiv imposibilitatea atragerii la
răspundere penală a vinovaţilor. Din aceste considerente în anumite momente şi
situaţii determinate de scopul urmărit, în politica procesuală penală s-a manifestat
tendinţa lărgirii atribuţiilor organelor de urmărire penală şi respectiv neglijarea
drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale omului, prin descoperirea infracţiunilor
cu orice preţ. în perioada actuală se pune accentu pe asigurarea eficientă a
drepturilor şi libertăţilor persoanei în procesul penal prin delimitarea atribuţiilor
organelor de urmărire penală de atribuţiile instanţei de judecată, care are sarcina
respectării drepturilor şi intereselor legitime ale persoanelor. Dispoziţii generale
privind garanţiile procesuale penale în sens restrîns sunt reglementările
constituţionale cu privire la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau al
exerciţiului unor libertăţi prevăzute de art. 54 din Constituţie114. Astfel, alin. (2) al
art. 54 din Constituţie prevede că "exercitarea drepturilor şi libertăţilor nu poate fi
supusă altor restrângeri decât celor prevăzute de lege, care corespund normelor
unanim recunoscute ale dreptului
'H Nicoiac Volonciu, op. cit,, voi. I, p. 44.
'" Ibidem.
111
Art. 54 din Constituţie în redacţia legii din 12.07.01, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr, 90 91, 2001, art. 699.
I'
DREPT I ' K O C I i S U A I . I'UNA I. I' a r leu g e    ;i I 43
it
internaţional şi sunt necesare în interesele securităţii naţionale, integrităţii
teritoriale, bunăstării economice a ţării, ordinii publice, în scopul prevenirii
tulburărilor în masă şi infracţiunilor, protejării drepturilor, libertăţilor şi
demnităţii altor persoane, împiedicării divulgării informaţiilor confidenţiale sau
garantării autorităţii şi imparţialităţii justiţiei". Alin. (4) al aceluiaşi articol
constituţional precizează că restrângerea trebuie să fie proporţională cu situaţia
care a determinat-o şi nu poate atinge existenţa dreptului sau a libertăţii.
Garanţii procesuale privind realizarea scopului procesului penal sunt ur-
mătoarele:
1) caracterul obligatoriu al ordonanţelor procurorului sau încheierilor
instanţei de judecată în legătură cu desfăşurarea procesului penal pentru
toate persoanele fizice şi juridice;
2) atribuţiile organelor de urmărire penală de a efectua unele acţiuni de
urmărire penală de sine stătător, fără sancţiunea procurorului sau a
instanţei de judecată;
3) atribuţiile organelor de urmărire penală de a reţine persoana timp de 72
de ore fără mandatul instanţei de judecată, precum şi posibilitatea
acestora de aplica şi alte măsuri procesuale;
4) atribuţiile organelor de urmărire penală de a cita şi asculta orice persoană
în calitate de martor (cu excepţia cazurilor prevăzute de art. 21 din CPP);
5) atribuţia procurorului de a sancţiona efectuarea unor acţiuni de urmărire
penală ce limitează dreptul de a părăsi o localitate;
6) atribuţia instanţei de judecată de a aplica amenda judiciară în cazurile
prevăzute de art. 201 din CPP;
7) reglementarea răspunderii penale pentru nerespectarea obligaţiilor pro-
cesuale de către unii participanţi (martori, partea vătămată, expert).
Garanţiile procesuale privind respectarea drepturilor şi intereselor legitime
ale persoanei sunt următoarele:
1) obligaţiile organelor ce desfăşoară procesul penal de înştiinţa partici-
panţii despre drepturile procesuale şi de a asigura realizarea acestora;
2) obligaţia organelor de urmărire penală de cerceta circumstanţele cau-zei
sub toate aspectele complet şi obiectiv;
3) obligaţia organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a
emite hotărâri legale, întemeiate şi motivate;
4) exercitarea controlului respectării legii în faza de urmărire penală de
către procuror şi instanţa de judecată;
5) atribuţia procurorului de a anula ordonanţele ilegale, precum şi repunerea
în drepturi a persoanelor lezate prin acţiunile organelor de urmărire
penală şi ale ofiţerului de urmărire penală;
6) atribuţia instanţei de judecată de a anula unele hotărâri ilegale ale or-
ganelor de urmărire penală;
7) posibilitatea părţilor de a ataca hotărârile şi acţiunile organelor de
urmărire penală la judecătorul de instrucţie, în instanţa de judecată,
precum şi în instanţele ierarhic superioare;
8) dreptul părţilor de a avea apărător sau reprezentant;
9) dreptul părţii de a lua cunoştinţă de materialele cauzei penale şi de a intra
în posesia copiei unor hotărâri procesuale;
10) dreptul persoanei la repararea prejudiciului cauzat prin acţiunile or-
ganelor de urmărire penală şi ale instanţei de judecată;
11) reglementarea răspunderii disciplinare şi penale pentru abateri procesuale
săvârşite de persoanele ce desfăşoară procesul penal.
Garanţiile realizării scopului procesului penal şi garanţiile respectării
drepturilor cetăţenilor participanţi la proces sunt elemente ale sistemului unic de
mijloace juridice, care se află într-o legătură indisolubilă, exercitându-se în
comun. La baza acestui sistem de garanţii se află corelaţia şi îmbinarea intereselor
societăţii cu interesele persoanei. Astfel, hotărârile şi cerinţele legale ale
organelor de urmărire penală şi ale instanţei de judecată sunt obligatorii pentru
participanţii la procesul penal, iar realizarea drepturilor subiective ale acestora din
urmă sunt obligaţii legale ale organelor de stat. Totodată, garanţiile procesuale
sunt prevăzute în lege şi, respectiv, fac parte din elementele formei procesuale.
Prin urmare, forma procesuală include totalitatea garanţiilor realizării scopului
procesului penal, precum şi garanţiile respectării drepturilor şi libertăţilor
individului ca subiect al acestei activităţi.
§8. Dreptul procesual penal şi legătura lui cu
alte ramuri de drept
Dreptul procesual penal, fiind o ramură de drept, este o parte componentă a
sistemului dreptului şi are multiple conexiuni cu alte ramuri de drept. Procesul
penal este procedura prin care poate fi realizat dreptul penal. Asemenea dreptului
penal care ocroteşte diverse valori ale societăţii, dreptul procesual penal intervine
de fiecare dată pentru realizarea justiţiei în orice situaţie când se atentează la viaţa
persoanei, la proprietatea ei sau a statului, la drepturile politice ş.a. în continuare
propunem analiza unor aspecte mai importante ce
II l)l( EPT P R O C l i S U A I. I'li NA L
I' n r tea   n  r D '15
I fl
vizează legătura dintre procesul pena! şi ramurile de drept ce interacţionează mai
frecvent în procesul înfăptuirii justiţiei penale.
Dreptul procesual penal şi dreptul constituţional
Constituţia Republicii Moldova, ca lege fundamentală a statului, conţine
temeiul legislativ al procedurii penale. Constituţia consacră expres în normele
sale accesul liber la justiţie (art. 20), prezumţia nevinovăţiei (art. 21). Capitolul
IX din Constituţie "Autoritatea judecătorească" reglementează o serie de raporturi
care sunt desfăşurate în Dreptul procesual penal; în art. 25 şi 26 ale Constituţiei
RM este recunoscută libertatea individuală, siguranţa persoanei şi dreptul la
apărare; în art. 29 - inviolabilitatea domiciliului; în art. 30 - secretul
corespondenţei. Dreptul procesual penal este ramura de drept care prescrie forma
şi condiţiile în care se înfăptuieşte justiţia, atât în scopul apărării membrilor
societăţii de atentate împotriva drepturilor constituţionale ale indivizilor, cât şi în
scopul limitării pe cât e posibil a încălcării aceloraşi drepturi când titularul lor
este o persoană bănuită, învinuită sau inculpată.
Dreptul procesual penal şi dreptul penal
Legătura dintre dreptul procesual penal şi dreptul penal este evidentă datorită
structurii şi metodelor de realizare a acestor ramuri de drept. Dreptul penal este
ramura ce stabileşte valorile sociale care necesită a fi protejate de normele
juridice penale. Prin natura sa dreptul penal este dreptul material care poate să-şi
atingă scopurile doar prin existenţa şi aplicabilitatea dreptului procesual penal.
Dreptul penal şi-ar pierde utilitatea existenţei dacă aplicarea şi realizarea lui ar fi
lăsate în seama unei implementări diferite de către diferiţi subiecţi de drept.
Astfel, procesul penal este ramura de drept ce propune formele şi metodele unice,
imperative de înfăptuire a justiţiei penale.
în literatura de specialitate 115 legătura inseparabilă a dreptului procesual penal
cu dreptul penal este apreciată astfel: "Dreptul penal fără procedura penală este
un cuţit fără mâner, iar procedura fără drept penal este un mâner fără tăiş".
"'' Mommse», Droit phial de Remains, Paris, 1907, voi. I, p. XIV, elUt ds Nicolac Volonciu
In Tratat de Procedură Penală, op. cit., voi. 1 p. 31.
Dreptul procesual penal şi dreptul procesual civil
Procesul unic de realizare a justiţiei condiţionează existenţa organelor unice
de înfăptuire atât a justiţiei penale, conform procesului penal, cât şi a justiţiei
civile în carul procesului civil. în instanţele judecătoreşti de prim nivel
(judecătoriile de sector) judecătorii examinează cauzele penale şi civile ca
reprezentanţi plenipotenţiari ai statului în domeniul înfăptuirii justiţiei. Atât
procedura penală, cât şi procedura civilă sunt ghidate de principii generale
comune (principiul legalităţii, al accesului liber la justiţie, al egalităţii părţilor, al
imparţialităţii judecătorului şi garantarea apărării intereselor proprii).
Distincţia este dictată de ramurile de drept material (drept penal, drept civil),
care constituie temeiul juridic al intervenirii ramurilor de drept procesual.
în procedura penală este admisă, prin lege, instituţia acţiunii civile care poate
aduce în procedura penală elemente şi principii ale procedurii civile, astfel
realizându-se o interacţiune care avantajează părţile implicate într-un proces
penal, cărora le este soluţionat şi litigiul civil conex cu fapta infracţională care 1-a
provocat. Cu toate aceste tangenţe, dreptul procesual penal şi dreptul procesual
civil rămân a fi două ramuri distincte de drept, care se manifestă prin multiple
deosebiri în plan instituţional, conceptual, organizatoric şi structural.
Dreptul procesual penal şi dreptul civil
De multe ori săvârşirea unei infracţiuni provoacă prejudicii materiale părţii
vătămate sau părţii civile. în urma judecării cauzei penale este imperioasă şi
soluţionarea problemei reparării prejudiciului material. în dreptul procesual penal
mărimea daunei materiale şi modul de calculare a ei se realizează de către
normele juridice din dreptul civil. Deseori încadrarea juridică a faptei penale
depinde şi de mărimea prejudiciului cauzat patrimoniului unei persoane, în aceste
situaţii dreptul civil intervine într-o cauză penală şi contribuie la soluţionarea
justă şi echitabilă a cauzei. Dacă procesul penal ar neglija problema reparării
prejudiciului material ar fi exclusă posibilitatea unei asemenea soluţionări.
Deoarece unele instituţii ale dreptului civil: instituţia reprezentaţiei şi succesiunii,
răspunderea civilă pentru fapta altuia, capacitatea de exerciţiu (care cunoaşte
reglementări specifice în unele situaţii în procesul penal) sunt strâns legate, ele
influenţează unele reglementări din procedura penală.
Unele norme de procedură penală apără în mod direct valori de bază şi alte
drepturi civile, de exemplu, principiul inviolabilităţii proprietăţii (art. 13
dinCPPal RM).
46
D R E P T PROCESUAL l» li NAI. P  r li'a (ţ e    a 1 
'1
7
 Dreptul procesual penal şi dreptul administrativ
Aceste ramuri de drept cunosc o legătură strânsă mai ales prin procedura
asemănătoare de judecare a cauzelor. Dreptul administrativ cuprinde, în cercul de
subiecţi ai ramurii sale, organe cu atribuţii şi în procedura penală (de exemplu,
poliţia, Departamentul Vamal etc.). Pe parcursul procesului penal ofiţerii de
urmărire penală desfăşoară activitatea de urmărire penală reglementată de Codul
de procedură penală. în cazul investigării unor cauze penale nu se exclud
situaţiile de recalificare a faptei pretinse a fi penală în una administrativă, prin
aplicarea sancţiunii conform Codului cu privire la contravenţiile administrative,
fiind utile şi admisibile acţiunile realizate şi probele administrate conform
procedurii penale.
Dreptul procesual penal cunoaşte o interacţiune cu toate ramurile de drept. O
infracţiune săvârşită împotriva unui obiect ocrotit de legea penală şi care este, de
asemenea, obiect de reglementare a altei ramuri de drept, indisolubil se combină
şi cu dreptul procesual penal care ţine cont de specificul reglementării şi oferă
mijloacele necesare descoperirii infracţiunii cu respectarea normelor juridice din
alte ramuri de drept. Cazurile de infracţiuni contra drepturilor de muncă implică
şi normele juridice ale dreptului muncii, infracţiunile contra familiei aduc în
procesul penal reglementările de drept al familiei necesare pentru buna
desfăşurare a procesului penal.
Legătura menţionată dintre dreptul procesual penal şi alte ramuri de drept
este utilă datorită faptului că este imposibilă şi nedorită includerea unor norme
juridice din alte ramuri în legislaţia procesual-penală pentru a evita repetarea
normelor şi instituţiilor în toate ramurile de drept unde reglementările diferitelor
ramuri se apropie, creând impresia de suprapunere a reglementării. Fiecare
ramură de drept rămâne a fi una cu subiecţi, obiect de reglementare şi metode
specifice ramurii respective.
§9. Ştiinţa dreptului procesual penal şi legătura ei
cu alte ştiinţe
Dreptul procesual penal, ca şi oricare altă ramură de drept, are o bază
legislativă concentrată în unul sau mai multe acte normative. Dreptul procesual
penal ca disciplină ştiinţifică nu se confundă cu dreptul procesual penal, deşi sunt
indisolubil legate116. Orice ramură a dreptului este formată
'"' Ion Nengu, Drept procesual penal, op, cit., p. 45.
din norme juridice, care sunt studiate de ştiinţa dreptului. Dreptul procesual penal
este studiat de ştiinţa dreptului procesual penal. Ştiinţa juridică este un sistem de
cunoştinţe despre raporturile juridice şi normele procesuale penale care
reglementează aceste raporturi procesual-penale ce apar şi se dezvoltă în procesul
investigării unei infracţiuni, pentru realizarea scopurilor procesului penal:
descoperirea infracţiunii, identificarea făptuitorului şi a circumstanţelor cauzei
penale, precum şi atragerea lui la răspundere penală cu respectarea normelor cu
privire la un proces penal legal şi echitabil. Dreptul procesual penal, ca ştiinţă
juridică, cuprinde un sistem de cunoştinţe cu valoare de adevăr obiectiv 117. Ştiinţa
are rolul elaborării conceptelor şi metodelor de reglementare cât mai eficiente
pentru activitatea procesual penală. Ştiinţa procesual penală, ca şi ramura
dreptului procesual penal, poate fi împărţită în două mari compartimente: Partea
generală şi Partea specială.
Pentru a descrie şi analiza ştiinţa procesului penal, pe lângă obiectul de
cercetare, este necesară cunoaşterea metodelor ştiinţei dreptului procesual penal.
Metodele logice folosite de ştiinţa procesului penal sunt analiza, sinteza, inducţia
şi deducţia. Aceste metode sunt aplicate la cercetarea procesului penal în forma sa
actuală şi în forma la care trebuie sa ajungă. De asemenea, este larg utilizată
metoda istorică, ce studiază fenomenul procesual în evoluţia lui în timp, stabilind
condiţiile istorice ale apariţiei normei şi aplicarea ei în diferite perioade. Metoda
istorica este utilă mai ales atunci când este combinată cu cea comparativă.
Comparaţia permite studierea fenomenului prin raportarea lui la diferite sisteme
de drept. Atunci când istoria ne oferă date concrete despre rezultatul aplicării unor
norme în procesul penal ele pot fi comparate cu datele obţinute prin cercetarea pe
orizontală a proceselor penale ale unor state străine, fapt ce ne permite să reducem
perioada de timp în care se experimentează reglementări cu titlu de încercare
pentru îmbunătăţirea reglementării. Mai frecvent utilizată în acest scop este
metoda sociologică. Dreptul procesual penal, alături de ramura dreptului penal,
este o ramură de drept care intervine mai dur în relaţiile interumane, în
comparaţie cu ramurile de drept privat şi deseori poate limita grav unele drepturi
ale persoanei, de aceea metoda sociologică poate fi folosită mai frecvent pentru a
cunoaşte reacţia societăţii la diferite reforme în procesul penal. Este evident faptul
că experimentele pe care le-ar respinge societatea în dreptul penal şi procesul
penal sunt nedorite, pentru că ar costa prea "scump" drepturile persoanei. Metoda
istorică şi cea
Nicolac Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cil., voi. I, p. 46.
'IH DUIil'T I'ltOC Ii Sll A I, I'MNA I.
comparativă ne ajută să reducem cazurile de eşecuri ale reglementării proce-sual-
penale.
Ştiinţa procesului penal are legătură cu multe alte ştiinţe care o ajută să se
perfecţioneze.
Criminalistica se ocupă de elaborarea metodelor tehnico-ştiinţifice şi tactice
necesare descoperirii, ridicării, fixării şi examinării urmelor infracţiunii. Aceasta
este ştiinţa care oferă tehnica, tactica şi metodica descoperirii infracţiunilor,
având un obiect independent de alte ştiinţe şi fiind strâns legată de ştiinţa
procesului penal.
Medicina legală este o altă ştiinţă care stabileşte un raport între normele
juridice şi rezultatele aplicării medicinei legale. De multe ori medicina legală
oferă soluţii importante pentru luarea unor decizii de moment în procesul penal,
care direcţionează activitatea de investigaţie în procesul penal, pe lângă
expertizele de constatare a gradului leziunilor corporale sau a cauzei morţii.
Psihologia judiciară pune la dispoziţia procesului penal cunoştinţele speciale
de psihologie care se aplică pe parcursul desfăşurării urmăririi penale şi a
judecării cauzei. Această ştiinţă se aplică de fiecare dată când este audiată o
persoană, când lipsesc datele care ar indica cu certitudine vârsta unor persoane
sau când trebuie adoptată o decizie, atât de către ofiţerul de urmărire penală, de
către procuror, cât şi de către instanţa de judecată, deciziile căreia au importanţă
primordială în procesul penal.
Psihiatria judiciară influenţează direct ştiinţa procesului penal. Ea oferă
posibilitatea constatării responsabilităţii sau iresponsabilităţii persoanelor
implicate în procesul penal. Dacă făptuitorul este o persoană iresponsabilă, atunci
procesul penal se desfăşoară conform unei proceduri speciale prevăzute de Codul
de procedură penală.
Criminologia este ştiinţa care studiază fenomenul celor trei "C" - criminal,
crimă, criminalitate. Cunoştinţele de criminologie permit ştiinţei procesului penal
să elaboreze metode eficiente de desfăşurare a procesului penal care, prin funcţia
educativă, să determine reducerea fenomenului infracţional.
Ştiinţa procesului penal în colaborare cu alte ştiinţe, în special cu cele
menţionate oferă legislatorului informaţia ştiinţifică necesară pentru adoptarea
unor legi procesual-penale eficiente.
C a p i t o l u l II
IZVOARELE DREPTULUI PROCESUAL PENAL
§1. Noţiunea de izvor al dreptului procesual penal
Normele juridice trebuie să fie cuprinse în modalităţi de exprimare care le
conferă caracterul de obligativitate, fără de care impunerea - prin forţa autorităţii
statale - nu ar fi posibilă. în teoria generală a dreptului aceste forme de examinare
a normelor juridice obligatorii reprezintă izvoare de drept'.
Noţiunea de izvor de drept poate fi analizată în sens material şi în sens
formal.
în sens material prin izvoare de drept înţelegem condiţiile materiale de
existenţă a societăţii. Rezultă că dreptul este determinat de baza economică, dar,
şi de factorul politic şi social.
Formele juridice specifice în care se exprimă voinţa statului constituie izvor
formal sau juridic al dreptului.
Normele de drept procesual penal au un obiect de reglementare bine
determinat şi anume activitatea instanţelor de judecată, a părţilor şi a altor
persoane participante la procesul penal, inclusiv raporturile procesuale ce se
stabilesc între ele.
în concluzie, noţiunea de izvor al dreptului procesual penal poate fi definită
ca fiind ansamblul de norme juridice obligatorii, care în întregul lor sau în parte
conţin reglementări cu privire la desfăşurarea procesului penal, drepturile şi
obligaţiile instanţelor de judecată, a părţilor şi a altor persoane participante la
procesul penal2.
§2. Sistemul izvoarelor dreptului procesual penal
Dreptul procesual penal reprezintă o pluralitate de izvoare datorită comple-
xităţii relaţiilor sociale supuse reglementării normelor juridice procesuale penale.
Articolul 2 din Codul de procedură penală stabileşte normativ elementele
componente ale legii procesual penale incluzând: Constituţia Republicii Mol-
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, voi. 1, Paideia, Bucureşti,
p. 53.
Carmen Silvia Paraschiv, Drept procesual penal, Lumina Lex, Bucureşti, 2002, p. 29.
DREPT PROCESUAL l'UNAi, P a r t e u gcneralfl 51
dova, tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte şi Codul de
procedură penală. Considerăm că prin sintagma "legea procesual penală", ca
denumire a art. 2 din CPP, trebuie de avut în vedere exclusiv Codul de procedură
penală şi legile de modificare şi completare a Codului de procedură penală.
Sintagma "legea procesual penală", ca denumire a art. 2 din CPP, trebuie înlocuită
cu sintagma "legislaţia procesual penală", care ar include pe lângă legea procesual
penală şi alte prevederi legale care exced Codul de procedură penală şi care
reglementează unele aspecte ale raporturilor procesual penale.
Constituţia este legea supremă şi nici o lege sau un alt act juridic care
contravine prevederilor Constituţiei nu are putere juridică. Alin. (3) al art. 2 din
CPP stipulează că Constituţia Republicii Moldova are supremaţie asupra
legislaţiei procesual penale naţionale şi nici o lege care reglementează
desfăşurarea procesului penal nu are putere juridică dacă este în contradicţie cu
Constituţia. Pornind de la aceste prevederi, instanţele judecătoreşti, la efectuarea
justiţiei, urmează să aprecieze conţinutul legii sau al altui act juridic şi în cazurile
necesare să aplice Constituţia ca act juridic normativ cu acţiune directă 3.
Conform art. 8 din Constituţie, Republica Moldova se obligă să respecte
Carta Organizaţiei Naţiunilor Unite şi tratatele la care este parte, să-şi bazeze
relaţiile cu alte state pe principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului
internaţional, inclusiv în domeniul asistenţei juridice internaţionale în materie
penală. Codul de procedură penală specifică prevederea constituţională la art. 2
stipulând că "principiile generale şi normele dreptului internaţional şi ale tratatelor
internaţionale la care Republica Moldova este parte constituie elemente integrante
ale dreptului procesual penal şi nemijlocit dau naştere drepturilor şi libertăţilor
omului în procesul penal". Pentru a oferi o bază legislativă de aplicare generală
accesorie Constituţiei în domeniul respectării dreptului internaţional şi a tratatelor
internaţionale, în Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova nr.
595 din 24.09.99 se indică la art. 19 că "tratatele internaţionale se execută cu
bună-credinţă, în conformitate cu principiul pact a sunt servanda. Republica
Moldova nu poate invoca prevederile legislaţiei sale interne ca justificare a
neexecutării unui tratat la care este parte".
Tratatul internaţional cu cea mai pronunţată aplicabilitate în ordinea juridică
a Republicii Moldova este Convenţia pentru protecţia drepturilor omului şi a
libertăţilor fundamentale, adoptată la Roma la 4 noiembrie 1950 (în continuare
Convenţia) şi protocoalele adiţionale care au intrat în vigoare pentru Republica
Moldova, cu unele excepţii, la 12 septembrie 1997. Având în vedere rolul
Convenţiei în sistemul juridic al Republicii Moldova, Plenul Curţii Supreme de
Justiţie a Republicii Moldova a statuat că "sarcina primordială cu prevedere la
aplicarea Convenţiei revine instanţelor naţionale şi nu Curţii Europene a
Drepturilor Omului de la Strasbourg (n.a. în continuare Curtea). Astfel, în cazul
judecării cauzelor instanţele de judecată urmează să verifice dacă legea sau actul
care urmează a fi aplicat şi care reglementează drepturi şi libertăţi garantate de
Convenţie sunt compatibile cu prevederile acestuia, iar în caz de incompatibilitate
instanţa va aplica direct prevederile Convenţiei menţionând acest fapt în hotărârea
sa".
Este necesar de menţionat că diferenţa dintre Convenţie şi alte tratate in-
ternaţionale se manifestă prin crearea unei instanţe competente cu dreptul de a
interpreta şi a aplica exclusiv prevederile Convenţiei şi a precedentelor sale la
soluţionarea cauzelor concrete. Sistemul Convenţiei se dezvoltă ca dreptul
precedentului. Nu este posibil de analizat Convenţia fără a analiza precedentele
Curţii. Practic nu este posibil de aplicat prevederile Convenţiei fără a cunoaşte
hotărârile Curţii care vizează interpretarea normelor Convenţiei. Această stare de
fapt a fost percepută şi la nivel naţional, Plenul Curţii Supreme de Justiţie
menţionând următoarele: "se atenţionează instanţele judecătoreşti asupra faptului
că pentru aplicarea corectă a Convenţiei este necesară studierea prealabilă a
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, care este unica în drept prin
intermediul deciziilor sale să dea interpretări oficiale şi deci obligatorii aplicării
Convenţiei. Instanţele judecătoreşti sunt obligate să se călăuzească de aceste
interpretări"4.
Codul de procedură penală adoptat la 14 martie 2003 conţine norme obli-
gatorii pentru respectare de către toate instanţele de judecată, părţile şi alte per-
soane participante la procesul penal pe întreg teritoriul Republicii Moldova.
Codul de procedură penală este divizat în două părţi: Partea generală şi
Partea specială.
' Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova CU privire la practica
aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Constituţiei Republicii
Moldova, nr, 2 din 30.01.1996, în Culegere de hotărâri ah Plenului Curţii Supreme de
luslifie (mal 1974 iulie 2002), Chişinău, 2002, p "
' I lotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova nr. 17 din 19.06.2000
privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi
iile Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, în
Culegere de hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 - iulie 2002),
Chişinău, 2002, p. 18-19.
52
_____________ ^ D R E P T PROCESUAL PENAL I"  t tea g o n e r a 1 53
ă
 Partea generală conţine dispozi ţii valabile pentru întregul parcurs pro- stanţele de judecată, părţi şi pentru persoanele participante la procesul penal.
cesual, pentru unele faze ale procesului penal, pentru instanţele de judecată, părţi Hotărârea Curţii Constituţionale privind recunoaşterea ca fiind neconstituţională a
şi alte persoane participante la procesul penal. prevederii legii aplicate în cauza penală respectivă poate servi drept temei de
Partea generală conţine de asemenea dispoziţii privind: noţiunea, scopul declarare a recursului ordinar (pct. 14) al art. 427 din CPP; pct. 14) din alin. (1) al
procesului penal; definirea termenilor şi expresiilor utilizate în Codul de proce- art. 444 din CPP) sau a recursului extraordinar (lit. e) a pct. 1) din alin. (1) al art.
dură penală; principiile generale ale procesului penal; instanţele judecătoreşti şi 453 din CPP).
competenţa lor; părţile şi alte persoane participante la proces; probele şi mij- O problemă discutabilă ţine de recunoaşterea statutului oficial de izvor de
loacele de probe; măsurile procesuale de constrângere; măsurile de păstrare a drept a precedentului judiciar în procesul penal. Codul de procedură penală nu
confidenţialităţii, de protecţie şi alte măsuri procedurale; chestiunile patrimoniale conţine referiri privitoare la recunoaştere de jure a precedentului judiciar ca izvor
în procesul penal; termenele procedurale şi actele procedurale comune.
de drept în procesul penal, dar analizând conţinutul Codului de procedură penală
Partea specială conţine reglementarea privind urmărirea penală, judecata şi
(în speţă, pct. 16) al art. 427 din CPP indică ca temei de recurs ordinar poate servi
procedurile speciale.
faptul că norma de drept aplicată în hotărârea atacată contravine unei hotărâri de
Codul de procedură penală face referire expres la aplicarea în cadrul pro-
aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către Curtea Supremă de Justiţie)
cesului penal a prevederilor unor legi ca: Legea cu privire la secretul de stat (alin.
putem deduce că hotărârile de aplicare a aceleiaşi norme date anterior de către
(1) al art. 213 din CPP); Legea cu privire la secretul comercial (alin. (1) al art. 214
Curtea Supremă de Justiţie sunt de reper în activitatea jurisdicţională a instanţelor
din CPP); Legea privind protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor
de judecată, în special a celor ierarhic inferioare Curţii Supreme de Justiţie.
persoane care acordă ajutor în procesul penal (alin. (2) al art. 215 din CPP). La
Pare nejustificată poziţia legiuitorului care a exclus din proiectul Codului de
examinarea acţiunii civile în procesul penal, conform prevederii alin. (3) al art.
procedură penală la art. 2 stipularea potrivit căreia hotărârile explicative ale
220 din CPP, hotărârea privind acţiunea civilă se adoptă în conformitate cu
Plenului Curţii Supreme de Justiţie sunt obligatorii pentru instanţele judecătoreşti.
normele dreptului civil şi ale altor domenii de drept. Această permisie prin
Prin aceasta s-a încercat negarea de jure a ceea ce există de facto.
posibilitatea oferită de a aplica normele legislaţiei extra procesual penale la
E general recunoscut faptul că practica judecătorească este luată în calitate de
examinarea acţiunii civile ţine de obiectul şi caracterul specific al acţiunii civile în
orientare pentru instanţele inferioare 5. Este puţin probabil că o instanţă
procesul penal ce are un caracter accesoriu. Codul de procedură penală, alin. (2)
judecătorească va adopta o hotărâre care să contravină hotărârii explicative a
al art. 220, stipulează că normele procedurii civile se aplică dacă ele nu contravin
Plenului Curţii Supreme de Justiţie şi că această hotărâre a instanţei va rămâne în
principiilor procesului penal şi dacă normele procesului penal nu prevăd asemenea
vigoare. Tendinţa generală este de a recunoaşte precedentului calitatea de izvor al
reglementări.
dreptului procesual penal, având în vedere influenţa exercitată de precedentele
Legea privind organizarea judecătorească, nr. 514-XIII din 06.07.1995, Le-
Curţii Europene şi recunoaşterea precedentului ca izvor de drept în Statutul Curţii
gea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544-XIII din 20.07.1995, Legea cu
Penale Internaţionale.
privire la procuratură reglementează raporturile procesual-penale, nr. 118-XV din
14.03.2003, dar într-un volum redus şi această reglementare poartă un caracter
accesoriu. Acestor acte le este caracteristic obiectul specific de reglementare, spre
exemplu: statutul judecătorului, garanţiile independenţei judecătorului (Legea cu
privire la statutul judecătorului); organizarea şi structura organelor procuraturii
(Legea cu privire la procuratură). Reglementările cu caracter procesual-penal sunt
. . ,   
reflectate în ele într-o măsură mult mai mică comparativ cu Codul de procedură  ,  
penală, în care toate articolele reglementează raporturile procesual penale.  .  ,
Hotărârile Curţii Constituţionale privind interpretarea C o n s t i t uţ i e i sau   ,
2000, . 53; igor Do-lea, Considerente privind perspectiva utilizării
hotărârilor judecătoreşti ca izvor de drept in procesul penal, Analele Ştiinţifice ale
privind neconstituţionalitatea unor prevederi legale '.uni obligatorii pentru in Universităţii de Stat din Moldova, Seria "Ştiinţe socioumane", voi. 1, CE USM, Chişinău,
2003; p. 269-272; 3) George Fletcher, Igor Dolea, Dl'ngosj Blănaru, Concepte de buză ale
justiţiei penale, Arc, Chişinău, 2001, p. 3I8-326
M DREPT PROCESUAL PENAL 1* a r teu g e n e r a I ft v.
 §3. Interpretarea normelor juridice procesual penale
3.1. Consideraţii generale
Normele juridice reglementează situaţii generale. Pentru a putea fi aplicate în
cazuri concrete normele juridice trebuie interpretate. Prin interpretarea normelor
de drept se înţelege o fază a procesului de aplicare a dreptului prin care se are în
vedere un proces intelectual îndreptat la stabilirea exactă a sensului şi conţinutului
normelor de drept supuse interpretării cu ajutorul unui mecanism (ansamblu de
metode şi procedee) special învestit pentru aceasta 6. Normele juridice procesuale
reglementează situaţii generale şi abstracte, fiind de obligaţia organelor care
participă în procesul penal să aplice împrejurării de fapt concretizate cazul tipic
prevăzut în aceste norme. Interpretarea este inseparabil legată de aplicarea
normelor juridice7. De cele mai multe ori normele procesuale cuprind indicaţiile
necesare pentru ca dispoziţiile lor să fie suficient de clare şi aplicabile tuturor
împrejurărilor practice. Necesitatea interpretării normelor procesual penale se
profilează în contextul adoptării Codului de procedură penală care urmează a fi
aplicat în corespundere cu existenţa unui sistem juridic aparţinând statului de
drept, în general, şi implementării în procesul penal naţional a jurisprudenţei
Curţii Europene.
Interpretarea are ca obiect numai explicarea şi lămurirea exactă a înţelesului
normelor procesuale şi nu intră în sarcinile acesteia crearea unei noi norme sau
modificarea celor existente.
Prin intermediul interpretării pot fi cunoscute limitele fiecărei reglementări,
finalitatea şi funcţiunea sa procesuală, în aşa fel încât conţinutul sintetic şi generic
al normei procesuale să poată asigura buna desfăşurare a procesului penal oricare
ar fi particularităţile concrete ale cauzelor penale.
3.2. Felul interpretării normelor juridice procesual penale
Formele de interpretare a normelor juridice procesuale şi metodologia uti-
lizată sunt cele cunoscute şi folosite în toate ramurile de drept, particularităţile
decurgând mai mult din natura deosebită a reglementărilor procesuale din
sistemul său specific şi din modalităţile caracteristice în care apare structura
tehnico-juridică de redactare a normelor procesuale 1*.
Clasificarea formelor de interpretare a normelor procesuale penale se face în
funcţie de anumite criterii:
din punctul de vedere al subiectului care realizează interpretarea; prin prisma
metodelor folosite pentru interpretare; rezultatele sau efectele interpretării. Din
punctul de vedere al subiectului care realizează interpretarea, aceasta poate fi:
a) interpretare legală (sau autentică), făcută de către organul care a adop
tat legea. Se realizează în cadrul actului legislativ în care se află norma
juridică interpretată. Interpretarea legală este obligatorie, forţa normei
interpretative fiind aceeaşi ca şi a normei interpretate.
în Codul de procedură penală găsim unele norme de interpretare legală.
Astfel, art. 6 este exclusiv dedicat explicării înţelesului a 50 de termeni şi expresii
utilizate în Cod.
b) Interpretarea judiciară sau, altfel spus, cauzală (jurisprudential). Se
realizează de către instanţele judecătoreşti în procesul aplicării nor
mei juridice procesuale penale, fără a avea un caracter obligatoriu şi
pentru alte instanţe judiciare. Interpretarea judiciară este realizată la
soluţionarea oricărei cauze penale, având un caracter permanent.
Cu toate acestea, în practica judiciară, participanţii la procesul penal fac de-
seori trimiteri la soluţii pronunţate de alte instanţe. Considerăm că instanţele
judecătoreşti de la nivel inferior Curţii Supreme de Justiţie ar fi necesar să se
conformeze unor decizii pe care instanţa supremă ar trebui să le dea când constată
că se face o interpretare juridică diferită de către instanţele judecătoreşti, în felul
acesta ar putea fi evitate interpretările eronate şi chiar unele abuzuri 9.
c) Interpretarea doctrinară (sau ştiinţifică), denumită şi interpretarea
neoficială, se realizează de specialiştii, cercetătorii în domeniul drep
tului. Valoarea acestei interpretări este condiţionată de forţa argu
mentelor ştiinţifice pe care se sprijină. O găsim în manualele de drept,
în cursuri, tratate, articole ştiinţifice etc. Deşi nu este obligatorie, se
" Gheorghe Avomic, Teoria generală a dreptului, Cartier, Chişinău, 2004) p. 435.
Pentru o analiză amplă a problemelor legate de interpretarea dreptului, vezii Mihail-Con- Nicolae Volonciu, op. cit., p. 61.
sianiin Eremia, Interpretarea juridicii, ALL BECK, Bin iireştl, I'J'iH; (Iheoi'gheC. Miliai, Alexandru Boroi, Georgeta Ştefania Ungureanu, Nicu Jidovii, Ilie Măgureanu, Drept
Fundamentele dreptului argumente fi interpretam in tlrtpt, I. lex, Bucureşti. procesual penal, ALL BECK, Bucii ieşti, 2001, p. 21.
5« -"" D R E P T PROCESUAL PENA [. I'   t    e n erai 

57
poate impune prin forţa argumentelor ştiinţifice, influenţând practica judiciară şi,
uneori, chiar noile reglementări legislative10. Prin prisma metodelor folosite
pentru interpretare se consideră că au aplicabilitate generală asupra întregului
sistem de drept următoarele trei procedee:
a) Interpretarea gramaticală (sau literară) 11 constă în lămurirea conţinu
tului normelor juridice prin înţelegerea exactă a termenilor folosiţi.
Acest mod de interpretare presupune desluşirea sensului etimologic
al cuvintelor, punerea în lumină a conexiunii gramaticale dintre ele,
precum şi legătura dintre părţile unei propoziţii.
în ceea ce priveşte sensul etimologic al cuvintelor, dacă acestea au un sens
comun şi un sens ştiinţific, trebuie reţinut sensul ştiinţific, fiindcă normele
juridice procesuale trebuie exprimate prin termeni tehnici ştiinţifici. Sunt însă
situaţii în care, cu ocazia interpretării unui cuvânt, i se va da acestuia semnificaţia
cerută de contextul reglementării, deşi aceasta nu corespunde sensului tehnico-
ştiinţific al cuvântului. Spre exemplu, în denumirea art. 168 din CPP12 este
utilizată sintagma "dreptul cetăţenilor", dar nu trebuie să înţelegem că de acest
drept beneficiază doar cetăţenii Republicii Moldova (interpretare restrictivă) sau
şi cetăţenii altor state (interpretare extensivă), dar şi apatrizii. Prin "cetăţean" în
art. 168 din CPP se are în vedere orice persoană, independent de prezenţa sau
lipsa unei cetăţenii.
în cadrul interpretării gramaticale, substantivele se vor examina împreună cu
atributele lor, iar verbele cu complementele. în termenul masculin se cuprinde şi
cel feminin, singularului i se aplică în genere şi pluralul.
b) Interpretarea sistematică ajută la elucidarea conţinutului unei norme
juridice prin corelarea ei cu alte dispoziţii legale din aceeaşi ramură de
drept sau din alte ramuri ale dreptului.
Un exemplu de interpretare sistematică ni-1 oferă corelarea prevederilor art.
66 din CPP, în care sunt reflectate drepturile şi obligaţiile învinuitului,
inculpatului; art. 189 din CPP, în care se indică dreptul persoanei reţinute sau
arestate la măsuri de ocrotire, şi alin. (1) al art. 170 din CPP, din care putem
conchide că învinuitul are dreptul la măsuri de ocrotire prin faptul că, în con-
formitate cu art. 170 din CPP, învinuitul poate fi reţinut sau arestat.
) Interpretarea logică sau raţională constă în lămurirea înţelesului unei norme juridice
cu ajutorul raţionamentelor logice. Modalităţile de interpretare raţională cel mai frecvent
folosite sunt a fortiori şi per a contrarie. Potrivit raţionamentului a fortiori, în mai
mult se cuprinde şi mai puţin (a majori ad minus), unde legea permite mai mult,
implicit permite şi mai puţin. Conform art. 307 din CPP, doar reprezentantul
organului de urmărire penală înaintează demers privind aplicarea faţă de bănuit a
arestării preventive, arestării la domiciliu fără a se indica posibilitatea înaintării
aceluiaşi demers de către procuror. Dar corelând această prevedere cu dreptul
procurorului de a înainta demers privind alegerea măsurii preventive în privinţa
învinuitului (art. 308 din CPP) şi folosind raţionamentul a fortiori, putem
conchide că şi procurorul este în drept să înainteze demers privind alegerea
măsurii preventive în privinţa bănuitului.
Potrivit raţionamentului per a contrarie, o dispoziţie de aplicare limitată nu
se poate extinde la cazurile neprevăzute de lege13. Spre exemplu, aplicarea
modalităţilor speciale de audiere a martorului este posibilă doar în cazul exis-
tenţei motivelor temeinice (art. 110 din CPP) expuse în încheierea motivată a
judecătorului de instrucţie, şi nu în toate cazurile când este audiat martorul.
Sub aspectul rezultatelor sau al efectelor interpretării aceasta poate fi: de-
clarativă, restrictivă şi extensivă.
a) Interpretarea declarativă se face prin redarea întocmai a textului de lege
interpretat, dacă s-a constatat că redactarea este corectă şi precisă.
b) Interpretarea restrictivă are loc atunci când se constată că în textul de
lege interpretat s-a spus mai mult decât s-a voit, adică litera legii a
depăşit, prin semnificaţia sa, voinţa legii. în această situaţie, prin in-
terpretare se va restrânge norma la limitele trasate de voinţa legii.
c) Interpretarea extensivă este inversul interpretării restrictive, adică atunci
când se constată că textul de lege spune mai puţin decât a voit să spună
legea, prin interpretare se va extinde norma şi la alte situaţii care nu sunt
explicit prevăzute, dar implicit subînţelese14.
"' Ion Ncagu, Tratat de procedură pnală, voi. I, Global Lex, Bucureşti, 2004, p. 55, 1
Alexandru Boroi, op. cit., p. 22.
' Articolul UiH din CPP reglementează dreptul cutftţcnlloi de  pi lnd« piifuotinii bănuită Ion Neaga, op, cit., p. 56-57.
de săvârşirea infracţiunii. (lurmun Silvi;i Paraschiv, op. cit., p.
36,
58 /^ DREPT PROCESUAL PENAL I" a r 1 e a g    ',4

raia
 §4. Acţiunea legii procesuale penale în timp,
în spaţiu şi asupra persoanelor
Aplicarea legii procesual penale înseamnă îndeplinirea dispoziţiilor legii
respective. Aplicarea legii procesual penale se raportează la timp, spaţiu şi
persoane.
Regula generală privind timpul intrării în vigoare şi a încetării sau ieşirii din
vigoare a actelor legislative este aplicabilă şi normelor procesual penale, care
presupun caracterul activ al legii. Activitatea legii înseamnă aplicarea ei din
momentul intrării în vigoare şi până la momentul ieşirii din vigoare 15. Legea
procesual penală, reglementând desfăşurarea procesului penal, dispune pentru
prezent şi viitor la examinarea cauzelor penale. Legea procesual penală în vigoare
se aplică la momentul desfăşurării activităţii procesuale. Codul de procedură
penală prevede în art. 3 că în desfăşurarea procesului penal se aplică legea care
este în vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecării cauzei în instanţa
judecătorească. Prin urmare, timpul când a fost săvârşită infracţiunea are
importanţă pentru aplicarea legii penale, dar nu şi a celei procesuale, după cum
nejustificat s-a făcut o interpretare judiciară. în această situaţie regula tempus
regit actum este de aplicare generală în privinţa normelor juridice de procedură
penală, avându-se în vedere totdeauna legea în vigoare la momentul efectuării
actului procesual. Spre deosebire de legea penală, care poate fi şi altfel decât
activă, legea procesuală, în principiu, nu poate fi nici retroactivă, nici ultraactivă 16.
Alin. (2) al art. 3 din CPP stipulează că legea procesual penală poate avea efect
ultraactiv, adică dispoziţia ei, în perioada de tranziţie la o nouă lege procesuală
penală, formaţiune aplicabilă acţiunilor procesuale reglementate de legea nouă;
caracterul ultraactiv se stipulează în legea nouă. Plenul Curţii Supreme de Justiţie
a Republicii Moldova a dat următoarele explicaţii cu privire la posibilitatea
ultraactivităţii legii procesual penale în vigoare: "Pornind de la prevederile art. 3
al CPP (2003), în desfăşurarea procesului penal se aplică legea care este în
vigoare în timpul urmăririi penale sau al judecăţii cauzei în instanţa
judecătorească; principiul ultraactivităţii prevederilor Codului de procedură
penală (2003) nu se aplică deoarece Legea 205-XV din 29 mai 2003 nu conţine
asemenea dispoziţii. Astfel, cauzele penale aflate în curs
de urmărire penală sau de judecată la data intrării în vigoare a Codului de pro-
cedură penală (2003) se supun în continuare dispoziţiilor acestuia, rămânând
valabile toate actele şi lucrările efectuate până la 12 iunie 2003 în baza Codului
de procedură penală (1961)"17.
Se consideră că procedura, îndeplinită sub imperiul unei anumite legi şi în
condiţii stipulate de aceasta, dă rezolvare corespunzătoare a activităţilor supuse
reglementării, fără să prejudicieze drepturile şi interesele părţilor. Ceea ce s-a
îndeplinit în mod legal sub vechea lege rămâne valabil şi în condiţiile apariţiei
altei legi18.
Respectând suveranitatea altor state, Republica Moldova îşi exercită suve-
ranitatea pe teritoriul său, ceea ce implică deplina şi exclusiva aplicare a legii
naţionale asupra acestui teritoriu.
La baza aplicării legii procesual penale în spaţiu se află principiul terito-
rialităţii care exprima o dublă cerinţă, corespunzătoare celor două aspecte ale
suveranităţii de stat:
• Legea procesual penală se aplică numai activităţii procesual penale
desfăşurate pe teritoriul ţării, neavând aplicare în afara acestui teritoriu,
prin respectarea suveranităţii celorlalte state, chiar dacă activitatea
judiciară a unui stat străin s-ar răsfrânge asupra unui cetăţean al
Republicii Moldova.
• Activitatea procesual penală se desfăşoară pe teritoriul ţării noastre
numai în temeiul legii procesual penale, legea străină neavând aplicare pe
teritoriul nostru, prin respectarea suveranităţii Republicii Moldova, chiar
dacă activitatea procesuală se referă la un cetăţean străin.
Dacă legea penală are în vedere locul unde s-a săvârşit fapta, în ţară sau în
străinătate, legea procesual penală are în vedere locul unde se realizează actul de
procedură penală. Pe teritoriul Republicii Moldova se aplică Codul de procedură
penală al Republicii Moldova. Numai instanţele judecătoreşti, procurorii şi
organele de urmărire penală pot efectua acte procesuale penale şi numai după
legea procesual penală naţională.
Se pot ivi situaţii derogatorii de la principiul teritorialităţii aplicării legii
procesual penale în spaţiu, cum ar fi: asistenţa juridică internaţională, efec-
 lr
" Nieolue Volonciu, op. cit., p. 68. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la unele
'" Du mii ni Roman, Aspecte de doctrină, legislaţie si practiefl privind aplicarea ligii procesu- chestiuni apărute în practica judiciară în legătură cu punerea în aplicare a Codului penal
al penale in timp, Analele Ştiinţifice ale Universităţii ilr Sini clin Moldovn, Scria "Ştiinţe şi Codului de procedură penală, nr. 31 din 24.10.2003, în Buletinul Curţii Supreme de
im loumant",CE USM, Chişinău, 2000, p. 280. justiţie a Republicii Moldova, nr. 11/2003, p. 13.
'" Nicolae Volonciu, op. cit., p. 68.
> DREPT PROCESUAL l'l-NAI.
tuată în temeiul art. 540, 558 din CPP; convenţiile şi tratatele internaţionale la
care Republica Moldova este parte; reciprocitatea.
Conform art. 4 din CPP, legea procesuală penală este unică pe tot teritoriul
Republicii Moldova şi obligatorie pentru toate instanţele judecătoreşti, procurori
şi organele de urmărire penală indiferent de locul săvârşirii infracţiunii.
Pe teritoriul Republicii Moldova procesul în cauzele penale privitoare la
cetăţenii Republicii Moldova, cetăţenii străini şi apatrizi se efectuează în
conformitate cu prevederile Codului de procedură penală. Procesul penal în
privinţa persoanelor care beneficiază de imunitate diplomatică se efectuează în
conformitate cu prevederile Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile di-
plomatice încheiată la 18 aprilie 1961, precum şi ale altor tratate internaţionale la
care Republica Moldova este parte.
C a p i t o l u l III
PRINCIPIILE PROCESULUI PENAL
Secţiunea I. NOŢIUNEA DE PRINCIPIU
AL PROCESULUI PENAL
Procesul penal este o activitate organizată pentru atingerea obiectivelor sale,
care trebuie să fie reglementată, potrivit scopurilor fixate şi determinată de
anumite reguli generale, idei diriguitoare şi întreaga activitate procesuală, fiind
direcţionată spre realizarea scopurilor justiţiei în corespundere cu directivele
generale ale politicii penale.
Noţiunea de principiu al procesului penal reprezintă o categorie teoretică cu
largi implicaţii practice, care s-a conturat mai demult în gândirea juridică şi în
ştiinţa dreptului procesual penal.
Prin principiile de bază ale procesului penal se înţeleg regulile cu caracter
general în temeiul cărora este reglementată întreaga desfăşurare a procesului
penal1.
Principiile fundamentale ale procesului penal au o deosebită importanţă
teoretică şi practică. Pentru studiul teoretic al dreptului procesual penal înţe-
legerea şi cunoaşterea corectă a principiilor sale dezvăluie conţinutul şi esenţa
mai mult sau mai puţin democratică a acestei ramuri de drept. Dată fiind sursa lor
(politica judiciară a statului), precum şi rolul pe care îl au în fundamentarea
întregii reglementări a procesului penal, principiile de bază apar ca orientări
absolute, irefragrabile, de la care nu există nici o abatere.
Deosebirile dintre un sistem procesual şi altul nu apar atât din reglementările
lor de amănunt, care au deseori un caracter de tehnică juridică (uneori, în parte,
chiar asemănătoare sub aspect formal), cât din confruntarea principiilor de bază2.
Numeroase norme de drept procesual, luate izolat, sunt reguli tehnice, care pot fi
similare în diferite sisteme procesuale. Principiile de bază exprimă însă esenţa
normelor luate în ansamblul lor şi constituie un temei ştiinţific de apreciere a unui
sistem procesual3.
Nicolae Volonciu, op. cit., p. 73.
1. Stoenescu, S. Zilberstein, Drept procesual civil, voi. î, Ed. II, Editura Didactică şi Peda-
gogica, Bucureşti, 1983, p. 87 citat de Nicolae Volonciu, op. cit., p. 75. Grigore
Theodoru, Drept procesual penal român, voi. 1, Tip. Univ. "Al. I. Cuza", Iaşi, 1971, p.
72, citat de Nicolae Volonciu, op, cil., p, 75.
62 DREPT PROCESUAL PENAL I' a r I o a g e  e r a 1  6.»
 Pentru legislaţiile ţărilor est-europene, reprezintă o trăsătură caracteristică faptul că, în
frontispiciul normelor juridice de amplă aptitudine, printre care se numără şi codurile de
procedură penală, sunt înscrise principiile fundamentale care reflectă concepţia generală a
întregii reglementări. Fidel unei asemenea concepţii tehnice de legiferare, Codul de
procedură penală al Republicii Moldova debutează prin înscrierea în primul său titlu -
"Dispoziţii generale privind procesul penal" - a normelor juridice în care se materializează
principiile fundamentale ale procesului penal.
Principiile mai pot fi definite ca reguli de bază pe care este construit procesul penal şi
care determină întreaga structură a raporturilor procesuale ale unui sistem procesual şi
caracteristicile lui cele mai importante 4.
în doctrina procesual-penală noţiunea de principiu general al procesului penal poate fi
reţinută numai în sensul de regulă care stă la baza întregii activităţi procesuale, de aceea nu
pot fi considerate principii fundamentale acele reguli care privesc numai una dintre fazele
procesului penal. Pe plan normativ (art. 7-28 din CPP) însă este consfinţită regula cu statut
de principiu, care nu priveşte desfăşurarea întregului ciclu procesual, ci doar faza judecăţii
- principiul publicităţii şedinţei de judecată. Această limitare, prin excepţie, a întinderii
unui principiu la faza judecăţii se datorează recunoaşterii importanţei fazei judecăţii ca fază
centrală în procesul penal.
Principiile generale ale procesului penal constituie un temei neîndoielnic şi principal
pentru orientarea în practică a instanţelor judecătoreşti şi părţilor în numeroase situaţii
complexe şi uneori deosebit de complicate, care nu sunt integral reglementate sau cu
privire la care nu există norme juridice de concretizare, în asemenea situaţii principiile
generale ale procesului penal vor constitui o călăuză sigură în orientarea activităţii
procesuale, deoarece rezolvarea în conformitate cu aceste principii se înscrie în tendinţa
generală de soluţionare a cauzelor penale, fiind corespunzătoare cu realizarea sarcinilor
justiţiei şi înfăptuirii politicii penale a statului.
Indiferent de formularea teoretică a noţiunii de principiu al procesului penal, instituţia
în sine reprezintă o importanţă deosebită pentru orientarea practică cu privire la care nu
există norme juridice cu nuanţare la amănuntele supuse soluţionării, principiile conducând,
în asemenea situaţii, la aplicarea corectă a normelor juridice procesual penale în cauzele
concrete supuse urmăririi penale şi judecăţii.
M. S. Strogovici, Procesul penal sovietic. Editura de Siai pentru Literatura Economică şi
luridicu, Bucureşti, 1950, p. 83.
Principiile reflectă esenţa şi conţinutul procesului penal, caracterizează forma
procesului penal, determină obiectul şi metoda reglementării procesuale.
Principiile caracterizează gradul de apărare în procesul penal a drepturilor şi
libertăţilor omului.
Dar nu orice precept general este şi principiu al procesului penal. Din acest
considerent este necesar de examinat trăsăturile care permit diferenţierea
principiilor de alte reguli ale procesului penal:
1. Principiile procesului penal reprezintă categorii obiectiv juridice care
reflectă ideile politice, juridice şi morale dominante în societate privind
procesul penal.
2. Principiile procesului penal reprezintă postulate juridice generale,
conţinutul cărora este generic şi-şi găseşte exprimarea concretă în nu-
meroase instituţii procesual-penale. Principiile procesului penal, de
regulă, acţionează pe tot parcursul desfăşurării procesului penal. Din
considerentul că limitele acţiunii fiecărui principiu sunt determinate de
scopul procesului penal şi de scopurile fiecărei faze procesuale în parte,
toate principiile procesului penal îşi găsesc reflectarea în cadrul fazei
judecăţii - faza centrală a procesului penal.
3. Toate principiile procesului sunt prevăzute în lege. Aceasta le oferă
posibilitatea de a reglementa nemijlocit raporturile procesuale penale.
Principiile procesului penal au, de regulă, fixarea normativă şi în
Constituţie, iar mecanismul realizării procesului penal este detaliat de
Codul de procedură penală.
Principiile procesului penal îşi găsesc reflectarea în actele internaţionale 5.
4. Principiile procesului penal sunt norme cu caracter de comandament şi
aplicabilitate directă în cadrul procesului penal şi sunt obligatorii pentru
toţi cei implicaţi în procesul penal.
5. Toate principiile procesului penal formează un sistem integru, unde
conţinutul şi importanţa fiecărui principiu sunt determinate de func-
ţionalitatea întregului sistem. încălcarea unui principiu conduce, de
regulă, la încălcarea altor principii ale procesului penal.
De exemplu: Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamen-
tale din 04.11.1950, în vigoare pentru Republica Moldova din 12.09.1997; Declaraţia
Universală a drepturilor omului din 10.12.1948, aderat la Declaraţie prin Hotărârea
Parlamentului . 217-XII din 28.07.1990; Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice din 16.12.1966, în vigoare pentru Republica Moldova din 26.04.1993.
  KPT PttOCliSUA I, PENA I, Part e a g e n e t a I a <>',
 6. Respectarea principiilor procesului penal este garantată atât de legislaţia
naţională, cât şi de posibilitatea acordată persoanei de a se adresa la
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului în vederea apărării
drepturilor şi libertăţilor încălcate dacă toate mijloacele procesuale
interne privind desfiinţarea hotărârii atacate au fost epuizate.
Secţiunea a ll-a. SISTEMUL PRINCIPIILOR PROCESULUI PENAL
§1. Noţiunea de sistem al principiilor procesului penal
în procesul analizei noţiunii de sistem al principiilor procesului penal trebuie
de avut în vedere două aspecte: 1) cunoaşterea elementelor componente ale
acestuia; 2) interdependenţa dintre aceste principii în realizarea procesului penal.
într-o primă părere sistemul principiilor procesului penal trebuie considerat
cel pe care 1-a considerat legiuitorul prin dispoziţiile Codului (art. 7-28).
Sistemul principiilor din ştiinţa dreptului procesual penal nu poate şi nici nu
trebuie să fie altul decât sistemul legii procesuale.
O a doua părere s-a conturat în sensul că principiile pe care doctrina le
atribuie procesului penal nu trebuie să fie în mod necesar şi o copie fidelă a
sistematizării înscrise în lege, această viziune pledând pentru mai multă elas-
ticitate în abordarea problemei.
Criteriul legal este mai riguros, păstrarea lui ducând la o unitate de vederi şi
la o mare constanţă în abordarea problematicii.
Principiile procesului penal în cadrul derulării procesului penal nu se ma-
nifestă niciodată izolat. în cadrul fazei urmăririi penale şi judecăţii principiile
procesului penal se aplică într-o continuă interacţiune şi condiţionare reciprocă.
Conţinutul fiecărui principiu este determinat de existenţa şi a celorlalte reguli de
bază, după cum aplicarea consecventă a uneia dintre ele nu se poate face fără
respectarea riguroasă a tuturor.
în cadrul numeroaselor legături pe care le prezintă principiile procesului
penal o poziţie deosebită ocupă principiul legalităţii prin interacţiunea sa cu toate
celelalte reguli fundamentale şi cu întreg complexul de reglementări ale
procesului.
Principiul legalităţii constituie un principiu-cadru în sensul că interde-
pendenţa sa cu celelalte principii depăşeşte simpla legătură cu acestea. Legalitatea
constituie un cadru înăuntrul şi cu respectarea căruia se realizează celelalte
principii. Toate principiile procesului penal suni Înscrise în lege. Nici
un principiu nu se poate plasa în afara legalităţii, după cum oricare principiu,
oricât de important ar fi, nu se realizează decât în formele prevăzute de lege.
Un alt aspect al legăturii dialectice dintre principiile procesului penal se manifestă
în interacţiunea acestora între ele. Fiecare principiu are contingenţă cu toate
celelalte. Există principii în conexiune atât de strânse între ele, încât îşi determină
reciproc conţinutul şi întinderea. Mai mult, unele nu-şi găsesc explicaţia decât în
măsura aplicării celorlalte. Dreptul la interpret se leagă de principiul egalităţii
participanţilor în cauză penală, ambele de dreptul de apărare şi toate de legalitatea
procesului penal. între legalitatea procesului penal, garantarea dreptului la apărare
şi prezumţia de nevinovăţie există de asemenea incontestabile relaţii şi numeroase
exemplificări ar putea evoca aceste legături. Procesul penal se desfăşoară în
concordanţă cu următoarele principii: 1. Legalitatea procesului penal; 2.
Prezumţia nevinovăţiei; 3. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor; 4. Respectarea
drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane; 5. Inviolabilitatea persoanei; 6.
Inviolabilitatea domiciliului; 7. Inviolabilitatea proprietăţii; 8. Secretul
corespondenţei; 9. Inviolabilitatea vieţii private; 10. Limba în care se desfăşoară
procesul penal şi dreptul la interpret; 11. Asigurarea dreptului la apărare; 12.
Publicitatea şedinţei de judecată; 13. Accesul liber la justiţie; 14. Desfăşurarea
procesului penal în termen rezonabil; 15. Libertatea de mărturisire împotriva sa;
16. Dreptul nu a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori; 17.
Asigurarea drepturilor victimei în urma infracţiunilor, abuzurilor de serviciu şi
erorilor judiciare; 18. Principiul contradictorialităţii în procesul penal; 19.
înfăptuirea justiţiei -atribuţie exclusivă a instanţelor judecătoreşti; 20.
Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii; 21. Libera apreciere a
probelor; 22. Oficialitatea procesului penal.
§2. Legalitatea procesului penal
în conformitate cu alin. (3) al art. 1 din Constituţie, Republica Moldova este
un stat de drept şi democratic. O condiţie indispensabilă existenţei unui stat de
drept este proclamarea şi aplicarea consecventă a principiului legalităţii. Acesta
este un principiu general al dreptului cu o aplicabilitate universală In cadrul
raporturilor juridice, ce constă în respectarea exactă şi uniformă a legii de către
toţi subiecţii de drept.
Analiza principiului legalităţii procesului penal se poate efectua doar în
concordanţă cu art. 15 al Constituţiei Republicii Moldova, care consfinţeşte
obligaţia cetăţenilor de a respecta Constituţia şi legile Republicii Moldova.
Obligarea respectării legii este universală şi se extinde asupra tuturor do
 DREPT PROCESUAL l'li NA I. I» a r t e a g e n crai a o/
meniilor sociale. în alirk (1) al art. 1 din CPP se prevede că procesul penal
reprezintă o activitate desfăşurată în conformitate cu legea procesual penală.
Legalitatea procesului penal include obligaţia ca întreaga desfăşurare a procesului
penal şi toată activitatea părţilor şi participanţilor procesului penal să se realizeze
în conformitate cu legea.
Principiul legalităţii procesuale este o transpunere pe plan procesual a
principiului general de drept al supremaţiei şi respectării necondiţionate a
dreptului. Acest principiu se deduce şi din caracterul de ordine publică al nor-
melor de drept procesual penal.
Principiul cuprins în această regulă de bază priveşte legalitatea procesuală în
realizarea justiţiei penale, legalitatea substanţială a acesteia fiind asigurată prin
incidenţa principiului fundamental de drept penal al legalităţii incriminării şi
sancţiunilor de drept penal.
Legalitatea procesuală trebuie să asigure şi respectarea legalităţii substanţiale,
fără a i se substitui acesteia din urmă. Principiilor nullum crimen sine lege şi
nulla poena sine lege din dreptul penal le corespunde în dreptul procesual penal
principiul nulla justiţia sine lege.
Procesul penal se desfăşoară în strictă conformitate cu:
principiile şi normele unanim recunoscute ale dreptului internaţional;
tratatele internaţionale la care Republica Moldova este parte; prevederile
Constituţiei Republicii Moldova; Codul de procedură penală. La efectuarea
justiţiei, instanţele judecătoreşti, conform art. 4 al Constituţiei, urmează să ţină
cont de obligativitatea de a aplica dispoziţiile constituţionale cu privire la
drepturile şi libertăţile omului în concordanţă cu Declaraţia Universală a
Drepturilor Omului, cu pactele şi cu celelalte tratate la care Republica Moldova
este parte. Potrivit prevederilor art. 27 din Convenţia cu privire la dreptul
tratatelor, încheiată la 23.05.1969 la Viena, aderat prin Hotărârea Parlamentului,
nr. 1135-XII din 04.08.1992 statul care este parte la tratatul internaţional nu are
dreptul să nu îndeplinească obligaţiunile prevăzute de acest tratat din motivul că
ele contravin legalităţii naţionale6.
Dacă în procesul judecării cauzei instanţa stabileşte că norma juridică ce
urmează a fi aplicată contravine prevederilor tratatelor internaţionale în
domeniul drepturilor şi libertăţilor fundamentale la care Republica Moldova este
parte, instanţa va aplica reglementările internaţionale în direct, motivând
hotărârea prin faptul că Republica Moldova se obligă să respecte tratatele la care
este parte.
Legea privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova concretizează
această prevedere internaţională, stipulând la art. 20 că dispoziţiile tratatelor
internaţionale, care, după modul formulării, sunt susceptibile de a fi aplicate în
raporturile de drept fără adoptarea de acte normative speciale, au caracter
executoriu şi sunt direct aplicabile în sistemul juridic şi sistemul judiciar al
Republicii Moldova.
Recunoscând statutul pe care îl are Convenţia în calitate de tratat internaţional
în ordinea juridică internă a Republicii Moldova, Plenul Curţii Supreme de
Justiţie a oferit următoarele explicaţii:
1. Convenţia constituie o parte integrantă a sistemului legal intern şi,
respectiv, urmează a fi aplicativă direct ca oricare altă lege a Republicii
Moldova, cu excepţia faptului că această Convenţie are prioritate faţă de
restul legilor interne care contravin acesteia;
2. Sarcina primordială cu privire la aplicarea Convenţiei îi revine instanţei
naţionale şi nu Curţii Europene pentru Drepturile Omului de la
Strasbourg.
Astfel, în cazul judecării cazurilor, instanţa de judecată trebuie să verifice
dacă legea sau actul care urmează a fi aplicat şi care reglementează drepturile şi
libertăţile garantate de Convenţie sunt compatibile cu prevederile acesteia, iar în
caz de incompatibilitate instanţa va aplica direct prevederile Convenţiei,
menţionând acest fapt în hotărârea sa.
3. Instanţele judecătoreşti se atenţionează asupra faptului că pentru
aplicarea corectă a Convenţiei este necesară studierea prealabilă a
jurisprudents Curţii de la Strasbourg, care este unica în drept, prin
intermediul deciziilor sale, să dea interpelări oficiale aplicării Conven
ţiei. Instanţele judecătoreşti sunt obligate să se călăuzească de aceste
interpretări7. Obligativitatea respectării precedentelor Curţii este dic
tată suplimentar de prevederile pct. 15) al art. 427, pet. 15) din alin. (1)
al art. 444 şi lit. d) a pct. 1) din alin. 1 al art. 453, din CPP, care stabilesc
" Legea Republicii Moldova privind tratatele internaţionale ale Republicii Moldova, nr.
595-XIV, din 24.09.1999, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, tir. 24-26/137 din
02,03,2000.
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova privind aplicarea
in practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Convenţiei
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, nr 17 din 19.06.2000,
In Culegere de hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 - iulie 2002),
Chişinău, 2002, p. 1K 19,
6<i DREPT PROCESUAL PENAL Partea generală <,<>
 că "hotărârea instanţei de judecată poate fi casată dacă instanţa de judecată
internaţională, prin hotărâre pe un alt caz, a constatat o încălcare la nivel naţional
a drepturilor şi libertăţilor omului care poate fi reparată şi în această cauză", în
conformitate cu art. 7 al Constituţiei, "Constituţia Republicii Moldova este Legea
ei supremă. Nici o lege şi nici un alt act juridic care contravine prevederilor
Constituţiei nu are putere juridică". în plan procesual penal, la alin. (3) al art. 2
din CPP, această prevedere constituţională se manifestă prin recunoaşterea
supremaţiei Constituţiei asupra legislaţiei procesual penale: "nici o lege care
reglementează desfăşurarea procesului penal nu are putere juridică dacă este în
contradicţie cu Constituţia Republicii Moldova".
Pornind de la aceste prevederi, instanţa de judecată în procesul de înfăptuire a
justiţiei urmează să aprecieze conţinutul legii şi în cazul în care stabileşte că
norma juridică este expusă într-un act juridic care nu poate să fi expus controlului
constituţionalităţii, instanţa va aplica în direct legea. Instanţa judecătorească
prîntr-o încheiere interlocutorie informează despre aceasta Parlamentul şi Curtea
Supremă de Justiţie8.
Dacă în procesul judecării cauzei instanţa constată că norma juridică ce
urmează a fi aplicată contravine prevederilor Constituţiei Republicii Moldova şi
este expusă într-un act juridic care poate fi supus controlului constituţionalităţii9,
judecarea cauzei se suspendă, se informează Curtea Supremă de Justiţie, care ia
rîndul său sesizează Curtea Constituţională spre a rezolva cazurile excepţionale de
neconstituţionalitate10.
Instanţa de judecată, din oficiu sau la propunerea uneia dintre părţi, în orice
fază a judecăţii poate înainta în Plen propunerea de a ridica cazurile excepţionale
de neconstituţionalitate a actelor juridice, care urmează să fie aplicate la judecarea
cauzei. Propunerea cu privire la ridicarea cazurilor ex-
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica aplicării
de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Constituţiei Republicii Moldova, nr. 2 din
30.01.1996, în Culegere de hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie (mai 1974 - iulie
2002), Chişinău, 2002, p. 10.
Conform alin. (2) al art. 31 din Legea privind Curtea Constituţională, sunt supuse controlului
constituţionalităţii numai actele normative adoptate după intrarea în vigoare a Constituţiei
Republicii Moldova, adoptate la 29 iulie 1994.
Ridicarea excepţiilor de neconstituţionalitate a actelor juridice constituie una clin garanţiile
constituţionale de apărare a drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale cetăţenilor şi totodată
mijlocul procedural pentru realizarea accesului loi, 111 Calitate de t i t u l a r i ai drepturilor şi
libertăţilor fundamentale, la Curtea Const II uţioniilft, Ve/.i: Mircea [uga, Conslltufin izvor de
soluţionare a cazurilor excepţionale lit H#i onttltuflonala a odelor normative, In hntiţia
Constituţionala iu Republli o MuMiivii, iu 1/2004, p. 16.
cepţionale de neconstituţionalitate a actelor juridice se formulează printr-un
demers şi totodată se adoptă hotărârea de suspendare a procedurii judiciare.
Excepţia de neconstituţionalitate este de ordine publică şi odată invocată ea
nu rămâne la dispoziţia părţii care a invocat-o, neputându-se renunţa la
soluţionare, deoarece soluţia asupra excepţiei este de interes general 11.
Curtea Constituţională s-a pronunţat12, apărând drepturile şi libertăţile
fundamentale ale persoanei, asupra următorului caz de neconstituţionalitate a
legii procesual penale - dispoziţiile alin. (4) al art. 97 din CPP din 1961 prin care
se îngrădea dreptul de a contesta ordonanţa de refuz de a porni procesul penal.
Având în vedere caracterul obligatoriu şi irevocabil al hotărârilor Curţii
Constituţionale, acestea sunt obligatorii pentru organele de urmărire penală,
instanţa de judecată şi pentru persoanele participante la procesul penal. Este
lovită de nulitate absolută şi urmează a fi casată hotărârea instanţei de judecată
dacă a fost adoptată în baza prevederii legii recunoscute ca fiind neconstituţională
(pct. 14) al art. 427; pet. 14) din alin. (1) al art. 444; lit. e) a pct. 1) din alin. (1) al
art. 453 din Cod de procedură penală).
în cazul în care organul de urmărire penală sau procurorul la faza de urmărire
penală constată că prevederea legală este în contradicţie cu prevederea
constituţională, este informat Procurorul General, care este în drept să sesizeze
Curtea Constituţională.
Hotărârile explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie în chestiunile
privind aplicarea prevederilor legale în practica judiciară au caracter de
recomandare pentru organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti. De
jure hotărârile explicative ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie nu sunt izvoare
de drept ale dreptului procesual penal. Funcţia lor este de a da explicaţii
judecătorilor, procurorilor şi ofiţerilor,de urmărire penală în privinţa aplicării
legislaţiei în vigoare. O eventuală obligativitate a lor este determinată de
utoritatea înaltă a Curţii Supreme de Justiţie, profesionalismul şi calificarea
uperioară a judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie, temeinicia şi corectitudinea
explicaţiilor oferite de instanţa supremă. Din aceste considerente a fost justificată
introducerea în art. 2 a Proiectului Codului de procedură penală a
Viorel Pasca, Excepţia de neconstituţionalitate. Chestiune prejudicială în procesul penal, în
Revista de Drept penal, nr. 3/1999, p. 50.
Hotărârea Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a art. 97, «Un. 4
clin CPP, nr. 20 din 16.06.1997, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 43-44 din
03.07.1997.
/ DREPT PROCESUAL I'Ii NA I. Partea generala 71
 regulii stipulate prin care hotărârile explicative ale Plenului Curţii Supreme de
Justiţie sunt obligatorii pentru instanţele judecătoreşti, prin acestea încer-cându-se
să se dea un statut oficial unei stări de fapt existente. Considerăm că precedentul
judiciar13 (hotărârile explicative şi hotărârile pe cauze concrete adoptate de Curtea
Supremă de Justiţie), într-o perspectivă mai mult sau mai puţin apropiată, va
deveni izvor de drept14, cu condiţia necesară ca precedentul judiciar să nu
contravină prevederilor legale manifestând ca scop interpretarea detaliată a
normelor materiale şi procesuale, având în vedere influenţa exercitată de
jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie bazată, de regulă, pe precedentul judiciar
şi acele calităţi care le manifestă15.
Cea mai mare importanţă precedentul judiciar îl poate avea în probaţiu-nea
penală, mai ales când este vorba despre asigurarea drepturilor subiecţilor
implicaţi/în administrarea probelor.
Principiul legalităţii în procesul penal se manifestă prin următoarele ca-
racteristici:
\ - înfiinţarea prin lege a instanţelor judecătoreşti, a procuraturii şi a \.
organelor de urmărire penală, precum şi desfăşurarea activităţii acestora în
compunerea şi limitele competenţei acordate de lege;
- respectarea de către subiecţii oficiali ai procesului penal, pe tot parcursul
procesului penal, a legii procesual penale şi a altor dispoziţii legale;
13
în doctrină s-au prezentat viziuni diferite vis-ă-vis de conţinutul noţiunii de precedent
judiciar, prin care se au în vedere doar hotărârile instanţei supreme pe cauze concrete,
într-o altă opinie, în noţiune se includ atât hotărârile pe cauze concrete, cât şi hotărârile
explicative ale instanţei supreme. Pentru detalii vezi . . , 

  :   , în 
, № 7/2003, . 28-33;
,    
- ,
 , . 3/2002, . 80-81; . . , -

:    ,
 , № 5/2003, . 7-11;
Dolea, Considerente privind perspectivele utilizării hotărârilor judecătoreşti ca izvor de
drept in procesul penal, în Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, Seria
"Ştiinţe socioumane", voi. I, CE USM, Chişinău, 2003, p. 269-272.
14
Pentru detalii vezi: recunoaşterea precedentului judiciar ca izvor de drept la Curtea
Penală Internaţională, vezi Nineta Bărbulescu, Curtea Penală Internaţională - între
speranţă şi provocare, în Revista de Drept penal, 2/1999, p. 69.
15
Eficacitatea precedentului judiciar se manifestă prin pronunţarea unei soluţii în baza
cauzelor similare examinate anterior. Previzibilitatea se caracterizează prin faptul că este
posibil a elabora o bază, un fundament în vederea examinării unui lip de cauze, pornind
de la cauza examinată anterior. Unitatea constă într-o atitudine minună faţa de cauzele
penale analogice. (Igor Dolea, Considerente privind partpectlva utWtărtl hotărârilor
judecătoreşti ca izvor de drept în procesul penal, în Anulrli- ŞHInţlflee alo Universităţii de
Slal din Moldova, Scria "Ştiinţe socioumane", voi. I, Cli IISM, < l i i ţ i n ă u , 2003, p. 270.)
respectarea integrală a drepturilor procesuale acordate de lege participanţilor şi
utilizarea numai a mijloacelor şi metodelor admise de lege; efectuarea fiecărui act
procesual sau procedural în conţinutul şi formele stabilite de lege. Pentru
asigurarea respectării legalităţii în cursul desfăşurării procesului penal legiuitorul
a instituit o serie de garanţii procesuale:
nulitatea actelor efectuate cu încălcarea dispoziţiilor legale care regle-
mentează desfăşurarea procesului penal (de exemplu, art. 251 din CPP);
decăderea din exerciţiul unor drepturi procesuale ca sancţiune proce-
suală, de exemplu, alin. (2) al art. 324 din CPP;
aplicarea unei amenzi judiciare pentru încălcarea obligaţiunilor pro-
cesuale (de exemplu, art. 334 din CPP);
calificarea ca infracţiune a încălcărilor foarte grave a legii procesual penale(de
exemplu, art. 306, 307, 308, 309, 310 din CP). Principiul legalităţii procesului
penal este aplicabil în egală măsură tuturor activităţilor instanţei de judecată,
părţilor şi altor participanţi la procesul penal, toţi fiind obligaţi să respecte legea
în activitatea lor procesuală.
Respectarea principiului legalităţii asigură concomitent respectarea tuturor
principiilor procesului penal, situaţia fiind determinată de statutul principiului
legalităţii ca principiu-cadru şi ca primă condiţie a existenţei celorlalte principii.
§3. Prezumţia nevinovăţiei
Principiul prezumţiei nevinovăţiei reprezintă o regulă de bază a procesului
penal şi unul din drepturile fundamentale ale omului. Acest fapt explică
înscrierea prezumţiei nevinovăţiei în numeroase documente de drept internaţional
în care se consacră drepturile fundamentale ale persoanei.
Prezumţia nevinovăţiei cunoaşte o reglementare extinsă în timp şi în o serie
 de instrumente de drept internaţional. Este menţionată în legislaţia SUA din
în
perioada războiului de independenţă şi în Declaraţia Omului şi Cetăţeanului (art.
9); în Europa reprezintă o prevedere importantă a Revoluţiei Franceze de la 1789.
 Aceste documente au ţinut să înlăture vechea prezumţie a vinovăţiei, când o
în
persoană atrasă într-un proces penal în majoritatea cauzelor era considerată
Igor
vinovată şi putea fi impusă să-şi demonstreze nevinovăţia.
Actele juridice internaţionale la care este parte Republica Moldova conţin
prevederi ale prezumţiei nevinovăţiei: art. 11 al Declaraţiei Universale a Drep-t ii
iilor Omului (1948); art. 6 §2 al Convenţiei Europene de Apărare a Drepturilor
Omului (1950); art. 14.2 al Pactului internaţional asupra drepturilor civi-
72 D R E P T PROCESUAL I'li NAI, l> a r tea g e     I 

73
 le şi politice (1966). Aceste reglementări sunt confirmate şi în legislaţia internă a
Republicii Moldova - Constituţia RM în art. 21 prevede că orice persoană acuzată de un
delict este prezumată nevinovată până când vinovăţia sa va fi dovedită în mod legal, în
cursul unui proces judiciar public, în cazul căruia i s-au asigurat toate garanţiile necesare
apărării sale. Codul de procedură penală în ari 8 - "Prezumţia nevinovăţiei" - stabileşte că
vinovăţia persoanei poate fi constatată doar printr-o hotărâre judecătorească de
condamnare definitivă.
Prezumţia de nevinovăţie (presupunerea, recunoaşterea juridică a unui fapt până la
proba contrarie) este una legală şi relativă. Aceasta se explică prin faptul că este prevăzută
expres în lege şi este posibilă răsturnarea (tot în baza legii) acestei prezumţii.
Esenţa acestei prezumţii constă în statutul acordat bănuitului, învinuitului sau inculpatului
în cadrul procesului penal, fiind considerat o persoană de bună credinţă, din acest statut
rezultând toate garanţiile puse la dispoziţia \. lui, şi respectarea drepturilor sale de către organele
de urmărire penală sau instanţa de judecată pentru a nu încălca acest drept fundamental al
omului şi pentru a-i acorda şansa şi garanţiile reale de a se apăra de o acuzaţie injustă sau
neproporţională.
Prezumţia nevinovăţiei cuprinde şi lipsa obligaţiei vreunei persoane să-şi dovedească
nevinovăţia sa (alin. (2) al art. 8 din CPP al RM). De asemenea, este recunoscut şi atribuit
dreptul recunoaşterii întemeiate a persoanei ca vinovată de săvârşirea unei infracţiuni doar
instanţei de judecată, care nu este ţinută de vreun interes de serviciu ca să acuze sau să
achite în mod preconceput o persoană. Vinovăţia persoanei se stabileşte în cadrul unui
proces cu respectarea garanţiilor procesuale, deoarece simpla învinuire nu înseamnă şi
16
stabilirea vinovăţiei . Sarcina probei revine organelor de urmărire penală (art. 100 din
CPP al RM, pct. 7) al art. 64, pet. 7) din alin. (2) al art. 66). Până la adoptarea unei hotărâri
de condamnare şi până la rămânerea definitivă a acesteia, inculpatul are statutul de
persoană nevinovată. Acest statut al persoanei se răsfrânge şi în alte raporturi decât cel
procesual penal - până la rămânerea definitivă a sentinţei persoana dispune de toate
drepturile constituţionale, inclusiv participarea la alegeri, dreptul la libera alegere a
locuinţei ş.a.
Legea procesual-penală stabileşte că răsturnarea prezumţiei nevinovăţiei sau
concluziile despre vinovăţia persoanei de săvârşirea infracţiunii nu pot fi întemeiate pe
presupuneri. Toate dubiile în probarea învinuirii, care nu pot fi înlăturate legal, se
interpretează în favoarea bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Adrian Ştefan Tulbure, Angela Maria Tatu, o/», cit., |> 42
Această reglementare se include în spiritul prezumţiei nevinovăţiei datorită faptului că
pedepsirea oricărei persoane pentru o faptă penală se poate realiza doar în baza unor
informaţii certe şi veridice despre vinovăţia ei, neadmiţându-se presupunerile sau probele
afectate de incertitudine, legiuitorul stabilind inclusiv interpretarea dubiilor în favoarea
bănuitului, învinuitului, inculpatului. Chiar în cazul aprecierii probelor orice informaţie, în
baza căreia se pot trage 2 sau mai multe concluzii opuse (în sensul apărării sau acuzării)
despre aceeaşi circumstanţă, arată imposibilitatea punerii acesteia în baza unei sentinţe de
vinovăţie.
în cadrul procesului penal pot interveni unele situaţii când nu este clară aplicabilitatea
dreptului persoanei de a fi considerată nevinovată. în unele cazuri Curtea Europeană pentru
Drepturile Omului explică şi extinde sensul acestei prezumţii. în cazul Minelli v. Elveţia
(1983) Curtea a recunoscut încălcată prezumţia când unei persoane i s-a refuzat admiterea
acţiunii pe motiv de scurgere a termenului de prescripţie, stabilind că în acest caz lipsa
unei hotărâri judecătoreşti care să stabilească nevinovăţia lasă impresia că persoana este
vinovată.
în cauza Allenet de Ribemont v. Franţa (1995) Curtea a recunoscut în călcată
prezumţia în cazul când autorităţile judiciare s-au pronunţat în public despre vinovăţia
unui individ până la anunţarea deciziei definitive asupra vinovăţiei lui.
Prezumţia nu urmăreşte protejarea unui individ împotriva problemelor referitoare la
acuzare, cum ar fi definiţia provizorie sau efectele secundare asemănătoare. Convenţia şi
Curtea, totuşi, urmăresc protejarea unui individ contra răspunderii pentru acte penale
comise de aproapele său. în o serie de cauze [A.P., M.P. şi T.P. v. Elveţia (1997) şi E.L.,
R.L. şi Dna J.O. - L. v. Elveţia (1997)] Curtea a stabilit o încălcare a art. 6 (2) atunci când
Guvernul a impus amenzi asupra urmaşilor persoanelor care au fost declarate vinovate de
fraude fiscale.
Principiul procesual al prezumţiei de nevinovăţie este subordonat principiului
legalităţii şi constituie baza principiilor, libertăţii persoanei, respectării demnităţii umane şi
a dreptului de operare.
Cu toate acestea, nu este posibilă şi nici utilă societăţii respectarea într-un mod
absolut a acestei prezumţii, pentru a nu ajunge într-o extremă când să nu fie permisă nici o
acţiune procesual-penală, care limitează unele drepturi ale persoanei din motiv că nu avem
o sentinţă definitivă, or sentinţa definitivă nu poate fi emisă decât după o urmărire penală
care implică şi măsurile procesuale tic constrângere cu respectarea prevederilor legii.
Dacă prezumţia nu permite pedepsirea unui nevinovat, atunci tot ea presupune şi
faptul că nici o persoană recunoscută vinovată de săvârşirea unei
74 D R I i l ' T P K O C I i S l M l . I'llNAI. \> a r t e a g e n e r a 1 7!>

ă
fapte penale, în spiritul de dreptate şi justiţie, nu trebuie să rămână nepedepsită,
iar sancţiunile trebuie să fie aplicate cu toată fermitatea şi severitatea în raport se
greutatea infracţiunilor săvârşite17.
X §4. Egalitatea în faţa legii şi a autorităţilor
Statul de drept nu poate fi conceput decât în măsura în care democratismul
real se manifestă prin egalitatea deplină a cetăţenilor pe toate planurile18.
Codul de procedură penală în alin. (1) al art. 9 stabileşte că toţi sunt egali în
faţa legii, a organelor de urmărire penală şi a instanţei de judecată fără deosebire
de sex, rasă, culoare, limbă, religie, opinie politică sau orice altă opinie, origine
naţională sau socială, apartenenţă la o minoritate naţională, avere, naştere sau
orice altă situaţie. De fapt, această normă practic reia prevederile legale
constituţionale stipulate de art. 16 al Constituţiei - "Egalitatea". în esenţă,
principiul dat este o exprimare particulară a principiului general al egalităţii.
în primul rând, acest principiu presupune că în privinţa tuturor persoanelor
implicate în proces se aplică aceleaşi norme materiale şi procesuale, li se oferă
aceleaşi drepturi şi li se impun aceleaşi obligaţii. Totodată aceasta nu înseamnă că
orice subiect al procesului penal are acelaşi volum de drepturi şi obligaţii.
Drepturile şi obligaţiile fiecăruia sunt stabilite în funcţie de poziţia procesuală a
persoanei. în aşa fel martorul va avea un volum de drepturi şi obligaţii, pe când
inculpatul un alt volum. Esenţial este că la stabilirea acestuia să nu se facă
discriminare între persoane aflate pe aceeaşi poziţie (de exemplu, tuturor
martorilor li se oferă aceleaşi drepturi şi obligaţii etc.). Principiul egalităţii
exclude posibilitatea înfiinţării unor organe de urmărire penală sau instanţe
judecătoreşti extraordinare pentru anumite categorii de persoane în scopul oferii
acestora unui tratament mai privilegiat sau, dimpotrivă, discriminatoriu.
Egalitatea în faţa legii şi instanţelor judecătoreşti se manifestă de asemenea şi prin
obligaţia egală de a se supune legii şi de a purta răspundere pentru încălcarea ei.
în al doilea, rând acest principiu presupune că autorităţile publice implicate
în procesul penal trebuie să adopte o atitudine egală faţă de toate persoanele, fără
a face vreo discriminare între ele. Este interzisă atât aplicarea unui tratament mai
rău faţă de unele persoane, cât şi manifestarea unei atitudini indulgente pentru
altele.
" Nkolae Volondu, op. cit., p. 122.
'" Idem, p, 118,
Legea nu enumera exhaustiv circumstanţele care pot servi drept motiv pentru
discriminare. Prevederea legală citată mai sus, care, de altfel, a fost preluată din
art. 14 al Convenţiei Europene pentru Drepturile Omului, stabileşte interdicţia
discriminării oricare ar fi motivul. Cu toate că este formulată în aşa fel încât pare
o interdicţie absolută, Curtea Europeană a indicat că acest principiu nu interzice
orice tratament juridic diferenţiat. în mai multe hotărâri ale sale Curtea a
menţionat că principiul egalităţii nu este încălcat dacă tratamentul juridic
diferenţiat are o justificare obiectivă şi rezonabilă, iar distincţia făcută urmăreşte
un scop legitim şi este proporţională în ce priveşte mijloacele aplicate şi scopul
care se vrea atins19.
Astfel, în C. v. Belgia un cetăţean marocan susţinea că principiul egalităţii s-a
încălcat deoarece în urma comiterii unei infracţiuni el a fost deportat, în timp ce
alţi cetăţeni ai statelor-membre ale UE, în cazuri similare, nu sunt supuşi
deportării. Curtea s-a expus că un asemenea tratament preferenţial este bazat pe o
justificare obiectivă şi rezonabilă o dată ce statele UE formează un spaţiu unic de
ordine legală şi care în plus au stabilit şi o cetăţenie unică. La fel, Curtea a găsit
justificată crearea unor regimuri separate pentru acţiunile ce reies din cauzarea
unei daune în urma unei fapte penale intenţionate versus acţiunile civile ce reies
din cauzarea unei daune în urma unei fapte din neglijenţă, o dată ce existenţa unei
posibile acţiuni civile poate să fie mai puţin evidentă pentru victimele ultimului
tip de fapte (Stubbinge şi alţii v. Marea Britanie). Interesele administrării
eficiente a justiţiei oferă o justificare obiectivă şi rezonabilă pentru a face o
diferenţiere de tratament a persoanelor care răspund în calitate de reclamaţi în
cadrul unui proces civil şi persoanelor care sunt părţi civilmente responsabile în
cadrul unui proces penal (Kama-sinski v. Austria).
în cauza Gaygusuz v. Austria, Curtea a indicat că statele au o libertate de
apreciere în determinarea faptului dacă diferenţele în situaţii similare justifică
distincţii în tratament. Cu toate acestea, în diferite hotărâri ale sale Curtea a
arătat că pentru anumite motive, cum ar fi sexul sau cetăţenia, trebuie să existe o
argumentaţie foarte întemeiată pentru a face vreo diferenţiere (de exemplu,
Shuler-Zgzaggeu v. Elveţia).
Legislaţia Republicii Moldova stabileşte mai multe cazuri de aplicare a unui
tratament diferenţiat (de exemplu, pornirea urmăririi penale în privinţa  nor
categorii de persoane, judecarea infracţiunilor săvârşite de preşedintele
|u
 ie vedea, de exemplu, Case "relating to certain aspects of the laws on the use of languages in
education in Belgium", Uniunea naţională a poliţiei belgiene v. Belgia.
76
DREPT PROCESUAL I'li NAI. lJ a r tea g e n e r a I ă 77
Republicii Moldova în primă instanţă de CSI). Deoarece unele persoane, din
cauza anumitor circumstanţe, se pot pomeni într-o situaţie de inegalitate în
comparaţie cu altele, legea prevede un şir de garanţii pentru a asigura o egalitate
reală. Astfel, persoanei care nu cunoaşte limba în care are loc procesul i se oferă
un interpret, în cauzele în care sunt implicaţi minori sunt prevăzute un şir de
garanţii etc.
Excepţiile care se fac de la regulile generale pentru anumite categorii de
persoane nu încalcă principiul egalităţii, deoarece nu au ca scop stabilirea unor
privilegii pentru aceste persoane, dar urmăresc crearea unor garanţii pentru
înfăptuirea activităţii lor profesionale sau garanţii pentru buna înfăptuire a
justiţiei. în acest sens legea menţionează: că condiţiile speciale de urmărire penală
şi judecare faţă de anumite categorii de persoane care beneficiază, conform legii,
de un anumit grad de imunitate se asigură în baza prevederilor Constituţiei, a
tratatelor internaţionale, Codului de procedură penală şi altor legi. Cu alte
cuvinte, aceste prevederi nu încalcă principiul egalităţii atâta timp cât nu vin în
contradicţie cu regulile expuse de Curtea Europeană.
§5. Respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane
Garantarea şi respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane este un
domeniu în care intervenţia statului este dezirabilă şi obligatorie. Această
obligaţie nu trebuie să fie ignorată din mai multe considerente. Unul din ele este
încrederea în justiţie şi sentimentul de siguranţă al fiecărui membru al societăţii
când este vorba despre protecţia lui din partea statului. Pe lângă acest drept moral
inerent persoanei, statul mai este obligat să respecte aceste exigenţe şi datorită
angajamentelor internaţionale şi actelor normative interne.
Constituţia Republicii Moldova în art. 4 prevede că normele constituţionale
cu privire la drepturile şi libertăţile omului se interpretează şi se aplică în
concordanţă cu Declaraţia Universală a Drepturilor Omului, cu pactele şi celelalte
tratate la care Republica Moldova este parte. Dacă există neconcor-danţe între
aceste acte internaţionale şi legile interne ale Republicii Moldova, prioritate au
reglementările internaţionale.
Codul de procedură penală al Republicii Moldova consacră drepturile,
libertăţile şi demnitatea umană în art. 10, acordându-i valoare de principiu general
al procesului penal. în formularea pe care o primeşte în Codul de procedură
penală obligaţia statului de a garanta şi a respecta drepturile, libertăţile şi
demnitatea umană se materializează prin i nt e r d i c ţ i a tuturor organelor şi
persoanelor participante la procesul penal de a Întreprind! orice acţiune care ar
putea prejudicia valorile ocrotite de acest pi iu< Iplu PersOftnele participante
la procesul penal sunt şi altele decât cele cu funcţii de răspundere şi/sau repre-
zentante ale organelor de stat cu atribuţii legale în cadrul procesului penal.
Aceste persoane pot fi chiar bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea vătămată,
partea civilă, partea civilmente-responsabilă, martorii şi alţi participanţi implicaţi
în procesul penal. Principiul dat garantează, în egală măsură, drepturile, libertăţile
şi demnitatea oricărui participant al procedurii penale.
încălcarea acestor valori poate fi comisă şi prin inacţiune, atunci când
persoanele oficiale implicate în procedura penală nu intervin, cu bună ştiinţă, în
cazurile de încălcare a drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane, adică atunci
când aceste acţiuni le sunt puse în sarcină prin norme juridice procesual penale
sau alte acte care le reglementează statutul juridic.
Procedura penală este o ramură de drept ce reglementează raporturile sociale
din momentul în care a fost descoperită comiterea unei infracţiuni. Aceste
raporturi se realizează şi în virtutea principiului oficialităţii procesului penal,
pentru a apăra societatea de acţiuni criminale. în aceste cazuri, în interesul
societăţii unele drepturi ale individului pot fi limitate pentru o perioadă de timp,
în cadrul procesului penal. Alin. (2) al art. 10 din CPP admite limitarea temporară
a drepturilor şi libertăţilor persoanei şi aplicarea doar de către organele
competente a măsurilor de constrângere, numai în cazurile şi în modul strict
prevăzute de Codul de procedură penală. Prevederile CPP, la acest capitol,
cuprind instituţia Judecătorului de Instrucţie în alin. (3) al art. 29; art. 41 din CPP,
capitolul "Măsurile preventive", capitolul "Controlul judiciar al procedurii
prejudiciare". Aceste norme juridice şi altele din Codul de procedură penală
prevăd cazurile şi modul de limitare a drepturilor prevăzute de principiul
respectării drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane.
Alin. (3) al art. 10 al CPP interzice, fără nici o excepţie, supunerea persoanei
la tortură, la tratamente cu cruzime, inumane ori degradante sau deţinerea în
condiţii umilitoare şi impunerea participării la acţiuni procesuale care ar leza
demnitatea umană. Constituţia Republicii Moldova consacră acest principiu în
alin. 24:
(1) Statul garantează fiecărui om dreptul la viaţă şi la integritate fizică şi
psihică;
(2) Nimeni nu va fi supus la torturi, la pedepse sau tratamente crude, in-
umane ori departamente.
Pe lângă reglementarea constituţională a acestui aspect al principiului, el
primeşte şi o vastă reglementare internaţională. Adunarea Generală a Organi-
z a ţ i e i Naţiunilor Unite a adoptat Declaraţia Universală a Drepturilor Omului Iu
10.XII.1948 şi principiul respectării demnităţii umane (art. 5). Acest principiu
este reluat şi în ari. 3 al Convenţiei Europene privind protecţia drepturilor
7H DUlil'T I'U OC IISU AI, I' li NAI. I' a i lua ■.• e II e i' a 1 a 7
omului şi a libertăţilor fundamentale (Roma, 4.XI.1950). Convenţia Europeană
pentru prevenirea torturii şi a pedepselor sau tratamentelor inumane sau
degradante, adoptată la Strasbourg la 26.XI.1987, devine obligatorie din
01.02.1998 şi pentru Republica Moldova. De asemenea, consacră acest principiu
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şi Politice din 1966 în art. 7;
Convenţia ONU din 1984 pentru prevenirea torturii şi a altor tratamente sau
pedepse crude, inumane ori degradante.
în toate aceste acte juridice figurează termenii: tortură, tratament inuman,
tratament degradant.
Convenţia ONU pentru prevenirea torturii, în vigoare din 26 iunie 1987,
stabileşte în art. 1: termenul "tortură" semnifică orice act prin care se cauzează
unei persoane în mod intenţionat suferinţe sau dureri grave, fie fizice sau psihice
în scopul deţinerii de la ea sau de la o terţă persoană a unei anumite informaţii sau
mărturii; pedepsirea ei pentru o acţiune, pe care ea sau o terţă persoană a comis-o
sau este bănuită de comitere; intimidarea sau constrângerea ei sau a unei terţe
persoane ori din alte motive bazate pe orice fel de discriminare.
De aici rezultă că tortura este construită din trei elemente esenţiale:
• Cauzarea unor suferinţe sau durerii fizice sau psihice grave;
• Cauzarea intenţionată a durerii;
• Urmărirea unui scop cum ar fi obţinerea informaţiei, pedepsirea sau
intimidarea.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului deosebeşte trei noţiuni de bază
ale art. 3 al CEDO după indicele de gravitate al tratamentului sau al pedepselor.
Pentru fiecare dintre noţiuni Comisia Europeană pentru Drepturile Omului şi
Curtea definesc criteriile cu prilejul a două cauze interstatale examinate de Curte.
în cauza Danemarca, Franţa, Norvegia, Suedia şi Olanda v. Grecia. (Cauza
Greacă 1969) Curtea au determinat gradele comportamentului interzis după cum
urmează:
Tortura: tratament inuman având drept scop obţinerea informaţiei sau a unor
mărturisiri, sau aplicarea unei pedepse.
Tratamentul sau pedeapsa inumană: tratament de natură să provoace în
mod deliberat grave suferinţe mintale sau fizice, care, în aceste situaţii parti-
culare, nu se pot justifica.
Tratament degradant: tratament care umileşte în mod grav individual în
faţa altora sau care îl determină să acţioneze împotriva voinţei ori a conştiinţei
sale.
In cauza Irlanda v. Regatul Unit (1978) Curtea o operat anumite modificări
în aceste principii, păstrând în esenţă prevederile lor,
Acest principiu include şi interdicţia aplicării pedepseiXu moartea. Protocolul
adiţional nr. 6 al CEDO prevede cazurile excepţionale câiîd~un stat poate prescrie
o pedeapsă cu moartea.
Codul de procedură penală al Republicii Moldova interzice şi deţinerea în
condiţii umilitoare, pentru a nu ofensa, jigni sau înjosi persoana cu scopul de a
0 pune într-o situaţie de inferioritate, care să-i aducă atingere demnităţii. Prin
demnitate înţelegem conştientizarea individuală şi de către alte persoane a fap
tului posedării unor calităţi morale şi intelectuale de apreciere a personalităţii.
în caz de încălcare a acestui principiu orice persoană este în drept să-şi apere
prin orice mijloc neinterzis de lege libertăţile şi demnitatea umană prejudiciate
ilegal în cursul procesului penal.
Legislaţia Republicii Moldova prevede modul de apărare a acestor drepturi în
Legea RM privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite
ale organelor de urmărire penală, ale procurorului şi ale instanţelor judecătoreşti
din 25.02.1998.
Codul penal al Republicii Moldova în art. 137 prevede răspundere penală
pentru persoanele care aplică tratamente inumane, inclusiv tortura. Persoana
vătămată poate depune plângere la procuratură; procesul penal se poate porni şi
prin autosesizarea organului de urmărire penală de fiecare dată când au loc
acţiuni ce încalcă drepturile, libertăţile şi demnitatea umană.
§6. Inviolabilitatea persoanei
Libertatea persoanei reprezintă o valoare socială, organele judiciare având
obligaţia respectării întocmai a tuturor dispoziţiilor referitoare la realizarea ei 20.
Atât Constituţia, cât şi CPP stabilesc că libertatea individuală şi siguranţa
1 u'isoanei sunt inviolabile. Această prevedere legală nu înseamnă că sunt
inter-
/ise măsurile de privare de libertate a persoanei; acestea sunt posibile în cazuri
i'xi opţionale, iar în cazul în care se aplică se supun unor reglementări rigu-
KKise care stabilesc condiţiile şi temeiurile aplicării lor. în acest sens alin. (2)
li art. 11 din CPP stabileşte că nimeni cu poate fi reţinut şi arestat decât în ca
turile şi modul stabilite de Cod. Existenţa unor astfel de cazuri este dictată de
necesitatea de a recurge la privarea de libertate pentru a se asigura realizarea
icopurilor procesului penal şi dreptului penal.
Se consideră limitare de libertate orice situaţie în care o persoană nu poate na
se deplaseze liber fie din cauza că i-a fost aplicată forţa în acest sens (închi-
Ml | |  Ţ. . ..■»-.—I.l. II .,-........■......
NUolae Volonclu, op. cit., p. 101.
80 DRKI'T l>ROt:i;siJAI. PENAL P a r t e a g e ii e ralu
81
derea într-o celulă etc.), fie în urma unei obligaţii legale de a se supune unor
indicaţii făcute de un agent al legii fără aplicarea forţei (ordonarea de către un
poliţist de a nu părăsi un loc sau de a merge într-un loc anume).
Limitarea libertăţii individuale a persoanei poate avea loc numai ca urmare a
unei decizii luate de o instanţă judecătorească (alin. (3) al art. 11 din CPP),
excepţie făcând cazurile de reţinere a persoanei de către organul de urmărire
penală, reţinere care nu poate depăşi termenul de 72 de ore.
Privarea de libertate poate avea loc pe perioade strict stabilite fie în lege, fie
în hotărârea judecătorească. De exemplu, reţinerea persoanei bănuite nu poate
avea loc mai mult de 72 de ore, iar termenul stabilit de judecător de ţinere a per-
soanei în stare de arest nu poate depăşi la urmărirea penală, cu unele excepţii,
termenul de 30 de zile. Odată cu expirarea termenului de detenţie, persoana
urmează a fi imediat eliberată, orice reţinere în acest sens fiind ilegală. în cazul
K-F v. Germania (1997) durata reţinerii unei persoane a depăşit cu patruzeci şi
cinci de minute perioada legală, această întârziere fiind explicată prin necesitatea
de a înregistra informaţii despre persoana reţinută. Curtea Europeană a menţionat
că perioada maximă de reţinere de douăsprezece ore era cunoscută de autorităţi şi
că autorităţile erau obligate să ia toate măsurile necesare pentru ca durata legală
să fie respectată, incluzând aici acţiunile necesare de înregistrare a datelor
personale. Curtea a stabilit că detenţia a fost ilegală.
Cu toate că legea stabileşte anumite termene care pot fi aplicate la privarea de
libertate a unei persoane, dreptul la libertate impune că o privaţiune de libertate
nu poate să continue mai mult decât este nevoie, ţinând cont de circumstanţe,
chiar dacă termenul legal sau stabilit de judecător nu a expirat. Legea stabileşte în
acest sens că organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească sunt obligate
să elibereze imediat orice persoană atunci când temeiurile reţinerii ori arestării au
decăzut.
Aceasta înseamnă, de asemenea, că detenţia sau prelungirea acesteia nu poate
fi mandatată dacă nu sunt circumstanţe ce ar justifica-o. în acest sens motivele
care au servit iniţial pentru privarea de libertate ulterior ar putea să nu fie
suficiente pentru a justifica o detenţie legală.
Chiar dacă privarea de libertate este justificată, ea este ilegală dacă a fost
făcută cu încălcarea procedurii stabilite de reţinere sau arestare.
Persoanei reţinute sau arestate trebuie să i se aducă imediat la cunoştinţă
drepturile sale şi motivele reţinerii sau arestării, circumstanţele faptei, precum şi
încadrarea juridică a acţiunii de săvârşirea căreia ea este băunită sau învinuită, în
limba pe care o înţelege, în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu.
Respectarea acestei proceduri ar permite persoanei private de libertate
,să evalueze situaţia sa şi metodele legale pe care poate să le folosească pentru a
contesta privarea de libertate.
Legea stabileşte că persoanei i se aduc imediat la cunoştinţă toate elementele
enumerate mai sus, fără a preciza ce ar însemna aceasta. Pe de altă parte, art. 167
din CPP stabileşte că din momentul reţinerii persoanei bănuite de săvârşirea unei
infracţiuni organul de urmărire penală, în termen de până la 3 ore de la momentul
privării ei de libertate, întocmeşte un proces-verbal de reţinere, în care, printre
altele, indică temeiurile şi motivele reţinerii. Proce-sul-verbal se aduce la
cunoştinţa persoanei reţinute, totodată, i se înmânează în scris informaţia despre
drepturile ei.
Cu toate acestea, nu trebuie de considerat că legea stabileşte o limită strictă
In acest sens. Aducerea imediată la cunoştinţă trebuie să aibă loc în primul
moment, când autorităţile au posibilitatea de a întruni toate condiţiile necesare
pentru aceasta, totodată făcând totul ca aceste condiţii să fie întrunite cât niai
repede posibil. Astfel, imediat în unele cauze ar putea fi un timp foarte scurt, iar
în altele (de exemplu, când este nevoie de găsit un interpret) ar putea fi cu mult
mai mare.
Pentru menţinerea legalităţii procedurii de reţinere sau arestare, persoanei
trebuie să-i fie aduse la cunoştinţă toate elementele indicate în alin. (5) ill art. 11,
deoarece numai în aşa fel aceasta va putea să folosească pe deplin dreptul său de
a contesta privarea de libertate. Din aceleaşi motive, pe cât este de posibil,
informaţia furnizată persoanei private de libertate trebuie să fie expusă într-un
limbaj clar, toţi termenii de drept sau de altă natură în măsură să complice
înţelegerea fiind explicaţi.
O ultimă cerinţă pentru asigurarea legalităţii privării de libertate ţine de
eondiţiile deţinerii. Orice persoană reţinută sau arestată trebuie tratată cu res-
pectarea demnităţii umane; ea nu poate să fie supusă violenţei, ameninţărilor in
unor metode care ar afecta capacitatea ei de a lua decizii şi de a-şi exprima n|
iiniile. Orice acţiune procesuală care aduce atingere inviolabilităţii persoana
(percheziţia, examinarea corporală etc.) poate să fie efectuată fără consim-
ţlmântul persoanei numai în cazurile şi condiţiile stipulate de lege.
§7. Inviolabilitatea domiciliului
■
Principiul inviolabilităţii domiciliului îşi găseşte consacrarea în actele ju-
fldice de bază ale Republicii Moldova şi în reglementări internaţionale.
Convenţia Europeană pentru Apărarea Drepturilor Omului, prin prevederile
art. 8, recunoaşte dreptul persoanei de a-i fi respectat domiciliul. Nu se mituite
amestecul oricărei autorităţi publice în exercitarea dreptului inviola-
82 DREPT PUOCBSUAL I» li NAI. I' a r t e II g  n e r a I 83

bilităţii domiciliului, decât în cazul în care acest amestec este prevăzut de lege şi
dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară pentru
securitatea naţională, securitatea publică, bunăstarea economică a ţării, apărarea şi
prevenirea infracţiunilor, protejarea sănătăţii sau a moralei sau pentru protejarea
drepturilor şi libertăţilor altora. Art. 17 al Pactului Internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice prevede că nimeni nu poate fi supus la imixtiuni
arbitrare sau atentate ilegale asupra inviolabilităţii domiciliului 21.
Constituţia Republicii Moldova, în art. 29, declară inviolabilitatea domi-
ciliului. Termenul inviolabilitate înseamnă ceva ce nu poate fi violat, încălcat,
atins, care se află în mod legal la adăpost de orice urmărire, de orice atingere,
încălcare sau pedeapsă. Nimeni nu poate pătrunde sau rămâne în domiciliul sau în
reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia. Se admit unele derogări de
la această normă doar pentru executarea unui mandat de arestare sau a unei
hotărâri judecătoreşti pentru înlăturarea unei primejdii care ameninţă viaţa,
integritatea fizică sau bunurile unei persoane, indiferent dacă aceste situaţii au loc
în cadrul sau înafara unui proces penal.
în situaţia când este sau va fi pornit un proces penal percheziţiile şi cercetările
la faţa locului pot fi ordonate şi efectuate numai în condiţiile legii. Tot Constituţia
interzice percheziţiile în timpul nopţii (pct. 49) al art. 6 din CPP: "timpul nopţii -
interval de timp cuprins între orele 2200 şi 600), cu excepţia cazurilor de delict
flagrant. Reglementarea amănunţită a cazurilor când se admite constrângerea
acestui drept este inclusă în Codul de procedură penală în p. 11) al art. 6, care
explică sensul noţiunii "domiciliu" în procedura penală - locuinţa sau construcţia
destinată pentru locuirea permanentă sau temporară a unei sau mai multor
persoane (casă, apartament, vilă, cameră de hotel, cabină pe o navă maritimă sau
fluvială), precum şi încăperile anexate nemijlocit la acestea, constituind o parte
indivizibilă (verandă, terasă, mansardă, balcon, beci, un alt loc de uz comun). Tot
domiciliu, în sensul Codului de procedură penală, este şi orice teren privat,
automobil, navă maritimă şi fluvială privată, birou.
Este interzisă, în cursul procesului penal, pătrunderea în domiciliu contrar
voinţei persoanelor care locuiesc sau deţin sediu aici. De la această regulă există
excepţiile legale. Percheziţiile, cercetările domiciliului, cercetarea la faţa locului,
ridicarea de obiecte şi documente pot fi ordonate şi efectuate în baza unui mandat
judiciar (eliberat de judecătorul de instrucţie sau de către instanţa de judecată).
Jl
Pactul Internaţional cu privire la Drepturile Civile şl Politice (New York 16.X11.1966);
ratificai Ho Republica Moldova în 1990.
Pentru a efectua aceste acţiuni, organul de urmărire penală trebuie să obţină
în prealabil, prin demers motivat, la judecătorul de instrucţie o autorizaţie care să-
i permită accesul în domiciliul unor persoane. Numai în caz de flagrant delict
(alin. (4) al art. 125) percheziţia se poate efectua în baza unei ordonanţe motivate
fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, urmând ca acestuia să i se prezinte
imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore de la terminarea percheziţiei, materialele
obţinute în urma percheziţiei efectuate, indicându-se motivele efectuării ei,
judecătorul de instrucţie verificând legalitatea acţiunii.
Curtea Europeană pentru Drepturile Omului, în jurisprudents pe cauza
Buckley v. Regatul Unit (1996) recunoaşte calitatea de domiciliu protejat de Con-
venţie şi în cazul în care domiciliul a fost întemeiat cu încălcarea legii interne.
Jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului extinde obligaţia
statului şi la acţiuni concrete în sensul întreprinderii de măsuri efective pentru a
înlătura cauzele care duc la violarea de domiciliu.
Codul penal al Republicii Moldova, în art. 179, incriminează pătrunderea ..ni
rămânerea ilegală în domiciliul sau în reşedinţa unei persoane fără con-Mi
nţământul acesteia ori refuzul de a le părăsi la cererea ei, precum şi percheziţiile
şi cercetările ilegale.
Limitarea inviolabilităţii domiciliului se permite numai în baza legii; acţi-
unile ilegale sunt pedepsite penal, iar probele obţinute pe aceste căi nu sunt
admise la dosar (art. 93, 94 din CPP al RM).
§8. Inviolabilitatea proprietăţii
Dreptul de proprietate reprezintă un drept fundamental al omului, o pre-i.
ij-,.ilivă proprie naturii umane, consacrat nu numai de legislaţia internă, ci şi «ic
importante documente internaţionale cu privire la drepturile şi libertăţile
cetăţeneşti.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului prevede la art. 17 că "orice per-
loană are dreptul la proprietate atât singură, cât şi în asociere cu alţii. Nimeni mi
va fi lipsit în mod arbitrar de proprietatea sa". Convenţia, prin art. 1 alProto-11
ilului adiţional nr. 1 din 1952, a prevăzut ocrotirea dreptului de proprietate.
Ratificarea de către Republica Moldova a actelor internaţionale menţionate
mai sus a determinat şi conţinutul Constituţiei Republicii Moldova, care la Urt,
46 stipulează că:
1) dreptul la proprietate privată, precum şi creanţele asupra statului sunt
garantate;
2) averea dobândită ilicit nu poate fi confiscată. Caracterul licit al dobân-
dirii se prezumă;
HI I)  KPT P R O C K S U A I . P K N A L
3) bunurile destinate, folosite sau rezultate din infracţiuni ori contravenţii pot
fi confiscate numai în condiţiile legii.
Examinând art. 13 din CPP în corelaţie cu art. 1 din Protocolul adiţional nr. 1
al Convenţiei, putem evidenţia trei norme distincte.
Prima normă fiind de natură generală, enunţă principiul respectării pro-
prietăţii.
Cea de-a doua normă prevede lipsirea de proprietate şi stabileşte condiţiile de
aplicare a unei astfel de măsuri. Nimeni nu poate fi privat de proprietatea sa decât
din următoarele motive:
1) utilitate publică;
2) în condiţiile Codului de procedură penală;
3) conform principiilor generale ale dreptului internaţional.
Cea de-a treia normă, enunţată în paragraful doi al art. 1 din Protocolul
adiţional nr. 1 al Convenţiei (în continuare Protocolul nr. 1), recunoaşte, printre
altele, dreptul statelor de a adopta legile pe care le consideră necesare pentru a
reglementa uzul de bunuri în conformitate cu uzul general.
Dreptul de proprietate nu este un drept absolut. Din acest considerent statul
şi-a asumat dreptul de ingerinţă în exercitarea dreptului de proprietate, care ar
trebui să servească unui scop legitim de utilitate publică sau unui interes general
(cazul James v. Regatul Unit, 1986). Cu toate acestea, nu este suficient ca
ingerinţa să servească unui scop legitim. Ea trebuie să fie proporţională, deci să
existe un echilibru just între interesele colectivităţii şi exigenţele protecţiei
drepturilor fundamentale ale individului (cazul Sporrong şi Lonnroth v. Suedia,
1982).
Considerăm că în cadrul procesului penal pot fi private de proprietate sub
motive de utilitate publică sau interes general persoanele în cazurile prevăzute de
pct. 27 şi 28 ale art. 13 din Legea cu privire la poliţie nr. 416-XII din 18.12.1990
sub aspectul folosirii libere şi gratuite a mijloacelor de transport ce aparţin
persoanelor fizice şi juridice pentru urmărirea şi aducerea la poliţie a persoanelor
care au săvârşit infracţiuni, trecerea la locul incidentului (n.a. - care poate fi locul
săvârşirii infracţiunii) în cazul în care acest lucru nu permite amânare, folosirea în
scop de serviciu (n.a. - pot fi cazurile de efectuare a acţiunilor procesuale penale)
a mijloacelor de telecomunicaţii ce aparţin întreprinderilor, instituţiilor,
organizaţiilor şi a mijloacelor ce aparţin cetăţenilor cu acordul acestora.
Gratuitatea acestor ingerinţe este susceptibilă de a fi contestata, deoarece, în
conformitate cu art. 1 al protocolului nr. 1 al Conveţiei, tn cazul lipsirii (sau
privării) de proprietate acordarea compensaţiei este în icnetul Implicit impu-
1»a r t e e g e n e r a l ă \
85
să. Curtea, în speţa James v. Regatul Unit, 1986, a observat că deposedarea de
proprietate pentru o cauză de utilitate publică fără acordarea unei compensaţii
este justificată numai în circumstanţe excepţionale. Descoperirea unei infracţiuni
ţine de interes general şi este utilă societăţii, publicului.
Inviolabilitatea proprietăţii este garantată în aceeaşi măsură atât persoanelor
fizice cât şi celor juridice.
Pentru a stabili dacă a existat o privare de libertate, este necesar să se exa-
mineze nu numai dacă a existat un transfer formal al dreptului de proprietate, ci şi
circumstanţele faptelor ce conduc la o expropriere de fapt.
Domeniul de aplicare a prevederilor art. 1 al Protocolului 1 este determinat
de definiţia oferită de Curte noţiunii de "bun". Curtea a statuat că noţiunea de
"bunuri" are o semnificaţie autonomă şi nu se limitează în mod sigur numai la
proprietatea unor bunuri corporale. Anumite alte drepturi şi interese ce constituie
active pot să fie considerate "drepturi de proprietate". Noţiunea de bunuri
cuprinde atât bunurile mobile şi imobile, dreptul de proprietate asupra bunurilor
mobile şi imobile (cazul Wiggins v. Regatul Unit, 1978), cât şi alte drepturi reale.
Cu toate acestea, pentru a invoca protecţia conferită de art. 1 al Protocolului 1, o
persoană trebuie să se bucure de un drept prevăzut de legislaţia naţională care
poate fi considerat ca drept de proprietate din perspectiva Convenţiei.
în jurisprudenţa europeană a drepturilor omului, noţiunea de "privare de
proprietate", semnifică preluarea completă şi definitivă a unui bun. Titularul
dreptului asupra acestui bun nu mai are posibilitatea exercitării vreunuia din
atributele conferite de dreptul pe care îl avea în patrimoniul său.
Cea de-a doua condiţie care trebuie să fie îndeplinită pentru ca privarea de
proprietate să nu constituie o violare a dreptului unei persoane la respectarea
bunurilor sale este formulată în termeni care se regăsesc în legislaţiile naţionale 22.
Condiţia stabilită de Codul de procedură penală conform căreia privarea de
proprietate poate avea loc în condiţiile stabilite de prezentul Cod este răspunsul la
prevederea stabilită de Convenţie că "lipsirea de proprietate poate avea loc în
In Republica Moldova sunt adoptate acte legislative care reglementează ingerinţa statu-
lui în exercitarea dreptului de proprietate de către particulari, dar care nu au aplicabili-
tate în cadrul procesului penal:
1. Legea Republicii Moldova cu privire la rechiziţiile de bunuri şi prestările de servicii
tn interes public, nr. 1384-XV din 11.10.2002, Monitorul Oficial al Republica Moldova,
, 178-181 din 27.12.2002.
2. Legea exproprierii pentru cauza de utilitate publică, nr. 488-X1V din 08.07.1999, Mo-
mioi ui ()//< ini al Republica Moldova, nr. <L>. 44 din 20.04.2000.
86 DREPT PROCESUAL IMiNAl. Partea generală ___^_________________^
 condiţiile prevăzute de lege". Deci ingerinţa în dreptul de proprietate cade sub
rezerva exigenţei securităţii juridice sau legalităţii. în scopul satisfacerii prin-
cipiului securităţii juridice, autoritatea publică trebuie să respecte prevederile
legislaţiei naţionale suficient de accesibile şi precise. Aceasta nu presupune doar
faptul că ingerinţa în cauză trebuie să se bazeze pe unele prevederi ale legislaţiei
naţionale, dar şi faptul că trebuie să existe o procedură echitabilă şi adecvată, iar
măsurile relevante trebuie să fie luate şi executate de către o autoritate com-
petentă şi să nu fie arbitrare (Lithgow v. Regatul Unit, 1986).
Cuprinsă într-un tratat internaţional multilateral cum este Convenţia, condiţia
privării de proprietate conform principiilor generale ale dreptului internaţional,
impusă de art. 1 al Protocolului adiţional nr. 1 al Convenţiei, nu ar trebui să
surprindă. Se poate pune, totuşi, întrebarea: care este sensul ei, din moment ce
dispoziţiile Convenţiei sunt direct aplicabile în sistemele juridice ale statelor-
membre, pe de o parte, iar, pe de alta, astfel cum dispune art. 1, înaltele părţi
contractante recunosc oricărei persoane care este supusă jurisdicţiei lor drepturile
şi libertăţile pe care ea le reglementează? în definitiv, rezultatul aplicării unei
dispoziţii din Convenţie ni se pare decisiv pentru aprecierea unei soluţii într-o
cauză dată. Atunci când un tratat, pentru a reglementa o problemă importantă,
face trimitere la principiile de drept internaţional, se poate afirma cu siguranţă şi
fără cea mai mică urmă de îndoială că este aşa deoarece s-a dorit a se ascunde,
sub o formulă de consens aparent, persistenţa unui dezacord grav între
negociatori; altfel spus, s-a ieşit din impas de o manieră acceptabilă pentru toţi,
dar fiecare a păstrat punctul său de vedere cu privire la fondul problemei care nu a
putut fi rezolvată23.
Ocrotirea proprietăţii se realizează prin multiple mijloace juridice. Alături de
dreptul civil şi dreptul penal, dreptul procesual penal îşi aduce contribuţia la
ocrotirea proprietăţii.
în cadrul procesului penal persoana poate fi privată de dreptul de a exercita
elementele dreptului de proprietate prin aplicarea sechestrului. Punerea sub
sechestru a bunurilor, adică a valorilor materiale, inclusiv a conturilor şi depo-
zitelor, este o măsură procesuală de constrângere, care constă în inventarierea
bunurilor materiale şi interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de
ele, iar în cazurile necesare, de a se folosi de aceste bunuri. Scopul aplicării
sechestrului este de a asigura: repararea prejudiciului cauzat de infracţiune,
acţiunea civilă şi eventuala confiscare a bunurilor destinate săvârşirii infracţiunii,
folosite în acest scop sau rezultate din infracţiune.
i !ornellu Blrsan, Limitările dreptului de proprietate reglemtntiUf At CUDO, In Pandectele
Române, nr. 1/2003, p, 17') 180,
Art. 204 din CPP prevede expres care bunuri pot fi şi care nu pot fi puse sub
sechestru, iar art. 205 determină temeiurile de punere sub sechestru a bunurilor.
Având în vedere caracterul fundamental al dreptului proprietăţii private, aplicarea
sechestrului poate fi realizată doar în baza autorizaţiei judecătorului de instrucţie
sau, după caz, prin încheierea instanţei de judecată.
în vederea asigurării proporţionalităţii ingerinţei statului asupra privării
persoanei de dreptul de proprietate legea a instituit obligaţia ca valoarea bunurilor
sechestrate să nu depăşească valoarea acţiunii civile sau maximul amenzii penale.
Pentru a exclude arbitrariul, a preciza cu exactitate valoarea ingerinţei
statului şi pentru a oferi garanţii procesuale persoanei ale cărei bunuri sunt puse
sub sechestru se întocmeşte un proces-verbal al acţiunii respective. în procesul-
verbal trebuie să se indice toate bunurile materiale puse sub sechestru, elementele
de individualizare şi, pe cât posibil, costul lor.
Copia de pe procesul-verbal trebuie să fie înmânată, contra semnătură,
proprietarului sau posesorului bunurilor puse sub sechestru. Bănuitul, învinuitul,
inculpatul pot contesta punerea bunurilor sub sechestru în ordinea prevăzută de
Codul de procedură penală, iar alte persoane au dreptul de a cere scoaterea
bunurilor puse sub sechestru în ordinea procedurii civile.
Principalele reglementări pe care dreptul procesual penal le foloseşte în
scopul arătat se polarizează în jurul instituţiei acţiunii civile în procesul penal, în
cazul săvârşirii infracţiunii poate să se producă un prejudiciu statului, persoanelor
fizice sau juridice. De aici şi necesitatea unei reglementări adecvate, care, deşi are
cu caracter civil, poate şi este folosită de legea procesual penală în anumite
condiţii pentru ocrotirea relaţiilor patrimoniale lezate printr-o faptă penală.
în vederea ocrotirii bunurilor persoanei reţinute, arestate sau supuse măsurii
preventive arestării la domiciliu, cât şi în privinţa persoanelor care se aflau sub
ocrotirea părţii vătămate organul de urmărire penală sau instanţa de judecată pot
lua măsuri de ocrotire. Aceste măsuri sunt luate în vederea asigurării integrităţii
bunurilor, protecţia cărora este imposibil de asigurat de către persoanele
menţionate mai sus şi când există o temere întemeiată că lipsa măsurilor de
ocrotire ar duce la o inevitabilă privare de proprietate asupra acestor drepturi din
partea unor terţe persoane. Măsurile de protecţie aplicată asupra bunurilor
reprezintă o modalitate de asigurare a inviolabilităţii proprietăţii realizată sub
forma protecţiei proprietăţii.
Prevederi privind protecţia proprietăţii se conţin în art. 12 din Legea Re-
publicii Moldova privind activitatea operativă de investigaţii, nr. 45-XIII din I >
04.1994, unde se menţionează că organule care exercită activitatea operaţi-
IUI Partea generală
I) RHP  PRO  HSU A I, Pli NAI. 89
\
vă de investigaţie sunt obligate să întreprindă, în corespundere cu competenţa lor,
toate măsurile necesare pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor omului, a tuturor
formelor de proprietate ocrotite de lege24.
în cadrul procesului penal pot fi private de proprietate persoanele ale căror
obiecte au fost recunoscute corpuri delicte. în caz de achitare a persoanei, precum
şi în caz de scoatere de sub urmărire penală pe temei de reabilitare, contravaloarea
obiectelor alterate sau pierdute în cadrul efectuării acţiunilor legale se restituie de
stat. Deposedarea de proprietate fără acordarea unei despăgubiri, care s-ar raporta
în mod rezonabil la valoarea reală a proprietăţii, ar constitui în mod normal o
ingerinţă neproporţională, care nu ar putea fi justificată în conformitate cu
prevederile art. 1 al Protocolului nr. 1 al Convenţiei. Toate bunurile se redau
proprietarilor, cu excepţia celor indicate la alin. (1) al art. 162 din CPP.
Partea vătămată (pct. 18) din alin. 1 al art. 60 din CPP), partea civilă (pct. 20)
din alin. (1) al art. 62 din CPP) are dreptul să i se restituie bunurile ridicate de
organul de urmărire penală sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau
prezentate de ea însăşi, precum şi bunurile ce îi aparţin şi au fost ridicate de la
persoana care a săvârşit fapta interzisă de legea penală.
Partea civilmente responsabilă (pct. 3) din alin. (2) al art. 74 din CPP)
dispune de dreptul să i se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală
sau de instanţa de judecată în calitate de mijloace de probă sau prezentate de ea
însăşi.
Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului (pct. 2) din alin. (2) al art. 78 din CPP) are dreptul să i
se restituie bunurile ridicate de organul de urmărire penală în calitate de mijloace
de probă.
Martorul (pct. 10) din alin. (12) al art. 90 CPP) are dreptul să i se restituie
bunurile ridicate de organul de urmărire penală sau prezentate de el însuşi în
calitate de probe.
M
Situaţie ce corespunde, conform lit. a) a pct. 1) din alin. (1) al aii.  din Legea Republicii
Moldova privind proiecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi a altor persoane care
acordă ajutor în procesul penal, nr. 1458- din 2H.()I,I'WH. Monitorul Oficial <il Repu-
blicii Moldova, nr. 26 27 din 26.03.1948.
§9. Secretul corespondenţei
Dreptul la respectarea corespondenţei este definit ca facultatea de a comunica
cu terţe persoane fără a fi întrerupt, fără cenzură.
Constituţia Republicii Moldova în art. 30 garantează secretul scrisorilor, al
telegramelor, al altor trimiteri poştale, al convorbirilor telefonice şi al celorlalte
mijloace legale de comunicare.
Acest principiu este înscris şi în art. 8 din Convenţia Europeană privind
protecţia drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale.
Constituţia Republicii Moldova, în alin. (2) al art. 30 permite, în caz de ne-
cesitate, pentru a proteja securitatea naţională, bunăstarea economică a ţării,
ordinea publică şi pentru a preveni infracţiunile, limitarea acestui drept, cu
respectarea condiţiilor legale.
în cadrul unui proces penal necesitatea ascultării sau interceptării schimbului
de informaţii dintre persoane apare în legătură cu administrarea probelor în
procesul urmăririi penale. Pentru a respecta acest principiu organele de urmărire
penală pot intercepta corespondenţa doar cu autorizaţia judecătorului de
instrucţie. Toate acţiunile care limitează acest drept sunt reglementate exhaustiv
în Codul de procedură penală, în art. 133-138.
Alin. (2) al art. 133 din CPP prin corespondenţa care poate fi sechestrată nu-
meşte scrisorile de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, contai-
nere poştale, mandate poştale, comunicări prin fax şi prin poşta electronică.
Sechestrul corespondenţei şi interceptarea comunicărilor este permisă în
cadrul procesului penal pe o cauză deosebit de gravă sau excepţional de gravă.
Principiul secretului corespondenţei se extinde şi asupra persoanelor reţinute
sau arestate. Curtea Europeană pentru Drepturile Omului a declarat că dreptul
unui prizonier la necenzurarea corespondenţei sale cu un avocat sau un organ
judiciar în nici un caz nu trebuie încălcat, deoarece este principalul mod prin care
un individ poate pleda pentru drepturile sale (Campbell v. Regatul Unit (1992);
Cologero Diana v. Italia (1996)). în jurisprudenţa pe alte cazuri (Silver şi alţii v.
Regatul Unit (1983)) Curtea permite statului să cenzureze Corespondenţa fără
caracter juristic, atunci când există suspiciuni că scrisorile conţin corespondenţa
unor deţinuţi periculoşi despre unele practici comerciale legale sau alte aspecte
asemănătoare.
Interceptarea comunicărilor persoanelor este limitată de Codul de procedură
penala. Sechestrarea corespondentei se admite doar cu autorizarea judecătorului
de instrucţie în urma unui demers motivat din partea organelor de urmărire
penală. în alin. (4), (5) ale art. 135 din CPP se limitează durata totală de
Interceptare a convorbirilor la 6 luni, cu obligaţia judecătorului de instrucţie
90 DREPT PROCESUAL PENAL Portcu generala
să informeze, cel târziu o dată cu terminarea urmăririi penale, persoanele ale căror
convorbiri au fost interceptate şi înregistrate, despre acest fapt. Administrarea
acestor probe cu încălcarea formei prevăzute de Codul procesual penal atrage
neadmiterea lor ca informaţie probantă, iar persoanele care au săvârşit fapte în
mod intenţionat pot fi trase la răspunderea penală conform art. 178 din CP al RM.
1 pot să ceară aplicarea unor privilegii pe care acesta le poate oferi, cum ar fi, de
§10. Inviolabilitatea vieţii private
Constituţia Republicii Moldova stabileşte obligaţia generală a statului de a
respecta şi ocroti viaţa intimă, familială şi privată (art. 28). Activitatea desfăşurată
în cadrul unui proces penal reprezintă un grad înalt de posibilitate ca să fie
deranjată intimitatea persoanelor, iar unele acţiuni procesuale cum ar fi, de
exemplu, percheziţia, interceptarea comunicărilor constituie aproape în toate
cazurile o tulburare a acestei sfere. De aceea prevederea constituţională amintită a
fost dezvoltată şi detaliată în art. 15 din CPR
Principiul în discuţie este într-o dependenţă strânsă cu aşa concepte cum ar fi
inviolabilitatea domiciliului, secretul corespondenţei. Dat fiind faptul că acestea
din urmă fac parte din alte principii ale procesului penal, ele nu vor fi examinate
la acest principiu.
Potrivit practicii judiciare CEDO, viaţa privată este un concept ce include
integritatea fizică şi morală a persoanei (X. şi Y. v. Olanda, 1985). Deşi Curtea a
menţionat că nu consideră posibil sau necesar să încerce să dea o definiţie ex-
haustivă a noţiunii de "viaţă privată", ea a considerat că ar fi prea restrictiv de a
limita conceptul dat la un "cerc interior", în care individul poate să-şi trăiască
viaţa după bunul său plac şi a exclude în aşa fel lumea exterioară. Respectul
pentru viaţa privată trebuie să cuprindă într-o măsură oarecare dreptul de a stabili
şi dezvolta relaţii cu alte fiinţe umane cu caracter profesional sau de afaceri
(Niemietz v. Germania, 1992). în aşa fel, viaţa privată este un concept mult mai
larg decât viaţa intimă şi familială şi include neapărat şi dreptul de a dezvolta
relaţii cu alte persoane şi cu lumea exterioară.
Viaţa familială include toate relaţiile care apar în cadrul unei familii fondate
prin căsătorie sau a relaţiile ce apar în urma maternităţii sau paternităţii, indiferent
de faptul dacă aceste relaţii au apărut în urma unei căsătorii legale şi indiferent de
relaţiile care există între părinte şi copil. în cazul Johnston v. Irlanda, 1986 CEDO
a decis că acele cupluri necăsătorite care trăiesc împreună cu copiii lor sunt
considerate a fi sub incidenţa v i e ţ i i familiale o dată ce relaţiile create în cadrul
lor nu diferă în practică de v i a ţ a unei familii formate prin căsătorie. Totodată în
cazul Kerkhoven v. olanda, 1992, o relaţie stabilă
între două femei şi copilul născut de una din acestea prin înseminare artificială,
judecătorii au refuzat să califice aceasta ca o viaţă de familie, chiar dacă
coabitarea lor era de tip familial, exista o divizare a sarcinilor parentale. Ele
puteau să revendice o protecţie numai în ceea ce priveşte viaţa privată. Aceasta
înseamnă că persoanele care nu cad sub incidenţa conceptului vieţii familiale nu
exemplu, dreptul de a nu face declaraţii împotriva soţului sau rudelor apropiate,
în acest sens, pct. 41) al art. 6 din CPP stabileşte ca fiind rude apropiate copii,
părinţii, înfietori, înfiaţi, fraţi şi surori, bunici şi nepoţi. Jurisprudenţa Curţii
Europene lărgeşte această listă, incluzând aici şi relaţiile dintre unchi sau mătuşă
cu nepotul sau nepoata sa, dacă între aceştia există o legătură strânsă. în cazul
Boyle v. Regatul Unit, 1993 relaţiile dintre unchi şi nepot au fost considerate ca
constituind relaţii de familie în condiţiile în care nepotul îşi petrecea sfârşiturile
de săptămână cu unchiul său, iar acesta se asocia în ochii văi cu "imaginea"
tatălui.
în conceptul de viaţă intimă sunt incluse acele aspecte ce ţin de viaţa fami-
lială sau privată, trecute prin prisma dreptului persoanei de a rămâne singură. ( )u
toate că în anumite momente acest drept este justificat să fie limitat, cum ar fi
deţinerea în izolator cu mai multe persoane, intimitatea acţionează şi în acest Caz.
De exemplu, este o încălcare a intimităţii cazul când o persoană este nevoită să
meargă la veceu în camera unde se deţine aflându-se în văzul tuturor.
Pentru protejarea persoanei contra ingerinţelor ilegale în viaţa sa privată,  iii mă
sau de familie legea stabileşte unele garanţii. Astfel, este interzisă acumularea fără
necesitate a informaţiei despre viaţa privată şi intimă a persoanei. (Colectarea
unei asemenea informaţii în particular şi amestecul în viaţa privată şi de familie în
general se permite conform art. 8 (2) al CEDO, în măsura în care este prevăzut de
lege şi dacă constituie o măsură care, într-o societate democratică, este necesară
pentru securitatea naţională, siguranţa publică, bunăstarea economică a ţării,
apărarea ordinii şi prevenirea faptelor penale, protejarea sănătăţii sau a moralei,
ori protejarea drepturilor şi libertăţilor altora. Astfel, colectarea informaţiei (şi
oricare acţiuni care cad sub incidenţa Conceptelor de viaţă privată, familială sau
intimă, dar care constituie principii Iparte cum ar fi percheziţia, interceptarea
convorbirilor etc.) va fi legală dacă iceastă măsură este prevăzută de lege şi legea
stipulează genul de informaţii Care pot fi colectate, temeiurile de colectare şi
persoanele de la care această informaţie poate fi cerută, precum şi procedura care
trebuie urmată.
Astfel, cu respectarea condiţiilor enumerate mai sus este permisă colecta-rtn
şi păstrarea unor informaţii cum ar fi fotografii, date dactiloscopice etc.
•).' P a r t e a general;! •M
DREPT PROCESUAL PENAL
 Ca o garanţie suplimentară contra colectării abuzive a informaţiei despre
viaţa privată şi intimă, legea stabileşte că persoanele de la care organul de
urmărire penală cere o astfel de informaţie sunt în drept să se convingă că această
informaţie se administrează într-o cauză penală concretă. Persoana nu este în
drept să refuze prezentarea informaţiei cerute sub pretextul inviolabilităţii vieţii
private, însă ea are dreptul să ceară de la organul de urmărire penală explicaţii
asupra necesităţii obţinerii unei asemenea informaţii cu includerea explicaţiilor în
procesul-verbal al acţiunii procesuale respective.
în cazul în care există temeiuri ce justifică o anumită ingerinţă în viaţa
privată, legea stabileşte prevederi legale care ar minimaliza efectele negative ale
acestei ingerinţe. Organele de urmărire penală sau instanţele judecătoreşti sunt
obligate să ia toate măsurile pentru ca această informaţie să nu fie divulgată.
Astfel, la cererea lor, participanţii la acţiunile procesuale sunt obligaţi să nu di-
vulge asemenea informaţii şi despre aceasta se ia un angajament în scris. Toată
informaţia colectată şi stocată trebuie să fie folosită în scopurile şi în cadrul pro -
cesului penal. Probele care confirmă informaţia despre viaţa privată şi intimă a
persoanei, la cererea acesteia, se examinează în şedinţă de judecată închisă.
§11. Limba în care se desfăşoară procesul penal şi
dreptul la interpret
în conformitate cu art. 1 al Constituţiei, Republica Moldova este un stat de
drept, democratic, în care demnitatea omului, drepturile şi libertăţile lui reprezintă
valori supreme şi sunt garantate, inclusiv statul recunoaşte şi protejează dreptul la
păstrarea, la dezvoltarea şi funcţionarea limbilor vorbite pe teritoriul ţării.
Premisele constituţionale enunţate mai sus impun desfăşurarea procesului penal
în cadrul unor condiţii care ar asigura şi garanta egalitatea participanţilor la
proces, care să se înfăptuiască fără nici o discriminare pe temei de naţionalitate,
origine etnică, limbă.
Potrivit art. 118 din Constituţie, art. 16 din CPP şi altor prevederi din le-
gislaţia în vigoare25, procedura judiciară se efectuează în limba de stat sau, în
condiţiile legii, într-o limbă acceptabilă pentru majoritatea persoanelor care
participă la proces. Limba de procedură este anunţată la examinarea cauzei
concrete în şedinţa de judecată şi nu poate fi modificată pe parcursul întregului
proces judiciar26.
înscrierea regulii, privind admiterea folosirii altei limbi decât a celei de stat în
cadrul desfăşurării procedurii judiciare şi dreptul la interpret printre principiile de
bază ale procesului penal, vine să marcheze asigurarea intereselor legitime ale
minorităţilor naţionale şi ale tuturor persoanelor ce nu posedă limba de stat. în
cazul în care procesul penal se desfăşoară în altă limbă decât cea de stat, actele
procedurale (de ex.: ordonanţa de punere sub învinuire, rechizitoriul, sentinţa şi
decizia instanţei de judecată) se întocmesc în mod obligatoriu şi în limba de stat.
Persoanele împuternicite şi obligate să întocmească actele hotărârile menţionate
sunt subiecţii oficiali, în special procurorii şi judecătorii care, conform legii 27,
sunt obligaţi să cunoască limba de stat sub aspectul nu numai al minimului lexical
şi gramatical, ci şi al cunoaşterii vocabularului profesional, a terminologiei uzuale
de profesie în vederea întocmirii la un nivel adecvat în limba de stat a actelor
procedurale. Rezonabilitatea posibilităţii legale de a desfăşura procesul penal în
altă limbă decât cea de stat ţine în spe-■ iii de oferirea posibilităţii populaţiei
majoritare de altă etnie de a participa la I bsl ăşurarea procesului penal şi a vorbi
în limba maternă comună şi judecătorilor, şi procurorilor. Prin aceasta se va oferi
procesului penal un grad sporit al publicităţii şi se va realiza rolul educativ al
justiţiei în rîndul populaţiei.
Conform pct. a) din alin. (3) al art. 6 din Convenţia Europeană pentru apăra-
rea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, orice acuzat are dreptul să
fie asistat în mod gratuit de interpret, dacă nu vorbeşte sau nu înţelege limba fo-
losită la audiere. Legea procesual penală (alin. (2) al art. 17 din CPP) extinde sfera
I 'i evederilor Convenţiei sub aspect de subiecţi la participanţii la procesul penal.
Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de stat are dreptul să ia i
imoştinţă de toate actele şi materialele dosarului, să vorbească în faţa organului
de urmărire penală şi în instanţa de judecată prin interpret. Interpretul este
persoana invitată în procesul penal de către organele competente (oficiale) sau
1111111 ită de către acestea din rîndul persoanelor propuse de către participanţii la
l'ii nes. Pentru a exclude participarea formală a interpretului în procesul penal,
este necesar de a verifica dexteritatea profesională care ţine de documentarea pi
i v i n d calitatea sa de interpret, informaţia despre experienţa profesională şi
aprecierea obiectivă de către însuşi interpret a posibilităţii sale sa de a traduce
complet şi corect. Asigurarea formală a prezenţei interpretului nu este în spiritul
Convenţiei şi poate să fie o încălcare esenţială a dreptului la interpret 28.
Legea Parlamentului Republicii Moldova cu privire la funcţionarea limbilor vorbite pe
teritoriul KSS Moldoveneşti, nr. 3465-X1 din 1.09.1989, Veţtik, ni 9/217,1989.
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie  Republicii Moldova CU privire la
res pci turca legislaţiei despre utilizarea limbii In procedura jiul U larii, ni 12 din
09.04.1999, iu (Juliytn de hatâruri ale Plenului Curţii Supreme tie I w i i f i e ( \
iulie 2002),
Pct. e) din alin. (I) al art. 6 din Legii cu privire la statutul judecătorului, lit. e) din alin.
(1) al art. 19 din Legea cu privire la procuratură.
Caisul Diuid contra Portugaliei, Hotărârea din 21.04.1998, în Revista de Drept penal,
nr. 1/1999, p, 151 153.
■ DREPT PROCESUAL I* li NAI. P a r t e a g  ii e r a I •)',
ă
 Obligativitatea evaluării nivelului de cunoaştere de către persoană a limbii în
care se desfăşoară procedura judiciară în vederea aplicării normelor privind
asigurarea cu interpret sau traducător revine subiecţilor oficiali ai procesului
penal - ofiţerilor de urmărire penală, procurorilor, instanţei, care ulterior, o dată
ce sunt sesizate de beneficiarii interpretării, să exercite un anumit control al
calităţii interpretării asigurate.
Dreptul la interpret este înţeles ca fiind extins şi asupra muţilor, surzilor şi
surdomuţilor care înţeleg limba semnelor.
Garanţiile instituite de art. 6 al Convenţiei, inclusiv dreptul la interpret, nu se
aplică în exclusivitate procedurii judiciare stricto senso, dar se extind asupra
etapelor ei precedente şi următoare. Este evident că art. 6 asigură procedura în
ansamblu29.
Gratuitatea folosirii interpretului este absolută dacă inculpatul nu cunoaşte
limba procedurii judiciare, indiferent de cetăţenia lui sau de împrejurarea că este
locuitor al statului în care se desfăşoară procesul şi dacă ar avea posibilitatea să
cunoască mai mult sau mai puţin limba respectivă.
Lit. e) din alin. (3) al art. 6 al Convenţiei prevede că acuzatul are dreptul de a
fi asistat gratuit de un interpret, dacă nu înţelege sau nu vorbeşte limba utilizată la
şedinţă. Curtea a considerat (cazul Luedicke, Belkacem şi v. Germania,
1978) că această dispoziţie interzice în mod absolut de a cere unui acuzat să
achite cheltuielile unui interpret, deoarece ea nu constituie "nici o remitere
condiţionată, nici o scutire sau o scutire temporară, dar numai o scutire sau o
exonerare definitivă". Judecătorii de la Strasbourg au considerat ca garanţia
prevăzută la lit. e) din alin. 3 al art. 6 din Convenţie nu se limitează la
interpretarea din timpul audierii, ci se extinde şi la traducerea şi interpretarea
tuturor actelor procedurale angajate contra acuzatului pe care acesta trebuie să le
înţeleagă, pentru a beneficia de un proces echitabil. Din aceste considerente este
important de analizat perspectiva posibilităţii trecerii în sarcina părţii vătămatului,
învinuitului, inculpatului sau numai a uneia din părţi a cheltuielilor de judecată (în
care se includ şi plăţile ce urmează a fi plătite interpreţilor şi traducătorilor) în
urma împăcării părţii vătămate cu învinuitul, inculpatul (alin. (5) al art. 229 din
CPP)30.
Limbajul pe interesul inculpatului înseamnă evident folosirea limbii pe care
acesta o cunoaşte cel mai bine. S-a precizat că, chiar dacă limba oficială a
procedurii judiciare coincide cu cea a inculpatului, modul de exprimare a
subiecţilor oficiali trebuie să fie de aşa natură, încât inculpatul să înţeleagă exact
şi în detalii învinuirea31.
Aceasta obligă organul de urmărire penală, instanţă de judecată, ori de câte
ori este cazul, la explicarea terminologiei de specialitate folosite.
Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată trebuie să înmâneze bă-
nuitului, învinuitului, inculpatului actele procedurale (de exemplu, ordonanţa de
punere sub învinuire, rechizitoriul, sentinţa, decizia instanţei de judecată), fiind
traduse în limba lui maternă sau în limba pe care acesta o cunoaşte.
Limba procedurală asigură dispoziţia constituţională privind egalitatea tuturor
faţă de lege şi instanţa de judecată şi este o premisă a realizării altor principii ale
procesului penal şi din acest considerent încălcarea principiului limbii în care se
desfăşoară procesul penal şi dreptului la interpret este un temei care poate
conduce la desfiinţarea hotărârilor instanţelor judecătoreşti 32.
§12. Asigurarea dreptului la apărare
Raporturile sociale care fac obiectul procesului penal constau totdeauna într-
un raport conflictual de drept penal, ce apare ca rezultat al săvârşirii unei
infracţiuni. Aceste fapte constituie şi obiectul raportului procesual penal care
intervine între persoane cu interes opus. Pe parcursul procesului penal părţile şi
alţi participanţi au dreptul la acţiuni legale îndreptate spre apărarea intereselor
lor, inclusiv la asistenţa unui apărător.
Dreptul de apărare nu trebuie confundat cu asistenţa apărătorului. Drep-lul
de apărare constă în totalitatea prerogativelor, facultăţilor şi posibilităţilor \>c i
are, potrivit legii, le au justiţiabilii pentru apărarea intereselor lor. Asistenţa
apărătorului este unul din componentele dreptului de apărare şi se realizează prin
darea de sfaturi şi îndrumări, întocmirea de cereri şi demersuri 33.
NualaMole, Catarina Harby, Dreptul la un proces echitabil. Ghid privind punerea in apli-
care a articolului 6 al Convenţiei Europene privind Drepturile Omului, Chişinău, 2003,
p. 10.
Considerăm că această prevedere este contrară spiritului pct, e) din alin. î al art. 6 din
Convenţie şi concomitent poate constitui o piedică majoră In Implementarea elementelor
justiţiei ri'slaurative în procesul penal naţional.
| Dec. nr. 8361/1978 a Comisiei Europene a Drepturilor Omului, publicată în Jurispru-
dence de Liege, Mons. et Bruxelles, 1987, p. 1439, citat de Nicolae Volonciu, Tratat de
procedură penală, op. cit., p. 116.
De exemplu: decizia Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova,
nr. lr/a-211/99 din 14.09.99, în MoldLex.
Vintilă Dongoroz, Siegfried Kahane, George Antoniu, Constantin Bulai, Nicoleta Ilies-
cu, Rodica Stăinoiu, Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, partea
generală, voi. V, Editura Academiei Romane, 1. BECK, Bucureşti, 2003.
',
DREPT PROCESUAL l'KNAI. I'ii r t  g e n e r a
I
 Dreptul la apărare este prevăzut în actele normative internaţionale şi în cele
naţionale ale multor state, inclusiv Republicii Moldova.
Codul de procedură penală al Republicii Moldova în art. 17 arată valoarea de
principiu a obligaţiei statului de a asigura dreptul la apărare, în tot cursul
procesului penal, părţilor (bănuitului, învinuitului, inculpatului, părţii vătămate,
părţii civile, părţii civilmente responsabile) de a fi asistate sau, după caz,
reprezentate de un apărător ales sau, în caz de necesitate, numit din oficiu şi
remunerat din bugetul de stat.
Formularea acestui principiu în CPP al RM ca "asigurarea dreptului la
apărare" diferă după conţinut de sintagma "asigurarea dreptului de apărare".
Această formulare însă nu reduce totalitatea formelor de exercitare a dreptului de
apărare doar la prezenţa unui avocat. Alin. (2) al art. 17 Codului de procedură
penală prescrie obligaţia organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de
a asigura participanţilor la procesul penal deplină exercitare a drepturilor lor
procesuale în condiţiile prevăzute de legea procesuală. Formularea menţionată
este una legală şi include în sine toate prerogativele, facultăţile şi posibilităţile
exercitării apărării unei persoane. Având în vedere importanţa fundamentală a
dreptului de apărare, Constituţie Republicii Moldova în art. 26 consacră garanţia
dreptului la apărare.
Dreptul de apărare în cadrul unui proces penal este prevăzut şi în Convenţia
Europeană pentru apărarea Drepturilor Omului. Astfel, lit. ) din pet. 3) al art. 6,
stipulează că orice persoană acuzată de o infracţiune are dreptul să se apere
singură sau să fie asistată de un apărător ales de ea, iar dacă nu dispune de
mijloace necesare pentru a-1 plăti, să poată fi asigurată în mod gratuit de un
avocat din oficiu, atunci când interesele justiţiei o cer. în Hotărârea Plenului
Curţii Supreme de Justiţie din 9.XI.1998, nr. 30 "Cu privire la practica aplicării
legilor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului,
învinuitului şi inculpatului", pct. 6). Curtea stabileşte criteriile când interesele
justiţiei cer prezenţa avocatului:
a) în caz de complexitate sporită a cauzei;
b) în funcţie de capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se
apăra singur - urmează a fi luate în consideraţie capacităţile, cunoştinţele
şi priceperea fiecărei persoane în parte;
c) în funcţie de importanţa şi pericolul faptei de comiterea căreia este
bănuită sau învinuită persoana.
Principiul asigurării dreptului la apărare, de asemeneu, obliga organul de
urmărire penală şi instanţa să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului dreptul
Iu asistenţă juridică calificată din partea unui upurfltor ales de el sau numii din
oficiu, independent de aceste organe (pct, 14) din alin. (2) al art. 57).
Persoana care efectuează apărarea în cadrul procesului penal trebuie să
posede licenţa de avocat eliberată în urma susţinerii unui examen de licenţă în
modul prevăzut de lege. Această obligaţie pentru stat (de a testa calităţile
profesionale ale avocatului) rezultă din reglementările internaţionale la care
Republica Moldova este parte şi din normele ei interne. Constituţia în pct. 1) al
art. 26 garantează dreptul la apărare. Această garantare se extinde şi asupra
asigurării, dacă este necesar, a prezenţei unui avocat din oficiu. Diferenţa dintre
avocatul ales şi cel din oficiu trebuie să se limiteze doar la sursa remunerării
activităţii sale şi să nu afecteze calitatea asistenţei juridice acordate de el.
Garantarea dreptului de apărare este realizat şi printr-o serie de norme din CPP al
RM care cuprind, ca şi Convenţia Europeană pentru Drepturile Omului în pct. 3)
al art. 6, dreptul persoanei:
să fie informată în cel mai scurt termen, într-o limbă pe care o înţelege
şi de o manieră detaliată asupra naturii şi cauzei acuzării împotriva sa.
(şi în art. 64 CPP al RM);
să dispună de timpul şi de înlesnirile necesare pregătirii sale. Acest drept
implică toate acţiunile îndreptate spre apărarea persoanei, inclusiv acceptarea sau
nu a audierii. Prima şi următoarele audieri urmează să fie realizate în prezenţa
apărătorului ales sau numit din oficiu. Persoana poate să dispună de consultaţii cu
avocatul său fără limită de timp, chiar şi până la audierea ei în calitate de bănuit.
Dreptul de apărare este unul complex. Pe lângă asistenţa unui avocat legea
procesual penală prevede şi alte mijloace care realizează dreptul de apărare.
Organele de urmărire penală sunt obligate, în virtutea principiului oficialităţii, să
aibă în vedere din oficiu toate aspectele care sunt în favoarea părţii (art. 19 CPP al
RM)
în legea procesual penală majoritatea normelor ce reglementează drepturile şi
obligaţiile părţilor implicate în cauză, în special bănuitului, învinuitului şi
inculpatului, sunt axate pe realizarea eficientă a apărării lor.
Principiul asigurării dreptului la apărare stabileşte, în art. 17 al CPP al RM şi
în art. 26 al Constituţiei RM, că părţile, în tot cursul procesului, au dreptul să fie
asistate de avocat ales sau numit din oficiu. Codul de procedură penală specifică
noţiunea de "părţi" care au acest drept: bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea
vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă.
Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată sunt obligate să asigure
participanţilor la procesul penal deplina exercitare a drepturilor lor procesuale.
Codul prevede obligaţia organului de urmărire penală de a-i asigura p ă r ţ i i
prezenţa avocatului ales sau, după caz, din oficiu (pct. 14) din alin. (2) ni ari. 57
din CPP al RM).
'lit DREPT Pito ; lis  I. i> ii N I' a r tea g e n e r a 1 ă 99
 I.
 Pentru a înlătura abuzurile din partea subiecţilor oficiali ai procesului penal,
procedura interzice organului de urmărire penală să refuze participarea avocatului
la audierea martorului sau părţii vătămate. Mai mult, acest drept pentru martor
împiedică folosirea împotriva sa a informaţiei pe care o depune, în cazul în care
poate deveni bănuit sau învinuit pe dosar. Alin. 6 al art. 63 interzice integrarea în
calitate de martor a persoanei faţă de care există anumite probe că a săvârşit o
infracţiune. Aceste două norme funcţionează într-un mod de completare reciprocă
pentru a fi înlăturat potenţialul abuz al organelor de drept.
Este interzis, de asemenea, orice amestec în activitatea persoanelor care
exercită apărarea în limitele legale.
Jurisprudenţa Curţii Europene pentru Drepturile Omului pe cauzele Can v.
Austria (1985) şi Campbell şi Fill v. Regatul Unit (1984) recunoaşte dreptul
persoanelor la o comunicare nestingherită cu avocatul lor între patru ochi.
Prezenţa poliţiştilor sau al altor persoane de pază în timpul consultaţiilor nu
permite realizarea deplină a acestui drept. Totuşi, Curtea în cauza Compbell şi Fill
a evidenţiat că în anumite împrejurări excepţionale statul poate limita aceste
consultaţii particulare, atunci când există acţiuni temeinice pentru a bănui
avocatul că abuzează de situaţia sa profesională, acţionând în secret în înţelegere
cu clientul său pentru a ascunde sau distruge probe sau obstrucţio-nând în mod
serios mersul justiţiei. Tot Curtea, în cauza Domenichini v. Italia (1966), a
apreciat că interzicerea trimiterii unei scrisori de la un prizonier către avocatul lui
constituie o încălcare a art. 6 (3) (6) al CEDO.
Dreptul de apărare implică şi dreptul persoanei de a se apăra singur. CPP al
RM stabileşte acest drept ca pe unul principal, deoarece impunerea unui apărător
în mod forţat ar încălca însuşi principiul dreptului de apărare. Nu trebuie
interpretat în acest sens art. 69 al CPP, unde sunt enumerate cazurile de
participare obligatorie a apărătorului în cauza penală:
când aceasta o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul; - când persoana nu se
poate apăra singură din cauza unor afecţiuni fiziologice sau mintale;
când bănuitul, învinuitul, inculpatul nu cunoaşte limba de procedură, este militar în
termen, este minor, când i se încriminează o infracţiune gravă, deosebit de gravă
sau excepţional de gravă şi alte cazuri prevăzute de art. 69 CPP al RM. Tot aici
este menţionată şi situaţia prezenţei obligatorii a avocatului, "când interesele
justiţiei o cer". Hotărârea Plenului CSJ nr. 30 din 09.XI.1998 Cu privire la practica
aplicării legilor pentru asigurare! dreptului la apărare în
procedura penală a bănuitului, învinuitului şi inculpatului recomandă a lua în
consideraţie unele criterii pentru a stabili dacă "interesele justiţiei" cer sau nu
prezenţa obligatorie a avocatului:
a) Complexitatea cazului - cu cât este cazul mai complicat, cu atât este mai
mare necesitatea prezenţei obligatorii a avocatului.
b) Capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se apăra singur.
c) Importanţa şi pericolul faptei de comiterea căreia este bănuită sau
învinuită persoana şi scutinţa probabilă. Acest ultim criteriu poate fi
suficient pentru prezenţa obligatorie a apărătorului.
Asigurarea obligatorie a prezenţei apărătorului trebuie să fie reală şi nu
formală. Astfel, CEDO în cauza Goddi v. Italia a constatat încălcarea lit. () din
alin. (3) al art. 6 din Convenţie atunci când avocatul "desemnat" nu a întreprins
nimic pentru apărarea persoanelor şi ele au fost condamnate. într-o altă cauză
Curtea a explicat că prezenţa obligatorie a apărătorului în cazurile când interesele
justiţiei o cer nu este o alternativă a dreptului persoanei de a se apăra singură, ci
un drept individual, la care se aplică standarde obiective, de a aprecia dacă
realmente persoana se apără sau nu efectiv. Chiar dacă apare un conflict când
persoana căreia i se acordă apărare obligatorie nu colaborează cu apărătorul,
acesta din urmă trebuie să fie prezent la acţiunile respective şi să vegheze asupra
legalităţii procesului din punctul de vedere al apărării.
Convenţia, de asemenea, prevede, în spiritul dreptului de apărare, şi dreptul
de confruntare al martorilor (lit. (d) din alin. (3) al art. 6). Curtea recunoaşte
încălcarea principiului când nu se respectă egalitatea armelor la audierea
martorilor de către organele oficiale şi apărare, prin folosirea unor scheme diferite
(Bonisch v. Austria (1985), sau atunci când condamnările se întemeiază pe
declaraţiile unor martori anonimi care nu pot fi audiaţi sau atunci când pune
întrebări apărarea (Koplovski v. Olanda (1989), Windisele v. Austria (1990)).
CPP al RM înlătură aceste potenţiale încălcări prin reglementările art. 110,
stabilind procedura ascultării martorilor cu statut procesual special (de protecţie a
lui).
Părţile dispun de principiul dreptului de apărare pe întreaga perioadă de
desfăşurare a procesului penal.
Principiul garantării dreptului la apărare este limitat de principiul legalit ăţi i ,
se corelează cu procesul oficialităţii, este garantat de principiile respect ăr i i
demnităţii umane şi al folosirii limbii de procedură şi se întemeiază pe principiul
prezumţiei de nevinovăţie34.
Adrlun Ştefan Tulbure, Angela Mnrla Tatu, o/>. cit, ALL BECK, 2001, p. 44.
HI»
D R E P T I ' K O C K S U A l , I'liNAl, I» a r l  a g e n e raia K)l
 §13. Publicitatea şedinţei de judecată
Procesul de înfăptuire a justiţiei dintotdeauna a atras şi a interesat membrii
societăţii, acest interes fiind reciproc şi util. Legiuitorul respectă exigenţele de
publicitate a şedinţei de judecată, pentru a demonstra că în orice situaţie când are
loc o infracţiune făptuitorul este judecat întotdeauna în condiţii legale.
Constituţia Republicii Moldova, în art. 107, prevede că în toate instanţele
judecătoreşti şedinţele de judecată sunt publice. Constituţia admite, însă nu
specifică, în ce situaţii anume se permit şedinţele de judecată cu uşile închise, în
care se respectă toate regulile de procedură.
Codul de procedură penală în art. 18 înaintează aceleaşi exigenţe pe care le
conţine art. 6 al Convenţfei Europene pentru apărarea Drepturilor Omului: orice
persoană are dreptul la o judecată echitabilă şi publică. Hotărârea trebuie să fie
pronunţată în mod public, dar accesul presei şi publicului poate fi interzis în sala
de şedinţe, Excepţiile sunt formulate în acelaşi articol, inclusiv cazurile când
poate fi limitat accesul persoanelor terţe de a asista la judecată. Şedinţele pot avea
loc cu uşile închise în interesul moralităţii, al ordinii publice sau securităţii
naţionale, când o cere interesul minorilor sau protecţia vieţii private a părţilor.
Justiţia poate decide şi în alte cazuri, când consideră strict necesară desfăşurarea
şedinţei cu uşile închise, atunci când datorită unor împrejurări speciale,
publicitatea ar putea prejudicia interesele justiţiei. în aceste cazuri decizia de a
examina dosarul în şedinţă închisă trebuie argumentată, fiind respectate toate
normele procedurii judiciare.
Jurisprudenţa CEDO, în cauza Le Compte, Vau Lenven şi De Meyere v.
Belgia (1981), a decis că dreptul la publicitate nu este în mod necesar interzis
dacă cele două părţi ale procedurii consimt desfăşurarea judecării în şedinţă
secretă.
Caracterul public al şedinţei de judecată, atunci când şedinţa nu necesită a fi
desfăşurată în mod secret, este extins asupra tuturor etapelor judecăţii: în fond, în
apel, în recurs şi, în cazul în care există, în cadrul căilor extraordinare de atac.
Art. 316 din CPP relevă mai amănunţit unele aspecte ale publicităţii şedinţei
de judecată, in care se admite la şedinţă orice persoană care a împlinit vârsta de
16 ani şi persoanele neînarmate. Preşedintele şedinţei poate permite prezenţa la
şedinţă a minorilor şi a persoanelor înarmate care sunt obligate să poarte armă din
oficiu, în exerciţiul funcţiunii lor. Aceştia suni colaboratorii poliţiei care asigură
ordinea în şedinţa de judecată şi în cazurile când persoanele judecate necesită
pază sporită.
în realizării acestui principiu legea prevede posibilitatea admiterii repre-
zentanţilor mass-media sau a altor persoane care să efectueze înregistrări foto,
audio şi video. Aceste acţiuni sunt permise doar de către preşedintele şedinţei de
judecată în limita respectării desfăşurării normale a judecăţii.
Sancţiunea nerespectării prevederilor legale ce privesc caracterul public al
şedinţei de judecată pot duce la casarea oricărei hotărâri prin folosirea căilor de
atac a hotărârii pronunţate (art. 427 şi 444 CPP). După desfăşurarea şedinţei de
judecată hotărârea adoptată se pronunţă, fără nici o excepţie, în mod public.
Publicitatea şedinţelor de judecată este dictată de necesitatea transparenţei
justiţiei într-o societate democratică, de rolul educativ general al procesului de
înfăptuire a justiţiei, când societatea ştie că orice faptă ilegală este sancţionată; şi
de faptul că judecătorii acordă o atenţie sporită modului în care judecă şi
motivează hotărârile atunci când şedinţa este deschisă sau când se înregistrează
pentru mass-media.
§14. Accesul liber la justiţie
Accesul liber la justiţie este un principiu ce reiese din interpretarea art. 6 al
Convenţiei. Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice la art. 14
prevede că "orice persoană are dreptul ca litigiul în care se află să fie examinat de
un tribunal independent". Art. 20 al Constituţiei Republicii Moldova stipulează că
"orice persoană are dreptul la satisfacţie efectivă din partea instanţelor
judecătoreşti competente împotriva actelor care violează drepturile, libertăţile şi
interesele sale legitime. Nici o lege nu poate îngrădi accesul liber la justiţie".
Directivele prevăzute de art. 6 al Convenţiei sunt enunţate în art. 19 al
Codului de procedură penală.
Importanţa majoră a acestui principiu pentru procesul penal a fost sesizată şi
evocată de jurisprudenţa Curţii Supreme de Justiţie35 şi a Curţii Constituţionale.36
Art. 6 al Convenţiei stipulează că orice persoană are următorul drept ca:
"cauza să fie judecată în mod echitabil". Această expresie îmbină numeroase
aspecte ale unei bune administrări a justiţiei, printre care se evidenţiază un drept
autonom - dreptul de a avea acces la o instanţă judecătorească - care se constituie
a fi unul din cele mai importante elemente ale art. 6 al Convenţiei.
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica
aplicării de către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale Constituţiei Republicii
Moldova, nr. 2 din 30.01.1996, în Culegere de hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de
justiţie (mai 1974 - iulie 2002), Chişinău, 2002, p. 9.
! [otărAreu Curţii Constituţionale cu privire la excepţia de neconstituţionalitate a alin. 4
al .ui. 97 din CPP, nr. 20 clin 16,06,97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 43/44
din 03,07,1997.
Ill' DREPT PROCESUAL PENAL I' n r tea g e n ciula 

 Existenţa acestui drept, chiar în lipsa unei prevederi exprese, a fost reţinută
de Curte pentru prima dată în cauza Colder v. Regatul Unit (1975), conceptul
fiind dezvoltat în jurisprudenţa ulterioară. Astfel, dacă acuzaţiile sunt retrase într-
o modalitate în care asupra acuzatului continuă să planeze o bănuială de
vinovăţie, dreptul său de acces la instanţă este încălcat, fiind încălcată de această
dată şi prezumţia de nevinovăţie (cauza Minelli v. Elveţia, 1983).
Dreptul de acces la o instanţă nu are un caracter absolut, părţile putând
renunţa la aceasta, cu condiţia ca renunţarea să fie făcută într-o manieră clară,
evidentă (cauza Neumeister v. Austria, 1986, Calozza v. Italia, 1985).
La rîndul său, prin legislaţia internă 37, statele-părţi pot stabili anumite limitări
ale dreptului de acces la o instanţă, cu condiţia ca aceasta să nu afecteze dreptul
chiar în substanţa sa, să urmărească un scop legitim şi să existe un raport de
proporţionalitate între măsurile restrictive şi scopul urmărit. Este cazul regulilor
restrictive .privind accesul la justiţie a minorilor şi a persoanelor cu deficienţe
mintale, prevăzute în legislaţia multor state (cauza Golder v. Regatul Unit, 1975).
Dreptului de acces la instanţă îi corespundere şi obligaţia statelor-părţi a
Convenţiei de a-1 facilita.
în dreptul intern accesul liber la justiţie este consacrat prin prevederile art. 20
din Constituţie, nu numai ca un drept fundamental al oricărei persoane, dar mai
ales ca un principiu fundamental al sistemului de garanţii al drepturilor şi
libertăţilor în procesul penal.
Prin urmare, rezultă că dreptul persoanei de a se adresa instanţei este un drept
fundamental, căreia îi corespunde obligaţia instanţei ca în condiţiile legii să se
pronunţe asupra cererii, iar pe de altă parte deschizându-se calea justiţiei pentru
apărarea drepturilor, libertăţilor şi intereselor legitime, nimănui nu-i este îngăduit,
ca într-o situaţie conflictuală, să-şi tranşeze singur drepturile sau interesele.
Din analiza textului constituţional pot fi desprinse câteva elemente definitorii
ale dreptului de a te adresa justiţiei şi anume:
întrucât textul se referă la "orice persoană", înseamnă că el cuprinde sub
protecţia sa atât cetăţeni ai Republicii Moldova, cât şi cetăţeni străini,
apatrizi, cât şi persoane fizice şi juridice (în funcţie de calitatea lor
procesuală);
»' Codul de procedură penală la art. 75 stabileşte cercul de periOftne < onsiderute incapabile
în procesul penal şi la art. 76 prevede că persoanele incapabile nu şl pol exercila de sine
stătător drepturile procesuale, acestea fiind exercitate de r»prfX«nUlttul lor legal,
accesul la justiţie are ca scop nu numai protecţia sau valorificarea
drepturilor subiective, dar şi a intereselor legitime ale persoanei 38;
- dacă, uneori, în condiţiile art. 54 din Constituţie, prin lege, se poate proceda
la restrângerea exerciţiului unor drepturi sau a unor libertăţi, exercitarea
dreptului de a te adresa în justiţie nu poate fi nici odată îngrădită.
Problema definirii noţiunii de justiţie este esenţială pentru a da eficienţă
principiului constituţional al liberului acces la justiţie. Justiţia, în acord cu
Convenţia, reglementarea internă şi în spiritul principiului analizat, este re-
prezentată de puterea judecătorească, care cuprinde instanţele judecătoreşti şi se
exercită de judecători şi judecători de instrucţie, care sunt independenţi şi se
supun numai legii.
Legea determină cadrul procedural de realizare a accesului liber la justiţie.
Astfel, posibilitatea sesizării instanţelor judecătoreşti pentru apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime se va realiza pe calea înaintării cererii directe.
în acord cu dispoziţiile alin. (1) al art. 6 din Convenţie accesul liber la justiţie
se poate realiza integral, în finalitatea sa, numai printr-un tribunal independent şi
imparţial organizat, cu respectarea principiilor puterii judecătoreşti.
De asemenea, liberul acces la justiţie nu se va putea obţine deplin, decât
printr-un proces echitabil39, în cadrul căruia să se asigure şi să se garanteze toate
drepturile, inclusiv dreptul la apărare şi libertăţile individuale, respectarea
termenului rezonabil şi asigurarea unei instanţe independente, imparţiale şi legal
constituite care va activa în conformitate cu principiul legalităţii.
Accesul liber la justiţie garantat de către Convenţie trebuie de asemenea să se
completeze cu art. 13 al Convenţiei, care prevede dreptul la un recurs efectiv
(cazul Kudla v. Polonia, 2000). Desigur, accesul liber la justiţie nu înseamnă
doar posibilitatea înaintării acţiunii sau cererii în instanţa de judecată, ci şi
posibilitatea de a se folosi de căile de atac prevăzute de lege*10.
Vezi pct. 6) din alin. 1 al art. 401 din CPP al RM.
Conţinutul noţiunii de proces echitabil, suplimentar accesului liber la justiţie, include:
a) audierea în prezenţa apărătorului; b) dreptul de a nu contribui la propria sa incri-
minare, c) egalitatea armelor, d) dreptul la o procedură contradictorie; e) dreptul la o
hotărâre motivată.
O problemă contradictorie în procesul penal al Republicii Moldova, sub aspectul ga-
rantării reale a accesului liber la-justiţie, ţine de: a) excluderea părţii vătămate din cercul
persoanelor titulari a căilor de atac;.b) condiţionarea exercitării dreptului la recursul
împotriva hotărârilor instanţelor de apel şi recursului în anulare prin prezenţa semnă-
turii unui avocat specializat, admis de Curtea Supremă de Justiţie. Ultima prevedere, în
cadrul procesului civil, a fost declarată neconstiluţională (Hotărârea Curţii Constitu-
ţionali' privind controlul constituţionalităţii unor dispoziţii ale art. 416 şi art. 444 din
Codul de procedura civilă al Republicii Mol,Iova, nr. '.'. din 19.02.2004, Monitorul Oficial
til Republicii Moldova, at. 19 41 din 05,03.2004),
1(11
DREPT PROCESUAL PENAL P a i' t  a ge n  r a 1 ă

105
 Accesul la justiţie nu ar trebui să fie condiţionat de situaţia financiară a
persoanei şi din acest considerent statele, în conformitate cu rezoluţiile Consi-
liului Europei, ar trebui să asigure un acces real la justiţie41.
Este necesar de subliniat că accesul liber la justiţie poate fi barat de un
obstacol de fapt, fie de drept şi excluderea lor, în cazuri necesare, determină
faptul că dreptul analizat nu va fi teoretic şi iluzoriu, ci efectiv.
Acest principiu este asigurat de instituţia incompatibilităţii în procesul penal.
Scopul instituţiei incompatibilităţii este asigurarea imparţialităţii instanţei de
judecată şi posibilitatea oferită părţilor, invocând cazurile de incompatibilitate, de
a exclude, prin intermediul recuzării, de la înfăptuirea justiţiei judecătorul, cât şi
procurorul, ofiţerul de urmărire penală care este direct sau indirect interesat în
soluţionarea cauzei.
O particularitate a art. 19 al Codului de procedură penală în ceea ce priveşte
accesul liber la justiţie este obligaţia organului de urmărire penală, a procurorului
de a lua toate măsurile legale pentru cercetarea sub toate aspectele42, complet43 şi
obiectiv44, a circumstanţelor cauzei.
Legea procesual penală a stabilit garanţii procesuale în vederea realizării
eficiente a regulilor enunţate:
1. cazurile de incompatibilitate (art. 33, 34, 54 din CPP al RM);
2. nimeni nu este obligat să dovedească nevinovăţia sa (alin. (2) al art. 8 din
CPP al RM);
3. neadmiterea datelor obţinute prin aplicarea violenţei, ameninţărilor sau
altor mijloace de constrângere, prin violarea drepturilor şi libertăţilor
persoanei (pct. 1) din alin. (1) al art. 94 din CPP al RM);
4. nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită (alin. (3) al art. 101 din
CPP al RM).
Instanţa cercetează şi pune la baza hotărârii judecătoreşti numai probele la
cercetarea cărora au avut acces toate părţile în egală măsură.
" a) Recomandarea nr. R (81)7 din 14.05.1981 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei
privind uşurarea accesului la justiţie; b) Recomandarea nr. R (93)1 din 8.01.1993 privind accesul
efectiv la justiţie al persoanelor aflate în sărăcie.
a
Asigură cercetarea circumstanţelor cu valoare juridică şi a probelor pertinente cu toate calităţile şi
semnele lor, examinarea tuturor versiunilor obiectiv posibile, care determină direcţia activităţii
probatorie şi exclude unilateralismul şi subiectivismul în cadrul procesual de probaţiune.
" Elucidarea tuturor circumstanţelor necesare de stabilii in cauza penala,
1,1
Stabilirea tuturor circumstanţelor care dovedesc vinovăţia b ă n u i t u l u i , î n v i n u i t u l u i şi in-
culpatului şi ii celor care li dezvinovăţesc, precum şi n cll'curnitantllof cert le Itenuen7.il sau le
agravează răspunderea.
Regula examinării sub toate aspectele, complet şi obiectiv, are o aplicare
fundamentală în cadrul procesului de apreciere a probelor, fiind mecanismul legal
de formare a propriei convingeri a instanţei de judecată, procurorului şi ofiţerului
de urmărire penală.
Existenţa regulei examinării sub toate aspectele, complet şi obiectiv a cir-
cumstanţelor cauzei şi probelor prezentate este dictată de necesitatea realizării
scopului procesului penal şi aflării adevărului pe fiecare cauză examinată.
§15. Desfăşurarea procesului penal în termen rezonabil
După cum remarca I. Ionescu-Dolj, o esenţială calitate a unei proceduri
penale o formează "accelerarea judecăţii", însă o accelerare care să nu dispre-
ţuiască nici libertatea individuală, nici drepturile sacre ale societăţii, deci o
accelerare compatibilă cu nevoile justiţiei şi spiritul larg democratic 45. în acest
sens legea stabileşte o cerinţă generală conform căreia urmărirea penală şi ju-
decarea cauzelor penale se face în termene rezonabile.
Scopul prevederii date este de a asigura că nici o persoană realizarea sau li-
mitarea drepturilor căreia depinde de desfăşurarea unui proces penal să nu fie
nevoită să aştepte un termen nejustificat de mare până când decizia finală va fi
pronunţată. Acest principiu este şi un drept fundamental al omului şi totodată şi o
condiţie pentru ca un proces să fie considerat echitabil.
Dacă privim acest principiu ca un drept, atunci termenul rezonabil începe ii
curge din momentul în care un proces penal îi afectează sau îi poate afecta In
vreun fel drepturile şi interesele unei persoane şi până când a fost pronunţată o
hotărâre definitivă. De exemplu, această perioadă începe a curge din momentul în
care o persoană a fost arestată, reţinută, declarată bănuită sau învinuită.
Rezonabilitatea duratei procedurilor trebuie să fie apreciată prin prisma
circumstanţelor cauzei concrete, ţinându-se cont de criteriile stabilite de lege şi
anume complexitatea cazului, conduita organului de urmărire penală şi a instanţei
de judecată şi comportamentul părţilor.
Complexitatea cazului include toate circumstanţele lui atât de fapt, cât şi de
drept luate în ansamblu (numărul participanţilor la proces, numărul episoadelor
infracţionale incriminate, dificultatea dovedirii anumitor aspecte IUm ar fi
necesitatea numirii unor comisii rogatorii în străinătate etc.).
I lonescu-Dolj, Curs de procedurii penală română, Socec&Co SA, Bucureşti, 1937, p. 15.
106  ,1' l ' K O C K S U A I , I' u  1  a f{  n   107
 I ft
\
I'I'NAI.
 Conduita organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată ţine de
rapiditatea cu care acestea soluţionează întrebările şi efectuează acţiunile
procesuale necesare pentru a mişca cauza penală spre o soluţionare definitivă.
Statul răspunde atât pentru conduita organelor menţionate, cât şi a altor persoane
care au fost atrase în cadrul procesului pentru a contribui la soluţionarea cauzei.
Astfel, organele judiciare vor da dovadă de un comportament ce încalcă principiul
dat, dacă după un timp rezonabil de la numirea unei expertize care nu a fost
îndeplinită nu va întreprinde măsuri de efectuare cât mai rapidă a acesteia, de
exemplu, prin schimbarea expertului sau dacă nu va face tot posibilul ca un
martor care nu se prezintă să fie găsit şi audiat.
De acest criteriu ţine şi obligaţia statului să organizeze sistemul legal în aşa
fel încât să permită organelor competente să asigure termenul rezonabil. Statul
trebuie să organizeze astfel sistemul organelor de drept, încât să asigure o
soluţionare rapidă şi fluentă a cauzelor. în general, statul nu poate motiva o
soluţionare lentă a cauzelor prin volumul mare de muncă. Cu toate acestea, o
acumulare temporară de cauze nu implică automat şi vinovăţia statului cu condiţia
că acesta a luat cu promptitudine măsuri de remediere a acestei situaţii. Astfel de
metode provizorii ar putea fi alegerea cauzelor după anumite criterii care se
bazează nu numai pe data parvenirii lor în instanţă, dar şi ţi-nînd cont de urgenţa
lor sau drepturile care formează miza unei cauze pentru persoanele implicate. Cu
toate acestea, dacă situaţia persistă şi este nevoie de efectuarea de schimbări
structurale, aplicarea numai a unor astfel de metode nu este suficientă pentru a nu
califica situaţia dată ca încălcare (vezi Zimmer-mann şi Steiner v. Elveţia, 1983).
Cu toate că CPP stabileşte că se ia în considerare numai conduita organelor
de urmărire penală şi a instanţelor, această prevedere trebuie interpretată mai larg,
incluzându-se toate organele statului implicate într-un proces. Astfel, spre
exemplu, în practica CEDO, durata procesului în cadrul Curţii Constituţionale se
ia în consideraţie atunci când rezultatul acestuia este în stare să afecteze rezultatul
soluţionării cauzei în faţa instanţelor ordinare (Deumeland v. Germany, 1986,
Poiss v. Austria, 1987, Bock v. Germany, 1989).
Criteriul comportamentului părţilor este aplicat pentru a se stabili existenţa
vinovăţiei statului în depăşirea termenelor rezonabile şi gradul acestei vinovăţii.
Organele statului nu sunt vinovate de încălcarea dreptului persoanei dacă se
stabileşte că depăşirea a avut loc din vina acesteia. Aceasta poate avea loc atunci
când comportamentul părţii duce la o încetinire neîntemeiată a procesului cum ar
fi în cazul de schimbare nefondală  avocaţilor, înaintare nefondată a plângerilor,
întârziere în comunienrea Informaţiilor necesare, lipsă nemotivata de la a cţ i u ni l e
ce trebuie să aibă Ini In prr/ruţii p ă r ţ i i etc. Pe de altfl parte, persoana a c u z a t ă
nu este obliynln srt lie cooperantă .şi poale să
se folosească pe deplin de drepturile pe care i le oferă legea (cum ar fi aceleaşi
înaintări de cereri şi plângeri), dar acestea pot fi puse în seama persoanei la
stabilirea încălcării dreptului acesteia la un proces în termen rezonabil. Astfel, în
cauza Ciricosta şi Viola v. Italia petiţionarii au solicitat de cel puţin şaptesprezece
ori amânarea audierilor şi nu s-au opus la şase amânări solicitate de partea
adversă, în consecinţă CEDO a considerat că termenul de cincisprezece ani nu
încălca dreptul la judecarea cauzei în termen rezonabil.
Respectarea termenului rezonabil la urmărirea penală se asigură de către
procuror, iar la judecarea cazului - de către instanţa respectivă. Conform art. 274,
procurorul, concomitent cu confirmarea pornirii urmăririi penale, fixează
termenul de urmărire în cauza respectivă. Termenul de urmărire penală fixat de
procuror este obligatoriu pentru ofiţerul de urmărire penală şi poate fi prelungit la
solicitarea acestuia. în cazul în care este necesar de a prelungi termenul de
urmărire penală, ofiţerul de urmărire penală întocmeşte un demers motivat în
acest sens şi îl prezintă procurorului înainte de expirarea termenului fixat de
acesta.
Cu toate că legea nu stabileşte termene concrete de desfăşurare a procesului
penal, pentru asigurarea respectării acestui principiu sunt stabilite un şir de
termene pentru efectuarea unor acţiuni procesuale. Astfel, sunt stabilite terme-ne-
limită pentru soluţionarea cererilor, pentru întocmirea rechizitoriului etc.
Verificarea respectării termenului rezonabil se efectuează de instanţa de
indecată ierarhic superioară în procesul judecării cauzei în cadrul căilor ordi-ii.i
i sau extraordinare de atac.
Conform art. 385 CPP, instanţa, în cazul în care constată că s-a încălcat
dreptul inculpatului ca să-i fie examinată cauza într-un termen rezonabil, are ■ In
piui să examineze posibilitatea reducerii pedepsei inculpatului drept recom-l« ir.a
pentru aceste încălcări. în timp ce această prevedere urmăreşte scopul so-li i|  
îării pe loc a potenţialelor cazuri de adresare în CEDO, pentru a fi un reme-• I i
valabil, instanţa, la reducerea pedepsei, trebuie să includă un indice pentru a 
uite evaluarea gradului în care durata procedurii este luată în consideraţie.
§16. Libertatea de mărturisire împotriva sa
Introducerea principiului enunţat în cadrul regulilor de bază este un elenii al
procesului continuu de democratizare a procesului penal şi armonizaţi Cadrului
garanţiilor procesual-penale cu prevederile tratatelor internaţionale la care
Republic Moldova este parte.
In lit. g) din pct. 3) al art. 14 din Pactul internaţional cu privire la dreptul ile
civile şi politice se prevede că orice persoană acuzată de comiterea unei
I  D R E P T PROCESUAL Mi NAI. I' uri eu g e n e r a l ă \ 9
infracţiuni penale are dreptul să nu fie silită Să mărturisească împotriva ei însăşi
sau să se recunoască vinovată. Curtea a statuat că dreptul la un proces echitabil
(art. 6 al Convenţiei) include "dreptul pentru orice acuzat în sens autonom, pe
care art. 6 îi atribuie acestui termen, de a păstra tăcerea şi de a nu încerca să
contribuie la propria sa incriminare" (Funke v. Franţa, 1993) şi care este inclus în
norme internaţionale general recunoscute care se află în centrul noţiunii de proces
echitabil (Saunders v. Regatul Unit, 1996). Este necesar de subliniat că dreptul la
libertatea de mărturisire împotriva sa şi-a găsit locul printre drepturile şi
libertăţile persoanei investigate prevăzute de Statutul Curţii Penale Internaţionale
care consemnează în art. 55 că persoana nu poate fi constrânsă să se
autoincrimineze sau să se declare vinovată, constituind o veritabilă garanţie
procesuală46.
Principiul dat şi-a găsit reflectarea în multe legislaţii ale ţărilor străine' 17.
Libertatea de mărturisire împotriva sa este prevăzută la art. 21 CPP şi cu-
prinde două reguli.
Prima regulă constă în imunitatea de a depune declaraţii. în procesul penal
nimeni nu este obligat să depună declaraţii împotriva rudelor sale apropiate, a
soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei. Această posibilitate de a nu depune
declaraţii ţine de anumite categorii morale cum sunt conştiinţa, clemenţa, relaţiile
de familie48.
Statul nu poate să nu fie interesat în reluarea cât mai urgentă a relaţiilor
sociale a persoanelor, în special a celor care au fost condamnate la privauţiune de
libertate. Cel mai reuşit efectele negative ale condamnării se pot anihila în cadrul
familiei, relaţiile cu care nu ar trebui să fie dezorganizate, în special, prin
obligarea de a depune declaraţii împotriva rudelor apropiate.
Cercul de persoane care intră în categoria de rude apropiate este circumscris
exhaustiv la pct. 41) al art. 6 din CPP al RM şi sunt: copiii, părinţii, în-fietorii,
înfiaţii, fraţii şi surorile, bunicii, nepoţii. Pentru a verifica relaţiile de rudenie între
persoanele nominalizate este necesar de a verifica actele de stare civilă eliberate
de organele stării civile. De această prerogativă beneficiază toţi participanţii la
procesul penal, deoarece termenul de "nimeni", conform DEX, are sensul de "nici
un om, nici o fiinţă". De regulă, acest drept este utilizat de martori şi bănuit,
învinuit, inculpat.
Nineta Bărbulescu, Curtea Penală Internaţională - intre speranţă ii provocare, în Revista de
Drept penal, nr. 2/1999, p. 73.
Amendamentul 5(1791) la Constituţia SUA, art, 51 al Constituţiei Federaţiei Ruse. Igor Dolea,
Imunităţilc si privilegiile martorului in procesul penal, Probleme a c t u a l e ale juriiprudentci:
realizări şi perspective, Analele Ştiinţifice iile Unlvtriltftţll tie Stat din Moldova, Şt ii nţ e juridice,
C1J USM, Chişinău, 2002, |> lr>0
Martorul, conform art. 90 din CPP, nu poate fi silit să facă declaraţii con-
t r a r e intereselor sale sau ale rudelor sale apropiate şi are dreptul să refuze de a
prezenta obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date, dacă
acestea pot fi folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale
apropiate.
Aducerea la cunoştinţă a dreptului libertăţii de mărturisire împotriva sa ori
împotriva rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei este
pusă în sarcina organelor de urmărire penală, procurorului sau a instanţei. în cazul
când persoana căreia i se aduce la cunoştinţă acest drept se dovedeşte a li rudă
apropiată, soţ, soţie, logodnic, logodnică a bănuitului, învinuitului, inculpatului, i
se explică dreptul de a tăcea şi este întrebată dacă acceptă să Iacă declaraţii.
Nerespectarea acestei prevederi va conduce la faptul că datele obţinute prin
audierea martorului nu vor fi admise ca probe şi nu vor putea lift fie puse la baza
sentinţei sau altor hotărâri judecătoreşti. Este important d>e determinat limitele
realizării libertăţii de mărturisire împotriva sa. Cercul de date asupra cărora
persoana poate să refuze să facă declaraţii trebuie să fie limitat la interesele de
drept penal ale sale şi ale rudelor sale.
A doua regulă se referă la libertatea de a mărturisi împotriva sa sau de a-şi
recunoaşte vinovăţia.
Bănuitul, învinuitul, inculpatul trebuie să fie obligatoriu informat de către
Qfganul de urmărire penală, procuror, instanţă privitor la dreptul său de a Iftcca,
de a nu mărturisi împotriva sa, precum şi de a primi explicaţii asupra dreptului
dat.
Persoana căreia organul de urmărire penală îi propune să facă dezvăluiri
demascatoare împotriva sa este în drept să refuze de a le face. Este interzis ■ I.
aplicat orice acţiuni nelegitime unei persoane, cu scopul de a obţine de la iui
informaţii sau mărturisiri, deoarece ele cad sub incidenţa termenului de lori
ură"49. Acţiunile date cad sub incidenţa art. 309 din CP, care stabileşte răs-
punderea penală pentru constrângerea de a face declaraţii. Asupra dreptului di' ,i
nu se autoincrimina a statuat şi Plenul Curţii Supreme de Justiţie, care în
hotărârea sa a stipulat că bănuitul, învinuitul nu poate fi silit să mărturisească
împotriva sa însăşi sau să se recunoască vinovat50.
Alin. (1) al art. I din Convenţia împotriva torturii şi altor pedepse ori tratamente cu cruzime,
inumane sau degradante din 10.12.1984.
I Inlararea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova cu privire la practica
a p l i c ă r i i legilor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului,
învinuitului şi inculpatului, nr. 30 din 09.11.1998, în Culegere de hotărâri ale Plenului i ut fu
Supremii de justiţie (mai 1974 iulie 2002), Chişiwau, 2002, p. 373.
ill)
D R E P T I ' K O C l i S U A l . PI-NA I. \> a r tea g e n e  a 1 \

 Motivele recunoaşterii dreptului de a tăcea ţin în special de protecţia acu-
zatului împotriva aplicării torţei a reprezentanţilor organelor de drept coercitive
abuzive împotriva sa. în particular dreptul de a nu contribui la propria sa
incriminare presupune că într-o cauză penală partea acuzării caută să-şi
întemeieze argumentarea fără a recurge la elementele probante, obţinute prin
constrângere sau presiuni, în pofida voinţei acuzatului. în acest sens, dreptul
respectiv este strâns legat de principiul prezumţiei nevinovăţiei (Saunders v.
Regatul Unit, 1996).
Judecătorii de la Strasbourg interpretează în mod diferit regulile ce permit
formularea unor raţionamente defavorabile tăcerii unui acuzat pe parcursul au-
dierii sau procesului penal. Ei consideră în cazul John Murray v. Regatul Unit,
1996, că dreptul de a păstra tăcerea nu este un drept absolut. Deşi el este incom-
patibil cu această imunitate de a baza o condamnare în exclusivitate sau în mod
esenţial pe tăcerea acuzatului sau pe refuzul lui de a răspunde la întrebări sau a
depune mărturii, este evident că un asemenea privilegiu nu ar trebui să împiedice
luarea în consideraţie a tăcerii acuzatului în situaţii care, în mod vădit, cer o
explicaţie din partea lui. în plus, Curtea menţionează că concluziile care rezultă
din tăcerea unui acuzat, care refuză să furnizeze o explicaţie benevolă a acţiunilor
sau a comportamentului său, reies dintr-un simplu bun-simţ51.
O justificare a dreptului de a nu autoincrimina ar fi o aplicare a principiului
conform căruia nimeni nu poate fi ţinut a lucra în propria sa pagubă - nemo
îenetur se detegere, de aceea singura recunoaştere a inculpatului nu constituie o
dovadă contra acestuia52.
Libertatea de mărturisire împotriva sa nu se confundă cu nerecunoaşterea
săvârşirii infracţiunii, dar nici cu recunoaşterea acesteia, în sensul că din moment
ce nu contrazice acuzarea, ar însemna că ar şi recunoaşte-o. Principiul prezumţiei
de nevinovăţie justifică tăcerea, nimeni nefiind obligat să-şi dovedească
nevinovăţia, cu atât mai mult când învinuirea este necredibilă. încălcarea
dreptului de a nu se autoincrimina de către organul de urmărire penală va conduce
la neadmiterea datelor care au fost obţinute.
Exercitarea de către învinuit, inculpat a dreptului de a tăcea şi a nu mărturisi
împotriva sa sau renunţarea la acest drept nu poate fi interpretată în detrimentul
lui şi nu poate avea consecinţe nefavorabile pentru el. Alin. (6) al art. 63 din CPP
prevede interdicţia de a interoga în calitate de martor persoana faţă de care există
anumite probe că a săvârşit o infracţiune.
Nuala Mole, Catarina Harby, op, cit., p. 41-42.
Traian Pop, Drept procesual penal, voi. 11, Cluj, 11><I7, p no \\\
Este pusă în discuţie problema privind dreptul persoanei ce deţine imunitatea
de a renunţa la declaraţiile depuse anterior. Ceea ce ne interesează este faptul
dacă renunţarea la privilegiu este revocabilă. Legea procesual penală stabileşte la
alin. (3) al art. 371 că martorul care este eliberat prin lege de a face declaraţii
împotriva bănuitului, învinuitului, inculpatului dacă nu acceptă să facă declaraţii
în şedinţa de judecată, atunci declaraţiile sale făcute în cursul urmăririi penale nu
pot fi citite în şedinţa de judecată. Totodată se cere de menţionat că privilegiul nu
se poate extinde şi asupra unei persoane care face declaraţii despre cele
comunicate în afara procesului de către martorul care deţine privilegiul. Cu alte
cuvinte, dacă ruda apropiată a relatat unei terţe persoane despre anumite
împrejurări, informaţia fiind inclusă în obiectul probaţiunii, această terţă persoană
va fi pasibilă de ascultare, chiar dacă ruda, ulilizînd privilegiul, renunţă să facă
declaraţii.
Libertatea de mărturisire împotriva sa determină regulile admisibilităţii
probelor în procesul penal, ajută la determinarea vinovăţiei persoanei nu doar în
baza declaraţiilor sale, pe care ea poate în orice moment să le modifice, dar în
baza probelor acumulate din mai multe surse, care oferă o viziune mai obiectivă
asupra săvârşirii infracţiunii. în principal libertatea de mărturisire împotriva sa
este o garanţie importantă a apărării persoanei care a nimerit în sfera jurisdicţiei
penale.
§17. Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de
mai multe ori
Dreptul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori este mi
principiu al reglementării raporturilor de drept şi procedură penală. Este logic ca
o persoană care şi-a ispăşit o dată pedeapsa pentru o faptă să nu mai Iii' pusă în
situaţia de a fi pedepsită încă o dată pentru aceeaşi faptă. Acest i l r r p t include în
sine şi interdicţia urmăririi sau judecării repetate, din motiv că sunt acţiuni
inseparabile de procedura atragerii la răspundere penală. Este suficientă repetarea
neîntemeiată a urmăririi penale în privinţa unei persoane, peni iu a fi încălcat
acest principii. Fiind cunoscut din antichitate la romani cu Benumirea  bis
in idem, acest principiu înseamnă: "nu de două ori pentru tu■claşi lucru" şi se
referă la instituţia răspunderii penale.
Protocolul adiţional, art. 7 la Convenţia Europeană pentru apărarea Drep-
turilor Omului prevede în art. 4 că nici o persoană nu poate fi urmărită sau
pedepsită penal de jurisdicţia aceluiaşi stat pentru săvârşirea unei infracţiuni
pentru care a fost deja achitată sau condamnată printr-o hotărâre definitivă
conform legii şi procedurilor penale ale acelui stat.
II.'. DREPT l ' KO C U SU AI , l'HNAI. I' a 111' u g   e r n 11 i
I fl
 Aceste prevederi nu împiedică redeschiderea procesului, conform legii şi
procedurii penale aparţinând statului respectiv, dacă fapte noi sau recent
descoperite sau un viciu fundamental în cadrul procedurilor precedente suni de
natură să afecteze hotărârea pronunţată. De la această regulă nu se admit derogări
nici în cazurile prevăzute de art. 15 al CEDO: cazuri de război sau alte pericole
publice care ameninţă viaţa naţiunii.
Curtea Supremă de Justiţie, în Hotărârea Plenului nr. 17 din 19.06.2000
"Privind aplicarea în practica judiciară de către instanţele judecătoreşti a unor
prevederi ale Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi libertăţilor
fundamentale", recomandă o anumită interpretare a unor termeni din Convenţie.
Noul Cod de procedură penală al Republicii Moldova, intrat în vigoare din 12
iunie 2003, în art. 22, acordă valoare de principiu al procedurii penale dreptului
de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori. în legea penală a
Republicii Moldova acest principiu este cuprins în alin. (2) al art. 7 din CP din 13
septembrie 2002, care prevede că nimeni nu poate fi supus de două ori urmăririi
penale şi pedepsei penale pentru una şi aceeaşi faptă.
Regula generală constă în faptul pronunţării şi intrării în vigoare a sentinţei
judecătoreşti sau emiterii unei hotărâri de scoatere de sub urmărire sau de încetare
a urmăririi penale împiedică reluarea urmăririi penale, punerea sub o învinuire
mai gravă sau stabilirea unei pedepse mai aspre pentru aceeaşi faptă săvârşită de
aceeaşi persoană. Pentru realizarea acestui principiu p. 7) şi 8) din alin. (1) al art.
225 din CPP prevede că urmărirea penală nu poate fi pornită, iar dacă a fost
pornită, nu poate fi efectuată, de asemenea, nu poate fi încetată în cazurile în care:
în privinţa unei persoane există o hotărâre judecătorească definitivă în
legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a constatat imposibilitatea
urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri;
în privinţa unei persoane există o hotărâre neanulată de neîncepere a urmăririi
penale sau de încetare a urmăririi penale pe aceleaşi acuzaţii. Reluarea urmăririi
în aceste cazuri poate acea loc numai dacă apar fapte noi sau recent descoperite
ori un viciu fundamental în cadrul urmăririi precedente a afectat hotărârea
respectivă. în cazul descoperirii unui viciu fundamental, urmărirea penală poate fi
reluată nu mai târziu de un an de la intrarea în vigoare a ordonanţei de încetare a
urmăririi penale, clasare a cauzei sau scoatere a persoanei de sub urmărire. Codul
de procedură penală în pet. 44) al art. 6 defineşte "viciul fundamental în cadrul
procedurii precedente, care a afectai hotărârea pronunţată, ca fiind o încălcare
esenţială a drepturilor şi l i b e r t ă ţ i l o r garantate de Convenţia pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, de alte tratate internaţionale, de
Constituţia Republh II Moldova şi de alte legi
naţionale. Reluarea urmăririi se dispune de către procurorul ierarhic superior prin
ordonanţă, dacă se constată că nu a existat în fapt cauza care a determinat luarea
acestor măsuri sau că au dispărut circumstanţele pe care se întemeia încetarea
urmăririi penale, clasarea cauzei sau scoaterea persoanei de sub urmărirea penală.
De asemenea, reluarea urmăririi penale se poate dispune şi de către judecătorul de
instrucţie (alin. (2) al art. 313; alin. (2) al art. 287 din CPP) în cazul admiterii
plângerii depuse împotriva ordonanţei procurorului de încetare, clasare sau
scoatere a persoanei de sub urmărire penală.
Sub incidenţa acestui principiu cade şi situaţia când persoana a fost trasă la
răspundere administrativă pentru o faptă. Declanşarea procesului penal în privinţa
aceluiaşi făptuitor şi pentru aceeaşi faptă nu mai este posibilă din motiv că
suntem în situaţia sancţionării repetate a unei persoane pentru aceeaşi faptă.
Pct. 4) din alin. (3) al art. 458 prevede că poate fi cerută revizuirea hotărârii
definitive şi irevocabile a instanţei de judecată prin care este achitată persoana
dacă s-au stabilit alte circumstanţe de care nu avea cunoştinţă judecata atunci
când a dat hotărârea şi care, ele însele sau împreună cu circumstanţele stabilite
anterior, dovedesc vinovăţia celui achitat sau a persoanei cu privire la care s-a
dispus încetarea procesului penal.
Principiul de a nu fi urmărit, judecat sau pedepsit de mai multe ori este cu-
prins şi se respectă şi în cazul când o persoană a fost sancţionată pentru o in-
fracţiune într-un stat străin. Problema recunoaşterii hotărârilor judecătoreşti
străine implică deducerea termenelor de detenţie preventivă dintr-un alt stat, iar
în caz de începere a executării pedepsei sau executării totale a ei persoana nu mai
este supusă pedepsei repetate pentru aceeaşi faptă.
§18. Asigurarea drepturilor victimei în urma infracţiunilor,
abuzurilor de serviciu şi erorilor judiciare
Printre principiile noi care şi-au găsit locul în Codul de procedură penală
este şi principiul asigurării drepturilor victimei în urma infracţiunilor, abuzurilor
de serviciu şi erorilor judiciare prevăzut de art. 23 din CPP.
Consfinţirea acestui principiu în legislaţia procesuală penală este nova-torie
din considerentul că pe parcursul anilor mecanismul justiţiei penale se
perfecţiona doar sub aspectul raportului "stat-infractor", lăsând fără atenţia
necesară problema victimelor infracţiunii. Semnificaţia înserării sale procesuale
este determinată de faptul că persoanele care au suportat un prejudiciu nuli cărora
li s-au încălcat unele drepturi fundamentale au dreptul de a fi repuse in situaţia
anterioară, indiferent dacă sunt victime ale infracţiunii, abuzului
Ill DRIil'T PROCESUAL l'KNAI.
P ur ic a generală 115
de serviciu sau ale erorii judiciare. Victima în cazurile enunţate mai sus poate fi
atât persoana fizică sau juridică căreia i s-a cauzat un prejudiciu cât şi bănuitul,
învinuitul, condamnatul.
îngrijorarea privind asigurarea unei responsabilităţi din partea statului vis-ă-
vis de activitatea autorităţilor publice s-a manifestat prin includerea în cadrul
actelor internaţionale53 şi a celor naţionale a dreptului la reparaţie (la despăgubire)
în cazul când are loc o vătămare a dreptului persoanei de către o autoritate
publică, în special în cadrul procesului penal de către subiecţii oficiali ai
procesului penal54.
în vederea înţelegerii conţinutului principiului analizat este necesar de exa-
minat conceptul de "victimă". Adunarea Generală a ONU a adoptat "Declaraţia
principiilor fundamentale ale justiţiei privind victimele infracţiunii şi abuzului de
putere", în care, la art. 1, victime sunt considerate "personale cărora, individual
sau colectiv, le-a fost cauzat un prejudiciu, incluzând leziunile corporale sau
prejudiciul moral, suferinţe emoţionale, prejudiciu material sau limitarea esenţială
a drepturilor lor fundamentale în urma acţiunii sau inacţiunii care încalcă legile
penale naţionale, inclusiv legile care interzic abuzul de putere" 55.
La nivel paneuropean, în art. 1 al Recomandării nr. 12(85) a Comitetului
Miniştrilor Consiliului Europei din 28 iunie 1985 "Cu privire la statutul procesual
al victimelor infracţiunii", se stipulează că victima este persoana fizică, căreia i s-
a pricinuit un prejudiciu, inclusiv leziuni corporale sau prejudiciu moral, suferinţe
emoţionale sau prejudiciu material, direct cauzându-se prin acţiunile sau
infracţiunile care încalcă normele penale ale statului-membru.
în art. 34 al Convenţiei este indicat că victimă a unei încălcări de către una
dintre înaltele părţi contractante a drepturilor recunoscute în Convenţie sau în
Protocoalele sale poate fi orice persoană fizică; orice organizaţie neguver-
namentală; orice grup de particulari.
53
Art. 5 al Convenţiei pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale şi
art. 3 al Protocolului nr. 7 al Convenţiei; art. 14 al Convenţiei împotriva torturii şi altor
pedepse ori tratamente cu cruzime, inumane sau degradante din 10.12.1984, în vigoare
pentru Rpublica Moldova din 28.12.1995; Pactul internaţional cu privire la drepturile
civile şi politice, alin. 5 al art. 9.
5-1
Constituţia Republicii Moldova, art. 53; art. 23, 524, 525 din CPP; Legea RM privind
modul de reparare a prejudiciului cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire
penală, ale procuraturii şi ale instanţelor judecătoreşti (nr. 1545-XIII din 25.02.1998,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 50-51 din 04.06.1998; art. 1405 Legea Re-
publicii Moldova Codul civil nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficiul al Republica
Moldova, nr, 82-86/661 din 22.06.2002).
98
Rezoluţia 40/34 a Adunării Generale ONU din 29.11.1985,
Conceptul de victimă în cadrul Convenţiei a fost explicat în jurisprudenţa
fostei Comisiei Europene a Drepturilor Omului56 şi în cea a Curţii şi nu poate fi
apreciat exclusiv în raport cu reglementarea internă a înaltei părţi contractante.
în cadrul Codului de procedură penală la alin. (1) al art. 58 prin victimă se
are în vedere orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infracţiune, i-au fost
aduse daune morale, fizice sau materiale. Apariţia victimei ca nou participant la
procesul penal este rezultatul unui şir de demersuri doctrinare 57 în vederea
garantării unei asigurări mai eficiente a drepturilor şi intereselor legitime ale
persoanelor lezate prin fapta infracţională.
încălcarea normelor penale are ca efect apariţia unui conflict de drept penal
între persoana ale cărei drepturi şi interese legitime au fost încălcate - victima şi
făptuitorul. Legea împuterniceşte victima să intervină pe lângă organele
competente în vederea cererii de pornire a urmăririi penale, să participe la
procesul penal în calitate de parte vătămată şi să-i fie reparat prejudiciul moral,
fizic şi material. Soluţionarea cauzei penale stă în puterea exclusivă a instanţelor
de judecată. în vederea aducerii conflictului de drept în sala justiţiei instanţa este
sesizată de procuror, prin rechizitoriu 58 şi prin înaintarea acţiunii civile de către
procuror sau partea civilă.
Victima unei fapte care conţine elementele componenţei de infracţiune
dispune de drepturile prevăzute de art. 58 din CPP, în special de dreptul de a cere
pornirea urmării penale59, dreptul de a participa la procesul penal în calitate de
parte vătămată60 şi dreptul de a fi reparate prejudiciile morale, fizice şi
materiale61. Procesul penal al Republicii Moldova permite examinarea conco-

Cazul Marckx v. Belgia, 13 iunie 1973; Vijaianathan şi Pushparajah v. Franţa, 27.08.1992;
Klass v. RFG, 6.09.1978.
Evgheni Martîncic, Apărarea juridică a victimelor, crimelor, aspectele penale şi de proce-
dură penală, în Legea şi viaţa, nr. 10, 1996, p. 16-19.
în procesul penal al Republicii Moldova nu este prezentă normativ instituţia acţiunii
penale comparativ cu procesul penal al României, în care există - ca acţiune principală
- acţiunea penală şi ca acţiune facultativă - acţiunea civilă.
Aceasta oferind posibilitatea constituirii unui cadru juridic necesar (procesul penal) în
vederea tragerii la răspundere penală a făptuitorului, ceea ce, de regulă, oferă satisfacţie
interesului penal al victimei în cadrul procesului penal.
Ascensiunea victimei la statutul părţii vătămate oferă o gamă suplimentară de drepturi
In vederea realizării intereselor sale în procesul penal. De exemplu: doar partea vătămată
(şi nu victima) poate declara apel (p. 3) din alin. (1) al art. 401), recurs ordinar (art. 421
şi art. 438), recursul în anulare (alin. (1) al art. 452).
Pentru a beneficia de repararea prejudiciului moral, fizic, material, victima trebuie: 1) să
înainteze acţiune civilă; 2) să depună cerere pentru a fi recunoscută ca parte civilă în
procesul penal.
116
D I t K I ' T PROCESUAL IM-N  I'   tea g ii    a .
I. 1
mitentă a acţiunii civile în cadrul soluţionării cauzei penale de către instanţa de
judecată, ceea ce oferă avantaje suficiente victimei".
Acţiunea civilă înaintată în procesul penal trebuie să îndeplinească condiţia
generală - să aibă origine dintr-o faptă infracţională şi condiţii particulare, care
sunt condiţii legale pentru existenţa răspunderii civile delictuale 63.
Scopul înaintării acţiunii civile pentru victimă este de ai fi recuperat
(compensat) prejudiciul acumulat (suferit). Prejudiciul este o pagubă morală,
fizică sau materială64, care poate fi evaluată în expresie bănească. Termenul de
prejudiciu este sinonim cu dauna, paguba având acelaşi conţinut. Codul de
procedură penală la art. 219 reglementează atât modalităţile de reparare a
prejudiciului, unele concretizate de jurisprudenţă65, cauzat victimei în urma
infracţiunii, cât şi dauna adusă reputaţiei profesionale care poate fi cauzată
nemijlocit prin infracţiune sau se consideră legată de săvârşirea infracţiunii.
O problemă viu discutată în doctrină este posibilitatea reparării daunei
morale cauzate prin infracţiune, care a primit soluţii doctrinare diferite şi
contradictorii66.
De perspectivă este concretizarea prevederii pct. 16) din alin. (1) al art. 60
din CPP conform căreia partea vătămată are dreptul să i se repare din contul
statului prejudiciul cauzat în urma infracţiunii. Aceasta necesită crearea unui fond
special care ar distribui resursele financiare în vederea reparării prejudiciului în
conformitate cu hotărârea instanţei de judecată.
Dreptul persoanei vătămate de către o autoritate publică de a-i fi compensat
prejudiciul cauzat de o acţiune sau inacţiune ilegală a organelor de stat este un
drept constituţional al persoanei (art. 53 al Constituţiei Republicii Moldova).
Potrivit normei constituţionale menţionate, statul răspunde patrimonial, potrivit
legii, pentru prejudiciile cauzate prin erorile săvârşite în procesele penale de către
organele de urmărire penală şi instanţele judecătoreşti. Legea, la care face referire
textul constituţional, privind modul de reparare a prejudiciului cauzat prin
acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi ale instanţelor
judecătoreşti concretizează textul constituţional, incluzân-du-i pe procurori ca
pasibili de erori şi fixează cazurile în urma cărora victima (persoana) poate cere
repararea prejudiciului, modul de executare a hotărârii (deciziei) cu privire la
repararea prejudiciului. Comportamentul persoanelor oficiale implicate în cadrul
procesului penal este reglementat de legea procesual penală, de legile ce
reglementează organizarea şi funcţionarea instituţiilor în care activează 67 şi de
prevederile internaţionale68.
Activitatea organelor de ocrotire a normelor de drept se exercită nu de puţine
ori prin intervenţia în sfera intereselor private a unor persoane cărora li se
cauzează un prejudiciu. De menţionat că în cazurile prevăzute de lege acest
prejudiciu este legitim (legal). Din această perspectivă problema apărării ile
abuzurile organelor de ocrotire a normelor de drept implicate în procesul penal
capătă o conotaţie actuală.
în Codul penal abuzul de putere sau abuzul de serviciu este reglementat la
art. 327. Sintagma "lezate în drepturi în alt mod" cuprinde cazuri de comitere de
infracţiuni din domeniul justiţiei (vezi art. 306,307, 308, 309, 310 CP al RM).
Având în vedere importanţa respectării principiului constituţional al dreptului
la libertatea individuală şi siguranţa persoanei, prevederile internaţionale69 şi
naţionale70 stabilesc expres dreptul persoanei la reparaţii, despăgubiri în cazul în
care a fost victima unei arestări sau detenţii ilegale.
1) Procedura este mai rapidă (de regulă, termenul soluţionării cauzei penale este mai
restrâns comparativ cu soluţionarea cauzelor de către instanţa civilă, având în vedere
impactul procesului penal asupra exercitării drepturilor şi libertăţilor fundamentale ale Pentru judecătorii - Legea cu privire la statutul judecătorului, nr. 544- din
omului; 2) procedura este mai puţin costisitoare pentru partea civilă, deoarece cheltuie- 20.07.1995; Legea Republicii Moldova privind organizarea judecătorească, nr. 514-
lile de judecată, de regulă, se trec în contul statului şi nu sunt suportate de părţi. din 06.07.1995; pentru procurori - Legea Republicii Moldova cu privire la procuratură,
Existenţa unui prejudiciu; fapta ilicită; existenţa raportului de cauzalitate între fapta nr. 11,8-XV din 14.03.2003; pentru ofiţeri de urmărire penală - Legea cu privire la poliţie,
ilicită şi prejudiciu; vinovăţia autorului faptei ilicite şi prejudiciabile. Cât şi dauna adusă nr. 416-XII din 18.12.1990; Legea cu privire la Serviciul de Informaţie şi Securitate al Re-
reputaţiei profesionale care poate fi cauzată nemijlocit prin infracţiune sau se consideră publicii Moldova, nr. 753-XIV din 23.12.1999; Legea cu privire la Centrul pentru Com-
legată de săvârşirea infracţiunii. baterea Crimelor Economice şi Corupţiei, nr. 1104-XV din 06.06.2002; Regulamentul
Hotărârea Plenului Judecătoriei Supreme a Republicii Moldova cu privire la practica Serviciului Vamal, Hotărârea Guvernului Republicii Moldova, nr. 547 din 07.06.2005.
judiciară de aplicare a legislaţiei despre repararea daunei materiale cauzate prin infrac -     
ţiuni, nr. 5 din 17.04.1995, în Culegere de hotărâri ale Plenului Curţii Supreme de Justiţie  , adoptat prin Rezoluţia
(mai 1974 - iulie 2002), Chişinău, 2002, p. 141-145. Adunării Generale a ONU la 17.12.1979.
Pentru detalii vezi; . . ,   Pactul internaţional cu privire la drepturile civile şi politice alin. (5) al art. 9 şi Convenţia
   pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, art. 5 şi art. 3 al Pro-
   , în  tocolului nr. 7 al Convenţiei. Aim. (I) ul art. 23 din CPP.
, 3/2004, , 27-32; . , 
   
    //
, în  ,
10/2001,  24|  , /  
yto/   , In I IIMIMIIIM /, VI''1'/, , 24.
118  l'.l'T PROCESUAL l'ii ii   g e n e r a l ă V.
l'HNAI, 119
 Hotărârile şi acţiunile persoanelor cu funcţii de răspundere care se află în
legătură cauzală cu obligaţia de a recupera prejudiciile pot fi structurate în trei
domenii: 1) hotărâri sau acţiuni formal legale, însă obiectiv ilegale, deoarece
constrângerea a fost aplicată unui nevinovat; 2) abaterile de serviciu, printre care
putem evidenţia cele comise intenţionat sau din neglijenţă; 3) infracţiunile de
serviciu71.
Conform pct. 3) al art. 9 din Pactul cu privire la drepturile civile şi politice,
detenţiunea persoanelor care urmează a fi transmise în judecată nu trebuie să
constituie o regulă, de aceea fiecare caz de arestare şi reţinere ilegală trebuie
privit ca un incident extraordinar, ducând la nesocotirea legalităţii şi inviola-
bilităţii persoanei.
Ilegalitatea arestării poate fi constatată în următoarele cazuri: 1) arestarea
ilegalitatea căreia se prezumă, adică normele formale privind aplicarea arestării
nu au fost încălcate, dar ulterior persoana a fost recunoscută nevinovată şi prin
aceasta aplicarea măsurii date a fost o greşeală; 2) arestarea ilegalitatea căreia a
fost determinată în cadrul procedurii judiciare. în cazul dat arestarea este
rezultatul calificării insuficiente sau lipsei de bună-credinţă a persoanei cu funcţii
de răspundere din cadrul organului de urmărire penală; 3) săvârşirea infracţiunii
prevăzute de art. 308 din CP.
Considerăm că prin legalitatea arestării preventive se are în vedere respec-
tarea tuturor normelor procesuale penale care reglementează ordinea aplicării
acestei măsuri preventive şi procedurii prelungirii arestării persoanei. Este ne-
cesar de evaluattemeinicia datelor, a materialelor prezentate spre a se soluţiona
aplicarea sau prelungirea arestării, a informaţiei, inclusiv despre persoana supusă
arestării, care confirmă necesitatea aplicării măsurii preventive arestul sau
prelungirea sa.
Eroarea juridică constă în greşita stabilire a faptelor, în cursul procesului
penal, având urmare condamnarea definitivă a unui nevinovat sau exonerarea de
răspundere a unei persoane vinovate de săvârşirea unei infracţiuni.
Conform alin. (3) al art. 1 din CPP, organele de urmărire penală şi instanţele
judecătoreşti sunt obligate să activeze în aşa mod încât nici o persoană să nu fie
neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată.
Persoana achitată sau persoana în privinţa căreia s-a dispus scoaterea de sub
urmărire penală ori încetarea urmăririi penale pe temei de reabilitare are
. . 71,  ,
 
 - 
, 
,    ,  ,
1995, , 27 28,
dreptul să fie repusă în drepturile personale pierdute, precum şi să fie despăgubită
pentru prejudiciul care i-a fost cauzat.
Sentinţa de achitare şi ordonanţa motivată a procurorului privind scoaterea
persoanei de sub urmărire duce la reabilitarea completă a bănuitului, învinuitului
şi inculpatului.
Temeiurile de reabilitare în cazul încetării urmăriri penale sunt: 1) dacă nu s-
a constatat existenţa faptei infracţionale; 2) dacă fapta nu a fost săvârşită de
învinuit, bănuit; 3) fapta bănuitului, învinuitului nu întruneşte elementele
infracţiunii; 4) fapta nu este prevăzută de legea penală; 5) există una din cauzele
care înlătură caracterul penal al faptei.
Dreptul la repararea prejudiciului, pe lângă situaţiile (cazurile) analizate,
apare în cazul:
1) adoptării de către Curtea Europeană a Drepturilor Omului sau de către
Comitetul de Miniştri al Consiliului Europei a hotărârii cu privire la
repararea prejudiciului sau a realizării acordului amiabil dintre persoana
vătămată şi reprezentantul Guvernului Republicii Moldova în Comisia
Europeană pentru Drepturile Omului şi în Curtea Europeană a
Drepturilor Omului. Acordul menţionat se aprobă de către Guvernul
Republicii Moldova.
2) efectuării măsurilor operative de investigaţie cu încălcarea prevederilor
legislaţiei până la intentarea dosarului penal, cu condiţia că în termen de
6 luni de la efectuarea unor astfel de măsuri hotărârea de a intenta un
dosar penal n-a fost luată sau a fost anulată.
Codul de procedură penală la art. 525 stipulează că acţiunea pentru repa-i .i
rea prejudiciului poate fi iniţiată în termen de un an de la data devenirii de-
linitive sau după caz irevocabile a hotărârii judecătoreşti sau ordonanţei orga-
nului de urmărire penală, prin care a fost constatat caracterul ilicit al acţiunii
procesuale respective, al urmăririi penale sau al condamnării, care au dus la
prejudiciu. Acţiunea pentru repararea prejudiciului este scutită de plata taxei de
stat şi poate fi înaintată în instanţa judecătoreacă în a cărei rază teritorială
.lomicialiază persoana căreia i-a fost cauzat prejudiciul, chemând în judecată
statul care este reprezentat de către Ministerul Finanţelor.
Persoana are dreptul să fie repusă în drepturile personale pierdute prin
restabilirea drepturilor de serviciu, la pensie, la locuinţă, restituirea ordinelor şi
medaliilor de care a fost lipsită. Este importantă realizarea măsurii de înştiinţare a
opiniei publice despre adoptarea hotărârii de reabilitare a persoanei fizice în
cauză dacă anterior informaţiile privind condamnarea sau tragerea Iti răspundere
penală a persoanei fizice au fost făcute publice în mass-media.
I SO
DREPT PROCESUAL P E N A I I>   tea g e n e r a I ii i !1
 Repararea prejudiciului se efectuează din contul bugetului de stat sau al celui
local.
Statul, autorităţile administraţiei publice locale, după repararea prejudiciului
cauzat prin acţiunile ilicite ale organelor de urmărire penală, ale procuraturii şi
ale instanţelor judecătoreşti, sunt obligate să înainteze persoanelor culpabile
cererea de reparare a pagubei.
Responsabilitatea pecuniară a statului faţă de activitatea ilicită şi ilegală a
agenţilor săi vine să disciplineze comportamentul lor în vederea respectării
legislaţiei şi să asigure recuperarea echitabilă a prejudiciului cauzat victimei în
vederea restabilirii, în măsura posibilităţii a situaţiei preexistente urmăririi
penale72.
§19. Principiul contradictorialităţii în procesul penal
Principiul contradictorialităţii este o realizare esenţială a procesului penal
contemporan. Acest principiu este o condiţie iminentă pentru soluţionarea unei
cauze penale în cel mai just mod. El creează condiţii de ordin procesual şi
organizational maxim favorabile pentru examinarea completă şi sub toate
aspectele a cauzei şi, ca efect, emiterea unei hotărâri judecătoreşti adecvate.
Principiul contradictorialităţii este un principiu general al procesului penal şi, în
mod normal, ar trebui să se aplice în tot cursul procesului penal.
Principiul contradictorialităţii, deşi nu este consacrat expres, poate fi dedus
din art. 9, 10 ale Declaraţiei Universale a Drepturilor Omului (din 10.12.1948),
din art. 14 al Pactului cu privire la drepturile civile şi politice (din 16.12.1966),
din art. 6 al Convenţiei europene pentru protecţia drepturilor şi libertăţilor
fundamentale ale omului (din 04.11.1950).
In legislaţia RSSM principiul contradictorialităţii nu a fost expres consfinţit.
Astfel, în CPP din 24.03.1961 nu exista o reglementare expresă a contradic-
torialităţii, deşi la Capitolul XII "Condiţii generale ale dezbaterilor judiciare", art.
215 era prevăzută egalitatea părţilor în privinţa administrării probelor la faza
judecării cauzei, dar această prevedere are o semnificaţie minoră pentru
consacrarea şi realizarea principiului contradictorialităţii. Abia o dată cu adop-
tarea Legii cu privire la organizarea judecătorească (06.07.1995), în art. 10 al
acestei legi a fost expres prevăzut principiul contradictorialităţii.
CPP în vigoare a schimbat radical situaţia nu doar consacrând expres în art.
24 principiul contradictorialităţii, dar şi făcând o descriere în detaliu.
în încercarea de a defini conţinutul principiului contradictorialităţii observăm
trei aspecte care îl definesc:
1. Separarea funcţiilor procesuale şi exercitarea lor de diferite organe sau
persoane împuternicite;
2. Egalitatea în drepturi a părţilor, ce trebuie să se manifesteze prin în-
zestrarea acestora cu posibilităţi procesuale egale pentru susţinerea
propriei poziţii procesuale;
3. Poziţia diriguitoare a instanţei de judecată şi dreptul exclusiv al acesteia
de a lua hotărârea în cauza penală.
Primul aspect - separarea funcţiilor procesuale - impune unele concretizări
referitor la funcţiile procesuale.
Aşadar, funcţiile procesuale73 nu sunt altceva decât direcţiile şi tipul acti-
vităţilor subiecţilor procesuali, determinate de scopul participării şi calitatea lor în
cadrul procesului penal. Funcţiile procesuale realizarea cărora duce la realizarea
scopului procesului penal sunt funcţiile procesuale de bază:
1. Funcţia acuzării
2. Funcţia apărării
3. Funcţia judecării cauzei.
Mai există funcţii procesuale subsidiare: funcţia de înaintare şi susţinere a
acţiunii civile în procesul penal (este apropiată de acuzare) şi funcţia procesuală
de respingere a acţiunii civile înaintate (este apropiată de apărare).
Separarea funcţiilor procesuale înseamnă că acestea nu pot fi concomitent
exercitate (toate trei sau chiar două dintre ele) de către unul şi acelaşi organ sau
persoană împuternicită. Concentrarea în mâinile uneia şi aceleiaşi persoane a mai
multor funcţii procesuale duce inevitabil la abuzuri în procesul penal.
Cel de-al doilea aspect determinant al principiului contradictorialităţii este
egalitatea în drepturi a părţilor, aspect ce impune anumite concretizări. Egalitatea
în drepturi a părţilor nu trebuie să fie înţeleasă ca o egalitate declarativă, ci ca una
funcţională. Egalitatea funcţională a părţilor presupune că funcţiile procesuale ale
părţilor sunt echivalente nu doar sub aspect cantitativ, dar şi sub aspect calitativ.
în cazul unei egalităţi funcţionale părţile au posibili t ăţ i echivalente reale pentru
a-şi susţine interesele procesuale 74.
Constantin Păun, Practica judiciara a Curţii Europene <i Drepturilor Omului, soluţii . . , -
(rezumate, cazul Velicova versus Bulgaria), In Revista </e Drept /icnii/, nr 4/2001, p. 161.   , ,
2001, . 75.
. . I!,   , -
, 2000, . 44.
I .'.'
DREPT I»  US U  1. I» li NAI. 1'   teu       I ii 123
 Modul în care există sau nu egalitatea funcţională la toate fazele procesului
penal dispersează sistemele procesual penale în două: unul de tradiţie anglo-
saxonă şi altul de tradiţie continentală75.
în prima categorie de state contradictorialitatea se realizează la toate fazele
procesului penal, adică de la apariţia raportului procesual penal incipient până la
emiterea hotărârii în cauză. în aceste state apărarea poate efectua o cercetarea
independentă a cauzei, paralelă cu cea a acuzării, acumulând probe necesare
susţinerii propriei poziţii.
Statele de tradiţie continentală, deşi recunosc principiul contradictorialităţii
ca principiu fundamental al procesului penal, nu ascund că egalitatea funcţională,
ca aspect determinant al contradictorialităţii, îşi găseşte realizare doar la faza
judecării cauzei, fiind lipsă la faza de urmărire penală. Astfel, la faza prejudiciară
procesul penal are trăsături ale procesului penal inchizitorial. Procesul penal al
Republicii Moldova face parte din această ultimă categorie de state.
Cel de-al treilea aspect al principiului contradictorialităţii - rolul diriguitor al
instanţei de judecată şi dreptul exclusiv al acesteia de a soluţiona cauza - solicită
şi el unele explicaţii. Astfel, instanţa de judecată nu este un organ de urmărire
penală şi nici reprezentant al apărării. Instanţa de judecată este independentă,
având obligaţia de a crea condiţiile necesare pentru exercitarea drepturilor şi
obligaţiilor procesuale ale părţilor, pentru examinarea obiectivă, completă şi sub
toate aspectele a cauzei. Independenţa instanţei de judecată nu înseamnă că ea nu
se implică în nici un fel în activitatea procesuală a părţilor, ci se implică imparţial
cu scopul de a crea condiţii echivalente de activitate pentru părţi. Or, instanţa nu
va putea judeca persoana pentru o faptă mai gravă decât o solicită acuzarea,
precum şi nu va solicita probe pentru apărare, dacă apărarea nu le consideră
trebuincioase.
Trebuie să menţionăm că contradictorialitatea nu are numai sensul de
principiu al procesului penal. Alte valenţe ale acestui termen sunt contra-
dictorialitatea ca formă istorică a procesului penal şi contradictorialitatea ca
metodă de reglementare juridică a raporturilor procesual penale.
Contradictorialitatea ca formă istorică a procesului penal nu a existat într-o
formă pură, elementele sale regăsindu-se în multe alte modalităţi istorice ale
procesului penal. Apare fireasca întrebare care dintre categoriile cercetate a
apărut prima: contradictorialitatea ca principiu sau ca formă a procesului penal.
Concluzia care se impune este că forma istorică a procesu-
K. , , ii. , , . . ,
   , »,
2 0 0 I . C . 22 23,
lui penal a apărut înaintea principiului procesual. Pentru ca un principiu să devină
principiu este necesar să se statornicească ca regulă principală, imuabilă şi
general recunoscută. Această regulă, în virtutea importanţei sale, va fi sancţionată
de către stat. Deci, forma istorică a procesului penal, reprezentând circumstanţele
în care apare şi se statorniceşte o astfel de regulă, apare cu mult înaintea
principiului.
Contradictorialitatea ca metodă de reglementare a raporturilor procesual
penale este totalitatea mijloacelor juridice prin care statul reglementează conduita
subiecţilor participanţi la raporturile juridice, contribuind la realizarea procesului
penal contradictorial. Contradictorialitatea, ca metodă de reglementare a
raporturilor procesual penale, include următoarele aspecte: poziţia părţilor în
raporturile reglementate, faptele juridice care generează, modifică sau sting
raporturile reglementate şi modul de apărare a drepturilor lezate ale subiecţilor
raportului juridic.
§20. înfăptuirea justiţiei - atribuţie exclusivă a
instanţelor judecătoreşti
Săvârşirea infracţiunii duce la naşterea raportului juridic de drept penal în
virtutea căruia apare dreptul statului de a trage la răspundere penală pe făptuitor
şi obligaţia acestuia de a suporta consecinţele faptei sale. Reacţia societăţii faţă
de infracţiune nu este instinctivă, arbitrară; ea este întotdeauna chibzuită şi
reglementată, având un caracter esenţialmente judiciar. Din acest conside-i fiit,
pentru a soluţiona o cauză penală, este necesar de a efectua o activitate de lusliţie
şi în măsura în care aceasta se face prin hotărârea instanţei de judecată nvem de a
face cu un act jurisdictional76.
Conceptul de justiţie, adeseori întâlnit şi ca jurisdicţie, are mai multe .
cepţiuni77. Termenul de jurisdicţie provine de la cuvântul latin iurisdicto (<
ompus din ius - drept şi dicere - a spune, a pronunţa), care înseamnă a pron u n ţ a
dreptul. Jurisdicţia, puterea de a decide asupra conflictelor ivite între i l i l e r i ţ i
subiecţi de drept prin aplicarea legii sau totalitatea puterilor date unui
Nicolae Volonciu, op. cit., voi. I, p. 8.
Conform Hotărârii Curţii Constituţionale cu privire la interpretarea art. 114 din Constituţia
Republicii Moldova nr. 21 din 23.06.97, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iu. 45 din
10.07.1997, noţiunea de justiţie este interpretată în sensul că: 1) este un gen de Activitate juridică
deosebit; 2) sensul j u s t i ţ i e i este dezvăluit în legătură sistematică cu normele art. 6,20, 21,22,
115, 116, 117, 119, 120 din Constituţie.
1 DU KPT PROCESUAL I'M NAI, Pil r t ea ge ne r a I ft i >',
magistrat pentru administrarea justiţiei. J ur i s di c ţ i a desemnează totalitatea
organelor prin care statul distribuie justiţia. Justiţia este forma principală de
realizare a puterii judecătoreşti şi reprezintă activitatea instanţei de judecată,
realizată în cadrul competenţei circumscrise de legi în vederea examinării şi
soluţionării cauzelor penale în corespundere cu legea procesual penală pentru
adoptarea unei hotărâri legale, întemeiate şi motivate.
Conform art. 114 din Constituţie, justiţia în cauzele penale se înfăptuieşte
numai de către instanţele judecătoreşti. Instanţele judecătoreşti care înfăptuiesc
justiţia în cauzele penale sunt: Curtea Supremă de Justiţie, Curţile de Apel şi ju-
decătoriile conform competenţei stabilite de Codul de procedură penală. Pentru
anumite categorii de cauze penale pot funcţiona judecătorii, colegii sau complete
de judecată specializate. Se poate concluziona că din prevederile Codului de
procedură penală expuse rezultă două accepţiuni ale noţiunii de "instanţă".
Primo - instanţa judecătorească se înţelege ca verigă a sistemului instanţelor
judecătoreşti, secundo - prin instanţă judecătorească se înţelege judecătorul unic
sau completul de judecată care este competent să judece cauza penală.
O condiţie indispensabilă a înfăptuirii justiţiei este respectarea exactă şi
neabătută a legii, ceea ce asigură realizarea în procesul penal a principiului
legalităţii şi pronunţării hotărârii judecătoreşti în numele legii. Judecătorul are nu
numai facultatea de a judeca, ci şi datoria de a o face.
Constituirea de instanţe nelegitime este interzisă. Instanţele de judecată 78 sunt
create în baza legii. Această clauză este consfinţită în alin. 1 al art. 6 din
Convenţie şi Curtea, în hotărârea Zand v. Austria79, a menţionat că acea cauză
conform căreia instanţa judecătorească trebuie să fie instituită prin lege are drept
obiectiv evitarea organizării sistemului judiciar într-o societate democratică în
baza discreţiei executivului şi că această materie urmează să fie reglementată de
către legea parlamentului. Conform art. 72 al Constituţiei Republicii Moldova,
domeniul funcţionării şi organizării instanţelor judecătoreşti se reglementează
prin lege.
Conform alin. (3) al art. 115 din Constituţia Republicii Moldova, înfiinţarea
de instanţe extraordinare este interzisă şi ca urmare sentinţele şi alte
hotărâri judecătoreşti adoptate de aceste instanţe nu au putere juridică şi nu pot fi
executate'4". Este necesar de indicat că dacă înfiinţarea instanţei extraordinare
este prohibită expres, atunci chestiunea existenţei unei competenţe extraordinare
este condiţionată de existenţa anumitor condiţii speciale cu totul excepţionale.
Competenţa instanţei de judecată, limitele jurisdicţiei şi modul de desfăşurare a
procesului penal nu pot fi schimbate în mod arbitrar pentru anumite categorii de
cauze sau persoane, precum şi pentru o anumită situaţie sau pentru o anumită
perioadă de timp. Există posibilitatea efectuării acţiunilor enunţate mai sus cu
condiţia ca ele să nu fie arbitrare, ceea ce imprimă existenţa a două caractere: 1.
împrejurări total extraordinare, ceea ce constituie elemente de motivare; 2.
prevedere legală. De menţionat că modificările posibile de efectuat în condiţiile
alin. (3) al art. 25 din CPP al RM trebuie să fie în concordanţă cu art. 54 al
Constituţiei, care prevede limitele restrângerii exerciţiului unor drepturi sau al
unor libertăţi, şi cu art. 16 al Constituţiei, care prevede egalitatea persoanelor în
faţa legii şi a autorităţilor publice.
în cadrul procesului penal nimeni nu poate fi declarat vinovat de săvârşirea
unei infracţiuni, precum şi supus unei pedepse penale, decât în baza hotărârii
definitive a instanţei de judecată, adoptate în corespundere cu prevederile
Codului de procedură penală.
în Republica Moldova justiţia are un rol fundamental, fiindcă, în lumina
principiului constituţional al separaţiei puterii în stat, puterii judecătoreşti
reprezentate de instanţele judecătoreşti îi revine competenţa exclusivă de a
soluţiona conflictele de drept penal intervenite în urma faptelor infracţionale, în
urma înfăptuirii justiţiei ca finalizare se adoptă actul jurisdictional care, în funcţie
de posibilitatea părţilor de a ataca acest act, poate să aibă caracterul autorităţii de
lucru judecat relativă sau absolută. Autoritatea de lucru este puterea sau forţa
acordată de lege hotărârii judecătoreşti definitive de a fi executată şi de a
împiedica o nouă urmărire pentru acelaşi fapt81.
Funcţiunea justiţiei este îndeplinită când puterea judecătorească (n.a. - in-
stanţele de judecată) aplică la modul concret legile prin hotărâri susceptibile de
executare prin constrângere sau când puterea judecătorească poate să decidă asu-
pra cazurilor concrete prin aplicarea legii, a dreptului sau a puterii de a judeca.
Conform Hotărârii Curţii Constituţionale cu privire la interpretarea art. 114 din Con-
stituţia Republicii Moldova nr. 21 din 23.06.97, Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, iir. 45 din 10.07.1997, sunt stabilite caracteristicile instanţei de judecaţii: 1)
originea legală, 2) permanenţă, 3) sunt organe cu jurisdicţie obligatorie, 4) aplică
principiul contra-dictoriulilaţii si normele de drept. Niul.i Mole, ( Mtanna I larby, op.
cit,, p. 35.
In perioada 1918-1959, în URSS, ca organe ce înfâptuiau justiţia pe cauze penale, func-
ţionau comisiile extraordinare (). . , 
, , , 2000, . 128-129), Trilion Pop, Drept procesual
penal. Partea specială, voi. IV, Cluj, 1948, p. 557,
126
DREPT PROCESUAL PENAI, P a i' I  a g e   r a i >.v

1a
 Persoana poate fi declarată vinovată de săvârşirea infracţiunii, precum şi
supusă unei pedepse penale numai în baza unei hotărârii definitive de con-
damnare adoptate de instanţa de judecată.
Nici o altă autoritate a statului nu este competentă de a declara pe cineva
vinovat de săvârşirea infracţiunii şi de a-1 pedepsi. Această activitate poate fi
realizată exclusiv în cadrul procesului penal şi este o finalizare a înfăptuirii
actului de justiţie. Condiţia recunoaşterii vinovăţiei persoanei este existenţa unei
hotărâri definitive de condamnare pronunţate de instanţa de judecată, iar pedeapsa
penală, care nu survine real în toate cazurile, este un efect al recunoaşterii
vinovăţiei.
Nimeni nu poate fi lipsit de dreptul de a-i fi judecată cauza de acea instanţă şi
de acel judecător în competenţa cărora este dată prin lege. Hotărârea instanţei de
judecată în privinţa persoanei faţă de care nu s-a respectat competenţa prevăzută
de Codul de procedură penală poate fi atacată în cadrul căilor de atac ordinare şi
extraordinare (recursul în anulare), iar în cazul constatării încălcării competenţei
ele vor fi desfiinţate.
Activitatea judecătorului nu poate fi considerată infailibilă 82. Din acest
considerent legea a prevăzut modalităţi procesuale de înlăturare a greşelilor
strecurate în hotărâre prin intermediul exercitării căilor de atac de către cei
interesaţi. Activitatea de verificare a sentinţelor şi a altor hotărâri judecătoreşti se
realizează pe cale jurisdicţională de instanţele de judecată superioare celor care au
adoptat anterior hotărârea ce este atacată. Controlul judecătoresc declanşat prin
folosirea căilor de atac are misiunea sa specifică, de a preîntâmpina repetarea
unor asemenea greşeli, iar mecanismul de judecată şi soluţionarea se înfăptuieşte
în interiorul puterii judecătoreşti potrivit cu normele de procedură ce
reglementează judecata în căile de atac83.
Curtea a considerat în cauza Findlay v. Regatul Unit, 1997 că instanţa de
judecată trebuie să fie împuternicită să adopte o decizie obligatorie, care să nu fie
susceptibilă de a fi modificată de o autoritate nejudiciară.
Adoptarea Codului de procedură penală la 14 martie 2003 a marcat intrarea
în cadrul procesului penal a unui nou actor procesual - judecătorul de instrucţie.
Faptul că la art. 29 din CPP - "Instanţele care înfăptuiesc justiţia în cauzele
penale" - este inclus şi judecătorul de instrucţie nu ar însemna că şi el înfăptuieşte
justiţia. în calitate de argument invocăm faptul că substanţa
loan Leş, Sisteme judiciare, ALL BECK, Bucureşti, 2002, p. 40,
Vasile Papadopol, Cornelii! Turuianu, Apelul penal, Caso de lUlilurft şi Presa "Şansa",
Bucureşti, 1494, p. 13-23.
oricărei activităţi judiciare se materializează în hotărârea judecătorească, act prin
care se pune capăt unui conflict apărut în sfera relaţiilor sociale, în cazul de faţă a
celor penale. Judecătorul de instrucţie activează exclusiv în cadrul instanţelor
judecătoreşti - judecătorilor - ca organ judecătoresc cu atribuţii proprii (vezi art.
41 din CPP) în desfăşurarea procesului penal la faza de urmărire penală în scopul
efectuării controlului judiciar asupra procedurii judiciare.
Este de menţionat că atât în practica mondială, cât şi în trecutul procesului
penal autohton atestăm elementul popular (juriu, asesori, eşevinî) în procedura
judiciară. în favoarea implementării acestei căi de acces a poporului la înfăptuirea
justiţiei s-a pronunţat doctrina, prezentând argumente pro şi contra8'4.
Competenţa instanţei judiciare de a înfăptui justiţia este dictată de faptul că
activitatea instanţei de judecată este realizată într-un cadru legal de aşa natură
încât să garanteze condiţii optime în vederea examinării cauzei penale şi adoptării
unei soluţii legale şi întemeiate.
§21. Independenţa judecătorilor şi supunerea lor numai legii
Independenţa unui judecător care examinează o cauză în instanţă este o
condiţie ce tinde să satisfacă exigenţele legii naţionale şi internaţionale cu privire
la calităţile unui judecător care înfăptuieşte Justiţia.
Declaraţia Universală a Drepturilor Omului din 1948, în art. 10, prevede
dreptul fiecărui om la o judecată de către un judecător independent şi imparţial.
CEDO în art. 6, de asemenea, prevede dreptul oricărei persoane la o judecată
echitabilă şi publică de către un tribunal independent şi imparţial, instituit prin
lege.
, Codul de procedură penală în art. 26 declară că la înfăptuirea justiţiei în
cauzele penale, judecătorii sunt independenţi şi se supun numai legii, judecând In
baza legii, în condiţii care exclud orice presiune asupra lor. Alin. (2) şi (3) ale art.
13 din Legea privind organizarea judecătorească interzice imixtiunea In procesul
de înfăptuire a justiţiei. Exercitarea de presiuni asupra judecătorilor în scopul de a
împiedica judecarea completă şi obiectivă a cauzei sau de a influenţa emiterea
hotărârii judiciare atrage răspundere administrativă sau penală conform legii.
Pentru realizarea acestui principiu, de asemenea, sunt declarate imixtiune în
activitatea judecătorilor mitingurile, demonstraţiile şi alte acţiuni desfăşurate la o
distanţă mai mică de 25 m de locul în care se
" Nlcolae Volonciu, op. cit.,p. 129-140; I. Dolea, Curţile cu juraţi în procesul penal (origini,
probleme, perspective), Chişinău, 1946.
128 DREPT PROCESUAL PENAL I' ii r t  a g o n e i- a 129
Ia
înfăptuieşte justiţia, dacă sunt întreprinse cu scopul de a exercita presiune asupra
judecătorilor. Pe lângă aceste acţiuni evidente, care pot influenţa judecătorul,
legea creează o serie de condiţii pentru a asigura calitatea de imparţialitate şi
independenţă a judecătorului:
Procedura de înfăptuire a justiţiei prevăzută de legislaţia procesuală, care
reglementează ordinea în timpul şedinţei de judecată, caracterul
obligatoriu al hotărârilor judecătoreşti ş.a.;
Procedura de numire, suspendare, demisie şi eliberare din funcţie a
judecătorului îl protejează de eventualei abuzuri din partea factorilor de
decizie şi a organelor de stat;
Declararea inviolabilităţii persoanei judecătorului, locuinţei şi localului de
serviciu, vehiculelor, mijloacelor de telecomunicaţii folosite de el, corespondenţei,
bunurilor şi documentelor. Un factor important ce contribuie la independenţa
judecătorilor şi supunerea lor numai legii este şi procedura specială de pornire a
unor proceduri administrative sau penale: doar cu acordul Consiliului Superior al
Magistraturii (în cazul procedurii administrative) şi procesul penal la iniţiativa
Procurorului General cu acordul Consiliului Superior al Magistraturii şi al
Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, al Parlamentului.
Pentru toţi subiecţii de drept în stat se impune o interdicţie generală şi
absolută: secretul deliberării şi interdicţia de a cere divulgarea lui, interdicţie care
asigură protejarea intimei convingeri a judecătorilor la hotărârea cauzei. O serie
de alte garanţii ce asigură independenţa judecătorului sunt puse în seama altor
organe în stat. Crearea de condiţii organizatorice şi tehnice favorabile activităţii
instanţelor judecătoreşti este pusă în general, pe seama Ministerului Justiţiei.
Asigurarea materială şi socială a judecătorului este realizată din contul bugetelor
de stat respective.
La soluţionarea cauzelor judecătorii nu trebuie să fie interesaţi de soluţia
adoptată. în toate cazurile în care poate fi pusă la îndoială independenţa sau
imparţialitatea judecătorului, el poate fi recuzat sau poate să se abţină, conform
Codului de procedură penală, de la examinarea dosarului penal.
Pentru a-i asigura judecătorului deplină independenţa la judecarea cauzei,
Codul de procedură penală prescrie în alin. (2) al art. 26 norma în baza căreia
judecătorul este liber să examineze materialele şi cauzele penale conform legii şi
propriei convingeri, bazate pe probele cercetate în cauza penală respectivă.
Judecătorul, în baza garanţiilor de independenţa ce i se oferă, este obligat în
acelaşi timp să se opună oricărei încercări de a exercita presiune asupra sa.
Judecătorul nu trebuie să fie predispus să accepte concluziile date de organul
de urmărire penală în defavoarea inculpatului sau NA tncetipfl o judecată de
la ideea preconcepută că acesta a comis o infracţiune. în acest sens, dacă analizăm
hotărârea Curţii Europene a Drepturilor Omului pe cazul Findley v. Regatul Unit
(197), constatăm că ea se pronunţă în sensul unei încălcări a art. 6 al
Convenţiei, deoarece un membru al tribunalului era, în cadrul funcţiilor sale
profesionale, subordonat uneia din părţile în proces, instanţa declarând că în aşa
circumstanţe "părţile aflate în litigiu se pot îndoi în mod legitim de independenţa
acestei persoane. O astfel de situaţie afectează serios încrederea pe care
tribunalele trebuie să o inspire societăţii democratice". Aceste standarde pot fi
aplicate şi curţilor marţiale. în Republica Moldova este discutabilă independenţa
judecătorului din judecătoria militară atunci când procurorul care prezintă
acuzarea în instanţă este superior judecătorului conform gradelor militare. O
modificare care ar înlătura acest dubiu ar fi demilitarizarea judecătorilor din
aceste instanţe şi specializarea lor să vizeze doar competenţa după subiectul
special al inculpatului.
Judecătorii de instrucţie beneficiază de aceleaşi garanţii în exercitarea atri-
buţiilor de serviciu, legea stabilind şi pentru ei calitatea de magistrat şi toate ga-
ranţiile legale de independenţă a judecătorilor de instrucţie ca şi pentru ceilalţi
judecători. Judecătorii din instanţele ierarhic inferioare sunt independenţi şi nu se
supun în nici un fel judecătorilor din instanţele superioare. Imparţialitatea,
independenţa şi supunerea judecătorilor numai legii sunt confirmate şi de in-
terdicţia de a sancţiona un judecător dacă hotărârea pronunţată de el într-o cauză
va fi casată total sau parţial de o instanţă de apel sau de recurs.
Judecătorii sunt reprezentanţii autorităţii judecătoreşti în stat, se supun doar
legii, nu se supun nici unui subiect de drept în procesul de înfăptuire a justiţiei şi
hotărârile lor sunt executorii şi obligatorii pentru toţi subiecţii în stat, fiind
asigurate de forţe coercitive ale organelor de stat.
§22. Libera apreciere a probelor
Libera apreciere a probelor ca principiu al procesului penal este strâns legată
de regula cercetării sub toate aspectele, complet şi obiectiv a circumstanţelor
cauzei şi a probelor.
Aprecierea probelor reprezintă activitatea raţională a organului de urmărire
penală, procurorului şi instanţei de judecată în vederea determinării
admisibilităţii, pertinenţei, veridicităţii şi utilităţii probelor existente într-o
COUZă penală.
Desigur, părţile din proces fac la rîndul lor personal sau cu concursul apă-
rătorului o apreciere a probelor, dar hotărârile lor nu au caracter de act oficial.
I HI
DREPT I'UOCliSUAl, PliNAi. P  r le a i)]
generală
 Principiul aprecierii probelor într-o măsură majoră determină forma
procesului penal şi calea spre atingerea scopurilor procesului penal. Procesul
penal al Republicii Moldova aparţine formei procesului penal mixt, care îşi are
originea în Revoluţia Franceză de la 1789 şi în care domină principiul liberei
aprecieri a probelor în baza intimei convingeri85.
Legea determină cercul de subiecţi pentru care libera apreciere a probelor nu
constituie doar un drept, ci o obligaţie, din considerentul că în urma hotărârilor
adoptate de aceştia are loc orientarea vectorului evoluţiei procesului penal şi se
formulează concluziile definitive în cadrul probaţiunii.
în urma aprecierii libere a probelor sunt adoptate hotărâri cu caracter oficial
(de exemplu, ordonanţa de punere sub învinuire, hotărârea privind aplicarea
măsurii preventive, sentinţa instanţei de judecată) de către subiecţii oficiali ai
procesului penal. Ceilalţi participanţi la procesul penal, în urma aprecierii libere a
probelor, au dreptul de a înainta cereri, plângeri, care produc efecte doar după
adoptarea unei hotărâri de către organul competent.
Negarea criteriilor dinainte stabilite în cadrul aprecierii libere a probelor nu
înseamnă că aprecierea probelor este realizată arbitrar.
Libera apreciere a probelor înseamnă că legea, indicând mijloacele de probă
din care pot fi obţinute date prin care se stabilesc circumstanţele necesare de
probat, de regulă86, se reţine de la indicarea mijloacelor de probă prin intermediul
cărora vor fi probate circumstanţele care urmează să fie dovedite în procesul
penal. Libera apreciere a probelor exclude posibilitatea oferirii unei puteri
dinainte stabilite unei anumite probe. Această regulă este în contradicţie cu
sistemul probelor legale, în care mijloacele de probă sunt limitate şi ierarhizate de
lege, adică au o valoare dinainte stabilită 87. în acest caz judecătorul doar trebuia să
constate dacă există proba prevăzută de lege şi să-i acorde forţa probantă tarifată
de lege, fiind obligat să tragă din aceasta concluzia judecăţii. Deci nu putea
judeca, după realitatea faptelor, pe baza convingerii sale, ci după aritmetica
stabilită de lege88.
1,5
Pentru detalii suplimentare vezi: Alexandru Sava, Aprecierea probelor in procesul penal,
Lumina, Iaşi, 2002. "" Art. 97 din CPP al RM stabileşte circumstanţele care se
constata prin anumite mijloace
de probă. 87 Adrian Ştefan Tulbure, Maria Angela Tatu, Despre convingerea
ordinelor judiciare, in
Revista de Drept penal, nr. 1/2002, p. 28. "* Troian Pop, Dreptul procesual penal, voi.
I, Tipografia Naţională, Cluj, 1446, p. 323.
Judecătorul, organul de urmărire penală şi procurorul apreciază probele în
conformitate cu propria lor convingere89, formată în urma cercetării tuturor
probelor administrate. Convingerea intimă este rezultatul desfăşurării unui proces
psihic, în cadrul căruia elementele de ordin obiectiv (probele) dau naştere unui
sentiment de certitudine în legătură cu existenţa sau inexistenţa infracţiunii,
existenţa sau inexistenţa vinovăţiei făptuitorului90. Libera convingere şi libera
apreciere a probelor nu înseamnă arbitrariul, ci libertatea de a aprecia probele în
mod rezonabil, imparţial, onest91, iar instanţa de judecată, organul de urmărire
penală şi procurorul trebuie să-şi motiveze convingerea care, pentru a fi
controlabilă, trebuie să fie conştientă şi raţională, să se sprijine pe certitudinea
care nu se poate realiza decât printr-o serioasă cercetare şi o desăvârşită
valorificare a probelor atunci când acestea sunt necomplete, echivoce, indirecte şi
mai ales contrazicătoare92. în doctrină93 este prezentă şi analizată importanţa
conştiinţei subiecţilor oficiali în cadrul procesului de apreciere a probelor, prin
aceasta avându-se în vedere coraportul dintre drep-l urile şi interesele legitime ale
persoanelor şi interesul întregii societăţi. O conţi iţie indispensabilă aprecierii
libere a probelor este ca să nu se ia nici o decizie fără a se analiza şi aprecia toate
probele existente, coroborându-le unele cu altele. Totalitatea necesară de probe
este determinată prin intermediul obiec-I ului probaţiunii şi pertinenţei probelor, al
regulilor de colectare a probelor şi admisibilităţii probelor. Respectarea regulilor
enunţate mai sus reprezintă o garanţie importantă a legalităţii şi temeiniciei
hotărârilor procesuale adoptate în cadrul examinării şi soluţionării cauzelor
penale, fiind temelia formării intimei convingeri a subiecţilor oficiali ai procesului
penal.
Implementarea principiului liberei aprecieri a probelor conduce la asigurarea
cu mijloace procesuale a independenţei judecătorilor, la supunerea lor
Conform deciziei Curţii Constituţionale a României nr. 171 din 23 mai 2001, publicată
în Monitorul Oficial al României, nr. 387 din 16 iulie 2001, prin care se constată că sunt
neconstituţionale dispoziţiile alin. 2 al art. 63 din CPP, conform cărora: "Aprecierea
fiecărei probe se face de organul de urmărire penală şi de instanţa de judecată potrivit
convingerii lor". Motivul ar fi că, conform art. 123, al. 2 din Constituţia României: "ju-
decătorii sunt independenţi şi se supun numai legii", în nici un caz intimei lor convinge-
ri, inclusiv la adoptarea hotărârilor judiciare.
Ion Neagu, Tratat de procedură penală, Global Lex, vol. I, Bucureşti, 2004, p. 328-329. "
Traian Pop, op. cit., p. 324.
[, Tanoviceanu, Tratat de drept şi procedură penală, voi. V, Tipografia Curierul judiciar,
Bucureşti, 1927, p. 68-69.
Alexandru Sava, op. cit., p. 62-64; A. Naschiz, Conştiinţa juridică, Editura Ştiinţifică,
Bucureşti, 1964, p. 56-57.
.'. ni<  I'K< H : I : SU /\ I . I'  i I a    133
I » I ; NAI .  v  I ii
numai legii în cadrul înfăptuirii justiţiei şi la formarea condiţiilor garantate de
lege ale independenţei judecătorului, ofiţerului de urmărire penală şi procurorului.
Aprecierea liberă a probelor se constituie într-o garanţie a realizării drepturilor şi
libertăţilor persoanei şi în final determină atitudinea instanţei de judecată vizând
vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului, în aplicarea pedepsei penale şi eliberarea
de această pedeapsă.
§23. Oficialitatea procesului penal
Principiul oficialităţii exprimă caracterul şi importanţa de stat a activităţii
procesual penale. Esenţa lui constă în faptul că apărarea societăţii şi a cetăţenilor
de infracţiuni este o sarcină obligatorie a organelor de stat şi nu poate fi privită ca
o chestiune privată a cetăţenilor. Potrivit acestui principiu, desfăşurarea
procesului penal trebuie să fie asigurată pe tot parcursul acestuia, prin intervenţia
activă a organelor judiciare penale competente*'.
Conform alin. (1) al art. 28 din CPP, procurorul şi organul de urmărire penală
au obligaţia, în limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală în cazul în
care sunt sesizate, în modul prevăzut de CPP, că s-a săvârşit o infracţiune şi de a
efectua acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei
vinovate.
Pornirea urmăririi penale şi înfăptuirea diferitelor acţiuni, în general, nu sunt
condiţionate de existenţa acordului victimei sau altor persoane interesate în
pornirea sau desfăşurarea urmăririi penale. Cu alte cuvinte, procurorul, de
exemplu, nu poate motiva neînceperea urmăririi penale prin împotrivirea vic-
timei. Luarea tuturor măsurilor stabilite de lege trebuie să aibă loc din iniţiativa
proprie a organului (adică din oficiu), fără a aştepta vreo solicitare în acest sens
din partea unei părţi sau altei persoane interesate. Această obligaţie este
concretizată în cadrul mai multor articole din cod. Astfel, de exemplu, legea
stabileşte obligativitatea organului de urmărire penală de a dispune efectuarea
expertizei în anumite cazuri (art. 143); de a explica drepturile şi obligaţiile
participanţilor la urmărirea penală (art. 277) etc.
Obligaţia de a porni o urmărire penală atunci când sunt temeiurile şi motivele
legale de a efectua acţiuni necesare pentru constatarea faptei penale şi a persoanei
vinovate reiese din scopul procesului penal de a proteja persoanele, societatea şi
statul de infracţiuni. Obligaţia aceasta a fost formulată în alin. (3)
"'' Vintilu Dongoroz, Explicaţiii teoretice ale Codului de procedură penală român. Partea
generala, voi, V, Ediţiu a doua, Bucureşti, 2003, p. -I 
al art. 19 şi alin. (1) al art. 254 care stipulează că organul de urmărire penală are
obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate
aspectele, completă şi obiectivă a circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atât
circumstanţele care dovedesc vinovăţia băunitului, învinuitului, inculpatului, cât
şi cele care îl dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuează sau
agravează răspunderea.
Cercetarea sub toate aspectele presupune examinarea atât a aspectelor care
învinuiesc, cât şi a celor care dezvinovăţesc persoana; stabilirea atât a cir-
cumstanţelor care agravează, cât şi a celor ce atenuează răspunderea penală.
Cercetarea completă presupune administrarea tuturor probelor necesare şi
suficiente pentru a demonstra existenţa circumstanţelor care intră în obiectul
probaţiunii (art. 96 şi 475 din CPP). în caz că organul de urmărire nu poate
demonstra existenţa acestor circumstanţe, cercetarea va fi completă numai în
cazul când el a epuizat toate posibilităţile de a face aceasta.
Cercetarea obiectivă ţine de atitudinea organului de urmărire penală şi îl
obligă ca acesta, în elaborarea versiunilor şi înfăptuirea altor acţiuni pe un caz
concret, să opereze fără prejudecăţi sau stereotipuri. Respectarea acestor cerinţe
este obligatorie şi în cazul în care bănuitul sau învinuitul îşi recunoaşte vinovăţia.
Conform principiului oficialităţii, instanţa de judecată efectuează din oficiu
acţiunile procesuale în limitele competenţei sale, în afară de cazul în care prin
lege se dispune efectuarea acestora la cererea părţilor. Spre deosebire de organele
de urmărire penală, obligaţia instanţei de a îndeplini din proprie iniţiativă anumite
acţiuni este limitată în mod principal de faptul că instanţa trebuie să-şi păstreze
caracterul neutru faţă de părţi.
Aceasta înseamnă că în cazul în care consideră necesară administrarea pro-
belor suplimentare ea nu poate face acest lucru, deoarece prin aceasta ar putea
favoriza o parte sau alta. Instanţa însă este obligată să anunţe părţile în privinţa
drepturilor pe care le au acestea, inclusiv dreptul de a cere administrarea unor
probe noi; să întrebe părţile dacă au de formulat Cereri sau obiecţii. în virtutea
principiului dat, instanţa de judecată poate dispune din oficiu efectuarea unor
ucţitmi (cercetarea la faţa locului, reconstituirea faptei etc.) care după părerea ei
sunt necesare pentru verificarea şi aprecierea probelor prezentate.
Cu toate cele menţionate mai sus, în unele instanţe, legea limitează sau fiice
excepţie de la acest principiu. într-un şir de cazuri, indicate de alin. (1) al uri. 276
din CPP, urmărirea penală se porneşte numai în baza plângerii prealabile a
victimei. în aceste cazuri procurorul poate porni urmărirea penală numai dacă
victima, din cauza incapacităţii sau a capacităţii de exerciţiu limitate,
i D H K I ' T I ' R O C l i S U A I . I» li NAI.
a stării de neputinţă sau a dependenţei faţă de bănuit sau din alte motive, nu este C a p i t o l u l IV
în stare să-şi apere drepturile şi interesele legitime.
în toate cazurile prevăzute de alin. (1) al art. 276 din CPP este posibilă îm- SUBIECŢII PROCESULUI PENAL
păcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul. Conform art. 109 CP,
în afară de cazurile menţionate, împăcarea este posibilă pentru toate infracţiunile
uşoare sau mai puţin grave prevăzute de capitolele II-IV din Partea specială a CP. Secţiunea I. CONSIDERAŢII GENERALE PRIVIND SUBIECŢII
împăcarea înlătură răspunderea penală şi rezultă în obligaţia organelor de PROCESULUI PENAL
urmărire penală sau a instanţei de judecată de a înceta procesul penal dacă aceasta
întruneşte condiţiile înaintate de art. 276. §1. Noţiunea de subiecţi ai procesului penal
Pornirea sau desfăşurarea de mai departe a urmăririi penale uneori poate fi
Categoria de subiecţi ai procesului penal este diferită de cea pe care o
condiţionată de retragerea imunităţilor anumitor persoane (judecători, deputaţi
cunoaşte dreptul penal1. în dreptul penal noţiunea de subiect înglobează persoana
etc.). în acest caz principiul oficialităţii este condiţionat de această retragere.
fizică şi juridică pasibile, potrivit art. 21 din CP, de răspundere penală, în dreptul
în ultimul timp, practica şi legislaţia unor ţări merge pe calea înlocuirii în
procesual penal în noţiunea de subiecţi intră organele şi persoanele care îşi
anumite cazuri a principiului oficialităţii cu principiul oportunităţii. Ca urmare a
desfăşoară activitatea împreună în vederea realizării procesului penal, finalitatea
volumului mare de cazuri în Olanda, Scoţia şi Germania a apărut aşa-numitul
căruia constituie rezolvarea conflictului născut din săvârşirea infracţiunii. Fiind
model de eficienţă operaţională. Acest model, bazat pe principiile eficienţei ad-
suprapuse sferele celor două noţiuni, se observă că subiectul în sensul dreptului
ministrative şi economisirii resurselor, acordă procurorului rolul de manager în
penal apare în persoana unui singur subiect din categoriile organelor şi
înfăptuirea atribuţiilor sale cu scopul de a controla şi a conduce volumul în
persoanelor implicate în procesul penal, în persoana bănuitului, învinuitului,
creştere al cazurilor în limitele stabilite de buget, prin evitarea procedurii judi-
inculpatului.
ciare ce implică costuri mari şi mult timp de pregătire pentru proces 95.
Procesul penal, pornind de la prevederile alin. (1) al art. 1 din CPP, este o
Astfel, de exemplu, în Danemarca, procurorul poate retrage învinuirea contra
activitate complexă reglementată de lege, desfăşurată progresiv şi coordonat, care
conducătorului unui mijloc de transport, care, fiind orbit de soare, tamponează un
implică activitatea organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti cu
alt mijloc de transport. Dacă el a fost serios accidentat sau copii ori soţia şi-au
participarea părţilor în proces şi a altor persoane. Prin urmare, subiecţii procesului
pierdut viaţa în acest accident, cu condiţia că el nu era în stare de ebrietate, nu
penal sunt organele şi persoanele ca titulari de drepturi şi obligaţii, cu interese,
există motiv de a-1 pedepsi. O altă ilustraţie ar fi retragerea unor învinuiri în
poziţii sau roluri diferite.
cazuri foarte voluminoase. De exemplu, pe un dosar penal în privinţa comiterii
unor falsificări când se presupune că există o mulţime de cazuri de falsificări, Pentru a deţine calitatea de subiect al procesului penal se cer întrunite
procurorul poate decide anchetarea unui număr redus de falsificări sau în cazurile cumulativ următoarele condiţii:
de evaziune fiscală poate decide limitarea la cazurile ce ţin de anii recenţi, deşi 1) exercitarea funcţiei procesual penale2;
există motive să se creadă că s-ar putea dovedi evaziuni fiscale săvârşite mai 2) prezenţa statutului procesual penal, adică a totalităţii de drepturi şi
mulţi ani în urmă96. obligaţii;
3) participarea la raporturile juridice procesual penale3.
Julia Fionda, Public prosecutors and discretion: a comparative study. Clarendon press, 1
Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, Editura Didactică şi Pedagogică, Bucureşti,
Oxford, 1995, p. 176. 1972, p. 75.
Criminal procedure systems in the European Community / Chl'lltllie Van Den Wyngacrl Despre funcţiile procesual penale a se vedea paragraful următor din prezenta secţiune. '
editor, Butterworths: London, Brussels, Dublin, Edinburg, iw>, p, 55 . . , . .   ., 
 , , ,
2003, . 103.
136 D R B I ' T P H O C l i S U A l , I'liNA I. 4

I'  t e a g e n erai 

137
 Deci, reprezintă subiecţi ai procesului penal organele şi persoanele care
exercită o funcţie procesual penală, sunt titulari de drepturi şi obligaţii suficiente
pentru realizarea interesului procesual şi apar în raporturile de drept procesual
penal.
în literatura de specialitate noţiunea mai are denumirea de participanţi ai
procesului penal', fiind prezentată în sens larg şi în sens restrâns.
în sens larg, noţiunea înglobează toţi titularii care au un rol în vreo activitate
procedurală5, din rândul acestora făcând parte organele judiciare", părţile,
apărătorul şi alte persoane, accepţiune care îi reuneşte pe toţi acei care iau parte la
procesul penal.
în sens restrâns7, se au în vedere doar organele judiciare, părţile şi apărătorul.
Un loc aparte între subiecţii procesului penal revine instanţei de judecată în
calitatea sa de exponent al puterii judiciare, abilitată cu funcţia exclusivă de
înfăptuire a justiţiei (art. 25 din CPP).
Noţiunea de parte în procesul penal al Republicii Moldova a căpătat conţinut
clar determinat o dată cu punerea în aplicare a Codului de procedură penală
(2003). Astfel, legislaţia procesual penală (pct. 29) al art. 6 din CPP) prin
categoria de părţi în proces are în vedere persoanele care exercită funcţii de
acuzare sau de apărare în baza egalităţii în drepturi şi a principiului contra-
dictorialităţii.
Din textul legii deducem că partea este subiectul care promovează în proces
un interes ocrotit de lege, folosindu-se în acest scop de aceleaşi drepturi pe care le
are oponentul ce apără un interes contrar. Pentru părţi sunt caracteristice două
trăsături principale: 1) existenţa interesului procesual şi 2) deţinerea unui
ansamblu de drepturi egale cu ale celeilalte părţi, aplicabile la dovedirea poziţiei
şi interesului promovat.
Prin urmare, părţile fie că au de realizat anumite drepturi care izvorăsc din
săvârşirea infracţiunii, fie că răspund pentru faptele lor. Aceasta duce la
' Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 75; Ion Neagu, Tratat de drept procesual
penal, op. cit., p. 109; . . ,  
, ,  2004,
, . 49 ş.a. Nicolae Volonciu, Tratat de
procedură penală, op. cit., voi. I, p. 142.
" Nota: Potrivit doctrinei române, în termeneul "organ judiciar" se includ organele şi persoanele care
acţionează din numele statului, adică instanţele de judecată, procurorul, organul de urmărire
penală, ofiţerul de urmărire penală. în Republica Moldova, legislaţia şi doctrina prin "organ
judiciar" înţeleg doar organul judecătoresc, adică instanţa de judecată. Ion Neiigu, Triitut i/e
drept procesual penal, op. i ii . p. IOM
polarizarea a două părţi: partea acuzării (pct. 31) al art. 6 din CPP) - persoane
abilitate prin lege să efectueze sau să ceară efectuarea urmăririi penale, având in
vedere procurorul, organul de urmărire penală, partea vătămată, partea civilă şi
reprezentanţii lor - şi partea apărării (pct. 30) al art. 6 din CPP) - persoane
abilitate prin lege să efectueze activitate de apărare (bănuitul, învinuitul,
inculpatul, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor).
în literatura de specialitate s-a făcut o clasificare a părţilor în principale şi
secundare, constante şi eventuale'4.
Subiecţii care nu au interes în finalul cauzei şi ale căror drepturi şi obligaţii
nu apar în urma punerii sub învinuire sau înaintării acţiunii civile au calitatea de
alte persoane. Din rândul acestora fac parte: martorii, asistenţii procedurali,
interpreţii, traducătorii, specialiştii, experţii, grefierii. Aceste persoane desfăşoară
o activitate de natură să ajute realizarea scopului procesului penal, fiind atrase, de
regulă, în legătură cu administrarea probelor. Unele dintre aceste persoane posedă
informaţii cu privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză
(martorii), altele sunt atrase pentru a participa în calitate de deţinători ai unor
cunoştinţe speciale în anumite domenii ale activităţii umane (expertul,
specialistul), celelalte având roluri auxiliare, dar importante în probaţiune
(asistenţii procedurali, interpreţii, traducătorii).
§2. Funcţiile procesual penale
Termenul "funcţie" are semnificaţie nu doar juridică, dar şi matematică şi
sociologică. în sensul său clasic, îngust el reprezintă o corespondenţă între
elementele a două mulţimi (obiecte), unde schimbarea primei mulţimi generează
inevitabil schimbarea celei de-a doua. în sens larg, funcţia indică asupra activităţii
pe care o prestează un participant al relaţiilor sociale.
Diversitatea subiecţilor procesului penal şi poziţia lor procesuală diferită duc
la polarizarea unor interese distincte, iar pentru unii chiar şi contradictorii.
La definirea noţiunii de funcţie în doctrina procesului penal sunt utilizate
cuvintele-cheie "necesitate" şi "interes". Astfel, funcţia procesual penală
Traian Pop, op. cit., voi. II, Cluj, p. 72-73 apud. Ion Neagu, op. cit., p. 110. Se arată că inculpatul
este partea principală, iar partea civilă şi partea civilmente responsabilă sunt părţi secundare,
deoarece apar numai în raportul procesual civil, accesoriu raportului procesual penal; tot
inculpatul este partea constantă, prezenţa căruia este indispensabilă oricărui proces penal, pe când
partea civilă şi partea civilmente responsabilă sunt părţi eventuale, f i i n d c ă nu apar în orice
cauză penală.
138 I M U i l ' T I'   SUA I. PENAL I* II r tea g e  e r a I fl i i')
reprezintă o direcţie de activitate procesual penală, determinată de necesităţile
participantului la proces privind satisfacerea unui anumit interes.
în activitatea procesuală se conturează distinct trei funcţii procesuale:
acuzarea, apărarea şi soluţionarea cauzei.
Funcţia acuzării se exprimă prin înaintarea, formularea şi argumentarea
(motivarea) învinuirii aduse făptuitorului infracţiunii. Exercitarea acuzării este
însoţită de: 1) emiterea ordonanţei de punere sub învinuire şi înaintarea acuzării;
2) schimbarea şi completarea acuzării; 3) întocmirea rechizitoriului şi trimiterea
cauzei în judecată; 4) reprezentarea acuzării în instanţa de judecată; 5) exercitarea
căilor de atac pe motivul blândeţii pedepsei penale aplicate inculpatului.
în cazul când punerea sub învinuire a fost precedată de recunoaşterea
persoanei în calitate de bănuit, reţinerea sau aplicarea unei măsuri preventive,
funcţia acuzării se declanşează din aceste momente.
Procesul penal conţine două modalităţi ale acuzării: 1) publică şi 2) privată.
Majoritatea cauzelor penale sunt de acuzare publică, dată fiind oficialitatea
procesului penal, potrivit căreia procurorul şi organul de urmărire penală au
obligaţia, în limitele competenţei lor, de a porni urmărirea penală şi de a efectua
acţiunile necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate
(alin. (1) al art. 28 din CPP). Pentru declanşarea procesului şi atragerea
făptuitorului la răspundere penală nu are nici o importanţă atitudinea şi discreţia
celui care a pătimit de pe urma infracţiunii.
Cauzele penale de acuzare privată (art. 276 din CPP) se caracterizează prin
pornirea urmăririi penale numai în baza plângerii prealabile a victimei. Urmărirea
penală încetează la împăcarea părţii vătămate cu bănuitul, învinuitul, inculpatul.
Funcţia procesual penală a acuzării este exercitată de către procuror, organul
de urmărire penală, partea vătămată, partea civilă şi reprezentanţii lor.
Apărarea, potrivit pct. 3) al art. 6 din CPP, reprezintă activitatea în scopul
combaterii, în tot sau în parte, a învinuirii ori al atenuării pedepsei, al apărării
drepturilor şi intereselor persoanei bănuite sau învinuite de săvârşirea unei in-
fracţiuni, precum şi al reabilitării persoanelor supuse ilegal urmăririi penale.
Funcţia apărării se realizează prin: 1) darea declaraţiilor de către bănuit,
învinuit, inculpat; 2) formularea cererilor, inclusiv de recuzare a procurorului şi
ofiţerului de urmărire penală; 3) depunerea plângerilor împotriva acţiunilor şi
actelor ilegale ale procurorului şi organului de urmărire penală; 4) înaintarea
obiecţiilor împotriva acţiunilor de urmărire penală şi a corectitudinii proceselor-
verbale ale acţiunilor efectuate; 5) propunerea de probe în apărare; ft) atacarea
s en t i nţ e i sau deciziei instanţei >..\-  (udecftl cauza. Funcţia
respectivă o îndeplinesc: bănuitul, învinuitul, inculpatul, apărătorul, partea
Clvilmente responsabilă şi reprezentantul ei.
Funcţia soluţionării cauzei presupune examinarea nemijlocită de către
instanţa de judecată a probelor prezentate de părţi şi formularea răspunsului
privitor la vinovăţia sau nevinovăţia inculpatului. într-o asemenea formulă exer-
citarea celor două funcţii contradictorii - acuzarea şi apărarea - creează condiţii
reale pentru instanţa de judecată de a trage concluzii juste cu privire la aflarea
adevărului şi soluţionarea cauzei, instanţa putând face o apreciere imparţială doar
după cunoaşterea exactă a tuturor poziţiilor şi argumentelor ivite în cauză.
Alături de funcţiile acuzării, apărării şi soluţionării cauzei, recunoscute de toţi
autorii9 direcţiei principale ale activităţii procesual penale în literatura de
specialitate10 este argumentată existenţa aşa-numitor funcţii auxiliare şi adiacente
exprimate prin funcţiile de susţinere a acţiunii civile şi de contestare a ei, funcţia
de contribuire la aflarea adevărului - direcţie exercitată de către martori, experţi,
specialişti, funcţia punerii în executare a hotărârilor penale.
Reglementările Codului de procedură penală în vigoare consfinţesc triada i
l.usică a funcţiilor procesual penale, caracteristică procesului penal contra-
dictorial.
Secţiunea a ll-a. INSTANŢELE JUDECĂTOREŞTI Şl
COMPETENŢA LOR
§1. Consideraţii generale privind instanţele
judecătoreşti (organizarea instanţelor
judecătoreşti şi compunerea completelor
de judecată)
Legislaţia în vigoare acordă două accepţiuni noţiunii de instanţă judecăto-
rească, într-un prim sens, organizatoric, prin instanţă judecătorească se înţelege
veriga ce intră în compunerea sistemului organelor judecătoreşti. într-un
In acest sens a se vedea: M. . ,  
 , . 1,  , ,
1968, . 10; . .  ,  
 . , , 1971, . 41; . . ,
  , , 2004, ,
. 7 ş.a.
II. . ,  ,  . . .
, . 3. , 11. . , ,
1972, . 14; . .,  -
 , 1961, , . 23, 37,
47-48; . . ,  
, , 1970, . 25.

DUlil»T PROCHSUAL Ni NA I. l'ti ilea g e n e r a l a

141
 alt sens, prin instanţă judecătorească se înţelege completul de judecată care este
organ judiciar competent să soluţioneze cauzele penale.
Instanţele judecătoreşti reprezintă subiectul principal al procesului penal,
deoarece îndeplinesc atribuţii de judecare şi soluţionare a cauzei penale.
în afară de această funcţie principală, instanţele mai contribuie la realizarea
unor sarcini legate de urmărirea penală şi de punerea în executare a hotărârilor
penale rămase definitive".
Instanţa este organul care verifică întreaga activitate procesuală desfăşurată
de toţi ceilalţi participanţi în faza prejudiciară şi în cadrul judecării.
Aşa cum s-a arătat 12, instanţa nu poate renunţa la înfăptuirea justiţiei. Ceilalţi
subiecţi care acţionează în faza judecăţii pot - într-o anumită măsură sau în
anumite condiţii - să renunţe la exercitarea drepturilor şi atribuţiilor lor
(inculpatul şi partea civilmente responsabilă pot renunţa să se apere; partea
vătămată poate să-şi retragă plângerea; partea civilă poate renunţa la acţiunea
civilă; procurorul poate renunţa la probele pe care se fonda învinuirea adusă).
Instanţa de judecată nu este în drept să renunţe la soluţionarea cauzei penale cu
care a fost învestită.
Avându-se în vedere locul şi rolul instanţei de judecată în sistemul subiecţilor
procesului penal, legea îi conferă o serie de atribuţii şi anume:
de a recunoaşte persoana vinovată de săvârşirea infracţiunii şi a-i aplica
pedeapsa penală;
- de a aplica măsuri de constrângere cu caracter medical; de
a aplica măsuri cu caracter educativ;
- de a casa sau modifica hotărârea instanţei judecătoreşti ierarhic inferioare
ş.a.
Justiţia este una din formele fundamentale ale activităţii statului. Această
funcţie implică existenţa unor structuri statale apte să realizeze activitatea ju-
risdicţională. Potrivit alin. (1) al art. 115 din Constituţie, "Justiţia se înfăptuieşte
prin Curtea Supremă de Justiţie, prin Curţile de Apel şi prin judecătorii". Textul
constituţional se regăseşte şi în Legea privind organizarea judecătorească 13, ce
stipulează principiile generale de organizare şi activitate a acestor organe ale
statului 11 . Alin. (1) al art. 29 din CPP specifică sistemul instanţelor judecătoreşti,
pornind de la competenţa manifestată la examinarea cauzelor penale.
Potrivit alin. (2) al art. 115 din Constituţie, pe lângă sistemul instanţelor de
jurisdicţie generală sau ordinară, pot funcţiona, potrivit legii, pentru anumite
categorii de cauze, judecătorii specializate.
Detaliind dispoziţia constituţională, alin. (2) al art. 29 din CPP precizează
posibilitatea înfiinţării atât a judecătoriilor specializate, cât şi a unor colegii sau
complete specializate (în incinta instanţelor judecătoreşti de drept comun).
Specializarea se poate realiza pe anumite categorii de cauze. Categoriile de cauze
penale pot fi selectate după diferite criterii: sfera relaţiilor sociale atinse prin
infracţiunile comise sau gradul de pericol social al unor infracţiuni (specializare
după materie, ce denotă acea competenţă specială pe care o pot avea anumite
organe judiciare - fie complete, fie colegii - de a examina infracţiunile dintr-un
anumit domeniu), spre exemplu, ar putea fi înfiinţate instanţe cu o competenţă
specială în ceea ce priveşte infracţiunile din domeniul afacerilor, infracţiuni de
natură fiscală. Un alt criteriu ar putea fi persoana făptuitorului (specializarea după
persoană sau acea competenţă personală a instanţelor, detalii în cele ce urmează),
spre exemplu, în acest sens se preconizează constituirea de complete specializate
pentru judecarea infractorilor minori sau un exemplu tipic - judecătoriile
militare15, deja existente.
Instanţele judecătoreşti îşi desfăşoară activitatea judiciară în principal în faza
judecăţii, dar au atribuţii în privinţa realizării unor sarcini legate de urmărirea
penală.
Pornind de la avantajele ce le prezintă pentru implementarea principiului
contradictorialităţii la faza de urmărire penală (ce asigură respectarea mai efectivă
a drepturilor legitime ale participanţilor la proces), sfera de operare a controlului
judiciar al urmăririi penale s-a extins o dată cu intrarea în vigoare a actualului
Cod de procedură penală. Diversitatea atribuţiilor încredinţate instanţelor
judecătoreşti la diferite faze procesuale a condiţionat realizarea unor schimbări în
organizarea activităţii acestor organe, în vederea asigurării imparţialităţii şi justei
soluţionări a cauzei. Astfel, în cadrul judecătoriilor ca
1
Siegfried Kahane, Drept procesual penal, Editura Didacticii şi Pedagogica, Bucureşti,
1963, p. 71. 1 Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cil., p. 77. ' I,cgcii
Republicii Moldova privind organizarea judecMol4'il.4cft,nr. Ti 1<1 XIII din Oft. 07.1995,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr, 5/641 din 19,10,1901,
H
Organizarea sistemului judiciar şi elementele acestuia fac obiectul de studiu al disciplinei
Organele de ocrotire a normelor de drept. Pentru detalii a se vedea: Dumitru Roman,
Tatiana Vîzdoagă ş.a.. Organizarea şi activitatea organelor de ocrotire a normelor de
drept in Republica Moldova, Cartdidact, Chişinău, 2004.
h
Instanţele judecătoreşti militare sunt organizate şi funcţionează potrivit Legii Republicii
Moldova cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti militare, nr. 836 din 17.05.1996,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 51 / 482 din 01.08.1996.
11.' DREPT PROCESUAL I'I! NA I, 1' a r tea g  n e r a 1 143

organ judecătoresc cu atribuţii proprii în desfăşurarea procesului penal în faza de
urmărire penală au început să funcţioneze judecătorii de instrucţie (practică
atestată în legislaţia multor ţări europene: ca Belgia, Franţa, Olanda, Luxemburg,
Spania).
Trebuie făcută distincţia între organele judecătoreşti care înfăptuiesc, potrivit
legii, justiţia în Republica Moldova şi organismele judiciare care, în acest cadru
organizatoric general, participă în mod concret şi într-o anumită compunere legală
la soluţionarea cauzelor penale. Deosebirea de terminologie din reglementare nu
este întâmplătoare, dispoziţiile legale care se referă la "instanţele judecătoreşti"
sau "instanţele de judecată" desemnând sensuri distincte 16. Prin instanţe
judecătoreşti (în conformitate cu dispoziţiile constituţionale) se înţeleg verigile
care constituie sistemul unitar al organelor judecătoreşti, aşa cum ele sunt dispuse
într-o piramidă de la vârf până la unităţile de bază, sens preluat în art. 29 din CPP.
Noţiunea de instanţă de judecată, utilizată de legiuitor, are în vedere organul
judiciar concret, constituit într-o compunere strict determinată, dar variabilă după
diferite ipoteze precis delimitate şi care este chemat să judece şi să soluţioneze o
anumită pricină penală dedusă în faţa unui organ judecătoresc 17. Din punct de
vedere organizatoric, la o verigă judecătorească pot să-şi desfăşoare activitatea
jurisdictional mai multe instanţe de judecată.
La compunerea instanţelor de judecată se folosesc ca modalităţi de orga-
nizare atât sistemul unipersonal (judecătorul unic), cât şi colegial 18, pentru a
echilibra avantajele şi dezavantajele prezentate de ambele modalităţi.
Numărul judecătorilor care vor participa la judecarea cauzelor penale se
poate determina din mai multe considerente, precum: caracterul şi gradul de
pericol social al infracţiunii, categoria şi mărimea eventualei pedepse penale,
specificul diferitelor faze procesuale etc.
Regula generală este că în toate instanţele de gradul întâi (care examinează
cauze în fond) cauzele penale se judecă de un singur judecător.
De la această regulă se poate face excepţie - constituirea unui complet format
din 3 judecători, prin valorificarea cazurilor expres prevăzute în art. 30 din CPP.
Astfel, la decizia motivată a preşedintelui instanţei judecătoreşti, cau-
/.ele penale asupra infracţiunilor excepţional de grave 19, se vor judeca în prima
instanţă de un complet din 3 judecători.
Reglementările din art. 30 din CPP poartă un caracter dispozitiv. Formarea
completului de judecată, dintr-un singur judecător sau mai mulţi, fiind alternativă,
se stabileşte, după caz, de preşedintele instanţei judecătoreşti. Constatând
necesitatea examinării cauzelor penale deosebit de complicate (prin numărul
persoanelor implicate sau particularităţile cazului) sau a celor ce prezintă o mare
importanţă socială (prin rezonanţa cazului în societate) într-un complet de 3
judecători, preşedintele instanţei judecătoreşti emite o decizie motivată în acest
sens.
Din analiza prevederilor legale rezultă teza generală de colegialitate a in-
stanţei la judecarea căilor de atac. Colegialitatea este determinată de sarcinile
valorificate prin exercitarea căilor de atac: repararea greşelilor structurate în
hotărârea judecătorească, realizarea uniformităţii în interpretarea şi aplicarea legii.
Pornind de la diversitatea situaţiilor existente şi structura organizatorică a
instanţelor judecătoreşti, legiuitorul a recurs la detalierea strictă a componenţei
numerice a completelor de judecată ce vor examina cauzele în urma căilor de
atac. Astfel, apelurile şi recursurile împotriva hotărârilor judecătoreşti în cauzele
penale pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul (recursul fiind al doilea
grad de jurisdicţie), precum şi împotriva hotărârilor instanţelor de apel (în acest
caz fiind al treilea grad de jurisdicţie, a doua cale ordinară de atac valorificată)
pentru a decide admisibilitatea (procedură prealabilă de verificare ce anticipă
judecarea propriu-zisă a recursului) se judecă de către instanţele respective într-un
complet format din 3 judecători.
Colegiul lărgit al Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile împotriva
sentinţelor Colegiului Penal al Curţii Supreme de Justiţie (cazurile când Curtea
Supremă de Justiţie figurează ca instanţă de fond), recursurile împotriva
hotărârilor instanţei de apel (situaţie atestată când recursul este cel de al treilea
grad de jurisdicţie), recursurile în anulare în complet format din 5 judecători.
Plenul Curţii Supreme de Justiţie judecă recursurile în anulare în complet
format din cel puţin 2/3 din numărul total al judecătorilor Curţii Supreme de
Justiţie (dispoziţia normativă indicând minimul necesar pentru o şedinţă
deliberativă).
16
Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 121.
" Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit, Paideia, Bucureşti, 1993, p, 148. Judecarea în prima instanţă a cauzelor privind infracţiunile pentru săvârşirea cărora le-
18
In literatura de specialitate sistemele au mai fost denumite monocratlc si pluripersonal. gea penală prevede pedeapsa cu detenţiunea pe viaţă, de ex.: (art. 135 din CP) Genocidul,
A se vedea pentru detalii: Vasile Ramureanu, Consideraţii generali privind compunerea (art. 139 din CP) Planificarea, pregătirea, declanşarea sau ducerea războiului, (art. 337
instanţei penale în Revista română de drept, nr. 1, 1976. p, 28, din CP) Trădarea de patrie, (art. 343 di n CP) Diversiunea etc.
Ml D R E P T PROCESUAL P E N A I , 1' u r tea g e n e r a 1  145
 La judecarea cauzei în revizuire, instanţa trebuie să judece cauza în compu- din funcţie (conform art. 24-25 din Legea cu privire la statutul judecătorului),
nerea pe care o prevede legea pentru judecarea aceleiaşi cauze în primă instanţă, până la încheierea judecării cauzei, aflate la faza de terminare, în baza hotărârii
pornind de la specificul ce îl comportă această cale extraordinară de atac. Consiliului Superior al Magistraturii.
Normele procedurale privitoare la compunerea instanţei au un caracter
imperativ, iar nerespectarea lor atrage după sine casarea hotărârii pronunţate.
§2. Noţiunea de competenţă judiciară şi
Textul normei din art. 31 din CPP înscrie regula stabilităţii şi invariabilităţii
completului de judecată. Măsura este necesară pentru ca judecătorii să perceapă formele competenţei
nemijlocit tot ce s-a dezbătut şi prezentat în şedinţă, pentru a clarifica unele
Exercitarea atribuţiilor instanţelor judecătoreşti în statul de drept nu se poate
aspecte care, altfel, nu ar putea fi apreciate şi pentru a trage concluzii juste asupra
face fără o delimitare clară a sarcinilor ce revin acestora în funcţie de gradul de
modului de soluţionare a cauzei. Derogarea de la regula generală (adică
ierarhie pe care se află sistemul judiciar.
schimbarea completului) se admite cu respectarea a două condiţii: a) menţinerea
Instituţia competenţei ordonează repartizarea cauzelor penale pe organe
aceluiaşi complet să nu fie posibilă, b) desfăşurarea şedinţei de judecată să nu fi
judecătoreşti, în funcţie de atribuţiile acestora, de natura faptei penale, de per-
depăşit momentul începerii cercetării judecătoreşti.
soana învinuitului, de raza teritorială, de competenţa organului respectiv.
Alin. (2) al art. 31 din CPP prevede că după începerea cercetării judecătoreşti
în doctrină sunt incluse mai multe definiţii ale noţiunii de competenţă
orice schimbare intervenită în completul de judecată impune reluarea de la
judiciară, toate fiind apropiate ca sens. Astfel, în unele lucrări, competenţa este
început a cercetării judecătoreşti, cercetarea judecătorească fiind acea parte a
definită ca fiind sfera atribuţiilor pe care le are de îndeplinit, potrivit legii, fiecare
judecăţii în care se administrează şi se verifică probele din cauza penală. Instanţa,
categorie de organe judecătoreşti21 sau capacitatea obiectivă a unui organ judiciar
venind în contact nemijlocit cu întregul material probator, îşi formează
de a se ocupa de o anumită cauză penală22.
convingerea cu privire la situaţia de fapt.
Alţi autori au definit competenţa drept capacitatea unui organ de a se ocupa
Legiuitorul a prevăzut, ca excepţie, posibilitatea schimbării membrilor
de o anumită cauză penală23. Potrivit altei opinii, această definiţie cuprinde
completului de judecată şi continuarea examinării cauzei, fiind întrunite cu-
dreptul şi obligaţia organului judiciar de a soluţiona o anumită cauză penală24.
mulativ următoarele condiţii: a) cauza să se judece în fond; b) completul să fie
în doctrina rusă a fost formulată o definiţie sintetică, dar suficient de exactă,
format din 3 judecători; c) unul din membrii completului să nu poată participa în
potrivit căreia prin competenţă judiciară se are în vedere totalitatea proprietăţilor
continuare la judecarea cauzei din motivele precizate expres: boală îndelungată,
deces sau din motivul eliberării din funcţie (art. 25 al Legii cu privire la statutul cauzei penale, în funcţie de care aceasta se atribuie pentru soluţionare unui sau
judecătorului)20. altui organ judiciar25.
Judecătorului care intervine în proces i se oferă timp pentru a lua cunoştinţă Deşi autorii definiţiilor enunţate se folosesc de elemente diferite (capacitate,
de materialele cauzei, inclusiv de cele cercetate în instanţă, pentru a se pregăti de atribuţii, drepturi), fiecare dintre ei, de fapt, explică în acelaşi sens competenţa
participarea de mai departe în proces şi dreptul de a solicita repetarea unor acţiuni judiciară.
procesuale deja efectuate în şedinţă în lipsa lui. De asemenea i se oferă timp Categoria juridică de competenţă determină dreptul şi, în acelaşi timp,
pentru a asigura realizarea efectivă, independentă şi de pe poziţii de egalitate cu obligaţia organelor judiciare de a desfăşura anumite activităţi. Această capacitate
ceilalţi membri stabili ai instanţei de judecată a atribuţiilor sale. poate fi concepută, în sens pozitiv, ca o împuternicire dată organelor
în vederea examinării cauzei într-un termen rezonabil şi a asigurării eco-
nomiei de mijloace procesuale, s-a prevăzut posibilitatea menţinerii împuter-
" Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 262.
nicirilor judecătorilor transferaţi, degrevaţi, detaşaţi, suspendaţi sau eliberaţi
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., p. 98. "
Nicolae Volonciu, op. cit., p. 126. " Siegfried Kahane, op.
cit., p. 99,
'" Legea Republicii Moldova cu privire la statutul judecfltorulul, nr. 544-XII1 din li. T, , op. cit., p, 310.
20.07.1995, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, iu. 59 60M64 din 26.10.1995.
I Ic.
DRIU'T P R O C l i S U A l , PENAL Part e a g e n e r a I ă I 17
judiciare într-o anumită direcţie sau, în sens negativ, ca o limitare prin care se
departajează sferele de atribuţiuni ale fiecărui organ26.
Cauzele penale sunt extrem de variate prin natura sau gravitatea faptelor
săvârşite, locul unde ele au fost comise ori persoana făptuitorului, iar atribuţiile
funcţionale, specializarea şi gradul mai mult sau mai puţin ridicat de profe-
sionalitate a fiecărui organ constituie factori de care trebuie să se ţină seama în
distribuirea cauzelor penale între diverse instanţe judecătoreşti. Repartizarea
cauzelor penale şi a activităţilor procesuale între organele judiciare impune
folosirea conceptului de formă sau modalitate a competenţei.
Formele competenţei reprezintă criteriul sau modalitatea în funcţie de care se
diferenţiază capacitatea instanţelor judecătoreşti de a judeca diversele cauze
penale. Faţă de importanţa criteriilor care stau la baza formelor competenţei în
literatura de specialitate s-a făcut o divizare a acestora în forme fundamentale şi
forme subsidiare27. Competenţa funcţională, competenţa materială şi competenţa
teritorială reprezintă forme fundamentale ale competenţei, acestea nelipsind din
sfera de competenţe ale vreunui organ judiciar. Competenţele fundamentale sunt
întotdeauna şi concurente, întrucât organul judiciar trebuie să fie competent în
acelaşi timp după funcţiune, după materie şi după teritoriu pentru fiecare cauză.
Formelor fundamentale ale competenţei li se alătură şi forme subsidiare 28 cum
sunt: competenţa personală, competenţa specială şi competenţa excepţională.
Competenţa funcţională (ratione oficii) este determinată de atribuţiile
specifice conferite de lege instanţelor judecătoreşti în desfăşurarea procesului
penal şi de modul particular în care se realizează activitatea procesuală în diferite
faze ale cauzei ori în raport cu caracterul deosebit al unor instituţii. Cu alte
cuvinte, cu ajutorul competenţei funcţionale, legiuitorul stabileşte categoriile de
activităţi pe care le desfăşoară un anumit organ judecătoresc. Astfel, anumite
organe judecă o cauză în primă instanţă şi altele în apel sau recurs. Există organe
care nu realizează decât unele forme procesuale (de ex.: judecătoriile nu judecă
decât în primă instanţă), după cum sunt cazuri când o anumită activitate este dată
în competenţa funcţională exclusivă numai unui singur organ (de ex.: judecarea
recursului în anulare, în orice cauză, este de competenţa exclusivă a Curţii
Supreme de Justiţie).
Prin urmare, competenţa funcţională este criteriul care diferenţiază organele
judecătoreşti sub aspectul funcţiilor lor în procesul penal, şi sub aspectul
atribuţiilor generale pe care acestea le au de îndeplinit în acest cadru.
S-a arătat29 că este necesară cunoaşterea exactă a competenţei funcţionale
pentru o desfăşurare legală a procesului penal.
Competenţa funcţională proprie fiecărui organ din sistemul judiciar este strict
reglementată prin dispoziţiile Codului de procedură penală.
Competenţa materială (ratione materiae) este determinată de obiectul
cauzei penale, adică de faptul juridic care a produs conflictul de drept penal şi în
legătură cu care se desfăşoară activitatea judiciară. Prin competenţa materială se
înţelege criteriul cu ajutorul căruia se stabileşte care dintre organele judecătoreşti
de grade diferite pot instrumenta anumite categorii de cauze penale1". Competenţa
materială, s-a arătat, funcţionează pe linie verticală31.
Criteriile care se au în vedere la stabilirea competenţei materiale pot fi mul-
tiple. Din acestea cele mai însemnate sunt natura şi gravitatea infracţiunii ori
complexitatea cauzei. Determinările care au loc în acest sens ţin seama de va-
loarea socială ocrotită de lege prin incriminarea faptei, dar şi de limita pedepselor
prevăzute sau de dificultatea stabilirii corecte şi legale a faptelor petrecute.
Din punct de vedere tehnic, repartizarea cauzelor penale are loc prin una din
următoarele metode: 1) determinarea abstractă, întâlnită în art. 36 din CPP,
potrivit căreia judecătoria judecă în primă instanţă cauzele penale privind
infracţiunile prevăzute de Partea specială a Codului penal, cu excepţia celor date
prin lege în competenţa altor instanţe; 2) determinarea concretă, cum este cazul
Curţii de Apel, privitor la care pct. 1) al art. 38 din CPP enumera toate
infracţiunile judecate în primă instanţă.
în literatură determinarea abstractă a fost denumită şi generală, iar deter-
minarea concretă s-a numit şi individuală32.
Competenţa teritorială (ratione loci)
Competenţa teritorială a unei instanţe judecătoreşti este capacitatea obiectivă
a instanţei respective de a soluţiona cauzele penale care au o legătură, cu
relevanţă social-juridică, în raport cu raza teritorială în care instanţa îşi exercită
atribuţiile funcţionale. Competenţa teritorială este criteriul cu ajutorul căruia se
determină care dintre organele de acelaşi grad este competent să
" Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, . 99. '" Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. II, p. 102.
■' Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cil., p, 12K; Ion Neagu, op. cit, p. 263 ş.a. "' Ion Ncagu, op. cit., p. 264.
11
" Ion Neagu, Tratai de drept procesual penal, op. cit., p. 263, Siegfried Kaliane, op. cit., p. 100.
,!
Nicolae Volonciu, Tratat de proceduri) penală, op. cit., p. 286-288.
148 D K I - I ' T I ' K O C I i S U A I . I'l'NAI. I' IM I  a g      I  149
soluţioneze o anumită cauză. Ea delimitează, din punct de vedere teritorial,
organele judiciare cu o egală competenţă materială.
Deci, criteriul care stă la baza acestei repartizări este cel teritorial, concretizat
prin Legea privind organizarea judecătorească şi anexele ia ea, unde sunt
prevăzute numărul şi localităţile de reşedinţă a judecătoriilor, judecătoriei militare
şi a curţilor de apel.
Competenţa teritorială împarte cauzele penale, diferenţiind, din punct de
vedere teritorial, organele judiciare cu o egală competenţă materială".
Pentru judecătoria militară şi Curtea Supremă de Justiţie raza teritorială
corespunde teritoriului ţării.
în vederea stabilirii competenţei teritoriale au fost alese repere diferite, în
funcţie de faptul unde a fost săvârşită infracţiunea - în ţară sau în străinătate.
Pentru infracţiunile săvârşite în ţară (conform art. 120 din CP), competenţa
teritorială este determinată de locul unde a fost săvârşită infracţiunea (conform
art. 12 din CP). Locul săvârşirii infracţiunii este îndeosebi relevant social-juridic,
fiindcă în acest loc fapta a avut maximum de rezonanţă socială; aici se găsesc
unele fapte şi pot fi găsite mijloacele de probă necesare; în acest loc hotărârea
instanţei penale va contribui la întărirea spiritului de respect faţă de lege şi de
încredere faţă de organele judiciare.
Luând în consideraţie specificul unor tipuri de infracţiuni, legiuitorul a
prevăzut cazul: dacă infracţiunea este continuă sau prelungită (art. 29, 30 din CP)
cauza se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia s-a consumat ori a fost
curmată infracţiunea.
Soluţia oferită situaţiei, prevăzute la alin. (2) al art. 40 din CPP, la faza de ur-
mărire penală este elucidată în alin. (3) al art. 257 din CPP (luându-se drept reper
locul descoperirii infracţiunii, domiciliul bănuitului sau învinuitului ş.a.).
Exemple de asemenea situaţie: conducătorul unui camion care pe parcurs a
sustras din mărfurile transportate; persoana la locuinţa căreia au fost găsite
obiecte ce nu au putut ajunge în posesia sa decât prin săvârşirea unei infracţiuni,
dar locul săvârşirii nu este cunoscut.
Cauza penală asupra infracţiunii săvârşite în afara hotarelor ţării sau pe o
navă (aeriană, maritimă) se judecă de instanţa în raza teritorială a căreia se află
ultimul loc permanent de trai al inculpatului. Dacă acest criteriu nu poate fi
valorificat, instanţa competentă va fi cea în raza teritorială a căreia va fi terminată
urmărirea penală.
Competenţa personală (ratione personae) este competenţa care se stabileşte
în funcţie de calitatea persoanei.
Competenţa după calitatea persoanei poate fi apreciată ca fiind o excepţie de
la competenţa comună.
In sursele de specialitate s-a subliniat că în privinţa competenţei personale
contează numai calitatea inculpatului, calitatea celorlalte părţi neavând nici o
relevanţă procesuală.
Existenţa competenţei personale nu atrage o inegalitate a cetăţenilor în lata
legii3', constituind, de fapt, o măsură suplimentară pentru asigurarea legalităţii în
procesul penal.
Potrivit reglementărilor în vigoare, competenţa determinată de calitatea
inculpatului este atrasă de calitatea de Preşedinte al Republicii Moldova, com-
petenţă cu care este investită Curtea Supremă de Justiţie (pct. 1) al art. 39 din
CPP) şi calităţile prevăzute în pct. l)-4) al art. 37 din CPP, atribuite competentei
judecătoriei militare.
Până la punerea în aplicare a Codului de procedură penală în vigoare, nor-
mele privitoare la competenţa personală vizau o categorie mai vastă, incluzând
judecătorii, procurorii, deputaţii.
§3. Competenţa instanţelor judecătoreşti
3.1. Competenţa judecătoriei
Cele mai multe cauze sunt date în competenţa acestui organ, asigurân-du-i-
se, astfel, verigii de bază a organelor de judecată competenţa materială cea mai
cuprinzătoare şi, deci, o largă accesibilitate. Judecătoria are o competenţă
materială generală, în acest sens se arată că judecătoria examinează în prima
instanţă toate cauzele penale privind infracţiunile prevăzute de Partea specială a
Codului penaU cu excepţia celor date în competenţa altor instanţe.
Sub aspectul competenţei funcţionale, judecătoria judecă doar în primă
instanţă. Fiind veriga de bază în organizarea instanţelor judecătoreşti, acest organ
nu funcţionează ca instanţă de apel sau de recurs.
O altă atribuţie funcţională a judecătoriei ce vizează înfăptuirea echitabilă,
legală a urmăririi penale constă în soluţionarea demersurilor procurorului (uneori
a ofiţerului de urmărire penală) privind autorizarea efectuării acţiunilor de
urmărire penală, măsurilor operative de investigaţie, de aplicare
b. . , Ion Neaga, Tratai de drept, op. cil., \x 270.
op. fii., p. 311.
IM)
DREPT PROCESUAL l'MNAI. I1 a r I o u g    r IM
u IA
a măsurilor procesuale de constrângere care limitează drepturile şi libertăţile
constituţionale ale persoanei, precum şi plângerilor persoanelor împotriva ho-
tărârilor şi acţiunilor organului de urmărire penală (şi a procurorului, uneori).
Dispoziţia art. 36 din CPP nu conţine o elucidare exhaustivă a atribuţiilor
exercitate de judecătorie, instituind rezerva existenţei şi a altor chestiuni date prin
lege în competenţa judecătoriilor (în acest sens, se poate menţiona drept exemplu
competenţa judecătoriei la examinarea chestiunilor legate de punerea în executare
şi parvenite în cursul executării sentinţei) (art. 468-473 din CPP).
3.2. Competenţa judecătorului de instrucţie
Competenţa instanţelor judecătoreşti nu se rezumă doar la examinarea
fondului cauzei; legiuitorul atribuie judecătoriilor şi soluţionarea unor chestiuni
ce ţin de urmărirea penală. Competenţa funcţională evidenţiată este exercitată de
către subiectul specializat, din cadrul judecătoriei - judecătorul de instrucţie. (O
structură similară este atestată în legislaţia multor state. în mod tradiţional ancheta
sau urmărirea se desfăşoară sub conducerea unui judecător special care nu
participă la judecarea cauzei. Acest magistrat poate fi un judecător de instrucţie
("juge d'instruction") însărcinat să adune toate informaţiile utile (probe) ca în
Belgia, Franţa, Olanda, Luxemburg, Spania sau un judecător cu atribuţii de
supraveghere a instrucţiei ("juge de l'instruction") care nu intervine decât pentru a
dispune acte determinate ca în Germania, Italia, Marea Britanie, SUA (cercul de
extindere a supravegherii diferenţiindu-se de la un stat la altul).)
Prerogativa de bază a judecătorului de instrucţie în ţara noastră este rea-
lizarea controlului judiciar al urmăririi penale, valorificată prin următoarea
competenţă materială:
a) autorizarea aplicării măsurilor procesuale de constrângere care limi
tează drepturile şi libertăţile constituţionale ale persoanei:
1) dispunerea, înlocuirea, încetarea sau revocarea arestării preventive şi
a arestării la domiciliu;
2) dispunerea liberării provizorii a persoanelor reţinute sau arestate,
revocarea ei; ridicarea provizorie a permisului de conducere a mij-
locului de transport şi alte măsuri (art. 302 din CPP);
3) suspendarea provizorie din funcţie, punerea sub sechestru a bu-
nurilor;
b) autorizarea efectuării unor acţiuni de urmărire penală şi u unor mă
suri operative de investigaţie, ca:
efectuarea percheziţiei, examinarea corporală, ridicarea de obiecte
care conţin un secret de stat, comercial, bancar, exhumarea cada-
vrului, internarea persoanei într-o instituţie medicală; interceptarea
comunicărilor, înregistrarea de imagini şi alte acţiuni (art. 301 din
CPP) şi măsuri (art. 303 din CPP).
c) audierea martorilor în condiţiile alin. (3) al art. 109 din CPP; art. 110
din CPP;
d) efectuarea altor acţiuni procesuale prevăzute în prezentul Cod.
Trebuie de menţionat că judecătorul de instrucţie mai exercită şi o altă formă
de control judiciar al urmăririi penale care constă în examinarea plângerilor
persoanelor împotriva actelor şi acţiunilor ilegale ale organelor de urmărire
penală şi a celor ce exercită activitatea operativă de investigaţie, precum şi a
procurorului care nemijlocit exercită acţiuni de urmărire penală. De asemenea,
judecătorului de instrucţie îi revine atribuţia funcţională de a soluţiona chestiunile
privind punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti (art. 471 din CPP) şi a
plângerilor împotriva actelor organului sau instanţei care pune în executare
hotărârea judecătorească de condamnare (art. 473 din CPP).
3.3. Competenţa judecătoriei militare
Judecătoria militară, fiind egală în grad cu judecătoriile de drept comun, sub
aspect funcţional, judecă cauzele penale numai în primă instanţă.
Conceptual, ca şi judecătoria de drept comun, judecătoria militară are o
competenţă generală în materie (fiind aptă de a examina cauzele privind
infracţiunile prevăzute de Partea specială a Codului penal, cu excepţia celor ce
revin curţilor de apel (art. 17 Legea cu privire la sistemul instanţelor judecătoreşti
militare)), însă această determinare abstractă a competenţei ma-leriale este
limitată de factorul calităţii făptuitorului. Competenţa funcţională şi materială este
completată de o competenţă personală.
Instanţele judecătoreşti militare, fiind prevăzute de lege ca instanţe speci-
alizate, judecă în realitate orice cauză penală privind infracţiunile săvârşite de
militari, acestea putând fi atât infracţiuni militare, cât şi orice altă faptă prevăzută
de legea penală ca infracţiune. Astfel, competenţa specială a instanţelor
judecătoreşti militare, stabilită de art. 1 al Legii cu privire la sistemul instanţelor
judecătoreşti militare, se înlocuieşte cu o competenţă personală determinată de
calitatea făptuitorului. Deci nu obiectul cauzei penale, fapta prevăzută de legea
penală este criteriul determinant la stabilirea competenţei judecătoriei militare,
dar faptul că infracţiunea este comisă de un militar. într-o bună parte din statele
lumii instanţele judecătoreşti militare au competenţa de a exami-
V,.'.
DREPT PROCESUAL I'li NAI, P a rIo»      1 IM


na cauzele penale ce au ca obiect încălcarea statutelor militare. Doctrinarii din
ţara noastră propun limitarea competenţei instanţelor judecătoreşti militare la
examinarea cauzelor penale privind infracţiunile militare pornind de la spe-
cializarea în acest domeniu a judecătorilor acestor instanţe35.
Dispoziţia art. 37 din CPP dezvăluie detaliat competenţa personală a jude-
cătoriei militare, încadrând:
1) persoanele din efectivul de soldaţi, din corpul de sergenţi şi din corpul de
ofiţeri al instituţiilor expres prevăzute de pct. 1) al art. 37 din CPP;
1) persoanele atestate din efectivul instituţiilor penitenciare;
2) supuşi ai serviciului militar în timpul concentrărilor (persoane care
temporar sunt atrase de executiv pentru a exercita obligaţia de militar);
3) alte persoane referitor la care există indicaţii speciale în legislaţie; in-
stituind rezerva completării cercului de persoane evidenţiate mai sus,
prin noi prevederi legale.
La determinarea competenţei personale a judecătoriei militare are relevanţă
statutul de militar al persoanei, organizarea după principii militare a activităţii
acestor persoane în cadrul instituţiilor menţionate. Un alt factor hotărâtor la
determinarea competenţei personale îl constituie momentul comiterii faptei
infracţionale. Urmează a se observa calitatea pe care o are făptuitorul la
momentul comiterii infracţiunii. Dacă infractorul la momentul săvârşirii
infracţiunii are o calitate care atrage competenţa personală, aceasta nu se
păstrează prin pierderea calităţii până la momentul procesului penal, cu excepţia
cazului când fapta are legătură cu atribuţiile de serviciu.
3.4. Competenţa Curţilor de Apel
Constituind a doua verigă a sistemului instanţelor judecătoreşti, Curţile de
Apel au pe planul competenţei funcţionale o paletă de atribuţii, judecând:
1) în primă instanţă. Competenţa materială a Curţilor de Apel este de-
terminată individual, printr-o circumscriere precisă a cauzelor. Astfel,
Curtea de Apel va putea examina în primă instanţă cauzele penale
privind infracţiunile prevăzute de Codul penal în art. 135-144 (Infracţi-
uni contra păcii şi securităţii omenirii, infracţiuni de război), art. 278
(Terorismul), art. 279 (Activitatea de finanţare şi asigurare materială a
actelor teroriste), art. 283 (Banditism), art. 284 (Crearea sau conducerea
unei organizaţii criminale), art. 337-343 (Trădarea de Patrie;
N. Volonclu, DrejH procesual penal, op. cit., p. 130.
Spionajul; Uzurparea puterii de stat; Rebeliunea armată; Chemările la
răsturnarea sau schimbarea prin violenţă a orânduirii constituţionale a
RM; Atentarea la viaţa Preşedintelui RM, Preşedintele Parlamentului sau
a Prim-ministrului; Diversiunea).
2) în apel, judecă apelurile împotriva hotărârilor pronunţate în primă
instanţă de judecătorii, inclusiv de judecătoria militară;
3) în recurs, judecă recursurile împotriva hotărârilor judecătoriilor (inclusiv
judecătoria militară) care potrivit legii (pct. 1), 4) din alin. (1), alin. (2)
ale art. 437) nu pot fi atacate cu apel.
4) judecă cazurile de revizuire, date prin lege în competenţa sa (conform
art. 461 din CPP).
Pe lângă competenţa principală de a realiza "judecata" în ciclul ordinar sau
extraordinar al procesului penal, Curţile de Apel au şi o competenţă comple-
mentară - "de a soluţiona" anumite probleme (adiacente judecării propriu-zise a
cauzelor penale) ce nu vizează fondul cauzei. Competenţa complementară a
Curţilor de Apel se rezumă la soluţionarea conflictelor de competenţă apărute
între judecătoriile din raza lor teritorială de activitate.
3.5. Competenţa Curţii Supreme de Justiţie
Dispoziţia normativă în cauză evidenţiază o competenţă funcţională deosebit
de diversă a Curţii Supreme de Justiţie. Cercul diversificat de atribuţii priveşte
atât activitatea de judecată şi de soluţionare a unor probleme adiacente rezolvării
propriu-zise a cauzelor penale, cât şi poziţia Curţii Supreme de Justiţie ca verigă
supremă a sistemului judecătoresc.
în lumina celor arătate mai sus, sub aspectul competenţei funcţionale
(completată cu alte forme de competenţă), Curtea Supremă de Justiţie judecă:
1) în primă instanţă cauzele privind infracţiunile săvârşite de Preşedintele
Republicii Moldova. O privire generală asupra competenţei în primă
instanţă a Curţii Supreme de Justiţie atestă faptul că aceasta nu are o
competenţă materială determinată, cauzele penale ce îi sunt repartizate
fiind eterogene, competenţa personală constituind criteriul avut în vedere
de legiuitor. Competenţa personală este determinată de calitatea de
Preşedinte al Republicii Moldova a făptuitorului.
2) Ca instanţă de recurs judecă:
a) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă
de Curţile de Apel;
b) recursurile împotriva deciziilor penale pronunţate ca instanţă de apel,
de Curţile de Apel;
I'.I DREPT PROCESUAL I'M NA I. I' u r I  a g e n  i' a IV.
I it
 ) recursurile împotriva hotărârilor penale pronunţate în primă instanţă
şi alte cazuri prevăzute de lege.
3)Curtea Supremă de Justiţie are prerogativa de a examina, în limitele
^ competenţei sale, cauzele supuse căilor extraordinare de atac:
a) atribuţia exclusivă de a judeca recursul în anulare, ca instanţă supre-
mă de control asupra hotărârilor penale definitive şi irevocabile;
a) de a judeca cazurile de revizuire (art. 461 din CPP);
4) în vederea asigurării desfăşurării normale a procesului penal, Curtea
Supremă de Justiţie exercită o competenţă complementară, având
drept sarcină de "a soluţiona" probleme adiacente judecării propriu-zi-
se a cauzelor, precum:
a) conflictele de competenţă, în cazurile în care Curtea Supremă de
Justiţie este instanţa superioară şi comună faţă de instanţele aflate în
conflict;
b) cazurile în care cursul justiţiei este întrerupt. Cursul justiţiei este
întrerupt în cazurile când se face o aplicare greşită a dispoziţiilor
referitoare la competenţă, de exemplu, instanţa care îşi declină
competenţa nu menţionează cărui organ judecătoresc îi revine dreptul
de judecare a cauzei.
c) Cererile de strămutare a judecării unei cauze de la instanţa com-
petentă la altă instanţă egală în grad.
Curtea Supremă de Justiţie, fiind instanţa judecătorească supremă, are, în mod
explicabil, o competenţă funcţională corespunzătoare gradului său de a:
a) sesiza din oficiu sau la propunerea instanţelor judecătoreşti Curtea
Constituţională pentru a se pronunţa asupra constituţionalităţii actelor
juridice şi asupra cazurilor excepţionale de neconstituţionalitate a actelor
juridice. (Excepţia de neconstituţionalitate exprimă o legătură organică
între problema de neconstituţionalitate şi fondul litigiului principal şi
poate fi invocată atât din iniţiativa părţilor, cât şi din oficiu de către
instanţa judecătorească.)
b) adopta hotărâri explicative în chestiuni de practică judiciară în vederea
aplicării uniforme a legislaţiei penale şi procesuale de către toate
instanţele judecătoreşti.
§4. Probleme legate de competenţa judiciară
4.1. Incompatibilitatea judecătorului şi remediile ei procesuale
Una din cerinţele esenţiale pentru buna înfăptuire a justiţiei penale este
încrederea deplină pe care justiţiabilii trebuie să o aibă în organele judiciare
penale. Neîncrederea în felul de a-şi îndeplini atribuţiile de către subiecţi oficiali
zdruncină autoritatea hotărârilor penale şi subminează prestigiul organelor
judiciare şi al justiţiei penale. De aceea, pentru situaţiile în care prezumţia de
imparţialitate şi obiectivitate ar fi pusă la îndoială, legiuitorul a prevăzut remedii
procesuale adecvate precum: incompatibilitatea, abţinerea şi recuzarea 36.
4.1.1. Incompatibilitatea se înfăţişează ca situaţia de inadecvare în care se
uflă judecătorul faţă de o cauză penală şi care constituie un impediment în ceea
ce priveşte participarea acestuia la rezolvarea acelei cauze penale37.
Incompatibilitatea nu trebuie considerată ca o incompetenţă, ci numai ca (i
situaţie specială în care se află un participant oficial faţă de cauza penală 38.
Astfel, ar fi posibil ca unul din cei mai buni judecători ai unei instanţe să nu poată
participa la rezolvarea unui dosar penal, deoarece s-ar afla în vreunul din cazurile
de incompatibilitate.
Legiuitorul, în art. 33 din CPP, a prevăzut cazurile de incompatibilitate ale
judecătorilor.
Judecătorii care sunt soţi sau rude (în sens larg, fără anumite limitări) i n t r e
ei nu pot face parte din acelaşi complet de judecată. împrejurarea este justificată
înlăturând posibilitatea ca în cadrul completului să se formeze o grupare, care
datorită legăturii de rudenie, să poată influenţa votul exprimat, ştirbind principiul
activităţii colegiale.
1) Factorul distinctiv al acestui caz de incompatibilitate îl constituie, pe lângă
legăturile de afiliaţie, fie de rudenie sau similare ei, în urma înfierii,
interesul direct sau indirect manifestat în cauza penală. Atribuirea de
către legiuitor a unui conţinut extins expresiei "interes direct sau
indirect" rezervă posibilitatea înglobării diverselor situaţii ce se pot ivi în
practică.
'* loan Neagu, Tratat de drept procesual, op. cit., p. 293.
Tiaian Pop, op. cit., voi. II, p. 271. "
Ion Neagu, op. cit., p. 294.
136 DREPT PROCESUAL I'M NAI. Part ea g e n e r a l ă i '.
 în doctrină39 se oferă următoarea tălmăcire a acestei expresii: există un interes
direct în cauză atunci când judecătorul, soţul sau vreo rudă figurează ca parte în
acea cauză (interpretarea oferită ar avea tangenţă cu pct. 2) din alin. (2) al art. 33
din CPP al RM). Interesul este indirect când soţul sau o rudă a acestuia este
reprezentant legal, apărător al vreuneia din părţile în proces. De asemenea,
indirect va fi interesat judecătorul, dacă între judecător, soţul sau vreo rudă a
acestuia, pe de o parte, şi vreuna din părţi, pe de altă parte, există relaţie de
prietenie ori de duşmănie.
Alţi autori40 consideră că legăturile date de calitatea de soţ sau rudă între
judecător şi procurorul care a sesizat instanţa ar putea constitui un motiv de
recuzare sau abţinere pe temeiul interesului în cauză. Justificarea acestui caz de
incompatibilitate derivă din necesitatea înlăturării oricărei bănuieli asupra
imparţialităţii judecătorului care ar putea fi afectat în obiectivitatea actelor sale de
relaţia avută cu procurorul - titular al funcţiei de acuzare, esenţialmen-te separată
de funcţia de jurisdicţie, care îi este soţ sau rudă, judecătorul fiind înclinat să
împărtăşească poziţia preluată de procuror în dezbateri.
2) Cazul dat de incompatibilitate, arătat în pct. 2) din alin. (2) al art. 33 din
CPP, este determinat de imposibilitatea cumulării a două funcţii
procesuale distinctive (de judecător şi de parte sau reprezentant, apărător
al părţii), conform cu esenţa principiului contradictorialităţii. Un alt
factor de suspiciune îl constituie legătura de rudenie sau relaţiile de
familie.
2) O altă situaţie ţine de participarea:
- în calitate de experţi, specialişti, martori, interpreţi, traducători.
Judecătorul nu poate examina cauza, deoarece, sesizând personal
anumite aspecte, ar putea avea o părere asupra pricinii, faţă de care
judecătorul trebuie să fie independent. Este evident că subiectul care
este chemat să evalueze probele (judecătorul) nu poate fi o persoană
care a prezentat vreo probă sau a servit ca mijloc de probă; în calitate
de reprezentant sau apărător al vreuneia din părţi. Magistratul este
incompatibil să judece în acea cauză; asupra unui astfel de judecător
planează dubiul că ar putea fi angajat în optica părţii a cărei apărare
sau reprezentare a exercitat-o. Nu interesează felul reprezentării
(legală sau convenţională) sau calitatea apărătorului (ales sau
desemnat din oficiu) şi nici durata intervenţiei lor în acele calităţi în
cauza respectivă;
[bidem,
Nlcnluv Voloiu iu, Drept /mu esual penal, op. i it., |>. II'1
în calitate de persoană care a efectuat urmărirea penală, procuror, în funcţie de
suspiciunea existenţei unei înclinaţii acuzatoriale în soluţionarea cauzei, datorită
funcţiei îndeplinite anterior; în calitate de judecător de instrucţie. Deşi de natură
contencioasă, procedura de efectuare a controlului judiciar al urmăririi penale nu
este în sine o activitate de judecată, însă prin implicaţiile sale procesuale şi prin
asemănarea, cel puţin din punct de vedere probator, a unor aspecte strâns legate de
fondul cauzei, creează o stare de incompatibilitate pentru judecătorul chemat să
rezolve ambele chestiuni: de control judiciar al urmăririi şi de judecare în fond a
cauzei. Realizarea controlului judiciar presupune o analiză şi o evaluare a
materialului probator administrat şi creează o prezumţie de responsabilitate în ce
priveşte soluţia optată; dacă a efectuat o cercetare sau un control administrativ al
circumstanţelor cauzei sau a participat la adoptarea unei hotărâri referitoare la
această cauză în orice organ obştesc sau de stat. 4) împrejurările menţionate, deşi
exterioare procesului penal în cauză, denotă existenţa unei păreri determinate
asupra unor fapte sau probe ce vor fi examinate în cursul judecăţii. Iar un
judecător cu prejudecăţi nu constituie o garanţie maximă a obiectivitătii. Deşi
între cazurile de incompatibilitate precizate în situaţia anterioară şi cea de faţă
există asemănări sub aspectul unei păreri expuse anterior examinării procesului
penal în care persoana în cauză figurează ca judecător, totuşi, distincţiile sunt
vădite. în primul caz opinia este expusă în împrejurări exterioare activităţii
instanţelor judecătoreşti, în cel de-al doilea caz, părerea cu privire la soluţia ce ar
putea fi dată în cauză (în particular, asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei
inculpatului) a fost expusă sub formă de hotărâri anterioare, deci într-un cadru
procesual. Legiuitorul a prezumat în acest caz că judecătorul care şi-a formulat
anticipat convingerea asupra vinovăţiei sau nevinovăţiei inculpatului ar avea
prejudecăţi. Exemple de asemenea situaţii: judecătorul, la soluţionarea unei cauze
penale, a înlăturat unele declaraţii ale martorilor ca fiind mincinoase, iar ulterior i-
a judecat pe acei martori pentru comiterea infracţiunii de mărturie mincinoasă; ori
atunci judecătorul, când 1-a condamnat pe inculpat, reţinând că declanşarea
conflictului între patea vătămată şi inculpat s-a datorat atitudinii violente a părţii
vătămate, după care a dispus judecarea acesteia din urmă în calitate de inculpat
pentru săvârşirea împotriva celui dintâi a infracţiunii de vătămare corporală. La
asemenea situaţii se referă cazurile de legătură (conexitate) între o pricină civilă
anterior examinată şi o cauză penală.
IMI
DREPT PROCESUAL Pi;NAI. Partea generală 159
 Cercul cazurilor de incompatibilitate nu este elucidat exhaustiv, legiuitorul
permite invocarea şi a altor circumstanţe cu unica condiţie: de îndoială
rezonabilă asupra imparţialităţii judecătorului, ce presupune ca suspiciunea
invocată să se fundamenteze pe suficiente elemente de fapte obiective.
Acest caz de incompatibilitate există în situaţia când judecătorul a luat parte
la soluţionarea aceleiaşi cauze în altă instanţă (la altă etapă a procesului penal).
Poziţiile inconciliabile constau în poziţia de judecător care a participat la
soluţionarea unei cauze şi poziţia de judecător care ar urma să judece din nou
aceeaşi cauză fie la instanţa superioară, fie la aceeaşi instanţă după casarea cu
trimitere (rejudecare), fiindcă este greu de presupus că un judecător ce s-a
pronunţat într-o cauză deţine obiectivitatea necesară pentru a exercita controlul
asupra hotărârii în pronunţarea căreia a luat parte sau pentru a rejudeca aceeaşi
cauză după casare.
Această prevedere nu se extinde asupra membrilor Plenului Curţii Supreme
de Justiţie, potrivit cu principiile de organizare a acestei structuri a Curţii
Supreme de Justiţie.
Interdicţiile stabilite de pct. 5) din alin. (2) şi alin. (3) ale art. 33 din CPP nu
se aplică judecătorului de instrucţie, având în vedere specificul activităţii sale.
Astfel, judecătorul de instrucţie ce a respins o propunere de liberare condiţionată
nu este incompatibil a soluţiona propunerea ulterioară, din motivul că a examinat
împrejurări noi, care nu existau cu ocazia primei pronunţări; semnificativ fiind
faptul că în asemenea situaţii judecătorul nu se pronunţă asupra soluţiei cauzei
(nu examinează fondul), ci examinează unele aspecte procesuale (aplicarea
măsurilor preventive, asigurătorii etc.).
4.1.2. Abţinerea sau recuzarea judecătorului
în legislaţia procesual penală din Republica Moldova, cazurile de incom-
patibilitate determină conţinutul situaţiei procesuale, în timp ce abţinerea şi
recuzarea sunt mijloace (formele) de rezolvare a situaţiei.
Abţinerea este instituţia prin care cel aflat într-unui din cazurile de incom-
patibilitate poate cere să fie înlocuit cu o altă persoană, având aceeaşi calitate 41.
Abţinerea este o autorecuzare42 a organului judiciar; prin ea se previne recuzarea;
ea constituie modalitatea principală de rezolvare a situaţiei de incompatibilitate şi
este o obligaţie morală pentru cel aflat în cazul de incompatibilitate.
Neîndeplinirea acestei obligaţii poate atrage sancţionarea sa disciplinară 13. De-
claraţia de abţinere făcută preşedintelui instanţei trebuie motivată.
Recuzarea este modalitatea legală subsidiară prin care, în lipsa unei declaraţii
de abţinere, oricare din părţi (personal, prin reprezentant sau apărător) are
posibilitatea să solicite ca persoana incompatibilă să fie împiedicată să participe la
procesul penal44. Cererea de recuzare trebuie motivată şi înaintată, de regulă, până
la începerea cercetării judecătoreşti, ţinând cont de eventualitatea schimbării
completului şi asigurarea nemijlocirii examinării cauzei. Doar sub condiţia aflării
întârziate a motivului recuzării se va admite propunerea de recuzare.
Instanţa care soluţionează cauza poate aplica amenda judiciară faţă de
persoana vinovată, în următoarele condiţii, întrunite cumulativ:
a) cererea de recuzare se înaintează în mod repetat;
b) cu rea-credinţă şi în mod abuziv;
c) cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta judecata sau din alte in-
tenţii răuvoitoare.
4.1.3. Procedura soluţionării cererii de recuzare şi a declaraţiei
de abţinere
Soluţionarea declaraţiei de abţinere sau a cererii de recuzare se face într-o
procedură specială, simplificată, menită să evite tergiversarea în rezolvarea cauzei
de către instanţa de judecată în faţa căreia se află cauza, în şedinţă în chisă, în alt
complet ordinar, fără participarea celui care declară că se abţine sau este recuzat.
Completul de judecată va avea acelaşi număr de judecători cu cel care este
învestit să rezolve cauza penală; din complet pot face parte judecătorii nerecuzaţi
din completul iniţial.
Examinarea cererii de recuzare sau a declaraţiei de abţinere se face imediat,
deoarece, pe parcursul soluţionării declaraţiei sau cererii, şedinţa de judecată în
care au fost invocate cazurile de incompatibilitate se suspendă. Se oferă
posibilitatea de a prezenta argumente atât părţilor, cât şi persoanei a cărei
recuzare se cere. Completul care examinează cazul de incompatibilitate poate
admite sau respinge declaraţia sau cererea.
în situaţia când abţinerea sau recuzarea vizează o parte din judecătorii in-
stanţei (fiind cazul unei suspiciuni individuale îndreptate personal contra mai
Ibidem, p. 150. " Vasile Rămureanu, op. cit., p. 270.
Ti'siiun 1'||. op i■/'/., voi, II, p. " lori Neagu, TVaffll de drept procesual penal, op. cit., p. 30.
282.
160 DREPT PROCESUAL I'li NAI. P  tea g enera I a 161
multor subiecţi procesuali oficiali), iar numărul acelora care nu s-au abţinut ori nu
au fost recuzaţi nu este suficient pentru a alcătui completul de judecată, recuzarea
se soluţionează de instanţa ierarhic superioară, care, dacă admite recuzarea sau
abţinerea, desemnează pentru judecarea cauzei o instanţă egală în grad cu instanţa
în care s-a produs recuzarea.
4.2. Competenţa în caz de indivizibilitate
sau conexitate a cauzelor penale
în anumite situaţii, pentru buna înfăptuire a justiţiei penale, este necesar să se
producă unele devieri de la regulile obişnuite privind competenţa penală, devieri
care se obţin prin amplificare, prorogare sau deplasarea competenţei obişnuite.
Amplificarea competenţei constă în lărgirea limitelor obişnuite ale com-
petenţei, după materie sau după calitatea persoanei, în aşa fel încât organul
respectiv îşi va putea îndeplini atribuţiile sale şi cu privire la fapte sau persoane
care se găsesc în afara limitelor obişnuite ale competenţei sale.
Situaţiile în care legea amplifică competenţa obişnuită a organelor judecăto-
reşti penale sunt acele privitoare la cauzele penale între care există o legătură
substanţială (indivizibilitate sau conexitate).
4.2.1. Indivizibilitatea cauzelor penale
Din dispoziţia alin. (1) al art. 42 din CPP rezultă că operaţiile de indivi-
zibilitate şi conexitate nu pot avea loc decât pentru fapte şi făptuitori care se
găsesc în acelaşi timp în faza de judecată, înaintea primei instanţe.
Indivizibilitatea presupune o stare de legătură între diverse aspecte ale unei
cauze penale, fiind vorba de o singură infracţiune săvârşită de mai multe persoa-
ne, fie de mai multe infracţiuni care au aceeaşi sursă cauzală (aceeaşi faptă), fie
de mai multe fapte care formează latura obiectivă a unei singure infracţiuni 45.
S-a arătat că legătura care impune reunirea într-un singur tot este mult mai
puternică decât la conexitate'6.
La indivizibilitate, faptele în mod obiectiv sunt cimentate într-o unitate
indiviză determinată de unitatea de infracţiune sau de acţiune şi, pentru buna
soluţionare a cauzelor, se impune reunirea lor. Cazuri de indivizibilitate sunt
arătate în alin. (2) al art. 42 din CPP: a) participaţiunea, adică atunci când la
săvârşirea infracţiunii au participat mai multe persoane, în calitate de coautori,
complici, instigatori, organizatori; b) concursul ideal sau formal de infrac-Uune,
când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite prin aceeaşi faptă; c) fapte
colective, adică infracţiunile în conţinutul cărora intră mai multe acte identice,
este cazul infracţiunilor continue sau prelungite (art. 29, 30 din CPP) (în aceste
cazuri, deşi pot fi comise mai multe acte, există o unitate juridică, o singură
infracţiune prin voinţa legii şi deci indivizibilitate).
4.2.2. Conexitatea cauzelor penale
între două sau mai multe cauze penale poate exista o strânsă legătură, care să
determine rezolvarea acestora prin reunirea lor într-o cauză unică, în vederea unei
soluţionări multilaterale, complete şi în condiţii mai bune47. Această măsură este
justificată pentru că:
se dă posibilitatea organului judiciar să aibă o viziune în ansamblu, mai
complexă asupra tuturor aspectelor, asigurându-se o rezolvare mai bună;
se evită soluţionările contradictorii;
se realizează operativitate şi economie în activitatea procesuală prin degrevarea
unor organe. Conexitatea se deosebeşte de indivizibilitate prin aceea că prima se
caracterizează prin pluralitatea infracţiunilor, a doua prin unicitatea infracţiunilor
(sau a faptei)48.
Conexitatea implică şi ea o pluralitate de acte care constituie fiecare în parte
o faptă penală, acte care îşi păstrează autonomia, spre deosebire de indivizibilitate
la care pluralitatea de acte constituie o unitate juridică.
Există conexitate ori de câte ori între două sau mai multe fapte prevăzute de
legea penală apare o legătură cu relevanţă substanţială, care, pentru realizarea în
bune condiţii a justiţiei penale, face necesară reunirea acelor fapte în cadrul
aceluiaşi proces penal.
Alin. (3) al art. 42 din CPP prevede următoarele situaţii în care intervine
conexitatea:
d) Infracţiuni simultane, adică două sau mai multe infracţiuni comise, prin
activităţi infracţionale (fapte) diferite, de una sau mai multe
15
Ibidem, p. 289-290. Ibidem, p. 142.
'" Nicolne Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p, 145. Truiun Pop, op. cil., vol. II, p. 198,
.'
DREPT PROCESUAL PENAL Pe r tea g en er a I a 163
 persoane împreună, în acelaşi timp, în acelaşi loc. Pentru existenţa
conexităţii, în acest caz, se cer două condiţii: de identitate privind
termenii infracţiunilor: acelaşi loc şi acelaşi timp şi o condiţie de di-
versitate: mai multe fapte distincte. Când faptele sunt comise de mai
multe persoane, se cere ca acestea să fi lucrat împreună (premeditat sau
spontan).
e) Când două sau mai multe infracţiuni sunt săvârşite de aceeaşi persoană în
timp diferit ori loc diferit. Pentru existenţa acestui caz de conexitate se
cer două condiţii: una de identitate - privind persoana făptuitorului şi una
de diversitate - privind (alternativ) termenele infracţiunii: în timp diferit
ori în loc diferit.
f) Infracţiunea mijloc, adică infracţiuni care au fost săvârşite fie pentru a
pregăti sau înlesni comiterea altei infracţiuni sau pentru a ascunde
comiterea acesteia, fie pentru a înlesni sau a asigura absolvirea de
răspundere penală a făptuitorului altei infracţiuni. Infracţiunea mijloc
constă într-o faptă care este incriminată ca infracţiune de sine stătător, iar
nu în acte de participaţiune (de ex.: comiterea unui fals pentru a săvârşi o
înşelăciune, favorizarea infractorilor, declaraţia mincinoasă). Ceea ce
caracterizează acest caz este legătura cauzală dintre infracţiunea mijloc şi
infracţiunea a cărei săvârşire a fost sprijinită, făcută posibilă sau ascunsă
ori al cărei infractor a fost ajutat să se sustragă de la consecinţele penale
ale faptei sale.
g) între două sau mai multe infracţiuni există legătură şi conexarea cau
zelor se impune pentru buna înfăptuire a justiţiei.
în cazul acestor infracţiuni nu există o legătură între cele proprii cazurilor de
conexitate tipice (pct. l)-3) din alin. (3) al art. 42), ci numai o apropiere în-
tâmplătoare care constituie faptic o legătură cu relevanţă procesuală (de ex.:
infracţiuni distincte având drept obiect punerea în circulaţie de monede sau valori
falsificate sau de produse contrafăcute având aceeaşi provenienţă).
în cazurile de conexitate redate mai sus se dispune reunirea cauzelor penale.
Cauzele penale ce trebuie reunite pot fi însă de competenţa unor instanţe diferite
şi, în consecinţă, va trebui ca după reunirea lor să fie judecate de aceeaşi instanţă,
care, astfel, îşi prelungeşte competenţa normală. Determinarea instanţei de
joncţiune se face în funcţie de gradul instanţei şi de natura instanţelor în faţa
cărora se găsesc cauzele penale.
în cazul specificat în alin. (4) al art. 42 din CPP instanţa competentă este
specificată, ţinînd cont de legătura existentă între fazele procesuale: de urmările
şi ile judecată şi interacţiunea organelor împuternicite de a activa pe parcur-
sul acestora. în acest caz se produce o amplificare a cadrului procesual de la in -
stanţa de joncţiune, unită cu o eventuală deplasare de competenţă teritorială.
Dacă instanţele la care se află cauzele penale sunt de grade diferite, instanţa
de joncţiune căreia îi va reveni competenţa de a judeca toate cauzele reunite este
instanţa superioară în grad (prioritate ierarhică).
în vederea asigurării dreptului persoanei la un proces echitabil, legiuitorul a
prevăzut, în cazul în care există concurs de competenţă între judecătoria militară
şi judecătorie, cauza se judecă de către judecătorie.
Pornind de la principiul separării funcţiilor procesuale şi cel al garantării
imparţialităţii judecătorului, legiuitorul a învestit instanţa cu dreptul de a conexa
din oficiu cauzele, numai în cazul când acţiunile incriminate nu necesită 0
încadrare juridică mai gravă, or instanţa nu poate prelua iniţiativa acuzato-rială şi
agrava, din oficiu, situaţia inculpatului, ci doar la cererea procurorului poate
modifica acuzarea în sensul agravării (alin. 7 al art. 42 din CPP).
4.2.3. Instanţa competentă de a conexa cauzele penale este aceea căreia îi
revine competenţa de judecată conform prevederilor alin. (4), (5), (6) ale art. 42
din CPP.
Potrivit regulii generale, reunirea cauzelor penale nu poate avea loc, în faza
de judecată, decât la prima instanţă de judecată, adică la instanţa iniţial sesizată
(alin. (1) al art. 42 din CPP). Legea prevede însă unele derogări: reunirea cauzelor
este special admisă în cazurile de indivizibilitate şi cele de conexitate, şi după
casarea hotărârilor asupra lor şi remiterea cauzelor de către instanţa de recurs
pentru rejudecare (pct. c) din alin. (2) al art. 435 din CPP), dacă cauzele
susceptibile se află la prima instanţă (fie toate după casare, fie unele după casare,
iar altele la sesizare iniţială).
Cauzele se conexează şi de către instanţa de apel sau de recurs de acelaşi
grad, dacă se află la acelaşi stadiu de judecată.
De acelaşi grad ca instanţe de recurs pot fi, spre exemplu: Curţile de Apel din
diferite circumscripţii teritoriale. Acelaşi stadiu de judecată există atunci Când
(recursurile) apelurile nu au fost încă soluţionate sau, fiind soluţionate, se găsesc
în stadiul rejudecării la instanţele de (recurs) apel, respectiv, cu privire la aceeaşi
latură (penală sau civilă) a procesului penal.
. I Pitii 1> I'H OC ESU AL I ' K N A I . I' ti  l ii   o ii   u I ii li,',
 43. Declinarea de competenţă şi conflictele de competenţă ale
instanţei de judecată
4.3.1 Declinarea de competenţă
Pentru a putea desfăşura activitatea procesuală, instanţa trebuie să aibă
competenţa necesară.
In. vederea respectării întocmai a normelor de competenţă, legea a prevăzut
posibilitatea, ca, organul care constată că este necompetent de a rezolva o cauză
penali să o trimită organului judiciar competent 49. Remediul prin care se rezolvă
asemenea situaţii poartă denumirea de declinare de competenţă. Declinarea de
competenţă reprezintă o instituţie prin care se realizează autocontrolul: asupra
competenţei instanţei de judecată, autocontrol care se efectuează din oficiu sau la
cerere. Instanţa de judecată care stabileşte că nu are competenţă trebuie să
determine în acelaşi timp cui îi revine aceasta.
Declinarea de competenţă atrage dezinvestirea 50 instanţei care a luat ho-
tărârea, încheierea prin care s-a dispus declinarea constituie, în acelaşi timp, actul
de sesizare al organului judiciar în favoarea căruia a fost declinată competenţa.
In acest caz se ridică probleme în legătură cu valabilitatea actelor îndeplinite
de instanţa care şi-a declinat competenţa.
Dacă declinarea de competenţă a fost determinată de competenţa după ma-
terie sau după calitatea persoanei, precum şi de competenţa teritorială, instanţa
căreia i s-a transmis cauza poate menţine (poate aprecia asupra validităţii) mă-
surile (de exemplu, de prevenire sau de asigurare) dispuse de instanţa care s-a
desesizat. Legiuitorul (alin. (2) al art. 44 din CPP) a oferit posibilitatea menţinerii
doar a măsurilor dispuse de instanţă care s-a desesizat, potrivit cu natura
adiacentă (auxiliară) a raporturilor procesuale, de dispunere a acestor măsuri, faţă
de examinarea fondului cauzei, în vederea respectării principiului nemijlociţii şi a
regulilor de constituire şi schimbare a completelor de judecată.
Există o derogare de ta regula generală specificată în alin. (1) al art. 44 din
CPP. Astfel, nu se acceptă declinarea de competenţă la întrunirea condiţiilor:
a) cauza este de competenţa unei instanţe ierarhic inferioare;
b) instanţa ierarhic superioară a început examinarea cauzei conform cu
principiul priorităţii ierarhice.
'" Ion Neagu, Tmlat de drept procesual penal, op. cil., p. 305. '■"
Nitul.if Volonciu, Brept procesual penal, op. cil., p, 147,
Pentru a nu încălca termenele rezonabile de judecare a cauzelor penate, legea
(alin. (4) al art. 44 din CPP) prevede că încheierea de declinare a competenţei nu
se supune apelului şi nici recursului.
4.3.2. Conflictul de competenţă şi procedura soluţionării
în practica judiciară, între două sau mai multe organe judiciare se poate ivi un
conflict de competenţă51, care este de două feluri: pozitiv şi negativ. Conflictul
pozitiv de competenţă apare când două sau mai multe instanţe se recunosc
concomitent competenţe să soluţioneze o cauză penală. Conflictul negativ
intervine când două sau mai multe instanţe îşi declină competenţa reciproc, unul
în favoarea celuilalt.
Legea (art. 45 din CPP) conţine dispoziţii clare privind rezolvarea conflic-
telor de competenţă. Cum este firesc, conflictul de competenţă se soluţionează de
instanţa ierarhic superioară comună instanţelor aflate în conflict. Pentru
determinarea instanţei ierarhic superioare comune se ţine seama de gradul şi de
raza teritorială a instanţelor aflate în conflict.
Sesizarea instanţei ierarhic superioare comune se efectuează potrivit alin. (2),
(3) ale art. 45 din CPP. Astfel, în caz de conflict pozitiv, sesizarea se face de către
instanţa care ultima s-a declarat competentă, iar în caz de conflict negativ, de
către instanţa care ultima şi-a declinat competenţa.
în toate cazurile, sesizarea se poate face de părţile în proces.
în caz de conflict pozitiv de competenţă, din moment ce a fost sesizată in-
stanţa competentă să soluţioneze conflictul, judecata se suspendă la toate instan-
ţele aflate în conflict până la soluţionarea acestuia (alin. (4) al art. 45 din CPP).
întrucât în timpul suspendării, în caz de conflict pozitiv, şi în timpul cât
cursul justiţiei este întrerupt, în caz de conflict negativ, este adeseori nevoie sa fie
îndeplinite acte sau luate măsuri care reclamă urgenţă, sarcina îndeplin i r i i sau
luării acestora revine instanţei care s-a declarat competentă sau şi-a declinat
competenţa cea din urmă, de exemplu: ascultarea unui martor care urmează să
părăsească ţara, arestarea preventivă a inculpatului, instituirea unui sechestru
penal.
In doctrină conflictul de competenţă a fost supus criticii pe motivul că atrage prelun-
girea nejustificată a rezolvării cauzei penale, cheltuieli judiciare în plus; în alţi termeni,
conflictele de competenţă sunt dăunătoare pentru rezolvarea în bune condiţii a activităţii
de 'înfăptuire a justiţiei, dar există şi pericolul unor soluţii contradictorii. A se vedea In
acest sens: Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 147; Ion Neagu, Lucia
Moldovan, Drept procesual penal, p. Kft.
166 DREPT I'ROCIiSUAI. I'li NAI. Partea generală 167
 Conform alin. (5) al art. 45 din CPP instanţa ierarhic superioară comună
soluţionează conflictul de competenţă conform regulilor pentru prima instanţă, cu
citarea părţilor prezenţa cărora este facultativă.
Pentru a nu impieta asupra operativităţii în procesul penal, legea (alin. (6) al
art. 45 din CPP) prevede că încheierea de stabilire a competenţei este definitivă,
însă argumentele dezacordului cu ea pot fi invocate în apel sau, după caz, (în
funcţie de instanţa judecătorească care va examina fondul) în recurs împotriva
hotărârii în fond.
Sesizarea instanţei de trimitere, prin încheierea de soluţionare a conflictului
este atributivă de competenţă, aşa încât instanţa astfel sesizată nu poate să-şi
decline competenţa câtă vreme situaţia de fapt în cauza respectivă rămâne
neschimbată. Când însă din cercetarea judecătorească, în faţa instanţei de
trimitere, rezultă date şi împrejurări care modifică situaţia de fapt cunoscută de
instanţă care a soluţionat conflictul de competenţă, aşa încât fapta care face
obiectul cauzei penale constituie o infracţiune de competenţa altei instanţe,
superioare în grad sau de altă categorie, instanţa de trimitere îşi va declina
competenţa (alin. (7) al art. 45 din CPP). Dacă potrivit noii încadrări fapta este de
competenţa instanţei inferioare, instanţa de trimitere rămâne competentă să judece
cauza, potrivit dispoziţiei din alin. (3) al art. 44 din CPP.
4.4. Strămutarea cauzelor penale
Capacitatea subiectivă a organului judiciar de a îndeplini temeinic şi legal
atribuţiile sale funcţionale poate fi pusă la îndoială o dată cu apariţia unor sus-
piciuni privind obiectivitatea sau imparţialitatea persoanelor care lucrează în
numele şi pentru acel organ52. Pe lângă suspiciunea individuală (îndreptată în mod
singular, fie plural faţă de unul sau mai mulţi subiecţi procesuali oficiali), atestată
în situaţiile de incompatibilitate deja examinate, pot fi întâlnite cazuri de
suspiciune colectivă care este îndreptată în mod indivizibil asupra tuturor
subiecţilor procesuali oficiali ce îndeplinesc atribuţiile ce ţin de competenţa
funcţională a unui organ judiciar, aşa încât suspiciunea se răsfrânge asupra ca-
pacităţii subiective a însuşi organului judiciar respectiv. Motivele unei astfel de
suspiciuni colective nu privesc, deci, personal (individual) subiecţii procesuali
oficiali, ci condiţiile în care ei trebuie să-şi îndeplinească atribuţiile funcţionale,
condiţii din cauza cărora desfăşurarea normală a procesului penal nu poate
fi asigurată şi care au făcut să se nască suspiciuni cu privire la obiectivitatea şi
imparţialitatea organului judiciar respectiv.
în cazul suspiciunii colective întemeiate, remediul procesual nu poate fi decât
strămutarea cauzei penale la un alt organ judiciar penal de acelaşi grad.
Strămutarea este, prin urmare, remediul procesual reglementat de cod in
vederea înlăturării situaţiilor care pun în pericol normala desfăşurare a procesului
penal datorită unor stări de fapt neconvenabile existente la locul unde urmează să
fie judecată cauza penală care face obiectul acelui proces. Procesual, strămutarea
are caracterul unei deplasări de competenţă teritorială între instanţele
judecătoreşti de acelaşi grad, competenţa teritorială normală fiind înlocuită cu una
delegată53. Formularea cuprinsă în alin. (1) al art. 46 din CPP în ceea ce priveşte
temeiul strămutării este destul de largă, în ea putân-du-se încadra ca temei al
strămutării situaţiile în care este necesar să se asigure desfăşurarea normală a
procesului, inclusiv necesitatea asigurării liniştii publice, a unui climat prielnic
sau a unei ambianţe favorabile şi să se obţină.soluţionarea obiectivă completă
rapidă a cauzei (de exemplu: mediatizarea exagerată a unei cauze, puternica
indignare a membrilor comunităţii în sânul căreia a fost comisă fapta şi unde are
loc judecata cu pericol de tulburări, revolte).
Strămutarea se poate cere de preşedintele instanţei de judecată sau de una
dintre părţi.
Cererea de strămutare trebuie motivată; documentele deţinute de partea care
cere strămutarea se anexează.
Precizarea că în cauză sunt persoane arestate (alin. (2) al art. 47 din CPP) este
necesară pentru ca instanţa supremă să se orienteze la fixarea termenului de
judecată a cererii de strămutare, datorită urgenţei cu care trebuie să judece
cauzele în asemenea situaţii.
Faptul depunerii cererii de strămutare de către părţi nu produce suspendarea
judecării cauzei, pentru a nu paraliza cursul justiţiei prin cereri introduse cu rea-
credinţă. Suspendarea judecării cauzei este lăsată la latitudinea Curţii Supreme de
Justiţie. Despre suspendarea ce s-a optat se înştiinţează instanţa respectivă.
Soluţionarea cererii de strămutare este precedată de anumite acte preliminare
de informare şi înştiinţare a părţilor despre data examinării. Legiuitorul nu a
prevăzut prezenţa lor obligatorie (alin. (1) al art. 48 din CPP). în cazul în care le
înfăţişează părţile, se ascultă şi părerile lor. Examinarea cererii de strămutare, 
loc în şedinţă publică, în mod colegial (în complet format din 3 judecători).
Vasile Rămuretnu, Op, cil., p. Nlcolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 152
284.
K.N Dltl'I'T lJ R O C K S  I, PKNA I, I1 ii t leu g e ii ti r a I 169

 Curtea Supremă de Justiţie dispune indicarea motivelor, admiterea sau
respingerea cererii de strămutare, asigurând, în acest mod, o mai bună con-
ştientizare a soluţiei date.
Hotărârea de admitere a strămutării cauzei trebuie să arate, în primul rând,
cărei instanţe egală în grad cu instanţa desesizată i se trimite spre judecare cauza
strămutată; în al doilea rând, să indice care din actele îndeplinite de instanţa de la
care s-a strămutat cauza se menţin. Regula o constituie desfiinţarea tuturor actelor
îndeplinite în faţa instanţei de la care s-a strămutat cauza, în mod excepţional
ţinându-se cont de principiul nemijlocirii şi de regulile de constituire şi
modificare a completului de judecată. Instanţa supremă poate hotărî ca unele din
actele anterior îndeplinite să rămână valabile; în acest scop, ele trebuie enumerate
expres. Despre admiterea cererii de strămutare va fi de îndată înştiinţată instanţa
la care se află cauza, care va trimite dosarul instanţei la care a fost strămutată
cauza.
în cazul în care judecarea cauzei nu a fost suspendată şi instanţa a procedat
între timp la judecarea ei, hotărârea pronunţată este desfiinţată prin efectul
admiterii cererii de strămutare. Acea hotărâre îşi va păstra însă eficienţa
procesuală în caz de respingere a cererii de strămutare.
Pentru a preîntâmpina tergiversarea examinării în fond a cauzei, legea a
prevăzut că strămutarea nu poate fi cerută din nou, afară de cazul când noua
cerere se întemeiază pe împrejurări.necunoscute Curţii Supreme de Justiţie la
soluţionarea cererii anterioare sau pe circumstanţe apărute după aceasta (art. 50
din CPP).
Secţiunea a lll-a. PARTEA ACUZĂRII
§1.Procurorul
Procuratura Republicii Moldova reprezintă o instituţie independentă, spe-
cializată, care activează în cadrul autorităţii judecătoreşti şi, prin exercitarea
atribuţiilor sale, reprezintă interesele generale ale societăţii, apără ordinea de
drept, drepturile şi libertăţile cetăţenilor, conduce şi exercită urmărirea penală,
reprezintă învinuirea în instanţele judecătoreşti54.
Potrivit Legii cu privire la Procuratură, în sistemul organelor procuraturii
sunt organizate şi funcţionează: Procuratura Generală, Procuratura Găgăuzi-
Legea Republicii Moldova cu privire la Procuratura nr, 11« XV din 14,03.2003, Monito-
rul ()fkial al Republicii Moldova, nr, 73-75/328 din 18.04.2003,
ei, procuraturile raionale, municipale şi de sector şi procuraturile specializate
(militare, de transport, anticorupţie). La propunerea Procurorului General,
Parlamentul poate aproba înfiinţarea altor procuraturi specializate.
Activitatea Procuraturii este organizată potrivit principiilor legalităţii,
operativităţii, proporţionalităţii, imparţialităţii şi controlului ierarhic.
în cursul procesului penal procurorul este independent şi se supune numai
legii.
Independenţa procurorului de autorităţile publice reprezintă garanţia
exercitării întocmai a atribuţiilor ce-i revin, excluzându-se orice influenţă şi
amestec din afară (alin. (2) al art. 2 din Legea RM cu privire la Procuratură).
Garanţiile independenţei procurorului sunt prevăzute în Legea Republicii
Moldova cu privire la Procuratură şi ţin de procedura de numire şi eliberare din
funcţie; declararea inviolabilităţii, stabilirea incompatibilităţii funcţiei de procuror
cu orice altă funcţie publică sau privată, cu excepţia activităţii didactice şi
ştiinţifice; ş.a. (art. 22, 23, 25, 30 din Legea cu privire la Procuratură).
Principiul controlului ierarhic consfinţit în alin. (3) al art. 2 din Legea cu
privire la Procuratură deosebeşte statutul procurorilor de cel al judecătorilor.
Procurorul execută indicaţiile scrise ale procurorului ierarhic superior. în acest
sens alin. (3) al art. 51 din CPP, spre deosebire de reglementările Codului din
1961, impune în mod obligatoriu caracterul scris al indicaţiilor procurorului
ierarhic superior.
1.1. Atribuţiile procurorului în latura penală a cauzei
Procurorul, potrivit art. 51 din CPP al RM, este persoana cu funcţii de răs-
pundere care, în limitele competenţei prevăzute de legislaţia procesual penală
exercită în numele statului:
( I) Urmărirea penală (activitatea procesuală în scopul colectării probelor
necesare cu privire la existenţa infracţiunii şi identificării făptuitorului, art.
252). Reglementările din art. 52 din CPP stabilesc competenţa procurorului în
rcadrul primei faze a procesului penal - urmărirea penală, atribuindu-i capaci-
i .i i ci de a exercita personal şi de a conduce urmărirea penală.
In contextul activităţilor înscrise în sfera competenţei procurorului aceşti i se
înfăţişează ca sarcină principală, de calitatea realizării căreia depinde prezentarea
învinuirii în instanţa de judecată.
Exercitarea nemijlocită a urmăririi penale are loc în mod obligatoriu în
Crtii/.cle referitoare la:
170 DREPT PROCESUAL I'M NAI. P   le II 171
generală
 a) infracţiunile săvârşite de preşedintele ţării, deputaţi, membri ai Gu-
vernului, judecători, procurori, generali, ofiţeri de urmărire penală;
b) atentatele la viaţa colaboratorilor poliţiei, ofiţerilor de urmărire penală,
procurorilor, judecătorilor sau a membrilor familiilor acestora, dacă
atentatul este determinat de activitatea acestora;
a) infracţiunile săvârşite de Procurorul General.
Competent să efectueze urmărirea penală în cazurile arătate şi să exercite
conducerea activităţilor de urmărire penală este procurorul de la procuratura de
acelaşi nivel cu instanţa care, potrivit legii, judecă în primă instanţă cauza (art.
270 din CPP).
Când legea prevede că urmărirea penală se efectuează în mod obligatoriu de
către procuror, nu trebuie înţeles că urmărirea penală trebuie efectuată în în-
tregime de către procuror, existând posibilitatea ca în asemenea cauze organele de
urmărire penală să efectueze anumite acte, dar, în orice caz, marea majoritate a
actelor ce intră în conţinutul urmăririi se cer efectuate de către procuror.
în cazurile ce nu suferă amânare 55 este nu numai posibilă, dar şi necesară
colaborarea procurorului cu organele de urmărire penală, actele întocmite de
organul de urmărire necompetent fiind pe deplin valabile în cauză.
în principal, procurorul exercită conducerea urmăririi penale în vederea
descoperirii infracţiunilor, încât orice infractor să fie tras la răspundere penală şi
nici o persoană să nu fie urmărită penal fără să existe indicii temeinice că a
săvârşit o faptă penală. în scopul realizării acestei atribuţii procurorul se bucură
de mai multe prerogative. Astfel, potrivit pct. 1) din alin. (1) al art. 52, procurorul
porneşte urmărirea penală şi ordonă efectuarea ei, fie refuză pornirea urmăririi
penale sau o încetează. Suntem în prezenţa unor noi atribuţii, întrucât Codul din
1961 prevedea dreptul organului de urmărire penală de a porni procesul penal ori
de câte ori constata prezenţa indiciilor infracţiunii. Nu putem aprecia noile
prevederi drept limitare a independenţei procesuale a organului de urmărire
penală. Dimpotrivă, dispoziţia legală amplifică responsabilitatea procurorului
pentru declanşarea în condiţii de maximă legalitate a procesului penal, or aceasta
ulterior va determina legalitatea aplicării măsurilor procesuale de constrângere şi
a altor limitări a drepturilor constituţionale ale persoanei.
Procurorul conduce personal urmărirea penală, adică are discreţia de a
dispune şi de a efectua orice acţiune procesuală în condiţiile legii cu scopul
Prin "cazuri ce nu suferă amânare" se are în vedere pericolul real câ se vor pierde sau
distruge probele, că bănuitul sau învinuitul se poate ascunde In încăperea suspectată sau
că se vor comite alte infracţiuni (pct. 6) al art. 6 din ()PP),
de a constata adevărul, adică a cerceta sub toate aspectele, complet şi obiectiv
toate circumstanţele cauzei.
Cele mai importante soluţii la urmărirea penală le ia procurorul, de exemplu,
punerea sub învinuire (art. 281 din CPP), scoaterea persoanei de sub urmărire
penală (art. 284 din CPP), încetarea urmăririi penale (art. 285 din CPP), întoc-
mirea rechizitoriului şi trimiterea cauzei în judecată (art. 296-297 din CPP) ş.a.
Verificând legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organul de urmărire
penală, procurorul anulează prin ordonanţă măsurile ilegale şi dă indicaţii scrise
referitor la desfăşurarea urmăririi.
Procurorul nu dispune de atribuţii privitoare la examinarea plângerilor
declarate împotriva actelor procedurale şi acţiunilor organului de urmărire penală.
Legiuitorul a înzestrat procurorul cu competenţa de a controla permanent
executarea procedurii de primire şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile.
Potrivit Instrucţiunii56 (pct. 35)), conducătorii organelor de urmărire penală
informează zilnic în scris procurorul despre infracţiunile înregistrate, im* lunar,
până la data de 3 a lunii următoare, prezintă procurorului lista sesizărilor care au
rămas neexaminate cu indicarea timpului parvenirii lor şi a ttl menelor de
examinare stabilite.
Procurorul verifică legalitatea întocmirii dosarelor penale, actelor procedu-i
»li-, materialelor ş.a. în cauzele în care exercită conducerea urmăririi penale.
Prin "verificarea calităţii probelor" (pct. 6) din alin. (1) al art. 52 din CPP) le
are în vedere analiza probelor administrate, coroborarea lor cu alte probe,
verificarea sursei din care provin, respectarea cerinţelor de pertinenţă, conclu-■
In iţă, utilitate şi veridicitate. Procurorul verifică calitatea probelor sub toate
aspectele, complet şi obiectiv.
Ordonanţe ilegale şi neîntemeiate sunt actele procedurale date cu încălca- M'.I
prevederilor legii, fără argumentarea şi justificarea legală.
Prin ordonanţa sa procurorul poate anula ordonanţa organului de urmă-ilre
penală, iar Procurorul General poate anula orice ordonanţă dată în cursul
Urmăririi penale.
Procedura de primire şi înregistrare a sesizărilor privind infracţiunile este reglementată
prin Instrucţiunea privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare ti
sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni, aprobată prin Ordinul comun nr.
124/31/46/172 - 0/101 al Procurorului General, Ministrului Afacerilor Interne, Direc-
lonilui Serviciului de Informaţii şi Securitate, Directorului General al Departamentului
Vamal şi Directorului Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi a Corupţiei
din 26 august 200" (nepublicati),
172 D R E P T I ' K O C I i S U A l , I'M NA I  urle   e  17 1
aIa
 Retragerea motivată a dosarului penal (pct. 9) din alin. (1) al art, 52 din CPP)
presupune darea unei ordonanţe motivate, prin care se justifică necesitatea
transmiterii după competenţă sau efectuării urmăririi penale de către un anumit
ofiţer de urmărire penală.
Aceste măsuri sunt determinate de necesitatea asigurării efectuării obiective
şi complete a urmăririi penale.
Procurorul poate dispune transmiterea dosarului penal de la un organ de
urmărire penală la un alt organ similar în condiţiile alin. (4) al art. 271 din CPP.
Pornind de la prevederile art. 54 din CPP, prin ordonanţă motivată se solu-
ţionează abţinerea, adică raportul ofiţerului de urmărire penală ori a procurorului
aflat în incompatibilitate prin care se solicită să nu participe la urmărirea penală
într-o anumită cauză de care se leagă situaţia de incompatibilitate; recuzarea,
cerinţa unei alte persoane participante la proces cu calitatea de parte privitor la
înlăturarea de la urmărirea penală a ofiţerului de urmărire penală ori a
procurorului aflat în incompatibilitate.
Prin ordonanţă motivată procurorul care conduce urmărirea penală poate
dispune asupra aplicării, modificării şi revocării unui şir de măsuri preventive:
obligării de a nu părăsi localitatea sau obligării de a nu părăsi ţara (art. 178);
garanţiei personale (art. 179); garanţiei unei organizaţii (art. 180); transmiterii sub
supraveghere a militarului (art. 183); transmiterii sub supraveghere a minorului
(art. 184).
Celelalte măsuri preventive arătate în alin. (3) al art. 175 se aplică de către
judecătorul de instrucţie.
Procurorul controlează legalitatea reţinerii persoanei.
Procurorului i se prezintă în mod obligatoriu de către organul de urmărire
penală o comunicare în scris privitoare la reţinerea persoanei. Această măsură se
îndeplineşte în decurs de până la 6 ore de la întocmirea procesului verbal de
reţinere. în cazul constatării temeiurilor arătate în alin. (1) al art. 174, procurorul
dispune eliberarea imediată a persoanei.
în scopul exercitării atribuţiilor de conducere şi dirijare a urmăririi penale,
procurorul, conform pct. 14) din alin. (1) al art. 52, dă indicaţii. Numai indicaţia
scrisă generează efectele legale scontate.
Procurorul poate întocmi ordonanţe în vederea efectuării acţiunilor proce-
suale, cu următoarele excepţii: adresează în instanţa de judecată demersuri pentru
obţinerea autorizării arestării şi prelungirii acesteia, liberării provizorii a
persoanei reţinute sau arestate, sechestrului corespondenţei şi ridicării ei,
interceptării comunicărilor, suspendării provizorii a învinuitului din funcţie,
urmăririi fizice şi prin mijloace electronice a persoanei, exhumării cadavrului,
controlului video şi audio al încăperii, i n s t a l ă r i i in încăpere a mijloacelor
tehnice de înregistrare audio şi video, controlării comunicărilor cu caracter
Informativ adresate bănuitului, internării persoanei în instituţie medicală pentru
efectuarea expertizei şi a altor acţiuni pentru care se cere autorizarea
judecătorului de instrucţie.
Datorită instituirii controlului judiciar în etapa urmăririi penale acţiunile
procesuale, măsurile operative de investigaţie şi de aplicare a măsurilor pro-
cesuale de constrângere care limitează drepturile şi libertăţile constituţionale ale
persoanei se pot efectua numai cu autorizarea judecătorului de instrucţie Iu
demersul procurorului.
Demersurile procurorului trebuie să corespundă cerinţelor arătate în art. 304
din CPP.
Procurorul care exercită conducerea urmăririi penale este în drept să efec-
tueze personal acţiuni procesuale ori poate să asiste la desfăşurarea lor.
în procesul-verbal al acţiunii procesuale se consemnează faptul participării
procurorului.
Potrivit prevederilor art. 109-110 din CPP, procurorul poate solicita con-
cursul judecătorului de instrucţie la efectuarea audierii.
Procurorul restituie, conform pct. 19) din alin. (1) al art. 52 din CPP, dosarele
penale în baza temeiurilor arătate în art. 292 din CPP în scopul completării
urmăririi penale ori eliminării încălcărilor de lege. Dosarele penale, în acest caz,
vor fi însoţite de ordonanţe cu indicaţiile scrise ale procurorului.
Prin ordonanţă motivată, procurorul care conduce urmărirea penală înlătură
ofiţerul de urmărire penală care a admis încălcarea dispoziţiilor legale. în funcţie
de natura şi gradul de pericol al faptei, se pot aplica diferite măsuri de influenţă.
Aceasta poate fi sesizarea privind aplicarea sancţiunii disciplinare sau pornirea
urmăririi penale pentru atragerea la răspundere penală.
Examinând raportul organului de urmărire penală şi materialele cauzei, în
funcţie de suficienţa probelor acumulate, procurorul emite ordonanţa de punere
sub învinuire (art. 281 din CPP); înaintează acuzarea (art. 282 din CPP) şi
audiază în condiţiile prevăzute de art. 104 din CPP învinuitul.
La terminarea urmăririi penale, potrivit art. 293 din CPP, procurorul îi
informează pe învinuit, reprezentantul lui legal, apărător, partea vătămată, partea
civilă, partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor despre terminarea
urmăririi penale şi despre locul şi timpul când ei pot lua cunoştinţă de materialele
urmăririi penale.
După prezentarea materialelor de urmărire penală, procurorul întocmeşte
rechizitoriul (art. 296) şi dispune transmiterea cauzei în instanţa de judecată.
Responsabilitatea deosebită a procurorului în legătură cu desfăşurarea
Urmăririi penale confirmă incontestabil rolul său de "stăpân" al primei faze a
procesului penal.
II I) l( HI»  PROCESUAL 1'li NA I. I 17.'.
generală
 11) Reprezintă învinuirea în instanţa de judecată având calitatea procesuală Pet. 1) din alin. (1) al art. 53 din CPP indică asupra funcţiei principale a pro-
de acuzator de stat. curorului în instanţa de judecată - reprezentarea acuzării în numele statului.
în cursul judecării cauzei, procurorul reprezintă învinuirea în numele statului. Din punct de vedere semantic, a acuza înseamnă a întreprinde anumite
Participarea procurorului la judecarea cauzei este obligatorie. La judecarea UCţiuni privind o persoană, a-i dovedi vinovăţia în încălcarea normelor de
cauzei în mod obligatoriu participă procurorul care a condus urmărirea penală sau
a efectuat-o personal. Mai târziu, M. S. Strogovici, revenind la subiectul discutat, îşi argumentează punctul de vedere
Spre deosebire de Codul de procedură penală din 1961, prevederile procesual precum că procurorul care pledează în instanţă are statutul procesual de parte în proces, care are
penale în vigoare pun capăt discuţiilor privitor la calitatea procurorului" în ju- împotriva sa apărarea, ca parte egală cu el în drepturi. Prin conţinutul funcţiei exercitate, al
activităţii desfăşurate în judecată, procurorul este organ al ocrotirii legalităţii (funcţie exercitată
decată, atribuindu-i poziţia de parte în proces şi subiect principal al acuzării.
întotdeauna şi pretutindeni, în orice domeniu al activităţii sale), deoarece susţinerea acuzării în
instanţa judecătorească nu este altceva decât una din formele de realizare de către procuror a
funcţiei de organ de supraveghere a legalităţii (M.C. , 
De-a lungul anilor chestiunea principală care suscita mereu discuţii era scopul pentru care vine
  , . 1, ,
procurorul în instanţa judecătorească. La această întrebare juriştii, în anumite timpuri, au dat
1968, , . 223). In acelaşi mod este apreciat statutul procesual al procurorului în
răspunsuri diferite. Mai întâi s-a argumentat că procurorul nu supraveghează judecata, ci participă
judecată şi de alţi autori, care consideră că atât în teorie, cât şi în practică nu se poate renunţa la
în activitatea ei în formele stabilite de lege, transmiţându-i spre examinare cauzele penale
termenul "parte". Procurorul, acuzându-1 pe inculpat, apără legea, întrucât acuzarea constituie nu
intentate şi investigate (M. . ,  ,
un scop în sine, ci doar un mijloc de combatere a criminalităţii, o modalitate de consolidare a
1946, , . 489). Pe parcurs, în urma polemicii cu adversarii acestui punct de vedere,
legalităţii, ale cărei interese le apără procuratura, inclusiv procurorul care susţine acu zarea în
autorul şi-a modificat opinia.
proces (. . ,  -
In mersul discuţiei, s-a conturat ideea că procurorul care pledează în judecată în calitate de
 , . 165). De menţionat opinia
acuzator ocupă o poziţie bifuncţională: el este nu numai parte în proces, dar şi organ de ocrotire a
conform căreia procurorul este o "parte specială", al cărui statut ca parte se manifestă nu în
legalităţii. In activitatea procurorului erau relevate două aspecte, realizate prin susţinerea acuzării
drepturile lui procesuale, care nu se deosebesc prin nimic de drepturile procesuale ale altor părţi,
şi formularea concluziilor. Aici îşi găseau expresie cele două funcţii procesuale ale procurorului la
ci, mai ales şi înainte de toate, în obligaţiile sale procesuale (. . ,
judecarea în fond - acuzarea şi supravegherea legalităţii (M. . ,      
  (  -  , Moscova, 1960, . 140).
), ,  1948,
, . 53; . . ,
Deoarece procurorul şi inculpatul au în judecată funcţii diametral opuse - de acuzare şi de apărare
 -
- în procesul de cercetare a probelor ei se manifestă ca două părţi beligerante, fiecare din ele
,  .., 1961, , . 171).
străduindu-se să dovedească justeţea propriilor afirmaţii şi falsitatea poziţiei părţii adverse.
Unii dintre autorii acestei viziuni au încercat să-1 situeze pe procuror deasupra judecăţii în
Argumentându-se statutul procesual al procurorului în judecată ca parte în proces, se ajungea la
calitatea sa de acuzator de stat. Din teza că procurorul continuă şi în judecată să-şi exercite funcţia
concluzia că procurorul, în acelaşi timp, nu înceta a fi ocrotitor şi supraveghetor al legalităţii. însă
sa de organ de supraveghere a legalităţii se ajungea la concluzia eronată că funcţia procurorului în
şi susţinerea acuzaţiei de stat în instanţa de judecată era considerată una din formele de luptă a
judecată este de a supraveghea activitatea instanţei (. . ,
procurorului pentru legalitate. De aceea, menţionează autorul, susţinerea de către procuror a
   ,  , 1956,,
acuzării în judecată prezintă o realizare concretă, lntr-o formă specifică, a funcţiei de
cap. VI; . . ,    
supraveghere a legalităţii (. . ,   
, , 1968, . 5; Idem. 
  ,  1955,
, . 109). Alţi
    
cercetători (. . ,    
, , 1996, . 54, 64-65; . . , 
, , , 1968, . 5; 
-  ,
    ( . .
în     
. -), , ,1970, . 7-8; . . ,
, , 1974, .14-21). Alţii, dimpotrivă, opuneau funcţia de
   
supraveghere celei de acuzare, afirmând că acestea sunt incompatibile. Autorii insistau ca funcţia
 , 1962, , . 21) considerau că procurorul
acuzării de stat să-i fie retrasă procurat u r i i , aşa încât procurorul să rămână doar organ de
în dezbaterile judiciare are doar funcţia de garant al legalităţii. Pornind de la acest postulat, ei se
supraveghere. în ceea ce priveşte funcţia acuzării, ea trebuia exercitată de altcineva, numai nu de
pronunţau împotriva ideii de a reduce statutul procurorului în judecată doar la funcţia de acuzare a
procuror. Ei porneau de la postulatul conform căruia procurorul care pledează în calitate de
inculpatului, dat fiind că lui îi revine, mai întâi de toate, sarcina de supraveghere a legalităţii în
acuzator nu se va putea menţine pe poziţia de organ de supraveghere a legalităţii, că el, în mod
procesul penal. Susţinând acuzarea împotriva persoanei  ii săvârşit infracţiunea,
sigur, va devia spre poziţia acuzatorului unilateral, părtinitor şi va sacrifica intereselor acestei
procurorul apără legalitatea, străduindu-se să obţină o in-U'i preta re unitară şi o aplicare
acuzări interesele legalităţii (. ,  
echitabilă de către instanţă a pedepsei penale. In acelaşi timp, el urmăreşte ca judecata să respecte
   , în
toate normele de procedură în scopul prevenirii eventualelor încălcări ale intereselor legitime ale
)! , №d, 1969, . 32-33; . .
participanţilor la proces. De aceea, dupfi  considera a d e p ţ i i aceslui p u i u l de vedere,
,  
procurorul realizează în judecată dom IUIH ţiu «Ic vupi nveghere şl IUI esle parte, udli  iu
   
uzator.
. In  ,
19,49, №11, i )2).
176 I» II r t e a g e  o r IX1 17/
DRKPT I'HOC U S U A L I'li NA
I. ft
comportament, a o demasca într-o faptă ilegală, reprobatoare'". Dat f i i nd că în
procedura penală este vorba doar despre infracţiuni, prin acuzare se desemnează
activitatea procesuală strict reglementată de lege în scopul demascării
făptuitorului.
Doctrina şi jurisprudenţa includ în termenul acuzare patru componente
semantice. Primul reflectă activitatea organului sau a subiectului acuzator, care
demască o anumită persoană în săvârşirea infracţiunii; al doilea redă activitatea
acuzatorului în calitatea sa de parte; al treilea indică obiectul acuzării şi cel de-al
patrulea sens este legat de denumirea procurorului ca parte a acuzării în judecată.
Primele două sensuri se referă la exercitarea funcţiei de acuzare.
Făcând abstracţie de unele divergenţe neprincipiale, putem afirma că acu-
zarea cuprinde:
a) descrierea în actele procedurale a acţiunii (inacţiunii) ilicite, incriminate
unei persoane concrete;
b) activitatea procesuală a organelor şi a persoanelor autorizate cu acest
drept în scopul demascării vinovatului de săvârşirea infracţiunii şi
condamnarea lui59.
Acuzarea trebuie distinsă în sens material (substanţial) şi în sens procesual
(formal).
Sensul material (substanţial) al acuzării cuprinde totalitatea faptelor cu
pericol social şi ilicite, stabilite în cauză şi incriminate potrivit legii penale, pentru
care persoana este condamnată, iar sensul procesual - activitatea legală a
organelor şi persoanelor competente în vederea demascării făptuitorului în
săvârşirea faptei incriminate şi a argumentării răspunderii penale în scopul
condamnării lui.
Acuzarea în sens material conţine trei elemente structurale: fabula, for-
mularea juridică şi încadrarea juridică.
Fabula acuzării cuprinde faptele stabilite în cauză, reprezentând latura de
fapt, întotdeauna strict individuală şi irepetabilă.
Stabilirea faptelor ce constituie fabula acuzării, relevarea indicilor lor juridici
creează condiţiile necesare, premisele pentru următoarea parte componentă a
acuzării - încadrarea juridică. Aici se are în vedere rezultatul activităţii de
acuzare, adică recunoaşterea oficială şi fixarea corespunzătoare
Dicţionar uzual al limbii române, Litera, Chişinău, 1999, p. 197.
Tatiana Vizdoga, Exercitarea acuzării în instanţa de fond: problema fi perspective. Re/u
matul tezei de doctor în drept, Chişinău, 2002, p. 4.
a concluziei că fapta incriminată cu formularea juridică respectivă cade sub
incidenţa unei anumite norme de drept penal.
Activitatea desfăşurată de către procuror şi statutul procesual în instanţa de
judecată sunt determinate de principiul contradictorialităţii, ceea ce înseamnă că:
acuzatorul prezintă acuzarea în instanţa de judecată, dar nu el solu-
ţionează cauza. Soluţionarea chestiunii despre vinovăţia inculpatului este
prerogativa judecăţii, care acţionează în exclusivitate ca organ al justiţiei;
acuzatorul şi inculpatul pledează în proces în calitate de părţi, adică în calitate de
astfel de participanţi, care au un anumit interes procesual şi cărora legea le-a oferit
drepturi egale pentru dovedirea propriilor afirmaţii şi contestării argumentelor
celuilalt (ale părţii adverse); instanţa de judecată nu este dependentă de poziţiile
părţilor; ea analizează sub toate aspectele probele prezentate de ele, în baza cărora
pronunţă hotărârea. Egalitatea procurorului cu celelalte părţi poate fi apreciată în
sensul că procurorul, ca parte a acuzării, inculpatul şi apărătorul, ca parte a
apărării, dispun de drepturi procesuale egale, care le permit a-şi susţine şi a-şi
argumenta cerinţele şi afirmaţiile, a-şi dovedi justeţea şi legalitatea revendicărilor
lor. în acelaşi timp, drepturile procesuale oferă posibilitatea de a contesta, a
demonstra netemeinicia şi inconsistenţa afirmaţiilor părţii adverse. Egalitatea
drepturilor procurorului cu ale celorlalte părţi poate fi interpretată şi în sensul
datoriei lui de a se supune, împreună cu alte părţi, unui regulament de procedură
unic privitor la comportamentul părţilor şi forma activităţii lor în instanţă.
în acest scop, procurorul prezintă în şedinţa de judecată probele acumula-le la
urmărirea penală. Ţinând cont de prevederile alin. (3) al art. 19 din CPP,
apreciem că acuzatorului de stat i se impune un rol activ în vederea cercetării ub
toate aspectele, complet şi obiectiv, a tuturor circumstanţelor cauzei.
în condiţiile contradictorialităţii procesului judiciar penal procurorul participă
la examinarea probelor prezentate de partea apărării.
Un rol aparte în şedinţa de judecată îl are dreptul procurorului de a face
demersuri şi de a-şi expune părerea asupra chestiunilor ce apar în timpul jude-
căţii. Demersul se cere motivat.
Dacă se înaintează câteva demersuri sau un demers conţine mai multe
iolicitări, motivarea trebuie adusă în raport cu fiecare dintre acestea.
In literatura juridică a fost expusă opinia că lăsarea demersului fără rezolvare
limitează drepturile participantului la proces care 1-a înaintat. în asemenea
situaţie el e lipsit de posibilitatea de a folosi ceea ce cere pentru susţinerea
I /
DREPT P ROCKS UA I, P K N A I . I'  r t  a g e n e r a l a IV)
poziţiei sale la cercetarea judecătorească. în afară de aceasta, dacă instanţa va
reveni la examinarea cererii făcute la sfârşitul anchetei judecătoreşti, atunci, în
cazul satisfacerii ei, inevitabil se tergiversează procesul judiciar 60.
Având în vedere că în cursul judecării sunt prezentate probele acumulate la
urmărirea penală, în plus putându-se administra şi probe noi, este posibil să apară
date care conduc la concluzia că încadrarea juridică dată faptei trebuie schimbată.
Prin urmare, dacă probele cercetate în şedinţa de judecată dovedesc incon-
testabil că inculpatul a săvârşit o faptă mai gravă sau a săvârşit şi alte infracţiuni
decât cea încriminată prin rechizitoriu, procurorul care participă la judecarea
cauzei penale în primă instanţă, conform pct. 3) din alin. (1) al art. 53 din CPP,
solicită de la instanţă cauza pentru a formula o acuzare mai gravă.
în cazul când probele în acuzare sunt insuficiente, procurorul, în condiţiile
alin. (2) al art. 326 din CPP, solicită instanţei amânarea examinării cauzei pe un
termen de până la o lună, la necesitate fiind posibilă prelungirea până la 2 luni în
scopul administrării probelor noi (art. 326 din CPP).
Dacă noua încadrare juridică atrage competenţa de judecată a instanţei
ierarhic superioare, se procedează conform dispoziţiilor art. 44 din CPP (de-
clinarea de competenţă).
în pct. 4) din alin. (1) al art. 53 din CPP se prevede capacitatea procurorului
de a modifica încadrarea juridică a infracţiunii săvârşite de inculpat dacă în cursul
cercetărilor judecătoreşti se va constata faptul săvârşirii unei infracţiuni cu un
grad de pericol social mai redus prin excluderea circumstanţelor agravante ori
reîncadrarea după o nouă normă a Codului penal care prevede o pedeapsă mai
blândă.
în cazul efectuării incomplete a urmăririi penale, procurorul înaintează
demers instanţei cu scopul amânării şedinţei de judecată pe o perioadă de până la
o lună pentru a înainta noi probe care confirmă acuzarea. Dacă prezentarea
probelor noi în termenul indicat nu s-a efectuat, instanţa va pronunţa soluţia în
baza probelor existente.
Sub aspectul administrării probelor noi se arată (pct. 6) din alin. (1) al art. 53
din CPP) că procurorul dă indicaţii în scris organului de urmărire penală privitor
la efectuarea acţiunilor procesuale în acest scop.
în dezbaterile judiciare procurorul ţine discursul în acuzare (art. 278 din
CPP), prin care face totalurile întregii sale activităţi.
"" în pct. 2) din alin. (1) al art. 53 din CPP se foloseşte greşit termenul "dezbateri judiciare".
Dezbaterile judiciare, potrivit art. 377-378 din CPP, reprezintă era de-o treia etapă a ju-
decăţii In prima Instanţă şi constau din cuvântările procurorului, pili ţii vătămate etc.
Procurorul care a participat la judecarea cauzei exercită căile ordinare de atac
în condiţiile art. 401, 421, 438 din CPP.
Procurorul-acuzator de stat dispune şi de alte drepturi şi obligaţii, în special
cele reglementate în art. 320, 326, 328, 333, 336 din CPP ş.a.
III) Exercită alte atribuţii prevăzute de lege.
Alte atribuţii prevăzute de lege presupun: obligaţia de a lua măsuri pentru
asigurarea securităţii participanţilor la proces (art. 215 din CPP); obligaţia de a
stabili cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvârşirea infracţiunii şi de a
sesiza persoanele şi organele competente în scopul de a lua măsuri de înlăturare n
acestor cauze şi condiţii (art. 216-217 din CPP); dreptul şi obligaţia de a participa
la şedinţele de judecată desfăşurate potrivit art. 305, 308 din CPP ş.a.
Procurorul General poate ataca cu recurs în anulare la Curtea Supremă de
Justiţie orice hotărâre judecătorească revocabilă după epuizarea căilor ordinare de
atac.
Accentuăm că dacă recursul în anulare se exercită în favoarea condamna-
lului, nu este obligatorie utilizarea căilor ordinare de atac.
Conform prevederilor art. 460 din CPP, procurorul de nivelul instanţei care a
judecat cauza în fond poate iniţia procedura de revizuire a procesului penal.
în etapa punerii în executare a hotărârilor judecătoreşti procurorul participă
în mod obligatoriu la şedinţa de judecată privind soluţionarea chestiunile 
privind punerea în executare a hotărârilor judecătoreşti (art. 471 din CPP); el este
în drept (art. 472 din CPP) să atace cu recurs încheierea instanţei şi să participe în
şedinţa de judecată privind examinarea plângerilor împotriva ac-lelor organului
sau instituţiei care pune în executare hotărârea judecătorească lie condamnare
(art. 473 din CPP).
1.2. Atribuţiile procurorului în latura civilă a cauzei
Alături de latura penală a procesului penal procurorul este învestit cu atribut
ii şi sub aspectul laturii civile. Astfel, potrivit alin. (2) al art. 51, procurorul •Ite
în drept să pornească o acţiune civilă (art. 219 CPP) împotriva învinui-I  li ii,
inculpatului sau a persoanei care poartă răspundere delictuală pentru l.ipla
acestora în două situaţii:
a) în interesul persoanei vătămate care se află în stare de imposibilitate (din
cauză de sănătate, vârstă înaintată, incapabilitate) sau de dependenţă faţă
de învinuit, inculpat (materială, de serviciu) ori din alte motive nu-şi
poate realiza singură dreptul de a porni acţiunea civilă. Acţiunea în
apărarea intereselor persoanei incapabile poate fi înainta-iă de procuror
indiferent de existenţa cererii persoanei interesate sau
Ill» DREPT PROCESUAL P E N A I , I' n r tea    e r a 181
1
 a reprezentantului ei legal. Cât priveşte acţiunea în apărarea drepturilor,
libertăţilor şi intereselor legitime ale celorlalte categorii, poate fi iniţiată
numai la cererea scrisă a persoanei interesate, b) în interesul statului ce ţine
de:
formarea şi executarea bugetului;
protecţia proprietăţii aflate în posesia exclusivă a statului;
protecţia mediului ambiant şi alte cazuri prevăzute în alin. (3) al
art. 71 din CPC.
1.3. Abţinerea şi recuzarea procurorului.
Soluţionarea recuzării procurorului
Abţinerea şi recuzarea sunt remediile procesuale prin intermediul cărora
procurorul este înlăturat sau se abţine de la desfăşurarea procesului penal în
situaţiile în care ar exista neîncredere privitor la imparţialitatea şi obiectivitatea
îndeplinirii atribuţiilor de serviciu într-o cauză penală concretă.
în pct. 1) din alin. (1) al art. 54 se arată că dispoziţiile art. 33 din CPP se
aplică procurorului în mod corespunzător.
Prin urmare, procurorul nu poate participa într-o cauză penala:
a) dacă prin infracţiune lui personal sau persoanelor indicate în pct. 1) din
alin. (2) al art. 33 li s-au cauzat daune morale, fizice sau materiale; b) dacă
potrivit prevederilor Codului civil al Republicii Moldova poartă răspundere
materială pentru dauna cauzată prin infracţiune; c) dacă este martor sau deţine
alte informaţii importante pentru rezolvarea cauzei penale (de exemplu, a
participat în calitate de specialist, expert, apărător etc. în cauză).
Situaţia de incompatibilitate este prezentă independent de recunoaşterea sau
nerecunoaşterea într-o anumită calitate procesuală în cauză (parte vătămată, parte
civilă, parte civilmente responsabilă) sau citarea ca martor.
S-a arătat61 că nu poate participa în cauză procurorul dacă urmărirea penală a
fost pornită în baza datelor căpătate în cadrul măsurilor operative de investigaţie
efectuate de persoana cu funcţii de răspundere cu care se găseşte în relaţii de
rudenie.
Este situaţie de incompatibilitate şi cazul prezentării învinuirii în judecată
într-o cauză penală în care ofiţerul de urmărire penală se află în legătură de ru-
denie, deşi conducerea urmăririi penale a fost exercitată de un alt procuror.
"' Ion Neagu, 'lYatal de drept procesual penai op, cit,, p, 302,
în pct. 2) din alin. (1) al art. 54 din CPP se indică asupra incompatibilităţii
procurorului pe motiv că nu poate deţine această funcţie în baza legii sau a
sentinţei instanţei de judecată.
Prin inadmisibilitate a deţinerii funcţiei de procuror în baza legii se are în
vedere lipsa măcar a uneia din condiţiile prevăzute în art. 19-20 din Legea cu
privire la procuratură pentru candidaţii la funcţia de procuror.
Nu va putea îndeplini obligaţiile de procuror în procesul penal persoana faţă
de care, în condiţiile art. 29 din Legea cu privire la procuratură, Procurorul
General a emis ordin despre suspendarea din funcţie.
De asemenea, nu va putea îndeplini obligaţiile de procuror prsoana în pri-
vinţa căreia instanţa de judecată a aplicat, în temeiul art. 65 din CP, pedeapsa cu
privarea de dreptul de a ocupa anumite funcţii pe un termen de ia 1 la 5 ani etc.
în ceea ce îl priveşte pe procuror, acesta nu poate fi incompatibil în cazul
când a participat la exercitarea urmăririi penale, a condus sau a controlat acţiuni
de procedură penală sau a reprezentat învinuirea în instanţa de judecată (alin. (2)
al art. 54). Dimpotrivă, se impune necesitatea participării la judecarea cauzei
anume a procurorului care a condus sau a efectuat de sine stătător urmărirea
penală. Participarea altui procuror se dispune de procurorul ierarhic superior în
caz de imposibilitate a participării acestuia. Hotărârea se cere motivată (art. 320
din CPP).
Procurorul aflat în incompatibilitate are obligaţia să facă declaraţie de
abţinere de la participare în cauza respectivă (alin. (3) al art. 54).
Deşi în lege nu se prevede în mod expres, menţionăm că declaraţia de ab-
ţinere se face de îndată ce procurorul a luat cunoştinţă de existenţa cazului de
incompatibilitate.
Declaraţia se face în formă scrisă şi conţine expunerea succintă a motivului.
Obligaţia de abţinere are un caracter moral şi în cazul neîndeplinirii ei
procurorul aflat în incompatibilitate poate fi sancţionat disciplinar (lit. "e" a art.
27 din Legea cu privire la procuratură).
Condiţia impusă în acest caz este că procurorul să fi ştiut că nu poate par-
ticipa la desfăşurarea procesului penal.
Pentru motivele arătate în alin. (1) al art. 54 din CPP procurorul poate fi
recuzat de către bănuit, învinuit, inculpat, apărător, partea vătămată, partea civilă,
partea civilmente responsabilă şi reprezentanţii lor.
în funcţie de faza procesului penal la care se declară abţinerea sau recuzarea,
competenţa de soluţionare aparţine Procurorului General ori judecătorului de la
Curtea Supremă de Justiţie (prin ordonanţă sau încheiere motivată) la urmărirea
penală, iar în cursul judecării în prima instanţă, în apel, în recurs
III.' DREPT 1> Iv.SU AI. P a r t e a g ner a 183
I'lvNAI. 1
şi la judecarea căilor extraordinare de atac - de către instanţa respectivă prin
încheiere motivată.
Ordonanţa şi încheierea prin care s-a soluţionat abţinerea şi recuzarea nu sunt
supuse căilor de atac.
§2. Organul de urmărire penală. Conducătorul organului de
urmărire penală. Ofiţerul de urmărire penală
2.1. Organul de urmărire penală
La efectuarea urmăririi penale, alături de procuror, participă organul de
urmărire penală. S-a arătat 62 că marea majoritate a activităţilor legate de
desfăşurarea urmăririi penale sunt realizate de către organele de urmărire penală.
O particularitate esenţială a organelor de urmărire penală este faptul că ele nu
participă sub nici o modalitate la desfăşurarea judecării cauzei. Deci, organul de
urmărire penală nu interacţionează niciodată în mod direct cu instanţele de
judecată la realizarea procesului penal.
Prevederile legale stipulează obligaţia organului de urmărire penală de a
desfăşura activităţile cerute de lege pentru cercetarea sub toate aspectele, complet
şi obiectiv, a tuturor circumstanţelor cauzei, însă, datorită conducerii exercitate de
procuror şi controlului judiciar instituit asupra fazei urmăririi penale, organele de
urmărire penală nu vor putea îndeplini toate actele din proprie iniţiativă, legea
stabilind că unele vor fi îndeplinite numai după ce propunerile lor au fost
încuviinţate, autorizate sau confirmate de către procuror şi judecătorul de
instrucţie.
Noul Cod de procedură penală a prevăzut un sistem unitar al organelor de
urmărire penală. în codul anterior organele de urmărire penală erau de două
categorii: organe de anchetă penală şi organe de cercetare penală63.
Pentru unificarea acestor forme paralele este prevăzută o formă unică de
realizare a urmăririi penale. în scopul materializării acestei concepţii au fost
reorganizate şi organele de urmărire într-un sistem unitar.
Potrivit alin. (1) al art. 55 din CPP, urmărirea penală se efectuează de ofiţerii
de urmărire penală ai Ministerului Afacerilor Interne, Serviciul de
Ion Neagu, Tratai de drept procesual penal, op. cit., p. 138.
Despre modalităţile urmăririi penale, organele de ancheta penala $i ele cercetare penala
a se vedea Dumitru Roman, Tatiana Vizdoagă, Andrei Grlgorlu, Organele de ocrotire a
normelor de drept, Cariter, Chişinău, 2001, p. lr>7 163.
Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Departamentului Vamal şi
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei.
Din punctul de vedere al organizării şi funcţionării, organele de urmărire
penală prezintă unele aspecte specifice în raport cu instanţele judecătoreşti şi
Procuratura. în cazul Procuraturii, de exemplu, există o singură subordonare a
tuturor procurorilor pe linie ierarhică, în timp ce în cazul organelor de urmărire
penală există o subordonare dublă. Mai întâi, organele de urmărire penală sunt
subordonate pe linie administrativă organelor ierarhic superioare din cadrul
instituţiilor în care sunt organizate şi, în al doilea rând, sub aspectul efectuării
urmăririi penale, aceste organe se subordonează procurorului.
în cadrul subordonării administrative organele de urmărire penală sunt
obligate să se conformeze cel mai frecvent în ceea ce priveşte organizarea acti-
vităţii de urmărire penală şi a unor aspecte tehnico-tactice în acest sens.
Subordonarea organelor de urmărire penală faţă de procuror este considerată
ca fiind funcţională (profesională) şi implică obligaţia executării indicaţiilor
procurorului care conduce urmărirea penală. Din această perspectivă organul
ierarhic superior din cadrul instituţiilor enumerate în alin. (1) al art. 56 nu are
posibilitatea legală de a anula indicaţiile procurorului.
în atribuţiile organelor de urmărire penală legiuitorul a prevăzut efectuarea
tuturor actelor procesuale, inclusiv măsuri operative de investigaţie, cu excepţia
celor date prin lege (art. 52) în competenţa exclusivă a procurorului.
Din prevederile art. 55 din CPP deducem atribuţiile:
a) în vederea efectuării măsurilor operative de investigaţie;
b) în scopul prevenirii şi curmării infracţiunilor;
c) în vederea pornirii şi efectuării urmăririi penale (potrivit art. 274, 279 din
CPP);
d) în vederea asigurării acţiunii civile sau a unei eventuale confiscări a
bunurilor dobândite ilicit, potrivit art. 202 din CPP.
întreaga activitate a organelor de urmărire penală se exercită sub controlul
procurorului căruia legiuitorul i-a acordat prerogativa ultimului cuvânt în privinţa
măsurilor de care depinde desfăşurarea urmăririi penale (bunăoară: punerea sub
învinuire şi ascultarea învinuitului, adresarea demersurilor în cazurile prevăzute
de lege în instanţa de judecată pentru a obţine autorizarea de efectuare a acţiunilor
procesuale, încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub urmărire
penală ş.a.).
în cazul constatării infracţiunii şi începerii acţiunilor procesuale, organul de
urmărire penală este obligat să anunţe imediat procurorul, impunându-se
respectarea dispoziţiilor alin. (3) al art. 274 prin care organul de urmărire penală,
în termen de cel mult 24 ore de la data începerii urmăririi penale, este
IH'I D K R P T P R O C B S U A L I' l- NAI. 1* n  tea g   a 1 185
ft
obligat să-i prezinte rezoluţia sau procesul-verbal de începere a urmăririi penale
pentru confirmare şi fixarea termenului rezonabil al urmăririi penale.
2.2. Conducătorul organului de urmărire penală şi
atribuţiile lui
în cauzele penale, atribuţiile de conducător al organului de urmărire penală le
execută ofiţerul de urmărire penală din Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de
Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova, Departamentul Vamal, Centrul
pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei, numit în modul stabilit de
lege şi care acţionează în limitele competenţei sale (alin. (1) al art. 56 din CPP).
Atribuţiile conducătorului organului de urmărire penală pot fi divizate în
următoarele categorii: a) controlul asupra efectuării la timp a acţiunilor de
descoperire şi prevenire a infracţiunilor; b) întreprinderea măsurilor pentru
asigurarea efectuării sub toate aspectele, complet şi obiectiv, a urmăririi penale;
c) asigurarea înregistrării, în modul stabilit, a sesizărilor despre săvârşirea
infracţiunilor.
Deci, conducătorul organului de urmărire penală în calitatea sa de participant
din partea acuzării, în limitele competenţelor legale, exercită sub aspect procesual
controlul asupra activităţii ofiţerilor de urmărire penală din subordine.
Calitatea de conducător al organului de urmărire penală nu-1 împiedică să
desfăşoare personal şi nemijlocit urmărirea penală.
în scopul asigurării unui regim optim de funcţionare a organului de urmărire
penală conducătorul are competenţa de a desemna ofiţerul de urmărire penală sau
mai mulţi ofiţeri de urmărire penală pentru exercitarea urmăririi penale într-o
cauză concretă.
Efectuarea urmăririi penale de către mai mulţi ofiţeri de urmărire penală se
dispune prin ordonanţă în cauze complicate sau de mari proporţii numai cu
încuviinţarea procurorului (alin. (1) al art. 256 din CPP).
Conducătorul organului de urmărire penală exercită controlul asupra efec-
tuării la timp a acţiunilor de descoperire şi prevenire a infracţiunilor. în acest
sens, sistematic cere ofiţerilor de urmărire penală pentru examinare materialele
cauzelor penale cu scopul de a verifica: respectarea termenelor rezonabile de
urmărire penală fixate de către procuror, asigurarea drepturilor şi libertăţilor
părţilor şi a altor persoane participante la procesul penal, corespunderea statutului
procesual al participantului la proces cu împrejurările do fapt alo
cauzei, efectuarea acţiunilor de urmărire penală în strictă conformitate cu
prevederile legii procesual penale.
La constatarea anumitor derogări de la lege sau, considerând necesară
efectuarea unor acţiuni procesuale, conducătorul organului de urmărire penală dă
indicaţii scrise ofiţerului de urmărire penală. Pentru ofiţerul de urmărire penală
indicaţiile scrise au caracter obligatoriu.
în sfera competenţelor conducătorului organului de urmărire penală se
include şi controlul asupra respectării procedurii de înregistrare a sesizărilor
dospre săvârşirea infracţiunilor.
Potrivit Instrucţiei privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi
examinare a sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni, pct. 31, condu-
cătorul organului de urmărire penală efectuează zilnic în subdiviziunile sub-
ordonate controlul respectării procedurii de primire, înregistrare şi evidenţă a
sesizărilor, iar în cazurile necesare aplică măsuri de influenţă asupra subalternilor
care au comis abateri de la prevederile Instrucţiunii.
De asemenea, conducătorul organului de urmărire penală organizează
verificarea plenitudinii evidenţei sesizărilor înregistrate în Registrele nr. 1 şi nr. 2
cu datele altor surse de informaţie, inclusiv a certificatelor utilizate. Asupra
rezultatelor verificării, trimestrial, în 3 exemplare se întocmeşte actul de
verificare a stării disciplinei de înregistrare şi evidenţă care urmează a fi prezentat
procurorului respectiv şi organului ierarhic superior până la data de 10 a lunii
următoare, după expirarea perioadei de raport. Al treilea exemplar se anexează la
dosarul de nomenclator respectiv.
2.3. Ofiţerul de urmărire penală şi atribuţiile lui
Ofiţerul de urmărire penală este persoană cu funcţie de răspundere din
Ministerul Afacerilor Interne, Serviciul de Informaţii şi Securitate, Departa-
mentul Vamal, Centrul pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei,
împuternicită în numele statului să efectueze urmărirea penală în cauze penale
(alin. (1) al art. 57 din CPP).
Competenţa ofiţerului de urmărire penală este reglementată prin prevederile
art. 57, 266-269 din CPP.
în calitatea sa de subiect al procesului penal ofiţerul de urmărire penală osie
unul dintre participanţii părţii acuzării. Cu toate acestea, în mod întemeiat se
poate afirma că cercul competenţelor legale, ca şi în cazul procurorului, cuprinde
obligaţia de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate
aspectele, completă şi obiectivă, a tuturor circumstanţelor care dovedesc vinovăţia
bănuitului, învinuitului, cât şi cele care îl dezvinovăţesc,
I IU,
DREPT I*  O CI; SUA I, I'M NA I» n r tea g e n e r a I 187
I, &
atât circumstanţele care îi atenuează, cât şi cele care îi agravează răspunderea
(alin. (3) al art. 19; alin. (1) al art. 96; alin. (1) al art. 254 din CPP).
Prin prevederile Codului de procedură penală în vigoare a fost limitată
considerabil independenţa procesuală a ofiţerului de urmărire penală în raport cu
statutul procesual al anchetatorului penal (Codulpenal din 1961).
Deşi legiuitorul a prevăzut pentru ofiţerul de urmărire penală atribuţii largi în
vederea desfăşurării urmăririi penale şi administrării probelor necesare rezolvării
tuturor aspectelor cauzei, totuşi observăm că el nu este în drept:
a) să aplice măsuri preventive;
a) să se adreseze în instanţa de judecată cu demers în condiţiile art. 300-303
din CPP;
c) să emită ordonanţă de punere sub învinuire şi să audieze învinuitul ş.a.
Ofiţerul de urmărire penală asigură înregistrarea infracţiunilor64.
O dată cu înregistrarea sesizării despre infracţiune prin rezoluţie sau pro-ces-
verbal se dispune începerea urmăririi penale. Rezoluţia sau, după caz, pro-cesul-
verbal de începere a urmăririi penale, pe lângă alte materiale acumulate
neîntârziat (în termen de 24 ore), se transmit procurorului. Procurorul care
efectuează conducerea urmăririi penale confirmă pornirea urmăririi penale, iar în
prezenţa condiţiilor legale (art. 275) confirmă prin rezoluţie motivată propunerea
de a nu porni urmărirea penală.
Actul procedural generează efectele juridice scontate din momentul con-
firmării de către procuror.
Constatându-şi necompetenţa, ofiţerul de urmărire penală face propunerea de
transmitere a cauzei după competenţă, pe care o înaintează procurorului care
exercită conducerea urmăririi penale în condiţiile alin. (1), (2) ale art. 271 din
CPP, dar nu înainte de a efectua acţiunile procesuale ce nu suferă amânare
conform art. 272 din CPP.
Cu această ocazie ofiţerul de urmărire penală va depune procurorului un
demers motivat.
Ofiţerului de urmărire penală i se impune responsabilitatea pentru respectarea
dispoziţiilor legale la efectuarea urmăririi penale, inclusiv respectarea termenului
rezonabil arătat în art. 259 din CPP.
în cazul în care ofiţerul de urmărire penală consideră necesară efectuarea
acţiunilor prevăzute de art. 301 din CPP (acţiunile legate de limitarea inviola-
bilităţii persoanei, domiciliului, limitarea secretului corespondenţei, convor-
birilor telefonice, comunicărilor telegrafice), prin demers motivat, el propune
procurorului care exercită conducerea urmăririi penale înaintarea în instanţa de
judecată a demersurilor în vederea obţinerii autorizaţiilor corespunzătoare.
Ofiţerul de urmărire este în drept să solicite documente şi materiale care
conţin date despre infracţiune şi despre persoanele care au săvârşit-o; la nece-
sitate, el poate dispune efectuarea reviziei documentare, inventarierii, expertizei
departamentale ş.a. Acestea au valoare obligatorie pentru toţi subiecţii de drept şi
urmează a fi executate întocmai în termenele solicitate.
Ofiţerul de urmărire penală conduce măsurile operative de investigaţie (pct.
9) din alin. (2) al art. 57 din CPP).
Lit.  a art. 12 din Legea cu privire la poliţie65 obligă organele care exercită
activitatea operativă de investigaţie să îndeplinească însărcinările în scris ale
ofiţerului de urmărire penală referitoare la măsurile operative de investigaţii
pentru cauzele penale primite de organele respecive în procedură.
Pentru realizarea unei acţiuni procesuale de către un alt organ de urmărire
penală, de acelaşi grad, din altă localitate, atunci când nu are posibilitatea de a
efectua nemijlocit acţiunea, ofiţerul de urmărire penală solicită actul prin comisie
rogatorie.
Potrivit pct. 11) din alin. (2) al art. 57 din CPP, în vederea asigurării în lume
condiţii a efectuării urmăririi penale, organul de poliţie execută dispoziţiile
ofiţerului de urmărire penală.
Potrivit pct. 7) al art. 12 din Legea cu privire la poliţie66, organele de poliţie
MInl obligate să îndeplinească însărcinările date de ofiţerul de urmărire penală
privind înfăptuirea acţiunilor procesuale.
în modul prevăzut de alin. (2) al art. 59 din CPP ofiţerul de urmărire penală
recunoaşte partea vătămată, conform alin. (2) al art. 61 din CPP - partea  vilă şi
potrivit alin. (2) al art. 73 din CPP - partea civilmente responsabilă. <  această
ocazie se întocmesc ordonanţe.
în scopul asigurării reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune şi al
garantării executării pedepsei, a achitării amenzii, ofiţerul de urmărire penală
dispune sechestrarea bunurilor mobile şi imobile în conformitate cu prevede-i ilc
art. 203-210 din CPP.
Ofiţerul de urmărire penală soluţionează prin ordonanţă motivată, în
Circumstanţele arătate în art. 86 din CPP, recuzarea interpretului, a traducă-
Modul tiu înregistrare a infracţiunilor se prevede în Instrucţiunea iu privire la modul de Legea Republicii Moldova privind activitatea operativă de investigaţii, nr. 45-XIII din
primire, înregistrare, evidenţa şi examinare a sesizărilor şi a ailor Informaţii despre 12.04.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 5/133 din 30.05.1994. "" Legea
infracţiuni aprobată prin Ordinul h'r. 121/ 319/11/ 172 o/mi la 26«uguil 2003. Republicii Moldova cu privire la poliţie, nr. 416-XII din 18.12.1990 (Veştile RSS
Moldoveneşti, nr. 12/312, 1990).
III DREPT I'llociisUA!. PENA I. I' '  I  u  e " • 189
f" ' '
torului, a specialistului (conform prevederilor alin. (9) al art. 87 din CPP) şi a
expertului (în baza motivelor arătate în art. 89 din CPP).
Ordonanţa prin care s-a soluţionat recuzarea nu este susceptibilă de a fi
atacată.
Deşi ofiţerul de urmărire penală nu poate dispune personal măsura preventivă
aplicată bănuitului, învinuitului, în pct. 17) din alin. (2) al art. 57 din CPP este
prevăzută prerogativa de a propune eliberarea bănuitului reţinut până la
autorizarea arestării de către instanţă şi de alegere,, prelungire, modificare,
revocare a măsurilor preventive adresate procurorului care exercită conducerea
urmăririi penale.
Indicaţiile scrise ale procurorului au caracter obligatoriu pentru ofiţerul de
urmărire penală, urmând a fi executate întocmai şi la termenul cerut.
Deşi pct. 19) din alin. (2) al art. 57 din CPP prevede dreptul ofiţerului de
urmărire penală de a contesta indicaţiile procurorului, această prerogativă nu
poate fi realizată pe motivul că Codul nu reglementează modul în care s-ar putea
ataca şi organul împuternicit să soluţioneze. Prin urmare, lipseşte mecanismul
legal de realizare.
Privitor la efectuarea urmăririi penale şi respectarea cerinţelor legale, ofiţerul
de urmărire penală, ori de câte ori va fi necesar, va prezenta, la cererea
procurorului, explicaţii în scris.
în condiţiile art. 280 şi 289 din CPP ofiţerul de urmărire penală prezintă
probele acumulate în vederea punerii sub învinuire a făptuitorului.
Normele procesuale prevăd posibilitatea ofiţerului de urmărire penală să
administreze probele necesare rezolvării tuturor aspectelor cauzei penale, să
citeze şi să audieze persoane în calitate de bănuit, parte vătămată, martori.
Din cele arătate deducem că ofiţerul de urmărire penală dispune de un
arsenal vast de atribuţii în vederea instrumentării cauzelor penale, cu atât mai
mult că legea îl îngrădeşte de orice influenţă şi amestec din afară, prevăzând în
alin. (4) al art. 57 din CPP următoarele: "în exercitarea atribuţiilor sale ofiţerul de
urmărire penală este independent şi se supune prevederilor Codului de procedură
penală". S-a arătat că independenţa ofiţerului devine relativă în raport cu
procurorul şi conducătorul organului de urmărire penală, indicaţiile scrise ale
cărora au caracter obligatoriu.
Pentru aceleaşi motive, ca şi procurorul (art. 54 din CPP), ofiţerul de ur-
mărire penală poate fi recuzat.
Recuzarea este soluţionată de procurorul care conduce urmărirea penală.
§3. Victima şi partea vătămată. Ordinea procesuală de
constituire. Drepturile şi obligaţiile
3.1. Noţiunea de victimă. Drepturile şi obligaţiile victimei
Infracţiunile aduc, prin săvârşirea lor, o anumită vătămare. Această vătămare
poate fi suportată de o persoană fizică sau juridică.
Pentru prima dată prin normele procesuale penale se instituie statutul
persoanei fizice, juridice, căreia i s-au adus daune prin infracţiune până la
recunoaşterea printr-o hotărâre (ordonanţă sau încheiere) calitatea de parte
vătămată sau parte civilă67.
Se consideră victimă orice persoană fizică sau juridică căreia, prin infrac-
ţiune, i-au fost aduse daune morale, fizice sau materiale.
Calitatea de victimă apare din raportul de drept penal substanţial.
Persoana fizică este omul, privit individual, ca titular de drepturi şi obligaţii
(art. 17 din Codul civil)6S.
Persoana juridică este organizaţia care are un patrimoniu distinct şi răspunde
pentru obligaţiile sale cu acest patrimoniu, poate să dobândească şi să exercite în
nume propriu drepturi patrimoniale şi personale nepatrimoniale, »u-şi asume
obligaţii, poate fi reclamant şi pârât în instanţa de judecată (art. 55 din Codul
civil).
Prin daună înţelegem paguba, prejudiciul sau vătămarea unei persoane ca MI
mare a săvârşirii unei infracţiuni.
Dauna morală reprezintă paguba suferită de o persoană ca urmare a «Ungerii
aduse drepturilor sale personale nepatrimoniale (exemplu: reputaţie,
Sub aspect legislativ, statutul persoanei prejudiciate prin infracţiune (căci după acest
statut se poate aprecia nivelul general al ocrotirii drepturilor şi libertăţilor cetăţenilor)
nu a fost determinat suficient. Această situaţie s-a creat din cauza că în centrul atenţiei
întotdeauna au fost interesele statului, dar nu ale persoanei concrete; mai importantă era
demascarea infractorului, obţinerea condamnării şi pedepsirii lui, iar interesele părţii
vătămate rămâneau în umbră. Exista un vid intre cel ce a pătimit de pe urma infracţiunii
$i cel ce a fost recunoscut în ordinea legală parte vătămată. A se vedea: . .
, : -
 , în  
, 1995, W9, , 67-70; . , 
   -
, în  , 1995, №4, . 40-41; .
, --!
 , în 
, 1996, №6, . 40; . , II. ,
    
, în  , 1996,
№10, . 48.
Codul civil al Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Re-
publicii Moldova, nr. 82-86/661 din 22.06.2002.
190 DREPT PROCESUAL l'KNAI. P > r 1  u g  ii   u 1 
onoare etc.) sau ca urmare a provocării unei suferinţe morale (exemplu: moartea
unei persoane apropiate).
Dauna fizică reprezintă paguba suferită de o persoană fizică ca urmare a
atingerii aduse vieţii, sănătăţii ori integrităţii sale corporale (exemplu: răpirea de
viaţă, cauzarea de leziuni corporale etc.).
Dauna materială este paguba adusă unui drept patrimonial (exemplu: de
proprietate).
în legătură cu participarea sa în procesul penal victima dispune de drepturi şi
obligaţii.
Drepturile victimei
Unul din drepturile centrale ale victimei constă în înregistrarea imediată a
sesizării despre infracţiune.
Organul de urmărire penală care a primit sesizarea, inclusiv cea declarată
oral, eliberează imediat victimei un certificat, în care, potrivit anexei 3 la In-
strucţiunea privind modul de primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a
sesizărilor şi a altor informaţii despre infracţiuni, se vor conţine date privitor la
numărul de înregistrare, numele, prenumele petiţionarului (denumirea persoanei
juridice), funcţia şi numele celui care a primit sesizarea, denumirea şi adresa
organului de urmărire penală, telefonul de serviciu şi timpul când acestea au fost
înregistrate.
Certificatul include două părţi, dintre care una se eliberează victimei, iar alta
obligatoriu rămâne şi se păstrează la persoana oficială a organului care a
recepţionat sesizarea.
Certificatul nu se eliberează în cazul parvenirii sesizării prin oficiul poştal.
Refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea poate fi atacat la
judecătorul de instrucţie în termen de 5 zile (alin. (2) al art. 265 din CPP).
Victima va fi informată despre rezultatele soluţionării, în mod special despre
neînceperea urmăririi penale (alin. (5) al art. 274 din CPP). Ordonanţa de
neîncepere a urmăririi penale poate fi atacată la judecătorul de instrucţie în modul
prevăzut de art. 313 din CPP.
Victima este în drept să prezinte documente şi obiecte conţinutul şi proprie-
tăţile cărora adeveresc săvârşirea faptei penale sau mărturisesc despre aceasta.
La necesitate, victima este în drept să adreseze o cerere suplimentară privitor
la vătămarea intereselor sale.
Victima persoană fizică, care a suportat daune morale, fizice ori materiale de
pe urma infracţiunii, este în drept, potrivit art. 59 din CPP, să ceară recunoaşterea
calităţii sale de parte vătămată.
Victima persoană fizică sau juridică, care a suportat prin infracţiune daune
morale şi materiale, poate cere, potrivit art. 61 din CPP, recunoaşterea calităţii
procesuale de parte civilă.
Victima infracţiunilor arătate în art. 276 din CPP asupra cărora urmărirea
penală se porneşte în baza plângerii prealabile se poate împăca cu bănuitul,
învinuitul, inculpatul.
Victima este în drept să solicite şi să beneficieze în modul stabilit de
ttl't. 215 din CPP, de măsuri pentru asigurarea securităţii personale, a mem-
l>i iloi familiei ori a rudelor apropiate, în cazul când aceste persoane pot fi sau
unt ameninţate cu moartea, cu aplicarea violenţei, cu deteriorarea sau distru-
)',ci ca bunurilor ori cu alte acte ilegale.
La acţiunile procesuale la care participă victima este în drept să primească
tisistenţa juridică calificată de la un avocat ales.
Alin. (4) al art. 58 din CPP amplifică drepturile victimei care a suferit de pe
urma infracţiunilor deosebit de grave (fapte săvârşite cu intenţie pentru Care
legea penală prevede pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen ce depăşeşte
15 ani) sau excepţional de grave (fapte săvârşite cu intenţie pentru cure legea
penală prevede detenţiune pe viaţă) contra persoanei.
Pentru exercitarea drepturilor arătate nu are nici o valoare juridică faptul dacă
i-a fost sau nu recunoscută victimei-persoană fizică calitatea de parte vătămată
şi/sau parte civilă.
Astfel, se prevede dreptul de a fi consultată, adică a primi explicaţii, sfaturi,
Migestii, a i se întocmi cereri etc.; de a beneficia în modul stabilit de art. 70 din (.
1' P de asistenţa juridică a avocatului din oficiu, cu condiţia că victima nu dispune
de mijloace băneşti pentru a plăti avocatul ales; de a fi însoţită de o persoană ilr
încredere la toate acţiunile procesuale, inclusiv la şedinţele închise organizate i i
inform alin. (2) al art. 18 din CPP (persoana de încredere poate fi soţul/soţia, o i
udă apropiată, prieten sau orice altă persoană la alegerea victimei).
în cazul în care în calitate de victimă este o întreprindere, instituţie, orga-
nr/.iţi e de stat, ea nu are dreptul să-şi retragă cererea.
Pentru denunţare calomnioasă, victima poate fi atrasă la răspundere conform
art. 311 din CP. Despre aceasta va fi prevenită în modul prevăzut de ilin. (7) al
art. 263 din CPP.
Obligaţiile victimei:
1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a instanţei
judecătoreşti şi să dea explicaţii la solicitarea acestor organe;
2) să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală, obiecte, do-
cumente şi alte mijloace de probă de care dispune, precum şi mostre
pentru cercetarea comparativă;
192 DK I i l ' T PROCESUAL I'M NA I,
3) să accepte a fi supusă examenului medical, la cererea organului de ur-
mărire penală, în cazul în care ea se plânge că i-a fost cauzat prejudiciu
fizic;
4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului care îi
soluţionează cererea sau ale preşedintelui şedinţei de judecată;
5) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească
sala de şedinţe fără permisiunea preşedintelui şedinţei.
Victima este audiată în condiţiile prevăzute pentru audierea martorului.
Victima care face declaraţii calomnioase cu bună ştiinţă poartă răspundere penală
conform prevederilor art. 311 din CP.
Victima acţionează în procesul penal nemijlocit sau prin reprezentanţi.
3.2. Partea vătămată. Noţiunea. Ordinea procesuală de consti-
tuire. Drepturile şi obligaţiile
Persoana fizică căreia prin infracţiune i s-a cauzat un prejudiciu moral, fizic
sau material poate avea calitatea de parte vătămată.
Condiţia cerută de alin. (1) al art. 59 din CPP este acordul victimei, prin care
trebuie avută în vedere exprimarea voinţei sau îndeplinirea unor acte specifice
susţinerii laturii penale.
Recunoaşterea părţii vătămate are loc la cererea victimei sau din oficiu.
Poziţia procesuală a părţii vătămate este de subiect procesual activ, avânţi
misiunea de a participa la probaţiune în susţinerea laturii penale a procesului. Prin
poziţia sa procesuală partea vătămată este un subiect procesual secundar alăturat
reprezentantului calificat (procurorul) al subiectului procesual prin cipal care este
statul69.
Inculpatul nu poate cere ca partea vătămată să intervină în proces70.
Organul de urmărire penală ori procurorul au obligaţia să cheme victima si
să-i explice dreptul de a se constitui în calitate de parte vătămată. Neînde plinirea
acestei îndatoriri poate fi apreciată ca încălcare a dreptului la apărare şi a
accesului liber la justiţie.
Despre recunoaşterea în calitate de parte vătămată ofiţerul de urmărire penală
(procurorul) emite o ordonanţă care cuprinde în partea introduc ti vă: locul şi
timpul întocmirii, de către cine (funcţia, gradul, numele de fa-
Viiitilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală roman, op. cil.,
voi. V, p. 89.
Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 88.
Part e en era I a IV.i
milie şi prenumele subiectului) şi în care cauză a fost dată. în cazul în care
recunoaşterea părţii vătămate are loc până la punerea sub învinuire, se va indica în
partea descriptivă despre pornirea urmăririi penale după semnele infracţiunii
prevăzute în articolul concret din Partea specială a Codului penal. Partea
descriptivă va cuprinde descrierea succintă a fondului cauzei; esenţa încălcării
drepturilor persoanei; temeiul recunoaşterii părţii vătămate. Partea rezolutivă
conţine hotărârea ofiţerului de urmărire penală privitor la recunoaşterea persoanei
fizice (nume de familie, prenume, nume după tată) în calitate de parte vătămată şi
comunicarea despre aceasta.
Se impune necesitatea recunoaşterii părţii vătămate "imediat", adică, de
îndată ce s-a constatat faptul cauzării daunei morale, fizice sau materiale (alin. (2)
al art. 59 din CPP).
Partea vătămată poate fi recunoscută numai după începerea urmăririi penale.
în faza judecării partea vătămată nu poate fi recunoscută.
Despre recunoaşterea în calitate de parte vătămată trebuie neîntârziat
înştiinţată persoana, explicate drepturile şi obligaţiile prevăzute în art. 60 din
CPP, fapt care se cere menţionat în ordonanţă.
Dacă în cursul urmăririi penale se constată lipsa cauzării prejudiciului părţii
vătămate, printr-o ordonanţă motivată organul de urmărire penală încetează
participarea ei în cauză. Ordonanţa poate fi atacată la judecătorul de instrucţie în
condiţiile art. 313 din CPP.
în calitatea sa de parte a acuzării 71, partea vătămată deţine anumite drepturi şi
obligaţii, pe care le realizează în exclusivitate sub aspectul laturii penale,
nevalorificând pretenţii materiale. Din conţinutul reglementărilor actuale rezultă
dreptul persoanei fizice, vătămate prin infracţiune de a participa ca parte în orice
proces penal fără nici o limitare.
Codul de procedură penală (1961) nu conţinea prevederi exprese privitor la apartenenţa
părţii vătămate ca parte a acuzării, deşi di n caracterul şi volumul drepturilor acordate
rezulta că activitatea părţii vătămate era orientată nu numai spre restabilirea drepturilor
încălcate, dar şi spre demascarea persoanelor vinovate de săvârşirea infracţiunii şi
aplicarea pedepsei meritate făptuitorului. A se vedea în acest sens: G. Elean, Persoana
vătămată in procesul penal, Bucureşti, Editura Ştiinţifică, 1961, p. 39 (citat după I. Iorgă-
neanu, Acţiunea penală. Ediţie revăzută şi adăugită, Bucureşti, 1998, p. 64); I. Neagu,
Tratat de procedură penală, op. cit., p. 108-109;  
 :   (
. . .   . . ), , 1989, . 464-465. în
literatura de specialitate întâlnim o viziune diametrală celei expuse. Astfel, se menţio -
nează că partea vătămată participă în proces nu în scopul susţinerii acuzării, ci pentru
restabilirea drepturilor încălcate prin infracţiune şi pentru a nu admite eventuale lezări
ale drepturilor şi intereselor sale, adică ea exercită funcţia procesual penală de apărare a
drepturilor şi intereselor ocrotite de lege (3. ,
 ,  ?, în
, 1999, ,,', . 25).
I'M
DREPT I»    SUA I. Partea generală I').'.
PENAL
 Literatura de specialitate conţine afirmaţii privind inadmisibilitatea acordării
drepturilor de parte vătămată persoanei care prin fapte ilicite sau amorale a
determinat săvârşirea infracţiunii, infracţiunea s-a comis cu depăşirea limitelor
legitimei apărări sau în stare de afect ş.a. 72 Considerăm o asemenea poziţie
incorectă, cu atât mai mult că procedând astfel, se ajunge la concluzia despre
caracterul ilicit al acţiunilor părţii vătămate înainte ca instanţa de judecată să se
expună asupra infracţiunii şi caracterului ei.
în alin. (1) al art. 60 din CPP sunt indicate drepturile părţii vătămate.
Apreciate în raport cu sistemul drepturilor prevăzute de vechiul cod, se observă o
lărgire esenţială şi o detalizare a statutului procesual al părţii vătămate prin care
sunt create garanţii efective pentru asigurarea accesului liber la justiţie şi a
dreptului de apărare a intereselor prejudiciate prin infracţiune.
O particularitate importantă a părţii vătămate, spre deosebire de procuror şi
organul de urmărire penală ca reprezentanţi ai părţii acuzării, este posibilitatea de
a dispune liber, după propria voinţă de drepturile sale.
Prin aceasta se explică deosebirea principală a scopurilor care îi determină pe
procuror şi pe partea vătămată să acţioneze în procesul penal. Pentru partea
vătămată motivul este că prin infracţiunea comisă i-au fost cauzate prejudicii, i s-
au încălcat drepturile subiective; deci, în toate acestea este determinat de interesul
personal. Procurorul (organul de urmărire penală) porneşte procesul penal şi
administrează probe în vederea constatării circumstanţelor faptei în virtutea
obligaţiilor funcţionale şi indiferent de persoana ale cărei interese ocrotite de lege
au fost lezate.
Pct. 1) din alin. (1) al art. 60 din CPP înscrie dreptul de a cunoaşte esenţa
învinuirii. Prin urmare, ordonanţa de recunoaştere în calitate de parte vătămată
trebuie să conţină informaţia privitor la data, locul, mijloacele şi modul de
săvârşire a infracţiunii şi consecinţele ei cu arătarea încadrării juridice conform
articolului, alineatului şi punctului articolului din Codul penal, care prevăd
răspunderea pentru infracţiunea comisă.
Unul din mijloacele cele mai efective de realizare a drepturilor constă în
posibilitatea de a face declaraţii, adică a furniza informaţii privitor la fapta penală
şi circumstanţele care au importanţă pentru cauză. Partea vătămată poate da
explicaţii. Observăm o dublă funcţionalitate a declaraţiilor şi explica-
72
. . ,  
 , , 1966, . 35-
36; . ,   
 . In
 , 4/1959, . 33; .
. ,  
   
 , I'm , 1966» . 208-210.
ţiilor - ca mijloc de probă şi posibilitate de apărare a drepturilor şi intereselor
prejudiciate prin infracţiune.
Partea vătămată este în drept, potrivit pct. 3) din alin. 1 al art. 60 din CPP, sa
prezinte documente, să propună martori, să prezinte corpuri delicte ş.a.
Pct. 4) din alin. (1) al art. 60 stabileşte dreptul părţii vătămate de a declara
recuz ofiţerului de urmărire penală şi procurorului în condiţiile temeiurilor
prevăzute în art. 54 din CPP, judecătorului, după caz, judecătorului de instrucţie,
în prezenţa circumstanţelor din art. 33 din CPP, expertului în cazurile stabilite în
art. 89 din CPP, interpretului şi traducătorului pentru motivele din irt. 86 şi
grefierului în condiţiile art. 84 din CPP.
Partea vătămată poate formula obiecţii, adică poate invoca argumente, poate
face observaţii prin care să-şi manifeste dezacordul faţă de acţiunile organului de
urmărire penală sau instanţa de judecată. La cererea părţii vătămate obiecţiile în
mod obligatoriu se introduc în procesul-verbal al acţiunii procesuale.
Este instituit dreptul de a lua cunoştinţă, după încheierea acţiunii procesuale
la care a participat, de procesul-verbal, fapt atestat prin semnătura părţii
vătămate. La încheierea urmăririi penale, în ordinea procedurii prevăzute de nrt.
293 CPP, procurorul este obligat să-i explice dreptul de a lua cunoştinţă ile
materialele urmăririi penale şi să i le prezinte integral. Despre prezentarea
materialelor de urmărire penală conform prevederilor art. 294 din CPP se
întocmeşte proces-verbal.
Partea vătămată participă la şedinţa de judecată, situându-se pe poziţia
acuzării, alături de procuror. Judecarea cauzei în instanţa de fond şi în instanţa de
apel se desfăşoară cu participarea părţii vătămate sau a reprezentantului ci. Se
admite posibilitatea judecării în absenţa ei, cu condiţia că nu i se vor leza astfel
drepturile şi interesele. Rămâne însă certă obligaţia de a se prezenta pentru
depunerea declaraţiilor. Pentru neprezentare nemotivată alin. (5) al nrt. 323 din
CPP admite posibilitatea aducerii silite şi dreptul instanţei de a aplica amenda
judiciară.
Participând în judecată, prtea vătămată pledează în dezbaterile judiciare
privitor la prejudiciul cauzat, susţine învinuirea adusă inculpatului în cauzarea
daunelor morale, fizice sau materiale prin argumentarea cu probele cerce- în
şedinţa de judecată.
Organul de urmărire penală are obligaţia de a pune la curent partea vătămată
cu ordonanţele de încetare a participării sale în această calitate procesuală, de
examinare a cererilor formulate personal sau prin reprezentantul său şi privitor la
orice altă hotărâre care se referă la statutul său.
I'.
DREPT I'R()CI:SUAI. l'KNAl. P a r t e a g en era I vr/

 Orice acţiune sau act ilegal al organului de urmărire penală, organului care
exercită activitatea operativă de investigaţie, procurorului prin care au fost
încălcate drepturile şi interesele legitime ale părţii vătămate, prin plângere, pot fi
atacate judecătorului de instrucţie în raza competenţei căruia îşi desfăşoară
activitatea organele enunţate.
Cât priveşte dreptul de a ataca hotărârea instanţei (pct. 11) din alin. (1) al art.
60 din CPP), acesta poate fi valorificat sub aspectul laturii penale, numai în cazul
infracţiunilor prevăzute în art. 276 din CPP privitor la care se stabileşte pornirea
urmăririi penale în baza plângerii victimei - aşa numitele cauze de acuzare
privată73.
Prin urmare, partea vătămată recunoscută şi parte civilă poate exercita căile
de atac doar privitor la latura civilă a sentinţei.
Prin pct. 12) din alin. (1) al art. 60 din CPP se stabileşte dreptul discreţionar
al părţii vătămate de a renunţa la plângerile depuse personal sau prin reprezentant
privitor la actele şi acţiunile prin care i s-au îngrădit drepturile şi interesele
legitime.
Un alt drept, prevăzut de pct. 13) din alin. (1) al art. 60 din CPP, stabileşte
posibilitatea de a se împăca cu bănuitul, învinuitul şi inculpatul. Prin împăcare,
art. 109 din CP are în vedere actul de înlăturare a răspunderii penale pentru o
infracţiune uşoară sau mai puţin gravă. împăcarea este posibilă în tot cursul
procesului penal, din momentul începerii urmăririi penale şi până la rămânerea
definitivă a hotărârii judecătoreşti. Se face personal sau prin reprezentantul legal,
în cazul persoanelor lipsite de capacitate de exerciţiu a drepturilor. Cei cu
capacitatea restrânsă de exerciţiu a drepturilor se pot împăca cu încuviinţarea
reprezentantului lor legal.
Dreptul de a face obiecţii asupra plângerilor altor participanţi la proces se
poate realiza în două situaţii - atunci când plângerea le-a fost adusă la
" în jurisprudenţa CEDO (cazul Repirez v. Franţa din 12.02.2004) s-a arătat că victima nu
are dreptul de a obţine condamnarea, motiv pentru care nu i se garantează dreptul de a
ataca latura penală a sentinţei. Obţinerea condamnării ţine de prerogativa exclusivă a
procurorului. S-ar putea admite solicitarea de către partea vătămată a unei încadrări
juridice mai grave doar cu condiţia că acuzarea formulată poate aduce prejudicii in -
tereselor civile. CEDO a stabilit că statul este obligat să prevadă doar posibilitatea de a
solicita repararea tuturor prejudiciilor, inclusiv a celor morale. In cazul cînd se dă o
sentinţă de achitare (pct. 1) din alin. (2) al art. 387) prin care instanţa respinge acţiunea
civilă pe motiv că nu s-a stabilit făptuitorul se admite posibilitatea obligării statului de
a suporta repararea daunelor cu condiţia că victima va dovedi cauzarea prejudiciului şi
că neidentifkarea făptuitorului rezultă dintr-o eroare gnwtt n organului de urmărire
penală şi a procurorului.
cunoştinţă de către organul de urmărire penală şi în cazul în care au aflat în uite
împrejurări, de exemplu, când au luat cunoştinţă de materialele cauzei penale la
încheierea urmăririi penale sau în cursul judecării etc.
Partea vătămată, potrivit pct. 15), este în drept să participe la judecarea
apelului şi a recursului.
Pentru prima oară este înscris dreptul celui vătămat prin infracţiune să
solicite repararea din contul statului a prejudiciului cauzat în urma faptei penale.
Este prevăzut dreptul de a cere repararea cheltuielilor suportate în cauza
penală, prin care se au în vedere cheltuielile făcute în legătură cu: prezentarea la
citarea organului de urmărire penală şi judecată, cazarea, menţinerea salariului
mediu pentru toată perioada de participare la proces, de reparare şi restabilire a
obiectelor deteriorate drept urmare a utilizării lor la acţiunile procesuale la
cererea organului de urmărire penală sau a instanţei. Cu scopul de a căpăta
compensarea cheltuielilor, partea vătămată va depune o cerere organului de
urmărire penală sau instanţei de judecată.
In caz de cauzare a prejudiciului în urma acţiunilor nelegitime ale organului
de urmărire penală (paguba materială sau morală) părţii vătămate i se ucordă
dreptul la despăgubiri conform art. 524-525 din CPP.
Partea vătămată poate fi asistată de un avocat ales sau desemnat din ofi- • iu.
Avocatul este admis în cauză din momentul începerii urmăririi penale şi l.i
orice etapă ulterioară a procesului penal. Temeiul juridic este mandatul de
asistenţă juridică sau hotărârea organului de urmărire penală a instanţei des-|>re
desemnarea avocatului din oficiu. Drepturile şi obligaţiile avocatului sunt
determinate de statutul părţii reprezentate.
în alin. (2) al art. 60 din CPP sunt indicate obligaţiile părţii vătămate.
Printre cele înscrise se prevede necesitatea de a se prezenta la citarea or-
ganului de urmărire penală şi a instanţei. Despre procedura citării a se vedea
Comentariile la art. 235-242 din CPP.
O obligaţie esenţială ţine de darea declaraţiilor privitor la fapta penală şi alte
circumstanţe importante pentru cauză. Neexecutarea ei implică multiple
consecinţe juridice, în special: supunerea aducerii silite (art. 199 din CPP),
aplicarea amenzii judiciare (art. 201 din CPP) şi atragerea la răspundere penală
(art. 313 din CP).
La cererea organului de urmărire penală partea vătămată are obligaţia să
prezinte obiectele şi documentele pe care le deţine ca fiind relevante pentru sta-
bili rea adevărului în cauză. Printr-o ordonanţă motivată, dată potrivit alin. (5)
1» DREPT PROCESUAL I'M NAI. I'  r 11' a g e II e r a I a 199
al art. 154 din CPP, organul de urmărire penală poate colecta de la partea vă-
tămată mostre pentru cercetare comparativă.
în cazul când partea vătămată a pătimit în urma unei infracţiuni grave,
deosebit de grave sau excepţional de grave, cu consimţământul ei, poate fi supusă
examinării corporale. Dacă partea vătămată nu doreşte, potrivit art. 119 din CPP,
actul poate fi efectuat numai cu autorizarea judecătorului de instrucţie.
Partea vătămată este obligată să se supună dispoziţiilor legitime ale re-
prezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de
judecată; să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
§4. Partea civilă. Drepturile şi obligaţiile
Calitatea de parte civilă în procesul penal o poate deţine persoana fizică sau
persoana juridică care a suferit un prejudiciu material sau moral în urma săvârşirii
infracţiunii.
Pentru existenţa acestei calităţi procesuale se cer a fi îndeplinite cumulativ o
serie de condiţii care rezultă din alin. (1) al art. 61 din CPP, cum ar fi:
1) existenţa temeiurilor suficiente de a considera că în urma infracţiunii a
fost cauzat prejudiciu moral sau material;
2) manifestarea de voinţă a persoanei prejudiciate prin depunerea unei
cereri, denumite acţiune civilă, în scopul revendicării prejudiciului de la
bănuit, învinuit, inculpat sau de la persoanele care poartă răspundere
patrimonială (civilă) pentru faptele acestuia (privitor la persoanele care
poartă răspunderea pentru prejudiciul cauzat de către făptuitor - art. 73
din CPP).
Constituirea de parte civilă în procesul penal este posibilă în ordinea
prevăzută de art. 221 din CPP, prin cerere scrisă, în mod personal sau prin
reprezentanţi.
Acţiunea civilă poate fi înaintată de către:
- proprietarul bunului;
- persoana care, potrivit legii, administrează bunul;
cărăuşul bunurilor care în timpul transportării au fost sustrase, distruse ori
degradate;
persoanele care în urma infracţiunii şi-au pierdut capacitatea de muncă şi
au suportat cheltuieli de tratament, protejare etc.
- persoanele care au suportat cheltuieli cu îngrijirea victimei ori cu în
mormântarea ei ş.a.
procurorul în cazurile arătate în art. 51 din CPP.
3) momentul constituirii de parte civilă este precis delimitat de alin. (5) al art.
219 din CPP, acest moment putând fi delimitat în tot cursul urmăririi penale, iar
în timpul judecăţii până la terminarea cercetării judecătoreşti. Organul de
urmărire penală şi instanţa de judecată au obligaţia de a explica persoanei fizice
sau juridice, căreia prin infracţiune i-a fost cauzat prejudiciu moral sau material,
dreptul de a înainta acţiune civilă în procesul penal şi de a se constitui parte civilă
(art. 277, 317 din CPP).
Persoana fizică sau juridică care a înaintat acţiunea civilă este recunoscută
parte civilă în procesul penal prin ordonanţa ofiţerului de urmărire penală, după
caz a procurorului sau prin încheierea instanţei de judecată.
In momentul aducerii la cunoştinţă a faptului recunoaşterii în calitate de parte
civilă persoanei i se va înmâna în scris lista drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în
art. 62 din CPP.
Partea civilă intră în posesia drepturilor şi obligaţiilor arătate în art. 62 din CPP
din momentul emiterii hotărârii despre recunoaşterea în această calitate. Alin. (1)
al art. 62 din CPP reglementează drepturile părţii civile, privitor la care de la bun
început se face precizarea valorificării lor "în scopul susţinerii i ri erii sale", adică
a acţiunii civile. Prin urmare, implicarea în procesul penal a Ii.irţii civile
(reprezentantului ei) este limitată la latura civilă a cauzei penale.
în pct. 1) din alin. (1) al art. 62 arătat se prevede dreptul de a face explica-|n
potrivit procedurii stabilite în art. 112 din CPP. Legiuitorul reglementează i
ibiectul declaraţiilor, stabilind că cele din urmă se pot referi la acţiunea civilă
înaintată.
în susţinerea cererii sale (pct. 2) din alin. (1) al art. 62 din CPP) partea civilă
piuite prezenta documente şi alte mijloace de probă arătate în art. 93 din CPP.
Pentru asigurarea acţiunii civile pornite (pct. 4) din alin. (1)) partea civilă
poate solicita punerea sub sechestru a bunurilor bănuitului, învinuitului, in-i
ulpatului, părţii civilmente responsabile în suma valorii pagubei (art. 203,
.4)'. din CPP).
Partea civilă, participând la acţiuni procesuale, este în drept să ia cunoş-i mia
de procesele-verbale respective, să formuleze obiecţii, să ceară includerea Ini in
procesele-verbale etc.
La terminarea urmăririi penale părţii civile i se vor prezenta doar materialele
referitoare la acţiunea civilă la care este parte. în legătură cu aceasta jJUlteu civilă
poate ridica copii; poate nota date din materialele cauzei; poate cere prezentarea
corpurilor delicte, reproducerea înregistrărilor audio, video, CU excepţia
cazurilor arătate în art. 110 din CPP; poate formula cereri.
too D R I i l ' T I'ROC li SIM 1. PENAL I'   t e a g    r u 20]
1
 In judecată se bucură de drepturile prevăzute în pct. 8)-9), 14) din alin. (1) al
art. 62 dezvoltate prin dispoziţiile art. 315, 319, 324, 327, 336, 369, 377-379,
412,413dinCPPş.a.
Partea civilă are dreptul să fie informată de organul de urmărire penală sau
de instanţă despre hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale,
să primească gratuit, la solicitarea sa, copii de pe aceste hotărâri, precum şi copie
de pe sentinţă, decizie sau de pe o altă hotărâre judecătorească definitivă.
La categoria "hotărâri adoptate care se referă la drepturile şi interesele părţii
civile" se atribuie: ordonanţa (încheierea) de recunoaştere în calitate de parte
civilă, de încetare a calităţii de parte civilă (alin. (2), (3) al art. 61; alin. (1) al art.
222 din CPP); ordonanţa (încheierea) privind refuzul de a recunoaşte persoana
parte civilă (alin. (2) al art. 222 din CPP); hotărârile privind punerea sau
scoaterea bunurilor de sub sechestru aplicate la cererea părţii civile (art. 202, 205,
210 din CPP) ş.a.; sentinţa, decizia în partea ce se referă la acţiunea civilă.
Partea civilă poate exercita căile de atac împotriva acţiunilor şi hotărârilor
date în cursul procesului penal în ceea ce priveşte drepturile şi interesele sale (art.
313, 401, 421, 438, 452, 460 din CPP) poate retrage cererea depusă personal sau
de reprezentantul său în temeiul art. 407, 423, 439 din CPP.
Dreptul de a face obiecţii şi de a-şi expune părerea referitor la cererile îna-
intate de alţi participanţi, consfinţit în pct. 13) din alin. (1) al art. 62 din CPP, este
asigurat prin art. 293, 295, 315, 346, 364 din CPP.
Participând la acţiunile procesuale, la urmărirea penală şi în judecată, partea
civilă poate reacţiona la acţiunile nelegitime ale părţii civilmente responsabile sau
bănuitului, învinuitului, inculpatului prin obiecţii. Ea este în drept să ceară
includerea lor în procesul-verbal.
Făcând obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată, partea
civilă va cere consemnarea lor în procesul-verbal.
în virtutea principiului disponibilităţii 74, partea civilă poate decide soarta
acţiunii civile. Astfel, pe parcursul procesului, învinuitul, inculpatul poate repara
prejudiciile cauzate, iar partea vătămată, din anumite considerente, poate refuza
repararea daunelor (aceasta poate fi şi iertarea, şi nedorinţa de a
Principiul disponibilităţii este caracterizat de dreptul părţilor de a dispune de obiectul
procesului şi de mijloacele procesuale acordate de lege. Acest principiu cuprinde
următoarele drepturi: a) dreptul persoanei interesate de a porni sau nu procesul civil;
b) dreptul de a determina limitele cererii de chemare în judecată sau ale apărării;
c) dreptul de a renunţa la judecată sau la dreptul subiectiv, de a stinge litigiul printr-o
tranzacţie; d) dreptul de a ataca sau nu prin căile de atac legale hotărârea judecătorească
şi de a stărui sau nu in calea de atac exercitată (Florea Măgureanu, op. cit., p. 38-40).
accepta ceva din partea infractorului). Organul oficial trebuie să soluţioneze
chestiunea despre acceptarea renunţării la acţiune şi să-i explice părţii civile
consecinţele acestui act. Printr- ordonanţă motivată (încheiere motivată)
procedura în vederea acţiunii civile este încetată, fapt ce lipseşte partea civilă de
dreptul de a cere revendicări materiale aceleiaşi persoane şi în aceleaşi temeiuri
atât în procedura judiciară penală, cât şi în cea civilă.
Partea civilă poate fi chemată şi audiată în calitate de martor conform art.
105-110 şi 236 din CPP.
Obligaţiile părţii civile: să se prezinte la citarea organului de urmărire penală
sau a instanţei judecătoreşti; să asigure numărul de copii de pe cererea de chemare
în judecată pentru toate părţile civilmente responsabile participante la proces; să
prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a instanţei, obiecte,
documente şi alte mijloace de probă de care dispune, precum şi mostre pentru
cercetare comparativă; 4) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului
organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată; să respecte
ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Partea civilă îşi exercită drepturile şi obligaţiile sale personal sau, după caz,
prin reprezentant. Drepturile minorului le exercită reprezentantul lui legal în
modul prevăzut de Codul de procedură penală.
Secţiunea a IV-a. PARTEA APĂRĂRII
§1. Bănuitul. Noţiunea şi poziţia procesuală
Săvârşirea infracţiunii generează un raport de drept penal substanţial.
Subiecţii principali ai acestui raport sunt, pe de o parte, societatea, iar pe de altă
parte, cel ce a săvârşit fapta (acţiunea sau inacţiunea) prejudiciabilă.
Prin reacţia societăţii (statului) în vederea tragerii la răspundere a celui care a
săvârşit infracţiunea ia naştere raportul juridic penal, în care subiecţii principali
sunt statul (reprezentat prin organele sale competente) şi infractorul 75.
Persoană fizică (autorul, organizatorul, instigatorul sau complicele), subiectul
infracţiunii pe parcursul procesului penal primeşte diferite calităţi procesuale.
Aceeaşi persoană, am arătat76, îmbracă diverse "haine juridice", pe parcursul
procesului penal, fiecare dintre ele indicând asupra fazei procesului şi drepturilor
şi obligaţiilor de care dispune potrivit legii.
Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 143.
Ibidem.
202 I)  ]', I»  I M t O C I v S U A I . \' a r tea g e n e raia
IMINAI.

203
 Astfel, în procesul penal cel care a săvârşit infracţiunea are calitatea de
bănuit77, învinuit, inculpat, condamnat (achitat).
Calitatea procesuală de bănuit apare numai după pornirea urmăririi penale.
Alin. (1) al art. 63 din CPP prevede expres că bănuit poate fi doar persoana
fizică faţă de care există anumite probe că a săvârşit o infracţiune.
Prin sintagma "anumite probe" cu care se operează în alin. (1) al art. 63 din
CPP se au în vedere elemente de fapt dobândite pe cale procesuală care confirmă
existenţa infracţiunii şi servesc la identificarea făptuitorului.
Legiuitorul a prevăzut exhaustiv actele procedurale prin care persoana capătă
calitatea procesuală de bănuit:
1) procesul-verbal de reţinere (art. 165 din CPP);
2) ordonanţa sau încheierea de aplicare a unei măsuri preventive 78 (art. 177
din CPP);
3) ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit.
în cazurile în care a fost pornită urmărirea penală împotriva persoanei
concrete, din acest moment se va considera că aceasta deţine calitatea de bănuit,
indiferent de faptul dacă a fost sau nu dată ordonanţa de recunoaştere în calitate
de bănuit.
Pentru a deţine calitatea procesuală de bănuit este suficientă emiterea unuia
din actele procedurale arătate mai sus.
în spiritul legii procesual penale nu constituie bănuit persoana faţă de care
există declaraţii că ar fi săvârşit infracţiune sau persoana care nu doreşte să facă
declaraţii împotriva sa.
Alin. (2) al art. 63 reglementează termenul înăuntrul căruia persoana poate
deţine calitatea de bănuit. Astfel,
1) în cazul persoanei reţinute acest termen este de cel mult 72 de ore. La
calcularea termenului procedural se porneşte de la ora privării efective de
libertate. Ora de la care începe şi la care se sfârşeşte termenul intră în
durata de 72 ore.
77
Legislaţia multor state, inclusiv a României, nu recunoaşte calitatea de bănuit în proce sul penal.
Codul de procedură penală român (art. 200,214, 215 ) operează cu categoria de "făptuitor", prin
care se înţelege persoana care a săvârşit fapta penală şi împotriva căreia nu a început urmărirea
penală, moment din care aceasta devine învinuit.
7a
Nord: Pct. 2) din alin. (1) al art. 63 din CPP conţine o eroare, fiind greşit prevăzută posibilitatea
aplicării faţă de bănuit doar a măsurilor preveniive neprivalive de libertate. Din reglementările art.
175-177, 185 CPP ş.a. rezultă că arestarea preventivă şi măsurile a lte r na t iv e a re stă r ii pot fi
luate şi faţă de persoana b ă n u i t a de «ăvnrşlrea i nf r a c ţi un ii .
Asupra cazului reţinerii persoanei bănuite se întocmeşte, în termen de până la
3 ore de la momentul privării ei de libertate, un proces-verbal de reţinere. (Despre
conţinutul lui a se vedea art. 167 din CPP).
2) în cazul persoanei faţă de care s-a aplicat o măsură preventivă (cate
goriile măsurilor preventive sunt prevăzute în alin. (3) al art. 175 din
CPP) acest termen este cel mult 10 zile. Termenul procedural va curge
din momentul aducerii la cunoştinţă a hotărârii (încheierea instanţei
de judecată sau ordonanţa procurorului) despre aplicarea măsurii pre
ventive.
Dacă persoana anterior a fost reţinută, termenul de 72 de ore se include în
termenul de 10 zile.
3) în cazul persoanei faţă de care s-a dat o ordonanţă de recunoaştere în
această calitate termenul este de cel mult 3 luni. în acest caz termenul
procedural se calculează de la ziua indicată în actul care a provocat
curgerea termenului şi expiră la sfârşitul zilei respective a ultimei luni.
Dacă această zi cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, terme
nul expiră în ultima zi a acestei luni.
Legiuitorul obligă organul de urmărire penală să elibereze necondiţionat la
expirarea termenului de 72 de ore persoana reţinută. în cazul aplicării unei măsuri
preventive faţă de bănuit, la expirarea termenului de 10 zile, aceasta va 
revocată de organul care a dispus-o. în cazul revocării arestării preventive ju-
decătorul de instrucţie trimite, în aceeaşi zi, copia de pe hotărâre administraţiei
locului de detenţie, care este obligată să elibereze imediat persoana arestată.
în momentul expirării unui termen arătat în alin. (2) al art. 63 din CPP, în ncţie
de probele administrate în cauză şi circumstanţele stabilite, procurorul dispune
una din următoarele soluţii:
a) scoaterea bănuitului de sub urmărire penală (art. 284 din din CPP);
b) punerea sub învinuire (art. 281 din din CPP).
Dacă înăuntrul termenului de reţinere sau aplicare a măsurii preventive se va
constata: inexistenţa infracţiunii; fapta de săvârşirea căreia este bănuită persoana
nu este prevăzută de legea penală ca infracţiune; fapta nu întruneşte elementele
infracţiunii sau cel puţin una din cauzele prevăzute în art. 35 din CP, procurorul
sau instanţa de judecată au obligaţia să elibereze persoana reţinută sau să-i revoce
măsura preventivă până la expirarea termenului de 72 de ore sau, după caz, 10
zile.
Procurorul va dispune prin ordonanţă scoaterea persoanei de sub urmărire
penală.
Legiuitorul a prevăzut exhaustiv modalităţile prin care persoana pierde
Calitatea de băt uţi i. Acestea sunt:
'Ill DREPT i' ci; SUA i. Puric» generala
I>KNAI.
205
 1) eliberarea bănuitului reţinut;
2) revocarea măsurii preventive aplicate faţă de bănuit;
3) anularea de către procuror a ordonanţei de recunoaştere în calitate de
bănuit şi scoaterea lui de sub urmărire penală;
4) emiterea de către procuror a ordonanţei de punere sub învinuire,
încetarea calităţii de bănuit nu exclude posibilitatea citării şi audierii per
soanei în calitate de martor în condiţiile art. 105-110 din CPP.
Drepturile bănuitului
Alin. (1) al art. 64 din CPP consfinţeşte unul din drepturile fundamentale ale
omului - dreptul la apărare.
Dreptul la apărare privit ca o cerinţă şi garanţie, chemate să asigure echilibrul
între interesele persoanei şi ale societăţii izvorăşte din prevederile Declaraţiei
Universale a Drepturilor Omului (art. 11), Pactul Internaţional cu privire la
drepturile civile şi politice (lit. d) din pct. 3) al art. 4); Convenţia Europeană
pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale (art. 6),
Constituţia Republicii Moldova (art. 26); Codul de procedură penală (art. 17).
Fără a intra în detalii apreciem că dreptul la apărare include trei aspecte de
bază:
1) posibilitatea bănuitului de a se apăra singur;
2) obligaţia organului de urmărire penală, a procurorului şi a instanţei de
judecată de a avea în vedere din oficiu şi aspectele favorabile bănuitului;
3) posibilitatea şi, uneori, obligaţia acordării asistenţei juridice de către un
apărător.
Dreptul la apărare este garantat prin obligaţia organului de urmărire penală
de a-i asigura bănuitului posibilitatea să-şi exercite apărarea prin toate metodele şi
mijloacele care nu sunt interzise de lege.
Posibilitatea bănuitului de a se apăra este marcată prin prezenţa în alin. (2) al
art. 64 a unor largi drepturi procesuale. Astfel, potrivit pct. 1), redactat în strictă
concordanţă cu art. 6 paragraful 3, lit. a) din Convenţia Europeană pentru
apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale, bănuitul, fiind informat
imediat după reţinere sau după ce i s-a adus la cunoştinţă hotărârea despre
aplicarea măsurii preventive sau recunoaştere în calitate de bănuit în prezenţa
apărătorului ales sau numit din oficiu, în limba lui maternă sau într-o altă limbă
pe care o înţelege, asupra naturii şi cauzei bănuielii, îşi poate organiza apărarea în
perfectă cunoştinţă de cauză. Aceste măsuri se consemnează în procesul-verbal.
în pct. 2) din alin. (2) al art. 64 din CPP se înscrie dreptul de a primi îndată
după reţinere sau după recunoaşterea în calitate de bănuit informaţia în scris
despre drepturile sale. Persoana care 1-a reţinut sau 1-a recunoscut în cal i t at e de
bănuit (ofiţerul de urmărire penală sau procurorul) are obligaţia de a-i explica
toate drepturile în termeni pe înţelesul persoanei bănuite, în special dreptul de a
nu mărturisi împotriva sa. Acest fapt în mod obligatoriu va fi consemnat în
procesul-verbal de reţinere sau ordonanţa de recunoaştere In calitate de bănuit.
O altă garanţie de asigurare a apărării bănuitului este dreptul de a primi fără
întârziere de la organul de urmărire penală copia de pe hotărârea de aplicare a
măsurii preventive, recunoaştere în calitate de bănuit sau procesul-verbal de
reţinere.
în vederea exercitării în bune condiţii a dreptului la apărare în legislaţia
procesual penală a Republicii Moldova pentru prima dată se înscrie că persoana
reţinută are dreptul (pct. 4) din alin. (2) al art. 64 din CPP) să primească
consultaţie juridică în condiţii confidenţiale până la începutul primei audieri. Prin
consultaţie juridică confidenţială se are în vedere explicarea sensului legii de
către apărător, în mod secret, fără prezenţa unor terţe persoane.
Bănuitul are dreptul să fie asistat de un apărător ales sau numit din oficiu.
Fără limită de număr şi durată se înscrie dreptul la întrevederi cu apărătorul
în condiţii confidenţiale.
Nu constituie încălcarea confidenţialităţii situaţia în care bănuitul reţinut sau
arestat preventiv şi apărătorul lui sunt urmăriţi cu condiţia că este exclusă
categoric posibilitatea de a-i auzi79.
Bănuitul este în drept să recunoască fapta, prin încheierea acordului de
recunoaştere a vinovăţiei, şi să accepte procedura stabilită în cadrul Părţii
Speciale, titlul III, capitolele III şi IV (art. 504-505, 510-511 din CPP).
Un alt drept fundamental al bănuitului se referă la capacitatea de a face
declaraţii sau de a refuza a le face.
Se cere amintită în acest context prezumţia de nevinovăţie, potrivit căreia
persoana bănuită este prezumată nevinovată. Sarcina probaţiunii se pune pe
seama organului de urmărire penală şi a procurorului. Prin urmare, bănuitul (Ui
poate fi silit să facă declaraţii, nu poate fi tras la răspundere penală pentru refuzul
sau eschivarea de la darea declaraţiilor şi pentru declaraţii mincinoase.
. 11. ,   -
  
, 1  ,   «-
», , 2003, . 78-79.
.'Ml,
DKI'.I'T l ' K O C l i S U A I . I'li NA C u r t e a g en eraia .'.(IV

I,
 Inevitabil se pune întrebarea: poate bănuitul depune declaraţii false, folosind
aceasta drept metodă de apărare? Dispoziţiile art. 64 din CPP nu împiedică şi
aplicarea unei asemenea metode.
Este însă posibil ca bănuitul să poarte răspundere în temeiul art. 311 din CP
"Denunţare calomnioasă pentru afirmarea cu bună ştiinţă a săvârşirii infracţiunii
de către o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvârşirea ei".
Bănuitul are discreţia de a participa la acţiunile procesuale, cu excepţia celor
prevăzute de alin. (4) al art. 64 din CPP, şi anume: să se prezinte la citarea
organului de urmărire penală sau a instanţei; să accepte, în caz de reţinere, la
cererea organului de urmărire penală, să fie supus examinării corporale şi
percheziţiei corporale; să accepte, la cererea organului de urmărire penală,
controlul medical, dactiloscopia, fotografierea, să dea posibilitatea de a i se lua
mostre de sânge, de eliminări ale corpului; să fie supus, la cererea organului de
urmărire penală, expertizei judiciare; să se supună dispoziţiilor legale ale
persoanei oficiale care efectuează urmărirea penală. La cerere, acţiunea pro-
cesuală se va efectua şi cu participarea apărătorului lui. Dacă bănuitului i se
îngrădeşte dreptul la apărare prin limitarea accesului apărătorului la efectuarea
acţiunii procesuale, datele care au fost obţinute nu pot fi admise ca probe (art. 94
din CPP). Acţiunile organului de urmărire penală sau ale procurorului pot fi
contestate potrivit art. 313 din CPP.
în cazul reţinerii bănuitului, organul de urmărire penală are obligaţia de a
înştiinţa prin telefon, telefonogramă sau telegramă o rudă sau o altă persoană la
propunerea bănuitului despre locul unde este reţinut. Măsura se impune de
urgenţă, dar nu mai târziu de 6 ore din momentul privării de libertate. Despre
reţinerea unui minor se va comunica în mod obligatoriu părinţilor lui sau
persoanelor care-i înlocuiesc (art. 173 din CPP).
Bănuitul reţinut beneficiază, de altfel, şi de drepturile prevăzute în Legea cu
privire la arestarea preventivă 80, şi anume: dreptul de a primi informaţii privind
drepturile şi obligaţiile sale, regimul de deţinere sub arest, cerinţele disciplinare;
de a se adresa cu rugămintea de a fi primit în audienţă de către şeful locului de
arest preventiv şi de către persoanele care exercită controlul asupra activităţii
locului de arest preventiv, în timpul aflării acestora pe teritoriu; dreptul la
securitate personală; la întrevederi cu apărătorul, precum şi cu rudele şi alte
persoane; dreptul de a ţine asupra sa documente şi note
"" Legea Republicii Moldova cu privire la arestarea preveni iva, nr. 1226 X11 Uliu 27.06.1997,
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 69-70/579 din 2 < 10 1997
referitoare la cauza penală, precum şi la exercitarea altor drepturi şi interese
legitime, cu excepţia acelor documente şi note care pot fi utilizate în scopuri
ilegale; dreptul de apurta corespondenţă cu rudele şi cu alte persoane, de a expedia
plângeri, cereri şi scrisori autorităţilor publice şi persoanelor cu funcţii de
răspundere, în modul prevăzut la art. 18; de a participa la alegerile pentru funcţia
de Preşedinte al Republicii Moldova, la alegerea Parlamentului; dreptul la
alimentaţie gratuită, la asigurarea materială şi a condiţiilor de trai, precum şi la
asistenţă medico-sanitară; la o plimbare zilnică cu durata de o oră; dreptul de a
purta îmbrăcămintea şi încălţămintea proprie de sezon; de a folosi aşternutul,
precum şi alte lucruri şi obiecte de uz personal, lista şi numărul cărora sunt
stabilite de Regulamentul de ordine interioară, iar în lipsa îmbrăcămintei şi
încălţămintei proprii de sezon, permise spre a fi purtate în locurile de arest
preventiv, dreptul de a le primi de la administraţie; de a folosi jocurile de masă,
literatura, precum şi presa periodică, luată din biblioteca locului de arest preventiv
sau procurată prin intermediul administraţiei din reţeaua comercială; dreptul de a
îndeplini, în mod individual, rituri religioase, de a folosi literatură religioasă şi
obiecte de cult religios specifice credinţei lui, dacă, în legătură cu aceasta, nu se
încalcă ordinea stabilită în locurile de arest preventiv şi nu sunt lezate drepturile
altor persoane; dreptul la autoinstruire; dreptul de a primi colete şi pachete cu
provizii; de a participa la tranzacţii de drept civil cu autorizaţia persoanei sau a
organului în a cărui procedură se află cauza.
Bănuitul poate administra probe prin prezentarea înscrisurilor şi a probelor
materiale. Aceste măsuri le poate efectua personal sau prin intermediul
apărătorului lui.
Potrivit pct. 14) din alin. (2) bănuitul poate cere recuzarea persoanei ce
efectuează urmărirea penală (art. 54 din CPP), judecătorului de instrucţie (art. 33
din CPP), interpretului şi traducătorului (art. 86 din CPP).
Bănuitul poate înainta cereri în formă scrisă sau orală organului de urmărire
penală sau judecătorului de instrucţie cu scopul de a-i fi asigurate drepturile şi
interesele legitime sau pentru a fi constatate circumstanţele ce au importanţă
pentru cauză.
în pct. 16) din alin. (2) al art. 64 din CPP este legiferată posibilitatea bă-
nuitului de a lua cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor procesuale
efectuate cu participarea sa (de exemplu, audierea, confruntarea, prezentarea spre
recunoaştere, percheziţia ş.a.) şi de a face obiecţii asupra corectitudinii
proceselor-verbale.
Bănuitul poate cere completarea procesului-verbal. După aducerea la
Cunoştinţă a procesului-verbal el personal (apărătorul) sau persoana ce efec-
'<>!> DREPT PROCESUAL PENAL Partea generală 209
tuează urmărirea penală la cererea lui, va completa procesul-verbal cu circum-
stanţe care, în opinia sa, se cer menţionate (de exemplu, aplicarea unor metode
ilegale, adăugiri sau omisiuni în cele scrise etc.).
Prin semnătura sa bănuitul certifică corectitudinea celor înscrise. Bănuitul nu
este obligat să semneze procesul-verbal.
Dacă bănuitul nu posedă limba de procedură sau o posedă în măsură in-
suficientă, el îşi va valorifica acest drept cu participarea obligatorie a apărătorului
(ales sau numit din oficiu) şi a interpretului, traducătorului (art. 69, 85 din CPP).
Organul de urmărire penală are obligaţia să-1 informeze pe bănuit despre
toate hotărârile adoptate care se referă la drepturile şi interesele sale, să-i asigure
la dorinţa acestuia, primirea cu titlu gratuit a copiilor acestor hotărâri. Este vorba
despre procesul-verbal de reţinere (art. 167 din CPP), actul prin care se aplică
măsura preventivă (art. 177 din CPP), actele prin care se dispune efectuarea
acţiunilor procesuale asupra sa (art. 301 din CPP), ordonanţa de scoatere de sub
urmărirea penală (art. 284 din CPP), de încetare a urmăririi penale (art. 285 din
CPP) ş.a.
Bănuitul este în drept să formuleze, în scris sau oral, obiecţii împotriva
acţiunilor organului de urmărire penală şi să ceară consemnarea lor în procesul-
verbal al acţiunii respective.
Acţiunile organului de urmărire penală sau organului care exercită activitatea
operativă de investigaţie în condiţiile art. 300 şi 313 din CPP pot fi atacate de
către bănuit.
în acelaşi context putem menţiona posibilitatea de a ataca şi acţiunile pro-
curorului şi ale judecătorului de instrucţie, potrivit art. 300 şi 312 din CPP.
Plângerea poate fi depusă personal sau prin apărător. Bănuitul poate retrage
plângerea, chiar şi în cazul când a fost depusă de către apărător.
Bănuitul se poate împăca cu partea vătămată.
împăcarea reprezintă actul care, potrivit alin. (1) al art. 109 din CP, înlătură
răspunderea penală pentru o infracţiune uşoară sau mai puţin gravii (infracţiuni
uşoare, conform alin. (2) al art. 16 din CP sunt faptele pentru care se prevede
pedeapsa maximă cu închisoarea pe un termen de până la 2 ani inclusiv, iar cele
mai puţin grave - de până la 5 ani inclusiv).
Conform dispoziţiilor art. 524-525 din CPP, bănuitul poate solicita repa rărea
prejudiciului moral sau material cauzat prin acţiuni ilicite ale organului de
urmărire penală sau ale instanţei de judecată.
în cazul în care bănuiala nu a fost confirmată bănuitul capătă dreptul la
reabilitare. Reabilitarea presupune repunerea în drepturile personale pierdute ca
urmare a bănuielii din partea organului de urmărire penală81.
Bănuitul poate solicita reabilitarea în cazul scoaterii de sub urmărire penală
(art. 284 din CPP), al încetării urmăririi penale (art. 285 din CPP) în cazul în care
lipseşte plângerea victimei şi procesul penal începe conform art. 276 din CPP ori
în privinţa bănuitului există o hotărâre definitivă a organului de urmărire penală
sau a instanţei de judecată în legătură cu aceeaşi acuzaţie sau prin care s-a
constatat imposibilitatea urmăririi penale pe aceleaşi temeiuri.
Exercitarea drepturilor prevăzute în alin. (2) al art. 64 din CPP şi a altor
drepturi reglementate de Codul de procedură penală ori nedorinţa din diferite
motive de a nu le valorifica nu generează nici o consecinţă pentru bănuit, nu
poate fi interpretată drept circumstanţă agravantă ori împrejurare prin care se
dovedeşte vinovăţia.
Prin alte drepturi şi obligaţii (alin. (5)) se vor avea în vedere:
respectarea drepturilor, libertăţilor şi demnităţii umane (art. 10 din CPP);
dreptul de a utiliza limba maternă în procesul penal (art. 16 din CPP); -
libertatea de mărturisire împotriva sa (art. 21 din CPP);
dreptul de a fi supus măsurilor de protecţie (art. 215 din CPP) ş.a. Din
conţinutul alin. (3) al art. 64 din CPP deducem posibilitatea atragerii bănuitului la
răspundere penală doar pentru fapta interzisă de art. 311 din CP (denunţare
calomnioasă).
Obligaţiile bănuitului:
Bănuitul este obligat să se prezinte la citarea organului de urmărire penală
sau a instanţei.
Bănuitul citat în modul stabilit de art. 236 din CPP este obligat să se prezinte
conform citaţiei, iar în caz de imposibilitate de a se prezenta este obligat să in-
formeze organul respectiv, anunţând motivul imposibilităţii de a se prezenta.
Consecinţele nerespectării sunt arătate în alin. (3) al art. 235 din CPP. De
altfel, organul de urmărire penală poate pune problema aplicării măsurii
preventive sau înlocuirii măsurii preventive aplicate în condiţiile art. 176 şi alin.
(1) al art. 195 din CPR
"' li. T. ,   
 , -.
 , , 1975, . 74.
.4(1 D R E P T PROCESUAL P E N A I . artea generală îll
 Alte obligaţii:
să accepte, în caz de reţinere, la cererea organului de urmărire penală, a fi supus
examinării corporale şi percheziţiei corporale; să accepte, la cererea organului de
urmărire penală, controlul medical, dactiloscopia, fotografierea, să dea
posibilitatea de a i se lua mostre de sînge, de eliminări ale corpului; - să fie
supus, la cererea organului de urmărire penală, expertizei judiciare. Dacă pentru
efectuarea expertizei medico-legale sau psihiatrice apare necesitatea unei
supravegheri îndelungate, bănuitul, conform art. 152 din CPP, poate fi internat
într-o instituţie medicală.
în numele şi în interesul bănuitului minor în procesul penal intervine re-
prezentantul legal abilitat cu drepturile prevăzute în art. 78 din CPP.
§2. învinuitul (inculpatul), noţiunea şi
poziţia procesuală
învinuitul (inculpatul) este recunoscut figură centrală 82 a procesului penal, dat
fiind că activitatea procesuală se desfăşoară în jurul faptei săvârşite de această
persoană şi în vederea tragerii sale la răspundere83.
învinuit poate fi numai o persoană fizică. Momentul în care persoana fizică
capătă calitatea de învinuit este ales de către procuror din oficiu sau la propunerea
organului de urmărire penală şi coincide cu existenţa temeiurilor care rezultă din
totalitatea probelor de vinovăţie administrate în cauză. Actul procedural prin care
se conferă calitatea de învinuit este ordonanţa de punere sub învinuire (art. 281
din CPP). De altfel, nu are nici o valoare juridică faptul dacă are sau nu are
cunoştinţă învinuitul despre acuzarea înaintată, el deve nind învinuit din
momentul semnării de către procuror a ordonanţei de pu nere sub învinuire. Cât
priveşte înaintarea acuzării, aceasta se va face de către procuror în prezenţa
avocatului în decurs de 48 de ore din momentul emiterii ordonanţei de punere sub
învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinui tul s-a prezentat sau a fost adus
în mod silit (alin. (1) al art. 282 din CPP).
învinuitul în privinţa căruia cauza a fost trimisă în judecată se numeşte in-
culpat. Trimiterea în judecată (art. 297 din CPP) a cauzei se efectuează de către
procurorul care a întocmit rechizitoriul, dar nu înainte de a-i prezenta învinui
" . . ,  .
, , 2000, , 66. "' Nicolae Volonclu, Drept procesual
penal, op. cil., p. Kr>.
tului şi apărătorului lui materialele de urmărire penală (art. 293 din CPP) şi de a
soluţiona cererile în legătură cu terminarea urmăririi penale (art. 295 din CPP).
Persoana în privinţa căreia sentinţa a devenit definitivă, adică împotriva
căreia nu mai există nici o cale ordinară de atac (apel sau recurs), se numeşte:
1) condamnat, dacă sentinţa este, parţial sau integral, de condamnare.
Sentinţa de condamnare (art. 389 din CPP) se adoptă numai în condiţia că
In urma cercetării judecătoreşti vinovăţia inculpatului în săvârşirea infracţiunii I
fost confirmată prin ansamblul de probe cercetate de instanţa de judecată.
Sentinţa poate fi de condamnare pentru unele infracţiuni şi de achitare pentru
altele.
Sentinţa integral de condamnare se adoptă în cazul în care fapta (faptele)
imputată inculpatului prin rechizitoriu a fost pe deplin dovedită.
2) achitat, dacă sentinţa este integral de achitare.
Sentinţa de achitare duce la reabilitarea deplină a inculpatului.
Persoana pierde calitatea de învinuit, potrivit alin. (4) al art. 65, din mo-
i i i i i i t u l dispunerii încetării procesului penal sau a scoaterii de sub urmărire
penală (a se vedea comentariul la art. 285, 286 din CPP).
Pe parcursul procesului penal, învinuitul (inculpatul) în calitatea sa de
'.ubiect al părţii apărării are numeroase drepturi.
Printre cele mai importante se înscrie dreptul de a şti pentru ce faptă este
î nvi nu i t . Procurorul este obligat în decurs de 48 de ore din momentul emiterii
ordonanţei de punere sub învinuire, dar nu mai târziu de ziua în care învinui-i ui
s-a prezentat sau a fost adus în mod silit, să-i aducă la cunoştinţă învinuirea || ift-i
explice conţinutul ei.
Acest drept rezultă în mod expres din conţinutul art. 6, paragraful 3 lit. a) 
(Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor I unda
mentale, unde se prevede: "Orice acuzat are, în special, dreptul: a) să fie
Inlormat, în termenul cel mai scurt, într-o limbă pe care o înţelege şi în mod
. minţit, asupra naturii şi cauzei acuzaţiei aduse împotriva sa"84.
Dreptul de a fi informat nu a fost obiectul CEDO până în 1989. în cauza Brozicek v. Italia
(1989), Curtea a conchis în sensul existenţei unei încălcări a dreptului de a fi informat,
cftnii O persoană domiciliată într-o ţară fusese învinuită de săvârşirea unei fapte penale
lntr-o altă ţară şi i s-a adus la cunoştinţă acest lucru prin documente redactate în limba ce-
Iri tlc-u doua ţări. în ciuda cererilor de a i se traduce acuzaţiile într-una din limbile oficiale
ale Naţiunilor Unite, cea de-a doua ţară a judecat această persoană în lipsă şi a declarat-o,
In cele din urmă, vinovată, fără a-i răspunde vreodată. în cauza Kamasinski v. Austria
(I9H9), Curtea a respins plângerea reclamantului căruia nu îi fuseseră furnizate anumite
Informaţii referitoare la acuzaţiile aduse împotriva sa, la desfăşurarea anchetei, la soluţia
adoptată lrttr-0 limbă pe care să o cunoască. ( tea a declarat, într-adevăr, că
desemnarea iltu nliestal a unui avocat al apărării în măsură Sft comunice atât in limba
tribunalului, cât l| In (ei a reclamantului răspundea condiţiilor puse tie art. (> din
Convenţie. In V. Berger, lurhpiuilenia Curţii Huropem a DrcDturiloi Omului, Bucureşti,
1997, u. 212,
.'.i 2 P a r t e a g e n e r a IA
DREPT l'KOCUSUAL PENAL

213
 ! (inculpatul) are dreptul: imediat după reţinere sau după
punerea sub învinuire să primească de la organul de urmărire penală informaţie în
scris despre drepturile de care dispune conform prezentului articol, inclusiv
dreptul de a tăcea şi a nu mărturisi împotriva sa, precum şi explicaţii asupra
tuturor drepturilor sale; în caz de reţinere, are dreptul să primească consultaţie
juridică din partea apărătorului până la începutul primei audieri în calitate de
învinuit; din momentul punerii sub învinuire, are dreptul la asistenţa unui apărător
ales de el, iar dacă nu are mijloace de a plăti apărătorul, să fie asistat în mod
gratuit de un avocat din oficiu, precum şi, în cazurile admise de lege, să renunţe la
apărător şi să se apere el însuşi; să aibă întrevederi cu apărătorul său în condiţii
confidenţiale, fără a se limita numărul şi durata lor; să dea explicaţii cu privire la
învinuirea ce i se aduce sau să refuze de a le da; să recunoască învinuirea ce i se
aduce şi să încheie acordul de recunoaştere a vinovăţiei; să anunţe, prin organul
de urmărire penală, rudele apropiate sau o altă persoană, la propunerea, sa, despre
locul unde este ţinut sub arest ş.a.
Dreptul consfinţit în pct. 17) din prezentul alineat rezultă din art. 6, para-
graful 3, lit. d) a Convenţiei, care prevede dreptul, în special al acuzatului, de a
cere ascultarea martorilor apărării în aceleaşi condiţii ca şi martorii acuzării.
Drepturile învinuitului la încheierea urmăririi penale sunt reglementate de art.
293-295 din CPP.
Judecarea cauzei în primă instanţă şi în instanţa de apel are loc cu parti-
ciparea inculpatului, excepţie făcând cazurile prevăzute în alin. (2) al art. 321 din
CPP
în lipsa inculpatului cauza va fi judecată cu participarea obligatorie a apă-
rătorului, iar în cazul inculpaţilor minori sau iresponsabili şi cu participarea
reprezentantului legal.
Inculpatul (pct. 24) din alin. (2)) rosteşte o pledoarie în dezbaterile judiciare
în cazurile când apărătorul nu participă în cauză sau dacă va cere instanţei
acordarea cuvântului în cazul când apărătorul participă în proces (a se vedea
comentariul la art. 377-378 din CPP).
După terminarea dezbaterilor, inculpatului i se acordă ultimul cuvânt care se
cere exercitat personal, şi nu prin apărător (a se vedea comentariul la art. 380 din
CPP).
învinuitul (inculpatul) are dreptul la reabilitare.
învinuitul sau, după caz, inculpatul are şi multiple oblişaţii, motiv pentru care
trebuie: 1) să se prezinte la citarea organului de urmărire penala sau a instanţei; 2)
fiind reţinut, să accepte să fie supus, la cererea organului de urmărire penală,
examinării corporale şi percheziţiei corporale; 3) să accepte necondiţional, la
cererea organului de urmărire penala, controlul medical,
dactiloscopia, fotografierea; să accepte să dea posibilitate să i se ia mostre de
sânge, de eliminări ale corpului; 4) să fie supus, la cererea organului de urmărire
penală sau a instanţei, expertizei judiciare; 5) să se supună dispoziţiilor legitime
ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de
judecată; 6) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată şi să nu părăsească
sala de şedinţe fără învoirea preşedintelui şedinţei.
învinuitul (inculpatul) trebuie să fie prezent la desfăşurarea procesului penal.
în cadrul urmăririi penale participarea învinuitului 85 la acţiunile procesuale
este lăsată la latitudinea organului de urmărire penală 86. Excepţie fac cazurile de
contact obligatoriu prevăzute de lege, adică acţiunile procesuale la care prezenţa
învinuitului este necesară (de exemplu, audierea, confruntarea, prezentarea spre
recunoaştere ş.a.).
Drepturile învinuitului şi inculpatului minor se exercită conform art. 77-78
din CPP de către reprezentantul legal.
§3. Apărătorul
3.1. Apărătorul. Noţiunea şi persoanele care pot avea calitatea de
apărător în procesul penal
Constituţia Republicii Moldova (art. 26) înscrie în conţinutul dreptului la
apărare posibilitatea de a beneficia de asistenţă juridică calificată, necesară în
mod special celor bănuiţi sau învinuiţi de săvârşirea infracţiunilor. Asistenţa
juridică, fiind o componentă a dreptului la apărare, se realizează prin persoane
speciale, împuternicite prin lege, care poartă denumirea de apărători.
Datorită faptului că asistenţa juridică este acordată de persoane cu pregătire
juridică ea mai este denumită apărare tehnică 87. în doctrina sovietică se opera cu
categoria de apărare formală88, care în opinia specialiştilor89 ar fi
1,5
în literatura de specialitate întâlnim opinii privitor la necesitatea şi oportunitatea re-
nunţării la calitatea de învinuit în procesul penal, care, după părerea autorului ar avea o
serie de consecinţe pozitive în ce priveşte simplificarea procesului, întărirea garanţiilor
procesuale şi creşterea operativităţii cu care sunt instrumentate cauzele la urmărirea
penală. A se vedea: Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 144-148.
"" Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 86.
Giovanni Leone, Diritto procesuale penale italiano, Neapole, 1968, p. 204, apud. Ion Nea-
gu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 186.
"" A se vedea: M. . ,  
 ,  
, , 1958, . 135; . . ,  
  ,
  ,
,1983, . 20.
"" , . ,  
,  
, , 1962, , 127.
•I I
DREPT l' lisU I. P a r t e a g nr '..
PENAL uIă
necorespunzătoare, deoarece evocă ideea de formalism, ceea ce nu corespunde
esenţei apărării în procesul penal.
"Dreptul de a fi asistat" se consideră dreptul oricărei părţi de a fi apărată în
cursul procesului penal.
"Dreptul de a asista la" este dreptul apărătorului de a fi de faţă, de a avea o
prezenţă (fizică) efectivă la efectuarea unor acte procesuale.
Apărătorul este persoana care, pe parcursul procesului penal, reprezintă
interesele bănuitului, învinuitului, inculpatului, îi acordă asistenţă juridică prin
toate mijloacele şi metodele neinterzise de lege. Apărătorul nu poate fi asimilat de
către organele de stat şi persoanele cu funcţie de răspundere cu persoana
interesele căreia le apără şi cu caracterul cauzei penale care se examinează cu
participarea lui (alin. (1) al art. 67 din CPP).
Prin participarea sa în cadrul procesului penal, apărătorul îndrumă, sprijină şi
lămureşte, sub toate aspectele procesuale, partea pe care o apără, folosind, în
acest scop, toate mijloacele legale90.
Funcţia apărătorului se deosebeşte de funcţia procurorului şi a organului de
urmărire penală prin caracterul său unilateral. Procurorul şi organul de urmărire
penală sunt slujitori obiectivi şi imparţiali ai legii, pe când apărătorul este, prin
însăşi esenţa rolului său, un sfătuitor al bănuitului, învinuitului, inculpatului, chiar
dacă rămâne limitat de un anumit cadru pe care nu-1 poate depăşi. Primii sunt
obligaţi de a lua toate măsurile prevăzute de lege pentru cercetarea sub toate
aspectele, completă şi obiectivă, a circumstanţelor cauzei, de a evidenţia atât
împrejurările care dovedesc vinovăţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, cât şi
pe cele care-1 dezvinovăţesc, precum şi circumstanţele care îi atenuează sau
agravează răspunderea. în ceea ce îl priveşte pe apărător, acesta trebuie să
prezinte exclusiv argumentele care pledează împotriva învinuirii.
Asistenţa juridică în sensul alin. (1) al art. 67 din CPP poate fi acordată
numai de către: avocaţi91; avocaţii din străinătate în cazul în care aceştia sunt
GheorghiţăMateuţ.Tlpărăfor»/, subiect al procesului penal în lumina ultimelor modifică-
ri legislative, în Dreptul, anul VII, seria a IlI-a, nr. 5/1996, p. 78.
Potrivit alin. (1) al art. 8 din Legea Republicii Moldova cu privire la avocatură nr.
1260-XV din 19.07.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 126-127/1001 din
12.09.2002, avocatul este persoana care a obţinut licenţă conform legii (capitolul III al
Legii RM cu privire la avocatură) şi dispune de dreptul de a participa la urmărirea penală
şi la dezbateri judiciare, de a se pronunţa şi de a acţiona în numele clienţilor săi şi/sau de
a-şi reprezenta şi consulta clienţii în domeniul dreptului.
Profesia de avocat se exercită în cadrul baroului individual de avocaţi sau a baroului
asociat de avocaţi.
asistaţi de un avocat din ţara noastră; alte persoane abilitate prin lege cu atribuţii
de apărător.
Calitatea de apărător, potrivit textului alin. (3) al art. 67 din CPP, se obţine în
funcţie de modul în care avocatul este admis. Astfel, avocatul ales obţine calitatea
de apărător din momentul în care acesta şi-a asumat angajamentul de a apăra
interesele justiţiabilului (prin încheierea contractului de asistenţă juridică); pentru
avocaţii desemnaţi din oficiu - din momentul numirii din oficiu printr-o ordonanţă
sau încheierea de către organul de urmărire penală, procuror ori instanţa de
judecată, fie la solicitarea organelor arătate desemnate de către şeful baroului de
avocaţi.
Apărătorul este obligat să înştiinţeze organul oficial despre asumarea an-
gajamentului de a apăra, comunicându-i datele sale (nume de familie, prenume,
număr de telefon, baroul la care activează).
Din momentul acordării asistenţei juridice bănuitului-sau învinuitului la
reţinere ori arestare avocatul respectiv se consideră apărătorul lor. Participarea de
mai departe în cauză depinde de voinţa bănuitului, învinuitului şi poate dura până
la terminarea procesului penal (alin. (4) al art. 67 din CPP).
Dacă bănuitul sau învinuitul obiectează ori în cauză se include un alt apărător
activitatea avocatului iniţial încetează.
Apărătorul nu este în drept să-şi asume angajamentul de a apăra şi nici nu
poate fi numit în această calitate de organul care desfăşoară procesul penal dacă:
1) nu întruneşte condiţiile indicate în alin. (2) al art. 67 din CPP;
1) nu poate fi apărător conform restricţiilor prevăzute de alin. (3) al art. 8
din Legea Republicii Moldova cu privire la avocatură 92; activitatea de
avocat a fost suspendată (art. 12 din Legea RM cu privire la avocatu-
Pentru ca o persoană să dobândească calitatea de avocat, se cer îndeplinite, cumulativ,
următoarele condiţii: să fie cetăţean al Republicii Moldova; să aibă capacitate de exer-
ciţiu a drepturilor; să fie licenţiată în drept; să se bucure de o reputaţie ireproşabilă; să
efectueze stagiul profesional şi să susţină examenul de calificare (alin. (2) al art. 8 din
Legea cu privire la avocatură).
Persoana care a depus cerere de eliberare a licenţei pentru exercitarea profesiei de avocat
nu se consideră persoană cu reputaţie ireproşabilă şi cererea ei nu se admite în cazul în
care: a) a fost condamnată anterior pentru infracţiuni grave, deosebit de grave, excepţional
de grave săvârşite cu intenţie, chiar dacă au fost stinse antecedentele penale; b) nu au fost
stinse antecedentele penale pentru comiterea altor infracţiuni; c) anterior a fost exclusă din
avocatură sau i s-a retras licenţa pentru acordarea asistenţei juridice din motive compro-
miţătoare; d) a fost concediată din cadrul organelor de drept din motive compromiţătoare
sau a fost eliberată, din aceleaşi motive, din funcţia de judecător, notar, consultant juridic
sau funcţionar public; e) comportamentul sau activitatea ei este incompatibilă cu normele
(Iodului deontologic al avocatului; f) prin hotărârea instanţei judecătoreşti, s-a stabilit un
abu/. prin caic ea a încălcat drepturile şi libertăţile fundamentale ale omului.
216 DUIil'T PROCESUAL PENAL P u r i c a generală .'.IV
 ră) sau exercitarea profesiei de avocat a fost încetată la cerere ori prin
retragerea licenţei (art. 13 din Legea RM cu privire la avocatură), nu
poate fi apărător conform sentinţei judecătoreşti prin care s-a dispus
privarea de dreptul de a exercita activitatea de avocat, stabilită de in-
stanţa de judecată pe un termen de la 1 la 5 ani (art. 65 din CP).
3) se interzice dreptul de a asista sau reprezenta părţi cu interese contrare în
aceeaşi cauză sau în cauze conexe, precum şi a pleda împotriva părţii pe
care a consultat-o anterior în legătură cu circumstanţele cauzei concrete;
4) nu se permite posibilitatea asumării funcţiei de apărător dacă acesta se
află în relaţii de rudenie, adică este părinte, copil, înfietor, înfiat, frate,
soră, bunic, nepot sau se găseşte în relaţii de subordonare cu persoana ale
cărei interese sunt în contradicţie cu interesele persoanei pe care o apără;
5) este incompatibil de a desfăşura activitatea de apărare într-o cauză
concretă apărătorul care anterior a participat în calitate de judecător (a
exercitat controlul judecătoresc în cursul urmăririi penale, a judecat
cauza în primă instanţă, pe cale ordinară sau extraordinară de atac), în
calitate de procuror (a exercitat urmărirea penală şi a reprezentat
învinuirea în instanţă), persoană care a efectuat urmărirea penală, expert,
specialist, interpret, traducător. De asemenea, este incompatibil
apărătorul care a fost ascultat anterior în calitate de martor în aceeaşi
cauză. Calităţile de martor şi de apărător sunt incompatibile. Calitatea de
martor are întâietate faţă de acea de apărător.
Apărătorul are obligaţia să confirme calitatea şi împuternicirile sale organului
de urmărire penală sau instanţei de judecată prin următoarele documente:
1) legitimaţia de avocat eliberată de Ministerul Justiţiei al Republicii
Moldova în care se confirmă apartenenţa la avocatură şi denumirea
baroului în care acesta activează;
2) documentul ce confirmă permisiunea de a practica calitatea de apărător
este licenţa pentru exercitarea profesiei de avocat. Licenţa se eliberează
pe termen nelimitat şi este valabilă pe întreg teritoriul Republicii
Moldova;
3) mandatul baroului de avocaţi în care se indică numărul licenţei pentru
exercitarea profesiei de avocat şi data eliberării acesteia; sau un alt
document ce îi confirmă împuternicirile.
Persoana care nu-şi poate confirma calitatea şi împuternicirile de apărător
printr-o hotărâre motivată nu este admisă să participe la desfăşurarea procesului
penal.
Participarea apărătorului în cauză încetează atunci când:
1) justiţiabilul a renunţat, a reziliat contractul sau a suspendat împuter-
nicirile (art. 71 din CPP);
2) nu are împuterniciri de a participa în continuare în această cauză. Se are
în vedere cazul când au expirat condiţiile contractului de asistenţă
juridică. De exemplu, avocatul a fost angajat pentru acordarea asistenţei
juridice la etapa urmăririi penale, lucru reflectat în mandat. O dată cu
transmiterea cauzei în judecată se consideră expirate şi împuternicirile
apărătorului. Pentru activitatea de mai departe se cere prezentat un nou
mandat;
3) organul de urmărire penală sau instanţa de judecată 1-a înlăturat de la
participare. Prin aceasta se are în vedere emiterea unei ordonanţe mo-
tivate de către organul de urmărire penală şi procuror ori încheierea
motivată a instanţei de judecată în cazul constatării măcar a uneia din
circumstanţele care exclud participarea apărătorului în cauză (alin. (4) al
art. 67). Aceeaşi măsură se poate dispune la cererea apărătorului;
1) avocatul străin şi-a declinat împuternicirile;
4) organul de urmărire penală sau instanţa au admis renunţarea la apărător
declarată de către persoana pe care o apără avocatul numit din oficiu.
3.2. Participarea obligatorie a apărătorului
S-a arătat că asistenţa juridică este un drept al părţilor. în acest sens alin. 11)
al art. 17 din CPP arată că în tot cursul procesului penal părţile au dreptul irt I ie
asistate, iar alin. (3) din acelaşi articol obligă organul de urmărire penală ii
instanţa să asigure bănuitului, învinuitului, inculpatului dreptul la asistenţă 
alică calificată.
Din cuprinsul art. 17 din CPP şi din alte prevederi legale deducem că foii
> rea acestui drept este facultativă, în sensul că părţile vor aprecia dacă vor ||
1 sau nu la apărător.
De la această regulă există şi derogări, atunci când legiuitorul a stabilit
■tyUlii'ile de asistenţă juridică obligatorie. Asemenea dispoziţii legale sunt con-
|Hcinţa concepţiei că apărătorul, prin activitatea sa procesuală, îndeplineşte de
pllenienea o funcţie de interes obştesc, ce se realizează inclusiv în scopul aflării
I eilcvttrului şi justei soluţionări a cauzei 93.
Situaţiile în care participarea apărătorului este obligatorie în tot cursul proi
esului penal sunt următoarele:
Vini Dongoroz, Explicaţii teoretice..,, op. cit., p. 350,
21H D K I U ' T PR0CESUA1 PENAL Partea generala

219
1) când o cere bănuitul, învinuitul, inculpatul. Rezultă din principiul
dreptului la apărare, potrivit căruia în tot cursul procesului penal bă-
nuitul, învinuitul, inculpatul au dreptul să fie asistaţi de un apărător, ales
sau numit din oficiu, şi atâta timp cât nu au renunţat la apărător (art.
71dinCPP);
2) bănuitul, învinuitul, inculpatul întâmpină dificultăţi pentru a se apăra el
însuşi, fiind mut, surd, orb sau având alte dereglări esenţiale ale vorbirii,
auzului, vederii, precum şi defecte fizice sau mintale, în urma cărora
persoana a pierdut complet sau parţial capacitatea de a înţelege şi a
reproduce cele înţelese, sau suferă de asemenea defecte anatomice ori
boli cronice care, deşi nu limitează capacităţile bănuitului, învinuitului,
inculpatului, dar îl lipsesc de posibilitatea de a utiliza toate mijloacele şi
metodele prevăzute de lege pentru a se apăra de învinuirea înaintată. Prin
persoane care nu-şi pot exercita singure dreptul la apărare se subînţeleg,
de asemenea, acele persoane care sunt recunoscute responsabile, însă
suferă permanent sau temporar de anumite crize şi stări depresive,
precum şi persoanele care au capacitatea de exerciţiu şi sunt recunoscute
responsabile, însă, în virtutea faptului că sunt analfabete (agramate), nu-
şi pot exercita dreptul de sine stătător la apărare, cât şi alte persoane care
din diferite motive nu-şi pot exercita dreptul la apărare;
3) bănuitul, învinuitul, inculpatul nu posedă sau posedă în măsură in-
suficientă limba în care se desfăşoară procesul penal;
4) bănuitul, învinuitul, inculpatul este minor; prin aceasta se înţelege
acordarea ocrotirii persoanelor lipsite de experienţa vieţii. Obligaţia de a
asigura participarea apărătorului se menţine în tot cursul urmăririi penale
şi judecării, indiferent de faptul a devenit sau nu bănuitul, învinuitul,
inculpatul major. Această regulă acţionează şi în cazul învinuirii de
săvârşirea a două sau mai multe infracţiuni, dacă măcar una din ele a fost
comisă sub vârsta de 18 ani;
5) bănuitul, învinuitul, inculpatul este militar în termen. Această dispoziţie
legală se explică prin grija legiuitorului de a ocroti persoanele care prin
situaţia în care se află au limitate posibilităţile de a-şi organiza o bună
apărare în cadrul procesului penal. Militar în termen este cetăţeanul care
îndeplineşte serviciul militar de la data la care - încorporat fiind - s-a
prezentat la unitatea sau fo rmaţiunea militară respectivă şi până la data
înmânării documentului de trecere în revistă. Asistenţa juridică este
obligatorie cât timp bănuitul, învinuitul, inculpatul are
această calitate de militar, care poate, deci, surveni sau înceta în cursul
procesului penal9"1;
6) bănuitului, învinuitului, inculpatului i se incriminează o infracţiune
gravă, deosebit de gravă sau excepţional de gravă. Infracţiuni grave se
consideră faptele pentru care legea penală prevede pedeapsa maximă cu
închisoare pe un termen de până la 15 ani inclusiv. Infracţiuni deosebit de
grave se consideră infracţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea
penală prevede pedeapsa maximă cu închisoare pe un termen ce
depăşeşte 15 ani. Infracţiuni excepţional de grave se consideră infrac-
ţiunile săvârşite cu intenţie pentru care legea penală prevede detenţiune
pe viaţă. Pentru aplicarea acestei dispoziţii se ia în consideraţie încadra-
rea juridică a faptei din ordonanţa de punere sub învinuire şi, după caz,
maximul special al pedepsei prevăzute în norma incriminatoare pentru
fapta consumată sau maximul pedepsei derivate în cazul tentativei. Dacă
în cursul procesului se schimbă încadrarea dintr-o infracţiune care nu
prevedea participarea obligatorie a apărătorului într-o infracţiune care
impune acest lucru, se va asigura această participare;
7) bănuitul, învinuitul, inculpatul este ţinut în stare de arest ca măsură
preventivă sau este trimis la expertiza judiciară psihiatrică în condiţii de
staţionar. Această obligaţie se păstrează numai pe perioada cât durează
arestarea. în situaţia în care bănuitul, învinuitul, inculpatul a fost pus în
libertate nu mai există obligativitatea participării apărătorului la acţiunile
procesuale ulterioare punerii în libertate. Obligaţia participării
apărătorului este şi în cazul reţinerii sau în executarea unei pedepse
penale;
8) interesele bănuiţilor, învinuiţilor, inculpaţilor sunt contradictorii şi cel
puţin unul din ei este asistat de apărător;
9) în cauza respectivă participă apărătorul părţii vătămate sau al părţii civile;
10) interesele justiţiei cer participarea lui în şedinţa de judecată în primă
instanţă, în apel şi în recurs, precum şi la judecarea cauzei pe cale ex
traordinară de atac. Determinarea faptului că interesele justiţiei cer
asistenţa obligatorie a apărătorului depinde de următoarele criterii: a)
complexitatea cazului - cu cât este mai complicat cazul, cu atât mai
mare este necesitatea acordării asistenţei obligatorii a avocatului, de
exemplu, când în cauză este o pluralitate de infracţiuni şi de infrac-
** Ion Neaga, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 189.
■ ■(,
DREPT I'ROC li SUA I. I» l.i NAI. Partea generala .'..-. i
 tori; b) capacitatea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a se apăra singur - se
apreciază pur individual, avându-se în vedere capacităţile, cunoştinţele şi
priceperea fiecărei persoane în parte, de exemplu, bănuitul, învinuitul, inculpatul
se află într-o stare psihică sau fizică anormală, fără însă ca aceasta să-i determine
iresponsabilitatea; c) gravitatea faptei, de săvârşirea căreia persoana este bănuită
sau învinuită, şi de sancţiunea prevăzută de lege pentru săvârşirea ei - se va ţine
cont de importanţa şi pericolul faptei şi de eventuala sentinţă. Potrivit pct. 6 din
Hotărârea Plenului CSJ nr. 30 din 9 noiembrie 1998 interesele justiţiei pot cere
participarea obligatorie a apărătorului şi în cazul în care este implicată o chestiune
de mare importanţă pentru societate, neluând în consideraţie dacă aceasta poate
sau nu ajuta apărării95.
11) procesul penal se desfăşoară în privinţa unei persoane iresponsabile,
căreia i se incriminează săvârşirea unor fapte prejudiciabile sau în pri-
93
Dreptul de a se apăra singur sau de a beneficia de asistenţa unui apărător ales ori de un apărător
numit din oficiu, art. 6 (3c). Articolul 6, par. 3 c) Convenţia pentru apărarea drepturilor omului şi
a libertăţilor fundamentale alătură dreptul de a se apăra şi acordarea unui ajutor judiciar gratuit
cerinţelor impuse de "interesele justiţiei", care corespund în esenţă respectării principiului
egalităţii de mijloace examinat anterior. In jurispruden-ţa referitoare la această dispoziţie,
chestiunea de principiu aflată în joc a fost pînă acum deosebirea dintre protecţia de fapt şi
protecţia de drept. în cauzele Artico v. Italia (1980) şi Goddi v. Italia (1984), tribunalele italiene
desemnaseră un avocat pentru a-i reprezenta pe reclamanţi. Nici unul dintre avocaţii astfel
desemnaţi nu 1-a reprezentat în fapt pe clientul său şi cei doi acuzaţi au fost recunoscuţi vinovaţi
de faptele penale (Goddi în contumacie). Curtea a respins argumentul guvernului, conform căruia
legislaţia italiană presupune că avocatul desemnat acţionează în numele clientului său cel puţin
până în momentul când este în mod oficial înlocuit sau rezultă în orice alt mod că a încetat
obligaţia sa de reprezentare. Curtea a concluzionat în sensul că există o încălcare a art. 6, par. 3 c)
în ambele cazuri, evidenţiind că articolul obliga la acordarea de "asistenţă", şi nu la "desemnarea"
unui avocat. In schimb, ea nu a adâncit argumentul conform căruia s-ar cere un anumit nivel al
competenţei profesionale a avocatului desemnat pentru a fi îndeplinite condiţiile ce reglementează
dreptul la apărare prin angajarea unui avocat (Kamasinski). Conform opiniei Curţii, dreptul la
asistenţă judiciară gratuită, atunci când interesele justiţiei o cer, nu constituie o alternativă la
dreptul de a se apăra singur, ci un drept independent, cu privire la care se aplică norme obiective.
Dacă o cauză ridică probleme juridice ce necesită un înalt nivel de cunoştinţe profesionale, statul
nu trebuie să-1 lase pe cel acuzat să răspundă singur acestor exigenţe profesionale - Pakelli v.
Germania (1983) şi Artico. în cauza Granger v. Regatul Unit (1990), reclamantului i s-a refuzat
ajutorul judiciar pentru a plăti onorariile de avocat în cadrul unei cereri de apel îndreptată împo
triva unei condamnări pentru mărturie mincinoasă; jurisdicţia de apel a prelungit apoi ea însăşi
audienţa pentru a examina o complexă chestiune de drept privind t e me i n i c i a plângerii. Curtea
 constatat că statul nu ţinuse seama de paragrafele I şi 3 c) ale art. 6 luate împreună.
vinţa unei persoane care s-a îmbolnăvit mintal după săvârşirea unor asemenea
fapte; 12) procesul penal se desfăşoară în privinţa reabilitării unei persoane
decedate la momentul examinării cauzei.
3.3. Drepturile şi obligaţiile apărătorului
Apărătorul, exercitând în procesul penal funcţia apărării, apare în calitate de
colaborator preţios96 al justiţiei, contribuind la justa soluţionare a cauzei penale,
dispunând de numeroase prerogative, facultăţi şi posibilităţi acordate de lege
pentru promovarea intereselor bănuitului, învinuitului, inculpatului.
Drepturile şi obligaţiile apărătorului au căpătat dimensiuni sporite în actualul
Cod de procedură penală.
Alin. (1) al art. 68 din CPP indică asupra drepturilor apărătorului, în funcţie
de calitatea procesuală a persoanei interesele căreia le apără, adică în funcţie de
faptul este acesta bănuitul, învinuitul, inculpatul ori condamnatul.
Printre cele mai importante se înscrie: dreptul de a cunoaşte esenţa bănuielii
sau învinuirii, garantat prin obligaţia organului de urmărire penală şi u
procurorului de a comunica apărătorului procesul-verbal de reţinere, hotărârea de
aplicare a măsurii preventive, ordonanţa de recunoaştere în calitate de bănuit,
ordonanţa de punere sub învinuire, de schimbare şi completare a învinuirii,
ordonanţele privind scoaterea persoanei de sub urmărire penală ori Încetarea
urmăririi penale, rechizitoriul.
O componentă importantă a statutului apărătorului prezintă dreptul de a avea
întrevederi cu bănuitul, învinuitul, inculpatul, fără a se limita numărul şi d i i i a t a
lor. Dreptul apărătorului "de a avea întrevederi" cu bănuitul, învinui-lul,
inculpatul nu poate fi stânjenit sau controlat, direct sau indirect, de nici im organ
al statului.
Apărătorul participă la toate acţiunile procesuale efectuate la solicitarea iu,
iar la celelalte - la propunerea organului de urmărire penală.
Organul oficial este obligat să-i comunice, în formă scrisă, apărătorului
despre locul şi timpul efectuării acţiunii procesuale.
Participând la acţiunea procesuală, apărătorul poate explica justiţiabilului
drepturile; poate pune întrebări persoanelor audiate; poate atenţipnş ofiţerul de
urmărire penală, procurorul şi judecătorul asupra particularităţilor, Însuşirilor şi
semnalmentelor obiectelor cercetate; poate obiecta împotriva oricărei abateri de la
lege, cere completarea proceselor-verbale respective.
NU olae Volonclu, Drepf procesual penal, op. cit., p, 97.
222
DREPT PROCESUAL l'KNAI. Partea generală 223
 Apărătorului i se permite posibilitatea administrării 97 probelor prin pre-
zentarea documentelor, datelor, obiectelor pentru anexarea la dosarul penal de
către organul care efectuează urmărirea penală sau instanţa de judecată. Acestea
se pot căpăta prin intervievarea persoanelor, dar numai cu acordul lor. Nu se
admite intervievarea în scopul schimbării declaraţiilor date anterior. La cererea
apărătorului persoana intervievată poate expune faptele în formă scrisă.
Apărătorul poate atrage pentru îndeplinirea acţiunilor arătate avocaţii stagiari
şi specialişti98.
Apărătorul nu poate efectua acţiuni procesuale.
în condiţiile art. 54, 33, 86 din CPP el poate cere recuzarea ofiţerului de
urmărire penală, procurorului, judecătorului, expertului, specialistului, inter-
pretului, traducătorului, grefierului. Cererea de recuzare trebuie motivată.
Apărătorul poate formula cereri. Acest drept este lăsat la latitudinea lui, astfel
fiind liber să aprecieze dacă este cazul sau nu să solicite anumite acţiuni în scopul
apărării bănuitului, învinuitului, inculpatului, chiar şi în cazurile de asistenţă
juridică obligatorie.
înaintând cereri, apărătorul le va motiva.
Participând la acţiunea organului de urmărire penală ori a procurorului,
apărătorul poate face obiecţii şi poate insista asupra includerii lor în procesul-
în literatura de specialitate a fost ridicată problema privitor la lipsa „egalităţii armelor"
la urmărirea penală, îngrădirea apărării şi inexistenţa unor mecanisme reale de a
administra probe în apărare. A se vedea în acest sens: Igor Dolea, Unele probleme pri-
vind asigurarea drepturilor învinuitului în probaţiunea penală, în Conferinţa corpului
didactico-ştiinţific "Bilanţul activităţii ştiinţifice a USM în anii 2000-2002", Rezumatele
comunicărilor, Ştiinţe socioumanistice, voi. I, Chişinău, 2003, p. 3-4. Avocat stagiar
poate fi cetăţeanul Republicii Moldova, licenţiat în drept, care are capacitate deplină de
exerciţiu şi o reputaţie ireproşabilă şi care a încheiat cu unul dintre avocaţi contract de
efectuare a stagiului profesional. Avocatul stagiar activează sub îndrumarea avocatului
care asigură efectuarea stagiului profesional, acesta fiind în drept să corecteze poziţia
avocatului stagiar în procesul reprezentării intereselor clientului. Avocatului stagiar i se
permite să acorde asistenţă juridică clientului în cadrul judecătoriilor municipale şi de
sector în cauzele civile şi administrative, în judecătoriile economice de circumscripţie şi
în cadrul autorităţilor publice. Avocatul stagiar este obligat să păstreze secretul
profesional. Pentru îndeplinirea unor activităţi auxiliare în procesul de acordare a
asistenţei juridice, baroul de avocaţi poate angaja specialişti din diferite domenii,
conform specificului acestor activităţi. Angajarea în calitate de specialist este
imposibilă în cazul existenţei unuia din temeiurile specificate la alin. (3) al art. 8 şi la
art. 9 din Legea Republicii Moldova cu privire la avocatură. Specialistul nu dispune de
drepturile avocatului şi nu poate fi admis la îndeplinirea de sine stătător a însărcinărilor
de acordare a asistenţei juridice. Specialistul angajat de baroul de avocaţi este obligat sa
pnslrrzr secretul profesional. Condiţiile de activitate şi modul de remunerare a
specialistului so stabilesc în baza contractului Încheiat in tr e baroul ele avocaţi şi
angajai.
verbal. De regulă, obiecţiile sunt înscrise personal de către apărător şi sunt
semnate.
La terminarea urmăririi penale, luând cunoştinţă de materialele cauzei,
apărătorul poate ridica copii. Dacă materialele cauzei conţin secret de stat (art.
213 din CPP), înainte de a lua cunoştinţă de conţinutul lor, apărătorul va da, în
scris, o declaraţie de nedivulgare. Dacă apărătorul refuză acest angajament,
potrivit alin. (5) al art. 213 din CPP el este lipsit de dreptul de a participa la
procesul penal în cauză.
Nu este exclusă posibilitatea de a face copii de pe toate materialele cauzei.
Apărătorul poate participa la judecarea cauzei în toate instanţele de judecată,
precum şi la judecarea recursului în anulare şi a revizuirii procesului penal.
Despre locul, ziua şi ora examinării apărătorul trebuie înştiinţat în condiţiile art.
236 din CPP.
Apărătorul capătă un cîmp larg de activitate şi îşi exercită din plin atribuţiile
sale în cursul judecăţii. în principiu, la judecată, apărătorul poate exercita toate
drepturile de care dispune inculpatul, n afară de acelea a căror exercitare este
strict personală (de exemplu, dreptul de a face declaraţii, dreptul de a avea ultimul
cuvânt).
Apărătorul pledează în dezbaterile judiciare, pronunţându-se prin pledoarie şi
replică (art. 378-379 din CPP).
Apărătorul poate solicita primirea cu titlu gratuit a copiilor de pe hotărârile
care se referă la statutul bănuitului, învinuitului, inculpatului; se au în vedere
actele procedurale prin care persoana a fost recunoscută în calitate de bănuit,
învinuit sau a căpătat calitatea de inculpat.
Apărătorul are următoarele dreptri: să participe la împăcarea cu partea
oponentă dacă persoana pe care el o apără participă la împăcare; să facă obiecţii
referitor la plângerile altor participanţi la proces despre care a fost informat de
către organul de urmărire penală sau a aflat despre ele din alte surse, precum şi
să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile .şi propunerile
altor participanţi la proces şi referitor la chestiunile soluţionate de instanţa de
judecată; să facă obiecţii împotriva acţiunilor ilegale ale celorlalţi participanţi la
proces; să facă obiecţii împotriva acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată; să-
i fie compensate cheltuielile suportate în cauza penală de la persoana interesele
căreia le apără sau, în cazurile prevăzute de lege, din bugetul statului; să i se
repare prejudiciul cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală
sau ale instanţei.
Apărătorul nu este în drept să întreprindă anumite acţiuni împotriva in-
tenselor persoanei pe care o apără şi să o împiedice să-şi realizeze drepturile.
Apărătorul nu poale, contrar poziţiei persoanei pe care o apără, să recunoască
.' 'I DREPT PROCESUAL PENAL Par lea g
a1a
225
participarea ei la infracţiune şi vinovăţia de săvârşirea infracţiunii. Apărătorul nu
este în drept să destăinuiască informaţiile care i-au fost comunicate în legătură cu
exercitarea apărării, dacă aceste informaţii pot fi utilizate în detrimentul persoanei
pe care o apără.
Apărătorul este dator să scoată la iveală aspectele care pledează în favoarea
inculpatului.
Această sarcină" este cu atât mai dificilă, cu cât vinovăţia celui în cauză este
mai evidentă, dar cu cât situaţia inculpatului este mai grea, cu atât mai necesară
devine apărarea. A acuza pe un nevinovat este inadmisibil şi criminal, iar a apăra
pe un vinovat este pe deplin posibil şi necesar, cu condiţia ca aceasta să se facă
prin mijloace legale100.
Prin urmare, apărătorul are o poziţie independentă faţă de parte 101. Deşi
reprezintă interesele părţii, fiind legat în multe privinţe de voinţa bănuitului,
învinuitului, inculpatului, apărătorul devine independent prin faptul că este
obligat să-i apere numai interesele legitime şi doar în limitele permise de lege.
Avocatul nu este în drept să renunţe nemotivat la apărare. Apărătorul nu este
în drept să-şi înceteze de sine stătător împuternicirile, să împiedice invitarea unui
alt apărător sau participarea lui în această cauză. Apărătorul nu este în drept să
transmită altei persoane împuternicirile sale de a participa în cauza respectivă.
Apărătorul nu este în drept, fără consimţământul persoanei pe care o apără, să
efectueze o serie de acţiuni cum ar fi: să o declare vinovată de săvârşirea
infracţiunii; să declare împăcarea persoanei pe care o apără cu partea oponentă; să
recunoască acţiunea civilă; să retragă plângerile persoanei pe care o apără; să-şi
retragă apelul sau recursul împotriva sentinţei de condamnare.
Apărătorul are următoarele obligaţii procesuale:
1) de a se prezenta la chemarea organului de urmărire penală la efectuarea
acţiunilor procesuale la care acesta are dreptul să asiste, când prezenţa sa
este obligatorie; cât şi unde se judecă cauza în care are sarcina de a
exercita prin orice metodă neinterzisă de lege apărarea drepturilor şi
intereselor inculpatului. Obligaţia priveşte atât apărătorul ales, cât şi cel
numit din oficiu; ea trebuie îndeplinită nu numai în cazul de asistenţă
obligatorie, ci şi  cele de asistenţă facultativă;
2) să se supună dispoziţiilor legitime ale reprezentantului organului de
urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de judecată;
3) să nu părăsească sala de şedinţe până la anunţarea întreruperii, fără
permisiunea preşedintelui şedinţei;
4) să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
3.4. Admiterea, numirea din oficiu şi înlocuirea apărătorului.
Renunţarea la apărător
Apărătorul este admis pentru participare în procesul penal prin una din cele
două modalităţi prevăzute în alin. (1) al art. 70 din CPP:
1) la invitaţia bănuitului, învinuitului, inculpatului, reprezentantului legal,
adică alegerea apărătorului poate fi făcută atât în cazul asistenţei facul-
tative, cât şi în cazul asistenţei juridice obligatorii (art. 69 din CPP).
Apărătorul poate fi invitat şi de alte persoane (rude, prieteni) cu respectarea
unei condiţii - consimţământul bănuitului, învinuitului, inculpatului. De regulă,
după semnarea contractului de asistenţă juridică bănuitul, învinuitul, inculpatul îşi
dă acordul, în formă scrisă, ori printr-o cerere solicită admiterea apărătorului.
2) la numirea din oficiu; astfel, potrivit art. 69 din CPP, când participarea
apărătorului este obligatorie, dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul ori
reprezentantul legal al acestuia nu şi-a ales un apărător, organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată iau măsuri pentru desemnarea unui apărător din
oficiu. La solicitarea organelor ce desfăşoară procesul penal asigurarea asistenţei
juridice din oficiu se pune în sarcina Consiliului Baroului. Legiuitorul interzice
categoric organului de urmărire penală sau instanţei de judecată recomandarea
bănuitului, învinuitului, inculpatului, invitarea unui anumit apărător 102.
Organul de urmărire penală sau instanţa solicită desemnarea din oficiu a
apărătorului de către baroul de avocaţi:
1) la cererea bănuitului, învinuitului, inculpatului (pct. 1) din alin. (3)), în
asemenea situaţii admiterea apărătorului în exclusivitate va depinde de
Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 98. Prevederi similare nu conţinea în Codul din 1961. S-a avut în vedere perspectiva as rării
M. S. Strogovici, Procesul penal sovietic, op. cit., p. 437, apud Nicolae Volonciu, Drept dreptului de a alege liber apărătorul. în practică se întâlneau frecvent cazurile "din anumite
motive" reprezentanţii organelor oficiale propuneau persoane pentru a exercita apărarea, iar
procesual penal, op. cit-, p. 99,
acesta din urmă, în schimbul unor onorarii solid l i n i a u In soluţionarea cauzei.
li. Ţ, , Op. cit., p. 82.
'.>(, DREPT PROCESUAL PUNAL Partea generală 227
 voinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului, iar organul ce desfăşoară
procesul penal are obligaţia asigurării apărării din oficiu, indiferent de
starea materială a persoanei bănuite, învinuite, inculpate.
Se cere însă făcută o remarcă privitor la faptul că aceste prevederi sunt
incidente cazurilor când bănuitul, învinuitul, inculpatul acceptă numirea din
oficiu a apărătorului, nedorind să-şi realizeze dreptul prevăzut în pct. 1) din
alin. (1) din prezentul articol.
2) când bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are apărător ales şi este prezent măcar
unul din cazurile prevăzute în pct. 2)-12) din alin. (1) al art. 69 din CPP. în cazul
în care legea prevede acordarea asistenţei juridice din oficiu la solicitarea
organelor de urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, asigurarea executării
acesteia se pune în sarcina Consiliului Baroului.
Barourile de avocaţi prezintă Consiliului Baroului cererile în care se indică
numele şi prenumele avocaţilor care vor acorda asistenţă juridică din oficiu,
telefoanele de contact ale acestora şi adresa baroului de avocaţi.
Consiliul Baroului întocmeşte listele avocaţilor din numărul persoanelor
indicate în cererile birourilor de avocaţi103. Listele se întocmesc conform uni-
103
De aici deducem caracterul disponibilităţii avocaţilor să acorde asistenţă juridică din oficiu, întrucât
nu există anumite prevederi care ar cere avocaţilor să se înscrie în această categorie. Este
indiscutabil faptul ca avocaţii cu experienţă şi renume, serviciile cărora sunt solicitate şi
corespunzător încasează onorarii mari, evită scrierea unor asemenea cereri, iar legislaţia în vigoare
nu prevede dispoziţii care ar determina şi această categorie să intervină în cazurile când se impune
apărarea din oficiu. Prin urmare, categoriile de persoane defavorizate social, veniturile cărora nu
le permit angajarea unui avocat ales, sunt lipsite de posibilitatea de a beneficia de o apărare de
înaltă calitate, impactul căreia este evident, în mod special, în cauzele complexitatea cărora
impune o experienţă şi o pregătire teoretică esenţială. Merită atenţie faptul că garantând dreptul la
apărare, statul îşi asumă responsabilitatea de a retribui din buget munca avocaţilor din oficiu.
Codul de ărocedura penală (CPP) prevede dreptul organului de urmărire penală sau a instanţei de
judecată de a cere barourilor de avocaţi înlocuirea apărătorului numit din oficiu în situa ţiile
dificile de desfăşurare a procesului penal (alin. (4) al art. 70 din CPP). Prin urmare, legiuitorul
admite cazuri de asistenţă juridică ineficienta, cu toate acestea, nu găsim nici o prevedere legală
privitor la mecanismele de control din partea statului şi a Baroului do Avocaţi asupra calităţii
serviciilor prestate de apărătorii desemnaţi din oficiu. Indiscutabil ca asistenţa juridică gratuită
necesită a fi acordată celor ce nu-şi pennil se r v ic i il e cu plată. în Republica Moldova o varietate
foarte mare de justiţiabili depind de asistenţa juridică gratuită. Cu toate acestea, este ireal să
credem că bugetul de stat va permite subvenţionarea mai generoasă a programelor de asistenţă
juridică din oficiu. Astfel, se impune necesitatea luării unor decizii corecte cu privire la volumul
asistenţei juridice subvenţionate de stat, care sunt domeniile de bază şi cele mai vulnerabile grupe
de persoa ne, şi pentru ele să se elaboreze programe speciale. Suntem convinşi că asistenţa juridică
din ofi< in trebuie să devină parte componentă a programului de combatere a sărăciei în Kepublu
 Moldova, Nu e xistă criterii de distribuire a i UU/eloi uvoi Uţllor din oficiu.
taţilor administrativ-teritoriale şi se expediază anual Ministerului Justiţiei,
organelor de urmărire penală şi instanţelor judecătoreşti din teritoriile respective
nu mai târziu de 15 decembrie.
Pentru acordarea asistenţei juridice din oficiu la solicitarea organelor de
urmărire penală şi a instanţelor judecătoreşti, Consiliul Baroului numeşte unul sau
câţiva avocaţi coordonatori din rândul avocaţilor, care au înregistrat barourile de
avocaţi în unităţile administrativ-teritoriale respective, aceştia fiind obligaţi să
asigure executarea cererilor din oficiu.
Organul de urmărire penală sau instanţa judecătorească este obligată să
prezinte lista avocaţilor care şi-au manifestat acordul de a acorda asistenţă
juridică din oficiu persoanei care se află în proces de urmărire penală sau în
proces judiciar şi care nu a încheiat un contract cu un avocat ales. Persoana în
cauză alege din lista prezentată avocatul care va exercita apărarea sa.
In cazul când persoana care se află în proces de urmărire penală sau în
proces judiciar refuză să aleagă un avocat, la solicitarea organului de urmărire
penală sau a instanţei judecătoreşti, avocatul coordonator antrenează în exer-
citarea din oficiu a delegaţiei un avocat disponibil inclus în listă. în cazul în care
avocaţii incluşi în listă sunt în imposibilitatea de a acorda asistenţă juridică din
oficiu, avocatul coordonator este obligat să întreprindă toate acţiunile necesare
pentru a asigura acordarea asistenţei juridice din oficiu de către
Astfel, legislaţia nu conţine garanţii juridice pentru asigurarea unei apărări din oficiu de o înaltă
ţinută profesională şi nu prevede criterii efective de selectare a avocaţilor care pot acorda asistenţă
juridică din oficiu. De aici conchidem că art. 26 al Constituţiei, preluat de alte legi organice, se
reduce la declaraţii superficiale. Nu putem afirma nici despre respectarea dreptului persoanei la un
proces echitabil, dacă nu există o apărare calificată. Nu găsim în legislaţie care ar fi criteriile de
admisibilitate a avocaţilor pentru acordarea asistenţei juridice din oficiu. Judecând după natura,
caracterul şi gradul de complexitate al cazurilor când se impune participarea obligatorie a
apărătorului în proces, se mizează pe cunoştinţe profunde şi abilităţi practice. Or, faptul că nu se
prevăd aceste criterii de admisibilitate face posibilă includerea în listele avocaţilor din oficiu şi a
deţinătorilor de licenţă cu puţină experienţă. Considerăm că contribuţia lor la stabilirea adevărului
şi activitatea în condiţiile procedurii judiciare contradictoriale în multe cazuri lasă de dorit. Aceste
împrejurări constituie un temei de sesizare a Curţii Europene a Drepturilor Omului şi de a face
statul responsabil pentru neglijarea obligaţiei de a lua măsurile necesare pentru asigurarea unei
protecţii juridice efective şi un tratament legal în faţa legii pentru toate persoanele. Din păcate,
apărătorii din oficiu astăzi sunt prezenţi doar la efectuarea anumitor acţiuni de urmărire penală.
Nu constituie excepţie nici neprezen-larea în organele de urmărire penală şi instanţele de judecată
a avocaţilor din oficiu, ceea ce nu doar îngrădeşte dreptul persoanei la apărare, dar şi blochează
desfăşurarea procesului, astfel violând un alt drept fundamentals examinarea şi soluţionarea
cauzei lutr un termen rezonabil, garantat prin a r t . 6 CEDO.
22H DREPT I" ROC lis U  I, I'li NAI. P  r t o a g e n ei- a I ă

229
alţi avocaţi, înregistraţi în unitatea administrativ-teritorială respectivă, sau, cu
acordul Consiliului Baroului - de către avocaţii înregistraţi în alte unităţi
administrativ-teritoriale.
Alin. (4) al art, 70 prevede cazurile în care organul de urmărire penală sau
instanţa de judecată vor cere înlocuirea apărătorului ales sau numit din oficiu.
Primele două situaţii se referă la apărătorul ales şi cel de-al treilea - la apărătorul
numit din oficiu.
Cerinţa de înlocuire se va executa de către biroul de avocaţi atunci când:
1) apărătorul ales nu poate să se prezinte în cazul reţinerii - timp de trei ore
din momentul reţinerii; în cazul punerii sub învinuire - timp de patru sau
mai multe zile; în cazul audierii bănuitului, învinuitului - corespunzător
mai mult de trei ore sau patru şi mai multe zile;
2) apărătorul ales nu poate participa la desfăşurarea procesului în decurs de
cinci zile din momentul anunţării lui. Termenul de cinci zile se scurge
începând cu următoarea zi după înştiinţarea în modul cerut de lege. Acest
termen poate fi prelungit în cazurile când apărătorul este în imposibilitate
de a se prezenta pe motive de boală, deplasare, participare într-o altă
cauză penală etc.
înlocuirea apărătorului la judecarea cauzei are loc conform procedurii
prevăzute de art. 32.2 din CPP:
3) organul de urmărire penală sau instanţa de judecată vor constata că
apărătorul nu poate asigura asistenţa juridică eficientă bănuitului, în
vinuitului, inculpatului.
Renunţarea la apărător înseamnă voinţa bănuitului, învinuitului, inculpatului
de a-şi exercita el însuşi apărarea, fără a apela la asistenţa juridică a unui
apărător. Cererea de renunţare la apărător se anexează la materialele cauzei.
Renunţarea ia apărător poate fi acceptată de către organul de urmărire pena lă
sau instanţă numai în cazul în care ea este înaintată de către bănuit, învinuit,
inculpat în mod benevol, din proprie iniţiativă, în prezenţa apărătorului care ai
putea fi numit din oficiu. Nu se admite renunţarea la apărător în cazul în care ea
este motivată prin imposibilitatea de a plăti asistenţa juridică sau este dictată de
alte circumstanţe. Organul de urmărire penală sau instanţa este în drept să nu
accepte renunţarea bănuitului, învinuitului, inculpatului la apărător.
Renunţarea la apărător poate avea loc la orice etapă a procesului penal numai
din iniţiativa bănuitului, învinuitului, inculpatului şi numai în cazul în care i-au
fost create posibilităţi reale pentru participarea avocatului la proces (pct. 8 din
Hotărârea Plenului CSJ nr. 30 din 9 noiembrie 1998 "Cu privire la practica
aplicării legilor pentru asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a
bănuitului, învinuitului şi i n c u l p a t u l ui " ) .
Renunţarea la apărător se face prin cerere scrisă, anexată la materialele
Cauzei. în cerere se vor descrie, în mod detaliat, cauzele în virtutea cărora bă-
nuitul, învinuitul, inculpatul a renunţat la apărător.
Dispoziţiile din alin. (2) al art. 71 din CPP stabilesc două categorii de con-
d i ţ i i , una pentru admiterea renunţării la apărător şi cea de-a doua - pentru
neadmiterea renunţării.
Astfel, dacă renunţarea la apărător este înaintată personal de către bănuit,
Învinuit, inculpat benevol, adică făcută de bunăvoie, nesilit din proprie iniţiativă,
adică fără a fi îndemnat sau silit de altul şi în prezenţa apărătorului care 1 putea
fi numit din oficiu cererea poate fi acceptată.
Prezenţa cumulativă a tuturor condiţiilor este obligatorie. Despre aceasta se
va menţiona în actul procedural.
Dacă renunţarea la apărător este determinată de imposibilitatea de a plăti
asistenţa juridică acordată de apărătorul ales, fie din lipsa surselor pentru ti
angaja un apărător; ori este dictată de alte circumstanţe, de exemplu, ne-
prezentarea apărătorului ales sau numit din oficiu la acţiunile procesuale,
Constrângerea bănuitului, învinuitului, inculpatului de a renunţa la apărător
cererea de renunţare se va respinge.
Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărător este lăsată la discreţia
organului de urmărire penală, procurorului ori instanţei de judecată în cazu-i ilr
tie participare obligatorie a apărătorului, stabilite în pct. 2)-12) din alin. (1) al art.
69 din CPP.
Organul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată pot respinge
cererea de renunţare la apărător în cazurile în care interesele justiţiei cer llistenţa
obligatorie a apărătorului. Renunţarea la apărător, conform pct. 8) ■ Im I
lotărârea Plenului nr. 30, urmează să fie discutată cu părţile în proces.
Admiterea sau neadmiterea renunţării la apărare se decide prin ordonanţa mol
ivată a ofiţerului de urmărire penală ori a procurorului sau prin încheierea mot
ivată a instanţei de judecată. în hotărâre se vor arăta cine a solicitat renunţarea la
apărător, motivele, numele şi prenumele apărătorului care ar putea fi n u m i t din
oficiu şi soluţia argumentată.
Din momentul semnării hotărârii privind admiterea renunţării la apă-ffltor se
consideră că bănuitul, învinuitul, inculpatul îşi exercită apărarea de «Ine stătător,
adică intrat în posesia prerogativelor, facultăţilor şi posibilităţilor BCOrdate de
lege apărătorilor pentru apărarea intereselor justiţiabililor.
Renunţarea la apărător nu-1 lipseşte pe bănuit, învinuit, inculpat de dreptul
1 ceară în viitor admiterea participării apărătorului. Organul de urmărire pe-
nala, procurorul şi instanţa de judecată au obligaţia să admită în proces apără-
230 DREPT PROCESUAL PENAL Partea generală .Ml
torul ales sau să numească un apărător din oficiu. Apărătorul admis sau numit din
oficiu se bucură de drepturile şi obligaţiile prevăzute de art. 68 din CPP.
Din momentul încheierii contractului de participare în proces ori din
momentul numirii din oficiu, apărătorul nu are dreptul să se dezică de înde-
plinirea obligaţiunilor sale, decât în condiţiile art. 67 din CPP.
în art. 72 din CPP sunt reglementate exhaustiv temeiurile şi procedura în-
lăturării apărătorului din procesul penal.
Prin înlăturare a apărătorului se are în vedere îndepărtarea, excluderea lui din
procesul penal.
Conform prevederilor alin. (1) al art. 72 din CPP din momentul când s-au
constatat măcar una din circumstanţele prevăzute în pct. l)-3) apărătorul nu are
dreptul să participe la procesul penal, şi anume:
1) dacă el se află în relaţii de rudenie sau în relaţii de dependenţă personală
cu persoana care a participat la urmărirea penală sau la judecarea cauzei;
2) dacă el a participat în această cauză în calitate de:
a) persoană care a efectuat urmărirea penală, adică a efectuat măcar una
din acţiunile prevăzute de art. 55, 57 din CPP;
b) procuror care a luat parte la desfăşurarea procesului penal, adică a
dispus de atribuţiile prevăzute de art. 52-53 din CPP;
c) judecătorul care a judecat cauza, în acest caz se are în vedere nu
numai judecătorul care a judecat cauza în primă instanţă, în apel, în
recurs, ori supuse căilor extraordinare de atac, dar şi judecătorul de
instrucţie care a asigurat, conform art. 41 din CPP, controlul
judecătoresc în cursul urmăririi penale;
d) grefier, interpret, traducător, specialist, expert sau martor (pct. 5) din
alin. (5) al art. 67 din CPP);
3) dacă nu poate fi apărător în baza legii sau sentinţei de judecată (pct. 2)
din alin. (5) al art. 67 din CPP).
în alin. (2) în calitate de motiv pentru înlăturarea apărătorului din procesul
penal este prevăzută situaţia în care justiţiabilul are temeiuri reale de a-i pune la
îndoială competenţa, adică nu i s-au dat lămuriri, sfaturi; apărătorul nu a avut
intervenţii în cursul procesului; fie i se pune la îndoială buna-credinţă, adică
onestitatea, probitatea, corectitudinea, fidelitatea şi castitatea.
înlăturarea apărătorului din procesul penal poate avea loc la cererea
bănuitului, învinuitului, inculpatului ori din oficiu la iniţiativa organului ce
desfăşoară procesul penal. în acest sens organul de urmărire penală şi procurorul
emite ordonanţă motivată, iar instanţa încheiere motivată. Hotărârea este
definitivă, nefiind susceptibilă de a fi atacată.
§4. Partea civilmente responsabilă. Noţiunea.
Drepturile şi obligaţiile
între regulile de bază de care se călăuzeşte dreptul penal este şi principiul
răspunderii personale, potrivit căruia pot fi supuse sancţiunii penale numai acele
persoane care au săvârşit infracţiuni104. Spre deosebire de domeniul dreptului
penal, în materie civilă există posibilitatea că răspunderea civilă să revină şi altor
persoane decât acelea care au săvârşit fapte generatoare de prejudicii materiale 105.
Partea civilmente responsabilă, potrivit alin. (1) al art. 73 din CPP, este
persoana fizică sau juridică chemată în procesul penal să răspundă, potrivit
prevederilor legislaţiei civile, pentru prejudiciul material cauzat prin fapta în-
vinuitului, inculpatului.
Instituţia acestei calităţi procesuale are scopul de a proteja persoana care a
suferit un prejudiciu material împotriva insolvabilităţii autorului prejudiciului106.
Prin urmare, norma amintită, prin prezenta calitate procesuală, reglementează
o răspundere complementară indirectă, şi anume, răspunderea civilă a unei alte
persoane decât autorul faptei penale pentru prejudiciul material cauzat prin
infracţiune. Astfel, suntem în prezenţa instituţiei prin intermediul căreia se
răspunde pentru fapta altuia, nefiind prezentă situaţia de participare directă la
producerea prejudiciului. Răspunderea părţii civilmente responsabile se leagă de
prejudiciu în mod indirect, prin intermediul faptei ilicite a autorului prejudiciului.
Partea civilmente responsabilă este recunoscută prin ordonanţa organului de
urmărire penală ori a procurorului sau prin încheierea instanţei de judecată numai
după înaintarea acţiunii civile şi punerea sub învinuire.
Pentru prejudiciile materiale cauzate prin infracţiunile săvârşite de învinuit,
inculpat nu orice persoană poate fi chemată în procesul penal să răspundă civil, ci
numai anumite categorii prevăzute în art.
Statutul părţii civilmente responsabile este determinat de calitatea sa de
subiect în latura civilă a procesului penal şi de exponent al părţii apărării.
în alin. (2) al art. 74 din CPP sunt prevăzute drepturile părţii civilmente
responsabile: să dea explicaţii privitor la acţiunea civilă înaintată; să prezinte
m
Costică lîulai, Drept penal român, op, cit., voi. I, p. 261. ""
Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit, p. 162.
m
Constantin Stătescu, Răspunderea civilă delictuală pentru fapta altei persoane, Editura
ŞtlInţlflcS şi Enciclopedică, Bucureşti, 14, p. 6.
232 D R E P T l'KOC U S U A L IM! NAI. Portea generală 233
documente şi alte mijloace de probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi
cercetate în şedinţa de judecată; să formuleze cereri de recuzare a persoanei care
efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului,
interpretului, traducătorului, grefierului; să înainteze cereri; să depună benevol
sume de bani la contul de depozit al instanţei judecătoreşti pentru asigurarea
acţiunii civile pornite; să facă obiecţii împotriva acţiunilor organului de urmărire
penală şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal al acţiunii
respective; să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor efectuate cu
participarea ei şi să ceară completarea lor sau includerea obiecţiilor sale în
procesul-verbal respectiv; să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale din
momentul încheierii urmăririi penale şi să noteze orice date din dosar care se
referă la acţiunea civilă pornită împotriva sa; să participe la şedinţa de judecată,
inclusiv la cercetarea probelor cauzei referitor la acţiunea civilă înaintată; să
pledeze, în lipsa reprezentantului său, în dezbateri judiciare; să fie informată de
către organul de urmărire penală, precum şi de către instanţa de judecată, în cazul
în care ea lipseşte de la şedinţele acesteia, despre toate hotărârile adoptate care se
referă la drepturile şi interesele sale, să primească, la solicitarea sa, gratuit copii
de pe aceste hotărâri, precum şi copii de pe sentinţă, decizie sau alte hotărâri
judecătoreşti definitive; să înainteze plângeri împotriva acţiunilor şi hotărârilor
organului de urmărire penală, precum şi să atace hotărârea instanţei referitoare la
acţiunea civilă înaintată; să retragă cererea depusă pe cale de atac de ea sau de
către reprezentantul său; să facă obiecţii la plângerile altor participanţi la proces,
să-şi expună părerea în şedinţa de judecată referitor la cererile şi propunerile altor
participanţi la proces, dacă acestea se referă la acţiunea civilă înaintată împotriva
sa; să participe, în cadrul şedinţelor de judecată, la judecarea cauzei privitor la
acţiunea civilă împotriva sa pe cale ordinară de atac; să facă obiecţii împotriva
acţiunilor ilegale ale celeilalte părţi la acţiunea civilă în proces; să facă obiecţii
împotriva acţiunilor ilegale ale preşedintelui şedinţei de judecată; să aibă
reprezentant şi să sisteze împuternicirile acestuia; să recunoască acţiunea civilă în
orice fază a desfăşurării procesului penal; să ceară compensarea cheltuielilor
suportate în cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime
ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; să i se restituie bunurile ridicate
de organul de urmărire penală sau de instanţă în calitate de mijloace de probă sau
prezentate de ea însăşi, precum şi documentele, care îi aparţin, în original.
Obligaţiile (alin. (3) al art. 74 din CPP) părţii civilmente responsabile se
reduc la: 1) necesitatea prezentării la citarea organului de urmărire penală sau a
instanţei de judecată. Obligaţia apare doar în cazul citării în modul prevăzut de
art. 236 din CPP; 2) necesitatea supunerii dispoziţiilor legitime ale repre
Mutantului organului de urmărire penală sau ale instanţei de judecată. Prin
"dispoziţii legitime" se au în vedere toate prevederile obligatorii şi măsurile
pasibile cuprinse în prezentul act normativ luate faţă de persoana civilmente
responsabilă sau bunurile ei în vederea asigurării bunei desfăşurări a procesului
penal. în acest sens pot fi enumerate dispoziţiile art. 112, 125, 126, 198, 199, 201,
202 ş.a.; 3) necesitatea respectării ordinii stabilite în art. 333 din CPP pentru
judecarea cauzei în condiţiile care asigură buna funcţionare a instanţei
judecătoreşti şi securitatea participanţilor la proces.
Dacă partea civilmente responsabilă tulbură ordinea şedinţei de judecată, nu
se supune dispoziţiilor preşedintelui şedinţei sau săvârşeşte fapte care denotă
desconsiderare vădită faţă de judecată prin încheierea instanţei poate fi supusă
îndepărtării din sala de şedinţă sau unei amenzi judiciare în mărime de la 1 la 25
de unităţi convenţionale.
în conformitate cu prevederile alin. (4) al art. 74 din CPP, partea civilmente
responsabilă poate fi citată şi audiată în calitate de martor.
Organul de urmărire penală şi instanţa de judecată înainte de a începe
audierea au obligaţia să întrebe dacă este soţ sau rudă apropiată cu bănuitul,
învinuitul, inculpatul şi să-i explice dreptul de a tăcea (alin. (7) al art. 21,105). In
asemenea condiţii partea civilmente responsabilă va fi audiată în calitate de
martor doar la dorinţă. De asemenea, i se vor explica prevederile alin. (1) al nrl.
21 privitor la libertatea de mărturisire împotriva sa.
Legiuitorul în alin. (5) al art. 74 din CPP înscrie pentru partea civilmen-le
responsabilă sintagma "alte drepturi şi obligaţii" la categoria cărora pot fi
enumerate: dreptul de a face declaraţii în limba sa maternă sau într-o altă limbă pe
care o cunoaşte, de a lua cunoştinţă de toate actele şi materialele dosarului prin
interpret (alin. (2) al art. 16 din CPP); dreptul de a primi de la organul de urmărire
penală, contra semnătură, informaţia despre drepturile ile care dispune şi
obligaţiile pe care le are şi explicaţiile asupra lor (art. 277 Sin CPP); dreptul de a-i
fi examinate cererile şi demersurile (art. 278, 346 din 1 PP); dreptul de a fi
reprezentat de un avocat ales sau numit din oficiu (alin. fi) al art. 17 din CPP);
dreptul de a renunţa la probe (art. 328 din CPP); drep-lul la inviolabilitatea
proprietăţii (art. 13 din CPP); dreptul de a fi înştiinţată In scris despre întocmirea
şi semnarea procesului-verbal integral al şedinţei de judecată şi posibilitatea de a
lua cunoştinţă de conţinutul lui, cât şi despre posibilitatea formulării obiecţiilor la
acesta (alin. (5)-(6) ale art. 336 din CPP) ţf.ti. obligaţia de a repara prejudiciul
material cauzat de faptele învinuitului, Inculpatului; obligaţia de a nu divulga
informaţia privind urmărirea penală şi depunerea unei declaraţii în scris despre
prevenirea de eventuala răspundere i i.nlorm art. 315 din CP (alin. (2) al art. 212
din CPP) s.a.
2 -. i DUEPT PR  CMS U Al. PENAL I* n r t e a g e n e r a l ă .>!',
 Se va ţine cont de faptul că legea obligă să fie înştiinţată nu numai asupra
drepturilor şi obligaţiilor prevăzute în art. 74 din CPP, dar şi asupra altor dis-
poziţii legale referitoare la statutul procesual.
Lipsa hotărârii (ordonanţei sau încheierii) de recunoaştere ca parte civilmente
responsabilă şi neexplicarea drepturilor şi obligaţiilor prevăzute de lege constituie
temei de casare a sentinţei.
între partea civilmente responsabilă şi învinuit sau inculpat există solidaritate
procesuală107. Cu toate acestea, partea civilmente responsabilă poate susţine sau
dovedi că fapta incriminată învinuitului, inculpatului a fost săvârşită în condiţii
care exclud răspunderea sa civilă (de exemplu: învinuitul sau inculpatul minor nu
se afla sub supravegherea acesteia la data săvârşirii faptei, fiind internat într-o
instituţie specială de reeducare; ori învinuitul, inculpatul salariat al unei
întreprinderi a săvârşit fapta în afara atribuţiilor sale de serviciu).
Recunoaşterea vinovăţiei de către învinuit, inculpat nu constituie temei de
satisfacere a pretenţiilor părţii civile.
Drepturile şi obligaţiile sale partea civilmente responsabilă le poate exercita
personal sau prin reprezentanţi, adică persoane împuternicite de către aceasta sâ-i
reprezinte interesele în tot cursul desfăşurării procesului în cauza penală.
Secţiunea a IV-a. REPREZENTANŢII Şl SUCCESORII ÎN
PROCESUL PENAL
§1. Capacitatea de exerciţiu în procesul penal
Prin capacitate procesuală de exerciţiu înţelegem acea parte a capacităţii'""
care constă în aptitudinea unei persoane ce are folosinţa drepturilor sale de a
valorifica în justiţie singură aceste drepturi, exercitând personal drepturi
procesuale şi asumându-şi, tot astfel, obligaţiile procesuale 109. Capacitatea de
folosinţă este premisa capacităţii de exerciţiu.
Capacitatea de a-şi exercita drepturile prevăzute de legislaţia procesual
penală o au toate persoanele majore participante la proces, cu excepţia celor
declarate, în modul stabilit de lege, incapabile.
",7 Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 92.
'"" în calitate de elemente ale capacităţii procesuale sunt capacitatea de folosinţă şi capacl
tatea de exerciţiu. Capacitatea de folosinţă constă în aptitudinea unei persoane de a avea
drepturi şi obligaţii procesuale penale. '"" Viorel Ciobanii, Drept procesual civil, voi. I,
Tipografia Universităţii din Bucureşti, 1986,
P. 74.
Potrivit prevederilor alin. (1) al art. 20 din CC110, persoanele fizice dobândesc
capacitatea deplină de exerciţiu la vârsta de 18 ani, fiind considerate în contextul
alin. (1) al art. 75 din CPP persoane majore participante la proces.
Incapabile în procesul penal, potrivit alin. (2) al art. 75 din CPP, sunt con-
siderate: persoanele recunoscute astfel potrivit procedurii civile sau penale şi
partea vătămată, partea civilă care nu au împlinit vârsta de 14 ani.
Dacă partea vătămată, partea civilă, bănuitul, învinuitul, inculpatul, partea
civilmente responsabilă, în urma unei boli psihice temporare sau a debilităţii
mintale, nu este capabilă să-şi exercite de sine stătător drepturile şi obligaţiile,
instanţa de judecată le poate recunoaşte incapabile conform procedurii penale.
Persoana incapabilă participantă la proces, potrivit prevederilor alin. (1) al art. 76
din CPP, îşi exercită drepturile sale prin reprezentantul legal.
în cazul în care partea civilă iresponsabilă nu are reprezentant legal, par-
ticiparea ei în procesul penal se suspendă, iar acţiunea civilă se lasă fără exa-
minare, dacă procurorul nu înaintează acţiune în interesele acesteia faţă de în-
vinuit, inculpat sau faţă de persoana care poartă răspundere materială pentru
fcptele învinuitului, inculpatului. în cazul iresponsabilităţii părţii civilmente i
rsponsabile, participarea acesteia la proces se suspendă, iar acţiunea înaintată
împotriva ei se lasă fără examinare.
Partea vătămată, partea civilă, bănuitul, învinuitul, inculpatul în vârstă de
până la 18 ani au capacitatea de exerciţiu limitată. Posibilitatea acestora de a-şi
exercita de sine stătător drepturile este limitată. Astfel, participantul la proces cu i
iipacitate de exerciţiu limitată, fără consimţământul reprezentantului său legal, i II
i este în drept: să retragă cererea privitor la acţiunea prejudiciabilă comisă îm-I» 
i iva sa; să se împace cu partea vătămată, bănuitul, învinuitul, inculpatul; să i ci
unoască acţiunea civilă înaintată lui; să renunţe la acţiunea civilă înaintată de ;
să retragă plângerea depusă în interesele sale (alin. (2) al art. 76 din CPP).
întrucât în procesul penal, capacitatea de exerciţiu a părţii vătămate, părţii
11vile, bănuitului, învinuitului, inculpatului şi părţii civilmente responsabile 'ic
stabileşte la momentul desfăşurării procesului penal, organul de urmărire penală
sau instanţa recunosc capacitatea de exerciţiu a persoanei care a atins majoratul
sau, după caz, vârsta de 14 ani. Instanţa recunoaşte capacitatea de i'xrn iţiu în
procesul penal a părţii vătămate, părţii civile, bănuitului, învinui-i i i l n i ,
inculpatului care au redobândit capacitatea de a-şi exercita drepturile şi ■ 'I 'I
i|'..iţiile de sine stătător.
Codul civil cil Republicii Moldova, nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Re-
publicii Moldova, nr. 82-86/661 din 22.06.2002.
236 Parteagenera1ă
DREPT PROCESUAL I* ii NAI.

237
 Realizarea oricărui drept prevăzut de legea procesual penală de către per-
soana incapabilă atrage nulitatea actului procedural (art. 251 din CPP).
§2. Reprezentanţii în procesul penal, drepturile şi obligaţiile
în desfăşurarea procesului penal prezenţa unora dintre părţi este necesară, fie
în mod permanent, fie doar la anumite acte. Pentru a nu împiedica normala
desfăşurare a procesului penal, s-a admis ca părţile care nu se pot prezenta la
citarea organului de urmărire penală, procurorului sau a instanţei de judecată să
aibă dreptul de a fi înlocuite prin reprezentanţi1".
Conţinutul instituţiei reprezentării în dreptul procesual civil rămâne în esenţă
acelaşi şi în dreptul procesual penal, prin reprezentanţi avându-se în vedere
persoanele împuternicite să participe la îndeplinirea activităţilor procesuale în
numele şi în interesul unei părţi în proces"2.
S-a menţionat pe bună dreptate că reprezentarea intervine în procesul penal
atunci când partea citată nu se poate prezenta sau a cărei prezentare nu este
posibilă"3.
Reprezentarea trebuie deosebită de asistenţa juridică. în cazul asistenţei
juridice avocatul apără interesele părţii în faţa organului de urmărire penală şi a
instanţei de judecată, pe când reprezentarea are ca obiect înlocuirea unei părţi în
exercitarea drepturilor procesuale ale acesteia şi poate fi efectuată de orice
persoană.
Persoanele care reprezintă pe una din părţile în proces devin prin aceasta
subiecţi procesuali, nu însă părţi în proces. Reprezentanţii, potrivit prevederilor
art. 77 şi 79 din CPP, pot fi clasificaţi în reprezentanţi legali şi convenţionali.
2.1. Reprezentanţii legali. Drepturile şi obligaţiile
Reprezentarea legală este instituită direct de lege în cazul persoanelor care nu
au capacitate de exerciţiu la desfăşurarea procesului penal.
Reprezentanţi în procesul penal pot fi: victima, partea vătămată, partea civilă,
bănuitul, inculpatul.
Vintilă Dongoroz, Explicaţii teoretice..., op. cit., p. 93.
Vasile Rămureanu, Reprezentarea învinuitului şi a inculpatului tnfaţa urmăririi penale
şi a judecăţii in prima instanţă, în Revista română de drept, nr. 3, 1973, p, 22. Vlntil8
Dongoroz, op. cit., p. 356.
Reprezentanţi legali sunt părinţii, înfietorii, tutorii sau curatorii (alin. (1) al
art. 77 din CPP).
Documentele ce atestă împuternicirile părinţilor şi înfietorilor sunt paşaportul
(buletinul de identitate), certificatul de naştere, certificatul de înfiere. Tutorii şi
curatorii urmează să prezinte organului de urmărire penală, procurorului ori
instanţei de judecată, după caz, adeverinţa de tutore sau curator.
Tutela se poate institui nu numai asupra persoanei, dar, în mod separat,
asupra bunurilor ei, dacă acestea sunt situate în afara domiciliului celui aflat sub
tutelă.
Tutorele în acest caz, similar tutorelui persoanei iresponsabile, are statut ile
reprezentant legal, însă numai privitor la interesele materiale, legate de bunurile
pentru apărarea cărora a fost desemnat (de exemplu: tutorele asupra bunurilor
persoanei absente).
Organul de urmărire penală, procurorul şi instanţa de judecată au obligaţia să
numească din oficiu ca reprezentant legal autoritatea tutelară dacă în cauză nu
poate fi atras un reprezentant legal din rîndul persoanelor enumerate mai sus.
Alin. (3) al art. 77 din CPP limitează numărul reprezentanţilor legali la unul
singur, admis prin hotărârea motivată a organului de urmărire penală sau a in-
stanţei de judecată. Preferenţială va fi candidatura susţinută de toţi ceilalţi repre -
zentanţi legali. Aceştia îşi pot manifesta acordul în formă scrisă sau verbală.
în cazul apariţiei unor controverse privitor la admiterea reprezentantului legal
decizia aparţine organului ce desfăşoară procesul penal.
Reprezentantul legal este admis prin ordonanţa motivată a ofiţerului de i m
nărire penală, procurorului sau încheierea motivată a instanţei de judecată.
Hotărârea privind admiterea în calitate de reprezentant legal al părţii vă-
Iflmate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului poate fi atacată de
persoanele interesate în condiţii generale.
Nu se admite în procesul penal în calitate de reprezentant legal: 1) al vic-i
unei, părţii vătămate şi părţii civile - persoana căreia i se incumbă cauzarea, pi HI
infracţiune, a prejudiciului moral, fizic sau material părţii vătămate sau i
prejudiciului material părţii civile; 2) al bănuitului, învinuitului, inculpatului
persoana căreia, prin infracţiunea imputată bănuitului, învinuitului sau
Inculpatului, i s-a cauzat prejudiciu material, fizic sau moral. în cazul în care,
după admiterea persoanei în calitate de reprezentant legal al victimei, părţii
vAtftinate, părţii civile, bănuitului, învinuitului, inculpatului, se constată lipsa
limclurilor de a o menţine în această calitate, organul de urmărire penală sau
iii'diinţa, prin hotărâre motivată, încetează participarea acesteia la proces în
n i l i t a l e ile reprezentant legal. C al i t at ea de reprezentant legal încetează o dată
238 l ) K l i l > T I ' K O C I I S U A I . PENAL P a rlea g  n crai .'. 14

cu atingerea majoratului de către partea vătămată, partea civilă, bănuit, învinuit,
inculpat şi dobândirea de către aceştia a capacităţii depline de exerciţiu.
Din analiza dispoziţiilor art. 78 din CPP deducem că statutul reprezentantului
legal capătă dimensiuni şi conţinut diferit în funcţie de calitatea persoanei
reprezentate.
Printre cele mai importante menţionăm: dreptul de a cunoaşte esenţa bă-
nuielii, învinuirii; dreptul de a fi înştiinţat despre citarea persoanei, interesele
căreia le reprezintă, în organul de urmărire penală sau în instanţă şi de a o însoţi
acolo; dreptul de a comunica fără vreo restricţie cu persoana interesele căreia le
reprezintă, în condiţii confidenţiale şi fără a se limita numărul şi durata în-
trevederilor; dreptul de a prezenta documente sau alte mijloace de probă pentru a
fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată; dreptul de a lua
cunoştinţă de materialele prezentate în instanţă de către organul de urmărire
penală pentru confirmarea legalităţii şi temeiniciei ţinerii în stare de arest a
persoanei interesele căreia le reprezintă; dreptul de a lua cunoştinţă, după ter-
minarea urmăririi penale, precum şi în caz de încetare sau clasare a procesului
penal, de toate materialele cauzei, de a nota din ele datele necesare, de a face co -
pii; dreptul de a depune plângeri, în modul stabilit de lege, împotriva acţiunilor şi
hotărârilor organului de urmărire penală, de a ataca sentinţa sau, după caz, decizia
instanţei care a judecat cauza pe cale ordinară de atac ş.a.
Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului cu capacitate de exerciţiu limitată este în drept: 1) cu
consimţământul persoanei interesele căreia le reprezintă: să ceară înlocuirea
apărătorului; să retragă plângerea susţinută de reprezentantul legal al părţii
vătămate; 2) să cunoască intenţiile persoanei pe care o reprezintă: de a retrage
plângerea referitor la comiterea infracţiunii faţă de sine; de a se împăca cu partea
oponentă; de a renunţa la acţiunea civilă intentată de el sau de a recunoaşte
acţiunea civilă pornită împotriva lui; de a retrage plângerea depusă în apărarea
intereselor sale; 3) să accepte sau nu intenţiile persoanei pe care o reprezintă,
enumerate în pct. 2) din alin. (4) al art. 78 din CPP.
Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului cu capacitate de exerciţiu limitată este obligat: să
prezinte organului de urmărire penală sau instanţei documente ce confirmă
împuternicirile sale de reprezentant legal; să se prezinte la citarea organului de
urmărire penală sau a instanţei; să prezinte, la cererea organului de urmărire sau a
instanţei, obiecte şi documente; să se supună dispoziţiilor legitime ale
reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui şedinţei de
judecată; să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
Reprezentantul legal al victimei, părţii vătămate, părţii civile, bănuitului,
învinuitului, inculpatului nu este în drept să întreprindă acţiuni împotriva
intereselor persoanei pe care o reprezintă, inclusiv să renunţe la apărătorul
învinuitului, inculpatului.
P a r t i c i p a r e a în procesul penal în calitate de reprezentant nu este un obsta-
col în calea citării şi audierii persoanei în calitate de martor. Organul de urmărire
penală şi instanţa de judecată în mod obligatoriu asigură realizarea dispoziţiilor
alin. (11) al art. 21 şi 90 din CPP privitoare la libertatea de mărturisire.
Reprezentanţii legali îşi exercită în procesul penal drepturile şi obligaţiile
personal.
2.2. Reprezentanţii (reprezentarea contractuală) victimei,
părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile
Când o persoană, care are calitatea de parte în procesul penal, este îm-
piedicată de a se prezenta la chemarea organului de urmărire ori a instanţei de
judecată, ea se poate face reprezentată printr-un mandat pentru proces 114. Excepţie
de la aceasta face bănuitul, învinuitul, inculpatul, pentru care există restricţii în
ceea ce priveşte reprezentarea convenţională; toate celelalte părţi pol fi
întotdeauna reprezentate (alin. (1) al art. 79 din CPP).
Reprezentarea convenţională (voluntară) constituie tipul obişnuit de repre-ii
ilare, ea întemeindu-se pe existenţa unui contract încheiat între reprezentat,
persoană care are capacitatea deplină de exerciţiu şi este parte în proces, şi
H'prezentant115.
Prin reprezentanţi în sensul prevederilor art. 79 din CPP înţelegem per-iH,
iele împuternicite să participe la îndeplinirea activităţilor procesuale în  mele şi
în interesul victimei, părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmen-li'
ii'sponsabile.
Apreciem faptul că reprezentanţii nu sunt părţi în proces, deoarece ei nu NI
măresc în cauză un interes propriu, îndeplinind acte procesuale în numele |l in
contul altei persoane.
Reprezentarea poate fi exercitată la urmărirea penală şi în judecată.
Legiuitorul (alin. (2) al art. 79 din CPP) enumera categoriile de persoane
■Ire pot deţine statutul de reprezentant: 1) avocaţii (pct. 1) din alin. (2) al
'" Vlntllft Dongoroz, Explicaţii teoretice..., op. cit., p. 93.
VrtMilc IWmureanu, op. cit., p. 22.
.Ml) I' n t tea g e n e r a I ă
DREPT PROCESUAL PliNAL Ml
art. 67 din CPP); 2) persoana împuternicită prin procură" 6; 3) conducătorul
unităţii în cazul în care reprezintă persoana juridică recunoscută parte civilă sau
parte civilmente responsabilă, la prezentarea legitimaţiei.
Dacă în cursul urmăririi penale sau judecării cauzei se constată lipsa de
temeiuri pentru exercitarea atribuţiilor de reprezentant, adică absenţa împu-
ternicirilor perfectate în mod legal, sau expirarea termenului procurii, dizolvării
persoanei juridice care a eliberat procura; declarării ei drept incapabilă, limitată în
capacitatea de exerciţiu ori dispărută fără de veste; decesul persoanei fizice căreia
îi este eliberată procura, declarării ei incapabilă, limitată în capacitatea de
exerciţiu ori dispărută fără de veste; care sunt determinate de exercitarea funcţiilor
de conducător al unităţii respective, organul de urmărire penală sau instanţa
încetează participarea acestei persoane în calitate de
reprezentant.
Consecinţe similare survin şi în cazul suspendării 117 atribuţiilor repre-
zentantului în cazurile în care procura a fost anulată de către persoana care a
eliberat-o ori persoana căreia îi este eliberată procura a renunţat la ea.
Persoana care a eliberat procura este obligată să informeze despre anularea şi
încetarea valabilităţii procurii pe cel căruia i-a eliberat procura şi pe terţii cunos-
cuţi de el cu care reprezentantul urma să contracteze. Aceeaşi obligaţie o au suc-
6
Procura este înscrisul întocmit pentru atestarea împuternicirilor conferite de reprezentat unui sau
mai multor reprezentanţi.
Procura eliberată pentru încheierea de acte juridice în formă autentică trebuie să fie autentificată
notarial. Procurile autentificate, conform legii, de autorităţile administraţiei publice locale sunt
echivalate cu procurile autentificate notarial. Sunt echivalate cu procurile autentificate notarial
procurile eliberate de:
a) persoane care se află la tratament staţionar în spitale, sanatorii şi în alte instituţii medicale
militare, în cazul în care sunt autentificate de şefii acestor instituţii, de adjuncţii în probleme
medicale, de medicul-şef sau de medicul de gardă;
b) militari, iar în punctele de dislocare a unităţilor militare, instituţiilor sau instituţii lor de
învăţămînt militar unde nu există birouri notariale sau alte organe care îndeplinesc acte
notariale, de salariaţi şi de membri ai familiilor lor şi ale militarilor, autentificate de
comandantul (şeful) unităţii sau al instituţiei respective;
c) persoane care ispăşesc pedeapsa în locuri de privaţiune de libertate, autentificate de şeful
instituţiei respective;
d) persoane majore care se află în instituţii de protecţie socială a populaţiei, autentificate de
administraţia instituţiei respective sau de conducătorul organului de protecţie socială
respectiv.
Procura se eliberează pe un termen de cel mult 3 ani. Dacă termenul nu este indicat în procură, ea este
valabilă timp de un an de la data întocmirii. Esle nulă procura în care nu este indicată data întocmirii.
117
Po tr iv ii ari. 2T>5 din Codul civil, ar fi mai corectă încetarea atribuţiilor.
cesorii celui care a eliberat procura în cazurile stipulate la lit. d) şi f) din alin. (1)
al art. 255 din CC, şi anume, dizolvării persoanei juridice care a eliberat procura
şi respectiv, decesului persoanei fizice care a eliberat procura, declarării ei drept
incapabilă, limitată în capacitatea de exerciţiu ori dispărută fără de veste.
Actele juridice încheiate de reprezentant până la momentul când acesta a aflat
sau trebuia să afle despre încetarea valabilităţii procurii rămân valabile pentru
reprezentant şi pentru succesorii lui, cu excepţia cazului în care aceştia
demonstrează că cealaltă parte a ştiut sau trebuia să ştie că procura a încetat. La
încetarea valabilităţii procurii, persoana căreia îi este eliberată procura sau
succesorii ei sunt obligaţi să restituie imediat procura.
Notăm faptul că, potrivit alin. (3) al art. 79 din CPP, la categoria reprezentan-
ţilor care pot renunţa la împuternicirile respective nu pot fi atribuiţi avocaţii.
Cu toate acestea, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată pot limita
numărul celor antrenaţi nemijlocit în acţiuni procesuale ori în şedinţa de judecată
până la unul singur.
Una din cerinţele principale înaintate reprezentanţilor este de a nu întreprinde
acţiuni care ar veni în contradicţie cu interesele persoanei reprezentate.
Statutul reprezentantului are un conţinut complex. Astfel, din textul art. 80
din CPP deducem două categorii de drepturi. Prima dintre ele se referă la
drepturile exercitate în vederea protejării intereselor persoanei reprezentate, iar
cea de-a doua - la drepturile personale ale reprezentantului.
Printre drepturile exercitate în numele şi interesul persoanei reprezentate se
înscriu prevederile alin. (1) al art. 80 din CPP, în special: să cunoască esenţa
învinuirii; să participe la efectuarea acţiunilor procesuale, la propunerea organului
de urmărire penală, în cazul în care se prezintă la începutul acţiunii procesuale
efectuate cu participarea persoanei reprezentate; să ceară recuzarea persoanei care
efectuează urmărirea penală, a judecătorului, procurorului, expertului,
interpretului, traducătorului, grefierului; să prezinte documente şi alte mijloace de
probă pentru a fi anexate la dosarul penal şi cercetate în şedinţa de judecată; să
facă explicaţii, să înainteze cereri; să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale
din momentul terminării urmăririi penale, inclusiv în cazul clasării procesului
penal, să facă copii şi să noteze orice date din dosar privind interesele persoanei
reprezentate; să participe la şedinţele de judecată în aceleaşi condiţii în care poate
participa persoana reprezentată; să retragă, cu consimţământul persoanei
reprezentate, orice cerere depusă de el; să facă obiecţii la plângerile altor
participanţi la proces, care i-au fost aduse la cunoştinţă de către organul de
urmărire penală sau despre care a aflat în alte împrejurări, în cazul în care aceste
plângeri se referă la interesele persoanei reprezentate; in şedinţa de judecată, să-şi
expună părerea referitor la cererile şi propunerile
.'. DREPT PKOCHSUAI, PENAL Partea generală 243
altor participanţi la proces, precum şi la chestiunile ce se soluţionează de către
instanţă, în măsura în care ele ating interesele persoanei reprezentate; să facă
obiecţii împotriva acţiunilor nelegitime ale altor participanţi la proces în măsura
în care ele ating interesele persoanei reprezentate; să facă obiecţii împotriva
acţiunilor preşedintelui şedinţei de judecată când acestea se referă la interesele
persoanei reprezentate etc.
Reprezentantul victimei, părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente
responsabile este limitat în vederea exercitării unor categorii specifice de drepturi,
arătate în alin. (2) al art. 80 din CPP. Acestea ţin de: retragerea cererii despre
săvârşirea infracţiunii împotriva persoanei reprezentate; încheierea tranzacţiilor de
împăcare cu bănuitul, învinuitul, inculpatul; renunţarea la acţiunea intentată de
către persoana reprezentată; recunoaşterea acţiunii înaintate împotriva persoanei
reprezentate; primirea bunurilor şi banilor care îi revin persoanei reprezentate în
baza hotărârii judecătoreşti.
Excepţie fac cazurile reprezentării persoanei juridice din oficiu şi specificării
în mod expus în procură.
Reprezentantul are următoarele obligaţii: să îndeplinească indicaţiile per-
soanei reprezentate; să prezinte organului de urmărire penală sau instanţei
documentele care îi confirmă împuternicirile; să se înfăţişeze la citarea organului
de urmărire penală sau a instanţei pentru a reprezenta interesele persoanei
reprezentate; să prezinte, la solicitarea organului de urmărire penală sau a
instanţei, obiectele şi documentele de care dispune; să se supună dispoziţiilor
legitime ale reprezentantului organului de urmărire penală şi ale preşedintelui
şedinţei de judecată; să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată.
§3. Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile
Decesul părţii vătămate sau pierderea capacităţii de a-şi exprima conştient
voinţa în timpul procesului penal nu lasă un gol procesual 118, ea putând fi în-
locuită prin succesor.
Potrivit dicţionarului limbii române119, succesor este persoana care urmează
în locul alteia ori persoana care dobândeşte drepturi şi obligaţii de la o alta.
118
In practica şi teoria procesului penal român decesul părţii vătămate duce la stingerea
drepturilor sale o dată cu titularul lor. Se arată că dispariţia părţii vătămate din procesul
penal nu trebuie să ducă la concluzia greşită că ar împiedica exercitarea în continuare a
acţiunii penale; în asemenea situaţii acţiunea penală se exercită, în continuare, de către
organul judiciar învestit cu rezolvarea cauzei penale.  se vedea In acest sens: Ion Neagu,
Tratat <lc drept procesual penal, op. cit., p. 151.
"u DKX, ediţia a II a, Univers Enciclopedic, Bucuroşi, 1, p 1036,
Calitatea de succesor, în sensul alin. (1) al art. 81 din CPP, o poate avea ruda
apropiată a părţii vătămate sau a părţii civile în cazul în care: 1) şi-a manifestat
voinţa de a deţine această calitate printr-o cerere; 2) partea vătămată sau partea
civilă să fi decedat sau care, în urma infracţiunii, a pierdut capacitatea de a-şi
exprima conştient voinţa; 3) nu i se incriminează săvârşirea faptei penale în dauna
intereselor părţii vătămate sau părţii civile.
Pentru a fi recunoscut succesorul părţii vătămate sau al părţii civile, se cere
întrunirea simultană a tuturor condiţiilor arătate.
Hotărârea privind recunoaşterea rudei apropiate ca succesor al părţii vătămate
sau al părţii civile aparţine procurorului care conduce urmărirea penală sau, după
caz, instanţei de judecată. în cazul în care mai multe rude apropiate pretind
recunoaşterea în calitate de succesor, decizia aparţine procurorului
(judecătorului).
Potrivit alin. (3) al art. 81 din CPP, recunoaşterea succesorului poate fi
solicitată repetat, dacă iniţial lipseau temeiurile arătate mai sus.
Dacă după recunoaşterea persoanei ca succesor al părţii vătămate sau al părţii
civile, procurorul ori instanţa vor constata lipsa temeiurilor de a o menţine în
această calitate, aceasta va fi temei de încetare a participării la proces în calitate
de succesor. Despre aceasta se va emite o hotărâre motivată (ordonanţă, după caz,
încheiere).
Legiuitorul oferă dreptul succesorului părţii vătămate sau al părţii civile de a
renunţa la împuternicirile asumate, indiferent de etapa la care se desfăşoară
procesul penal.
Succesorul, din momentul adoptării hotărârii privind recunoaşterea acestei ca-
lităţi, intră în posesia statutului procesual al părţii în locul căreia stăruie în proces.
Recunoaşterea calităţii procesuale de succesor nu este o piedică în ceea ce
priveşte citarea şi audierea în calitate de martor.
Succesorul părţii vătămate sau al părţii civile poate fi reprezentat.
Secţiunea a V-a. ALTE PERSOANE PARTICIPANTE
LA PROCESUL PENAL
§1. Asistentul procedural
Efectuarea anumitor activităţi procesuale trebuie făcută, potrivit cerinţelor
legale, cu participarea unor persoane dezinteresate în cauză, care, nefiind angajaţi
ai organului de urmărire penală, participă la prezentarea persoanei spre
recunoaştere.
2<I4 P u r I   ge ii   24S
DII E P T P R   E SU A L PUNA L aIA
 Aceste persoane au calitatea de asistenţi procedurali (alin. (1) al art. 82 din
CPP).
Legiuitorul stabileşte participarea obligatorie a asistenţilor procedurali la
efectuarea prezentării spre recunoaştere a persoanei (art. 116 din CPP). Din
conţinutul alin. (3) al art. 116 din CPP rezultă că calitatea de asistent procedural o
poate avea nu orice persoană, ci doar acelea care corespund anumitor criterii şi
particularităţi. Cele arătate în lege sunt sexul şi asemănarea la exterior, în
literatura de specialitate120 s~a arătat că recunoaşterea făptuitorului, victimei,
uneori şi a martorului se efectuează, în majoritatea cazurilor, după înfăţişare,
mers, voce şi vorbire.
Printre semnalmentele pe care se sprijină, de obicei, declaraţiile celor chemaţi
să recunoască persoane, pe primul plan se află trăsăturile anatomice (statice), cum
ar fi constituţia fizică, culoarea tenului (uneori şi a ochilor), culoarea şi natura
părului, formele anatomice ale capului, aspectele feţei, dimensiunile constitutive
ale acesteia, în special ale nasului şi zonei bucale.
O importanţă aparte capătă caracteristicile anatomice care se manifestă
evident sau anumite infirmităţi, defecte, semne şi variaţii morfologice, dobândite
ereditar, în urma unor maladii, intervenţii medicale ş.a.
Alături de semnalmentele similare arătate, asistentul procedural trebuie să
corespundă unor condiţii: să fie neutru, adică să nu fie interesat în cauză şi să nu
fie cunoscut persoanei chemate să facă recunoaşterea.
Asistentul procedural poate fi invitat să participe şi la reconstituirea faptei
(art. 122 din CPP) sau la efectuarea experimentului (art. 123 din CPP) când
prezenţa este considerată necesară.
Fiind subiect al procesului penal, asistentul procedural dispune de drepturi şi
obligaţii.
Drepturile asistentului procedural sunt: să asiste la efectuarea acţiunii pro-
cesuale de la început până la terminarea ei; să ia cunoştinţă de procesul-verbal al
acţiunii procesuale la care a asistat; pe parcursul efectuării acţiunii procesuale,
precum şi la familiarizarea sa cu procesul-verbal, să facă obiecţii referitor la cele
efectuate şi la cele reflectate în procesul-verbal, obiecţii care urmează să fie
înscrise în procesul-verbal al acţiunii respective; să semneze numai acea parte a
procesului-verbal al acţiunii procesuale care reflectă circumstanţele percepute de
el; să primească compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la
acţiunea procesuală în cauză şi repararea prejudiciului cauzat de acţiu nile
nelegitime ale organului de urmărire penală (alin. (5) al art. 82 din CPP).
''" Simion Doraş, Criminalistica. Elemente de tactică, voi, II. Ştiinţa, Chişinău, 1999,
p, 20<l 216,
Asistentul procedural este obligat, potrivit alin. (3) al art. 82 din CPP: să se
prezinte la citarea organului care efectuează acţiunea procesuală; să comunice, la
cererea organului care efectuează acţiunea procesuală, despre raporturile sale cu
persoanele care participă la efectuarea acţiunii respective; să îndeplinească
indicaţiile organului care efectuează acţiunea procesuală; să nu părăsească locul
efectuării acţiunii procesuale fără învoirea organului respectiv; să semneze
procesul-verbal al acţiunii procesuale la care a asistat, să facă obiecţii la procesul-
verbal, să refuze de a semna procesul-verbal respectiv dacă obiecţiile sale nu au
fost incluse în procesul-verbal; să nu dea publicităţii circumstanţele şi datele ce i-
au devenit cunoscute în urma efectuării acţiunii procesuale, inclusiv
circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum şi
cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau un alt secret ocrotit
de lege.
Pentru neîndeplinirea obligaţiilor arătate, asistentul procedural poate fi supus
măsurilor procesuale de constrângere arătate în alin. (2) al art. 197 din CPP
(obligarea de a se prezenta, aducerea silită şi amenda judiciară).
§2. Grefierul
Potrivit alin. (1) al art. 83 din CPP, grefier în şedinţa de judecată este
Inncţionarul instanţei judecătoreşti, care nu are interes personal în cauză şi
întocmeşte procesul-verbal al şedinţei de judecată, înregistrează declaraţiile
părţilor şi ale martorilor.
Funcţia de grefier se conţine în statele instanţei de judecată. Grefierul este
lllgajat de preşedintele instanţei de judecată.
Potrivit alin. (3) al art. 48 din Legea Republicii Moldova privind organiza-
l'cn judecătorească nr. 514-XIII din 06.07.1995 {Monitorul Oficial al Republicii
 loldova, nr. 58/641 din 19.10.1995), grefierul are statut de funcţionar public.
în calitate de condiţii obligatorii pentru îndeplinirea funcţiei de grefier am
putea menţiona:
1) lipsa interesului personal în cauză. în caz contrar, aceasta, potrivit pct. 1)
şi 3) din alin. (1) al art. 84, va constitui temei de recuzare (dacă se află în
relaţii de rudenie sau în alte relaţii de dependenţă personală ori de
serviciu cu vreuna din părţi) (dacă există măcar una din circumstanţele
prevăzute în art. 33, aplicate în mod corespunzător);
2) deţinerea abilităţilor necesare pentru întocmirea procesului-verbal al
şedinţei de judecată şi înregistrarea declaraţiilor părţilor şi ale martorilor.
La capitolul abilităţi s-ar putea concretiza: pregătirea necesară, adică
st u d i i medii generale ori studii medii speciale; posede abilităţi
.'. II.
DREPT i' : ii SUA I. P a r t e a g o n era Iă .',17
PENAL
de lucru cu tehnica de calcul; deprinderea de a întocmi în scris pro-cesul-verbal al
şedinţei de judecată. Pentru a-i asigura plenitudinea, poate fi utilizată
stenografierea, înregistrarea audio sau video (art. 336 din CPP). Grefierul în
şedinţa de judecată este obligat: să asigure plenitudinea şi caracterul obiectiv al
celor consemnate în procesul-verbal. Pct. 1) din alin. (2) al art. 83 din CPP
impune grefierului obligaţia de a se afla în sala de şedinţe pe tot parcursul
procesului. Ca şi ceilalţi participanţi la proces, grefierul nu poate părăsi şedinţa
fără permisiunea preşedintelui şedinţei. Prin expunere completă, pct. 2) are în
vedere să reflecte în procesul-verbal în întregime acele acţiuni, cereri, demersuri,
obiecţii, declaraţii, hotărâri ale instanţei etc., care vor fi incluse ori anexate la
procesul-verbal. Expunerea exactă presupune consemnarea celor petrecute în
şedinţă în deplină concordanţă cu realitatea, întocmai, fără nici o abatere;
întocmirea în termen a procesului-verbal. Termenul de întocmire a procesului-
verbal, despre care se arată în pct. 3) este stabilit în alin. (4) al art. 336 şi
constituie 48 ore de la terminarea şedinţei; obligaţia prevăzută în pct. 4 (la cererea
instanţei de judecată sau a unei părţi în procesul penal, să comunice despre
relaţiile sale cu persoanele care participă la proces în cauza respectivă) are
importanţă pentru îndeplinirea de către grefier în bune condiţii a obligaţiilor de
serviciu şi, nu în ultimul rând, pentru asigurarea obiectivitătii şi imparţialităţii. Or,
prin clarificarea relaţiilor dintre grefier şi persoanele care participă la proces în
cauza respectivă se pot curma situaţiile de neîncredere şi suspiciune.
Grefierul este obligat să comunice despre relaţiile cu persoanele arătate la
cererea instanţei de judecată sau a unei părţi în procesul penal.
Stabilindu-se circumstanţe arătate în pct. l)-3) din alin. (1) al art. 84 (cazurile
de incompatibilitate), grefierul nu va putea participa în procedura în cauza penală
concretă.
O altă obligaţie ţine de executarea întocmai a indicaţiilor preşedintelui
şedinţei de judecată (pct. 5) care, în principiu, se reduc la luarea măsurilor
pregătitoare necesare pentru ca la termenul de judecată fixat judecarea cauzei să
nu fie amânată. Corelaţia preşedintele şedinţei de judecată - grefierul este
reglementată de alin. (1) al art. 318 din CPP.
în pct. 6) din alin. (2) se impune obligaţia de nedivulgare a datelor şedinţei de
judecată închise.
Pentru plenitudinea şi exactitatea procesului-verbal al şedinţei de judecată
grefierul poartă răspundere personală. în caz de falsificare a procesului-verbal al
şedinţei de judecată grefierul poate fi tras la răspundere penală conform art. 310
clin CP.
La întocmirea procesului-verbal al şedinţei de judecată grefierul este ibsolut
independent de solicitările şi indicaţiile oricărei persoane în ceea ce priveşte
conţinutul înscrierilor. Dacă în şedinţă apar divergenţe între grefier si preşedintele
şedinţei referitor la conţinutul procesului-verbal, grefierul are dreptul să anexeze
la procesul-verbal obiecţiile sale, soluţionarea cărora are loc în modul prevăzut de
art. 336 din CPP.
Cazurile în care grefierul nu poate participa în procedura în cauza penală sunt
prevăzute exhaustiv în art. 84 din CPP şi se referă la următoarele împrejurări:
1) dacă există cel puţin una din circumstanţele prevăzute în art. 33, care se
aplică în mod corespunzător;
2) dacă nu este în drept să fie în această calitate în baza legii sau a sentinţei
judecătoreşti;
3) dacă se află în relaţii de rudenie cu vreuna din părţi sau în alte relaţii de
dependenţă personală ori de serviciu cu acestea;
1) dacă se constată incompetenţa lui.
Participarea anterioară a persoanei în calitate de grefier la şedinţa de judecată
nu este un obstacol care exclude participarea ei ulterioară în aceeaşi i iilitate în
procedura dată.
Recuzarea grefierului se soluţionează de instanţa care judecă cauza şi ho-i .i i
 rea asupra acestei chestiuni nu este susceptibilă de a fi atacată.
în cazul când instanţa superioară constată anumite încălcări ale legii pro-
■ • ■••ui penale prin fixarea incompletă în procesul-verbal a mersului
şedinţei ori
întocmirea neglijentă prin corectări de text, adăugiri, fără menţiunea legală,
tui   dus la casarea sentinţei, grefierul respectiv nu mai poate participa în
l'im edura în cauza penală concretă. Eventual această împrejurare ar putea fi
dpi (4 iată drept circumstanţă ce atestă incompetenţa grefierului de şedinţă.
I >eşi este prevăzut că hotărârea asupra recuzării grefierului nu poate fi ata-
■ .Hi. lotuşi la exercitarea căii de atac, a apelului poate fi invocat acest
motiv.
§3. Interpretul, traducătorul
U cili za rea procesului penal are loc în asemenea condiţii, încât egalitatea parti-•
i| ■ 11 iţilor la această activitate să se înfăptuiască fără nici o discriminare naţională.
Persoana care nu posedă sau nu vorbeşte limba de procedură are dreptul li in
cunoştinţă de toate actele şi materialele dosarului, să vorbească în faţa organului
de urmărire penală şi în instanţa de judecată prin interpret.
248 DKI'll'T I ' K O C l i S U A L PliNAL 1' a r t e a g e ii e r a 1 it > \
 Actele procedurale ale organului de urmărire penală şi cele ale instanţei de
judecată se înmânează bănuitului, învinuitului, inculpatului, fiind traduse în
limba maternă sau în limba pe care acesta o cunoaşte.
Astfel, în procesul penal în calitate de subiecţi care asigură buna desfăşurare
a procesului penal apar interpretul şi traducătorul.
Interpretul este persoana, invitată în procesul penal de organele competente,
care traduce oral dintr-o limbă în alta sau care traduce semnele celor surzi ori
muţi, mijlocind astfel înţelegerea dintre două sau mai multe persoane (pct. 19) al
art. 6 din CPP).
Traducătorul traduce în scris un text dintr-o limbă în alta (pct. 48) al art. 6
din CPP).
Din conţinutul normelor arătate şi din textul art. 85 din CPP conchidem că
interpretul, traducătorul este persoana fizică:
a) care liber (adică fără dicţionar sau ajutorul altor persoane) cunoaşte
limbile necesare pentru traducere ori pentru interpretarea semnelor celor
muţi ori surzi;
b) care cunoaşte terminologia juridică, adică totalitatea termenilor de
specialitate folosiţi în jurisprudenţă;
c) care nu este interesată în cauză;
d) care acceptă să participe în această calitate.
Traducătorul, interpretul este desemnat de organul de urmărire penală,
procuror prin ordonanţă şi de instanţa de judecată prin încheiere din oficiu ori la
cerere din rândul persoanelor propuse de bănuit, învinuit, inculpat, victimă, parte
vătămată şi alţi participanţi.
Este inadmisibilă cumularea calităţii de interpret, traducător cu cea de
judecător, procuror, ofiţer de urmărire penală, apărător, reprezentant legal,
grefier, expert şi martor. în cazul neglijării acestor interdicţii, potrivit alin. (2) al
art. 251 din CPP, actul procedural este sancţionat prin nulitate.
Pentru asigurarea bunului mers al acţiunii procesuale şi al admisibilităţii
probelor administrate, înainte de a începe efectuarea acţiunii procesuale, organul
de urmărire penală sau instanţa de judecată stabileşte identitatea şi competenţa
interpretului, traducătorului, domiciliul lui, precum şi în ce relaţii se află el cu
persoanele care participă la acţiunea respectivă, îi explică drepturile şi obligaţiile
lui şi îl previne de răspunderea penală pentru traducerea intenţionat greşită sau
pentru eschivarea de la îndeplinirea obligaţiilor sale. Aceasta se consemnează în
procesul-verbal şi se certifică prin semnătura interpretului, traducătorului.
Legiuitorul nu a prevăzut necesitatea prezentării obligatorii a unui document
care ar confirma competenţa interpretului, traducătorului. Este suficien-
tă convingerea organului de urmărire penală că acesta dispune de cunoştinţele
necesare şi prevenirea de răspunderea penală potrivit art. 312 din CP pentru
traducerea incorectă cu bună ştiinţă.
Pentru eschivarea de la îndeplinirea obligaţiilor de interpret, traducător nu
este prevăzută răspunderea penală.
Interpretul, traducătorul are dreptul: să pună întrebări persoanelor prezente
pentru precizarea traducerii; să ia cunoştinţă de procesul-verbal al acţiunii
procesuale la care a participat, precum şi de declaraţiile persoanelor audiate în
şedinţa de judecată cu participarea sa, să facă obiecţii referitor la caracterul
complet şi exact al traducerii înscrise, care vor fi incluse în procesul-verbal; să
ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu participarea la acţiunea
procesuală în cauza respectivă şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile
nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; să primească
recompensă pentru lucrul efectuat.
Interpretul, traducătorul este obligat: să se prezinte la citarea organului de
urmărire penală sau a instanţei de judecată; să prezinte, de regulă, organului de
urmărire penală sau instanţei documentul ce confirmă calificarea de interpret,
traducător, să-i aprecieze obiectiv capacitatea sa de a traduce complet şi exact; să
comunice, la cererea organului de urmărire penală, a instanţei sau părţilor, despre
experienţa sa profesională şi relaţiile cu persoanele participante la procesul penal;
să se afle la locul efectuării acţiunii procesuale, în şedinţa de judecată atâta timp
cât este necesar de a asigura interpretarea, traducerea şi să nu părăsească locul
efectuării acţiunii respective fără permisiunea organului care o efectuează sau,
după caz, şedinţa de judecată fără permisiunea preşedintelui şedinţei; să facă
interpretarea, traducerea complet, exact şi la momentul oportun; să îndeplinească
cerinţele legale ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; să respecte
ordinea stabilită în şedinţa de judecată; să confirme, prin semnătură, caracterul
complet şi exact al interpretării, traducerii incluse în procesul-verbal al acţiunii
procesuale la efectuarea căreia a participat, precum şi exactitatea traducerii
documentelor care se înmânează persoanelor participante la procesul penal; să nu
divulge circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma efectuării
acţiunii procesuale, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii
private, de familie, precum şi cele care constituie secret de stat, de serviciu,
comercial sau alt secret ocrotit de lege.
Pentru neexecutarea obligaţiilor prevăzute în alin. (4) al art. 85 din CPP
survin consecinţe sub formă de amendă judiciară (art. 201 din CPP), obligarea ile
a se prezenta la organul de urmărire penală sau la instanţă (art. 198 din CPP),
aducerea silită (art. 199 din CPP), iar în cazul traducerii intenţionat greşite,
răspunderea penală în conformitate cu art. 312 din CP.
,".(1
DREPT PROCESUAL PENAL I'   leu g e II   .".i
I
 Interpretul, traducătorul nu poate participa în procedura în cauza penală, dacă
există măcar una din circumstanţele arătate în alin. (1) al art. 86 din CPP, şi
anume: există cel puţin una din circumstanţele prevăzute în art. 33 din CPP, care
se aplică în mod corespunzător; nu este în drept să fie în această calitate în baza
legii sau a sentinţei judecătoreşti; se află în relaţii de rudenie sau în alte relaţii de
dependenţă personală cu persoana care efectuează urmărirea penală sau cu
judecătorul; se află în dependenţă de serviciu de vreuna din părţi ori de specialist
sau expert; se constată incompetenţa lui.
Participarea anterioară a persoanei în calitate de interpret, traducător la
proces nu este un obstacol care exclude participarea ei ulterioară în aceeaşi
calitate în procedura dată.
Interpretul, traducătorul se pot abţine de la participarea în procedura în cauză
penală dacă se constată prezenţa măcar unuia din temeiurile arătate în alin. (1) al
art. 86.
în virtutea aceloraşi temeiuri el poate fi recuzat de către:
1) părţi (adică de partea apărării şi acuzării);
2) ofiţerul de urmărire penală, procuror, instanţă, specialist sau expert dacă
se constată incompetenţa lui.
Recuzarea interpretului, traducătorului se soluţionează de organul de
urmărire penală sau de instanţă şi hotărârea asupra acestei chestiuni nu este
susceptibilă de a fi atacată.
§4. Specialistul
Specialistul este persoana care cunoaşte temeinic o disciplină sau o anumită
problemă şi este antrenată în procesul penal, în modul prevăzut de lege, pentru a
contribui la stabilirea adevărului (pct. 43) al art. 6 din CPP).
Prin specialist în procesul penal se are în vedere persoana fizică:
a) care are cunoştinţe temeinice într-un anumit domeniu de activitate umană
(tehnică, ştiinţă, meserie, artă etc.);
b) care a fost chemată la efectuarea acţiunii procesuale în modul prevăzut
de art. 236 din CPP;
c) care nu se află în nici o situaţie de incompatibilitate arătate în art. 86 din
CPP.
întreprinderea, instituţia sau organizaţia, indiferent de statut, formă orga-
nizatorică şi tipul de proprietate au obligaţia de a satisface cererea organului de
urmărire penală sau a instanţei cu privire la chemarea şi participarea spe-
cialistului la acţiunea procesuală. Perioada de timp în care specialistul a fost
antrenat în procedura în cauza penală nu poate li considerată absenţă nemotivata
de In serviciu.
Din prevederile alin. (2) al art. 87 din CPP deducem scopul pentru care
specialistul se atrage în procedura în cauza penală şi anume pentru acordarea
ajutorului necesar organului de urmărire penală sau instanţei. Prin ajutor se are în
vedere:
contribuirea prin sfaturi, sugestii la descoperirea, fixarea, ridicarea
sau excluderea obiectelor şi a documentelor;
contribuirea la aplicarea mijloacelor tehnice şi a programelor computerizate
în cursul acţiunii procesuale; - formularea concluziilor de constatare
tehnico-ştiinţifică sau medi-
co-legală;
ajutorul la formularea întrebărilor pentru expert;
explicarea în faţa părţilor şi a instanţei a chestiunilor ce ţin de sfera
cunoştinţelor lui profesionale, în acest scop se pot utiliza certificate,
demonstrarea diapozitivelor, materialelor video, capacităţilor unui sau altui obiect
etc.
Opiniile şi constatările specialistului nu pot înlocui concluzia expertului.
Specialistul dispune de o serie de drepturi şi obligaţii. Drepturile specialistului:
să ia cunoştinţă, cu permisiunea organului de urmărire penală sau a instanţei, de
materialele cauzei şi să pună întrebări participanţilor la acţiunea procesuală
respectivă pentru a formula o concluzie adecvată; să ceară completarea
materialelor şi datelor puse la dispoziţie pentru formularea concluziei; să-i
atenţioneze pe cei prezenţi asupra circumstanţelor legate de descoperirea,
ridicarea şi păstrarea obiectelor şi documentelor respective, asupra aplicării
mijloacelor tehnice şi programelor computerizate; să ilea explicaţii referitor la
chestiunile ce ţin de competenţa sa profesională; să Iacă obiecţii, care vor fi
incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective, referitor la
descoperirea, ridicarea şi păstrarea obiectelor, precum şi să dea alte explicaţii
conform competenţei sale profesionale; să ia cunoştinţă de Iuticesele-verbale ale
acţiunilor la care a participat şi să ceară completarea lor ..ui includerea obiecţiilor
sale în procesul-verbal respectiv; să ceară compensarea cheltuielilor suportate în
cauza penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale
organului de urmărire penală sau ale instanţei; să primească recompensă pentru
lucrul efectuat.
Obligaţiile specialistului: să se prezinte la chemarea organului de urmărire
penală sau a instanţei; să prezinte organului de urmărire penală documentele ce
confirmă calificarea lui de specialist respectiv; să-şi aprecieze obiectiv
Capacitatea sa de a acorda ajutorul necesar ca specialist; să comunice, la cererea
Organului de urmărire penală, a insta nţei sau părţilor, despre experienţa sa In
domeniu şi despre relaţiile sale cu persoanele participante în cauza penală
nspectivă; să se afle la locul efectuării a c ţ i u n i i procesuale sau în şedinţa de
'.'..'. D R E P T I > I UK : I ; SU AI . PENAL
Partagenera 1ă

253
judecată atâta timp cât este necesar de a asigura acordarea ajutorului ca specialist c) lipsa interesului faţă rezultatele cauzei penale.
şi să nu părăsească fără permisiune locul efectuării acţiunii procesuale respective Cerinţele înaintate unui expert judiciar sunt formulate în articolul 8 din Legea
sau şedinţa de judecată; să aplice toate cunoştinţele şi deprinderile sale speciale Republicii Moldova cu privire la expertiza judiciară123.
pentru acordarea de ajutor organului care efectuează acţiunea procesuală la Potrivit normei arătate, poate fi expert judiciar persoana care:
descoperirea, fixarea sau excluderea probelor, la aplicarea mijloacelor tehnice şi a a) are capacitatea de a acţiona cu discernământ;
programelor computerizate, la formularea întrebărilor pentru expert; să dea
b) are studii superioare universitare, pregătirea respectivă într-un anumit
explicaţii referitor la problemele ce ţin de competenţa sa profesională; să tragă
domeniu al expertizei judiciare şi a obţinut calificarea de expert judiciar;
concluzii de constatare tehnico-ştiinţifică sau medi-co-legală; să se supună
c) posedă cunoştinţe speciale în cele mai diverse domenii ale ştiinţei,
dispoziţiilor legale ale organului de urmărire penală; să respecte ordinea stabilită
tehnicii, medicinei, artei, în alte domenii ale activităţii umane necesare
în şedinţa de judecată; să confirme, prin semnătură, mersul, conţinutul şi
pentru întocmirea raportului de expertiză;
rezultatele acţiunii procesuale la care a participat, precum şi caracterul complet şi
d) este atestată în calitate de expert judiciar într-un anumit domeniu;
exact al înscrierilor în procesul-verbal al acţiunii respective; să nu divulge
e) nu are antecedente penale;
circumstanţele şi datele care i-au devenit cunoscute în urma efectuării acţiunii
f) se bucură de o bună reputaţie profesională.
procesuale, inclusiv circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de
Calitatea de expert este incompatibilă cu orice alt statut în cauza penală
familie, precum şi cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau alt
concretă.
secret ocrotit de lege.
Din conţinutul alin. (2) al art. 88 din CPP deducem inadmisibilitatea dis-
Recuzarea specialistului se face în condiţiile prevăzute pentru recuzarea
punerii expertizei pentru stabilirea aspectului cauzei penale ce pot fi constatate
interpretului, traducătorului conform prevederilor art. 33 din CPP, care se aplică
printr-o analiză directă a mijloacelor de probă în baza cunoştinţelor profesionale
în mod corespunzător.
ale ofiţerului de urmărire penală, procurorului ori judecătorului.
Bunăoară, nu se poate cere expertului să determine dacă baioneta ridicată
§5. Expertul prin percheziţie constituie armă albă ori stabilirea vinovăţiei sau nevinovăţiei
I '.umitului, învinuitului, inculpatului ş.a., asupra cărora trebuie să se
Expert este persoana care posedă cunoştinţe temeinice speciale într-un
pronunţe
anumit domeniu şi este abilitată, în modul stabilit de lege, să facă o expertiză (pct.
bfganul de urmărire penală şi judecătorul în baza cunoştinţelor juridice.
12) al art. 6 din CPP).
Kxpertul dispune de drepturi şi obligaţii.
Participarea expertului în procesul penal 121 este determinată de complexitatea
Hxpertul are dreptul: să ia cunoştinţă de materialele cauzei penale în legă-
problemelor ce se pot ivi în rezolvarea unor cauze penale şi de necesitatea de a
nii.i cu obiectul expertizei; să ceară să i se pună la dispoziţie materiale supli-
apela la concursul unor oameni cu pregătirea profesională, alta decât cea juridică,
mentare necesare pentru prezentarea concluziilor; să participe, cu aprobarea -l
pentru a elucida aspecte ce ţin de diverse ramuri ale ştiinţei, tehnicii, artei etc.122
,.mului de urmărire penală sau a instanţei, la audieri şi la alte acţiuni pro-i 'ii,ile
Din prevederile alin. (1) al art. 88 din CPP deducem condiţiile necesare pentru
ce ţin de obiectul expertizei; să pună întrebări persoanelor audiate cu pil
deţinerea calităţii de expert:
ii ci parea lui; să prezinte concluzii nu numai referitor la întrebările puse, ci ţi Iu
a) existenţa unei ordonanţe ori încheieri privind dispunerea expertizei
alte circumstanţe ce ţin de competenţa sa şi care au fost constatate în urma
conform procedurii prevăzute în art. 144 din CPP;
[hvestigaţiilor efectuate; să ia cunoştinţă de procesele-verbale ale acţiunilor ||
b) deţinerea cunoştinţelor şi abilităţilor necesare în domeniul ştiinţei, teh-
Cure el a participat şi să ceară includerea obiecţiilor sale în procesul-verbal
nicii, artei sau meşteşugului pentru constatarea circumstanţelor ce pol
II pectiv; să ceară compensarea cheltuielilor suportate în legătură cu partici-
avea importanţă probatorie pentru cauza penală (art. 142 din CPP);
Elian Mihuleac, Expertiza judiciară, Editura Ştiinţifica1, Bucureşti, 1971, p. 18-19. Lfigeo Republicii Moldova cu privire la expertiza judiciară, nr. 1086-XIV din 23.06.2000,
Flore» Mauureanu, Drept procesual civil, AU. HI'.CK. Uumreşli, 1999, p. 250, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 144-145/1056 din 16.11.2000.
.".I
DREPT PROCESUAL P E N A L P a r t e a g  n crai a >v>
părea la procesul penal în cauza respectivă şi repararea prejudiciului cauzat de
acţiunile nelegitime ale organului de urmărire penală sau ale instanţei; să
primească recompensă pentru lucrul efectuat (alin. (5) al art. 88 din CPP).
Expertul este obligat: să formuleze în raportul său concluzii obiective şi în-
temeiate asupra întrebărilor ce i se pun, să delimiteze concluziile trase în baza
programelor computerizate sau a literaturii de specialitate care nu au fost veri-
ficate de el; să refuze să tragă concluzii dacă întrebarea pusă depăşeşte cadrul
cunoştinţelor lui de specialitate sau dacă materialele ce i s-au pus la dispoziţie nu
sunt suficiente pentru prezentarea concluziilor, comunicând în scris despre aceasta
organului sau instanţei care a dispus expertiza, cu indicarea motivelor respective;
să se prezinte la chemarea organului de urmărire penală sau a instanţei pentru a fi
prezentat participanţilor la acţiunea procesuală, precum şi pentru a da explicaţii pe
marginea concluziilor date în scris; să prezinte organului de urmărire penală sau
instanţei documentele ce confirmă calificarea lui specială; să-şi aprecieze obiectiv
capacitatea şi competenţa sa pentru formularea concluziilor respective; să
comunice, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, precum şi a
părţilor în şedinţa de judecată, despre experienţa sa profesională şi despre relaţiile
sale cu persoanele participante în cauza dată; în caz de participare la efectuarea
acţiunii procesuale, să nu părăsească locul efectuării acesteia fără permisiunea
organului care o efectuează, precum şi şedinţa de judecată fără permisiunea
preşedintelui şedinţei; să se supună dispoziţiilor legale ale organului de urmărire
penală sau ale instanţei; să respecte ordinea stabilită în şedinţa de judecată; să nu
divulge circumstanţele şi datele ce i-au devenit cunoscute în urma efectuării
expertizei sau în urma participării la şedinţa de judecată închisă, inclusiv
circumstanţele ce se referă la inviolabilitatea vieţii private, de familie, precum
cele care constituie secret de stat, de serviciu, comercial sau alt secret ocrotit de
lege (alin. (3) al art. 88 din CPP).
§6. Martorul
Martorul este persoana care posedă informaţii cu privire la vreo circumstanţă
care urmează să fie constatată în cauză (art. 90 din CPP).
Pentru dobândirea calităţii procesuale de martor, potrivit textului dispoziţiei
alin. (1) al art. 90 din CPP, se cer întrunite o serie de condiţii, în special:
- existenţa unui proces penal în curs de desfăşurare în faţa organelor de
urmărire penală sau în instanţa de judecată;
- existenţa unei persoane fizice care cunoaşte fapte şi împrejurări cu
privire la vreo circumstanţă care urmează să fie constatată în cauză;
citarea în modul prevăzut de art. 236 din CPP în această calitate de
martor de către organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată ori
audierea de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată cu privire la
faptele şi împrejurările pe care le cunoaşte. Prin urmare, calitatea de martor se
dobândeşte formal prin chemarea unei persoane ca martor în procesul penal.
în alin. (3) al art. 90 din CPP se indică şirul persoanelor care nu pot fi
ascultate ca martor'24. Se cere precizarea că nu este vorba de persoane care nu pot
avea calitatea de martor în nici o cauză penală, ci de persoane care, în anumite
cauze concrete, şi în legătură cu anumite fapte sau împrejurări, nu pot fi chemate
ca martor125.
Nu pot fi citaţi şi ascultaţi ca martori:
1) persoanele care, din cauza defectelor fizice126 sau psihice, nu sunt în stare
să înţeleagă just împrejurările care au importanţă pentru cauză şi să facă
referitor la ele declaraţii exacte şi juste;
124
In literatura de specialitate a fost abordată problema imunităţilor şi privilegiilor martorului. S-a
arătat că termenii "imunitate" şi "privilegiu" nu se utilizează direct în procedura penală, cu toate
că instituţia ce-i întruneşte îşi găseşte reglementare şi aplicare nu numai în Codul de procedură
penală, dar şi în alte legi. Cu atât mai mult, această instituţie constituie obiectul de studiu al
teoriei procesual penale. în acelaşi timp, în doctrină nu există o poziţie unică privind utilizarea
termenilor "imunităţi" şi/sau "privilegii". In majoritatea surselor aceste noţiuni sunt utilizate ca
sinonime, ceea ce, în opinia noastră, nu este corect. Dicţionarul Explicativ al Limbii Române
defineşte imunitatea ca „ansamblu de drepturi sau de privilegii de care se bucură unele categorii
de persoane". Potrivit aceleiaşi surse, privilegiu înseamnă "avantaj, scutire de obligaţii (către stat),
drept sau distincţie socială care se acordă, în situaţii speciale, unei persoane, unui grup..." Scopul
imunităţilor şi al privilegiilor este determinat de un factor moral - societatea pune pe cântar ce este
primordial: anumite relaţii (fie de rudenie, de credinţă etc.) sau importanţa probantă a unor
informaţii (care în unele cazuri pot fi unice şi absolut necesare) pentru descoperirea adevărului.
în concluzie autorul menţionează: imunităţile şi privilegiile au menirea de a proteja anumite
relaţii, recunoscute de către societate drept cele mai valoroase. Necesitatea de a diferenţia
imunităţile şi privilegiile este determinată de totalitatea de drepturi care survin în urma aplicării
instituţiei. în cazul imunităţilor persoana nu poate să participe, în nici o situaţie, în calitate de
martor, chiar având această dorinţă. Privilegiul acordă persoanei dreptul de participare în procesul
de probaţiune. Privilegiile şi imunităţile au anumite calităţi şi elemente comune: caracterul
relaţiilor, scopul comunicării, confidenţialitatea ş.a. Imunitatea sau privilegiul sunt deţinute de
către o persoană obişnuită (şi nu de către avocat, medic, oficialitate religioasă), care decide de a
da sau nu publicităţii conţinutul comunicării, deoarece secretul i-a aparţinut iniţial. A se vedea: I.
Dolea, Imunităţile şi privilegiile martorului in procesul penal, Analele Ştiinţifice ale Universităţii
de Stat din Moldova, Facultatea de Drept, nr. 6, Chişinău, 2002.
"'' Ion Ncagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 339. " (1 toate acestea, un orb poate fi
ascultai pentru o împrejurare pe care a auzit-o şi un surd asupra unei împrejurări văzute,
.'.'.(. DKHI'T I'ROCIiSUAI. Partea generală >.;■/

PENAL
 Un bolnav psihic poate fi ascultat, iar declaraţia sa poate fi apreciată în
funcţie de boala de care suferă. Până la urmă, organul de urmărire penală,
procurorul şi instanţa au prerogativa să aprecieze care dintre aceste persoane sunt
apte să furnizeze informaţii necesare stabilirii adevărului în cauză.
2) apărătorii, colaboratorii barourilor de avocaţi - pentru constatarea unor
date care le-au devenit cunoscute în legătură cu adresarea pentru
acordare de asistenţă juridică sau în legătură cu acordarea acesteia;
3) persoanele care cunosc o anumită informaţie referitoare la cauză în legă-
tură cu exercitarea de către ele a atribuţiilor de reprezentanţi ai părţilor;
4) judecătorul, procurorul, reprezentantul organului de urmărire penală,
grefierul - cu privire la circumstanţele care le-au devenit cunoscute în
legătură cu exercitarea de către ei a atribuţiilor lor procesuale, cu excepţia
cazurilor de participare la reţinere în flagrant delict, de cercetare a
probelor dobândite prin intermediul lor, erorilor sau abuzurilor la
efectuarea procedurii în cauza respectivă, de reexaminare a cauzei în
ordine de revizie sau de restabilire a dosarului pierdut;
5) jurnalistul - pentru a preciza persoana care i-a prezentat informaţia cu
condiţia de a nu-i divulga numele, cu excepţia cazului în care persoana
benevol doreşte să depună mărturii;
6) slujitorii cultelor - referitor la circumstanţele care le-au devenit cunoscute
în legătură cu exercitarea atribuţiilor lor;
7) medicul de familie şi alte persoane care au acordat îngrijire medicală -
referitor la viaţa privată a persoanelor pe care le deservesc.
Art. 21 din CPP, Libertatea de mărturisire împotriva sa, stabileşte că nici o
persoană nu poate fi silită să facă declaraţii contrar intereselor proprii sau ale
rudelor sale apropiate (ascendenţii şi descendenţii, fraţii sau surorile, copiii
acestora, precum şi persoanele devenite astfel de rude prin înfiere).
Suntem în prezenţa unei excepţii relative. Persoanele arătate nu pot fi obli-
gate să depună mărturii ele însă, au dreptul de a face declaraţii.
Dispoziţiile în cauză au la bază raţiuni de profund umanism, de înţelegere
firească şi realistă a naturii umane.
în lipsa acestei dispoziţii, martorul ar avea de ales între alternativa: de a
spune adevărul, de a-şi face datoria faţă de justiţie sacrificând sentimentele de
afecţiune pentru ruda sa apropiată sau de a încerca să o salveze, făcând declaraţie
mincinoasă.
Deci, legiuitorul nu-1 obligă şi nici nu-1 înlătură pe martorul rudă apropia tă
cu învinuitul, inculpatul de la darea declaraţiilor.
Aceleaşi drepturi sunt prevăzute pentru soţ, soţie, logodnic, logodnică.
Calitatea de soţ trebuie să fie valabilă la momentul ascultării.
Subiectul oficial prin întrebări prealabile aduce la cunoştinţa soţului sau
rudelor apropiate că nu sunt obligate să facă declaraţii. Dar dacă doresc acest
lucru o pot face, trebuind s*ă spună însă adevărul, în caz contrar pot fi atrase la
răspundere penală pentru declaraţii mincinoase (art. 312 din CP).
Aceste dispoziţii se referă numai la soţul şi rudele apropiate bănuitului,
învinuitului sau inculpatului şi nu la celelalte părţi în proces.
Jurnaliştii, medicii de familie şi persoanele care au acordat îngrijire medicală
pot fi audiaţi doar în scopul prevenirii sau descoperirii infracţiunilor pedepsite cu
privaţiune de libertate pe un termen ce depăşeşte 15 ani ori cu detenţiune pe viaţă.
Persoanele arătate se vor audia cu condiţia că informaţia pe care o deţin este
absolut necesară.
Obligaţia de păstrare a secretului profesional nu se mai impune dacă persoana
faţă de care exista această obligaţie a dat încuviinţarea de depunere a declaraţiilor.
Legiuitorul a prevăzut în mod expres categoriile de persoane şi condiţiile în
prezenţa cărora se admite această derogare. Astfel, se indică asupra apărătorului
şi reprezentantului părţii vătămate, părţii civile şi părţii civilmente responsabile
(alin. (5) al art. 90 din CPP). în calitate de condiţii sunt arătate:
1) consimţământul persoanelor interesele cărora sunt reprezentate;
2) apărătorul (reprezentantul) să facă declaraţii exclusiv în favoarea celui
apărat (reprezentat);
3) prezenţa unui caz excepţional.
Calitatea de apărător (reprezentant) devine incompatibilă cu noua calitate
cea de martor, aceasta di urmă având prioritate.
Ori de câte ori apar îndoieli privitor la capacitatea martorului de a percepe
just împrejurările ce au importanţă pentru cauză şi de face declaraţii despre ele se
dispune efectuarea expertizei pentru constatarea stării lui psihice sau fizice.
Organul de urmărire penală şi procurorul, potrivit alin. (6) al art. 90 din CPP,
pot dispune această măsură din oficiu, iar instanţa - numai la cererea părţilor.
Martorul în procesul penal are dreptul: să ştie în legătură cu care cauză este
citat; să ceară recuzarea interpretului, traducătorului care participă la audierea sa;
să înainteze cereri; să refuze de a face declaraţii, de a prezenta obiecte,
documente, mostre pentru cercetare comparativă sau date dacă acestea pot fi
folosite ca probe care mărturisesc împotriva sa sau a rudelor sale apropiate; să
facă declaraţii în limba maternă sau în altă limbă pe care o posedă; să ia
cunoştinţă de declaraţiile sale înregistrate, să ceară corectarea sau completarea
declaraţiilor sale; la depunerea declaraţiilor, să utilizeze documente ce
258 DREPT P Il OC Ii SU AI. PENAL Puriea g enera I  .">
conţin calcule complicate, denumiri geografice şi altă informaţie, expunerea Pentru neexecutarea fără motiv a obligaţiilor impuse, martorii pot fi sanc-
căreia din memorie este dificilă, notiţe asupra amănuntelor greu de reţinut; să ţ i o n a ţ i cu amendă judiciară (art. 201 din CPP).
ilustreze declaraţiile sale cu scheme, desene grafice; la participarea în acţiuni Martorul care refuză sau se eschivează de a face declaraţii poartă răspundere
procesuale din cadrul urmăririi penale, să fie asistat de un apărător ales de el ca conform art. 313 din CP, iar martorul care face declaraţii mincinoase cu bună
reprezentant; să scrie personal declaraţiile sale în procesul-verbal al audierii din şt ii nţ ă - conform art. 312 din CP.
cadrul urmăririi penale; să ceară compensarea cheltuielilor suportate în cauza
penală şi repararea prejudiciului cauzat de acţiunile nelegitime ale organului de
urmărire penală sau ale instanţei; să i se restituie bunurile ridicate de organul de
urmărire penală sau prezentate de el însuşi în calitate de probe, să primească în
original documentele ce îi aparţin (alin. (12) al art. 90 din CPP).
Martorul are dreptul să fie asistat de un avocat care să-i reprezinte interesele
în faţa organului de urmărire penală şi să-1 însoţească la toate acţiunile procesuale
■

efectuate cu participarea sa. Avocatul martorului beneficiază de drepturile şi

obligaţiile arătate în alin. (2), (3) al art. 92 din CPP.
Reprezentantul legal al martorului minor îl va însoţi şi îl va asista în mod
obligatoriu la acţiunea procesuală cu participarea minorului, beneficiind de
drepturile prevăzute în alin. (2) al art. 91 din CPP.
Martorul minor este chemat la organul de urmărire penală sau în instanţa de
judecată prin părinţi sau persoanele care-i înlocuiesc. Dacă martorul minor se află
într-o instituţie specială pentru minori, atunci va fi chemat prin administraţia
acestei instituţii.
Martorul în procesul penal este obligat: să se prezinte la citarea organului de
urmărire penală sau a instanţei pentru a face declaraţii şi a participa la acţi uni
procesuale; să facă declaraţii veridice, să comunice tot ce ştie în legătură cu cauza
respectivă şi să răspundă la întrebările puse, să confirme, prin semnătură,
exactitatea declaraţiilor sale incluse în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau
anexate la acesta; să prezinte, la cererea organului de urmărire penală sau a
instanţei, obiecte, documente, mostre pentru cercetare comparativă; să accepte, la
cererea organului de urmărire penală, examinarea corporală; la cererea organului
de urmărire penală, să fie supus unei expertize în condiţii de ambulatoriu pentru
verificarea capacităţii de a înţelege corect circumstanţele care urmează să fie
constatate în cauza respectivă şi de a face declaraţii juste în cazul în care sunt
temeiuri verosimile pentru a pune la îndoială o asemenea capacitate; să se supună
dispoziţiilor legale ale reprezentantului organului de urmărire penală sau ale
preşedintelui şedinţei de judecată; să nu părăsească sala de şedinţe fără
permisiunea preşedintelui şedinţei; să respecte ordinea stabilită în şedinţa de
judecată (alin. (7) al art. 90 din CPP).
Part ea gene ra I >(,i
 Capitolul V
PROBELE Şl MIJLOACELE DE PROBĂ
Secţiunea I. PROBELE
§1. Definirea probelor în procesul penal
în scopul stabilirii adevărului în procesul penal este necesară o activitate
cognitivă în care subiecţii implicaţi într-o cauză penală efectuează acţiuni în
vederea asigurării cercetării sub toate aspectele, complete şi obiective, ale cir-
cumstanţelor cauzei. în activitatea de stabilire a adevărului elementele care duc la
realizarea cunoaşterii sunt dovezile1. în procesul penal dovezile care duc la
realizarea cunoaşterii poartă denumirea de probe. Legea procesual penală în
articolul 93 dă definiţia probelor ca elemente de fapt dobândite în modul stabilit de
CPP, care servesc la constatarea existenţei sau inexistenţei infracţiunii, la
identificarea făptuitorului, la constatarea vinovăţiei, precum şi la stabilirea altor
împrejurări importante pentru justa soluţionare a cauzei. După cum se vede, probele
sunt elemente cu relevanţă informativă asupra tuturor laturilor cauzei penale 2.
Pornind de la regula conform căreia înfăptuirea justiţiei este în funcţie de sistemul
probelor, acest sistem cunoaşte o permanentă perfecţionare pe parcursul istoriei3.
Dezvoltarea sistemelor de probaţiune era într-o legătură directă cu concepţiile
filosofice privind adevărul şi cognoscibilitatea lumii înconjurătoare, în procesul
penal de tip acuzatorial, în care predominau concepţiile empirice şi mistice, probele
erau apreciate arbitrar. Stabilirea adevărului era pusă uneori în seama divinităţii.
Acest sistem cunoaşte asemenea modalităţi de rezolvare a cauzei cum ar fi: duelul
judiciar, ordaliile, jurământul religios etc. Istoria dreptului românesc, de asemenea,
cunoaşte diferite genuri de ordalii, dueluri judiciare, jurământul cu brazda pe cap,
instituţia conjurătorilor.
în procesul penal de tip inchizitorial, unor probe li se dădea o forţă dinainte
prestabilită. Acest proces a născut teoria formală a probelor care se baza pe
principiul determinării anticipate a importanţei fiecărei probe stabilite de către
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., voi. I, p. 331.
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, op. cit.,
vol.l, p. 168
După cum menţionează Ion Tanoviceanu, "întreaga evoluţiune a dreptului procesual
penal se învârteşte în jurul transformaţiunilor prin care sistemul probelor a trecut în
decursul veacurilor", în Ion Tanoviceanu, Tratat tic drept ;.i pi........dură penală, vol. IV,
p, 60, Bucureşti, Tipografia "Curierul judiciar", 1427
monarh şi cumulate în norma juridică. Legea stabilea care probe sunt suficiente şi
recunoştea ca fiind perfectă proba recunoaşterii vinovăţiei. De asemenea, se
prevedea că poate fi recunoscută ca probă deplină mărturia a cel puţin doi martori
despre un fapt sau altul. Valoarea probei se determina nu numai de conţinutul
acesteia, dar şi de statutul social sau calităţile personale ale martorului. Astfel,
mărturiile bărbatului predominau asupra mărturiilor femeii, cele ale nobilului
asupra iobagului, cele ale clerului asupra laicului. Legea pe care se baza sistemul
formal de probaţiune a determinat aplicarea torturii în procesul penal pentru a
obţine recunoaşterea vinovăţiei care a devenit obişnuită.
Procesul penal modern, care poartă denumirea de proces mixt, a introdus
teoria liberei aprecieri a probelor. Codul de procedură penală a ridicat această
regulă la nivel de principiu, prevăzând în articolul 27 că judecătorul şi persoana
care efectuează urmărirea penală apreciază probele în conformitate cu propria lor
convingere, formată în urma cercetării tuturor probelor administrate.
Nici o probă nu are putere probantă dinainte stabilită. După cum se vede,
teoria liberei aprecieri a probelor se circumscrie liberei convingeri a judecătorului
şi persoanei care efectuează urmărirea, formată în urma cercetării probelor
administrate. Libera apreciere a probelor determină regula că instanţa de judecată
nu este ţinută de aprecierea dată probelor de către organul de urmărire penale,
instanţei de apel sau de recurs nu i se impune convingerea primei instanţe asupra
valorii probante a unei sau alte probe. Sistemul liberei aprecieri a probelor este
numit sistem sentimental sau sistem ştiinţific al probelor 4. Sistemul liberei
aprecieri a probelor este strâns legat de problema aflării adevărului în procesul
penal, bazată pe anumite concepţii filosofice. O perioadă îndelungată în sistemul
procesual penal naţional predomina ide-ea conform căreia în procesul penal este
necesar să se stabilească un adevăr obiectiv. Această concepţie se baza pe opinia
generală filosofică determinată de concepţiile ideologice predominante în ţară. în
dreptul altor ţări, adevărul nu este conceput ca un obiectiv. Baza filosofică a
acestor concepţii este filo-sofia lui Kant, care neagă posibilitatea pătrunderii în
esenţa lucrurilor. Sunt cunoscute concepţiile adevărului formal şi convenţional 5.
Ion Neagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 333.
Convenţional este considerat adevărul recunoscut ca fiind manifestat printr-o conven-
ţie, printr-un acord. Din această perspectivă, un raţionament poate fi calificat drept ade-
văr nu din cauză că ar corespunde realităţii obiective, ci din simplul motiv că oamenii
au convenit să-1 considere adevăr. Spre exemplu, recunoaşterea persoanei drept nevino-
vată în cazul când nu s-a dovedit vinovăţia (prezumţia de nevinovăţie) este un adevăr
convenţional. Adevărul formal este considerat atunci când o aserţiune corespunde altei
aserţiuni (nu realităţii obiective), adevărul căreia este admis ca un postulat. în detaliu a
se vedea I. (i. Fletcher, 1. Doica, D. Blănării, Concepte de bază ale justiţiei penale, Arc,
Chişinău, .'001, p. 281.
.'.<>.' DREPT PROCESUAL PENAI. I'   lea g e n  r u I ft 28 i
 Se susţine teza aflării unui adevăr judiciar în procesul penal, ceea ce coincide
cu un anumit grad de probabilitate în cunoaşterea aspectelor cauzei penale, în
acest fel certitudinea judiciară imputând, în mod necesar, un anumit procent de
nesiguranţă6. Actualmente în procesul penal al unor ţări sunt utilizate anumite
metode de obţinere a probelor, cum ar fi detectorul de minciuni, hipnoza etc., care
sunt recunoscute de unii reprezentanţi ai doctrinei europene ca incorecte.
§2. Clasificarea probelor
în literatura juridică nu există un punct de vedere unitar asupra criteriilor de
clasificare a probelor. Probele pot fi clasificate după caracterul lor, după izvoarele
din care provin, după legătura cu obiectul probaţiunii.
I. După caracterul lor, probele sunt clasificate în: probe în acuzare şi probe în
apărare.
Probe în acuzare sunt acelea prin care se face dovadă vinovăţiei învinuitului
sau inculpatului sau a unui element care contribuie la stabilirea vinovăţiei
acestuia7. Probele în acuzare dovedesc şi existenţa unor circumstanţe agravante,
în totalitatea lor, probele în acuzare servesc la susţinerea învinuirii.
Probele în apărare au sarcina de a constata inexistenţa infracţiunii, dovedirea
nevinovăţiei inculpatului, o vină mai redusă, o circumstanţă atenuantă. Probele în
apărare, ca şi probele în acuzare trebuie administrate de către organul de urmărire
penală din oficiu sau de către instanţă la cererea părţilor. Probele în apărare pot fi
administrate şi de către apărătorul admis în procesul penal, potrivit art. 100 din
CPP.
II. După sursa din care provin, probele pot fi divizate în:
Probe imediate şi probe mediate.
Probele imediate, numite şi probe nemijlocite sau probe primare, sunt obţi-
nute din sursele originale. Astfel de probă este declaraţia unui martor ocular, care
relatează despre faptele care le-a perceput, conţinutul procesului-verbal de
examinare a corpurilor delicte, originalul unui înscris etc.
Probele mediate, numite şi mijlocite sau secundare, sunt obţinute dintr-o altă
sursă decât originală, cum ar fi, spre exemplu, declaraţia unui martor care a auzit
despre unele împrejurări importante în cauza penală.
III. După legătura cu obiectul probaţiunii, probele se împart în:
Probe directe şi probe indirecte.
Probele pot fi clasificate în directe şi indirecte în funcţie de împrejurarea i iv
trebuie dovedită. Probele directe dovedesc în mod direct actul principal t Ire
formează obiectul cauzei penale. Probele indirecte nu pot dovedi vinovăţia sau
nevinovăţia, dar reprezintă anumite împrejurări cu ajutorul cărora se poale
conchide asupra actului principal 8. Fiecare element al obiectului probaţ i u n i i
poate fi dovedit atât prin probe directe, cât şi prin probe indirecte. Spre exemplu,
motivul infracţiunii poate fi dovedit prin declaraţiile învinuitului despre motivul
infracţiunii, iar prin probe indirecte, prin declaraţiile mar-lorului despre relaţiile
între învinuit şi victimă. Din punct de vedere logic, probele indirecte, în acelaşi
moment pot fi şi directe, având în vedere împrejurările care le probează. De
exemplu, amprentele digitale la locul săvârşirii omorului ne demonstrează direct
că persoana a fost în acest loc şi indirect că posibil persoana a comis infracţiunea.
în unele situaţii una şi aceeaşi probă poate direct să dovedească un fapt şi indirect
alt fapt, spre exemplu, proba direct dovedeşte deosebita cruzime, iar indirect poate
mărturisi despre iresponsabilitate. La aprobarea vinovăţiei pot fi utilizate şi aşa-
numitele "probe ale Comportamentului". Probe ale comportamentului sunt
anumite date despre noţiunile făptuitorului după comiterea infracţiunii sau care
dau de înţeles că i  pi ui torul este conştient de vinovăţia sa, spre exemplu:
încercarea de a se as-
■ muie de urmărire şi judecată, care dau de înţeles că învinuitul cunoaşte
des-
jM*■ împrejurările cauzei etc. Pornind de la faptul că în practică în foarte dese
n/uri probaţiunea se efectuează cu ajutorul probelor indirecte, este necesar
i i ;u este probe să aducă la concluzii unice, luate într-o coroborare, concluzii
nur ar exclude altă posibilă versiune. Probaţiunea cu ajutorul probelor indi-
in le reprezintă un proces multilateral. Spre exemplu, în cazul săvârşirii unui
*, în totalitatea probelor indirecte sunt incluse date cu privire la compor-
h.....ntul făptuitorului şi al victimei, relaţiile dintre ele, mijloacele şi uneltele
■ n 11 acţiunii, caracterul rănilor ş.a., fiecare dintre aceste fapte, la rândul
lor, pot
li I nnstatate cu ajutorul altor probe indirecte.
In literatura de specialitate sunt întâlnite şi alte criterii, nu mai puţin im pui i .i
nle, de clasificare a probelor cum ar fi: probe principale, probe secundare m probe
incidentale9.
Probele principale se referă la existenţa faptului, cele secundare privesc
împrejurările de natură a agrava sau a atenua vinovăţia inculpatului, probele
Ion Ncagu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., . 333. NU ulm' Volonciu, Tratat de procedurii penală, op. cit., voi. I, p. 340.
Nicolue Volonciu, Tratat de procedură penala, op. cil., p, (1. 4/iiil i 11\ Dongoroz ş.a., Explicai ii teoretice ale Codului de procedură penală român, op. cit.,
|. 115
.'.(. I
DREPT PRO  1!S UA I. PENAL I'   tea g e n    .',
1ă
incidentale servesc la dovedirea unor excepţii ridicate pe parcursul cauzei (de
exemplu, temeinicia motivelor de recuzare invocate de către parte) 10.
§3. Proprietăţile esenţiale ale probelor
Datele de fapt care sunt utilizate în calitate de probă sunt incluse în anumite
mijloace de probă, enumerate în art. 93 din CPP. Acestea sunt declara-ţiile
învinuitului, bănuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii
civilmente responsabile, martorului; raportul de expertiză; corpurile delicte,
procesele-verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării
judecătoreşti; documentele (inclusiv cele oficiale), înregistrările audio sau video,
fotografiile; constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale. Datele de fapt care
sunt cuprinse în aceste mijloace de probă nu pot fi recunoscute, prin sine, ca
probe. Pentru ca aceste date să fie recunoscute în calitate de probe ele trebuie să
dispună de anumite proprietăţi juridice, care sunt admisibilitatea, pertinenţa,
concludenta şi utilitatea.
Prin intermediul admisibilităţii se asigură calitatea procesuală a probei.
Potrivit art. 95, sunt admisibile probele pertinente, concludente şi utile admini-
strate în conformitate cu Codul de procedură penală. Doctrina procesual penală
recunoaşte existenţa unor reguli de asigurare a admisibilităţii probelor 11.
Pentru ca o probă să fie admisibilă ea trebuie să fie administrată de un subiect
competent. Subiecţii competenţi sunt enumeraţi în Legea procesual penală. Proba
poate fi administrată atât de organul de urmărire penală din oficiu, prin efectuarea
unor acţiuni procesuale fie de către părţi prin punerea la dispoziţia organului de
urmărire penală sau a instanţei, fie de către instanţă la solicitarea părţilor.
Regula a doua de admisibilitate este regula privind mijlocul cuvenit. Mij-
loacele de probă sunt prevăzute în art. 93 din CPP. Ca o declaraţie, spre exemplu,
să fie recunoscută ca mijloc de probă ea trebuie să fie depusă în cadrul procesului
penal şi nu în afara procesului într-o discuţie. De asemenea, nu poate fi înlocuit
raportul de expertiză cu un act departamental sau cu o opinie a unui specialist.
Regula a treia de asigurare a admisibilităţii este cea privind procedura
cuvenită. Această regulă poate fi caracterizată sub mai multe aspecte, spre
exemplu, respectarea procedurii în ceea ce priveşte termenii procesuali, acţiunile
procesuale, cu unele mici excepţii12 pot fi efectuate doar după declanşarea
procesului. Regula dată asigură şi respectarea calităţii procesuale a persoanei
implicate în proces. Se interzice de a audia în calitate de învinuit persoana faţă de
care nu s-a emis ordonanţă de punere sub învinuire şi căreia nu i s-a înaintat
acuzarea. De asemenea, se interzice de a audia în calitate de martor persoana care
de fapt este bănuită. Interzicerea de a audia persoana bănuită sau învinuită fără a i
se lămuri drepturile procesuale este la fel o reflectare a regulii date. Articolul 94
enumera situaţiile când datele prezentate sunt neadmise în calitate de probe.
Regula a patra care asigură admisibilitatea probelor cea regula privind
"fructele pomului otrăvit". Proba se consideră inadmisibilă dacă este obţinută din
altă probă cu încălcarea procedurii. Regula este utilizată în cele mai dese cazuri
când este vorba de percheziţie şi de ridicarea obiectelor.
Regula inadmisibilităţii probelor care conţin date de provenienţă necunoscută
este o a cincea regulă care asigură admisibilitatea probelor. Numai acea probă
este admisibilă care conţine date autenticitatea cărora poate fi verificată.
Apreciind importanţa respectării regulilor de admisibilitate pentru asigurarea
unui proces echitabil, Curtea Europeană a Drepturilor Omului, într-un număr
considerabil de cazuri s-a pronunţat asupra mai multor chestiuni ce ţin de
admisibilitatea probelor. Spre exemplu, CEDO a recunoscut că, chiar dacă
admisibilitatea probelor obţinute într-un mod ilegal nu constituie în sine o
încălcare a articolului 6, aceasta poate impune bănuieli referitoare la echitatea
procesului13.
Prin pertinenţă se înţelege legătura dintre conţinutul probei şi circumstanţele
care necesită a fi probate într-o cauză penală. La soluţionarea chestiunii cu privire
la pertinenţa probelor este necesar să se ţină cont de două aspecte: 1. dacă se
include faptul care va fi dovedit drept probă în obiectul probaţiunii; 2. dacă este în
stare proba dată să constate acest fapt. După cum se vede, pertinenţa joacă un rol
de legătură logică între împrejurarea dată şi obiectul probaţiunii. Pertinenţa este o
premisă pentru constatarea admisibilităţii, în unele cazuri însă probele pertinente
pot fi inadmisibile. Codul de procedură penală prevede mai multe articole care se
referă la pertinenţa pro-
10
Nicolae Volonciu, Trata de procedură penală, op. cit., voi. 1, p. 339. '•' Excepţie în acest caz o constituie cercetarea la faţa locului (art. 118) şi percheziţia corpo-
11
 se vedea, spre exemplu: . . ,  rală sau ridicarea (art. 130) care pot fi efectuate până la pornirea procesului penal. 1
   Schenk v. Elveţia, 12 iulie 1988.
 , «», , 1989.
2<><> D R E P T PROCESUAL PENAJ. P  tea g n  r a I 267

belor. De exemplu, declaraţiile sunt depuse referitor la circumstanţele care au §4. Obiectul probaţiunii
servit drept temei pentru a recunoaşte persoana în calitate de bănuit, învinuit,
Noţiunea de obiect al probaţiunii (thema probantum)"' include totalitatea
inculpat (art. 103); declaraţiile martorului se depun asupra circumstanţelor care
circumstanţelor care urmează a fi dovedite într-o cauză penală. Constatarea
urmează să fie constatate în cauză (art. 105) ş.a. Examinând chestiunea
acestor circumstanţe permite de a soluţiona just cauza penală şi în esenţă de a
pertinenţei, este necesar de luat în considerare următoarele aspecte:
realiza în fiecare caz concret sarcinile unui proces echitabil. Prin circumstanţe, în
a) sunt incluse datele respective în obiectul probaţiunii?
sensul articolului 96, se înţeleg fenomenele lumii materiale, adică faptele şi
b) aceste date exclud posibilitatea altor concluzii referitor la esenţa feno-
împrejurările de fapt. Existenţa normelor juridice nu trebuie dovedită, pre-
menului cercetat?
zumându-se că ele sunt cunoscute atât de către organele judiciare, cât şi de către
c) permit aceste date să se tragă concluzii referitor la suficienţa şi veridi-
justiţiabili17. La descrierea obiectului probaţiunii, o mare importanţă o au normele
citatea probelor administrate14?
dreptului penal, care abordează câteva aspecte:
Concludente sunt probele care influenţează asupra soluţionării cauzei penale.
• în dispoziţiile normelor părţii generale a Codului penal sunt indicate cele
Probele care nu sunt edificatoare, întrucât nu determină în nici un fel soluţia, se
mai importante semne ale faptei criminale (în principal obiectul, latura
numesc neconcludente15.
obiectivă, subiectul, latura subiectivă);
Orice probă concludentă este pertinentă, însă nu orice probă pertinentă este şi
• normele părţii generale conţin semnele subiectului, coparticipării, le-
concludentă. Spre exemplu, relaţiile de rudenie între învinuit şi partea vătămată,
gitimei apărări, extremei necesităţi, riscului întemeiat, cazului fortuit etc.
fiind pertinente, nu sunt întotdeauna concludente. în cazul când însă poate avea
în legătură cu aceasta este necesar de menţionat că normele legii
loc împăcarea părţilor, aceste relaţii sunt concludente.
procesual penale nu determină necesitatea constatării şi a circumstanţelor
Utile sunt probele concludente, care prin informaţiile pe care le conţin sunt
care exclud răspunderea penală, însă constatarea acestora este într-o
necesare soluţionării cauzei. Nu toate probele concludente sunt şi utile. în cazul
legătură directă cu chestiunea privind existenţa sau inexistenţa faptei
când proba nu este necesară pentru soluţionarea cauzei, ea este inutilă. De
criminale;
exemplu, într-o cauză penală unde sunt mulţi martori oculari este inutil de a-i
• în normele părţii generale a Codului penal sunt enumerate circumstanţele
audia pe toţi, deoarece informaţia pe care o deţin este aceeaşi. Utilitatea probei
atenuante şi agravante.
este constatată de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată,
Faptele şi împrejurările incluse în obiectele probaţiunii sunt de 2 feluri:
pornind de la circumstanţele cauzei concrete.
l upt el e sau împrejurările cu ajutorul cărora este soluţionat fondul cauzei şi fapte
O probă poate fi pusă la baza sentinţei numai dacă întruneşte calităţile de
iu Împrejurări care vizează desfăşurarea normală a procesului 1". Faptele şi
admisibilă, pertinentă, concludentă şi utilă.
împrejurările cu ajutorul cărora se soluţionează fondul cauzei, Ia rândul lor, se
Alin. (3) al art. 95 stabileşte o prezumţie legală privind admisibilitatea
divizează în fapte principale (res probantae) şi fapte probatorii [res probantei). I
probelor, constatând că se prezumă proba ca admisibilă în cazul când admini-
uptul principal al infracţiunii îl constituie însuşi obiectul procesului penal 19.
strarea a fost efectuată cu respectarea prevederilor legale, atâta timp cât partea
I ' i i p l u l principal include infracţiunea care constituie un temei de tragere la
care cere respingerea probei nu a adus argumente care incontestabil vor dovedi că
rftspimdere penală. Faptele principale, sub aspectul lor, sunt probe directe,
proba este inadmisibilă. în cazul când administrarea probei a fost efectuată cu
Monrece prin intermediul lor se poate constata existenţa sau inexistenţa fapte-I' II
încălcarea dispoziţiilor legale, partea care a administrat-o sau în favoarea căreia a
i onsecinţelor, vinovăţiei sau nevinovăţiei. Spre exemplu, în cadrul unui jaf, I •' i
fost administrată trebuie să aducă argumente convingătoare privind
 >ana care a comis infracţiunea a fost reţinută în flagrant. Faptele probatorii
admisibilitatea acesteia.

Vinlila Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală român, op. cit.,
|V 210,
"    
Ion Nt-agu, Tratat de drept procesual penal, op. cit., p. 335.
 .  . 
" Ibidem, p. 336.
, , 1966, . 288. r' Nicolae Volonciu, Tratat de
Nicolae Volonciu, op, cit., p. 342.
proceură penală, op, cit., voi. I, p, H /
268    PROCESUA I. I» a r tea g e  e r a I a 269
PENA I.
se referă la anumite împrejurări de fapt, care nu sunt incluse în faptul .principal,
dar în urma constatării cărora se pot trage concluzii cu privire la faptul principal.
Faptele probatorii sunt, sub aspectul clasificării, probe indirecte, deoarece în urma
demonstrării acestora se permite să se tragă concluzii cu privire la faptul
principal. în cazul unei infracţiuni de jaf, faptele probatorii vor fi descoperirea
lucrurilor sustrase la făptuitor, observarea de către martori a făptuitorului în
regiunea de unde s-au sustras bunurile şi în timpul respectiv ş.a.
Determinarea obiectului probaţiunii într-o cauză penală nu poate fi efectuată
printr-o singură acţiune, iar concluziile la care ajunge organul de urmărire sau
instanţa în urma efectuării aceste acţiuni nu pot fi considerate definitive. Cercul
de chestiuni care trebuie determinate într-o cauză penală poate să se modifice în
funcţie de analiza probelor care deja au fost colectate. Chiar la întocmirea
rechizitoriului, organul de urmărire penală poate să constate că este necesar de a
cerceta unele împrejurări care nu au fost cercetate în prealabil, în cadrul judecării
cauzei, procurorul este în drept să se modifice acuzarea în şedinţa de judecată, în
sensul agravării, potrivit art. 326, să prezinte probe suplimentare părţile, art. 327.
în toate cazurile cercul de circumstanţe care urmează să fie dovedite trebuie să fie
clar determinat ca şi în momentul iniţial de pornire a procesului2". în doctrină se
susţine opinia că există un obiect generic şi un obiect specific al probaţiunii, cu
alte cuvinte, un obiect abstract sau un obiect concret, al doilea fiind obiectul
probaţiunii într-o cauză penală concretă. Obiectul generic este caracteristic pentru
orice cauză penală sau pentru orice activitate de probare. Obiectul generic este
prevăzut de art. 96 din CPP: 1. Faptele referitoare la existenţa infracţiunii,
precum şi cauzele care înlătură caracterul penal al faptei. După cum se vede,
într-o cauză penală este necesar de a dovedi în primul rând dacă a existat faptul
infracţiunii şi anume dacă a avut loc în realitate un asemenea fenomen (cum ar fi,
spre exemplu, moartea, leziunile corporale, trafic etc.). Constatarea însăşi a
fenomenului nu este suficientă, este necesar de a determina dacă faptele care au
fost comise în realitate corespund ele-
în monografia sa referitoare la teoria probelor, A. Vîşinschi a considerat că după regulile
procesului sovietic nu se poate de răspuns la chestiunea care circumstanţe au impor-
tanţă pentru cauză. . ,  
   , ,
1950, . 235-237.  asemenea opinie a constituit o parte componentă a unei strategii
ideologice într-un stat totalitar. Legea nu poate determina cercul de circumstanţe care
urmează a fi dovedite în fiecare cauză concretă. Obiectul probaţiunii în fiecare cauză
este individual. Totuşi, legea procesual penală determină cercul de circumstanţe care
trebuie dovedite în fiecare cauză penală, astfel asigurând posibilitatea determinării
obiectului probaţiunii într-o cauză penală concretă.
mentelor componenţei de infracţiune prevăzută de legea penală 21; dacă a fost
în realitate realizată intenţia, imprudenţa etc., timpul, locul, caracterul
acţiunilor ş.a. în funcţie de caracterul cauzei penale, unele circumstanţe au o
importanţă determinantă, în alte cazuri nu este necesar de a le constata. Spre
exemplu, în infracţiunea de omor este necesar de a constata momentul faptei
pe cât e posibil de concret, iar în infracţiunea de evaziune fiscală este necesar
de a constata perioada în care nu au fost plătite impozitele. Locul comiterii
infracţiunii, ca şi metodele şi mijloacele prin care s-a comis infracţiunea,
constatarea vinovăţiei, inclusiv a motivului şi scopului este o cerinţă pentru
fiecare cauză penală, în unele cazuri motivul este un element obligatoriu al
componenţei de infracţiune, iar în alte cazuri motivul mărturiseşte despre
absenţa faptei cu pericol social. în procesul de constatare a faptului
infracţiunii este necesar de soluţionat şi chestiunea privind cauzele care
înlătură caracterul penal al faptei. Aceste cauze sunt prevăzute de cap. 3 al
CP (legitima apărare, reţinerea infractorului, starea de extremă necesitate,
constrângerea fizică sau psihică, riscul întemeiat). 2. Circumstanţele
prevăzute de legea care atenuează sau agravează răspunderea penală a
făptuitorului. Art. 76 şi 77 din CP prevăd circumstanţele agravante şi
atenuante. De menţionat că circumstanţele atenuante nu sunt exhaustive
enumerate în Codul penal. în toate cazurile când se stabileşte o împrejurare
care ar putea să influenţeze asupra pedepsei ea trebuie indicată. Enumerarea
din art. 77 din CP a circumstanţelor agravante este exhaustivă şi nu poate fi
interpretată extensiv, de aceea instanţele judecătoreşti nu pot să invoce ca
agravante circumstanţele neprevăzute de art. 7722. Recunoaşterea unei
împrejurări ca circumstanţă agravantă sau atenuantă este pusă în sarcina in-
stanţei de judecată sau a organului de urmărire. în obiectul probaţiunii se
includ asemenea circumstanţe cum ar fi: concursul de împrejurări grele,
căinţa sinceră, contribuirea activă la descoperirea infracţiunii, acţiunile
ilegale sau imorale ale victimei, provocarea unor urmări grave, batjocorirea
victimei, mijloacele care prezintă un pericol, interese josnice, folosirea
încrederii acordate ş.a. La constatarea circumstanţelor atenuante şi agravante
este necesar de probat şi faptul conştientizării
" Calificarea infracţiunii este reglementată de capitolul XII al Codului penal.
I lotărarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 10 din 24.04.2000 "Cu privire la res-
pectarea normelor de procedură penală la adoptarea sentinţei".
270
DttEl'T I'RC> .'HSU  I. I'UNA I.
acestor împrejurări de către învinuit. De exemplu, la probarea st ării de
neputinţă a victimei este necesar de a dovedi nu numai faptul că victima
din cauza unor circumstanţe de ordin fizic, psihic sau a vârstei nu putea
opune rezistenţă, dar şi faptul că învinuitul sau inculpatul conştientizează
că victima se afla într-o asemenea situaţie.
3. Datele personale care caracterizează inculpatul şi victima sunt incluse în
obiectul generic al infracţiunii. Tratarea datelor care caracterizează
inculpatul au importanţă atât la stabilirea pedepsei, cât şi la executarea
acesteia. în cele mai dese cazuri în obiectul probaţiunii sunt incluse
chestiuni ce caracterizează comportamentul inculpatului până la
comiterea infracţiunii, starea sănătăţii, vârsta, informaţii privind existenţa
unor minori la întreţinere şi alte împrejurări. Potrivit pct. 7) din alin. (1) al
art. 385, la adoptarea sentinţei instanţa de judecată poate lua în
considerare şi recomandările serviciului de resocializare. Un aspect
esenţial la caracterizarea aspectului învinuitului sunt datele despre
comportamentul acestuia după comiterea infracţiunii şi atitudinea faţă de
fapta comisă. Noţiunea de "date care caracterizează victima" le include nu
numai cele care au o importanţă determinantă la calificarea infracţiunii, la
stabilirea circumstanţelor atenuante şi agravante şi la stabilirea pedepsei,
ci şi date care caracterizează personalitatea victimei. în acest sens, în
obiectul probaţiunii pot fi incluse numai date care au importanţă
determinantă în cauză. Nu pot să figureze date care pot aduce o atingere
onoarei şi demnităţii victimei. De exemplu, în cazul infracţiunilor
sexuale, preşedintele instanţei este obligat să ia măsuri pentru ca
clarificarea tuturor circumstanţelor cauzei să fie făcută tacticos, excluzând
înjosirea onoarei şi demnităţii victimei, să omită chestiunile care nu se
referă la dosar şi care cauzează traumă morală victimei23.
4. Caracterul şi mărimea daunei cauzată prin infracţiune este, de asemenea,
un element al obiectului probaţiunii. Noţiunea de "daună" include
prejudiciul moral, fizic sau material. în numeroase cazuri, încadrarea
juridică corectă se efectuează avându-se în vedere consecinţele faptei.
Dacă victima consideră că i s-a cauzat un prejudiciu moral, atunci
împrejurarea dată trebuie inclusă în obiectul infracţiunii, de exemplu,
împrejurările care mărturisesc despre faptul înjosirii cinstei, demnităţii,
încălcării onoarei, cauzând o suferinţă psihică persoanei.
I'a r tea ge  e ra Iu 271
5. Existenţa bunurilor destinate sau utilizate pentru săvârşirea in-
fracţiunii sau dobândite prin infracţiune, indiferent de faptul cum au
fost ele transmise. în categoria bunurilor se includ nu numai obi-
ectele, dar şi alte venituri sau avantaje care au fost primite de
făptuitor sau de către o altă persoană în urma săvârşirii infracţiunii.
6. Circumstanţele relevante la stabilirea pedepsei, de asemenea, con-
stituie un element al obiectului generic al probaţiunii. Probele care
sunt incluse în obiectul probaţiunii referitor la acest element trebuie
să asigure pronunţarea unei pedepse echitabile.
în afară de circumstanţele care se referă direct la latura penală şi la
civilă, legea procesual penală obligă subiecţii competenţi de a include în
obiectul probaţiunii condiţiile şi cauzele care au contribuit la săvârşirea
infracţiunii. Stabilirea condiţiilor care au determinat comiterea infracţiunii
este o cerinţă suplimentară faţă de sarcina de bază a justiţiei. Sarcina de a
descoperi cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvârşirea infracţiunii are
importanţă atât pen-I ni cauza penală concretă, cât şi pentru prevenirea
comiterii altor infracţiuni.
Obiectul specific sau concret al probaţiunii nu se poate determina decât
în 1 aport cu cazul particular dat, datorită varietăţii sale infinite24.
Mai sus s-a vorbit despre conţinutul obiectului probaţiunii ce ţine de la- 1
'iia penală, într-o cauză penală însă există împrejurări care trebuie dovedite
111 legătură cu latura civilă. în ceea ce priveşte despăgubirile civile, în
obiectul probaţiunii sunt incluse multe fapte care constată că a fost produs
prejudiciul. I n cazul aplicării restituţiei trebuie de dovedit că bunurile
aparţin părţii civile,  cazurile restituirii echivalentului în bani este necesar de
a proba valoarea oncretă a bunurilor.
' Conform regulii generale, nici o probă nu are o valoare dinainte stabilită
■tru organul de urmărire sau instanţă. Organul de urmărire sau instanţa
ilelermină care probă este utilă pentru dovedirea unui sau altui fapt. în unele
M i n a ţ i i însă, având în vedere specificul circumstanţelor care necesită a fi
dovedite, însăşi legea determină care mijloc de probă trebuie să constate
anumite fcircumstanţe. Dovedirea acestor circumstanţe în cele mai dese
cazuri ţine de posedarea anumitor cunoştinţe speciale într-un domeniu sau
altul. Art. 97 din CPP enumera circumstanţele şi mijloacele de probă prin
care pot fi constatate acestea. în cale mai dese cazuri, mijloacele de probă
prin care se constată ■numite circumstanţe sunt expertizele medico-legale
sau psihiatrice. Aceste circumstanţe sunt: cauza decesului, caracterul şi
gradul leziunilor corporale
" Hotărârea nr. 70 din 29 august 1994 a Pionului Curţii Supreme de Justiţie cu privire In
Nicolue VolonciUi op. cil., p.
practica judiciară din cauzele clespro infracţiuni sexuale.
343.
272 DREPT P R O C l i S U A I , PENAI I' a r tea y, e n e  a I 273

privind infracţiunile grave, deosebit de grave şi excepţional de grave; incapaci-
tatea persoanei la momentul săvârşirii faptei prejudiciabile de a-şi da seama de
acţiunile sau inacţiunile sale sau de a le dirija ca urmare a unei boli mintale sau a
unei dereglări psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătăţii sau debilităţii;
incapacitatea martorului de a percepe şi a reproduce circumstanţele ce urmează a
fi constatate în cauza penală, ca urmare a unei boli mintale, a unei dereglări
psihice temporare, a unei alte dereglări a sănătăţii sau a debilităţii; atingerea de
către partea vătămată, bănuit, învinuit, inculpat a unei anumite vârste, dacă
aceasta are importanţă în cauză; prezenţa antecedentelor penale ale bănuitului,
învinuitului, inculpatului. Expertizele pot fi atât ordinare, cât şi complexe, cum ar
fi psihologico-psihiatrică; medico-legală şi psihiatrică etc.25 O dată cu dezvoltarea
ştiinţei şi tehnicii este posibil ca lista prevăzută de articolul 97 să se extindă.
Obligaţia pusă în faţa subiecţilor procesuali de a dovedi toate circumstanţele
faptei nu este absolută. Există situaţii când într-o cauză penală pot fi examinate
anumite fapte care sunt deja cunoscute majorităţii oamenilor şi nu mai este ne-
cesar de a aduce anumite probe privind existenţa acestora. în acest sens, art. 98
din CPP prevede anumite situaţii când faptele sau circumstanţele care au un loc de
referinţă într-o cauză penală nu trebuie dovedite. Excepţie de la regula generală de
a dovedi anumite fapte o au actele unanim recunoscute. Această excepţie este
generată de faptul că legea, în cunoştinţele noastre despre lume şi societate,
consideră existente sau inexistente anumite fapte şi împrejurări, nemaifiind
necesară dovedirea lor26. Evidenţa faptelor decurge, de regulă, din cunoaşterea
empirică pe baza unei îndelungate experienţe umane a unor legităţi sau fenomene
obiective27. La faptele unanim recunoscute putem atribui faptele evidente sau cele
notorii. Faptele evidente sunt cunoştinţele din lumea înconjurătoare, dovedite prin
experienţa vieţii şi care nu necesită a fi dovedite. De exemplu, nu trebuie dovedită
existenţa legii gravitaţiei sau, că la un anumit timp este zi sau este noapte. Situaţia
similară este şi în cazul faptelor notorii {notorium  est probantum). Faptele
notorii sunt cunoscute de un cerc larg de persoane. Notorietatea faptelor poate fi
generală sau locală. Nu trebuie de dovedit într-o
25
Sunt cunoscute şi alte cazuri când anumite circumstanţe se constată prin anumite mij-
loace de probă. Spre exemplu, în cazul unui obiect care se atribuie la arma de foc apare
problema dacă din arma respectivă se poate deschide focul; dacă obiectele date sau mate-
rialele date sunt muniţii, substanţe explozive, radioactive, otrăvitoare. Poate fi recunos-
cută şi constatarea atribuirii unor plante la culturi care conţin substanţe narcotice ş.a.
-'' Grigore Theodoru, Drept procesual penal român. Pârlea generalii, voi. 11, Universitatea
"Al. I. Cuza", Iaşi, 1974, p. 78. Nicolac Voloiu in, op, cit., p. 349.
cauză penală că un oraş este capitala unei ţări, aceasta fiind notorietate generală,
însă un cerc mai îngust de persoane cunoaşte că pe o anumită stradă se află o
instituţie oarecare, aceasta fiind o notorietate locală. în al doilea rând, nu trebuie
dovedită veridicitatea metodelor moderne de cercetare, unanim acceptate, în
domeniul ştiinţei, tehnicii, artei şi meseriei. Veridicitatea metodelor moderne se
caracterizează ca o însuşire sau un caracter al metodelor moderne. Metodele de
cercetare ţin de diferite domenii ale vieţii.
în doctrina juridică există şi opinii privind includerea unor fapte similare,
auxiliare şi negative în obiectul probaţiunii, chiar dacă legea procesual penală nu
menţionează acest fapt. Faptele similare sunt acelea care se aseamănă cu faptul
principal, fără să se afle însă în vreo legătură de cauzalitate cu acesta 28. Aceste
fapte sunt de aceeaşi natură cu infracţiunea urmărită, săvârşită de învinuit sau de
inculpat anterior, de exemplu, împrejurarea că infracţiunea a fost săvârşită prin
aceeaşi metodă în care presupusul făptuitor a comis anterior o infracţiune
identică. Faptele auxiliare nu se referă la probarea anumitor circumstanţe ale
cauzei, dar pot furniza anumite informaţii utile, spre exemplu, fapte ce probează
reaua-credinţă a unui martor audiat afirmată de altă persoană. Faptele negative
sunt anumite împrejurări care nu s-au petrecut, de exemplu, nu se poate proba că
o persoană nu a fost într-un loc anumit la ora respectivă, însă această faptă poate
fi probată prin fapta pozitivă că persoana în timpul respectiv se afla într-un alt loc
(alibi)29.
Secţiunea a ll-a. PROBATORIUL
§1. Noţiuni generale
în desfăşurarea procesului penal, invocarea şi propunerea de probe, admiterea
şi administrarea lor constituie un fascicul de acte procesuale, care poartă
denumirea de probatoriu30. Noţiunea de "probatoriu", care provine din limba
latină deprobatorium, are 2 sensuri, fie cel de culegere a probelor, fie cel de
totalitate a probelor adunate şi prezentate într-un litigiu. în sensul art. 99,
probatoriul constă în invocarea de probe şi propunerea de probe, admiterea şi
administrarea lor. Noţiunea de "invocare" provine din latină: invocare sau din
franceză: invoquer şi înseamnă a cita ceva în favoarea sa, a se referi la ceva
Ion Neagu, op. cit., p. 338.
Ibidem.
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice, op. cit., voi. I, p. 173.
274 D R E P T PROCESUAL PENAL I' a r tea g e n e r a I  275
care poate servi cuiva ca un argument în susţinerea unei remarce. Noţiunea de
"propunere", care vine de la latinescul proponere, înseamnă sugestie, recomandare,
manifestarea interesului etc. "Admiterea", de la latinescul admittere, se defineşte ca
situaţia de a fi de acord cu ceva, a îngădui, a permite, a da curs favorabil unei cereri
ş.a. "Administrarea", din latinescul administrare, se consideră folosirea unui mijloc
de probă într-un proces3'. După cum se vede, probatoriul, în sensul art. 99, este o
totalitate de acţiuni îndreptate spre stabilirea obiectului probaţiunii. Aceste acţiuni
sunt efectuate de către instanţă şi părţi. Totuşi, în această activitate, fiecare subiect
are unele atribuţii proprii. Instanţa este limitată în activitatea de strângere a probelor.
în toate cazurile strângerea probelor de către instanţă poate fi executată doar la
cererea părţilor. Verificarea probelor însă se include în obligaţiile atât ale organului
de urmărire, cât şi ale instanţei. în acest sens, instanţa este obligată de a verifica
totalitatea de probe propuse de către părţi, în vederea constatării admisibilităţii,
pertinenţei, concludentei şi utilităţii. Aprecierea probelor se efectuează în baza
intimei convingeri a reprezentantului organului de urmărire penală şi judecătorului.
"Procesarea" probelor trebuie să se bazeze pe anumite principii determinate de
Convenţia Europeană pentru apărarea drepturilor omului şi a libertăţilor
fundamentale şi jurisprudenţa Curţii Europene a Drepturilor Omului, purtând
denumirea de "principii de procedură". Principiile au sarcina de a asigura drepturile
persoanelor implicate într-un proces penal şi constau în dreptul de a asista la proces,
dreptul de a fi ascultat, dreptul de a asculta şi urmări procedura32, egalitatea armelor,
dreptul la tăcere33. Asistenţa apărătorului este un
V. Pătulea ş.a., Administrarea probelor şi respectarea dreptului la apărare, în Dreptul,
2002, nr. 6, p. 115. Pentru abordări, a de vedea, spre exemplu: 
  
 , , 1985; 
   ,
, 1988; . , 
   
, în   , 1999, №2, . 55;
. . ,  
    -
-  , în
  , 2003, №1, . 57. Ekbatani v. Suedia, 26 mai
1988, Colozza v. Italia, 1985 ş.a. Cauza Stanford. Pot să existe însă excepţii de la acest
principiu, de exemplu, în cazul procedurii în instanţa a doua sau a treia. In cauza Foucher v.
Franţa din 18 martie 1997, paragraful 44, CEDO a afirmat că dreptul la un proces
echitabil în cauzele penale dă "dreptul pentru orice acuzat" în sens autonom, pe care art. 6
îl atribuie acestui termen "de a păstra tăcerea şi a nu încerca să contribuie la propria sa
incriminare". Acest drept însă nu este absolut. Curtea Europeană a stabilit că "este
evident incompatibil cu dreptul la tăcere în timpul interogării de către poliţie şi a
privilegiului contra autoincriminării, de întemeiat condamnarea doar pe tăcerea acuza-
tului, refuzul lui de a răspunde la întrebări sau de a depune declaraţii". Pe de altă parte,
Curtea consideră evident faptul că aceste imunităţi nu pot şi nu ar trebui să împiedice
luarea în considerare a tăcerii acuzatului la aprecierea pu te ri i de convingere a probelor
aduse de procuror, în si t ua ţ i i care necesită explicaţiile lui Acuzatul trebuie totuşi să fie
preîntâmpinat de posibilitatea tragerii concluziilor negative «Im lăceren acestuia.
alt principiu, existând numeroase surse la această temă 34. Amintim principiul
mărturiilor directe, adică dreptul persoanei învinuite de a fi audiată, dreptul de
examinare într-un proces public a tuturor probelor35; principiul divulgării, care
constă în faptul că autorităţile de urmărire penală trebuie să pună la dispoziţie
toate probele în favoarea sau defavoarea acuzatului. Principiul prezumţiei de
nevinovăţie este de asemenea aplicabil în probatoriul penal.
§2. Administrarea probelor
Problema administrării probelor nu poate fi cercetată fără examinarea
chestiunii privind sarcina probei, fiind necesar să se ştie cine are obligaţia de a
dovedi diverse împrejurări 36. Prin sarcina probaţiunii (onus probanţi) se înţelege
obligaţia procesuală ce revine participanţilor la procesul penal de a dovedi
împrejurările care formează obiectul probaţiunii37. Plecând de la prezumţia de
nevinovăţie, sarcina de a proba revine întotdeauna celui care acuză. Instanţa de
judecată este doar un arbitru în acest proces, autorizând administrarea unei sau
altei probe. Pornind de la principiul prezumţiei de nevinovăţie, procurorul,
organul de urmărire penală este obligat să colecteze suficiente probe pentru
dovedirea vinovăţiei persoanei. Sub acest aspect se invocă problema referitor la
rolul părţii vătămate în administrarea probelor, mai ales în cazurile de plângere
prealabilă. Considerăm că şi în asemenea cazuri sarcina de a proba vinovăţia
revine organului de urmărire penală şi procurorului, având în vedere atât
prevederile art. 28 referitoare la principiul oficialităţii procesului penal, potrivit
căruia aceşti subiecţi, în limitele competenţei lor, sunt obligaţi să efectueze acţiuni
necesare în vederea constatării faptei penale şi a persoanei vinovate, cât şi
prevederile alin. (1) al art. 276, care stabileşte că procedura în procesele de
plângere prealabilă este generală. Desigur că în asemenea cazuri partea vătămată
dispune de capacitatea de a determina soarta procesului acceptând sau nu
împăcarea, însă în sarcina ei nu poate fi pusă probarea vinovă-
A se vedea spre exemplu, Croissant v. Germania, 25.09.1992, Atico v. Italia, 30 aprilie 1980,
Kamasinski v. Austria 19.12.1989, Gotti v. Italia, 9 aprilie 1984, L v. Regatul Unit, Ersslin şi
alţii v. RFC, şi X v. Regatul Unit 15 D.R. 242.; Hoant v. Franţa, 29 august 1992; Derks şi alţii
v. Regatul Unit, 12 octombrie 1999; Cranger v. Regatul Unit, 28 martie 1990 ş.a.
In unele cazuri, accesul la martor poate fi limitat în scopul protecţiei celor interesaţi
împotriva represaliilor sau a unei identificări. A se vedea Doorson v. Olanda, 20.02.1996;
Kostovski v. Olanda, 20.11.1989 ş.a.
Nicolae Volonciu, op. cil., p. 350.
(irlgore Theodoru, Lucia Moldovan, Drept procesual penal, op. cit., p. 410.
'VI.
D R E P T PROCESUAL PENAL Pa t e     .'.77
ruI ft
ţiei făptuitorului. în acelaşi timp, partea vătămată, ca şi martorul, este obligată să
depună mărturii sincere referitor la circumstanţele cauzei, dacă dispune de
informaţia dată.
O altă problemă deosebit de importantă este cea privind participarea în-
vinuitului, inculpatului şi apărătorului în probaţiunea penală şi sarcina probei38.
Faptul că învinuitul şi apărătorul participă în faza de urmărire, având dreptul de a
cere administrarea unor probe, nu poate fi interpretat ca obligaţia acestor subiecţi
de a prezenta probe, aceasta fiind o consecinţă a prezumţiei de nevinovăţie, ca şi
faptul că învinuitul nu poate fi sancţionat pentru că nu a depus probe 39. Faptul că
învinuitul nu a prezentat dovezi care ar arăta lipsa de temeinicie a probelor
înaintate de acuzare, de asemenea, nu poate fi interpretat ca un eşec al apărării.
Atât dreptul învinuitului sau al inculpatului, cât şi al apărătorului de a propune
probe şi administrarea lor se păstrează pe tot parcursul procesului penal. în
asemenea situaţii nu se poate respinge cererea privind înaintarea unor probe de
către partea apărării, fiind invocat motivul că această cerere trebuia înaintată la o
altă fază a procesului.
Administrarea probelor este un proces complex, care asigură realizarea
sarcinilor procesului penal. Conţinutul acestor activităţi constă într-o totalitate de
acţiuni procesuale înaintate spre strângerea şi înaintarea probelor. Aceste acţiuni
procesuale sunt efectuate de către subiecţi competenţi - atât organul de urmărire
penală sau procurorul din oficiu sau la cererea părţilor, cât şi instanţa de judecată
din oficiu. La administrarea probelor participă şi ceilalţi subiecţi procesuali, ai
căror drepturi şi interese sunt obiect de cercetare în cadrul procesului penal
concret. Conţinutul administrării probelor constituie anumite raporturi
procesuale care se stabilesc pe parcursul procesului. Administrarea probelor are
loc pe parcursul întregului proces, ţinând cont de specificul fiecărei faze a
procesului. Etapele administrării probelor sunt:
a) Strângerea probelor - activitate a organului de urmărire penală, a
procurorului şi a instanţei privind descoperirea unui mijloc (date de
fapt), constatarea unei informaţii necesare şi fixarea acesteia, activitate
efectuată cu respectarea normelor procesuale prevăzute de legea proce-
sual penală. Art. 100 conţine o enumerare a mijloacelor procesuale de
b) Verificarea probelor este o activitate a organului de urmărire penală, a
La această problemă a se vedea  , 
   -
   
, în Revista de ştiinţe penale, 2004; Igor Dolea,
Principiul egalităţii armelor şi dreptul apărării de a administra probe în procesul penal, în
Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, 2004, p. 371-375. Adrian
Ştefan Tulbure, Maria Angela Tatu, op, cit., p. 170.
colectare a datelor de fapt care au importanţă în cauza penală. Strângerea
probelor se efectuează prin anumite procedee probatorii prevăzute de
Codul de procedură penală. încălcarea acestor reguli poate duce la
dubitatea corespunderii datelor prezentate drept probe. Din prevederile
art. 100 reies anumite reguli generale referitoare la strângerea probelor:
• strângerea probelor se efectuează de către organul de urmărire şi
procuror;
• instanţa de judecată nu este în drept să se implice în strângerea
probelor din iniţiativa sa;
• apărătorul poate să efectueze strângerea probelor prin prezentarea şi
solicitarea unor obiecte, documente, informaţii necesare pentru
acordarea asistenţei juridice, să poarte convorbiri cu persoanele fizi-
ce, dacă acestea sunt de acord să fie audiate în modul stabilit de lege,
să solicite certificate, caracteristici şi alte documente de la diverse or-
gane şi instituţii care pot să le elibereze în modul stabilit, să solicite,
cu consimţământul persoanei pe care o apără, opinia specialistului
pentru explicarea chestiunilor care necesită cunoştinţe speciale;
• la cererea apărării, atât organul de urmărire, cât şi instanţa sunt
obligate să facă o verificare a cererii privind strângerea unor noi
probe şi să se pronunţe asupra admisibilităţii sau inadmisibilităţii
unei asemenea cereri, iar în caz de admitere să efectueze strângerea
probelor respective. Apărarea trebuie să aibă posibilitatea de a
contesta hotărârea organului de urmărire privind refuzul de a efectua
acţiuni procesuale la cererea ei. în cadrul efectuării acţiunilor
procesuale cu scopul de a strânge probe este necesar de a respecta
drepturile constituţionale ale persoanei: inviolabilitatea persoanei,
inviolabilitatea domiciliului, inviolabilitatea proprietăţii, inviolabi-
litatea vieţii intime şi private, libertatea de a mărturisi împotriva sa şi
împotriva apropiaţilor. De asemenea, este obligatoriu de a păstra în
secret anumite date ce ţin de viaţa intimă a persoanei, dacă acestea
au fost descoperite în timpul efectuării acţiunilor procesuale.
procurorului şi instanţei privind constatarea veridicităţii probei sub
aspectul corespunderii datelor de fapt pe care le conţine proba cu rea-
litatea obiectivă. Verificarea constă în analiza probelor strânse, coro-
borarea lor cu alte probe, strângerea de noi probe şi verificarea sursei de
provenienţă a probelor. Verificarea probelor poate avea loc doar prin
aplicarea procedeelor probatorii prevăzute de cod şi se efectuează la
toate fazele procesului penal. Sunt supuse verificării atât datele de
178 DREPT PROCi: SUA I. PI-NA I.    tea g  I  174
 fapt, cât şi mijloacele de probă din care au fost obţinute. Probele se ve-
rifică atât prin efectuarea acţiunilor procesuale prevăzute de prezentul
cod, cât şi printr-o analiză logică a conţinutului probei, a coroborării lor.
Procesul de verificare a probelor prin efectuarea anumitor acţiuni
procesuale nu exclude şi obţinerea unor probe noi 40. în procesul penal
actual sunt pe larg utilizate rezultatele progresului tehnico-ştiinţific, prin
posibilitatea efectuării anumitor expertize, prin aplicarea înregistrării
audio, video, a fotografierii. Rezultatele ştiinţei şi tehnicii pot fi aplicate
şi în activitatea operativă de investigaţii, care este reglementată de Legea
cu privire la activitatea operativă de investigaţii41. Aceste date pot fi
utilizate în procesul penal doar după ce au fost verificate prin intermediul
mijloacelor de probă prevăzute de art. 9342.
§3. Aprecierea probelor
Aprecierea probelor este unul din cele mai importante momente ale pro-
cesului penal, deoarece întregul volum de muncă depusă de către organele de
urmărire, instanţele judecătoreşti, cât şi de părţile din proces, se concretizează pe
soluţia ce va fi dată în urma acestei activităţi43.
Literatura juridică a acordat o atenţie suficientă acestei instituţii"4.
10
Spre exemplu, la efectuarea reconstituirii faptei sau experimentului se verifică declaraţiile sau alte
date obţinute în prealabil, dar pot fi obţinute şi date noi, necunoscute până la momentul efectuării
acestor acţiuni procesuale.
" Legea cu privire la activitatea operativă de investigaţii nr. 45-XTII din 12.04.1994.
42
Spre exemplu, la transmiterea unei casete video pe care este înregistrat momentul co
miterii infracţiunii, persoanele cu funcţii de răspundere care au efectuat o asemenea
înregistrare sunt obligate să întocmească un raport în care detaliat vor descrie circum
stanţele efectuării înregistrării, aparatajul utilizat etc. Acest proces va fi anexat la dosar
în conformitate cu prevederile Codului de procedură penală, iar materialele respective
vor căpăta statutul de mijloc de probă.
43
Ion Neagu, op. cit., p. 344.
14
Pentru abordări teoretice a se vedea spre exemplu: I. Doltu, Consideraţii în legătură cu sistemul
probator în dreptul procesual penal, în Dreptul, 2001, nr. 6, p. 73; Consideraţii cu privire la
administrarea şi aprecierea probelor, în Dreptul, 2001, nr. 7, p. 170; Adrian Ştefan Tulbure,
Maria Angela Tatu, Despre convingerea organelor judiciare în teoria probelor, în Dreptul, 2002,
nr. 7, p. 159, Alexandru Sava, Despre constituţionalitatea prevederilor alin. (2) al art. 63 din CPP
referitoare la aprecierea probelor, în Dreptul, 2002, nr. 7, p. 1H8; Adrian Ştefan Tulbure, Maria
Angela Tatu, Despre convingerea organelor judiciare, în Revista de drept penal, 2002, nr. 1, p.
27; . ,    
 , în  2000,
, nr. 12, . 30.
Istoria cunoaşte diferite sisteme de apreciere a probelor, care în esenţă au
determinat dezvoltarea procesului penal. în procesul penal acuzatorial recunos-
când-se că adevărul este divin, aprecierea probelor în confirmarea sau negarea
esenţei învinuirii nu se accepta. Aprecierea se limita la examinarea chestiunilor
care confirmau respectarea procedurii exterioare 4'. Teoria formală sau legală a
încercat să stabilească criteriile de suficienţă a probelor pentru constatarea ade-
vărului46. Teoria actuală de apreciere a probelor după intima convingere a apărut o
dată cu Curţile cu juraţi şi de la bun început a fost ajustată la condiţiile de
activitate a acestor instanţe47. Cu toate că pe parcursul istoriei teoria aprecierii
probelor după intima convingere s-a ciocnit de numeroase obstacole 48, aceasta
este recunoscută de majoritatea sistemelor actuale de drept.
Convingerea intimă se întemeiază pe examinarea tuturor probelor în an-
samblu, sub toate aspectele complet şi obiectiv. Aprecierea probelor după intima
convingere nu trebuie confundată cu aprecierea după anumite impresii. Impresia
este produsul unor perceperi emoţionale, neverificată de un proces raţional.
Impresia este o urmă care a lăsat-o un fenomen în conştiinţa noastră. Aprecierea
după intima convingere trebuie să se bazeze pe prevederile legale. Legea
stabileşte că probele admisibile sunt apreciate după pertinenţa, concludenta şi
utilitatea acestora. De menţionat că proba trebuie apreciată şi după veridicitatea
acesteia. Veridicitatea (din franceză veridicite) este însuşirea, caracterul a ceea ce
este veridic, adică ceea ce este conform cu adevărul, adevărat, real. Veridicitatea
probelor poate fi caracterizată ca o corespundere a datei de fapt examinată de
către organul de urmărire sau instanţă cu realitatea pe care o probează această
dată. Toate probele în ansamblul lor sunt apreciate din punctul de vedere al
coroborării lor.
Aprecierea după intima convingere nu trebuie confundată cu aprecierea
arbitrară a judecătorului. Convingerea intimă trebuie formată din circumstanţele
prezentate instanţei şi verificate în cadrul şedinţei de judecată. Date
15
A se vedea de exemplu, -,  -
 , ,  - ,
1995.
"'  , . 333.
 Ibidem.
■"' Spre exemplu, în anii '20-'30 ai secolului XX a fost înaintată teoria obiectivizării procesului penal
care s-a format sub influenţa unor idei ale şcolii antropologice de drept. Recunoscând importanţa
principiului liberei aprecieri a probelor, obiectiviştii indicau asupra faptului că convingerea intimă
trebuie să fie obiectivă, argumentată, din aceste considerente, după părerea lor, trebuie mărit
sectorul material al procesului penal, cum ur fi corpurile delicte, documentele, rapoartele de
expertiză şi elaborate unele criterii obiective de apreciere a probelor care să fie obligatorii pentru
judecători, cu utilizarea dalelor ş t i i n ţ e i şi tehnic ii.
280 DREPT PROCESUAL PUN AL V a r tea g e n e ra 1  281
luate din sursele care nu au fost examinate în cadrul şedinţei nu pot fi acceptate
49
ca probe .
Convingerea intimă trebuie să se bazeze pe examinarea şi soluţionarea tuturor
circumstanţelor existente în cauză. Instanţa trebuie să soluţioneze cauza
examinând toate probele în ansamblu. Unele probe pot fi respinse doar prin alte
probe. Aprecierea probelor este un proces continuu, pe parcursul căruia organul
de urmărire constată care sunt lacunele materialului probatoriu şi ce acţiune
trebuie întreprinsă pentru a le înlătura. Regulile de apreciere a probelor privind
admisibilitatea, pertinenţa, concludenta, utilitatea şi veridicitatea sunt aceleaşi la
toate fazele procesului.
Termenul "convingere intimă" exprimă atitudinea imparţială, independentă,
fără prejudecăţi faţă de o probă sau alta. Reprezentantul organului de urmărire
penală şi judecătorul sunt independenţi la aprecierea probelor, ne-fiind legaţi de
opiniile altor persoane sau instanţe. La aprecierea probelor nu pot fi date anumite
indicaţii referitor la valoarea probantă a unei sau altei probe. Aceasta determină
una din regulile esenţiale ale aprecierii probelor - nici o probă nu are o valoare
dinainte stabilită.
Teoria aprecierii probelor după intima convingere găseşte aplicabilitate în
practica organelor de urmărire şi a instanţelor judecătoreşti. Astfel, raportul de
expertiză nu poate determina anumite concluzii dacă intrăJn contradicţie cu restul
materialului probatoriu. Faptul că expertiza este obligatorie în unele cazuri nu
afectează intima convingere. Raportul de expertiză în acest caz nu va prevala
asupra celorlalte probe. în cazul schimbării declaraţiilor de către parte, instanţa
trebuie să verifice motivele unei asemenea atitudini. Declaraţiile nu pot fi
apreciate ca puţin convingătoare din motivul că o parte cere să fie citat un martor
în instanţă fără a-1 fi citat la urmărire, sau dacă martorul este în relaţii apropiate cu
una din părţile în proces. Nu pot fi apreciate în prealabil probele directe sau
indirecte ca probe mai importante sau mai puţin importante. Sentinţa nu poate fi
pronunţată dacă nu au fost înlăturate toate dubiile privind vinovăţia persoanei,
fiind aplicată regula in dubio pro reo. Aplicabilitatea acestei reguli este
condiţionată de existenţa a două elemente: îndoiala şi imposibilitatea administrării
altor probe, atât de către organul de urmărire penală, cât şi de instanţă la cererea
părţilor. Potrivit regulii in dubio pro reo, dacă în cursul procesului penal o
împrejurare provoacă îndoială cu privire la existenţa ei, dacă poate fi explicată şi
ca inexistentă, şi ca existentă, această împrejurare nu este reţinută
De exemplu, judecătorul cunoaşte unele date despre inculpat şi infracţiunea săvârşită, însă
materialele cauzei nu c o n ţ i n asemenea dale. In astfel tie s i t u a ţ i i judecătorul trebuie să se
abţină sau poale fi recuzai.
când este defavorabilă inculpatului. îndoiala este echivalentă cu lipsa totală de
probe şi trebuie să ducă la absolvirea învinuitului sau inculpatului50.
Sentinţa de condamnare poate fi dată doar în situaţia când toate probele în
apărare au fost combătute de probele în acuzare şi au fost înlăturate toate dubiile
privind vinovăţia persoanei.
Secţiunea a lll-a. MIJLOACELE DE PROBĂ Şl PROCEDEELE
PROBATORII
§ 1. Dispoziţii generale
Datele de fapt care asigură soluţionarea cauzei penale pot fi administrate în
procesul penal prin intermediul mijloacelor de probă. Noţiunea de "mijloc de pro-
bă" necesită delimitare cu noţiunea de "probă". împrejurarea de fapt, care duce la
o concluzie de vinovăţie sau nevinovăţie, nu se poate confunda cu mijlocul prin
care această împrejurare este cunoscută sau demonstrată 51. Noţiunea de "mijloc de
probă" necesită delimitare şi de noţiunea de "procedeu probatoriu". Procedeele
probatorii nu constituie o categorie a mijloacelor de probă, ci modul de a proceda
în folosirea mijloacelor de probă52. într-un sens general, mijloacele de probă pot fi
considerate ca acele căi prin intermediul cărora datele de fapt care au o importan-
ţă în soluţionarea unei cauze penale pot fi utilizate legal într-o cauză penală.
Mijloacele de probă sunt exhaustiv enumerate în legea procesual penală. Art.
93 din CPP enumera în calitate de mijloace de probă: declaraţiile bănuitului,
învinuitului, inculpatului, ale părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente
responsabile, martorului, raportului de expertiză, corpurile delicte, procesele
verbale privind acţiunile de urmărire penală şi ale cercetării judecătoreşti,
documentele (inclusiv cele oficiale), înregistrările audio sau video, fotografiile,
constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.
Enumerarea mijloacelor prevăzute de Codul de procedură penală este
exhaustivă, ceea ce înseamnă că nu pot fi utilizate în procesul penal şi alte
mijloace de probă, cum ar fi, spre exemplu, poligraful, hipnoza ş.a.53.
Adrian Ştefan Tulbure, Maria Angela Tatu, op. cit., p. 177.
Nicolae Volonciu, op. cit., p. 358.
V i n t i l ă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului de procedură penală, op. cit., voi I, p.
170.
Există reglementări în care mijloacele de probă sunt înscrise în lege enunciativ. Mijloacele de
probă indicate în norme au caracter exemplificativ, organul judiciar putând adăuga la mijloacele
enumerate în lege şi altele, care nu sunt prevăzute expres. Sistemul astfel creat esle mai elastic,
dar în acelaşi limp şi mai p u ţ i n riguros, Nicolae Volonciu, op. cit., p. 'r>4
!82 D R E P T PROCESUAL P E N A L Partea generală 283
 în asigurarea unui proces echitabil este admisă regula potrivit căreia probele
pot fi administrate prin orice mijloc prevăzut de lege. Totuşi de la regula generală
există unele derogări prevăzute de art. 97 din CPP care relevă că unele
circumstanţe pot fi constatate doar prin anumite mijloace de probă.
Legea procesual penală determină nu numai mijlocul prin care probele pot fi
utilizate, dar şi procedeele prin care aceste mijloace de probă pot fi obţinute,
unele mijloace de probă însă pot fi obţinute prin diferite procedee probatorii. Spre
exemplu, mijloacele materiale de probă pot fi obţinute atât în cadrul cercetării la
faţa locului, cât şi al percheziţiei sau ridicării.
Codul actual de Procedură Penală, în scopul sistematizării utile a normelor
procesual penale, a inclus dispoziţiile ce ţin de reglementarea mijloacelor de
probă şi a procedeelor probatorii în acelaşi titlu.
§2. Declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului şi moda-
lităţi de obţinere a lor
Declaraţia poate fi definită ca o mărturisire, o afirmare deschisă a unor
convingeri, opinii sau sentimente; ceea ce afirmă cineva cu ur/anumit prilej.
Declaraţiile sunt depuse în cadrul urmăririi penale şi judecării cauzei şi sunt
recunoscute ca mijloc de probă doar dacă au fost depuse în cadrul acţiunilor
procesuale respective (audierea, confruntarea, verificarea declaraţiilor la faţa
locului). Unele date obţinute în cadrul altor acţiuni procesuale, cum ar fi, spre
exemplu, percheziţia, nu pot fi recunoscute ca declaraţii. De asemenea, nu pot fi
recunoscute ca mijloc de probă datele incluse în procesul-verbal de reţinere sau
ordonanţa de punere sub învinuire.
Pot fi recunoscute ca mijloc de probă doar datele care sunt pertinente,
concludente şi utile pentru cauza dată. Prin natura lor, declaraţiile bănuitului,
învinuitului, inculpatului sunt utilizate în primul rând pentru apărarea intereselor
legitime, constituind un drept şi nu o obligaţie. în afară de faptul că declaraţiile
constituie o modalitate de exercitare a dreptului la apărare, declaraţiile
făptuitorului pot furniza informaţii utile pentru soluţionarea cauzei penale.
Declaraţiile conţin nu numai date de fapt, dar şi anumite opinii, presupuneri
etc.;«acestea nu au valoare probantă, dar pot fi utilizate în calitate de versiuni
privind existenţa sau inexistenţa unor împrejurări care fie înlătură învinuirea, fie
atenuează responsabilitatea. După natura lor, declaraţiile bănui t ul ui , învinuitului,
inculpatului sunt asemănătoare. Există însă anumite particularităţi la aprecierea
declaraţiilor acestor subiecţi. Declaraţiile bănuitului au o importanţă probantă
independentă, acestea sunt apreciate în cumul cu
declaraţiile învinuitului sau inculpatului. în obiectul declaraţiilor bănuitului sunt
incluse împrejurări care au servit ca temei de reţinere, de aplicare a măsurii
preventive sau de recunoaştere a persoanei ca bănuit prin ordonanţă. în unele
cazuri rezultatul audierii persoanei reţinute poate determina aplicarea unei măsuri
procesuale.
Bănuitul nu poate fi în prealabil audiat în calitate de martor, deoarece în
asemenea cazuri se încalcă atât dreptul la apărare, cât şi principiul libertăţii de
mărturisire împotriva sa (art. 21 din CPP). Depunerea declaraţiilor este un drept,
şi nu o obligaţie a bănuitului. Din aceste considerente, refuzul de a depune
declaraţii nu poate servi ca o dovadă a vinovăţiei, în acelaşi moment însă nu
eliberează persoana de obligaţia de a se prezenta la citare. Dreptul bănuitului de a
depune declaraţii presupune şi informarea acestuia în prealabil referitor la esenţa
bănuielii. Obiectul declaraţiilor bănuitului este acelaşi ca şi al învinuitului,
constituind atât circumstanţele importante pentru cauză, cât şi relaţiile acestuia cu
alte persoane, bănuiţi, învinuiţi, relaţiile cu partea vătămată, cu martori etc. Dacă
persoana a fost exclusă din proces ca bănuit şi în continuare şi-a căpătat statutul
de martor, eşţelhteTzis ca în cadrul cercetării judecătoreşti să se dea citire
declaraţiilor acestuia depuse în calitate de bănuit.
Declaraţiile învinuitului, ca şi ale bănuitului, au importanţă pentru cauză,
deoarece acesta este atât un mijloc de informare referitor la circumstanţele cauzei,
cât şi un mijloc de apărare a drepturilor şi intereselor legitime. Obiectul
declaraţiilor învinuitului îl constituie atât datele formulate în ordonanţa de punere
sub învinuire, cât şi oricare altă circumstanţă pertinentă la cauza dată. învinuitul
poate depune declaraţii referitor la anumite circumstanţe atenuante, relaţiile sale
cu alţi învinuiţi, bănuiţi, referitor la circumstanţele care au contribuit la comiterea
infracţiunii. învinuitul poate să se pronunţe şi asupra anumitor împrejurări care nu
fac obiectul cercetării în cauza dată, astfel el poate să se refere şi la alte infracţiuni
care nu sunt urmărite în cauza dată. Vor avea valoare probantă declaraţiile
învinuitului sau inculpatului depuse în cadrul acţiunii procesuale, cum este
audierea54.
în mod tradiţional, declaraţiile bănuitului, învinuitului, inculpatului se
divizează în câteva modalităţi:
"' învinuitul, inculpatul poate comunica anumite date care au importanţă în cauză şi la alte etape ale
procesului, cum ar fi dezbaterile sau ultimul cuvânt. De asemenea, pot fi comunicate date şi în
diferite plângeri. Nu se admite de a face referinţă la aceste informaţii obţinute prin alte modalităţi,
dar este necesar de a audia suplimentar persoana, fie printr o audiere suplimentară la urmărire, fie
p r i n reluarea cercetării judecătoreşti.
28 i   PROCESUAL Pa r 1 ea ţţe ne r a 1 ft .'.»'.
PENAL
 a) declaraţiile de recunoaştere a vinovăţiei - declaraţiile în care bănuitul,
învinuitul, inculpatul recunoaşte săvârşirea faptei imputate şi explică
circumstanţele comiterii acestei fapte. în acest sens are valoare probantă
nu însăşi recunoaşterea faptei, dar datele de fapt pe care le relatează
făptuitorul55. Recunoaşterea vinovăţiei va fi convingătoare numai în cazul
când învinuitul, conştientizând perspectiva răspunderii pentru
infracţiunea săvârşită, va expune împrejurările faptei comise. în cazul
când învinuitul, recunoscând vinovăţia, nu este în stare să explice
împrejurările comiterii infracţiunii, declaraţiile acestuia nu pot avea
valoare probantă. Cauza recunoaşterii vinovăţiei în acest caz poate fi o
eroare în aprecierea juridică a propriilor fapte ori recunoaşterea inten-
ţionată falsă a vinovăţiei poate avea ca scop asigurarea eschivării de la
pedeapsă pentru o altă infracţiune mai gravă sau în scopul eschivării de la
răspundere a altei persoane etc. Recunoaşterea vinovăţiei susţinută de
declaraţii cu privire la fapta săvârşită va avea valoare probantă când va fi
confirmată de totalitatea probelor din cauza penală. Faptul recunoaşterii
vinovăţiei nu-i dă dreptul persoanei care efectuează urmărirea penală să
întrerupă procesul de administrare a probelor, iar instanţei să înceteze
examinarea altor probe în cauză.
b) A doua modalitate a declaraţiilor învinuitului sunt declaraţiile de negare a
vinovăţiei. Negarea vinovăţiei poate fi condiţionată de diferite motive.
Unul din motivele de negare a vinovăţiei constă în punerea la îndoială a
temeiurilor juridice de atragere la răspundere penală. învinuitul consideră
că fapta incriminată este legală şi nu constituie o infracţiune. în asemenea
situaţii învinuitul poate expune toate împrejurările de fapt ale cauzei care
coroborează cu versiunea învinuirii, însă în acelaşi moment indicând în
favoarea sa numai argumente de ordin juridic. într-o altă ipoteză
învinuitul poate să nege vinovăţia fără a invoca anumite date în susţinerea
poziţiei sale sau, recunoscând fapta, el neagă anumite circumstanţe fără
de care fapta săvârşită nu constituie o infracţiune.
în declaraţiile de negare a vinovăţiei învinuitul poate invoca date noi care
neagă sau pun la îndoială concluziile învinuirii: cu privire la faptul infrac-
In procesele anglo-saxone negarea vinovăţiei de către învinuit înseamnă existenţa unui litigiu
între părţi, care cere examinarea tuturor împrejurărilor cauzei. Recunoaşterea vinovăţiei
soluţionează acest litigiu şi face de obicei i n u t i l ă cercetarea tuturor împre jurărilor.
Recunoaşterea vinovăţiei în sensul articolului 103 nu trebuie confundată cu i n s t i t u ţ i a acordului
de recunoaştere a vinovăţiei, prevăzuta do cap. III, titlul III din CPP al Republicii Moldova, care
are o altă natură j u r i d i c ă .
ţiunii56; cu privire la participarea învinuitului la săvârşirea infracţiunii 57, cu privire
la latura subiectivă a infracţiunii 58; cu privire la legătura cauzală dintre fapta
săvârşită şi consecinţele produse59; cu privire la unele împrejurări care înlătură
caracterul penal al faptei60, cu privire la unele împrejurări care exclud vinovăţia61.
Negarea vinovăţiei poate fi totală sau parţială. în cazul când învinuitul
recunoaşte parţial vinovăţia sunt posibile mai multe forme de declaraţii: învinuitul
neagă săvârşirea unor infracţiuni şi recunoaşte săvârşirea altora în cazul când i se
incriminează mai multe infracţiuni, corespunzător invocând în declaraţiile sale
mai multe date. învinuitul neagă parţial vinovăţia, dar nu se consideră vinovat de
săvârşirea infracţiunii, recunoscând în acelaşi moment fapta săvârşită, sau neagă
anumite circumstanţe care agravează responsabilitatea, aducând anumite date care
atenuează situaţia62. Un alt caz ar fi negarea vinovăţiei de către învinuit în
săvârşirea unei infracţiuni şi recunoaşterea în săvârşirea altei infracţiuni care au
legătură cu învinuirea înaintată63.
c) A treia modalitate a declaraţilor învinuitului sunt declaraţiile cu privire la
alte persoane: alţi bănuiţi, învinuiţi, inculpaţi sau alte persoane, părţi
vătămate ş.a. în obiectul declaraţiilor pot fi incluse date privind
infracţiunea, unele elemente ale infracţiunii, unele fapte separate etc. Cu
toate că declaraţiile învinuitului conţin date cu privire la alte persoane,
după regimul lor procesual aceste declaraţii iau categoria declaraţiilor
învinuitului. Depunerea declaraţiilor cu privire la alte persoane poate
avea mai multe scopuri: învinuitul vinovat, cu scopul de a-şi atenua
pedeapsa, declară despre toate împrejurările cauzei, in-
56
Spre exemplu, persoana învinuită de săvârşirea unui omor insistă că victima este în viaţă.
57
De exemplu, învinuitul declară că dispune de un alibi sau că infracţiunea a fost săvârşită
de o altă persoană, al cărei nume îl dă.
58
în cazul în care învinuitul pune la îndoială forma vinovăţiei, considerând că învinuirea
a fost săvârşită din imprudenţă şi nu din intenţie.
59
în cazul în care învinuitul recunoaşte fapta săvârşită, însă consideră consecinţele drept
o urmare a altor circumstanţe, invocându-le.
. învinuitul recunoaşte fapta săvârşită, însă aduce argumente că fapta a fost săvârşită în condiţiile
legitimei apărări, reţinerii infractorului, extremei necesităţi, constrângerii fizice sau psihice,
riscului întemeiat.
61
De exemplu, starea de iresponsabilitate sau neatingerea vârstei la momentul săvârşirii
infracţiunii.
62
Spre exemplu, învinuitul consideră că omorul săvârşit de el nu a fost din intenţie de aca
parare, dar ca un omor premeditat.
M
De exemplu, persoana oficială atrasă la răspundere pentru abuz de putere sau abuz de serviciu
consideră că în acest caz a săvârşit o infracţiune c a lif ic a tă ca neglijenţă.
!86 DREPT PROCESUAL l» li NA I. I'  11  a g  n ti r a >!i;

1 ft
clusiv demascând şi alţi făptuitori. învinuitul vinovat, cu scopul de a se eschiva de
la pedeapsă, caută să declare fals cu privire la alte persoane care nu au participat
la săvârşirea infracţiunii; şi învinuitul eronat declară cu privire la alte persoane, în
situaţia când învinuitul a făcut un denunţ intenţionat fals că infracţiunea a fost
săvârşită de către o persoană care, de fapt, nu a avut atribuţie la săvârşirea ei,
precum şi în cazul în care a făcut declaraţii false sub jurământ, el poartă
răspundere (alin. (4) al art. 66 din CPP). Bănuitul, învinuitul, inculpatul dispun de
imunitatea de a nu fi obligaţi să depună declaraţii împotriva sa sau a rudelor
apropiate.
Modalitatea de obţinere a declaraţiilor învinuitului este audierea făptui-
torului. Acesta trebuie să fie efectuată imediat atât după reţinere sau aplicarea
unei măsuri preventive ca bănuit sau după .emiterea unei ordonanţe de
recunoaştere în calitate de bănuit, cât şi după înaintarea acuzării învinuitului.
Audierea se face numai în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu. în
cazul în care făptuitorul solicită, el poate avea întrevedere cu apărătorul său până
la audiere (art. 64-66 din CPP). întrevederea cu apărătorul în condiţii de
confidenţialitate nu poate fi limitată în timp.
Audierea făptuitorului poate avea loc doar cu acordul acestuia. Renunţarea la
depunerea declaraţiilor poate fi determinată nu numai de refuzul de a coopera cu
organele de urmărire, dar şi de starea de oboseală. Din aceste considerente
organul de urmărire penală este obligat de a constata dacă persoana acceptă să
depună declaraţii şi care ar fi motivele neacceptării. Nu se admite audierea
făptuitorul în timpul nopţii, care este cuprins între orele 22 00-600. Totuşi, legea
prevede posibilitatea audierii în timpul nopţii a făptuitorului doar în cazul în care
nu suferă amânare. Acestea sunt cazuri când necesitatea audierii a apărut subit, fie
în cadrul executării altor acţiuni procesuale, fie în cazul unui flagrant delict, când
există declaraţii că sunt tentative de a ascunde probele sau de a le distruge. în
cazuri de audiere în timpul nopţii este necesar de a indica în procesul-verbal de
audiere motivul respectiv.
Audierea persoanei în faza de urmărire poate fi efectuată şi în alte locuri decât
locul de plasament al organului de urmărire penală; acestea pot fi locul de trai,
locul de serviciu, locul de tratament al făptuitorului sau locul comiterii infracţiunii
ş.a. Faptul audierii în locurile respective este determinat de mai mulţi factori: fie
că este necesar urgent de a audia persoana după efectuarea unei acţiuni
procesuale, cum ar fi, spre exemplu, percheziţia; fie persoanei îi este dificil de a
depune declaraţii neaflându-se în locul comiterii faptei; fie că starea sănătăţii
învinuitului îi împiedică să se prezinte la citare. în asemenea situaţii în procesul
verbal se indică motivul audierii persoanei în locul respectiv.
Persoana care efectuează urmărirea penală este obligată să asigure ca bănuiţii,
învinuiţii să nu comunice între ei în situaţia când într-o cauză penală sunt mai
mulţi făptuitori.
Până la audiere, dacă persoana acceptă să fie audiată, este necesar de stabilit
limba în care persoana va depune declaraţii, iar în caz de necesitate se invită un
interpret.
Modalitatea de depunere a declaraţiilor poate fi diferită. Persoana poate să
depună declaraţii în formă verbală, după aceea în formă scrisă, sau poate să se li -
miteze fie la forma scrisă, fie la forma verbală, aceste prevederi referindu-se doar
la faza de urmărire penală. în cadrul judecării cauzei inculpatul depune verbal
declaraţiile care se consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Dreptul făptuitorului de a depune declaraţii nu este în funcţie de recunoaş-
terea sau negarea vinovăţiei. în toate cazurile persoana are dreptul să depună sau
să refuze să depune declaraţii. O prevedere legală deosebit de importantă este
faptul că audierea nu poate începe cu citirea sau reamintirea declaraţiilor depuse
de persoană anterior. Conform altei prevederi, făptuitorul nu poate prezenta o
declaraţie întocmită anterior, având totuşi dreptul de a utiliza anumite notiţe
asupra amănuntelor greu de memorizat.
Audierile bănuitului, învinuitului care îşi recunoaşte vinovăţia trebuie să fie la
fel de detaliate ca şi în cazul în care persoana o neagă. Este deosebit de important
de a constata motivul schimbării declaraţiilor în cazul în care o asemenea situaţie
s-a produs. Pe parcursul audierii nu pot fi utilizate metode de influenţă fizică sau
psihică, sau care înjosesc onoarea şi demnitatea persoanei, fie anumite promisiuni
false, ameninţări etc. Sunt interzise întrebările sugestive.
în doctrina modernă este pusă în discuţie folosirea în practică a unor mijloace
tehnice de apreciere a declaraţiilor făptuitorului. în literatura de specialitate au
fost înaintate opinii privind perspectiva utilizării, spre exemplu, a detectorului de
minciuni ca mijloc de probă în procesul penal 64. Majoritatea opiniilor susţin faptul
că o asemenea modalitate de apreciere a declaraţiilor încă nu poate produce
consecinţe procesuale concludente, dar poate fi utilizat un mijloc de investigaţie
operativă extrajudiciară, fără a fi recunoscută ca un mijloc de probă.
A se vedea, spre exemplu, Ch. Gandrabur, V. Bujor, Biodetectorul - mijloc de probă in
procesul penal, Chişinău, 2002.
•:;:; D R E P T PROCESUAL I'li NAI.
I'   1 o a g      I 

28
 §3. Declaraţiile martorului şi condiţiile audierii65 despre unele calităţi ale obiectelor7" sau anumite stări ale omului71, deoarece
Declaraţiile martorului sunt date depuse de către acesta în cadrul audierii, aceste date trebuie să fie constatate prin cercetări speciale stabilite de legea
asupra oricăror circumstanţe care urmează a fi constatate în cauză. Declaraţiile procesual penală. In cazul când persoana face trimitere la spusele altei persoane ea
martorului reprezintă mijloace de probă foarte vechi şi frecvente în procesul trebuie să indice sursa de informare, pentru ca ulterior aceste persoane să fie
penal. In doctrină s-a arătat că martorii sunt "ochii şi urechile justiţiei" 66. audiate. Dacă persoana declară că o informaţie a parvenit de la o persoană
Declaraţiile martorului rămân până în prezent un mijloc deosebit de important de necunoscută ea trebuie să indice în ce împrejurări a comunicat cu această
probă, fapt confirmat atât de normele de drept naţionale, cât şi cele internaţionale. persoană, unde poate fi găsită, cine poate să confirme conţinutul discuţiei. Datele
Convenţia Europeană pentra Drepturile Omului, în lit. d) din alin. (3) al art. 6, enunţate de către martor cu referinţă la o sursă de informaţie care nu poate fi
stabilită nu pot servi în calitate de probe. Ca excepţie poate fi invocat cazul când
acordă dreptul acuzatului să interogheze martorii învinuirii şi să solicite
este imposibil de a verifica sursa, deoarece aceasta este pierdută 72; în această
interogarea unor martori în apărarea sa conform aceloraşi condiţii. Această
situaţie declaraţiile martorului obţin statut de probe derivate şi se apreciază după
prevedere are legătură directă cu principiul "egalităţii armelor", în calitate de
regula generală. Dacă există mai multe declaraţii ale aceluiaşi martor, acestea se
element principal al unui proces echitabil în sensul alin. (1) al art. 6. Astfel,
apreciază în cumul. Sunt inadmisibile declaraţiile martorilor bazate pe
Curtea Europeană deseori examinează o pretinsă încălcare a prevederii pnc. d) în
presupuneri, zvonuri etc. In cazul când martorul şi-a modificat declaraţiile este
lumina celor două prevederi în ansamblu.
necesar de constatat motivul unei asemenea atitudini.
Noţiunea de martor este interpretată în mod autonom. Declaraţiile făcute de
In calitate de martor poate fi audiată orice persoană care deţine o informaţie
persoană în afara şedinţei judiciare, de exemplu, autorităţilor poliţiei, trebuie
privind circumstanţele cauzei urmărite sau judecate, cu excepţia persoanelor care
considerate drept declaraţii ale martorilor atâta timp cât instanţele judiciare
nu pot fi audiate ca martori potrivit alin. (3) al art. 9073.
naţionale le vor lua în consideraţie67. în principiu, Curtea Europeană nu evaluează
O deosebită importanţă la aprecierea declaraţiilor martorului o are cunoaş-
dacă declaraţiile martorului au fost administrate în mod corespunzător68.
terea aspectului psihologic de formare a declaraţiilor 74. Procesul de formare a
Evaluarea declaraţiilor martorilor ţine de competenţa instanţelor naţionale.
declaraţiilor martorului trece prin câteva etape: recepţionarea, memorizarea şi
Mărturiile depuse într-un proces public şi sub jurământ ar trebui să aibă autoritate
reproducerea. Momentul iniţial în procesul de formare a mărturiei este eveni-
faţă de alte declaraţii ale aceluiaşi martor, chiar dacă sunt contradictorii69.
mentul judiciar care are loc indiferent de voinţa viitorului martor 75. Cea mai des
Obiectul declaraţiilor martorilor pot fi atât circumstanţele prevăzute de art.
întâlnită formă de recepţie este recepţia vizuală, deoarece în cele mai dese
96, cât şi orice alte circumstanţe care au importanţă pentru cauză.
La audierea martorilor sunt constatate şi datele necesare pentru aprecierea
declaraţiilor, date privind persoana martorului, relaţiile cu bănuitul, învinuitul, Spre exemplu, aceasta poate fi declaraţia că un obiect era confecţionat din aur sau acesta era o
bijuterie din diamant etc.
inculpatul, partea vătămată, relaţiile cu alţi martori, cât şi alte circumstanţe.
Nu va avea valoare probantă declaraţia privind constatarea vizuală a unei comoţii cerebrale.
Declaraţiile în care nu sunt fixate locul, împrejurările faptei care constituie
De exemplu, s-a pierdut documentul pe care 1-a studiat persoana, a decedat persoana de la care
aceste declaraţii nu pot avea valoare probantă. De asemenea, nu pot avea valoare martorul a obţinut informaţii etc.
probantă declaraţiile martorilor care conţin anumite aprecieri vizuale în practică se admite de a fi audiaţi în calitate de martori şi reprezentanţii poliţiei. Aceste
declaraţii trebuie să fie apreciate în raport cu celelalte probe în cauză. Totuşi, potrivit
jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului, mărturisirile colaboratorilor de poliţie ar
A se vedea, de exemplu, . , . ,  trebui aplicate doar în circumstanţele excepţionale (Van Mechellen vs. Olanda ş.a.).
  ,      , , 2003. Nicolae Reprezentanţii poliţiei pot fi audiaţi în calitate de martori doar în cazul în care ul terior aceştia nu
au participat la efectuarea acţiunilor procesuale (audierea, percheziţia, cercetarea la faţa locului
Volonciu, op. cit., p. 364. Cazurile Isgro, Asch, Artner. Costovschi vs. Olanda, 20 noiembrie
ş.a.).
1989. Cauza Doorson vs. Olanda, 20 februarie 1996.
La această problemă în detaliu a se vedea C. Belu, Elemente psihojuridice în probaţiunea judiciară.
Cugetarea Tigero, Craiova, 1995. Ibidem, p. 67.
20 , DREPT PROCESUAL PENAL 1' a r tea g   e r a I ă .!')!
cazuri mărturia se bazează pe senzaţiile vizuale. Recepţia însuşirilor obiectelor
este condiţionată atât de calităţi sau de proprietăţi ale obiectelor, cât şi de anumiţi
factori psihofiziologici personali caracteristici martorilor. Un factor obiectiv îl
constituie intensitatea luminii; în acest sens la aprecierea declaraţiilor martorului
este necesar de luat în consideraţie condiţiile în care a fost efectuată recepţionarea:
condiţii cu lumină naturală sau artificială, dacă fapta a fost comisă ziua, în amurg
sau pe timp de noapte76. La aprecierea declaraţiilor martorului este important de a
lua în consideraţie atât calităţile psiho-fiziologice ale persoanei, cum ar fi starea
vederii, unele vicii, spre exemplu, daltonismul, cât şi factorii obiectivi, cum ar fi
raportul de distanţă, condiţiile atmosferice (senin, ceaţă). La recepţia auditivă se
corelează natura sunetului sau zgomotului cu vârsta martorului, distanţa de la
obiectul cercetării şi eventualele obstacole. în ce priveşte recepţia vorbirii, se ia în
considerare faptul că martorului i se cere să reproducă în cele mai dese cazuri nu
termenii ce alcătuiesc fraza, ci numai sensul convorbirii, cu toate că în unele
cazuri au importanţă şi termenii concreţi.
Memorizarea este un proces psihic cu un grad mare de complexitate. La
aprecierea declaraţiilor, în primul rând, se va lua în consideraţie faptul că
memoria nu este o actualizare simplă sau o fotografiere a informaţiei, ci o
reflectare activă care presupune prelucrarea celor memorate 77. în al doilea rând,
memoria este reflectarea selectivă, ceea ce înseamnă că nu constituie o tipărire şi
reflectare a tuturor informaţiilor. Memoria este situativă, adică depinde de situaţia
şi de factorii subiectivi ai persoanei. Ea are un caracter inteligibil, fiind relativ
fidelă, ceea ce înseamnă că nu se poate memoriza absolut totul; în acelaşi timp,
memoria are un caracter logic şi raţional 78. Este deosebit de important de a
cunoaşte că, evident, cu timpul, memoria scade, dar în unele situaţii poate apare
ceea ce s-a pierdut din memorie, de aceea este deosebit de importantă audierea
repetată a martorilor.
La aprecierea declaraţiilor martorilor este important să se ia în consideraţie
faptul că la momentul expunerii pot fi comise anumite denaturări: prin adiţia,
76
Faptele recepţionate în timpul zilei se percep colorat, la o lumină crepusculară (amurg) se percep
într-o imagine bitonală (gri-închis, gri-deschis sau negru). Faptele recepţionate în timpul nopţii se
percep unitonal, într-o culoare închisă. în acest sens, susţinerile martorului privind culoarea feţei,
pârului, hainelor, observate în timpul nopţii pot fi apreciate fie ca produsul fanteziei provocat de o
stare de spaimă, frică, fie prin faptul că martorul declară corect că a perceput aceste caracteristici
în condiţiile unei vederi diurne, fie că martorul declară fals. Este important de a lua în consideraţie
şi fenomenul adaptării. Adaptarea la întuneric se petrece în primele minute, cotele maxime sunt
atinse peste o oră. La trecerea dintr-un mediu mai întunecos la lumină, ochii se acomodează în 2-3
minute. C. Belu, op. cit., p. 73.
- Ibidem, p. .
" Ibidem, p. 89,
adică prin adăugarea unor date care de fapt nu au fost în realitate, prin omisiunea
unor date provocată de uitare, când martorul este de bună-credinţă, sau
intenţionate, când martorul este de rea-credinţă, denaturări prin substituire, când
martorul poate substitui anumite date percepute cu date care au avut loc într-un alt
eveniment perceput. O mare importanţă la expunere o are tipul de temperament,
capacitatea de a expune ş.a.
Audierea martorului se efectuează în urma citării. Citarea martorului se
efectuează după regula generală de citare prevăzută de art. 235-242 din CPP.
Persoana care execută o pedeapsă privativă de libertate sau este deţinută în stare
de arest în altă cauză penală se citează în calitate de martor prin intermediul
administraţiei instituţiei de detenţie date care asigură prezenţa persoanei la locul
citării. Martorul nu trebuie citat în zile de odihnă sau în timp de noapte, cu
excepţia cazurilor care nu suferă amânare.
în cazul neprezentării persoana poate fi adusă silit. Potrivit art. 199 din CPP,
în cazul apariţiei unor împrejurări care împiedică persoanei să se prezinte în faţa
organului de urmărire penală sau a instanţei, persoana trebuie să informeze aceste
organe. Ca motive întemeiate pot fi recunoscute boala, primirea tardivă a citaţiei
sau alte împrejurări care de fapt au lipsit persoana de posibilitatea reală de a se
prezenta la timpul indicat. Minorul este citat prin intermediul părinţilor sau al
reprezentanţilor legali. Organul care audiază martorul este obligat să stabilească
identitatea acestuia prin verificarea actelor personale (buletin, paşaport ş.a.). Este
deosebit de important de a stabili în prealabil în care limbă persoana solicită să
depună declaraţii, iar în caz de necesitate este invitat un interpret. Această
prevedere se referă şi la martorul cu anumite dificultăţi, cum ar fi surdo-mut.
O procedură deosebit de importantă la audierea martorului este explicarea
drepturilor acestuia. Nu este suficientă explicarea expresă a drepturilor, dar
constatarea că martorul le-a conştientizat. Audierea nu poate avea loc în condiţii
periculoase pentru viaţă şi sănătate. Martorul nu poate fi impus să declare despre
anumite împrejurări dacă acestea pot trauma psihic persoana, o pot insulta sau
umili.
Conform regulii generale, audierea se efectuează în locul desfăşurării
urmăririi penale sau al cercetării judecătoreşti. în caz de necesitate, audierea poate
fi efectuată la locul de trai, la locul de serviciu sau în alt loc de aflare a
martorului79, lucru atunci când este necesar de a audia martorul imediat după
I a audierea martorului în alt loc decât locul efectuării urmăririi sau judecării cauzei se iau în
considerare aceleaşi împrejurări ca şi în cazul audierii bănuitului, inculpatului.
2y2 I       R    S U A I, P  N  1. Puriea gene t 1u 29 I
terminarea percheziţiei sau altei acţiuni procesuale sau când este necesar imediat
de audiat persoana la declaraţiile căreia e posibil să facă trimitere învinuitul sau
dacă persoanei audiate îi este dificil să expună împrejurările date în alt loc decât
în locul în care s-a consumat evenimentul. De asemenea, martorul poate fi audiat
şi în cazul în care starea sănătăţii nu îi permite să se prezinte la ofiţerul de
urmărire penală sau în instanţă. Martorii pot fi audiaţi la locul de trai şi în cazul
în care câţiva martori locuiesc, învaţă sau lucrează în acelaşi loc, sau nu este
dorită publicitatea faptului că persoana a fost citată pentru a fi audiată.
Prezentarea în faţa ofiţerului de urmărire poate fi dificilă şi având în vedere
anumite circumstanţe familiale etc. In procesul-verbal de audiere se va motiva
faptul că martorul va fi audiat într-un loc anumit, iar în caz de necesitate se vor
anexa anumite acte, cum ar fi, spre exemplu, certificatul de boală.
Ca martor poate fi audiată şi o persoană care se află în stare de arest, fiind
bănuită sau învinuită într-o altă infracţiune. Acest fapt, de asemenea, se va indica
în procesul-verbal. Persoana este audiată în calitate de martor doar în timpul
zilei, adică între orele 6:00 şi 22:00. Totuşi, în cazuri excepţionale, persoana
poate fi audiată şi în timpul nopţii. Cazurile excepţionale sunt cele ieşite din
comun, cazuri deosebite. Această abatere de la regula generală poate avea loc
doar în cazurile în care amânarea audierii poate prejudicia considerabil calitatea
urmăririi penale sau poate pune în pericol siguranţa publică. Codul de procedură
penală dă definiţia cazului care nu suferă amânare: pericol real că se vor pierde
sau distruge probele, că bănuitul, învinuitul se poate ascunde ori se vor comite
alte infracţiuni.
Protecţia stării sănătăţii martorului se exprimă şi prin faptul că audierea
consecutivă a martorului nu poate depăşi 4 ore, iar în caz de necesitate, durata
poate fi micşorată. Audierea minorului nu poate depăşi 2 ore fără întrerupere.
Dacă este necesar de a efectua audiere mai mult de 4 ore, organul de urmărire
sau instanţa sunt obligate să stabilească o întrerupere nu mai mică de 1 oră,
pentru ca martorul să poată să se odihnească sau să se alimenteze, iar durata
generală pe zi nu poate depăşi 8 ore.
Audierea martorului se face sub prestare de jurământ. Martorul depune
jurământ doar în cadrul examinării cauzei în instanţa de judecată. Potrivit art. 108
din CPP, înainte de a fi audiat în instanţa de judecată martorul depune următorul
jurământ: "Jur că voi spune adevărul şi că nu voi ascunde nimic din ceea ce ştiu".
Legislaţia procesual penală a Republicii Moldova s-a dezis de referire la
divinitate caracteristică altor legislaţii în ceea ce priveşte jurământul martorului,
ce are ca scop asigurarea fidelităţii acestuia. în cadrul urmăririi penale, asigurarea
fidelităţii martorului se efectuează prin semnătura acestuia în procesul verbal do
audiere, i ar la judecare, martorul fiind obligat pe lângă
jurământ, să semneze în procesul-verbal menţiunea referitor la prevenirea despre
răspunderea penală pentru declaraţii false.
Audierea propriu-zisă a martorului se efectuează atât prin informarea
prealabilă referitor la obiectul cauzei care se urmăreşte, cât şi prin propunerea de
a declara despre anumite fapte şi circumstanţe pe care le cunoaşte referitoare la
fenomenul a cărui martor el a fost. Audierea martorului se efectuează printr-o
expunere liberă a acestuia asupra anumitor împrejurări pe care le cunoaşte. Pe
parcursul audierii pot fi puse întrebări de concretizare, iar după ce martorul a
făcut declaraţii lui i se pun întrebări asupra altor circumstanţe despre care
martorul nu a vorbit. în timpul audierii martorului i se pot prezenta anumite
mijloace de probă, spre exemplu, anumite corpuri delicte pentru a constata
atribuţia martorului la acestea sau pentru a constata existenţa unor informaţii
privind provenienţa sau importanţa acestor probe. Declaraţiile martorului trebuie
detaliate pentru a fi verificate mai eficient. în cadrul audierii nu se admite de a
pune întrebări sugestive şi întrebări care nu cer o informare factologică, cum ar fi
anumite opinii, presupuneri etc. In cazul descoperirii anumitor contradicţii, fie
între declaraţiile anterioare ale martorului, fie între declaraţiile martorului şi alte
declaraţii, este necesar de a le înlătura, întrebările care nu se referă la premisa
probelor sunt cele din care nu se poate deduce concluzia. Dacă în timpul audierii
martorul a utilizat anumite scheme, înscrieri, documente, acestea se anexează la
procesul-verbal.
Legea procesual penală prevede o instituţie nouă pentru procesul penal
menită de a asigura suficienţa probelor în cazuri excepţionale. Este vorba de
audierea martorilor de către judecătorul de instrucţie la solicitarea procurorului.
Alin. (3) al art. 109 stabileşte că motiv pentru o asemenea audiere este plecarea
martorului peste hotare sau alte motive întemeiate care în cele mai dese cazuri
reprezintă boala gravă. Judecătorul de instrucţie determină suficienţa motivelor.
Regula dată este o derogare de la cea generală, potrivit căreia toate probele trebuie
examinate într-un proces penal public în cadrul unei şedinţe de judecată. în
vederea asigurării egalităţii armelor, principiu determinat de art. 6 al CEDO, la
audierea persoanei participă bănuitul, învinuitul, apărătorul acestuia, partea
vătămată, care au dreptul de a pune întrebări martorului audiat. Declaraţiile
martorului se consemnează într-un proces-verbal şi în cadrul ulterioarei judecări a
cauzei se va da citire procesului-verbal fără ca martorul să depună declaraţii în
instanţă. Probele consemnate în procesul-verbal vor avea aceeaşi valoare probantă
ca şi probele care vor fi examinate de către instanţă într-un proces public.
Modalităţile speciale de audiere a martorului şi protecţia lui sunt deter-
m i n a t e în legislaţia penală a Republicii Moldova de către jurisprudenţa C u r ţ i i
294 DREPT PROCESUAL PENAL Partea generaU >.<>•■
Europene a Drepturilor Omului. Pornind de la dreptul la uibproces echitabil,
Curtea a dedus că toate probele, în mod normal, ar trebui să fie examinate într-un
proces public, în prezenţa celui acuzat, ţinând cont de principiul
contradictorialităţii. în acelaşi timp, Curtea nu a stabilit că declaraţiile indirecte
sunt inadmisibile, dar a accentuat că înaintea procesului sau pe parcurs acuzatul
trebuie să dispună în mod adecvat şi corespunzător de posibilitatea să
interogheze un martor. Curtea nu permite utilizarea în calitate de probe a de-
claraţiilor făcute în faza urmăririi de către o persoană care, conform legislaţiei
naţionale, ulterior să renunţe la depunerea mărturiilor în judecată. Dacă există
probe care confirmă declaraţia, persoana poate fi condamnată 80. Acelaşi lucru
este valabil şi pentru declaraţia unui martor care a dispărut ulterior şi astfel nu a
putut fi citat în judecată81.
Sunt cunoscute în toate ţările situaţii de intimidare a martorilor, care poate
îmbrăca mai multe forme, cum ar fi: priviri ameninţătoare, confruntări directe,
verbale sau fizice. în multe cazuri intimidarea martorului este ca un domeniu al
crimei organizate. Aceşti factori de multe ori determină ezitarea martorului de a
depune mărturii în instanţă. în legătură cu aceasta Curtea şi-a expus opinia în
privinţa admisibilităţii declaraţiilor martorilor anonimi 82. Recunoscând că toate
probele trebuie examinate în prezenţa persoanei acuzate, într-un proces public, cu
respectarea principiului contradictorialităţii Curtea admite utilizarea declaraţiilor
martorilor în calitate de probe chiar dacă acestea nu sunt făcute într-o şedinţă
judiciară. Utilizarea declaraţiilor obţinute în faza urmăririi penale în calitate de
probă nu constituie o încălcare a lit. d) din alin. (3) al art. 6 din CEDO, cu
condiţia că drepturile apărării se respectă. Aceste drepturi includ acordarea unei
posibilităţi adecvate de contestare şi interogare a martorului opoziţiei în timpul
depunerii mărturiilor sau într-o fază ulterioară procesului. Conform Curţii
Europene, o sentinţă de condamnare nu ar trebui să se întemeieze doar pe
declaraţiile martorilor anonimi. Cel mai important este ca interesele apărării să
fie în echilibru cu interesele victimelor sau ale martorilor care trebuie protejaţi.
Curtea recunoaşte şi faptul că, cu condiţia respectării drepturilor apărării, poate fi
legitim pentru autorităţile poliţiei să dorească păstrarea anonimatului unui agent
implicat în activităţi de acoperire, pentru protecţia personală şi cea a familiei
sale, astfel încât să nu prejudicieze viitoarele acţiuni secrete 83. Curtea a constatat
şi faptul
câ orice măsură de limitare a dreptului apărării trebuie să fie strict necesară. Dacă
o măsură mai puţin strictă poate să fie suficientă, atunci anume această măsură
trebuie aplicată84.
Potrivit art. 110, audierea în condiţii speciale a martorului se efectuează în
scopul protejării vieţii, integrităţii corporale sau libertăţii, în cazul când sunt
motive temeinice, adică atunci când există un pericol real pentru martor sau partea
vătămată. Aplicarea modalităţilor speciale de audiere a martorului poate avea loc
doar în cazul infracţiunilor grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.
Subiectul care admite aplicarea acestor modalităţi este judecătorul de instrucţie,
care emite o încheiere motivată când audierea se efectuează în cazul urmăririi. în
faza de judecare judecătorul care examinează cauza în fond decide aplicarea
modalităţilor speciale de audiere. în cadrul audierii martorul este asistat de
judecător. Datele personale, de regulă, nu se aduc la cunoştinţa părţilor. Datele
reale sunt cunoscute doar de către judecător şi se păstrează în sediul instanţei în
condiţii de maximă siguranţă. Audierea se efectuează prin intermediul unei
teleconferinţe cu imagini şi voci distorsionate, adică cu anumite abateri ale
imaginii sau vocii de la forma iniţială. Declaraţia propriu-zisă a martorului se
înregistrează prin anumite mijloace tehnice video, se consemnează integral în
procesul-verbal, casetele şi procesul-verbal păstrându-se în condiţii de maximă
siguranţă în sediul instanţei. La aprecierea declaraţiilor martorului obţinute în
condiţii speciale instanţa trebuie să ia în consideraţie că acestea pot să fie utilizate
ca mijloc de probă numai în măsura în care ele sunt confirmate de alte probe.
§4. Declaraţiile părţii vătămate, părţii civile,
părţii civilmente responsabile85
Având în vedere faptul că atât partea vătămată, cât şi partea civilă şi cea
civilmente responsabilă au interese într-o cauză penală, conţinutul declaraţiilor
acestora diferă de conţinutul declaraţiilor martorilor. Diferă şi modalitatea de
audiere a părţii vătămate, părţii civile, părţii civilmente responsabile. La audierea
părţii vătămate se aplică dispoziţiile referitoare la declaraţiile şi audierea
martorilor. La audierea părţii civile şi părţii civilmente responsabile declaraţiile
acestora se fac conform dispoziţiilor ce se referă la audierea
80
Cauza Asch v. Unterpertinger. Cauza Van Mechellen.
"' Cauza Artner. A se vedea, de exemplu, . , , 
.
"! Cauza Kostovski, Wintisch, Doorsoon, Van Mechellen.   , , ,
" Cauza Unii. 2003.
296 D R E P T PROCESUAL PENAL I' a r t e   e ii e r a 1 fl 27
învinuitului, Aceasta înseamnă că partea vătămată va fi obligată să. depună
declaraţii veridice, inclusiv jurământul, iar partea civilă şi partea civilmente
responsabilă nu vor fi obligate să depună declaraţii; evident, ascultarea lor nu
poate avea loc sub prestare de jurământ.
Declaraţiile părţii vătămate nu pot fi apreciate privind utilitatea datelor
conţinute în acestea. Neaudierea părţii vătămate duce la desfiinţarea sentinţei,
deoarece declaraţia în măsură coroborată cu alte probe în cauză constituie mijloc
de probă86.
Spre deosebire de martor, partea vătămată are un statut special în cauza
penală, determinat de faptul că este o persoană căreia i s-a cauzat un prejudiciu şi
evident aceasta are un interes în cauza penală. La audierea în instanţă partea
vătămată, de regulă, cunoaşte toate materialele cauzei, spre deosebire de martor,
având dreptul să ia cunoştinţă de acestea la finisarea urmăririi.
Spre deosebire de martor, partea vătămată nu numai că este obligată să
depună declaraţii, dar şi are dreptul de a le depune, astfel promovându-şi in-
teresele sale şi ocrotindu-şi un drept legitim al său. în cazul în care victima
infracţiunii renunţă la constituirea părţii vătămate, aceasta nu va fi obligată să
depună declaraţii în instanţă.
în declaraţiile părţii vătămate sunt incluse nu doar împrejurările faptei, ca şi
în cele ale unui martor, dar şi diferite opinii, poziţii ale sale 87. La determinarea
conţinutului declaraţiilor părţii vătămate este necesar de luat în consideraţie şi
faptul că legea ocroteşte viaţa privată a persoanei. Din aceste considerente, art. Ill
din CPP stabileşte că în cazul unor infracţiuni sexuale se interzice inculpatului
sau apărătorului prezentarea anumitor probe despre pretinsul caracter sau istoria
personală a victimei. Aceste date pot fi prezentate doar în urma unui demers
înaintat instanţei, care este examinat doar în şedinţă închisă, la care participă
inculpatul şi procurorului, având dreptul să se expună asupra acestor împrejurări.
Admiterea demersului poate avea loc doar în cazul în care omiterea acestor date
prezentate de inculpat ar putea să prejudicieze achitarea inculpatului. Totuşi nu
toate probele vor fi prezentate, dar numai acelea pe care le va considera
preşedintele şedinţei posibile de administrare.
Regula dată se referă nu numai la datele prezentate de apărare, dar şi la întrebările
eventuale care pot fi puse părţii vătămate în infracţiuni sexuale.
în cazul când victima a decedat în urma infracţiunii, drepturile acesteia trec
asupra rudelor apropiate. în asemenea situaţii, de regulă, rudele nu sunt audiate în
calitate de parte vătămată, dacă nu cunosc anumite date de fapt, care au
importanţă în cauza penală. în cazul când dispun de asemenea informaţii, aceste
persoane se audiază în calitate de martori.
Principiul libertăţii de mărturisire împotriva sa se referă şi la partea vătămată,
ceea ce înseamnă că partea vătămată nu este obligată să depună declaraţii
împotriva rudelor sale apropiate, a soţului, soţiei, logodnicului, logodnicei.
Declaraţiile părţii vătămate au aceeaşi valoare probantă ca şi celelalte probe
din cauza penală. în cazul când sunt probe contradictorii şi este imposibil de a
confirma veridicitatea declaraţiilor părţii vătămate, acestea nu pot fi puse în baza
sentinţei8".
Declaraţiile părţii civile, părţii civilmente responsabile referitoare la obiectul
acţiunii civile sunt depuse conform dispoziţiilor ce se referă la audierea
învinuitului. în asemenea condiţii partea civilă şi partea civilmente responsabilă
dau explicaţii, prezintă acte, documente etc. în cazul când partea civilă a renunţat
la acţiunea civilă, dar în cauză sunt probe că persoanei i s-a cauzat alt prejudiciu
material, moral sau fizic, partea civilă poate depune declaraţii în calitate de parte
vătămată, dacă instanţa o va recunoaşte. în cazul când partea civilă dispune de
informaţii ce depăşesc obiectul acţiunii civile, informaţii care au importanţă în
cauza penală, partea civilă va fi audiată în calitate de martor în mod corespunzător
dispoziţiilor ce se referă la audierea martorului.
§5. Proceduri speciale de obţinere a declaraţiilor
în afară de procedeele clasice de audiere a persoanelor, legea procesual
penală prevede şi alte modalităţi de obţinere a declaraţiilor, cum ar fi confruntarea
şi verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii.
Confruntarea este un procedeu probatoriu complementar89 folosit de către
organul de urmărire penală în cazul în care se constată că există divergenţe
86
Nicolae Volonciu, Tratat..., op. cit., p. 363.
s7
De exemplu, în cazul în care este înaintată starea de neputinţă a victimei, în obiectul
declaraţiilor poate fi inclusă şi chestiunea de conştientizare de către această persoana a
caracterului şi importanţei acţiunilor comise de către făptuitor;, motivul neopunerii
rezistenţei sau în obiectul declaraţiilor se poate include şi versiunea privind comporta-
mentul provocator sau neglijent al victimei, anumite circuraralanţe care caracterizează
personalitatea victimei.
Practica a determinat că nu poate fi dată o apreciere separată "prevalatorie" a decla -
raţiilor victimelor din rândul poliţiei, militarilor şi attor reprezentanţi ai organelor de
forţă, care au devenit victime ale infracţiunilor în legătură cu îndeplinirea atribuţiilor de
serviciu. Declaraţiile acestor persoane trebuie să se aprecieze în cumul cu toate probele
constatate într-o cauză penală. Vi nt il ă Dongoroz ş.a.. Explicaţii teoretice..., op, cit.,
p. 212-213.
DREPT PROCESUAL I'liShU. Partea generală 299
între declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi cauză. Prin confruntare, pe lângă
explicarea divergenţelor existente în declaraţiile persoanelor ascultate în aceeaşi
cauză, se pot obţine noi date utile pentru rezolvarea cauzei penale. Confruntarea
se mai consideră şi un mijloc tactic de verificare a declaraţiilor şi de precizare a
poziţiilor învinuitului faţă de fapta ce i se impută. De regulă, confruntarea se
efectuează în faza de urmărire penală. Organul de urmărire penală determină dacă
este necesară sau nu efectuarea confruntării. Totuşi, pornind de la prevederile art.
375, în cadrul judecării pot fi efectuate şi alte acţiuni procesuale, ceea ce
înseamnă că nu există nici o prevedere legală care ar interzice efectuarea
confruntării şi în faza de judecată.
Confruntarea constă în audierea concomitentă a 2 persoane cu scopul înlăturării
divergenţelor în declaraţiile anterioare. în legătură cu aceasta este inadmisibil ca la
confruntare să participe o persoană care nu a fost anterior audiată. Dacă în
declaraţiile anterioare referitor la unele şi aceleaşi fapte şi circumstanţe sunt
absente divergenţele, confruntarea nu se efectuează 90. Cu toate că efectuarea
confruntării este dispusă de către organul de urmărire penală sau, după caz, de
către instanţa de judecată, efectuarea acesteia o pot cere părţile. Dacă organul de
urmărire penală sau instanţa de judecată consideră inutilă efectuarea confruntării,
cererea poate fi respinsă motivat printr-o ordonanţă a organului de urmărire
penală sau printr-o încheiere judecătorească. Confruntarea poate fi efectuată între
oricare subiect care a depus declaraţii 91. Convenţia Europeană pentru apărarea
drepturilor omului şi a libertăţilor fundamentale a criticat în unele hotărâri
evitarea confruntărilor între bănuit, învinuit, martor în timpul procesului 92. Astfel,
Curtea a accentuat importanţa confruntării atât dintre partea apărării şi partea
acuzării, cât şi martor. Ca şi la audiere, la confruntare participă şi avocatul, fie în
calitate de apărător al învinuitului, bănuitului, inculpatului, fie în calitate de
avocat al părţii vătămate sau al martorului, în situaţia când aceste părţi sunt
asistate.
înainte de începerea confruntării martorii şi partea vătămată sunt pre-
întâmpinaţi de răspunderea penală pentru refuzul de a depune declaraţii sau
pentru declaraţii false. Ordinea de efectuare a confruntării este stabilită de către
persoana care efectuează confruntarea. Această persoană determină şi
911
Divergenţe pot fi considerate neînţelegerile cu privire la calificarea faptei, prejudiciul
cauzat, participarea unei persoane la fapta criminală şi alte împrejurări care au o impor-
tanţă pentru cauză.
91
Confruntarea poate avea loc în orice formă, fie între 2 învinuiţi, fie între învinuit şi partea
vătămată, martor şi partea vătămată etc.
H
Cauza Kostovski v. Van Mcchellen.
consecutivitatea chestiunilor care vor fi puse în faţa participanţilor la confruntare,
inclusiv participantul care va răspunde primul la întrebări. Este important de a
asigura ca între participanţi să nu existe o comunicare necontrolată în timpul
confruntării, o influenţă unul asupra altuia, înţelegeri prealabile etc. Dacă în
timpul confruntării o parte încearcă să influenţeze o altă parte, să o ameninţe sau
să întreprindă alte acţiuni ilegale, este raţional să fie întreruptă confruntarea, iar
acest fapt să fie consemnat în procesul-verbal. în timpul confruntării nu pot fi date
citirii declaraţiile anterioare ale participanţilor sau reproducerea înregistrărilor
sonore sau video. Aceasta se admite doar după ce au fost depuse toate declaraţiile
şi consemnate în procesul-verbal. Regula dată este aplicabilă şi în cazul în care o
parte a refuzat să participe la confruntare. După terminarea confruntării persoanele
participante îşi pot pun întrebări una alteia; întrebări pot pune de asemenea
apărătorul - bănuitului, învinuitului, inculpatului; avocatul - părţii vătămate,
martorului, pedagogului, psihologului sau reprezentantului legal. întrucât
confruntarea se efectuează cu respectarea dispoziţiilor referitoare la audiere, pe
parcursul acesteia pot fi prezentate de către persoana care efectuează confruntarea
anumite corpuri delicte, documente şi alte mijloace de probă. La efectuarea
confruntării se întocmeşte un proces-verbal conform prevederilor generale.
Verificarea declaraţiilor la locul infracţiunii 93 este un procedeu special de
obţinere a declaraţiilor, esenţa căruia constă în verificarea unor declaraţii
anterioare ale martorilor, părţii vătămate, bănuitului, învinuitului în faza de
urmărire, în scopul stabilirii veridicităţii acestor declaraţii. Reprezentantul
organului de urmărire penală, apreciind informaţia obţinută anterior, decide
efectuarea acestei acţiuni procesuale cu scopul de a concretiza, de a verifica, dar şi
de a obţine noi informaţii. Verificarea declaraţiilor la faţa locului are tangenţe cu
alte acţiuni procesuale, de exemplu, cu audierea, deoarece persoana depune
declaraţii la locul comiterii faptei, ţinând cont de anumite împrejurări. O tangenţă
cu această acţiune procesuală o are şi cercetarea la faţa locului, însă aceasta se
efectuează doar cu scopul de a verifica declaraţiile, şi nu cu scopul de a cerceta ca
atare locul. Totuşi, în timpul efectuării acestor acţiuni procesuale, dacă s-au
descoperit anumite obiecte, acestea se ridică şi se consemnează în procesul-verbal
al acţiunii procesuale, nefiind necesară întocmirea unui proces-verbal separat
referitor la cercetarea la faţa locului. După cum se vede, scopul verificării
declaraţiilor constă în analiza şi precizarea declaraţiilor persoanelor audiate
anterior.
). .    , în
, 2/2004, . 21.
.4)0 DREPT PROCESUAL PE>iAL
----------------------------------------------------T
în afară de persoana ale cărei declaraţii trebuie verificate şi, evident, repre-
zentantul de urmărire penală, la această acţiune procesuală participă apărătorul
bănuitului, învinuitului şi avocatul martorului sau al părţii vătămate, alte
persoane. în situaţia când sunt necesare unele cunoştinţe speciale, organul de
urmărire penală, din iniţiativa sa sau la cererea părţilor, poate atrage la efectuarea
acestei acţiuni un specialist. în cazul când persoanele nu cunosc limba procesului,
la acţiunea procesuală poate fi atras un interpret. Ca şi la efectuarea altor acţiuni
procesuale, până la începerea verificării declaraţiilor la locul infracţiunii
persoanelor li se aduc la cunoştinţă drepturile şi obligaţiile lor. Obiectul
declaraţiilor este similar celui din cadrul audierii. Persoana declară liber despre
împrejurările care îi sunt cunoscute, iar după aceea i se pot pune întrebări.
O prevedere deosebit de importantă a alin. (4) al art. 114 este cea că verifi-
carea declaraţiilor la locul infracţiunii poate fi efectuată doar cu condiţia că se va
asigura protejarea demnităţii şi onoarei persoanelor care participă la această
acţiune şi nu se va pune în pericol sănătatea lor. în cazul în care consideră că
există un pericol pentru sănătatea ei sau i se va încălca demnitatea şi onoarea,
persoana e în drept să nu participe la această acţiune procesuală. Ca şi în ca drul
audierii, se interzice punerea unor întrebări sugestive sau influenţarea, într-o
formă sau alta, a rezultatelor acestor acţiuni procesuale. Nu se admite, de
asemenea, atragerea concomitentă a mai multor persoane la verificarea de-
claraţiilor la faţa locului.
La efectuarea verificării declaraţiilor la faţa locului se întocmeşte un pro-ces-
verbal după regula generală; pot fi aplicate mijloace tehnice, întocmite schiţe etc.,
care se anexează la procesul-verbal.
§6. Constatările tehnîco-ştiinţifice şi medico-legale
în anumite situaţii, pentru constatarea unor date de fapt sunt necesare
cunoştinţe speciale94. în cele mai dese cazuri dacă sunt necesare cunoştinţe
speciale organul de urmărire penală sau instanţa apelează la experţi. Există
situaţii în care prezenţa unor specialişti în cauza penală reclamă o urgenţă, din
cauza pericolului dispariţiei unor mijloace de probă sau de schimbare a unor
situaţii de fapt95. în asemenea situaţii este necesară explicarea urgentă a unor
fapte, circumstanţe ale cauzei. în scopul facilitării desfăşurării normale a pro-
I'   I  a g e n e I  I ii 
cesului şi soluţionării unor asemenea probleme legea procesual penală prevede ca
mijloc separat de probă constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale.
Constatările sunt mijloace de probă având aceiaşi valoare probantă ca şi alte
mijloace de probă şi se apreciază în coroborare cu alte probe. Specialiştii care
efectuează constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale nu îşi pot însuşi
atribuţiile organelor de urmărire penală sau ale organelor de control, ei trebuind să
se limiteze la rezolvarea problemelor de strictă specialitate, pe care le ridică
rezolvarea cauzelor penale96.
Atragerea specialiştilor la efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice în cele
mai dese cazuri poate avea loc când este vorba de accidente de circulaţie sau
accidente cu anumite utilaje. Constatările medico-legale se efectuează cel mai des
în cazurile de omor, dacă tergiversarea ar determina pierderea urmelor cu
efectuarea ulterioară a expertizei. în unele cazuri constatările medico-legale pot
determina calificarea infracţiunii, aceasta depinzând de durata tratamentului
medical. Constatarea tehnico-ştiinţifică se efectuează, de regulă, de către
specialişti care activează în organul de urmărire penală, dar şi de specialişti din
domeniul medicinei legale, iar în cazuri de necesitate, aceştia pot fi specialişti din
alte domenii ale medicinei. La efectuarea constatărilor tehnico-ştiinţifice, în afară
de specialiştii care activează în organul de urmărire penală, pot fi atraşi specialişti
din alte organe sau specialişti independenţi care dispun de o calificare respectivă.
Organul de urmărire penală poate dispune efectuarea constatărilor atât din oficiu,
cât şi la cererea părţilor. Constatările tehnico-ştiinţifice şi medico-legale se
efectuează după proceduri mai simplificate faţă de expertiză, acest fapt fiind
determinat de necesitatea lămuririi urgente a unor fapte sau împrejurări ale cauzei.
Această acţiune procesuală trebuie să se facă într-un moment apropiat de cel al
săvârşirii infracţiunii, deoarece numai aşa constatarea poate cuprinde aspecte cu
relevanţă deosebită în rezolvarea cauzei penale97.
Constatările se dispun printr-o ordonanţă a reprezentantului organului de
Urmărire penală sau a procurorului sau printr-o încheiere a instanţei de judecată,
în ordonanţă este necesar de indicat obiectul constatării, chestiunile la care trebuie
să răspundă specialistul, inclusiv termenul de efectuare. Organul de urmărire
penală sau instanţa anunţă părţile privind efectuarea constatării, acestea urmând
să propună anumite chestiuni specialistului, indiferent de faptul dacă constatarea
s-a efectuat de către organul de urmărire, din oficiu, sau la
'" A se vedea, spre exemplu: E. , 
   , în Grlgore Theodoru, Luciu Moldovan, Drept procesual penal, op. cit., p. 145.
  Ion Neagu, Tratat.... op, cil., p. 380.
, №7, . 45. '' Ion Neagu,
'Tratat..., op. cit., p. 379,
DU KPT PUOCUSUAL WIN  Partea generala (03
I.
cererea părţilor. Este deosebit de important la dispunerea constatării să se sta-
bilească termenul de efectuare, fapt determinat de caracterul urgent al acestor
acţiuni procesuale. Organul de urmărire penală sau instanţa pun la dispoziţia
specialistului toate materialele necesare. Specialistul nu este în drept să caute
materiale din propria sa iniţiativă. în caz de necesitate, acesta solicită intervenţia
organului de urmărire sau a instanţei. Constatările efectuate de către un specialist
nu trebuie confundate cu participarea specialistului la efectuarea anumitor acţiuni
procesuale, cum ar fi cercetarea la faţa locului, exhumarea, examinarea
cadavrului. în toate cazurile acestea sunt acţiuni procesuale distincte cu sarcini
separate. Constatarea medico-legală poate fi efectuată şi cu scopul de a descoperi
pe corpul învinuitului, a părţii vătămate existenţa unor infracţiuni. Dacă
constatarea medico-legală a fost efectuată în cadrul altei acţiuni procesuale, cum
ar fi examinarea cadavrului, exhumarea, examinarea corporală, acestea se includ
în procesul-verbal al acţiunii procesuale respective.
Rezultatele constatării tehnico-ştiinţifice şi medico-legale se consemnează
într-un raport, în care sunt indicate atât metoda utilizată la constatarea tehni-co-
ştiinţifică şi medico-legală, cât şi concluziile care s-au făcut în urma efectuării
investigaţiilor. în cazul în care organul de urmărire penală, din oficiu, sau instanţa
la cererea uneia din părţi constată că raportul tehnico-ştiinţific sau medico-legal
nu este complet sau concluziile nu sunt precise, se dispune efectuarea expertizei.
Concluziile nu sunt complete în situaţia când specialistul nu a dat răspuns la toate
întrebările puse în faţa lui sau când raportul nu este destul de clar şi nu se poate
face o concluzie clară privind chestiunile care au importanţă în cauză, fapt ce
provoacă unele dubii în privinţa raportului.
Legislaţia nu acordă o forţă probantă privilegiată raportului de constatare
tehnico-ştiinţifică sau medico-legală.
§7. Expertizele
Rezolvarea unei cauze penale necesită în multe cazuri cunoştinţe speciale
într-un domeniu dat, care poate fi domeniu al ştiinţei, tehnicii, artei, meşteşugului.
O dată cu progresul tehnico-ştiinţific cercul acestor domenii se lărgeşte 98. în
scopul asigurării unei juste şi obiective soluţionări a cauzei penale, legea
procesual penală admite ca în anumite situaţii, când sunt necesare cunoştinţe
speciale, să se apeleze la specialişti în domeniu care ar avea sarcina de a soluţiona
unele chestiuni importante pentru justa rezolvare a cazului dat.
**  so vodca, spre exemplu, .  , . , 
--11  , în
, 1/20011, . 30.
Acest fapt a condiţionat existenţa în legea procesual penală a unui mijloc de probă
numit raport de expertiză".
Raportul de expertiză, ca mijloc de probă, este o totalitate de date de fapt
stabilite în urma cercetării obiectelor materiale şi de date administrate într-o cauză
penală, cercetare efectuată de către expert. Expert este recunoscută persoana care
posedă cunoştinţe temeinice speciale într-un anumit domeniu şi este abilitată, în
modul stabilit de lege, să facă o expertiză. Expertiza constituie o acţiune de
cercetare efectuată de către un expert în scopul soluţionării unor chestiuni puse în
faţa lui de către organul de urmărire penală sau instanţa de judecată, în urma
căreia se întocmeşte un raport în ce conţine concluziile la care a ajuns expertul în
urma efectuării investigaţiei. Dispunerea expertizei este o acţiune procesuală
întreprinsă atât de către organul de urmărire penală din oficiu sau la cererea
părţilor, cât şi de câtre instanţa de judecată din oficiu în vederea soluţionării unor
chestiuni ce se includ în obiectul probaţiunii şi care necesită cunoştinţe speciale.
Având în vedere specificul raportului de expertiză pe care îl întocmeşte un
specialist dintr-un domeniu care nu este cunoscut suficient organului de urmărire
penală sau instanţei de judecată, în literatura juridică s-a înaintat opinia că
expertul ar face o "judecată ştiinţifică". în opinia dată, raportul de expertiză are o
valoare probatorie mai mare decât celelalte mijloace de probă, în practică se
întâlnesc cazuri când raportul de expertiză influenţează asupra convingerii intime
a subiecţilor, care apreciază proba determinând soarta cauzei penale. "Judecata
ştiinţifică" este negată de cea mai mare parte a reprezentanţilor doctrinei, care
consideră că asemenea opinii sunt străine gândirii juridice contemporane şi vin în
contradicţie cu dispoziţiile legii care nu permit ca probele să aibă putere dinainte
stabilită100. A admite contrariul înseamnă a lăsa soluţionarea cauzei pe seama
expertului, or acesta nu se poate transforma în organ de urmărire penală sau
judecată10'.
Particularităţile concluziilor la care a ajuns expertul şi care sunt reflectate în
raportul de expertiză, spre deosebire de alte mijloace de probă, se caracterizează
prin însăşi natura de obţinere, analiza ştiinţifică şi ordinea procesuală specială102.
Expertiza poate fi efectuată în diverse domenii cu excepţia dreptului. In literatură se
consideră că este posibilă şi expertiza în unele aspecte ale dreptului, a se vedea: .
, «»   
, în , 9/2004, . 21; . , 
    
, în , 4/2000, . 24.
"'" Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., p. 393.
"" Ibidem.
"" . ,   
   ,
, 1959, . 19.
304 DREPT PROCESUAtM^ENAL I'  ]• t         I 

305
 Expertul nu poate avea acelaşi statut ca şi martorul. Martorul obţine anumite date
informaţionale importante pentru cauză în afara procesului, parale] cu activitatea organelor
de urmărire sau judecătoreşti, depunând declaraţii asupra unor împrejurări care îi sunt
cunoscute. Expertul nu dispune de nici o informaţie despre împrejurările cauzei până la
momentul efectuării expertizei, în situaţia când expertul cunoaşte anumite împrejurări şi a
fost audiat ca martor, el nu mai poate participa în calitate de expert, aceasta fiind o situaţie
de incompatibilitate prevăzută de art. 89 din CPP. Spre deosebire de martor care nu poate fi
înlocuit, la efectuarea expertizei poate participa orice expert competent în domeniul dat.
în literatura de specialitate au fost întreprinse încercări de a clasifica expertizele,
103
recunoscându-se în esenţă următoarele criterii : natura problemelor ce urmează a fi
lămurite prin expertiză; modul în care legea reglementează necesitatea efectuării
expertizei; modul de desemnare a expertului; modul de organizare a expertizei.
în ceea ce priveşte natura problemelor ce urmează a fi lămurite, se cere de menţionat
că în esenţă este imposibilă o enumerare exhaustivă a totalităţii formelor de expertiză, mai
ales în situaţia când progresul tehnico-ştiinţific determină atât apariţia noilor domenii ale
ştiinţei şi tehnicii, noilor metode de cercetări, cât şi perfecţionarea metodelor de comitere a
infracţiunilor, fapt ce provoacă deseori necesitatea elaborării unor metode noi. Totuşi, cel
mai des sunt utilizate expertiza criminalistică (care poate fi de mai multe feluri: balis tică,
dactiloscopică, autotehnică, grafică), expertiza medico-legală, expertiza psihiatrică şi
altele.
Un alt criteriu este modul în care legea reglementează necesitatea efectuării expertizei
şi în acest sens expertizele se divizează în facultative şi obligatorii. Expertizele facultative
sunt dispuse de către organul de urmărire; din oficiu; la cererea părţilor şi de către instanţa
de judecată la cererea părţilor, în toate cazurile când consideră că sunt necesare cunoştinţe
speciale în domeniul ştiinţei, tehnicii, artei sau meşteşugului. Efectuarea expertizei poate fi
cerută de părţi din iniţiativa lor proprie şi pe contul lor propriu. în acest caz, raportul
expertului are aceeaşi valoare probantă ca şi raportul de expertiză întocmit în ordinea
generală.
Expertize obligatorii 104
sunt expres prevăzute de art. 143 din CPP:
Se dispune expertiza în mod obligatoriu pentru constatarea cauzei morţii. în
asemenea situaţii se efectuează o expertiză medico-legală. Unica excepţie de la
această regulă este situaţia când examinarea cauzei cu privire la omor poate avea
loc fără efectuarea expertizei medico-legale, când cadavrul nu a fost descoperit şi
au fost epuizate toate posibilităţile de a-1 descoperi 105. Până la efectuarea
expertizei poate fi efectuată autopsia, rezultatele căreia se includ în constatarea
medico-legală care poate servi ca temei pentru declanşarea procesului.
Constatarea medico-legală nu substituie raportul de expertiză şi după declanşarea
procesului se va efectua expertiza medico-legală,
- Pentru constatarea gradului de gravitate şi a caracterului vătămărilor
integrităţii corporale poate fi efectuată o constatare medico-legală care va
determina declanşarea procesului, expertiza medico-legală fiind efectuată
obligatoriu. în competenţa expertului nu se include constatarea
comportamentului crud sau a mutilării feţei, deoarece aceste chestiuni nu
sunt din domeniul medicinei şi se soluţionează de către persoana care
efectuează urmărirea penală sau de către instanţă.
- Pentru stabilirea stării psihice şi fizice a bănuitului, învinuitului, in-
culpatului - în cazurile în care apar îndoieli cu privire la starea de
responsabilitate sau la capacitatea lor de a-şi apăra de sine stătător
drepturile şi interesele legitime în procesul penal - se efectuează
obligatoriu expertiza psihiatrică. Expertiza psihiatrică care se dispune în
situaţia când apar îndoieli cu privire la starea de responsabilitate a
persoanei. Pentru obţinerea rezultatelor scontate este necesar de a lua în
consideraţie toate circumstanţele cauzei, motivele şi scopul infracţiunii,
date cu privire la maladiile pe care le-a suferit persoana, comportarea
anterioară a inculpatului, modul de comportare a inculpatului în cadrul
procesului. Expertiza psihiatrică se efectuează în instituţii specializate.
- O altă expertiză obligatorie se efectuează pentru stabilirea vârstei bănuitului,
învinuitului, inculpatului sau părţii vătămate - în cazurile în care această
circumstanţă are importanţă pentru cauza penală, iar documentele ce confirmă
vârsta lipsesc sau prezintă dubiu, La
1111
 se vodca Ion Neagu, op. cit., p. 383.
"" . ,  
 , în , 3/2004, .
44,
' Aceste cazuri sunt foarte rar întâlnite în practica, iar în asemenea situaţii nu se va efec -
tua O expertiza canei întregul material probator constata ca faptul infracţiunii a avut loc
In realitate şi aceasta infracţiune a fost săvârşită de persoana învinuita.
) DRi; I' !•   U S U A L 1' .i  I   , i' n  307
l'UNAI.  I 
constatarea vârstei trebuie de luat în consideraţie faptul că în urma expertizei ziua
de naştere se consideră ultima zi a anului stabilită de expertiză. Dacă expertiza
determină un număr maximal sau minimal de ani, ziua de naştere se consideră
ultima zi a anului care corespunde numărului minim de ani. Persoana se consideră
că a împlinit vârsta de 14-16 ani la expirarea orei 24 a zilei considerate ziua de
naştere, adică începând cu următoarea zi, ora 00. - Expertiza obligatorie se
efectuează şi în cazul stabilirii stării psihice sau fizice a părţii vătămate,
martorului, dacă apar îndoieli în privinţa capacităţii lor de a percepe just
împrejurările care au importanţă pentru cauza penală şi a capacităţii de a face
declaraţii despre ele, dacă aceste declaraţii ulterior vor fi puse, în mod exclusiv
sau în principal, în baza hotărârii în cauza dată. La dispunerea unei asemenea
expertize este necesar să se ţină cont de următoarele aspecte: expertiza se dispune
doar în cazurile în care declaraţiile vor sta în mod exclusiv sau la principal în baza
hotărârii: expertiza se dispune în cazul când apar îndoieli privind capacitatea
persoanei de a percepe just împrejurările, cu scopul determinării stării organelor
de percepere şi atitudinii faţă de împrejurările care au fost percepute. Practica
cunoaşte alte cazuri când fără efectuarea expertizei este imposibilă stabilirea
adevărului.
După modul de organizare se cunosc: expertiza simplă, care este o denumire
recunoscută în literatura de specialitate 106, dar Codul de procedură penală nu
prevede expres acest termen, el fiind utilizat mai mult în ştiinţa criminalistică şi
în practică.
Expertiza de comisie se efectuează de către o comisie compusă din câţiva
experţi de acelaşi profil. în comisie pot fi incluşi atât experţi numiţi de către
instituţia de expertiză, cât şi experţi propuşi de părţi. Comisia de experţi, ajun-
gând la o opinie comună, semnează raportul de expertiză. în cazul când sunt
dezacorduri, fiecare expert semnează raportul separat vizavi de chestiunile cu
privire la care sunt dezacorduri. Efectuarea expertizei de comisie este pusă în
competenţa organului de urmărire sau a instanţei de judecată. Ordonanţa prin care
se dispune efectuarea expertizei de comisie este obligatorie pentru şeful instituţiei
de expertiză. în unele situaţii şeful instituţiei de expertiză din iniţiativa sa dispune
efectuarea unei expertize de comisie, dacă este de părere că
"'" Ion Neagu, op. cit., p. 385.
astfel vor fi obţinute rezultate eficiente 107. Expertiza complexăm se efectuează în
cazul în care constatarea unei circumstanţe ce poate avea importanţă pro-batorie
în cauza penală este posibilă numai în urma efectuării unor investigaţii în diferite
domenii. Expertiza complexă are multe elemente comune cu expertiza de
comisie. Ambele expertize se bazează pe principiul colegialităţii, procedura de
dispunere a expertizei şi însăşi efectuarea expertizei fiind similare. Deosebirea
esenţială care caracterizează expertiza complexă constă în faptul că aceasta se
efectuează de către experţi de diferite specialităţi sau diferite specializări în cadrul
aceleiaşi specialităţi. în cele mai dese cazuri, în practică, expertize complexe sunt
cele medico-criminalistice, medico-autotehnice, financiar-bancare etc.
Contraexpertiza se efectuează în cazurile când concluziile expertului nu sunt
întemeiate, există îndoieli în privinţa lor sau a fost încălcată ordinea procesuală
de efectuare a expertizei. Contraexpertiza este efectuată de alţi experţi. Este
important ca în ordonanţa de executare a expertizei să fie indicate motivele care
au determinat necesitatea efectuării unei contraexpertize. La efectuarea atât a
expertizei suplimentare, cât şi a contraexpertizei poate participa şi primul expert
pentru a da explicaţii, însă acesta nu participă la efectuarea investigaţiilor şi la
finalizarea concluziilor.
Expertiza se dispune prin ordonanţa organului de urmărire penal sau
încheierea instanţei. Ordonanţa sau încheierea constă din părţile introductivă,
descriptivă şi rezolutivă. în partea introductivă sunt indicate locul şi data
întocmirii, numele persoanei care a întocmit-o; în partea descriptivă sunt Indicate
împrejurările cauzei, temeiurile pentru efectuarea expertizei, domeniul
cunoştinţelor speciale necesare pentru efectuarea expertizei, iar în partea
rezolutivă conţine informaţia privind felul expertizei, datele, numele şi prenumele
expertului sau denumirea instituţiei de expertiză în care trebuie să fie efectuată,
chestiunile puse în faţa expertului. în partea rezolutivă sunt enumerate materialele
puse la dispoziţia expertului, inclusiv obiectele de cercetare, mostre pentru
cercetare comparativă, unele materiale din dosarul penal.
De obicei, expertiza de comisie se efectuează în cazurile complicate ori în cazurile când
este o probabilitate că investigaţiile pot purta un caracter subiectiv, dacă va fi efectuată
de un singur expert. în practică expertizele de comisie se organizează în cazurile când
se dispune efectuarea unei expertize psihiatrice sau neurologice, a unor expertize medi-
60-legale, expertizele autotehnice sau când sunt necesare expertize criminalistice com-
plicate. Toate contraexpertizele, de regulă, trebuie efectuate în comisie.  se vedea .
,   
  , în
, 2/2001, . 18.
Kit! i)  E v T i' u   i; s   i, 4: I' I r Ic a g  ii  
N  i. »)'.)
1
 De regulă expertizele se efectuează în instituţiile specializate ale Ministerului
Justiţiei sau ale Ministerului Sănătăţii. în cazul când la efectuarea expertizei se
citează un expert care nu activează în cadrul acestor instituţii, organul de urmărire
penală sau instanţa de judecată verifică dacă se respectă toate cerinţele legii
privind posibilitatea participării expertului la efectuarea expertizei, inclusiv dacă
nu sunt cazuri de incompatibilitate. Ordonanţa sau încheierea prin care se dispune
efectuarea expertizei este obligatorie pentru instituţiile sau persoana abilitată să
efectueze expertiza. Doar în cazurile în care persoana nu dispune de cunoştinţe
respective sau invocă anumite motive de incompatibilitate este în drept să nu
efectueze expertiza109. Expertiza pe contul propriu al părţilor se efectuează în
aceleaşi condiţii ca şi expertiza dispusă de către organele de urmărire sau instanţa
de judecată. O dată ce a fost dispusă expertiza din contul părţilor, organul de
urmărire este obligat să pună la dispoziţia expertului toate obiectele şi materialele
necesare expertizei, întocmind în acest sens un proces-verbal. Expertul este în
drept să solicite materiale suplimentare şi să participe la efectuarea acţiunilor
procesuale.
O deosebită importanţă o are informarea părţilor referitor la obiectul ex-
pertizei. Părţile au dreptul să ia cunoştinţă de ordonanţa prin care se dispune
efectuarea expertizei până la transmiterea acesteia expertului sau instituţiei de
expertiză. Părţile au dreptul de a face obiecţii privind chestiunile puse în faţa
expertului, de a cere modificarea lor, de a propune chestiuni suplimentare. Părţile
pot recomanda includerea în grupul de experţi a unui alt expert, motivând acest
fapt. Termenul de efectuare a expertizei indicat de organul de urmărire penală sau
de către instanţă este obligatoriu pentru expert. în cazul când expertul nu este în
stare să efectueze expertiza, el este obligat să informeze organele care au dispus
efectuarea expertizei, indicând motivele. Expertul este prevenit despre
răspunderea penală pentru prezentarea cu bună ştiinţă a concluziilor false. în
situaţia când expertiza se efectuează în instituţia de expertiză, conducătorul
instituţiei are sarcina de a aduce la cunoştinţa expertului această prevedere legală,
iar în cazul efectuării expertizei în afara instituţiei, această obligaţie este pusă în
seama organului care a dispus efectuarea expertizei.
Rezultatele investigaţiilor sunt înscrise în raportul de expertiză, care este un
mijloc de probă. Raportul de expertiză trebuie să corespundă după formă CU
prevederile art. 151, alin. 2. La raport se anexează toate materialele ce au
relevanţă în cauza dată110.
în raport, expertul dă răspuns la toate chestiunile puse în faţa lui, iar în caz de
imposibilitate de a răspunde la unele chestiuni se arată motivele. Părţile au
dreptul de a lua cunoştinţă de raportul de expertiză, iar organul de urmărire 8
obligat să-1 pună la dispoziţia lor în termen de trei zile. Această prevedere se
referă şi la cazul când expertul, din anumite motive, nu poate prezenta concluzii
şi întocmeşte o declaraţie în acest sens.
Părţile dispun, de asemenea, de dreptul de a da explicaţii, de a face obiecţii,
de a cere punerea întrebărilor suplimentare.
în caz de necesitate, determinată de neclaritatea raportului sau de unele
deficienţe sau din alte motive enunţate în art. 153, organul de urmărire penală
poate audia expertul după regulile audierii martorului.
§8. Procedura de descoperire şi ridicare a probelor
Codul de procedură penală prevede diferite procedee de descoperire şi ridi-
care a probelor. Printre acestea un loc aparte îi revine cercetării la faţa locului.
Termenul "faţa locului" semnifică locul în perimetrul căruia s-a desfăşurat
activitatea infracţională, precum şi cel în care s-au manifestat consecinţele
acesteia"1.
Scopul cercetării la faţa locului, după cum este prevăzut în art. 118, constă Iii
descoperirea urmelor infracţiunii, ale mijloacelor materiale de probă pentru tt
stabili circumstanţele infracţiunii ori alte circumstanţe care au importanţă pentru
cauză112. Cercetarea la faţa locului este o acţiune procesuală care poate fi
efectuată până la pornirea urmăririi penale potrivit art. 279. Având în vedere
faptul că cercetarea la faţa locului poate avea loc la domiciliu şi în scopul asi -
gurării inviolabilităţii domiciliului, în cazul când cercetarea la faţa locului se
efectuează la domiciliu fără permisul persoanei căreia i se limitează dreptul,
"w Avem unele rezerve faţă de prevederea alin. (2) al art. 144, potrivit căreia ordonanţa sau
încheierea de dispunere a expertizei este obligatorie pentru instituţia sau persoana
abilitată să efectueze expertize. Actualmente, când expertiza poate să fie efectuată atât
de o instituţie de stat sau o instituţie privată, cât şi de o persoană fizică, organele statului
nu pol să impună efectuarea unei expertize. în opinia noastră, această prevedere este
depăşită, originea ei fiind în sistemul vechi, când expertizele erau efectuate doar de către
organele statului.
" Corpuri delicte, probe grafice, alte materiale rămase după efectuarea investigaţiilor,
fotografii, schiţe şi grafice. 111 S. Doraş, op. cit., p. 43.
In literatură a fost abordată suficient problema respectivă. A se vedea, spre exemplu:
   (. . ),
, , 2001. Printre abordări mai recente se poate menţiona spre
exemplu: . ,   npoue-
     , în
, 4/2004, . 22.
110 DREPT PROCESUAL PfcNAL I' a r teu g e 11    1 ă ui
. in-
 aceasta se efectuează în baza ordonanţei, dar cu autorizaţia judecătorului de
instrucţie. Acţiunea procesuală constă în cercetarea vizuală a locului faptelor, a
terenurilor, a încăperilor, obiectelor, documentelor, a cadavrelor umane sau ale
animalelor. Cercetarea la faţa locului are ca sarcină cercetarea şi fixarea împre-
jurărilor în care s-a comis infracţiunea cu scopul de a descoperi caracterul şi
mecanismul fenomenului; descoperirea şi ridicarea urmelor infracţiunii care în
continuare poate să servească în calitate de corpuri delicte; descoperirea unor
semne care ar caracteriza persoanele care au participat la comiterea infracţiunii,
cum ar fi numărul lor, vârsta aproximativă, datele fizice, prezenţa anumitor
deprinderi, capacităţi, diferite devieri psihice, cât şi cunoaşterea de către făptuitor
a unor date privind activitatea victimei ş.a. Stabilirea unor circumstanţe care
caracterizează latura obiectivă a infracţiunii, timpul, modul, acţiunile făptuitorului,
consecinţele infracţiunii, legătura cauzală dintre fapt şi consecinţe, descoperirea
unor evenimente care ar caracteriza motivul şi scopul infracţiunii, descoperirea
circumstanţelor care ar contribui la comiterea infracţiunii.
Pornind de la faptul că orice acţiune procesuală poate fi efectuată atât în cadrul
urmăririi penale, cât şi în cadrul judecării, cercetarea la faţa locului poate fi
efectuată şi în instanţa de judecată. Rezultatele cercetării la faţa locului şi ridicării
anumitor obiecte pot fi folosite în cadrul altor acţiuni procesuale, cum ar fi
expertiza, experimentul, audierea, prezentarea spre recunoaştere. în unele cazuri
cercetarea la faţa locului permite de a întreprinde anumite acţiuni pentru
reprimarea activităţii criminale sau pentru preîntâmpinarea comiterii altor
infracţiuni; din aceste considerente cercetarea la faţa locului trebuie să fie efectuată
cât se poate de operativ. Legea eliberează organul de urmărire penală de obligaţia
de a întocmi o ordonanţă în legătură cu cercetarea la faţa locului, limitându-se doar
la proces-verbal. Doar în cazuri excepţionale, când este vorba de cercetarea la faţa
locului la domiciliu, este necesară ordonanţa organului de urmărire penală şi
încheierea judecătorului de instrucţie, dar şi în asemenea situaţii acţiunea
procesuală poate fi efectuată fără autorizaţia judecătorului de instrucţie în baza
ordonanţei motivate a procurorului, fapt motivat de caracterul flagrant al
infracţiunii (art. 301). în cadrul cercetării la faţa locului poate participa şi un
specialist sau alte persoane, dacă organul de urmărire penală sau instanţa consideră
necesar acest lucru.
Cercetarea la faţa locului poate fi efectuată de mai multe ori, acest fapt fiind
determinat de împrejurările concrete ale cauzei.
Cercetarea poate fi suplimentară sau repetată. în cadrul cercetării supli-
mentare se examinează anumite obiecte care nu au fost examinate în cadrul
cercetării primare şi nu s-a cunoscut despre existenţa acestora. Cercetarea
repetată osie necesară în cazul când a fost efectuată i ni ţ i al , în condiţii nefavora-
bile climaterice, fie din alte motive, care nu au permis o cercetare calitativă. La
efectuarea cercetării organul de urmărire penală poate atrage atât specialiştii, cât
şi forţele poliţiei; poate participa şi procurorul care poate efectua de sine stătător
această acţiune procesuală. Bănuitul, învinuitul, partea vătămată, martorul pot
participa, dacă prin aceasta vor contribui la buna desfăşurare a procesului penal.
în cazurile când la cercetarea la faţa locului participă bănuitul sau învinuitul,
obligatoriu va participa şi apărătorul. Când este necesar, persoanele care participă
la cercetarea la faţa locului sunt preîntâmpinate de a nu face publice datele
cunoscute în cadrul participării. în anumite situaţii la cercetarea la faţa locului pot
fi efectuate măsurări, fotografieri, filmări, întocmite desene, schiţe, mulaje, tipare.
Obiectele ridicate se sigilează şi se împachetează. Este raţional de a aplica
înregistrarea video în cazul în care starea de lucruri este în permanentă modificare
sau când este necesar de a înlătura urgent consecinţele fenomenului" 3, în cazul
când este necesară modificarea împrejurărilor pentru descoperirea urmelor
infracţiunii, când sunt anumite condiţii climaterice care pun în pericol dispariţia
urmelor, când teritoriul cercetat este imens.
La cercetarea la faţa locului se întocmeşte un proces-verbal, care constituie
un mijloc de probă. în procesul-verbal se includ toate datele privind persoana care
a efectuat acţiunea procesuală, participanţii la această acţiune procesuală, locul,
timpul, data, condiţiile în care s-a efectuat cercetarea la faţa locului, iluminarea,
condiţiile meteorologice etc. în cazul când s-au utilizat anumite mijloace lehnice,
despre acest fapt, de asemenea, se menţionează în procesul-verbal.
Examinarea corporală este o altă acţiune procesuală care în esenţa sa con-
stituie o modalitate a cercetării, specificul căreia constă în faptul că obiectul de
incetare este corpul omenesc. Obiect de cercetare poate fi corpul învinuitului,
bănuitului, inculpatului, martorului şi al părţii vătămate. Atât persoanele amintite,
cât şi apărătorul pot înainta o cerere privind efectuarea cercetării. La efectuarea
cercetării se emite o ordonanţă a organului de urmărire şi se solicită autorizarea
judecătorului de instrucţie. în cazul unui delict flagrant cercetarea poate fi
efectuată fără autorizaţia judecătorului de instrucţie, care este înştiinţat in termen
de 24 de ore. Informarea constă în prezentarea tuturor materialelor pertinente în
această acţiune procesuală. în caz de necesitate, la examinarea cor-I 'i >i ilă poate
participa medicul. Participarea medicului este obligatorie în cazul In care va fi
supusă examinării corporale o persoană de sex opus, când este necesară
dezbrăcarea acesteia. Scopul examinării corporale este de a constata dacă pe
corpul persoanei există urme ale infracţiunii sau există semne particulare. în
'" De ixemplu, în cazul accidentelor rutiere.
312 DREPT PROCESUAL 1> P a r t e a g e neraiă i
1.
urma examinării corporale pot fi descoperite urme de infracţiuni, componente
chimice, zgârieturi, cicatrice, tatuaje, unele leziuni corporale, unele defecte ale
constituţiei corpului, semne congenitale ş.a. La urmele infracţiunii se pot atribui
urme de leziuni, arsuri, urmele armelor albe sau de foc.
Se prezumă în cele mai dese cazuri că examinarea corporală este o acţiune la
care persoana participă benevol. Doar în cazuri excepţionale, când nu există o altă
posibilitate de a obţine date importante pentru cauză, examinarea corporală poate
fi efectuată forţat. în toate cazurile însă nu se admit acţiuni care ar înjosi
demnitatea persoanei examinate sau ar pune în pericol sănătatea.
Este inutilă examinarea corporală în cazurile când pentru constatarea
anumitor semne ale infracţiunii pe corpul omului este obligatorie expertiza
medico-legală, din aceste considerente legea stabileşte că examinarea se face doar
în cazurile când nu este necesară expertiza medico-legală.
Examinarea cadavrului este o acţiune procesuală independentă şi se
efectuează în cazurile în care nu s-a efectuat cercetarea la faţa locului în in-
fracţiunile ce au drept consecinţă decesul persoanei. Examinarea cadavrului poate
fi efectuată şi în cadrul cercetării la faţa locului. în asemenea situaţii se
întocmeşte un singur proces-verbal de cercetare la faţa locului, în care se includ şi
date privind starea cadavrului, poziţia cadavrului etc.
Ca o acţiune procesuală independentă, examinarea cadavrului se efectuează în
cazul când acesta a fost descoperit în alt loc decât locul presupus de comitere a
infracţiunii (de exemplu, a fost aruncat într-un lac, a fost îngropat sau alte situaţii).
în toate cazurile la examinarea cadavrului obligatorie este participarea unui medic
legist sau a altui medic, când prezenţa medicului legist este imposibilă.
Specialistul care a participat la examinarea cadavrului poate în continuare să
participe în calitate de expert la efectuarea expertizei medico-legale. în toate
cazurile, după examinarea exterioară a cadavrului se va efectua şi expertiza. Pe
parcursul examinării cadavrului se constată locul aflării lui, plasarea lui în raport
cu împrejurările, poziţia cadavrului în raport cu obiectele şi urmele descoperite,
sexul, vârsta aproximativă, prezentarea leziunilor, starea îmbrăcămintei etc. în
cazul când cadavrul nu este identificat, el trebuie obligatoriu fotografiat. De
asemenea trebuie, luate anumite mostre (probe de piele, sânge ş.a.). Pe parcursul
examinării cadavrului se întocmeşte un proces-verbal în care se descriu toate
datele respective.
Ofiţerul de urmărire penală este obligat să asigure transportarea cadavrului în
instituţia medico-legală, iar administraţia instituţiei este obligată să ia măsuri
pentru a preveni pierderea, deteriorarea, alterarea cadavrului sau a părţilor
acestuia.
Exhumarea cadavrului este o acţiune de dezgropare a osemintelor unui
cadavru. Scopul deshumării este examinarea cadavrului, prezentarea spre
recunoaştere sau efectuarea expertizei medico-legale. Exhumarea cadavrului este
o acţiune care depăşeşte aspectul pur procesual, implicându-se în cele de ordin
moral. Din aceste considerente, acţiunea procesuală se efectuează doar în baza
ordonanţei motivate a organului de urmărire penală, cu autorizarea judecătorului
de instrucţie. Obligatorie în aceste cazuri este înştiinţarea rudelor. Acordul
rudelor însă nu este obligatoriu. La exhumarea cadavrului este obligatorie
prezenţa procurorului şi a specialistului în domeniul medicinei legale; serviciul
sanitar epidemiologie din localitate, fiind informat, poate delega o persoană.
Toate persoanele care sunt anunţate şi care participă la exhumarea cadavrului pot
fi prevenite referitor la nedivulgarea datelor exhumării.
Cercetarea şi prezentarea spre recunoaştere a cadavrului pot fi efectuate atât
la locul exhumării, cât şi în alt loc. în cazul în care este necesară efectuarea
expertizei medico-legale, cadavrul poate fi dus la instituţia respectivă.
Reconstituirea faptei este un procedeu probatoriu, care constă în reconsti-
tuirea integrală sau parţială a faptei la faţa locului cu participarea făptuitorului
prin reproducerea anumitor acţiuni sau a altor circumstanţe în care s-a produs
fapta în scopul verificării şi precizării unor date. Prin reconstituirea faptei se în-
cearcă determinarea posibilităţii reproducerii anumitor fapte sau circumstanţe în
condiţii determinate de timpul şi de spaţiul stabilit. Prin reconstituire se încearcă
precizarea anumitor date obţinute în prealabil, putând fi obţinute unele probe noi.
La reconstituirea faptei este obligatorie participarea făptuitorului. Acţiunea
procesuală trebuie efectuată în condiţii maximale ajustate la cele în • are s-a
produs fapta. în caz contrar, aceasta poate duce la pierderea valorii probante a
datelor obţinute. Reconstituirea faptei se efectuează cu scopul de a verifica datele
de fapt obţinute în urma audierii făptuitorului şi a altor subiecţi, a cercetării la faţa
locului sau a altor acţiuni procesuale, existând posibilitatea de a obţine probe noi,
care confirmă sau neagă informaţia iniţială.
în cauza penală are importanţă orice dată obţinută în urma reconstituirii
Li pici, fie că aceasta confirmă sau infirmă anumite date obţinute în prealabil. I .i
reconstituirea faptei în faza de urmărire participă făptuitorul şi alţi subiecţi, la
discreţia organului de urmărire penală. în cadrul judecării participă toate părţile.
Reconstituirea faptei nu poate fi efectuată în cazurile când apare pericol
pentru sănătatea persoanei sau dacă există pericolul că va fi înjosită onoarea UiUi
demnitatea acesteia. Reconstituirea faptei nu poate fi efectuată şi în cazul i And
poate avea drept consecinţă cauzarea unor prejudicii bunurilor, încălcarea 
se cu ri t ă ţ i i publice sau a normelor moralităţii.
114
DREPT PRO  lis  A i. FE-NAL
--------------------------------------------------------------------------------------------------\
Experimentul se efectuează în scopul verificării şi precizării datelor ce au
importanţă pentru cauza penală şi care pot fi reproduse în condiţiile efectuării
unor experimente sau a altor activităţi de investigaţie. Spre deosebire de re-
constituirea faptei, experimentul se efectuează fără reconstituirea momentelor
faptei. în multe cazuri experimentul implică concursul specialistului. La efec-
tuarea experimentului participarea făptuitorului este facultativă. Spre deosebire de
reconstituirea faptei, experimentul se efectuează numai în faza de urmărire penală
şi constă în acţiuni ce au ca scop verificarea şi precizarea unor date ce au
importanţă pentru cauză. La efectuarea experimentului nu sunt necesare anumite
cunoştinţe speciale, deoarece în acest caz va fi numită o expertiză114.
Datele obţinute în urma experimentului pot să afirme sau să infirme posi-
bilitatea existenţei unui anumit fenomen. în funcţie de circumstanţele cauzei,
procurorul sau ofiţerul de urmărire penală constată necesitatea participării
învinuitului, bănuitului, martorului cu scopul fie al verificării datelor declarate de
către aceste persoane, fie cu alte scopuri. în funcţie de natura experimentului,
organul de urmărire penală poate atrage un specialist. Consultaţiile specialistului
nu vor avea o importanţă probantă separată şi vor fi incluse în procesul-verbal al
acţiunii procesuale respective. în cadrul efectuării experimentului, ca şi în cadrul
altor acţiuni procesuale se întocmeşte un proces-ver-bal, dar se poate efectua
înregistrarea video, audio sau fotografierea.
Ca şi în cadrul altor acţiuni procesuale, la efectuarea experimentului este necesar
de a asigura securitatea vieţii şi sănătăţii participanţilor, de a nu leza onoarea şi
demnitatea lor şi de a nu cauza prejudicii materiale participanţilor 115. Percheziţia
trebuie efectuată cu respectarea art. 8, paragraful 1 al CEDO, care stipulează că
orice persoană are dreptul la respectarea vieţii sale private şi de familie, a
domiciliului şi a corespondenţei sale.
în unele situaţii însă, în scopul luptei cu criminalitatea, legea admite o de-
rogare de la principiul general, dar cu respectarea tuturor prevederilor legale.
Percheziţia presupune o oarecare constrângere şi se efectuează fără voinţa sau
acordul proprietarului sau posesorului. Scopul percheziţiei este descoperirea şi
ridicarea anumitor instrumente care au servit la săvârşirea infracţiunii, obiecte şi
valori dobândite în urma infracţiunii, precum şi a altor obiecte sau documente
care ar putea avea importanţă pentru cauză şi descoperirea unor
'' Ca obiectiv al experimentului poate fi: constatarea posibilităţilor perceperii anumitor
împrejurări, survenirea anumitor consecinţe, stabilirea mecanismului de producere a
unui fenomen, traversarea unui anumit teritoriu într-un anumit timp cu utilizarea anu -
mitor mijloace tehnice etc.
''' In detaliu a se vedea-, 1'. , . ,
    rt>(
-, 11, Moi , 1997,
115
  tea g     I 
persoane căutate sau a unor cadavre. Pe parcursul efectuării percheziţiei pot fi
descoperite şi ridicate anumite obiecte care nu sunt căutate, dar a căror circulaţie
liberă este interzisă116.
Având în vedere că această acţiune procesuală aduce atingere principiului
inviolabilităţii domiciliului, percheziţia poate fi efectuată doar după pornirea
procesului penal. Efectuarea percheziţiei până la pornirea urmăririi se consideră o
încălcare flagrantă a legii procesual penale şi rezultatele obţinute nu pot avea
valoare probantă. Un alt deziderat important este faptul că percheziţia poate fi
efectuată numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie. Doar în cazuri
excepţionale, când este un delict flagrant real, percheziţia poate fi efectuată fără
autorizaţia judecătorului de instrucţie, însă în baza unei ordonanţe motivate.
Judecătorul de instrucţie urmează a fi informat imediat, dar nu mai târziu de 24
ore despre efectuarea acestei acţiuni procesuale, prezentându-i-se toate
materialele. în ordonanţă trebuie indicate obligatoriu motivele efectuării
percheziţiei fără autorizaţia judecătorului de instrucţie. Examinând materialele
prezentate, judecătorul de instrucţie se pronunţă asupra legalităţii sau ilegalităţii
percheziţiei, iar în caz de recunoaştere a percheziţiei ca ilegală, toate materialele
obţinute nu vor avea valoare probantă, fiind inadmisibile.
Percheziţia se poate efectua în orice loc, încăpere, teritoriu etc. în care, la
presupunerea întemeiată a organului de urmărire, pot fi obiecte, documente sau
persoane ce sunt implicate în cauza penală urmărită. Cercul de persoane la care se
poate efectua percheziţia nu este stabilit. Acestea pot fi atât subiecţii procesului,
cum ar fi făptuitorul, partea vătămată, martorul şi alţii, cât şi oricare altă
persoană.
Temei pentru efectuarea percheziţiei poate constitui presupunerea organului
de urmărire bazată pe probe administrate în cauza penală respectivă sau
materialele de investigaţie operativă. Probele care reprezintă temei de efectuare a
percheziţiei trebuie, de asemenea, administrate cu respectarea legii procesual
penale, iar materialele de investigaţie operativă trebuie transmise cu respectarea
prevederilor legislaţiei procesual penale. Percheziţia poate fi efectuată la orice
etapă a urmăririi, în funcţie de prezenţa temeiurilor"7. Jude-
'"' Spre exemplu, arme, substanţe narcotice, substanţe toxice, explozibile ş.a.
117
Deşi art. 125 din CPP stabileşte că percheziţia se efectuează în baza ordonanţei motivate
a organului de urmărire penală, fără a preciza că acesta trebuie să fie ofiţerul de urmărire
penală sau procurorul, considerăm că toată responsabilitatea pentru efectuarea întocmirii
ordonanţei motivate, cât şi pentru efectuarea percheziţiei în caz de delict flagrant fără au-
torizaţia judecătorului de instrucţie este pusă în seama procurorului, inclusiv procurorul
eu responsabil de urmărire penală înaintează demersul judecătorului de instrucţie, emite
ordonanţa în cazul efectuării percheziţiei fără autorizare. Procurorul este obligai să anunţe
imediat judecătorul de instrucţie despre efectuarea percheziţiei fără autorizaţia acestuia,
116 DKKPT PROCESUAL l'I^LAI I' a r I e n Jţ      I  .117
cătorul de instrucţie, recunoscând percheziţia legală, întocmeşte o rezoluţie, în
cazul în care percheziţia este ilegală, judecătorul întocmeşte o încheiere,
încălcările depistate de judecătorul de instrucţie pot fi de diferit gen: fie că nu a
existat motivul efectuării percheziţiei, fie că percheziţia a fost efectuată fără
autorizaţia judecătorului de instrucţie, fie că au fost comise încălcări în timpul
efectuării percheziţiei ş.a.
Persoanele ale căror drepturi au fost limitate prin efectuarea percheziţiei pot
să înainteze judecătorului de instrucţie o plângere care să vizeze acţiunile
organului de urmărire în timpul efectuării percheziţiei, inclusiv cerându-se
recunoaşterea percheziţiei ca fiind ilegală.
Ridicarea de obiecte şi documente este o acţiune procesuală, în urma căreia
sunt ridicate anumite obiecte sau documente din locuri cunoscute de către organul
de urmărire penală. Spre deosebire de percheziţie, ridicarea presupune
cunoaşterea prealabilă atât a existenţei însuşi a documentelor sau obiectelor, cât şi
a locului aflării lor.
Ridicarea anumitor documente ce conţin informaţii reprezentând secret de
stat, comercial, bancar, precum şi ridicarea informaţiei privind convorbirile
telefonice se fac numai cu autorizaţia judecătorului de instrucţie.
Procedura efectuării percheziţiei sau ridicării dispune de particularităţi
comune. La ambele acţiuni procesuale trebuie să participe persoana la care se face
percheziţia sau ridicarea, sau un membru al familiei acesteia ori al repre-
zentanţilor, iar în caz de imposibilitate participă un reprezentant al autorităţii
executive a administraţiei publice locale. Pentru a asigura efectuarea normală a
acestor acţiuni procesuale pot fi atraşi şi reprezentanţi ai organelor de forţă, cum
ar fi poliţia, serviciul de informare şi securitate ş.a. Aceste persoane asigură ca la
locul efectuării percheziţiei sau ridicării să nu se întreprindă tentative pentru
împiedicarea desfăşurării normale a acestor acţiuni, pentru ascunderea unor
lucruri sau documente căutate etc. Pot fi atraşi specialişti la efectuarea acestor
acţiuni procesuale când este necesară identificarea anumitor documente,
deschiderea anumitor încăperi sau safeuri etc. în cazul când percheziţia sau
ridicarea se întreprinde în unităţile militare, este necesară prezenţa persoanelor
responsabile pentru păstrarea şi utilizarea obiectelor sau documentelor căutate şi
ridicate. Apărătorul este în drept de a participa atât la percheziţie, cât şi la
ridicarea obiectelor sau documentelor. Aceleaşi drepturi le au şi reprezentanţii.
Apărătorul este în drept de a face obiecţii, declaraţii în orice moment al
percheziţiei, acest fapt fiind consemnat în procesul-verbal al acţiunii procesuale.
Conform regulii generale, percheziţia sau ridicarea trebuie efectuate în timp de zi.
Desfăşurarea acestor a c ţ i u n i procesuale în timpul
nopţii este o excepţie de la regula generală şi se admite doar în cazuri de delict
flagrant"*. Persoanelor la care se face percheziţia sau ridicarea li se pune la
dispoziţie copia ordonanţei de efectuare a percheziţiei autorizată de către
judecătorul de instrucţie. Persoana la care se efectuează percheziţia trebuie să
dispună de posibilităţi reale de a lua cunoştinţă de ordonanţă. La efectuarea
percheziţiei trebuie să se ia în consideraţie faptul că o dată predate benevol,
obiectele sau documentele determină întreruperea acţiunii procesuale, aceasta
limitându-se doar la ridicarea obiectelor. Doar în situaţii excepţionale, când nu au
fost predate toate obiectele indicate în ordonanţa de efectuare a percheziţiei,
organul de urmărire penală poate purcede la efectuarea percheziţiei sau poate
continua acţiunea procesuală începută. La efectuarea percheziţiei şi ridicării este
necesar de evitat oricare deteriorare a bunurilor, doar în cazuri excepţionale, când
proprietarul sau posesorul refuză să deschidă anumite încăperi, se admite
deschiderea forţată a acestora. La deschiderea forţată a încăperilor poate fi atras
un specialist.
Indicaţiile persoanei care efectuează percheziţia sunt obligatorii pentru toţi
participanţii la această acţiune procesuală. Astfel, acesta poate interzice
persoanelor care asistă să comunice între ele sau să părăsească încăperea. în
scopul asigurării inviolabilităţii vieţii intime se interzice de a da publicităţii
oricare circumstanţă referitoare la viaţa intimă a persoanei, constatate în urma
efectuării acţiunilor procesuale.
în procesul efectuării percheziţiei sunt ridicate şi obiectele sau documentele
circulaţia liberă a cărora este interzisă de lege, chiar dacă acestea nu au
importanţă în cauza penală urmărită. Sunt ridicate, de asemenea, obiectele pentru
confecţionarea, comercializarea sau păstrarea cărora este prevăzută răspunderea
penală. La acestea se atribuie: substanţele narcotice, psihotrope, otrăvitoare,
armele, muniţiile etc.
în cadrul percheziţiei sau ridicării pot fi efectuate înregistrări video. în lo-
calurile misiunilor diplomatice şi în locuinţele membrilor misiunilor diplomatice
şi ale familiilor lor, percheziţia sau ridicarea poartă un caracter deosebit,
determinat de faptul că această acţiune procesuală poate avea loc doar cu acordul
sau la cererea misiunii diplomatice respective, ceea ce exclude elementul de brţâ
la efectuarea lor. Spre deosebire de alte modalităţi, organul de urmărire  poate
impune persoana să predea anumite bunuri sau documente, iar în
In unele cazuri, în practică se admite efectuarea percheziţiei după ora 22:00, dacă per-
cheziţia a început in timp de zi, iar amânarea pentru a doua zi poate prejudicia conside-
rabil urmărirea penală.
1)IU!1>T PROCESUAL I'li NA V artea g e n ia I a 319
I.
caz de necesitate să efectueze ridicarea lor forţată. Când există informaţii certe că
într-un local sau într-o locuinţă sunt anumite obiecte sau documente care pot avea
importanţă pentru cauză, organul de urmărire înaintează un demers Procurorului
General, care, la rândul său, prin intermediul Ministerului Afacerilor Externe al
Republicii Moldova solicită consimţământul şefului misiunii diplomatice.
Percheziţia sau ridicarea poate fi efectuată şi la cererea misiunii diplomatice, în
funcţie de caz119. La efectuarea percheziţiei în localurile misiunii diplomatice sau
la domiciliul acestora, în toate cazurile este obligatorie prezenţa atât a procurorul
care conduce cauza dată, cât şi a unui reprezentant al MAE şi a reprezentanţilor
misiunii diplomatice, daca aceştia consideră necesară prezenţa lor.
O modalitate a percheziţiei şi ridicării este Percheziţia corporală şi ridicarea,
care constă în cercetarea îmbrăcămintei, corpului omenesc şi a lucrurilor aflate la
persoană în scopul descoperirii şi ridicării anumitor obiecte, documente şi lucruri
de preţ, care pot avea importanţă în cauza penală. în unele cazuri scopul
percheziţiei poate fi descoperirea anumitor obiecte cu care se pot cauza anumite
leziuni sie însuşi sau altei persoane. în cadrul efectuării percheziţiei corporale pot
fi supuse verificării hainele, corpul, încălţămintea. în caz de necesitate, la
efectuarea percheziţiei poate să participe un specialist. La arestarea sau la
reţinerea persoanei, în cadrul percheziţiei care se efectuează fără emiterea unei
ordonanţe, sunt ridicate toate lucrurile care nu sunt permise în locurile de detenţie
preventivă. Fără ordonanţă se efectuează şi percheziţia în cazul când există
suficiente temeiuri de a se presupune că persoana care este prezentă în încăperea
unde se efectuează percheziţia sau ridicarea poate purta asupra sa documente sau
alte obiecte care pot avea importanţă probantă în cauza penală. Obiectele şi
documentele ridicate în cadrul percheziţiei corporale sunt examinate în aceeaşi
acţiune procesuală, fapt consemnat în procesele-verbale. Aceste obiecte însă pot fi
examinate sau cercetate suplimentar în cadrul altei acţiuni procesuale, dacă există
o asemenea necesitate. Lucrurile ridicate sunt anexate la dosar în calitate de
mijloace de probă, dacă corespund cerinţelor mijloacelor materiale de probă şi pot
fi supuse unei expertize. în afara cazurilor enumerate în alin. (2) al art. 130,
efectuarea percheziţiei poate avea loc cu emiterea ordonanţei organului de
urmărire şi autorizaţia judecătorului de instrucţie. în caz de delict flagrant,
autorizaţia judecătorului de instrucţie nu este obligatorie, dar el trebuie anunţat în
termen de până la 24 de ore despre un asemenea fapt.
"" în cele mai dese cazuri aceasta poate avea loc în infracţiunile contra membrilor misiunii
diplomatice sau contra membrii familiilor acestora.
La efectuarea percheziţiei corporale este necesar de respectat demnitatea
umană. Din aceste considerente, alin. (3) al art. 130 prevede că percheziţia cor-
porală sau ridicarea de obiecte se efectuează de către reprezentantul organului de
urmărire penală cu participarea, după caz, a unui specialist de acelaşi sex cu
persoana percheziţionată.
La efectuarea percheziţiei şi a ridicării obligatoriu se întocmeşte un pro-ces-
verbal. Acest proces-verbal este mijloc de probă în procesul penal, în el
consemnându-se descrierea tuturor acţiunilor efectuate în cadrul acestui mijloc
probatoriu. La procesul-verbal în care se descriu toate acţiunile întreprinse se
anexează o listă specială a obiectelor şi documentelor ridicate. Pe lângă date
generale pe care trebuie să le conţină un proces-verbal, se menţionează drepturile
şi obligaţiile participanţilor, declaraţiile făcute de aceste persoane, faptul privind
modalitatea de predare a obiectelor (benevol sau ridicate forţat), locul descoperirii
acestora şi împrejurările, încercări de încălcare a ordinii de către persoanele
participante sau încercări de distrugere sau ascundere a obiectelor sau
documentelor, măsurile întreprinse în vederea reprimării acestor acţiuni.
Obiectele ridicate se descriu amănunţit, indicându-se numărul, măsura, cantitatea,
elementele caracteristice şi pe cât este posibil - valoarea lor. Obiectele ridicate
trebuie împachetate, sigilate, pachetele sigilate fiind semnate de către persoana
care a efectuat percheziţia sau ridicarea. Copia procesului-verbal se înmânează
persoanei la care a fost efectuată percheziţia sau membrilor familiei, iar în cazul
absenţei lor - reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale
sau reprezentantului întreprinderii, instituţiei, organizaţiei, instituţiei militare,
dacă percheziţia s-a efectuat în localul acestor instituţii.
Sechestrarea corespondenţei este o acţiune procesuală care aduce atinge-!<■
unui drept esenţial al persoanei, ocrotit atât de normele internaţionale, cât şi de
cele internaţionale. Codul de procedură penală, în art. 14 asigură secretul
4>respondenţei. Potrivit art. 14, limitarea acestui drept se admite numai în baza
mandatului judiciar. Pornind de la valoarea dreptului care îl afectează, legea
stabileşte că sechestrarea corespondenţei poate avea loc doar în cazul
infracţiunilor grave, deosebit de grave şi excepţional de grave, cu condiţia Că prin
alte procedee probatorii nu au fost obţinute probe şi deci nu poate fi Stabilit
adevărul. Pentru efectuarea acţiunii procesuale trebuie să fie prezente temeiuri
suficiente de a presupune că o corespondenţă poştală primită sau expediată poate
conţine informaţii ce ar avea importanţă probantă în cauza penală. Legea nu
defineşte noţiunea de temeiuri suficiente şi în toate cazurile aceasta este pusă la
discreţia organului de urmărire penală, procurorului şi, evident, judecătorului de
instrucţie, care autorizează efectuarea acestei acţiuni procesuale. Potrivit art. 133,
în toate cazurile de sechestrare, una dintre părţi
.uo D R E P T C R O C K S U  I. I ' K N A I . I'   lea (ţ e n o t a i ri i.'.l
trebuie să fie bănuitul sau învinuitul. Sechestrarea corespondenţei 120 constă în
interdicţia de a transmite corespondenţa adresatului. Scopul e de a exclude
posibilitatea comunicării între anumite persoane. Sechestrarea poate avea ca scop
constatarea faptului dacă persoanele se cunosc între ele, care sunt relaţiile dintre
ele, unde locuieşte persoana care a expediat corespondenţa şi alte date.
Sechestrarea coletelor sau a containerelor poştale poate avea ca scop obţinerea
unor documente care pot avea importanţă pentru cauză. Sechestrul se instituie pe
un termen care nu poate depăşi termenul urmăririi penale şi poate fi instituit într-o
instituţie poştală sau în mai multe, în funcţie de faptul dacă în acestea pot fi
primite sau expediate anumite corespondenţe. Pot fi puse sub sechestru toate
genurile de corespondenţă sau doar anumite genuri, în funcţie de circumstanţele
cauzei urmărite.
în situaţia când s-a constatat necesitatea sechestrării corespondenţei, pro-
curorul întocmeşte ordonanţa cu privire la sechestrarea corespondenţei, în care se
indică motivul dispunerii sechestrului, denumirea instituţiei poştale asupra căreia
se pune obligaţia de a reţine corespondenţa, numele şi prenumele persoanei a
cărei corespondenţă urmează să fie reţinută, adresa exactă a acestei persoane,
genul de corespondenţă care se sechestrează şi durata sechestrului. Judecătorul
autorizează sechestrarea stabilind durata acestuia. Durata poate fi prelungită, dar
nu mai mult decât durata urmăririi penale. Cu toate că judecătorul de instrucţie
dispune sechestrarea corespondenţei, anularea sechestrului poate fi dispusă atât de
procurorul care a emis ordonanţa, cât şi de procurorul ierarhic superior, evident şi
de către judecătorul de instrucţie care a autorizat sechestrarea, în legătură cu
anularea sechestrului este sesizată instituţia poştală.
Examinarea corespondenţei se efectuează de către organul de urmărire
penală. în caz de necesitate, la examinare participă specialistul şi traducătorul, în
legătură cu efectuarea examinării şi ridicării corespondenţei se întocmeşte un
proces-verbal după regulile generale, cu unele precizări făcute în alin. (3) al art.
134. în urma examinării, corespondenţa poate fi ridicată şi anexată la dosar, pot fi
făcute copii, iar în cazul când în corespondenţă s-au descoperit documente false,
acestea se anexează în original în calitate de corpuri delicte. Organul de urmărire
penală, în funcţie de tactica pe care a luat-o, poate transmite destinatarului
corespondenţa, chiar dacă aceasta conţine date importante pentru cauză. Toţi
participanţii în această acţiune procesuală sunt preîn-
,2U
Potrivit alin. (3) al art. 133, la corespondenţa care poate fi sechestrată se referă; scrisori
de orice gen, telegrame, radiograme, banderole, colete, containere poştale, mandate
poştale, comunicări prin fax, prin poştă electronică.
tâmpinaţi despre obligativitatea nedivulgării informaţiei cunoscute, inclusiv
despre responsabilitatea în cazul când vor încălca asemenea obligaţii.
Interceptarea comunicărilor, ca şi sechestrarea corespondenţei, este o
intervenţie în viaţa privată a persoanei. Acest fapt determină necesitatea re-
glementării minuţioase a acestei acţiuni procesuale. Prin noţiunea de "comuni-
cări" se înţeleg orice feluri de convorbiri telefonice, prin radio sau alte convorbiri.
Legea stabileşte că interceptarea unor asemenea convorbiri se admite doar în
cazul infracţiunilor deosebit de grave sau excepţional de grave. Iniţiativa de a
efectua audierea parvine de la organul de urmărire penală. în toate cazurile,
rezultatul poartă un caracter de probabilitate. Totuşi, este necesar ca la emiterea
ordonanţei cu privire la interceptarea comunicărilor să existe anumite date
administrate în cauza penală, inclusiv prin activitatea operativă de investigaţie,
care ar servi drept temei pentru efectuarea interceptării. Interceptarea co-
municărilor poate avea loc pe orice cale, fie personal a bănuitului, învinuitului, fie
a persoanei juridice etc. Acesta poate fi canalul de la locul de trai, hotel, prieteni,
cunoscuţi. Modalitatea şi locul efectuării interceptării determinate de organul de
urmărire penală. în unele cazuri, interceptarea poate fi efectuată în scopul
protejării martorului şi a părţii vătămate sau a membrilor familiilor. La efectuarea
unei asemenea interceptări este obligatorie cererea persoanelor a căror securitate
este pusă în pericol.
în toate cazurile de interceptare este obligatorie ordonanţa emisă de către
procuror şi autorizată de către judecătorul de instrucţie. Procurorul este obligat să
indice de fiecare dată, în ordonanţă, motivele care au determinat necesi-latea
efectuării interceptării. în cazurile care nu suferă amânare, de asemenea,
procurorul poate efectua interceptarea fără obţinerea prealabilă a autorizaţiei
judecătorului de instrucţie. Cazuri care nu suferă amânare, de urgenţă, sunt acele
situaţii când tergiversarea efectuării cercetărilor poate prejudicia considerabil
urmărirea penală. Acestea sunt cazurile când s-a făcut tentativă de ascundere a
urmelor infracţiunii, de continuare a acţiunilor criminale, de dispariţie a
făptuitorului etc. Procurorul, fiind responsabil de efectuarea unei asemenea
cercetări, este obligat ca imediat, dar nu mai târziu decât 24 de ore, sfl informeze
judecătorul de instrucţie, care la rândul său este obligat ca în termen de 24 de ore
să ia o hotărâre asupra acestui fapt. Judecătorul confirmă sau infirmă legalitatea
efectuării acţiunii procesuale, interceptarea; în caz de infirmare, acţiunea imediat
se întrerupe, iar înregistrările efectuate sunt nimicite. Termenul interceptărilor
este strict stabilit de către legea procesual penală - 30 de zile. în cazuri când sunt
temeiuri justificate, acest termen poate fi prelungit cu câte 30 de zile, dar nu poate
depăşi 6 luni. Interceptarea comunicărilor H efectuează doar în faza de urmărire
penală, iar o dată cu finisarea fazei se
122 I I U I ' I ' T I' IIS UA I. I'liNAl.
I' a r l e a g e n   
323
I ii
sistează interceptarea comunicărilor, chiar dacă nu a fost depăşit termenul de 6
obţinute (fotografiile, casetele video etc.) înregistrările obţinute în cadrul acti-
luni. Interceptarea comunicărilor se sistează şi în cazul când pe parcursul urmăririi
v i t ă ţ i i operative de investigaţie pot fi admise în cadrul procesului penal numai
au dispărut motivele care au condiţionat interceptarea. Persoana ale cărei dacă au fost administrate şi verificate prin intermediul mijloacelor prevăzute de
comunicări au fost interceptate are dreptul de a fi informată referitor la acest fapt. Codul de procedură penală.
Informarea persoanei trebuie să fie efectuată în cadrul urmăririi, nu mai târziu
înregistrările pot fi verificate prin intermediul expertizei. Potrivit art. 28,
decât terminarea acesteia, în termen rezonabil stabilit de către procuror. Anunţarea
aceasta este o expertiză tehnică, dispusă la cererea părţilor sau din oficiu 122.
se efectuează printr-o înştiinţare în scris, semnată de către judecătorul de Expertiza tehnică se dispune în diferite situaţii, fie că sunt dictate de dubii privind
instrucţie. Interceptarea propriu-zisă se efectuează de către organul de urmărire modificarea într-un fel sau altul, falsificată etc. a înregistrării, fie de situaţia în
penală care atrage specialişti fie din instituţiile de telecomunicaţii, fie din organul care este necesar de a stabili în ce condiţii a fost efectuată cercetarea sau dacă
care efectuează activitatea operativă de investigaţii. Specialiştii sunt obligaţi să apare necesitatea de a stabili date despre persoanele vocea cărora a fost
păstreze secretul în legătură cu toate informaţiile pe care le-au cunoscut în cadrul înregistrată, fie în cazul când înregistrarea este neclară etc. Raportul de expertiză
efectuării interceptării. Despre efectuarea interceptării se întocmeşte un proces- tehnică va avea aceeaşi valoare probantă ca şi alte probe administrate în faza de
verbal, în care se indică toate datele prevăzute de alin. (2) al art. 136. Conţinutul urmărire penală.
integral al înregistrărilor se înscrie în procesul-verbal, verificându-se şi
contrasemnându-se de către procuror, în caz de necesitate, textul poate fi tradus.
înregistrările şi reproducerea în scris a acestora se transmit în 24 de ore Secţiunea a IV-a. MIJLOACE MATERIALE DE PROBĂ §1.
procurorului care, fiind responsabil de calitatea urmăririi penale, apreciază
utilitatea acestor informaţii. Casetele şi înscrierile se transmit judecătorului de Documentele
instrucţie pentru păstrare în locuri separate, speciale, într-un plic sigilat. Datele
Documentele sunt mijloace separate de probă care se deosebesc atât de
interceptate în urma comunicărilor, care nu au tangenţă cu această cauză, nu pot fi
procesele verbale ale actelor de urmărire şi judecătoreşti, cât şi de corpurile
utilizate în alte cauze penale.
delicte. Documentele conţin date care pot fi recunoscute ca probe derivate.
Codul de procedură penală, în art. 137 prevede şi o asemenea acţiune pro-
Procesele-verbale se deosebesc de documente prin faptul că sunt întocmite în
cesuală de colectare a probelor cum ar fi înregistrarea de imagini, care constă în
cadrul unei acţiuni procesuale, pe când documentele sunt întocmite în afara
fixarea, prin intermediul mijloacelor tehnice, a anumitor fapte, acţiuni etc.
procesului penal de persoane care pot să nu fie subiecţi ai procesului penal.
importante pentru cauza penală. înregistrarea de imagini poate fi efectuată doar
Corpurile delicte, spre deosebire de procesele-verbale, reprezintă sursa iniţială
după pornirea urmăririi penale în baza unei ordonanţe a procurorului, cu
referitoare la anumite circumstanţe123.
autorizaţia judecătorului de instrucţie. înregistrarea de imagini este efectuată de
Documentele sunt recunoscute ca mijloc de probă dacă sunt respectate
către specialişti, care pot fi audiaţi în instanţă la judecarea cauzei. La dosar se
cerinţele de admisibilitate, pertinenţă, concludentă şi utilitate a acestora.
anexează şi înregistrările efectuate, inclusiv fotografiile sau imprimările video
Modalităţile de includere a documentelor în dosarul penal sunt diferite.
înregistrate prin mijloace tehnice. Dacă în cadrul judecării cauzei una din părţi
Documentele pot fi ridicate în cadrul efectuării unor acţiuni procesuale (spre
invocă anumite motive, poate fi efectuată expertiza pentru verificarea
exemplu, documentele contabile ş.a.) sau pot fi prezentate la cererea organului de
autenticităţii imaginilor înregistrate. înregistrarea imaginilor se efectuează în baza
urmărire sau a instanţei (spre exemplu, ancheta socială întocmită de serviciul de
unei ordonanţe12' cu autorizarea judecătorului de instrucţie, rezultatele fiind
resocializare). în calitate de documente pot fi recunoscute şi actele Întocmite în
înscrise în procesul-verbal. La procesul-verbal se anexează materialele
urma unor controale, cum ar fi acte de revizie, rapoarte etc.
121
Inter alia, în ordonanţa despre efectuarea înregistrării de imagini este necesar de indicat şi perioada O modalitate mai nouă a expertizei tehnice este expertiza holoscopică sau fonografică (prima
efectuării înregistrărilor de imagini, persoana care va efectua înregistrarea, aparatajul la care se va provine din greacă "urmărirea sunetului", a doua din "phone" - sunet şi "grapho" înscrie.
efectua înregistrarea, tipul aparatajului, tipul peliculei şi alte date. '" Spre exemplu, un document fals, care este corp delict.
324 1 e     e  325
DREPT PROCESUAL 1'IiN/U 1
 Una din condiţiile obligatorii ce ţine de admisibilitatea documentelor ca
mijloc de probă este existenţa în dosarul penal a datelor referitoare la modul în
care documentai a fost inclus în materialele dosarului (spre exemplu, proce-sul-
verbal de anexare, procesul-verbal al unei acţiuni procesuale ş.a.). La dosar pot fi
anexate şi copiile documentului în situaţia când originalul trebuie să se păstreze
în instituţia unde s-a întocmit. în cazul când în dosar există copia documentului,
aceasta trebuie să fie confirmată de către persoana care efectuează urmărirea sau
de către instanţă.
în unele cazuri, pentru a fi admisibil, documentul acesta trebuie să cores-
pundă anumitei forme prevăzută pentru asemenea tip (cu semnăturile respective,
aplicarea sigiliului etc.). La examinarea infracţiunilor ce ţin de încălcarea
atribuţiilor de serviciu, la materialele dosarului penal trebuie să fie anexate şi
instrucţiunile respective sau extrase din anumite instrucţiuni.
La documente se atribuie nu numai actele scrise, dar şi scheme, grafice, date
statistice, datele conţinute în informaţii computerizate, descrieri ale anumitor
procese şi persoane etc. în calitate de probe pot servi, spre exemplu, datele care
descriu condiţiile de viaţă şi educaţie ale minorului, diferite rapoarte ale
organului de poliţie, acte ale inspectorilor tehnici ş.a. în cazul recidivei •sunt
solicitate şi documentele care confirmă termenul real de executare a pedepsei
pentru prima infracţiune.
în calitate de probe sunt recunoscute, de asemenea, şi actele medicale privind
starea sănătăţii învinuitului şi a victimei, dacă victima s-a tratat după infracţiune.
în asemenea situaţii sunt solicitate documente din instituţia medicală.
Ca mijloace de probă sunt recunoscute şi documentele care parvin de la
cetăţeni, întocmite atât la cererea organului de urmărire şi a instanţei, cât şi care
nu au legătură cu dosarul (diferite scrisori, cereri etc.). Nu poate fi recunoscută ca
document caracteristica dată de vecini sau colegii de serviciu. în caz de
necesitate, aceste persoane pot fi audiate în calitate de martori.
Este deosebit de utilă ancheta socială întocmită de serviciul de resociali-zare,
care poate caracteriza detaliat calităţile personale ale învinuitului, spre deosebire
de caracteristica de la locul de muncă sau de trai.
în cazul când datele prezentate sunt controversate, instanţa trebuie să mo-
tiveze în sentinţă admiterea sau respingerea anumitor date. în cazul în care este
inutil de anexat toate documentele la dosarul penal şi aceasta nu pune în pericol
examinarea completă a cauzei, documentele pot fi doar examinate. în asemenea
cazuri se întocmeşte un proces-verbal privind examinarea documentelor.
Dacă documentul dispune de unele calităţi ale corpurilor delicte, ridicarea şi
anexarea acestuia la dosar are loc potrivii art. 158, 162 din (IPP.
Materialele care au servit drept temei de pornire a urmăririi penale rămân în
dosarul penal în calitate de documente. Materialele noi prezentate de către părţi în
căile de atac au importanţă procesuală ca documente, servind drept motiv de
probare a temeiurilor sau a lipsei de temerari de a reexamina cauza penală, iar în
caz de reexaminare servesc drept date care probează circumstanţe importante în
cauză.
Nu se admite respingerea anticipată a documentului din motivul că parvine de
la o persoană sau alta. Verificarea şi aprecierea documentului are loc în baza
regulilor generale.
Neprezentarea în termen a documentului nu înlătură importanţa probantă a
acestuia. Datele care probează antecedentele penale se includ în cazierul judiciar
care, de asemenea, se consideră document.
Documentele care au fost întocmite peste hotarele Republicii Moldova, în
ţările în care Republica Moldova are acord de asistenţă juridică reciprocă şi care
corespund cerinţelor generale faţă de documente, nu cer reconfirmarea pe
teritoriul Republicii Moldova.
§2. Corpurile delicte124
Corpurile delicte sunt anumite obiecte din lumea materială, care conţin
informaţii importante pentru justa soluţionare a cauzei penale. Alin. (1) al art. 158
din CPP prezintă o caracteristică generală a temeiurilor de recunoaştere a
obiectelor în calitate de corpuri delicte - acele obiecte din lumea materială
obiectivă cu ajutorul cărora s-a realizat latura obiectivă a infracţiunii (arma, în
unele cazuri mijlocul de transport, substanţele explozibile etc.). Mijlocul de
transport poate fi recunoscut în calitate de corp delict dacă a fost utilizat în
procesul de comitere a infracţiunii sau pentru realizarea scopurilor infracţiunii. în
cauze penale în care are importanţă soluţionarea chestiunii privind înarmarea
participanţilor, corpuri delicte pot fi recunoscute nu numai obiectele care sunt
arme albe sau de foc în deplinul sens al cuvântului, dar şi alte arme, obiecte care
s-au găsit la participanţii la infracţiune şi cu care pot fi cauzate leziuni corporale.
La fixarea obiectului este necesar de constatat dacă există indicii care să confirme
că posesorul îl deţinea la moment pentru a asigura eficacitatea atacului, care a fost
scopul concret al purtării unui asemenea obiect ş.a. Aceste împrejurări se stabilesc
la audierea făptuitorului.
"■'  se vedea  .
  -
 , , , 2002.
326 DREPT PROCESUA I. PENAL
I'  r t  n g e ii e   1 Ml
ii
 Transportul auto, motociclete şi alte surse de transport care aparţin făp-
tuitorilor pot fi recunoscute în calitate de corpuri delicte cu condiţia că direct au
fost utilizate în procesul de comitere a infracţiunii cu scopul de a atinge rezultatul
scontat. Aceeaşi situaţie este şi în cazul când unitatea de transport a fost utilizată
pentru ca făptuitorul să dispună realmente de bunuri.
Banii, alte valori sau obiecte şi documente care au fost obţinute în urma unor
acţiuni criminale sunt recunoscute, de asemenea, corpuri delicte. Prin noţiunea de
valori se are în vedere orice proprietate care are o oarecare valoare pecuniară,
inclusiv unele obiecte din aur, argint, platină, alte metale preţioase, pietre scumpe,
perle, hârtii de valoare, obiecte de anticariat, casă, automobil, mobilă procurate pe
banii obţinuţi în urma comiterii unor infracţiuni, inclusiv din vânzarea bunurilor
obţinute în urma infracţiunii.
Sarcina organului de urmărire este de a dovedi că banii şi alte lucruri de
valoare au fost obţinute pe cale ilegală. Argumentele prezentate de către învinuire
trebuie să respingă orice alt argument privind provenienţa acestor valori (spre
exemplu, prin dovedirea necorespunderii valorii bunurilor cu veniturile legale ale
persoanei). Nedescoperirea banilor sau a valorilor trebuie recunoscută în instanţă
ca o probă de apărare.
în calitate de obiecte care au păstrat urmele acţiunii criminale pot fi hainele
cu urme de deteriorări sau cu urme de sânge, lacăte cu urme de spargere ş.a. Dacă
din unele motive urma nu poate fi ridicată, va fi utilizată copia acesteia care a fost
obţinută cu respectarea prevederilor legale.
Descoperirea anumitor urme pe corpurile delicte şi obiectele care au păstrat
indicii ale acţiunilor criminale, cum ar fi lucrurile furate, banii în calitate de mită,
poate dovedi faptul aflării persoanei într-un loc concret etc.
Certificatele care confirmă dreptul la hârtiile de valoare sunt corpuri delicte
numai în cazul când acestea au fost falsificate. Certificatele originale vor figura în
cauza penală în calitate de documente.
La corpuri delicte se referă şi bunurile obţinute pe cale ilegală în infracţiuni
ecologice, cum ar fi braconajul (cu animale, peşti, copaci ş.a.). în calitate de
corpuri delicte pot fi recunoscute şi probele de aer, apă, sol în infracţiunile
ecologice legate de poluarea aerului, apei, solului ş.a.
După regula generală, corpurile delicte se păstrează anexate la dosar. Alte
modalităţi speciale de păstrare a corpurilor delicte sunt prevăzute de art. 159 din
CPP.
Alin. (3) al art. 158 din CPP stabileşte şi alte condiţii de admisibilitate a
obiectelor în calitate de corpuri delicte. Obiectul trebuie să fie descris detaliat în
procesul-verbal de efectuare a acţiunilor procesuale enumerate în pct. 2) din alin.
(3). în descriere se va atrage atenţie deosebită asupra semnelor particulare
ale obiectelor şi se va asigura posibilitatea de a identifica obiectul din rândul altor
obiecte omogene (spre exemplu, numărul aparatajului sau al armei etc.).
Obiectele ridicate sunt sigilate în funcţie de volumul şi genul lor.
Prin "alte acţiuni" prevăzute de pct. 1) din alin. (3) sunt considerate fo-
tografierea sau filmarea obiectelor, copierea ş.a. Toate aceste acţiuni au drept
scop evitarea unei substituiri sau modificări esenţiale a acestora. în cazul când
părţile prezintă un obiect, considerând că acesta poate fi recunoscut în calitate de
corp delict, este obligatoriu de a audia în prealabil părţile în calitatea pe care o
poartă acestea în proces (fie bănuit, învinuit, inculpat, fie victimă sau parte
vătămată, parte civilă, parte civilmente responsabilă).
Pot prezenta obiecte şi alţi subiecţi procesuali, cum ar fi martorul.
în toate cazurile, la audierea participanţilor este necesar de a constata pro-
venienţa obiectului, modalitatea prin care obiectul a ajuns în posesia persoanei,
faptul dacă obiectul nu a suferit unele modificări, cât şi alte împrejurări care ar
confirma autenticitatea obiectului. în situaţia când apărătorul prezintă un obiect,
acesta nu se audiază după regula audierii bănuitului, învinuitului, părţii vătămate,
a martorului. în cererea pe care o înaintează apărătorul privind anexarea la dosar a
obiectului, el trebuie să indice provenienţa obiectului. Dacă este necesar, organul
de urmărire penală sau instanţa cer de la apărător lămuriri suplimentare.
Respingerea cererii de anexare la dosar a obiectului în calitate de corp delict
poate fi doar în cazuri excepţionale, însă participanţii au dreptul de a cere
anexarea la dosar a obiectului în orice altă fază a procesului 125.
Curtea Supremă de Justiţie în unele hotărâri a determinat noţiunea de corpuri delicte în funcţie de
caracterul infracţiunii. în Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 19 din 10.06.1997 cu
modificările introduse prin Hotărârile Plenului nr. 20 din 10.06.1998, nr. 27 din 27.10.1998 şi nr.
24-25 din 29.10.2001 "Despre practica judiciară în cazurile privind contrabanda şi contravenţiile
administrative vamale" s-a stabilit: prin bunuri se înţeleg mărfuri ale persoanei fizice şi juridice
trecute peste frontiera vamală pentru vânzare-cumpărare, schimb, arendă sau alte tranzacţii
economice; prin obiecte - orice obiect trecut peste frontiera vamală, inclusiv mijloace de transport,
valută naţională şi străină, titluri şi obiecte de valoare, lucruri de uz personal, care prezintă valori
culturale trecute peste frontiera vamală; document fals este documentul totalmente fabricat, fals
sau original, în care sunt introduse informaţii denaturate, de exemplu, pe calea nimicirii unei părţi
din text, introducerea în el a unei informaţii suplimentare etc.; document nul este documentul
obţinut pe cale ilegală, care însă din anumite cauze şi-a pierdut valabilitatea, de exemplu, a expirat
termenul de acţiune; documentul obţinut pe cale ilegală este documentul obţinut de persoana
interesată prezentând persoanei împuternicite pentru aceasta în calitate de teniei pentru eliberarea
lui a datelor vădit false sau a documentelor contrafăcute sau obţinute în urma abuzului unei
persoane cu funcţie de răspundere, cure s-a folosit de situaţia de serviciu, sau de neglijenţa acestei
persoane la eliberarea documentului; document care conţine dale neautentice este documentul
autentic, însă
128 D R E P T PROCESUAL PENAL I* a r t «  g e n e r a I 129

 Conform regulii generale, corpurile delicte trebuie să se păstrezeîn dosar,
împachetate şi sigilate. Corpurile delicte care nu pot fi păstrate împreună cu
dosarul, de regulă, sunt lăsate la locul unde au fost descoperite, în cele mai dese
cazuri acest fapt fiind condiţionat de volumul lor. Corpurile delicte sunt lăsate în
păstrare persoanelor cu funcţii de răspundere de la întreprinderi, organizaţii etc.
Dacă există posibilitatea, încăperile în care se afla corpuri delicte se sigilează. La
dosar se anexează recipisa persoanei în păstrarea căreia au fost transmise corpurile
delicte. Este raţional ca la procesul-verbal de cercetare a corpului delict să fie
anexate şi unele acte care confirmă starea obiectului (contractul de cumpărare-
vânzare, paşaportul tehnic etc.). Ofiţerul de urmărire penală anexează la dosar
recipisa privind transmiterea bunurilor în păstrare persoanelor fizice sau juridice.
în cazul când există substanţe explozibile sau alte substanţe care pot prezenta
pericol pentru viaţa şi sănătatea omului, după efectuarea expertizei, ofi-
ţerul de urmărire penală solicită concluzia specialistului referitor la posibilitatea
păstrării sau necesitatea distrugerii acestor substanţe. în caz de necesitate, ofiţerul
de urmărire penală emite o ordonanţă privind nimicirea substanţelor. Ofiţerul de
urmărire penală înaintează un demers judecătorului de instrucţie, la care anexează
ordonanţa motivată cu privire la necesitatea nimicirii substanţelor explozibile.
Metalele nobile şi pietrele preţioase, perlele, valuta naţională şi străină,
cârdurile, carnetele de plată, hârtiile de valoare, obligaţiile care nu conţin semne
individuale, dar care pot fi recunoscute în continuare în calitate de corpuri delicte
se transmit spre păstrare la instituţiile bancare.
Banii marcaţi care au fost transmişi în cazurile de mită, anumite obligaţii
falsificate etc. se păstrează în dosar.
în cadrul efectuării urmăririi penale obligaţia de a asigura păstrarea corpurilor
delicte este pusă în seama organului de urmărire. Pe măsura creării
în care sunt introduse informaţii ce nu corespund realităţii. Concomitent, el păstrează
elementele şi indicii originalului (se execută formularul oficial, numele şi posturile per-
soanelor împuternicite să îl semneze), însă informaţiile incluse în el, textul, materialele
numerice sunt false; document vamal - documentul eliberarea căruia este prevăzută în
legislaţia vamală în vigoare (declaraţiile vamale, chitanţele, certificatele etc.) autentificate
în modul stabilit de persoanele cu funcţii de răspundere din instituţiile vamale. La „alte
documente" sunt raportate documentele necesare pentru controlul vamal care permit
trecerea peste frontiera vamală a mărfurilor şi obiectelor şi sunt eliberate şi autentificate
de instituţiile competente şi de persoanele cu funcţii de răspundere respective (permise de
trecere a valutei străine peste hotare, eliberate de o bancă autorizată sau de Banca
Naţională a Moldovei, licenţe, autorizaţii, certificate, procuri etc.). Prin noţiunea de bani
trebuie să se înţeleagă bancnote ca bilete de hârtie, monedele metalice emise de BNM,
precum şi valuta străină ca ban al altui stat sub formă de bancnote ori monede metalice
aflate în circulaţie (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 23 din 29.10.2001
"Cu privire la practica judiciară în cauzele despre fabricarea sau punerea în circulaţie a
banilor falşi").
în calitate de armă urmează a fi considerate armele de foc sau albe, precum şi armele de
acţiune explozivă. Drept alte obiecte folosite în calitate de armă sunt considerate orice
obiecte cu care pot fi cauzate leziuni corporale, periculoase pentru viaţă şi sănătate.
Totodată nu are nici o importanţă dacă ele au fost pregătite în prealabil sau infractorul
a folosit obiectul care întâmplător s-a aflat la locul săvârşirii infracţiunii. Hotărârea Ple-
nului Curţii Supreme de Justiţie nr. 5 din 06.07.1992 "Cu privire la practica judiciară în
procesele penale despre sustragerea averii proprietarului".
Prin obiecte predestinate mitei sub orice formă se înţeleg banii, hârtiile de valoare, va-
lorile materiale, precum şi alte foloase atât de ordin patrimonial (transmiterea valorilor
materiale, folosirea gratuită a unei locuinţe sau a altor valori materiale, procurarea gra
luită a biletelor la sanatoriu şi turistice, acordarea nclegali a premiilor, prestarea gratuită
a unor servicii etc.), cât şi de ordin nepatrimonial (acordarea unui litiu, a unui grad sau
a altei disti nc ţi i onorifice ele). (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr.
6 din 11.03.1996 cu modificările introduse prin Hotărârea Plenului din 10.06.1998 nr.
38 din 20.12.1999, nr. 25 din 29.10.2001 "Cu privire la aplicarea legislaţiei cu privire la
răspunderea penală pentru mituire".)
Drept obiecte special adaptate pentru vătămarea integrităţii corporale vor fi considerate
obiectele adaptate de vinovat pentru un anumit scop din timp sau în timpul săvârşirii
acţiunilor huliganice, precum şi obiectele care, deşi nu au fost supuse unei prelucrări
criminale, au fost special adaptate de vinovat şi se aflau la el cu acelaşi scop. (Hotărârea
Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 12 din 20.12.1993 cu modificările introduce prin
Hotărârea Plenului nr. 38 din 20.12.1999 şi nr. 25 din 29.10,2001 "Cu privire la practica
judiciară în cauzele despre huliganism".)
Substanţe toxice se consideră substanţele în stare solidă, lichidă sau sub formă de praf,
a căror utilizare de către o persoană, chiar şi în condiţiile unei neînsemnate depăşiri a
dozei, poate provoca moartea acesteia (sulfatul de atropină, arsenul, strihana, clorura
mercurică, cianura de potasiu etc.). Substanţe cu efect puternic se consideră mijloacele
medicamentoase şi alte mijloace, a căror utilizare fără prescripţia medicului sau cu în-
călcarea normelor de dozare poate cauza daune grave organismului omului (de exemplu,
preparatele hormonale). Substanţele menţionate se evidenţiază prin următoarele carac-
teristici comune:
a) sunt periculoase pentru viaţa şi sănătatea omului;
b) nu sunt mijloace narcotice;
c) regimul lor juridic este reglementat de actele normative speciale.
Mijloace narcotice se consideră plantele, materiile prime şi substanţele naturale şi sin -
tetice, prevăzute în convenţiile internaţionale, precum şi alte plante, materii prime şi
substanţe care prezintă pericol pentru sănătatea populaţiei în cazul în care se face abuz
de ele (Hotărârea Plenului CSJ nr. 12 din 27.03.1997 cu modificările introduse prin Ho-
tSrarea Plenului CSJ nr. 25 din 29.10.2001 "Despre practica aplicării de către instanţele
Judecătoreşti a legislaţiei privind infracţiunile legate de mijloacele narcotice şi substan-
ţele CU efect puternic şi toxice".)
)  It E i' T i'«  : ii s   i. i'  N P a r I  a g II  r u I HI
 i. ft
condiţiilor în fiecare organ de urmărire penală trebuie creată o cameră pentru păstrarea
corpurilor delicte. Corpurile delicte sunt transmise în această cameră, purtând un număr de
identificare. Accesul la corpul delict îl are doar ofiţerul de urmărire penală şi procurorul.
Obligaţia de a asigura păstrarea corpurilor delicte în organul de urmărire penală o
poartă persoana responsabilă pentru camera de păstrare a corpurilor delicte. în instanţa de
judecată corpurile delicte se păstrează anexate la dosar, în caz de necesitate judecătorul
trebuie să dispună de condiţiile pentru păstrarea corpurilor delicte. Toată responsabilitatea
pentru păstrarea corpurilor delicte este pusă în seama judecătorului.
Listele de mijloace narcotice şi de substanţe cu efect puternic şi toxice sunt confirmate de
Comitetul permanent de control asupra drogurilor al Republicii Moldova. Prin arme de foc se
înţelege acea armă a cărei funcţionare determină aruncarea unuia sau mai multor proiectile.
Principiul de funcţionare a armei de foc are la bază forţa de expansiune a gazelor provenite din
detonarea unei capse ori prin explozia unei încărcături. Arme de foc sunt recunoscute armele
militare din dotarea colaboratorilor organelor securităţii de stat şi a afacerilor interne, altor
persoane, instituţii şi unităţi autorizate cu funcţii de gardă, escortă, utilizate în acţiuni de
neutralizare sau nimicire a personalului şi tehnicii de luptă, precum şi orice alte instrumente, piese
sau dispozitive destinate pentru a imobiliza, a răni, a ucide sau a distruge, dacă posedă
caracteristicile unei arme militare. De asemenea sunt considerate arme de foc ansamblurile,
subansamblurile şi dispozitivele care se pot constitui şi pot funcţiona ca armă de foc (dispozitivul
de percuţie, cu ţeava în stare de a produce împuşcături, struţ confecţionat din arme de vânătoare
cu ţeava lisă tăiată, pistoale: de semnalizare cu gaze, pistoane adaptate pentru efectuarea
împuşcăturilor cu muniţii etc.).
Substanţe explozive sunt: praful de puşcă, dinamita, trotilul, nitroglicerina, alte amestecuri
chimice produse în mod industrial sau meşteşugăresc, care au capacitatea de a exploda în urma
aprinderii, lovirii sau detonării. (Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 31 din
09.11.1998 "Cu privire la practica judiciară în cauzele penale despre purtarea (portul), păstrarea
(deţinerea), transportarea, fabricarea, comercializarea ilegală, sustragerea armelor de foc, a
muniţiilor sau a substanţelor explozive, păstrarea neglijentă a armelor de foc şi a muniţiilor".)
Drept arme de foc (militare) pot fi considerate şi armele ascunse, fabricate industrial sau
confecţionate în mod meşteşugăresc, astfel încât existenţa lor să nu fie vizibilă ori bănuită
(mecanism de împuşcare a cartuşelor în formă de stilou, brichetă etc.). Nu se consideră armă de
foc partea componentă a ei, care nu poate fi utilizată pentru efectuarea împuşcăturii: ţeava, patul
armei, piedica, închizătorul, trăgaciul etc., dacă nu există probe că persoana care le deţine are
intenţia de a le asambla alte segmente sau subseg-mente pentru o armă sau un segment pentru
efectuarea împuşcăturii cu muniţii. Armă albă se consideră cea destinată şi adaptată pentru a
vătăma, a omorî fiinţe umane cu aplicarea forţei musculare prin contact nemijlocit prin tăiere
(săbii, tesacuri etc.), înţepare (baionete unghiulare, stilete etc), prin înţepare, tăiere (baionete
plate, cuţite, arcuri, arbalete, pumnale cu tăiş etc.), prin spargere, fărâmiţare (box, buzdugan,
mlăciu, nunciache).
Când păstrarea corpurilor delicte anexate la dosar poate prejudicia drep-
t u r i l e persoanelor care nu au fost implicate în procesul penal sau care sunt
victime în procesul penal, se admite ca aceste obiecte să fie transmise fie
proprietarului, fie posesorului. Dreptul de a transmite aceste bunuri îl are în
exclusivitate procurorul - dacă hotărârea se ia în faza de urmărire - şi instanţa -
dacă hotărârea se ia în faza de judecare. în asemenea cazuri se emite o ordonanţă
a procurorului sau după caz de încheiere a instanţei de judecată prin care se
motivează faptul că aceste corpuri delicte se transmit proprietarului sau
posesorului. Dacă obiectul care este corp delict se transmite proprietarului sau
posesorului, la dosar se anexează cererea persoanei şi recipisa care să confirme că
aceste bunuri au fost primite. Dacă se transmit bunuri care nu sunt uşor alterabile,
de la proprietar sau posesor se ia o obligaţie că obiectul va fi păstrat până la
finisarea procesului penal.
Produsele uşor alterabile se transmit proprietarului sau posesorului, cu
excepţia cazurilor când el este necunoscut sau nu poate primi aceste obiecte,
bunuri (este bolnav, este în deplasare) etc. sau când obţinerea lor de către făp-
tuitor a fost legată de acţiunile ilegale ale însuşi proprietarului sau ale pose-
sorului, în asemenea situaţii produsele se transmit spre comercializare sau se
utilizează conform destinaţiei.
Automobilul sau alt mijloc de transport nu se transmite proprietarului sau
posesorului doar în cazul sechestrării. Dacă instanţa ierarhic superioară a anulat
încheierea judecătorului de instrucţie privind sechestrarea automobilului sau altui
mijloc de transport, acesta se transmite proprietarului sau posesorului.
Condiţiile speciale de păstrare a corpurilor delicte voluminoase sunt deter-
minate de parametrii tehnici de păstrare a acestora. Parametrii tehnici sunt
enumeraţi în paşaportul tehnic al obiectului. în caz de necesitate, ofiţerul de
urmărire penală, procurorul sau instanţa pot solicita consultanţa unui specialist, în
baza concluziilor specialistului se emite o ordonanţă, prin care se dispune
transmiterea corpurilor delicte instituţiilor fiscale. Transmiterea are loc doar în
cazul când în instituţia fiscală sunt condiţii speciale de păstrare a corpurilor
delicte. în condiţiile alin. (2) al art. 161 spre păstrare pot fi transmise şi alte
corpuri delicte, cu excepţia cazului când acestea au servit la săvârşirea infracţiunii
sau păstrează pe ele urmele infracţiunii.
în categoria uneltelor care au servit la săvârşirea infracţiunii se includ armele
numite utilaje tehnice, care au servit la spargerea încăperilor, deschiderea
lacătelor etc., unităţile de transport care au fost utilizate la comiterea infrac-
ţ i u n i i , instrumente şi unelte care au servit la efectuarea unor activităţi ilegale,
332 DREPT PROCESUAL l'KNAI.
Pa r tea g en era 1 u 333
obiectele mituirii, alte obiecte utilizarea cărora asigură sau uşurează comiterea
minat în căile extraordinare de atac. Documentele personale, în cazul când per-
infracţiunii sau ascunderea urmelor infracţiunii126.
soana a fost achitată sau s-au aplicat unele sancţiuni neprivative de libertate, se
Deţinătorii legali ai corpurilor delicte sunt înştiinţaţi despre dreptul lor de a le
remit posesorului. Bunurile personale ale persoanelor condamnate la închisoare
obţine. Este raţional de a înştiinţa instituţiile respective privind dreptul de a
se transmit o dată cu intrarea în vigoare a sentinţei la instituţiile respective.
solicita corpurile delicte în cazurile prevăzute de pct. 1), 3) şi 5) ale art. 162.
Chestiunea cu privire la remiterea documentelor persoanelor interesate este în
venţiei administrative vamale, precum şi mijloacele de transport şi alte mijloa-
funcţie de caracterul şi importanţa acestor documente. Documentele cu urmele
infracţiunii, de regulă, nu se transmit. în caz de transmitere a documentelor este
necesar de a verifica în ce măsură corespunde corespunde procesul-verbal de
examinare a acestui document, având în vedere faptul că dosarul poate fi exa-
126
Potrivit Hotărârii Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 40 din 27.12.1999 "Privind practica
aplicării de către instanţele de judecată a dispoziţiilor legale referitoare la confiscarea averii", se
confiscă: bunurile destinate pentru săvârşirea infracţiunii, obiectele pregătite pentru a fi folosite în
orice mod, în tot sau în parte, în comiterea uneia sau mai multor infracţiuni, indiferent de faptul
dacă au fost folosite sau nu. Bunurile folosite la săvârşirea infracţiunii sunt obiectele care au servit
la săvârşirea infracţiunii (de exemplu: şperacle, instrumente pentru spargerea uşilor etc.). în cazul
în care obiectul folosit la săvârşirea infracţiunii aparţine altei persoane, care nu e implicată în
săvârşirea infracţiunilor, acest obiect, deşi a fost folosit la săvârşirea infracţiunii, nu este
confiscabil, deoarece nu aparţine condamnatului şi, fiind întors proprietarului, în posesia acestuia
el nu prezintă pericol. Dacă obiectul care a servit la săvârşirea infracţiunii prezintă un pericol prin
sine însuşi, acesta urmează a fi confiscat indiferent de apartenenţă, deoarece apartenenţa nu-i
schimbă caracterul periculos, asemenea obiecte fiind confiscabile în baza unei dispoziţii legale
speciale (de exemplu: cuţite sau arme improvizate, instrumente de vânat interzise etc.).
Automobilul condamnatului urmează a fi confiscat ca bun destinat sau folosit la săvârşirea
infracţiunii premeditate în cazul în care el a uşurat considerabil activitatea ilicită a infractorului
sau a fost folosit nemijlocit ca unealtă pentru săvârşirea infracţiunii (exemplu: folosirea
automobilului noaptea pentru vânatul ilegal la lumina farurilor, accidentarea intenţionată a
victimei cu scopul de a o lipsi de viaţă, folosirea automobilului special amenajat pentru a ascunde
obiectele de contrabandă sau pentru trafic ilicit etc.). Automobilul folosit la transportarea
bunurilor sustrase poate fi confiscat doar în cazul în care sustragerea bunurilor în funcţie de modul
în care a fost concepută şi realizată nu ar fi fost posibilă fără folosirea automobilului. Sunt
confiscate ca bunuri folosite la săvârşirea infracţiunii şi mijloacele de demonstrare a lucrărilor
pornografice săvârşite prin organizarea de către condamnat a vizionării filmelor respective, atât a
casetelor video, cât şi a utilajului electronic. Bunurile rezultate din săvârşirea infracţiunilor sunt
bunurile obţinute prin efectuarea acţiunii care formează elementul material al infracţiunii
săvârşite. Bunurile rezultate în urma săvârşirii infracţiunii sunt: bunuri produse prin săvârşirea
infracţiunii care constituie lucruri ce nu existau înainte de săvârşirea infracţiunii, fiind rezultate
prin activitatea infracţională, de exemplu: monede, bani, documente, hârtii de valoare, ti tl ur i de
credite false, fabricarea de arme, de substanţe cu efect puternic şi toxice, de mijloace narcotice,
alimente sau băuturi contrafăcute ş.a.
Mărfurile şi obiectele care constituie obiectul contrabandei sau al contra-
Bunuri dobândite prin infracţiune care existau anterior săvârşirii ei şi au ajuns direct sau indirect
în posesia condamnatului prin comiterea infracţiunii, acesta fiind un mijloc de însuşire, şi nu de
producere a bunurilor.
Sunt confiscate lucrurile care au căpătat prin săvârşirea infracţiunii o calitate sau o poziţie de fapt
pe care nu ar fi putut să o dobândească decât prin căi ilegale (exemplu: lucrurile aduse în ţară prin
contrabandă, medicamente care conţin o doză sporită de stupefiante preparate în baza unei
prescripţii medicale abuzive etc.), cât şi sumele dobândite prin traficarea acestor bunuri.
Nu sunt confiscabile bunurile sau sumele care reprezintă contravaloarea obiectelor produse în
mod ilicit (spre exemplu, nu pot fi confiscate bunurile rezultate din practica ilegală a activităţii de
întreprinzător). Asemenea bunuri pot fi confiscate doar în cazul în care legea interzice producerea
unor astfel de bunuri sau ele prezintă un pericol social. Banii şi cadourile primite nelegitim se
confiscă atât în cazul bunurilor primite pentru a-1 determina pe condamnat să săvârşească
infracţiunea, cât şi în cazul bunurilor primite ca răsplată. Confiscarea are loc chiar dacă
infracţiunea nu a fost consumată sau dacă fapta constituie o altă infracţiune decât cea proiectată
de făptuitor.
In cazul eliberării de răspundere penală a persoanei care a dat mită obiectul mituirii se confiscă. în
situaţia în care a avut loc estorcarea mitei, iar persoana benevol a declarat despre un asemenea
fapt, după transmiterea mitei şi ridicarea acesteia de către organele de urmărire banii şi lucrurile
se reîntorc proprietarului.
în sentinţă trebuie să fie enumerate strict atât bunurile confiscate, cât şi bunurile care sunt
valorificate de către organele financiare. Armele şi alte obiecte care prezintă un interes
criminalistic pot fi transmise în muzee de criminalistică, centre de cercetări ştiinţifice, instituţii de
învăţământ. Obiectele care pot fi utilizate legal se transmit instituţiilor respective.
Prin obiecte a căror circulaţie este interzisă se subînţeleg substanţe explozibile şi radioactive,
arme, substanţe toxice, substanţe cu efect puternic, mijloace narcotice, obiecte pornografice ş.a.
Corpurile delicte care trebuie să fie transmise proprietarului sunt transmise în natură, iar în caz de
pierdere sau distrugere se transmite contravaloarea acestora.
Reprezentanţii instanţelor de judecată şi ai organelor de urmărire nu sunt în drept de sine stătător
să valorifice corpurile delicte sau alte obiecte, cât şi să procure aceste obiecte. Toate documentele
referitoare la transmiterea bunurilor proprietarului, transmiterea în Instituţiile respective,
distrugerea corpurilor delicte sunt anexate la dosar, în acest scop ati'ibuindu-se o pagină, filă din
dosar.
Dacă banii sau alte valori posibil obţinute pe cale criminală nu au fost recunoscute în eftlltate de
corpuri delicte şi nu au fost examinate atât de organul de urmărire penală, cât şi de i n s t a n ţ ă ,
transmiterea în venitul s t a l u l u i este inadmisibilă.
334 1' a r tea g  n e r a I .US
DREPT l'KOCKSUAI. P KN AI.

ce destinate, folosite pentru transportarea sau tăinuirea acestora şi recunoscute
drept instrumente ale infracţiunii ca fiind corpuri delicte pot fi confiscate în
beneficiul statului127. Bunurile dobândite (procurate) ca urmare a fabricării ori
punerii în circulaţie a banilor falşi urmează a fi confiscate 128.
§3. Procesele-verbale ale acţiunilor procesuale
Procesele-verbale ale acţiunilor procesuale sunt acte scrise, în care ofiţerul
de urmărire penală, procurorul sau instanţa fixează ordinea şi consecutivi-tatea
efectuării acţiunilor procesuale, circumstanţele constatate la efectuarea acestor
acţiuni procesuale şi cererile participanţilor la acţiunea procesuală.
Cu toate că în art. 163 sunt enumerate acţiunile procesuale, procesele-ver-
bale ale cărora pot fi recunoscute ca mijloace de probă, această enumerare nu
este exhaustivă. Instanţa de judecată, în funcţie de caz, poate recunoaşte şi alte
procese-verbale în calitate de mijloace de probă, dacă aceste acţiuni au fost
efectuate în conformitate cu Codul de procedură penală şi procesele-verbale au
fost întocmite în conformitate cu Codul de procedură penală.
în noţiunea de procese-verbale ale acţiunilor procesuale sunt incluse doar
actele procesuale întocmite de către subiecţi competenţi. în cazul întocmirii altor
procese-verbale, acte etc. acestea vor fi recunoscute ca document.
O condiţie obligatorie a admisibilităţii proceselor-verbale ale acţiunilor
procesuale în calitate de mijloc de probă este corespunderea lor cu art. 260 şi
336 şi corespunderea cu prevederile legale privind efectuarea acţiunii procesuale
concrete.
Verificarea şi aprecierea datelor înscrise în procesele-verbale ale acţiunilor
procesuale se efectuează după regula generală de apreciere a probelor.
încălcarea regulilor de întocmire a proceselor-verbale, fapt care nu poate fi
reparat prin alte modalităţi, duce la inadmisibilitatea acestor procese verbale în
calitate de probe, spre exemplu, întocmirea procesului-verbal după efectuarea
acţiunii procesuale.
Anexele la procesele-verbale trebuie să fie apreciate ca o parte componentă
a procesului-verbal.
127
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 19 din 10.07.1997 cu modificările
introduse prin Hotărârea Plenului nr. 20 din 10.06.1998, nr. 27 din 27.10.1998 şi nume-
rele 24-25 din 29.10.2001 "Despre practica judiciară în cazurile privind contrabanda şi
contravenţiile administrative vamale".
'-'" Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 23din 21.10.2001 "CAI privire la practica
judiciari in cazurile penale despre fabricarea sau punerea in circulaţie a banilor falşi".
în unele situaţii există excepţii de la regula generală privind admisibilitatea
proceselor-verbale. Spre exemplu, în situaţia când există un flagrant delict se
admite efectuarea percheziţiei, cercetarea la faţa locului a încăperii ş.a. fără
autorizaţia judecătorului de instrucţie. în procesul-verbal de efectuare a per-
cheziţiei, cercetare la faţa locului, în domiciliu etc. fără autorizaţia judecătorului
de instrucţie trebuie să fie arătate motivele care au determinat efectuarea acestor
acţiuni procesuale cu abatere de la regula generală. Doar în asemenea cazuri
procesele-verbale vor fi admisibile în calitate de mijloace de probă. Instanţa de
judecată la aprecierea admisibilităţii acestor procese-verbale trebuie să verifice
dacă în realitate au existat circumstanţele respective, care au determinat
necesitatea efectuării acestor acţiuni procesuale de urgenţă, fără autorizarea
judecătorului de instrucţie.
Materialele, obiectele care au fost ridicate la efectuarea acţiunilor procesuale
şi anexate la dosar, cum ar fi urme, diferite obiecte etc., sunt mijloace
independente de probă, dacă acestea contribuie la stabilirea circumstanţelor
faptei.
Procesele-verbale prevăzute de art. 163 vor fi recunoscute ca mijloace de
probă doar în cazul când aceste acte vor conţine date care pot fi utilizate în
calitate de probă. Astfel, nu va servi ca mijloc independent de probă procesul-
verbal de audiere a persoanei. în cazul prevăzut de alin. (3) al art. 109 (audierea
martorului fără prezentarea lui la judecarea cauzei) procesul-verbal de audiere va
fi ca mijloc de probă, deoarece însuşi martorul nu va putea depune declaraţii. La
interceptarea convorbirilor telefonice, spre exemplu, va fi considerat mijloc de
probă procesul-verbal doar dacă în el va fi descris detaliat conţinutul
convorbirilor telefonice. în asemenea situaţii, în calitate de mijloc de probă
separat va fi şi fonograma. La aprecierea proceselor-verbale în calitate de mijloc
de probă se aplică regula generală privind admisibilitatea, pertinenţa, concludenta
şi utilitatea.
înregistrările audio sau video, fotografiile şi alte forme de
purtători de informaţie
înregistrările audio sau video, fotografiile şi alte forme de purtător de
informaţie sunt mijloace de probă noi pentru procedura penală a Republicii
Moldova. Până la adoptarea Codului nou acestea erau recunoscute fie ca do-
cumente, fie în calitate de corpuri delicte, în funcţie de conţinutul informaţiei pe
care o purtau.
336  KPT I'  CHS UA I, PENAL

înregistrările audio sau video, fotografiile sau alte modalităţi de înregistrare C a p i t o l u l VI

se anexează la dosar şi se păstrează sigilate în condiţiile în care ar fi exclusă
posibilitatea pierderii informaţiei, folosirii informaţiei de către alte persoane,
MĂSURILE PROCESUALE DE CONSTRÂNGERE
multiplicării informaţiei, inclusiv în condiţiile care ar asigura menţinerea calităţii
înregistrării pentru a putea fi cercetată.
Secţiunea I. DISPOZIŢII GENERALE PRIVIND MĂSURILE
PROCESUALE PENALE DE CONSTRÂNGERE

§1. Noţiunea, importanţa şi sarcinile măsurilor

procesuale de constrângere în procesul penal

Elementul constrângerii persistă în majoritatea acţiunilor procesuale penale,

când acestea se înfăptuiesc contrar voinţei părţilor şi altor persoane participante la
procesul penal, dar în dependenţă de funcţionalitatea acestora, în legea procesuală
penală, în sens restrâns, sunt menţionate măsurile procesuale de constrângere
(Titlul V al Părţii generale a Codului de procedură penală al Republicii
Moldova) ca o categorie distinctă1.
în cursul procesului penal pot surveni impedimente, obstacole sau dificultăţi
de natură să pericliteze eficacitatea activităţii judiciare. Astfel, dacă nu se
întreprind măsuri, învinuitul sau inculpatul lăsat în libertate ar putea săvârşi în
continuare alte infracţiuni, care ar îngreuna stabilirea adevărului prin ştergerea
urmelor, coruperea martorilor, falsificarea unor înscrisuri sau mijloace de probă
materiale sau chiar ar putea să dispară, încercând să zădărnicească aplicarea
sancţiunii penale. în alte situaţii sunt necesare măsuri care să preîntâmpine riscul
ca executarea silită a celor obligaţi la suportarea despăgubirilor civile sau a
pedepselor la amendă să nu aibă eficacitate 2. Prin urmare, toate măsurile proce-
suale de constrângere sunt instituite pentru a asigura comportamentul învinui-
lului conform cerinţelor legii procesual penale, iar unele măsuri pot fi aplicate în
acelaşi scop şi altor participanţi în condiţiile prevăzute expres de lege.
Pornind de la funcţionalitatea şi caracterul lor, asemenea măsuri au fost
definite în doctrina dreptului procesual penal ca «instituţii de drept procesual
penal care constau în anumite privaţiuni sau constrângeri personale sau reale,
determinate de condiţiile şi împrejurările în care se desfăşoară procesul

Până la adoptarea noului Cod de procedură penală, în Republica Moldova se utilizau

Categoriile "măsuri procesuale" sau "măsuri procesuale de constrângere" ca noţiuni
doctrlnale în literatura juridică ştiinţifică sau instructivă. Nicolae Volonclu, Tratat de.
proceduri) penală, o/>. cit., voi. I, p. 399.
3.18
DREPT PROCESUAL PENAL 1' I) r ten g o n e  a 1  139
penal"5 sau "mijloace de constrângere folosite de organele judiciare penale pentru
garantarea executării pedepsei şi repararea pagubei produse prin infracţiune,
precum şi pentru asigurarea îndeplinirii de către părţi a obligaţiilor lor
procesuale»4.
într-o altă sursă, măsurile procesuale de constrângere au fost definite ca
"mijloace procesuale cu caracter restrictiv, aplicate în strictă conformitate cu
legea de către organul de cercetare penală (persoana care efectuează cercetarea
penală), anchetator, procuror şi instanţa de judecată în privinţa învinuitului,
bănuitului, părţii vătămate, martorilor şi altor persoane pentru lichidarea ob-
stacolelor reale şi posibile ce pot apărea în procesul cercetării şi soluţionării
cauzelor penale, în scopul asigurării eficiente a sarcinilor procesului penal" 5.
Din definiţiile menţionate mai sus rezultă că măsurile procesuale de con-
strângere asigură desfăşurarea normală a procesului penal, deşi prin lege în
sistemul măsurilor procesuale de constrângere sunt incluse diverse categorii ale
acestora, având fiecare un scop distinct, dar toate contribuind la excluderea unor
inconveniente procesuale determinate de comportamentul subiecţilor neoficiali în
procesul penal.
Măsurile procesuale şi cele de constrângere în mod special, după cum s-a
arătat în literatura de specialitate, nu fac parte din desfăşurarea activităţii
principale a procesului penal, caracterul lor fiind acela de activităţi adiacente celei
principale6.
Intervenţia reală şi efectivă a măsurilor procesuale se manifestă numai dacă
în procesul penal apar dificultăţi, greutăţi ori se profilează situaţii a căror evitare
impune luarea lor. Este posibil ca desfăşurarea cauzei penale să nu necesite luarea
unor măsuri procesuale, ceea ce demonstrează că instituţia nu intră obligatoriu în
fondul principal al activităţilor legate de rezolvarea pricinii 7. Astfel, măsurile
procesuale de constrângere, fiind acţiuni procesuale facultative şi auxiliare,
contribuie la desfăşurarea actelor principale (procedeelor probatorii) şi altor
acţiuni procesuale importante prin asigurarea prezenţei
participanţilor la proces, fie prin prevenirea împiedicării aflării adevărului, fie
prin garantarea recuperării prejudiciului cauzat prin infracţiune sau executării
pedepsei amenzii.
§2. Sistemul şi clasificarea măsurilor procesuale de con-
strângere
Prin legea procesuală, art. 165-210 din Partea generală a Codului de pro-
cedură penală al Republicii Moldova, în sistemul măsurilor procesuale de
constrângere au fost incluse următoarele categorii: 1) reţinerea; 2) măsurile
preventive şi 3) alte măsuri procesuale de constrângere8.
Reţinerea este prevăzută într-un capitol separat de măsurile preventive
datorită faptului că această măsură procesuală de constrângere se dispune, de
regulă, de organele de urmărire penală până la aplicarea măsurilor preventive, iar
în urma reţinerii bănuitului în flagrant delict este posibilă identificarea
făptuitorului şi descoperirea infracţiunii. Deşi, după cum s-a menţionat în
literatura de specialitate9, reţinerea are acelaşi scop ca şi măsurile preventive, ea
se dispune în condiţiile prevăzute de lege în mod urgent, fără aprobarea
procurorului sau judecătorului de instrucţie, orgnul de urmărire penală având
timpul (72 ore) să strângă probele necesare pentru aplicarea unei măsuri pre-
ventive de către procuror sau, după caz, de către judecătorul de instrucţie.
Măsurile preventive: 1) obligarea de a nu părăsi localitatea; 2) obligarea de i
nu părăsi ţara; 3) garanţia personală; 4) garanţia unei organizaţii; 5) ridicarea
provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport; 6) transmiterea
sub supraveghere a militarului; 7) transmiterea sub supraveghere a minorului; 8)
liberarea provizorie sub control judiciar; 9) liberarea provizorie pe cauţiune; 10)
arestarea la domiciliu; 11) arestarea preventivă formează o categorie distinctă de
măsuri procesuale de constrângere, care au fost sistema-l izate şi în vechiul Cod
de procedură penală al Republicii Moldova.
3
Vintilă Dongoroz ş.a„ Explicaţii teoretice ale codului de procedură penală român, op. cit., O asemenea clasificare legală a măsurilor procesuale de constrângere este prevăzută în
voi. I, 1975, p. 308. 1 Gheorghiţă Mateuţ, Procedură penală, voi. II, Editura noul Cod de procedură penală al Federaţiei Ruse din 22 noiembrie 2001, până la adop-
Fundaţiei "Chemarea", Iaşi, 1994, tarea căruia în această privinţă au fost înaintate multiple opinii şi proiecte legislative
p. 38. 5 . . ,   de sistematizare a măsurilor procesuale de constrângere într-un titlu separat în partea
   generală a codului. Dar cum menţionează unii autori, nu este posibilă sistematizarea
, tuturor măsurilor procesuale cu caracter restrictiv (. . , . .
,   
, 1978, . 20. " Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii
 (  14  ), , , 2003,
teoretice..., op. cit., voi, 1, p. 308.
. 36).
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., voi, I, p, 399.
. . , 
     -
. , , 1989, . .
310 I1 a i" 1 ea ge n  ia I 341
DK KPT I'ROC US UA I. I'UN  I,
a
 în categoria "alte măsuri procesuale de constrângere" sunt incluse: 1) obligarea
de a se prezenta; 2) aducerea silită; 3) suspendarea provizorie din funcţie; 4)
amenda judiciară; 5) punerea sub sechestru a bunurilor. Nu au fost sistematizate în
capitolul III al titlului V din Codul de procedură penală următoarele măsuri de
constrângere: 1) internarea în instituţia medicală; 2) îndepărtarea din sala şedinţei
de judecată; 3) interdicţia de a părăsi încăperea sau de a pătrunde în încăperea unde
se efectuează o percheziţie. în schimb, au fost prevăzute ca măsuri procedurale luate
cu ocazia înfăptuirii unei expertize, percheziţii sau pentru asigurarea ordinii în
timpul şedinţei de judecată. Măsuri speciale de constrângere sunt prevăzute în cazul
procedurii speciale de urmărire penală şi al judecării cauzelor privind infracţiunile
săvârşite de persoane juridice, în cadrul controlului judiciar asupra persoanei
juridice care include: 1) depunerea unei cauţiuni în cuantum de cel puţin 1000
unităţi convenţionale; 2) interdicţia de a exercita anumite activităţi; 3) interdicţia de
a emite cecuri ori de a folosi cărţi de plată.
Măsurile procesuale de constrângere pot fi clasificate după anumite criterii: 1)
După subiectul care este abilitat să aplice anumite măsuri:
a) măsuri aplicate de organul de urmărire penale (reţinere, aducere
silită, obligarea de a se prezenta);
b) măsuri aplicate de procuror (măsurile preventive neprivative de
libertate, măsurile procesuale aplicate de organul de urmărire pe-
nală);
c) măsuri aplicate de instanţa judecătorească (judecătorul de instrucţie),
măsurile preventive privative de libertate, amenda judiciară, punerea
sub sechestru a bunurilor, suspendarea provizorie din funcţie,
ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de
transport, măsuri speciale în privinţa persoanei juridice).
2) După subiectul faţă de care se aplică;
a) măsuri aplicate bănuitului, învinuitului, inculpatului (toate măsurile
procesuale de constrângere, cu excepţia amenzii judiciare);
b) măsuri aplicate martorilor, părţii vătămate şi altor participanţi (obligarea
de a se prezenta, aducerea silită, amenda judiciară).
3) După valoarea socială asupra căreia se îndreaptă acestea:10
a) măsuri personale (reţinerea, aducerea silită, obligarea de a nu părăsi
localitatea, arestarea preventivă şi altele);
111
(Irigore (ih, Theodoru, op. cit., voi. II, . 12.
b) măsuri reale (sechestrul bunurilor, amenda judiciară, liberarea pro-
vizorie pe cauţiune, depunerea unei cauţiuni de persoană juridică).
4) După natura lor:"
a) măsuri preventive (măsuri prevăzute în alin. (3) al art. 175 din CPP);
a) măsuri asigurătorii (sechestrul bunurilor).
5) După funcţionalitatea lor:12
a) măsuri ce preîntâmpină survenirea unor consecinţe negative în
procesul penal (reţinerea măsurilor preventive, suspendarea pro-
vizorie din funcţie, sechestrul bunurilor);
b) măsuri de răspundere procesuală (amenda judiciară, trecerea
cauţiunii sau sumelor depuse în condiţiile art. 179,180 din CPP în
contul statului).
6) După gradul de constrângere a anumitor drepturi şi libertăţi:
a) măsuri privative de libertate (reţinerea, arestarea preventivă, in-
ternarea într-o instituţie medicală, arestarea la domiciliu);
b) măsuri restrictive de drepturi şi libertăţi (obligarea de a nu părăsi
localitatea sau ţara, ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport, liberarea provizorie sub control judiciar,
suspendarea provizorie din funcţie, punerea sub sechestru a bunu-
rilor, aducerea silită, controlul judiciar al unei persoane juridice).
§3. Condiţiile generale, temeiurile şi ordinea aplicării
măsurilor procesuale de constrângere
Luând în consideraţie faptul că activitatea procesuală penală este în general
de origine restrictivă, datorită oficialităţii procesului penal 13, legiuitorul
Republicii Moldova a prevăzut printr-o normă generală dispoziţia imperativă
(alin. (3) al art. 1 din CPP) cu următorul conţinut: "organele de urmărire penală şi
instanţele judecătoreşti în cursul procesului sunt obligate să activeze în aşa mod
încât nici o persoană să nu fie neîntemeiat bănuită, învinuită sau condamnată şi ca
nici o persoană să nu fie supusă în mod arbitrar sau fără necesitate măsurilor
procesuale de constrângere".
11
Gh'eorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 39.
" . ,  ,   
- ,
,
, 1985, . -102. " hui Noagu, Drept procesual penal.
Purica generală, op. cil., voi. 1, p. 54,
.('12
DREPT PROCESUAL PENAL 1* a i' I   1-' i1 • ru I 

343
 Măsurile procesuale de constrângere se aplică atunci când există necesitatea
întrunirii cumulative a următoarelor condiţii generale:
1) Procesul penal să fie declanşat. Astfel, până la începerea urmăririi penale
nu se admite aplicarea măsurilor restrictive (cu excepţia reţinerii
persoanei în flagrant delict; şi în acest caz, înregistrarea infracţiunii
urmează a fi făcută imediat, dar nu mai târziu de 3 ore de la momentul
aducerii persoanei reţinute potrivit alin. (3) al art. 166 din CPP);
2) Să existe anumite temeiuri faptice şi juridice expres prevăzute de lege. Pentru a
exclude arbitrariul, în funcţie de gradul diferenţiat de constrângere, legea
procesuală penală a stabilit anumite temeiuri faptice (în cazul reţinerii - alin. (1) şi
(2) ale art. 166 din CPP; al măsurilor preventive - alin. (1) al art. 176 din CPP,
aducerii silite - alin. (1) şi (2) ale art. 199 din CPP, amenzii judiciare - alin. (3) al
art. 201 din CPP, punerii sub sechestru a bunurilor - alin. (1) al art. 205 din CPP)
şi juridice (recunoaşterea în calitate de bănuit, învinuit - în cazul reţinerii şi mă-
surilor preventive; ori de învinuit - în cazul suspendării provizorii din funcţie;
încadrarea juridică a faptei într-o componenţă de infracţiune ce se pedepseşte cu
închisoarea - în cazul reţinerii şi arestării preventive; înaintarea acţiunii civile - în
cazul punerii sub sechestru a bunurilor);
3) Să existe o hotărâre legală şi motivată a organului de urmărire penală, procurorului,
judecătorului de instrucţie sau instanţei de judecată în cazurile şi procedurile prevăzute de
lege. Astfel, pentru a evita subiectivismul sau abuzurile, în procedura aplicării măsurilor
procesuale de constrângere au fost diferenţiate atribuţiile organului de urmărire penală,
procurorului şi judecătorului de instrucţie, asigurându-se imparţialitatea, iar uneori şi
contradictorialitatea la soluţionarea chestiunii privind dispunerea unei măsuri restrictive.
în acest sens, aplicarea măsurilor procesuale de constrângere care afectează grav drepturile
şi libertăţile persoanei sunt atribuţii exclusive ale judecătorului de instrucţie sau ale
instanţei judecătoreşti. Procedura aplicării măsurilor de constrângere în faţa judecătorului
de instrucţie prevede posibilitatea participării în şedinţa de judecată a persoanei faţă de
care se soluţionează demersul privind aplicarea unei măsuri procesuale de constrângere, fie
posibilitatea atacării actelor procedurale prin care s-a dispus aplicarea acestora, în
condiţiile generale prevăzute de art. 298 din CPP, măsurile procesuale de constrângere
aplicate de organul de urmărire pot fi atacate cu plângere judecătorului de instrucţie.
§4. Actele procedurale prin care se dispune aplicarea măsu-
rilor procesuale de constrângere
Organul de urmărire penală şi procurorul se pronunţă prin ordonanţă asupra
măsurilor procesuale prevăzute de lege. în anumite situaţii, măsura reţinerii este
dispusă prin proces-verbal, potrivit alin. (1) al art. 167 din CPP, sau prin
ordonanţă, în cazurile prevăzute de art. 169, 170 din CPP.
Măsura obligării de a se prezenta la organul de urmărire penală sau la in-
stanţă se aplică prin întocmirea unui înscris propriu-zis cu aceeaşi denumire,
potrivit art. 198 din CPP.
Judecătorul de instrucţie se pronunţă prin încheiere, conform art. 306 din
CPP, sau prin autorizaţie asupra ordonanţei organului de urmărire penală,
conform alin. (2) al art. 205 în cazul punerii sub sechestru a bunurilor.
Instanţa de judecată se pronunţă asupra măsurilor procesuale de constrângere
fie prin încheiere separată în timpul examinării cauzei, fie prin sentinţă la
soluţionarea cauzei în fond, fie prin decizie la examinarea recursului sau, după
caz, a apelului.
§5. Particularităţile aplicării măsurilor de
constrângere a minorilor
Potrivit art. 477 din CPP, la soluţionarea chestiunii privind aplicarea măsurii
preventive în privinţa minorului, în fiecare caz, se discută, în mod obligatoriu,
posibilitatea transmiterii lui sub supraveghere, conform art. 184 din CPP.
Reţinerea minorului, precum şi arestarea preventivă în temeiurile prevăzute în
art. 166, 176, 185, 186 din CPP pot fi aplicate doar în cazuri excepţionale, când
au fost săvârşite infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave.
Despre reţinerea minorului se înştiinţează imediat părinţii sau alţi re-
prezentanţi legali ai minorului, iar demersul privind arestarea preventivă se
soluţionează cu participarea obligatorie a reprezentantului legal.
Conform alin. (4) al art. 186 din CPP, durata ţinerii în stare de arest a în-
vinuiţilor minori nu poate depăşi 4 luni.
Martorul minor în vârstă de până la 14 ani nu poate fi supus aducerii silite,
ţinând cont de dispoziţia alin. (5) al art. 199 din CPP.
.14 4 D R E P T PROCESUAL PENAL i ■ a i (cu g  n e i .i I 5
.i
 Secţiunea a ll-a. REŢINEREA
§1. Noţiunea reţinerii procesuale penale.
Felurile, scopul şi durata acesteia
Constituie reţinere privarea de libertate a persoanei bănuite sau învinuite de
săvârşirea unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa cu închisoare pe
un termen mai mare de un an prin hotărârea organului de urmărire penală pentru
o perioadă scurtă de timp, dar nu mai mult de 72 de ore în izolatoarele de detenţie
provizorie ale organelor afacerilor interne. Definiţia dată rezultă din conţinutul
art. 165,166,167,169,170 din CPP. Termenul "reţinere", prevăzut de art. 25 din
Constituţia Republicii Moldova, se referă la această măsură procesuală penală de
constrângere14.
în afara formei generale de reţinere a bănuitului sau învinuitului ca mijloc
eficient utilizat de organele de urmărire şi procuror, noul Cod de procedură
penală al Republicii Moldova (art. 171, 172) prevede 2 forme speciale de reţinere
dispuse de instanţa de judecată sau judecătorul de instrucţie: 1) reţinerea
persoanei care săvârşeşte o infracţiune de audienţă; 2) reţinerea persoanei
condamnate până la soluţionarea chestiunii privind anularea condamnării cu
suspendarea executării pedepsei sau anularea liberării condiţionate de pedeapsă
înainte de termen.
Spre deosebire de reglementările anterioare privind măsura reţinerii (art. 104
din Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 1961), actualul Cod
de procedură penală (art. 165-174) prevede diferite feluri ale acestei măsuri de
constrângere:
1) După statutul procesual al subiectului reţinut:
a) reţinerea bănuitului (art .166, 169, 171 din CPP);
b) reţinerea învinuitului (art. 169, 170 din CPP);
c) reţinerea condamnatului (art. 172 din CPP);
d) reţinerea inculpatului15.
Măsura reţinerii procesual penale se deosebeşte după caracterul juridic de "reţinerea ad-
ministrativă" conform art. 246,249 din Codul cu privire la contravenţiile administrative
din 29 martie 1985 (Veştile RSSM, 1985, nr. 3).
Potrivit alin. (2) al art. 130 din CPP, este posibilă şi reţinerea inculpatului. într-o situaţie
ipotetică analogică celei prevăzute de art. 170 din CPP, când procurorul trimite cauza
în judecată, poate dispune reţinerea inculpatului printr-o ordonanţă în scopul aplicării
arestării preventive în continuare de către instanţa de judecată competentă să examineze
în şedinţă preliminară chestiunea măsurii preventive conform pel. 6) din alin. (4) al art.
345 din CPP. Reţinerea inculpatului poale li înlAInllA IVui veni In procedura specială
p r i v i n d urmări ren şi judecarea unor infracţiuni fiacru ni r
2) După subiectul oficial care dispune luarea acestei măsuri:
a) reţinerea dispusă de organul de urmărire penală (art. 166 din CPP);
b) reţinerea dispusă de către procuror (art. 179, 170 din CPP);
a) reţinerea dispusă de instanţa de judecată sau, după caz, de judecă-
torul de instrucţie (art. 171, 172 din CPP).
3) După actul procedural prin care se dispune aplicarea acesteia:
a) prin proces-verbal (art. 166 din CPP);
b) prin ordonanţă (art. 169, 170 din CPP);
c) prin încheiere (art. 171, 172 din CPP).
Având în vedere diversitatea felurilor măsurii de reţinere, prin aplicarea
acesteia se asigură realizarea următoarelor sarcini procesuale:
1) prevenirea sustragerii bănuitului de la urmărirea penală;
2) prevenirea împiedicării stabilirii adevărului în procesul penal;
3) curmarea acţiunii criminale şi prevenirea săvârşirii altor infracţiuni;
4) stabilirea identităţii persoanei bănuite de săvârşirea unei infracţiuni;
5) efectuarea percheziţiei corporale a persoanei bănuite de comiterea unei
infracţiuni;
6) asigurarea prezenţei învinuitului în faţa procurorului pentru a i se înainta
acuzarea;
7) prevenirea sustragerii învinuitului de urmărirea penală până la arestarea
preventivă a acestuia;
8) asigurarea executării sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii în
legătură cu anularea condamnării cu suspendarea executării pedepsei sau
anularea liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen.
în toate cazurile prevăzute de lege (cu excepţia art. 172 din CPP) măsura
reţinerii nu poate depăşi 72 de ore din momentul privării de libertate. Aici
momentul privării de libertate se consideră timpul când persoana a fost capturată
de organele de poliţie sau de persoane private, conform art. 168 din CPP. Astfel,
timpul aducerii forţate a persoanei la organul de urmărire penală, al verificării
temeiurilor reţinerii şi întocmirii procesului verbal cu privire la reţinerea până la
încarcerarea persoanei în izolatorul de detenţie provizorie se include în durata
reţinerii.
în cazul reţinerii condamnatului în condiţiile prevăzute de art. 172 din CPP,
măsura reţinerii nu poate depăşi 10 zile din momentul privării de libertate,
Reţinerea condamnatului conform art. 172 din CPP pe un termen de până la 10
zile nu contravine Constituţiei (art. 25), ţinând cont de faptul că această varietate
a reţinerii se dispune de judecătorul de instrucţie în scopul executării unei
sent i nţ e de condamnare la privaţiune de libertate.
l-Ic.
DREPT PROCESUAL PENAL I'   I e a gc n ti f a I II/

 în cazul reţinerii persoanei în baza încheierii instanţei de judecată în caz de
infracţiune de audienţă, potrivit art. 171 din CPP, legea nu prevede expres durata
acestei măsuri, dar pornind de la sintagma "persoana reţinută va fi trimisă ne-
întârziat procurorului" considerăm că procurorul nu poate depăşi termenul general
de 72 de ore, soluţionând chestiunea declanşării urmării penale. Totodată, după
cum s-a menţionat în literatura de specialitate 16, limitările aduse persoanei sunt de
interpretare restrictivă. Astfel, în cazul reţinerii potrivit ar. 171 din CPP chiar dacă
se dispune prin încheierea instanţei de judecată, durata acesteia nu poate fi mai
mare de 72 de ore - termen maxim de reţinere a bănuitului, învinuitului până la
aplicarea arestării preventive sau altei măsuri preventive.
Reţinerea ca măsură procesuală de constrângere, definită în art. 165 din CPP,
se deosebeşte prin scopul urmărit şi durata acesteia de măsuri similare
procesuale17:
reţinerea persoanei de către organul de poliţie pentru executarea unei or-
donanţe de aducere silită conform art. 199 din CPP; fie pentru executarea
unui mandat de arestare preventivă (art. 307,308 din CPP), încheierea de
arestare preventivă (art. 329 din CPP); fie pentru executarea unei ordo-
nanţe de dare în căutare a învinuitului conform art. 288 din CPP;
interdicţia de a părăsi sala şedinţei de judecată până la terminarea
cercetării judecătoreşti dispusă de către preşedintele şedinţei faţă de
martorii ascultaţi (alin. (5) al art. 370 din CPP); interdicţia de a părăsi
locul efectuării unei percheziţii până la terminarea acestei acţiuni de către
persoanele care se aflau în încăpere sau au venit în acest loc în timpul
percheziţiei (alin. (10) al art. 128 din CPP).
§2. Condiţiile şi temeiurile reţinerii
Pentru ca reţinerea să fie legală, este necesar să fie îndeplinite cumulativ o
serie de condiţii generale şi speciale prevăzute de lege, care sunt considerate
garanţii procesuale de asigurare a libertăţii individuale a persoanei.
Pentru prima dată în istoria Europei, Cezare Beccaria în lucrarea "Despre
infracţiuni şi pedepse", în anul 1764, în Italia, a încercat să formuleze teoretic
temeiuri legale de reţinere şi arestare a persoanei. Acestea au căpătat forţă juridică
în "Declaraţia drepturilor omului şi cetăţeanului", apărută în 1789 în Franţa
împotriva reţinerilor şi arestărilor arbitrare, răspândindu-se în continuare şi în alte
state.18
'" Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., voi. 1, p. 404. 1
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., voi. II. p. 47.
'" Dumitru Roman, Sistemul măsurilor de prevenţie procesual peuah reglementate in Ro-
mania şi in Republica Moldova. Rezumatul tezei de iloi tarat, < Ihlflnftu, 1997, p. 17.
. Condiţiile ce se cer a fi îndeplinite cumulativ pentru aplicarea măsurii
reţinerii persoanei bănuite de săvârşirea infracţiunii sunt:
a) existenţa unor temeiuri stabilite de lege (art.166 din CPP) că bănuitul
a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală;
b) infracţiunea de care este bănuită persoana se pedepseşte cu închi-
soare pe un termen mai mare de un an;
c) procesul penal să fie declanşat sau infracţiunea să fie înregistrată;
d) subiectul reţinut întruneşte unele condiţii speciale19.
Potrivit alin. (1) şi (2) ale art. 166 din CPP, temeiurile reţinerii bănuitului
sunt:
1) dacă acesta a fost prins în flagrant delict;
1) dacă martorul ocular, inclusiv partea vătămată vor indica direct că anume
această persoană a săvârşit infracţiunea;
2) dacă pe corpul sau pe hainele persoanei, la domiciliul ei ori în unitatea de
transport vor fi descoperite urme evidente ale infracţiunii;
3) alte circumstanţe care servesc temei pentru a bănui că această persoană a
săvârşit infracţiunea, numai dacă a încercat să se ascundă sau dacă nu are
loc de trai permanent ori nu i s-a putut constata identitatea.
Prinderea în flagrant delict (în momentul săvârşirii infracţiunii sau imediat
după săvârşire) este un temei ce apare înainte de începerea urmăririi penale, dar
prin forţa juridică a probelor prin care se constată infracţiunea flagrantă
necesitatea reţinerii este justificată o dată cu declanşarea urmăririi penale, în cazul
prinderii în flagrant delict legea procesuală nu prevede obligatoriu reţinerea
bănuitului, aceasta fiind lăsată la latitudinea organului de urmărire penală, dar, de
regulă, bănuitul este adus la organul de urmărire penală pentru constatarea
identităţii şi împrejurărilor privind săvârşirea infracţiunii20.
Datele prin care martorul ocular, partea vătămată (victima) vor arăta direct că
o anumită persoană a săvârşit infracţiunea se constată, în primul rând, prin
acţiunile de urmărire penală (audiere, prezentare spre recunoaştere) în cazul când
urmărirea penală este pornită sau în urma unor acţiuni de investigaţie operativă.
Aceste date ce stau la baza aplicării reţinerii sunt declaraţiile sau comunicările
unor persoane care indică direct şi convingător faptul săvârşirii infracţiunii de o
anumită persoană.
Datele obţinute în urma cercetării la faţa locului, a percheziţiei, examinării
corporale, acţiunilor de investigaţie operativă, precum şi în urma unor
Idem, p. 18.
Pentru detalii a se vedea procedura speciala privind urmărirea şi judecarea unor infrac-
ţiuni flagrante prevăzută de art. 513-519 di n CPP.
148 DREPT PROCESUAL PENAL l'ii  t ea go ne  1 a 149
acţiuni administrative prevăzute de art. 13 din Legea cu privire la poliţie din
18.12.19902' (de exemplu: controlul mijloacelor de transport, controlul bagajului,
controlul corporal al pasagerilor) ce constată urme evidente ale infracţiunii pe
corpul sau hainele persoanei, la domiciliu ori în unitatea de transport sunt, de
regulă, corpuri delicte.
Alte circumstanţe ce presupun faptul săvârşirii infracţiunii de către o persoană
pot fi orice date obţinute în urma acţiunilor de urmărire penală sau de investigaţie
operativă, forţa probantă a cărora este întărită de împrejurările că bănuitul a încercat
să se ascundă sau nu are loc permanent de trai ori există dificultăţi la stabilirea
identităţii. Aceste împrejurări sunt arătate ca temeiuri de arestare preventivă la alin.
(2) al art. 185 din CPP şi respectiv justifică temeinicia reţinerii bănuitului chiar în
lipsa unor probe suficiente. Alin. (1) al art. 166 din CPP prevede posibilitatea
reţinerii bănuitului numai în cazul când fapta penală se pedepseşte cu închisoare pe
un termen de cel puţin 2 ani, condiţia fiind prezentă şi în cazul când sancţiunea
normei penale are o altă pedeapsă alternativă, încadrarea juridică a faptei este făcută
de organul de urmărire penală obligatoriu prin actul de începere a urmăririi penale şi
procesul-verbal de reţinere22.
Potrivit alin. (3) al art. 166 din CPP, reţinerea bănuitului pentru temeiurile
arătate la pct. 1-3 poate avea.loc până la înregistrarea infracţiunii în modul stabilit
de lege. înregistrarea infracţiunii se efectuează imediat, dar nu mai târziu de 3 ore
de la momentul aducerii persoanei reţinute la organul de urmărire penală, iar în
cazul când fapta pentru care persoana a fost reţinută nu este înregistrată în modul
corespunzător, persoana se eliberează imediat, înregistrarea infracţiunii nu este
identică în sens juridic cu declanşarea procesului penal (pornirea urmăririi penale),
dar constituie un act procedural care determină obligativitatea începerii urmăririi
penale conform art. 274 din CPP. Astfel, legea prevede cel puţin înregistrarea
infracţiunii în modul prevăzut de art. 262-265 din CPP, care confirmă perspectiva
declanşării unui proces penal, iar reţinerea bănuitului, chiar dacă se dispune până
la declanşarea acestuia, se menţine în termenul de 72 de ore numai în cadrul unui
proces penal.
O altă condiţie privind legalitatea reţinerii se referă la subiectul reţinut, care
trebuie să întrunească o serie de particularităţi prevăzute de lege. Con-
form regulii generale, subiectul reţinut poate fi orice persoană fizică, care a atins
vârsta răspunderii penale (art. 21 din CP - minorii în vârstă de 14-16 ani pentru
unele infracţiuni prevăzute expres şi în vârstă de la 16 ani - pentru toate
infracţiunile). Măsura reţinerii poate fi aplicată şi persoanelor iresponsabile din
cauza unei boli psihice evidente, în scopul aplicării de către instanţa de judecată a
unor măsuri de constrângere cu caracter medical.
în situaţia când necesitatea reţinerii apare spontan (de exemplu, în cazul
prinderii în flagrant delict) este imposibil de stabilit identitatea persoanei (deci şi
vârsta), iar persoana bănuită este minoră, poate fi reţinută şi până la vârsta de 14
ani, în cazul unor infracţiuni grave, cu scopul stabilirii identităţii persoanei în
cauză. Dacă după stabilirea vârstei, minorul reţinut nu poartă răspundere penală
conform art. 21 din CP, se va elibera imediat ori în caz de necesitate va fi reţinut
în instituţiile de detenţie provizorie23.
Pentru unele categorii de funcţionari ai serviciului public legislaţia privind
statutul acestora prevede unele condiţii speciale de aplicare a măsurilor
procesuale de constrângere. Potrivit art. 19 din Legea cu privire la statutul
judecătorului din 20 iulie 1995, persoana judecătorului este inviolabilă24. Ju-
decătorul nu poate fi reţinut, supus aducerii forţate sau arestului fără acordul
Consiliului Superior al Magistraturii şi al Preşedintelui Republicii Moldova sau în
cazul judecătorilor Curţii Supreme de Justiţie fără acordul Parlamentului.
Judecătorul reţinut în cazul că este bănuit de săvârşirea unei infracţiuni urmează
să fie eliberat imediat după identificare.
Judecătorul Curţii Constituţionale nu poate fi reţinut, arestat, percheziţionat,
cu excepţia cazurilor de infracţiune flagrantă, fără acordul prealabil al Curţii
Constituţionale (art. 16 din Legea cu privire la Curtea Constituţională din 13
decembrie 1994)25.
Deputatul Parlamentului Republicii Moldova, în caz de infracţiune flagrantă,
poate fi reţinut la domiciliu pe o durată de 24 de ore numai cu încuviinţarea
prealabilă a procurorului general. Acesta va informa imediat Preşedintele
Parlamentului asupra reţinerii. Dacă Parlamentul consideră că nu există temei
pentru reţinere, dispune imediat revocarea acestei măsuri26.
Veştile Sovietului Suprem al RSSM, nr. 12/321, 1990.
Dacă în urma verificării temeiurilor reţinerii s-a constatat că faptei imputate persoanei i
se va da o altă încadrare juridică, ce nu se pedepseşte cu închisoare mai mult de un an,
persoana reţinută urmează să fie eliberată imediat. Eroarea la încadrarea juridică a faptei
persoanei reţinute constituie ca/ de reţinere ilegală (. , ,
 / 
    i , 11,
, . 36).
Potrivit pct. 8) al art. 13 din Legea cu privire la poliţie, organele de poliţie au dreptul să
reţină şi să deţină în instituţiile de detenţie provizorie, în cazurile stabilite de lege, per-
soanele care nu au împlinit vârsta de 18 ani, dacă este necesară izolarea lor urgentă.
" Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 59-60 din 26.10.1995.
 Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 8 din 7.02.1995.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. '1, 199-1.
. DREPT PROCESUAL PENAL I» arlon g e  e r a 1 a t.'.i
 Potrivit Convenţiei de la Viena cu privire la relaţiile diplomatice din
18.02.1961 şi Convenţiei privind relaţiile consulare de la Viena din 24.04.1963",
cetăţenii străini care se bucură de imunitate diplomatică nu pot fi reţinuţi sau
arestaţi sub nici o formă.
2. Condiţiile reţinerii persoanei pentru a fi pusă sub învinuire sunt:
a) urmărirea penală să fie începută;
b) existenţa probelor ce presupun comiterea infracţiunii de o anumită
persoană suficiente pentru întocmirea unui raport de către ofiţerul de
urmărire penală, potrivit art. 280 din CPP sau a ordonanţei de punere
sub învinuire de către procuror, potrivit art. 281 din CPP;
c) bănuitul sau învinuitul nu se află în localitatea dată sau locul aflării
lui nu este cunoscut, alin. (1) al art. 169 din CPP;
d) infracţiunea săvârşită se pedepseşte cu închisoare pe un termen mai
mare de un an.
3. Condiţiile reţinerii învinuitului până la arestare:
a) învinuitul încalcă condiţiile unei măsuri preventive neprivative de
libertate sau ale măsurii prevăzute de art. 198 din CPP - obligarea de
a se prezenta la organul de urmărire penală, dată în scris de către
bănuit sau învinuit, art. 170 din CPP;
b) infracţiunea săvârşită se pedepseşte cu închisoare, alin. (2) al art. 170
şi alin. (2) al art. 176 din CPP;
c) procurorul a înaintat demers judecătorului de instrucţie privind
aplicarea arestării preventive, art. 170 din CPP.
4. Condiţiile reţinerii persoanei în caz de infracţiune de audienţă sunt:
a) săvârşirea unei infracţiuni în cursul şedinţei de judecată, care se
pedepseşte cu închisoare pe un termen mai mare de un an, art. 171
din CPP;
b) procesul penal nu este declanşat, dar menţinerea măsurii în conti-
nuare timp de 72 de ore se admite numai dacă procurorul dispune
începerea urmăririi penale conform legii.
5. Reţinerea persoanei condamnate la închisoare cu suspendarea executării
pedepsei sau liberate condiţionat de pedeapsă înainte de termen sunt:
a) încălcarea în decursul termenului de probe în mod sistematic a
obligaţiilor prevăzute de alin. (6) al art. 90 din CP stabilite de
instanţa de judecată sau încălcarea ordinii publice, fiind supus
răspunderii administrative în cazul suspendării condiţionate a executării
pedepsei cu închisoare, fie eschivarea cu premeditare de la îndeplinirea
obligaţiilor stabilite conform art. 91 din CP sau încălcarea ordinii publice
pentru care fapt i-a fost aplicată o sancţiune administrativă, în termenul
de pedeapsă rămas neexecutat, în cazul eliberării condiţionate de
pedeapsă înainte de termen; b) înaintarea demersului de către organul
care execută sancţiunile penale, judecătorului de instrucţie, la care sunt
anexate materialele ce confirmă tentativele persoanei de a se ascunde de
instanţă, de a se eschiva de la prezentare în instanţă sau comiterea
încălcărilor flagrante ale condiţiilor de executare a obligaţiilor puse în
faţa condamnatului, alin. (1) art. 172 din CPP.
•
§3. Procedura aplicării reţinerii
1. Reţinerea persoanei bănuite de săvârşirea unei infracţiuni
în cazurile prevăzute de art. 166 din CPP, reţinerea persoanei bănuite de
săvârşirea unei instrucţiuni se dispune prin întocmirea unui proces-verbal de
reţinere în termen de până la 3 ore de la momentul privării de libertate de către
organul de urmărire penală. în situaţia dată se presupune că bănuitul este prezent
în faţa organului de urmărire penală, fie prins şi adus forţat de către organele de
poliţie, fie prins şi adus de către oricare cetăţean, potrivit art. 168 din CPP, sau de
persoana ce practică activitatea particulară de detectiv şi de pază, conform art. 8
din Legea privind activitatea particulară de detectiv şi de pază din 04.07.200328.
în procesul-verbal de reţinere se indică temeiurile, motivele, locul, anul, luna,
ziua şi ora reţinerii, fapta săvârşită de persoana respectivă, rezultatele percheziţiei
corporale a persoanei reţinute, precum şi data şi ora întocmirii procesului-verbal.
Procesul-verbal se aduce la cunoştinţa persoanei reţinute numai în prezenţa unui
apărător ales sau numit din oficiu. Bănuitul reţinut poate renunţa la apărător
numai în cazul când i-au fost create posibilităţi reale pentru participarea
avocatului în proces29.
Totodată, bănuitului reţinut i se înmânează în scris informaţia despre
drepturile prevăzute de art. 64 din CPP, inclusiv dreptul de a tăcea, de a nu
mărturisi împotriva sa, de a da explicaţii care se înregistrează în procesul-ver-
v
Republica Moldova a aderat la aceste convenţii prin hotărârea Parlamentului din 04.08.1992, în ■'" Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.200-203 din 19.09.03.
vigoare din 25.02.1993. Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie "Cu privire la practica aplicării legilor pentru
asigurarea dreptului la apărare în procedura penală a bănuitului, învinuitului şi inculpatului" din
9,11.1998 ( B u l e t i n u l C u r ţ i i Supreme de J u s t i ţ i e , nr, 12, 1998).
.(52 DREPT I' CMS UA I, PENAL P a r ( e a g e ii e i; a 353
1
bal, de a beneficia de asistenţa unui apărător şi a face declaraţii în prezenţa
acestuia, fapt care se menţionează în procesul-verbal de reţinere, alin. (1) al art.
167 din CPP.
Procesul-verbal de reţinere se semnează de persoana care 1-a întocmit şi de
persoana reţinută. Persoanei reţinute i se înmânează în copie procesul-verbal de
reţinere la cererea acesteia, pct. 3) din alin. (2) al art. 64 din CPP.
în decurs de până la 6 ore de la întocmirea procesului verbal de reţinere,
persoana care 1-a întocmit prezintă procurorului o comunicare în scris privind
aplicarea acestei măsuri.
Persoana care a întocmit procesul-verbal de reţinere imediat, dar nu mai
târziu de 6 ore, este obligată să dea posibilitate persoanei reţinute să anunţe una
din rudele apropiate sau o altă persoană, la propunerea reţinutului, despre locul
unde acesta este deţinut sau o anunţă singură, alin. (1) al art. 173 din CPP.
în cazul în care persoana reţinută este cetăţean al unui alt stat, despre reţinere
este informată, în termenul prevăzut de lege, ambasada sau consulatul acestui
stat, dacă persoana reţinută o cere.
în cazuri excepţionale, dacă acesta o cere caracterul deosebit al cauzei, în
scopul asigurării secretului etapei începătoare a urmăririi penale, cu con-
simţământul judecătorului de instrucţie, înştiinţarea despre reţinere poate fi
amânată până la 12 ore, conform pct. 2) din alin. (1) al art. 302 din CPP.
2. Reţinerea persoanei pentru a fi pusă sub învinuire se dispune de către ofi-
ţerul de urmărire penală sau, după caz, de către procuror prin ordonanţă. Or-
donanţa privind reţinerea persoanei va cuprinde menţiunile arătate la art. 255 din
CPP, data şi locul întocmirii, numele, prenumele şi calitatea persoanei care o
întocmeşte, cauza la care se referă, dispoziţia de aplicare a reţinerii, temeiul legal
şi motivele aplicării acestei măsuri. Ordonanţa privind reţinerea persoanei se
semnează de către persoana care a întocmit-o şi se trimite spre executare
organelor de poliţie.
în cazul când ordonanţa de reţinere nu poate fi executată din motivul ne-
găsirii persoanei în cauză, se va proceda în conformitate cu art. 280, 281 din
CPP, persoana fiind pusă sub învinuire, iar pentru înaintarea acuzării procurorul
va dispune căutarea învinuitului, în conformitate cu art. 288 din CPP.
Dacă ordonanţa de reţinere este executată, adică persoana respectivă este
găsită şi adusă la organul de urmărire penală, se va întocmi un proces-verbal de
reţinere, în conformitate cu art. 167 din CPP, fiind aplicabile şi celelalte reguli
procedurale ale reţinerii persoanei bănuite de săvârşirea unei infracţiuni.
Motivele reţinerii şi învinuirea vor fi aduse imediat la cunoştinţa persoanei
reţinute în prezenţa unui apărător ales sau numit din oficiu.
3. Reţinerea învinuitului până la arestare se dispune de către procuror prin
ordonanţă motivată care, pe lângă menţiunile arătate la art. 255 din CPP, va
cuprinde şi dispoziţia de reţinere. Ordonanţa de reţinere a învinuitului se sem
nează de către procuror şi se trimite spre executare organelor de poliţie.
Dacă învinuitul este găsit şi adus forţat Ia procuror, se întocmeşte un proces-
verbal de reţinere, în conformitate cu art. 167 din CPP explicându-i-se dreptul de
a participa la examinarea demersului privind aplicarea arestării preventive potrivit
art. 308 din CPP. Dacă între timp demersul privind aplicarea arestării preventive a
fost examinat în lipsa învinuitului, iar judecătorul de instrucţie a emis mandat de
arestare, învinuitului i se vor aduce la cunoştinţă motivele arestării în prezenţa
obligatorie a unui apărător ales sau numit din oficiu şi dacă nu i s-a înaintat
acuzarea, se va proceda în conformitate cu art. 282 din CPP.
4. Reţinerea persoanei în caz de infracţiune de audienţă se dispune de către
instanţa de judecată prin încheiere. în încheiere se menţionează: data şi locul
întocmirii, numele şi prenumele judecătorului (lor) dispoziţia de trimitere
a materialelor privind constatarea faptului săvârşirii infracţiunii în timpul
şedinţei de judecată procurorului, precum şi dispoziţia de reţinere a făptui
torului, indicându-se numele şi prenumele acestuia. încheierea se certifică cu
semnătura judecătorului (lor) şi cu ştampila instanţei judecătoreşti.
Copia de pe încheiere şi persoana reţinută vor fi trimise neîntârziat procu-
rorului sub escorta poliţiei judiciare. După ce va primi materialele ce constată
faptul săvârşirii unei infracţiuni de audienţă şi va fi adusă persoana reţinută,
procurorul va întocmi un proces-verbal de reţinere şi va decide începerea urmăririi
penale conform art. 274 din CPP. Dacă procurorul refuză începerea urmăririi
penale sau după începerea urmăririi penale nu este necesară menţinerea măsurii
reţinerii, procurorul eliberează imediat persoana reţinută.
După înregistrarea infracţiunii şi întocmirea procesului-verbal de reţinere sunt
aplicabile toate regulile procedurale privind reţinerea persoanei bănuite de
săvârşirea unei infracţiuni prevăzute de art. 166, 167 din CPP.
5. Reţinerea persoanei condamnate pană la soluţionarea chestiunii privind
anularea condamnării cu suspendarea executării pedepsei sau anularea liberării
condiţionate de pedeapsă înainte de termen se dispune prin încheierea jude-
cătorului de instrucţie în baza demersului organului care execută sancţiunea
penală, la care sunt anexate materiale ce confirmă tentativele persoanei de a se
ascunde de instanţă, de a se eschiva de la prezentare în instanţă sau comiterea
încălcării flagrante a condiţiilor de executare a obligaţiilor puse în faţa ei.
Demersul privind aplicarea măsurii reţinerii condamnatului se examinează în
conformitate cu art. 305 din CPP, la care participă reprezentantul organului ce
execută sancţiunea penală şi condamnatul, dacă acesta este găsit şi
354 D  E P T P  )  U S U A L  ten general ii 355
PENAL
adus forţat. încheierea judecătorului de instrucţie privind reţinerea condamnatului
va cuprinde menţiunile arătate la art. 306 din CPP: data şi locul întocmirii, numele
şi prenumele judecătorului de instrucţie, persoana cu funcţie de răspundere şi
organul care a înaintat demersul, autorizarea reţinerii condamnatului (numele,
prenumele), termenul şi scopul acestei măsuri, persoana cu funcţie de răspundere
sau organul abilitat de a executa încheierea, semnătura judecătorului de instrucţie
certificată cu ştampila instanţei judecătoreşti.
încheierea judecătorului de instrucţie privind autorizarea reţinerii persoanei
condamnate se transmite pentru executare organului care execută sancţiunea
penală, dacă condamnatul este prezent, iar în cazul când acesta se eschivează,
organului de poliţie în raza teritorială a căruia se află domiciliul condamnatului,
pentru căutarea acestuia, conform alin. (3) al art. 172 din CPP.
§4. Drepturile, obligaţiile persoanei reţinute, precum şi
obligaţiile administraţiei instituţiilor de detenţie a
persoanelor reţinute în procesul penal
Persoana reţinută în conformitate cu art. 166, 169, 170, 171 din CPP bene-
ficiază de drepturile şi are obligaţiile prevăzute de art. 64 din CPP.
Administraţia instituţiilor de deţinere a persoanelor reţinute este obligată,
conform art. 187 din CPP:
1) să asigure securitatea persoanelor deţinute, să le acorde protecţia şi
ajutorul necesar;
2) să asigure persoanelor deţinute accesul la asistenţa medicală indepen-
dentă;
3) să înmâneze în aceeaşi zi persoanelor deţinute copii de pe documentele
procesuale parvenite în adresa lor;
4) să asigure înregistrarea plângerilor şi cererilor persoanelor deţinute;
5) să trimită în aceeaşi zi plângerile şi alte cereri ale persoanelor deţinute
adresate instanţei de judecată, procurorului sau altor colaboratori ai
organului de urmărire penală, fără a le supune controlului şi cenzurii;
6) să întocmească un proces-verbal privind refuzul persoanei deţinute de a fi
adusă în instanţă;
7) să admită întrevederi libere ale persoanei deţinute cu apărătorul,
reprezentantul său legal, mediatorul, în condiţii confidenţiale, fără a
limita numărul şi durata întrevederilor;
8) să asigure aducerea persoanei deţinute la organul de urmărire penală
sau la i n s t a n ţ ă în timpul indicat de acestea;
9) să asigure, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei, po-
sibilitatea de a exercita acţiuni procesuale cu participarea persoanei
deţinute la locul deţinerii;
10) să înmâneze persoanei eliberate certificat conform prevederilor alin. (3)
al art. 174 din CPP.
Potrivit alin. (7) al art. 195 din CPP administraţia locului de reţinere este
obligată să elibereze imediat persoana reţinută în cazul expirării termenului de 72
de ore.
§5. Eliberarea persoanei reţinute
Eliberarea celui reţinut sau arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau
arestării au dispărut (alin. (6) al art. 25 din Constituţie).
Prin "motivele reţinerii" menţionate în norma constituţională şi normele
procesual penale (alin. (5) al art. 11, alin. (1) şi (2) ale art. 167dinCPP)sesubîn-
(eleg acele date concrete care confirmă temeiurile reţinerii prevăzute de lege.
Sintagma "motivele reţinerii au dispărut" presupune situaţiile când aceste date
nu se confirmă ori apar noi circumstanţe privind fapta săvârşită şi persoana
făptuitorului, iar motivele vechi nu sunt suficiente pentru menţinerea în
continuare a persoanei în stare de reţinere.
Potrivit alin. (1) al art. 174 din CPP, sunt arătate următoarele cazuri în care
persoana reţinută urmează să fie eliberată:
1) nu s-au confirmat motivele verosimile de a bănui că persoana reţinută a
săvârşit infracţiunea;
2) lipsesc temeiuri de a priva în continuare persoana de libertate;
3) organul de urmărire penală a constatat la reţinerea persoanei o încălcare
esenţială a legii;
4) a expirat termenul reţinerii;
5) a expirat termenul reţinerii şi instanţa nu a autorizat arestarea preventivă
a persoanei.
Dacă, în cazul verificării faptului săvârşirii infracţiunii de către persoana
Wţlnută, în termen de 72 de ore se stabileşte lipsa de probe în învinuire ori (Unt
administrate probe în apărare care combat circumstanţele prevăzute de ttlin. (1) şi
(2) ale art. 166 din CPP, sau se constată că fapta penală este săvârşită ilr o altă
persoană, persoana reţinută urmează a fi eliberată. în confirmarea BlT.sliii temei
pot fi următoarele cazuri: a) dacă în decursul a 3 ore de la mo-meniul aducerii
persoanei reţinute organul de urmărire penală nu înregistrea-U infracţiunea; b)
dacă în timp de 72 de ore nu se dispune începerea urmăririi Beiinle ori rezoluţia
sau, după caz, procesul verbul de începere a u r m ă r i r i i
356 DREPT PROCESUAL PENAI I» a  tea g  n   /
a1a
penale nu se confirmă de către procuror ori este confirmată rezoluţia de neîn-
cepere a urmăririi penale; c) dacă după începerea urmăririi penale se constată unul
din cazurile care exclud urmărirea penală arătate la art. 257,235 din CPP şi se
dispune de către procuror prin ordonanţă încetarea urmăririi penale sau scoaterea
persoanei reţinute de sub urmărire penală. în cazul constatării de către procuror
sau de către organul de urmărire penală a lipsei temeiurilor de aplicare a arestării
preventive faţă de bănuitul reţinut, sau luându-se în consideraţie ocupaţia, vârsta,
starea sănătăţii, situaţia familială şi alte împrejurări ce privesc persoana reţinută,
nu este oportună arestarea preventivă a acesteia constituie temei de a elibera
persoana din stare de reţinere, potrivit pct. 2) din alin. (1) al art. 174 din CPP.
In cazul constatării de către procuror10 a încălcării esenţiale a legii de către
organul de urmărire penală la aplicarea reţinerii, persoana poare fi eliberată.
încălcările esenţiale ale legii la aplicarea reţinerii au fost denumite în literatura
de specialitate cazuri de reţinere ilegală-'1.
Constituie încălcare esenţială a legii:
a) reţinerea în lipsa temeiurilor indicate în alin. (1), (2) ale art. 166, art.
169, 170,171 şi 172 din CPP;
b) încadrarea juridică greşită a faptei, ce nu se pedepseşte cu privaţiune de
libertate mai mare de un an;
c) subiectul reţinut n-a atins vârsta răspunderii penale sau este subiect
special, care se bucură de imunitate prevăzută de lege şi nu s-au respectat
condiţiile speciale;
d) lipseşte procesul-verbal sau ordonanţa cu privire la reţinere sau acestea
sunt întocmite cu încălcări grave (lipseşte indicaţia cu privire la ora
reţinerii, semnătura reprezentantului organului de urmărire penală);
e) neînştiinţarea persoanei reţinute despre motivele reţinerii în prezenţa
unui apărător.
Expirarea termenului de 72 ore obligă administraţia locului de deţinere a
persoanei reţinute să elibereze imediat această persoană, constituind un caz de
încetare de drept a măsurii reţinerii, potrivit alin. (5) şi (7) ale art. 195 din CPP.
în pct. 3) din alin. (1) al art. 174 din CPP s-a strecurat o inadvertenţă: în locul sintag-
mei "organului de urmărire penală" trebuie de înţeles "procurorul", fiindcă procurorul
efectuează controlul asupra legalităţii reţinerii persoanei conform pct. 13) din alin. (1) al
art. 52 din CPP. în caz contrar, este greu de înţeles că organul de urmărire penală dispune
aplicarea reţinerii şi tot acest organ constată încălcările esenţiale ale legii la aplicarea reţi-
nerii în urma autocontrolului.
. ,  , 
     -
, , , 1989,. 103.
în cazul când judecătorul de instrucţie, examinând demersul privind aplicarea
faţă de bănuit a arestării preventive potrivit art. 307 din CPP, respinge demersul
sau aplică o măsură preventivă mai uşoară, bănuitul reţinut se eliberează după
expirarea termenului de 72 de ore, iar dacă în procesul examinării demersului se
constată o încălcare esenţială a legii la reţinerea persoanei, aceasta va fi eliberată
imediat din sala şedinţei de judecată.
Eliberarea persoanei reţinute poate avea loc în primele 3 ore din momentul
privării de libertate, când nu se întocmeşte procesul-verbal de reţinere în legătură
cu faptul că nu s-a înregistrat nici o infracţiune, fie că s-a decis ne-aplicarea
reţinerii în continuare, măsura reţinerii asimilându-se cu aducerea forţată la
organul de urmărire penală, precum şi după întocmirea procesului, verbal de
reţinere în timp de 72 de ore. în ambele situaţii, la eliberare persoanei reţinute i se
înmânează un certificat în care se menţionează de către cine a fost reţinută,
temeiul, locul şi timpul reţinerii, temeiul şi timpul eliberării conform alin. (3) al
art. 174 din CPP.
Legea procesuală penală nu prevede expres prin ce act procedural şi care
subiect oficial dispune eliberarea persoanei reţinute. Din aceste considerente
menţionăm că actul procedural şi subiectul responsabil de eliberarea persoanei
diferă în funcţie de anumite împrejurări. Astfel, eliberarea persoanei reţinute în
primele 3 ore, când nu se întocmeşte proces-verbal de reţinere, se dispune de către
organul de urmărire penală prin ordonanţă sau rezoluţie motivată 3-. Eliberarea
persoanei reţinute după întocmirea procesului-verbal de reţinere şi încarcerarea
persoanei în camera de izolare preventivă se dispune de către procuror prin
ordonanţa motivată în cazurile arătate la pct. 1), 2), 3) şi 4) din alin. (1) ai art. 174
din CPP, pornind de la pct. e) al art. 4 şi art. 12 din Legea cu privire la procuratură
din 14.03.200333.
în cazul prevăzut de pct. 5) din alin. (1) al art. 174 din CPP eliberarea se
dispune prin încheierea judecătorului de instrucţie, dacă s-a respins demersul
privind aplicarea arestării preventive faţă de bănuitul reţinut.
în cazul când faţă de bănuitul reţinut se aplică o măsură preventivă nepri-
vativă de libertate de către procuror prin ordonanţă, potrivit art. 177 din CPP,
eliberarea celui reţinut se decide prin acest act procedural.
Dacă bănuitul reţinut este scos de sub urmărire penală sau în privinţa lui s-a
decis de către procuror încetarea urmăririi penale, eliberarea celui reţi-
Potrivit alin. (1) al art. 255 din CPP, în desfăşurarea urmăririi penale, organul de urmă-
rire penală, prin ordonanţă sau prin rezoluţie, dispune asupra acţiunilor sau măsurilor
procesuale. Monitorul Oficiul al Republicii Moldova, nr. 73-75 din 18.04.03.
138 DIllil'T I M ( O t ; l i S U A I . I ' H N A I . I'   I  a g  II    I IV)

nut se decide prin ordonanţa care prevede soluţiile date în conformitate cu alin.
(6) al art. 285 din CPP.
Potrivit alin. (2) al art. 174 din CPP persoana eliberată după reţinere nu poate
fi reţinută din nou pentru aceleaşi temeiuri. Astfel dacă a fost reţinută pentru
temeiurile arătate la art. 166 din CPP şi eliberată, poate fi reţinută repetat doar
numai pentru temeiurile prevăzute la art. 169, 170 din CPP.
Secţiunea a lll-a. MĂSURILE PREVENTIVE
§1. Noţiunea, scopul şi particularităţile măsurilor preventive
Potrivit alin. (1) al art. 175 din CPP, măsurile preventive sunt definite ca
măsuri de constrângere prin care bănuitul, învinuitul, inculpatul este împiedicat să
întreprindă anumite acţiuni negative asupra desfăşurării procesului penal sau
asupra asigurării executării sentinţei. O definiţie similară este dată în literatura de
specialitate română34, unde măsurile de prevenţie sunt definite ca "instituţii de
drept procesual penal cu caracter de constrângere, prin care învinuitul sau
inculpatul este împiedicat să întreprindă anumite activităţi care s-ar răsfrânge
negativ asupra desfăşurării procesului penal sau asupra atingerii scopului
acestuia".
Instituirea şi reglementarea măsurilor preventive sunt determinate de spe-
cificul justiţiei penale şi realizarea principiului inevitabilităţii pedepsei penale
pentru infracţiunea săvârşită, în urma căruia deseori cel bănuit, învinuit sau
inculpat se opune cu înverşunare acţiunilor de tragere la răspundere penală,
zădărnicind astfel realizarea acesteia. într-o altă definiţie este accentuat caracterul
preventiv şi profilactic al acestor măsuri, caracterizate ca "măsuri de constrângere
statală cu caracter preventiv, aplicate numai în caz de necesitate reală în scopul
îndeplinirii sarcinilor justiţiei de către organele de urmărire penală şi de judecată
faţă de bănuit, învinuit şi inculpat pentru preîntâmpinarea sustragerii de la
urmărirea penală şi judecată, împiedicării stabilirii adevărului în procesul penal,
săvârşirii acţiunilor infracţionale şi pentru asigurarea executării sentinţei" 35.
Măsurile preventive nu constituie sancţiuni penale şi nici sancţiuni procesual
penale datorită faptului că au un scop bine determinat de lege (alin. (2) al
art. 175 din CPP). Hie sunt orientate spre asigurarea bunei desfăşurări a proce-
sului penal sau pentru a-1 împiedica pe bănuit, învinuit, inculpat să se ascundă de
urmărirea penală sau de judecată, să zădărnicească stabilirea adevărului ori pentru
asigurarea executării sentinţei de condamnare. Aplicarea măsurilor preventive în
alte scopuri (de exemplu, pentru obţinerea declaraţiilor de la bănuit, învinuit în
faza urmăririi penale) este inadmisibilă. Pentru a evita aplicarea abuzivă a
măsurilor preventive în alte scopuri decât cele prevăzute de lege, sunt
reglementate expres condiţiile, temeiurile dispunerii acestor măsuri de
constrângere, precum şi alte garanţii procesuale. Astfel, chestiunea privind
temeiurile aplicării măsurilor preventive este indisolubil legată de probabilitatea
producerii acelor evenimente a căror excludere constituie scopul aplicării
măsurilor preventive36.
Prin urmare, scopul general al măsurilor preventive este buna desfăşurare a
procesului penal, scop pe care îl urmăresc şi alte măsuri procesuale, dar prin alte
modalităţi de influenţare a participanţilor în procesul penal, cât şi prin caracterul
de limitare a unor drepturi sau libertăţi.
în raport cu alte măsuri procesuale de constrângere, măsurile preventive se
caracterizează printr-o serie de scopuri imediate, pornind de la alin. (2) al art. 175
din CPP:
a) Preîntâmpinarea sustragerii învinuitului (inculpatului) de la urmărire şi
judecată şi asigurarea prezenţei lui în faţa organelor judiciare;
b) înlăturarea posibilităţilor învinuitului (inculpatului) de a împiedica
stabilirea adevărului în cauza penală fie prin distrugerea probelor, fie prin
ameninţarea martorilor sau alte asemenea acţiuni;
c) Asigurarea executării sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii.
Din conţinutul alin. (1) al art. 176 din CPP rezultă şi un alt scop imediat -
preîntâmpinarea posibilităţii învinuitului (inculpatului) de a săvârşi alte
infracţiuni legate de cauza penală dată sau oricare alte infracţiuni.
Esenţa măsurilor preventive este determinată de următoarele particularităţi:
1. Măsurile preventive se dispun numai în cadrul unui proces penal
declanşat;
2. Măsurile preventive se aplică numai bănuituku, învinuitului şi incul-
patului;
Grigore Gh. Theodoru, op. cit., voi. II, p. 194.
). . ,     Victor Orîndaş, Procedura penală, Analele Ştiinţifice ale USM, voi. I, Chişinău, 2001, |). 87.
 , , 1964,
160 DREPT î'; i;s  A i, IM; I' u r tea g e n e r a I a K.l
NA i.
 3. Măsurile preventive se aplică la oportunitatea procurorului sau după caz
judecătorului de instrucţie şi instanţei de judecată; având un caracter
facultativ;
4. Măsurile preventive nu sunt caracteristice oricărei cauze penale, având
un caracter adiacent faţă de activitatea procesuală principală;
5. Măsurile preventive au un caracter provizoriu, ele putând fi revocate în
momentul în care dispar împrejurările care au impus luarea acestora;
6. La aplicarea măsurilor preventive sunt prevăzute o serie de condiţii ce
trebuie realizate cumulativ şi existenţa în această privinţă a unui obiect
autonom, auxiliar de probaţiune alături de obiectul principal al
probaţiunii37.
§2. Felurile şi clasificarea măsurilor preventive
Potrivit alin. (3) al art. 175 din CPP, sunt prevăzute în mod exhaustiv ur-
mătoarele categorii de măsuri preventive:
1) obligarea de a nu părăsi localitatea;
2) obligarea de a nu părăsi ţara;
3) garanţia personală;
4) garanţia unei organizaţii;
5) ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport;
6) transmiterea sub supraveghere a militarului;
7) transmiterea sub supraveghere a minorului;
8) liberarea provizorie sub control judiciar;
9) liberarea provizorie pe cauţiune;
10) arestarea la domiciliu;
11) arestarea preventivă.
Din conţinutul alin. (4), (5) al art. 175 din CPP rezultă următoarele clasificări:
a) măsuri preventive generale aplicate oricărui bănuit, învinuit;
b) măsuri preventive speciale aplicate acuzatului minor sau militar;
c) măsuri preventive principale;
d) măsuri preventive complementare (ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport);
17
Dumitru Roman, Sistemul masurilor de prevenţie procesau! penale reglementate în Ro-
mânia si in lie publica Mohlova, Rezumatul tezei de doclonu, Ghişinuu, 1497, p, 5 (>.
e) măsurile preventive privative de libertate (arestarea preventivă, arestarea
la domiciliu);
e) măsuri preventive neprivative de libertate;
f) măsuri alternative arestării (arestarea la domiciliu, liberarea provizorie
sub control judiciar, liberarea provizorie pe cauţiune).
în doctrina dreptului procesual penal s-au propus şi alte clasificări deter-
minate de următoarele criterii:
a) caracterul restricţiilor impuse;
b) modul de influenţare asupra învinuitului;
c) durata aplicării38 sau
a) natura juridică a regimului de asigurare a sarcinilor măsurilor preven-
tive39.
§3. Condiţiile, temeiurile şi circumstanţele care se iau
în consideraţie la aplicarea măsurilor preventive
Luând în consideraţie faptul că măsurile preventive limitează drepturile şi
libertăţile fundamentale ale persoanei, legiuitorul a instituit multiple garanţii
procesuale care asigură ca aceste măsuri să nu fie ilegale. 40
Garanţiile procesuale stabilite de lege se constituie din multiplele condiţii ce
trebuiesc realizate cumulativ pentru a se putea dispune luarea unei măsuri
preventive41.
Pornind de la conţinutul art. 175, 176 din CPP, care prevede că măsurile
preventive se aplică numai faţă de bănuit, învinuit şi inculpat, prima condiţie
pentru luarea oricărei măsuri preventive este existenţa probelor că o anumită
persoană a săvârşit o faptă prevăzută de legea penală, fiind atrasă în calitate de
bănuit, pusă sub învinuire sau trimisă în judecată cu actul de inculpare (rechi-
zitoriu). Astfel, după cum s-a menţionat în literatura de specialitate, o condiţie
indispensabilă la aplicarea măsurilor preventive este existenţa probelor ce
stabilesc faptul săvârşirii infracţiunii de către bănuit, învinuit sau inculpat 42.
. . , . . ,   
 ,  
, -, 2003, . 54-57.
B. . ,    
 , , 1996,
C. 57-58.
loan Muraru, Drept constituţional şi instituţii politice, Proarcadia, Bucureşti, voi. 1,1993, p.
249.
Ion Neaga, Drept procesual penal. Partea generală, op. cit., Bucureşti, 1994, p. 313. B. M.
,   
  , (', 17, .
63.
 1'   I e a ge n  
W.,'
DREPT PROCESUAL PENAL 363
I
Condiţia dată are însă un caracter formal în faza urmăririi penale în cazul aplicării
măsurii preventive faţă de bănuit sau învinuit datorită faptului că nu se admite
luarea cunoştinţei de materialele dosarului până la terminarea urmăririi penale.
Această condiţie este confirmată doar de hotărârea de începere a urmăririi penale,
de actul de atragere în calitate de bănuit sau de ordona-nţa de punere sub
învinuire.
Formalitatea acestei condiţii persistă şi în cazul aplicării arestării preventive,
unde, potrivit legii (art. 307, 308 din CPP), la demersul privind aplicarea sau
prelungirea acestei măsuri nu sunt anexate probele de învinuire, ci doar actul
procedural de atragere în calitate de bănuit sau învinuit43.
A doua condiţie generală necesară pentru aplicarea măsurilor preventive este
existenţa "temeiurilor rezonabile de a presupune că bănuitul, învinuitul sau
inculpatul ar putea să se ascundă de organul de urmărire penală sau de instanţă, să
împiedice stabilirea adevărului în procesul penal ori să săvârşească alte
infracţiuni", alin. (1) al art. 176 din CPP. Aici prin "temeiuri rezonabile"
înţelegem datele obţinute în urma activităţii procesuale penale sau activităţii de
investigaţie operativă, care presupun survenirea acelor consecinţe negative ale
desfăşurării procesului penal; datele ce se iau în consideraţie la aplicarea
măsurilor preventive au un caracter prezumativ, iar posibilitatea survenirii
consecinţelor negative trebuie să fie rezonabilă.
Date care presupun că învinuitul (bănuitul) ar putea să se ascundă pot fi: a)
lipsa actelor de identitate sau a locului permanent de trai; b) neprezentarea la
citaţiile făcute; c) concedierea de la locul de muncă sau informaţia privind
procurarea biletelor în legătură cu plecarea în străinătate; d) înstrăinarea
apartamentului (casei) şi altor imobile; e) starea de recidivă periculoasă sau
deosebit de periculoasă.
Date ce presupun împiedicarea stabilirii adevărului în procesul penal sunt: a)
influenţarea martorilor, părţii vătămate (victimei), expertului prin corupere sau
ameninţare; b) distrugerea ori alterarea probelor materiale.
Date ce presupun continuarea săvârşirii acţiunilor infracţionale de către
învinuit (bănuit) sunt: a) existenţa relaţiilor cu mediul criminal; b) acte de
Anterior, vechiul Cod de procedură penală (art. 195', 1952) modificat şi completat prin
Legea nr 258- din 3 noiembrie 1994 {Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 19
din 22.12.1994) prevedea procedura controlului judecătoresc al mandatului de arestare
emis de procuror, în urma căreia se verifica şi condiţia "dacă vinovăţia persoanei deţinute
sub arest este confirmată prin probe". în acest caz instanţa de judecată nu era în drept să
se pronunţe asupra "chestiunii vinovăţiei persoanei arestate" (. ,
  
   
 , In  ,
№2, , 1994,  'IS).
pregătire pentru săvârşirea unor infracţiuni; ) ameninţarea reală cu răfuiala faţă
de victimă sau martori.
Potrivit alin. (1) al art. 176 din CPP, măsurile preventive, de asemenea, pot fi
aplicate de către instanţa de judecată pentru asigurarea executării sentinţei şi în
lipsa oricăror date care ar presupune eschivarea inculpatului de la executarea
pedepsei. Astfel, instanţa de judecată aplică măsura preventivă în funcţie de
gravitatea infracţiunii săvârşite, iar la pronunţarea sentinţei de condamnare - de
gravitatea pedepsei stabilite.
în afara condiţiilor generale menţionate mai sus, la aplicarea măsurilor
preventive se cere întrunirea cumulativă şi a altor condiţii speciale.
Astfel, potrivit alin. (2) al art. 176 din CPP, arestarea preventivă şi măsurile
preventive de alternativă arestării se aplică numai în cazurile săvârşirii unei
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate pe un termen
mai mare de 2 ani, iar în cazul săvârşirii unei infracţiuni pentru care legea prevede
pedeapsă privativă de libertate pe un termen mai mic de 2 ani, ele se aplică numai
dacă învinuitul, inculpatul a comis cel puţin una din acţiunile negative faţă de
desfăşurarea procesului (de exemplu, s-a ascuns; a săvârşit o altă infracţiune; a
ameninţat martorii; a încălcat condiţiile unei măsuri preventive neprivative de
libertate).
Prin urmare, la aplicarea arestării preventive, arestării la domiciliu, liberării
provizorii sub control judiciar şi liberării provizorii pe cauţiune o importanţă
deosebită o are încadrarea juridică a faptei imputate. Acest fapt se confirmă prin
diferite acte procedurale: actul de începere a urmăririi penale, ordonanţa de
aplicare a măsurii preventive, ordonanţa de punere sub învinuire, rechizitoriul,
sentinţa de condamnare.
Pentru aplicarea arestării la domiciliu, liberării provizorii sub control judiciar
şi liberării provizorii pe cauţiune, legea procesuală penală (art. 188, 191, 192 din
CPP) prevede şi alte condiţii speciale privind: a) gravitatea infracţiunii; b) vârsta
şi starea sănătăţii bănuitului, învinuitului, inculpatului; c) antecedentele penale şi
comportamentul postinfracţional al învinuitului (inculpatului).
Pentru aplicarea măsurilor preventive neprivative de libertate, legea pro-
cesuală nu prevede anumite condiţii privind gravitatea infracţiunii, prin urmare,
acestea pot fi aplicate atât în cazul infracţiunilor sancţionate cu pedepse
nonprivative de libertate, cât şi în cazul săvârşirii infracţiunilor pedepsite cu
Închisoare.
Suplimentar la condiţiile generale şi speciale menţionate, la soluţionarea
chestiunii privind necesitatea apli cări i măsurii preventive respective organul de
urmărire penală (avându-se în vedere procurorul) şi instanţa de judecată
w,-l
DREPT PROCESUAL PENAL I' ;i  tea g  n  r a .165

I
vor lua în consideraţie o serie de criterii complementare prevăzute de alin. (3)
al art. 176 din CPP:
1) caracterul şi gradul prejudiciabil al faptei incriminate;
2) persoana bănuitului, învinuitului, inculpatului;
3) vârsta şi starea sănătăţii lui;
4) ocupaţia lui;
5) situaţia familială şi prezenţa persoanelor întreţinute;
6) starea lui materială;
7) prezenţa unui loc permanent de trai;
.8) alte circumstanţe esenţiale.
Prin urmare, criteriile complementare sunt circumstanţe care determină
oportunitatea aplicării sau neaplicării unei măsuri preventive faţă de cel învinuit
(bănuit) sau inculpat.
în cazul lipsei temeiurilor prevăzute în alin. (1) al art. 176 din CPP nu se
admite aplicarea nici uneia din măsurile preventive, dar pentru asigurarea
prezenţei bănuitului, învinuitului sau inculpatului în faţa organelor judiciare se ia
obligaţia în scris de a se prezenta la citarea organului de urmărire penală sau a
instanţei şi de a le informa despre schimbarea domiciliului.
§4. Organele judiciare care pot lua măsurile preventive şi
actele prin care se aplică aceste măsuri
Potrivit art. 177 din CPP, referitor la aplicarea măsurii preventive procurorul
care conduce sau efectuează urmărirea penală, din oficiu sau la demersul
organului de urmărire penală, emite o ordonanţă motivată, iar instanţa de judecată
adoptă o încheiere motivată, în care se indică infracţiunea de care este bănuită sau
învinuită persoana, temeiul alegerii măsurii preventive respective, cu menţionarea
datelor concrete care au determinat luarea acestei măsuri preventive. în ordonanţa
procurorului sau, după caz, în încheierea instanţei de judecată se menţionează că
învinuitului, inculpatului i s-au explicat consecinţele încălcării măsurii preventive
aplicate. Această dispoziţie a legii este necesară la aplicarea oricărei măsuri
preventive, cu excepţia arestării preventive. Arestarea preventivă, arestarea la
domiciliu, liberarea provizorie a persoanelor pe cauţiune şi liberarea provizorie a
persoanei sub control judiciar se aplică numai conform hotărârii instanţei de
judecată emise, atât în baza demersului procurorului, cât şi din oficiu atunci când
judecă cauza respectivă. Arestarea la domiciliu, liberarea provizorie pe cauţiune
sau sub control judiciar se aplică
de către instanţă ca alternativă a arestării preventive, în baza demersului organului
de urmărire penală sau la cererea părţii apărării.
în faza urmăririi penale procurorul aplică orice măsură preventivă neprivativă
de libertate (cu excepţia: ridicării provizorii a permisului de conducere a
mijloacelor de transport şi liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune)
la demersul ofiţerului de urmărire penală, din oficiu sau în cazurile prevăzute de
art. 179, 180 din CPP la cererea garanţilor.
Judecătorul de instrucţie aplică orice măsură preventivă privativă de libertate
sau alternativă acesteia prin încheiere la demersul reprezentantului organului de
urmărire penală sau, după caz, a procurorului, precum şi a oricărei măsuri
preventive neprivative de libertate în cazul când aplicarea arestării preventive sau
arestării la domiciliu este inoportună în faza de urmărire penală.
Instanţa de judecată, la examinarea cauzei în fond, aplică orice măsură
preventivă prin încheiere la cererea părţilor sau din oficiu până la deliberare sau
prin sentinţă de condamnare - până la rămânerea definitivă a acesteia.
Instanţele de apel sau recurs soluţionează chestiunea măsurilor preventive
prin decizie.
Pe lângă chestiunile arătate la alin. (1) al art. 177 din CPP, ordonanţa pro-
curorului şi încheierea instanţei de judecată trebuie să cuprindă şi menţiunile
prevăzute de alin. (2) al art. 255 din CPP, precum şi datele de anchetă ale
bănuitului, învinuitului sau inculpatului: ora, ziua, luna şi anul întocmirii; durata
aplicării măsurii preventive. încheierea instanţei de judecată privind arestarea la
domiciliu, liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune va include şi
interdicţiile prevăzute de lege pentru aceste măsuri.
în actele procedurale prin care se aplică măsura preventivă se va menţiona
obligatoriu modul şi termenul de atac al acestor hotărâri în conformitate cu alin.
(2) al art. 196, 311, 329 din CPP.
Ordonanţa sau, după caz, încheierea instanţei de judecată se emite în mai
multe exemplare atât pentru a fi trimise spre executare organelor respective, cât şi
pentru a fi înmânate celui faţă de care se aplică măsura preventivă.
Astfel, potrivit alin. (3) al art. 177 din CPP, copia de pe ordonanţă sau de pe
încheierea privind luarea măsurii preventive se înmânează neîntârziat persoanei
faţă de care ea se aplică şi totodată i se explică modul şi termenul de atac al
acestor hotărâri în conformitate cu legea.
Potrivit art. 307, 308 din CPP, la aplicarea arestării preventive în faza de
urmărire penală judecătorul de instrucţie întocmeşte şi un mandat de arestare în
baza încheierii pronunţate în şedinţa de judecată.
Codul de procedură penală în vigoare nu conţine dispoziţii privind structura
şi conţinutul mandatului de arestare, spre deosebire de Codul de proce-
166 DREPT I'ROC liS U A I, PENA I. I' a r tea g e n  r a I ;1 .167
dură penală din 1961, care prevede expres asemenea chestiuni în alin. (7) al art.
78 clar mandatul de arestare, fiind un act de executare a măsurii arestării
preventive, va cuprinde toate menţiunile încheierii privind arestarea preventivă
prevăzute de art. 306 din CPP.
§5. înlocuirea, revocarea şi încetarea de drept
a măsurilor preventive
Măsurile preventive, fiind măsuri procesuale provizorii luate în funcţie de
anumite împrejurări concrete legate de cauza penală şi de persoana făptuitorului,
pot fi înlocuite una cu alta în funcţie de schimbarea temeiurilor ce au contribuit la
luarea măsurii preventive iniţiale44.
Potrivit alin. (1) al art. 195 din CPP, măsura preventivă poate fi înlocuită cu
una mai aspră, dacă necesitatea acesteia este confirmată prin probe, sau cu una
mai uşoară, dacă prin aplicarea ei se va asigura comportamentul respectiv al
bănuitului, învinuitului, inculpatului, în scopul desfăşurării normale a procesului
penal şi al asigurării executării sentinţei.
Dacă în timpul urmăririi penale s-au administrat probe în legătură cu faptele
inculpatului şi nu mai există pericolul că acesta să zădărnicească aflarea ade-
vărului prin influenţarea martorilor, inculpatul poate fi eliberat, înlocuindu-se
măsura arestării preventive cu aceea a obligării de a nu părăsi localitatea45.
Modificarea învinuirii atât în sensul atenuării, cât şi în sensul agravării ei,
schimbarea stării sănătăţii sau situaţiei familiale ori încălcarea condiţiilor unei
măsuri preventive neprivative de libertate luate anterior, ori pronunţarea sentinţei
de condamnare la pedeapsa închisorii, când inculpatului anterior îi este aplicată o
măsură preventivă neprivativă de libertate, sunt temeiuri de înlocuire a măsurilor
preventive.
înlocuirea măsurii preventive poate fi dispusă în faza urmăririi penale, de
regulă, la cerere sau demers, iar în faza judecării cauzei şi din oficiu de către
instanţa judecătorească.
Procurorul poate dispune prin ordonanţă motivată numai înlocuirea unei
măsuri preventive neprivative de libertate cu alta neprivativă de libertate (cu
excepţia, liberării provizorii sub control judiciar sau pe cauţiune). Ofiţerul de
urmărire penală, dacă constată necesitatea înlocuirii unei măsuri preventive,
înaintează demers motivat procurorului.
Potrivit alin. (3) al art. 195 din CPP, măsura preventivă sub formă de arestare
preventivă, arestarea la domiciliu, liberarea provizorie sub control judiciar şi
liberarea provizorie pe cauţiune poate fi înlocuită sau revocată de judecătorul de
instrucţie sau, după caz, de instanţa de judecată.
Conform alin. (2) al art. 195 din CPP, măsura preventivă se revocă de către
organul care a dispus-o în cazul când au dispărut temeiurile pentru aplicarea
acesteia.
Revocarea măsurii preventive presupune desfiinţarea tuturor obligaţiilor
impuse anterior în cadrul unei măsuri (cu excepţia, liberării provizorii sub control
judiciar sau pe cauţiune, când se revine la starea de arestare preventivă).
De regulă, oportunitatea înlocuirii sau revocării măsurii preventive este decisă
la latitudinea procurorului, judecătorului de instrucţie sau, după caz, instanţei de
judecată, care apreciază faptul dispariţiei temeiurilor pentru menţinerea măsurii
preventive în continuare. Dar în privinţa măsurilor privative de libertate revocarea
trebuie interpretată mult mai categoric 46 - prin prisma dispoziţiilor constituţionale
(alin. (6) al art. 25 din Constituţie care prevede că "eliberarea celui reţinut sau
arestat este obligatorie dacă motivele reţinerii sau arestării au dispărut"). O soluţie
similară revocării este anularea măsurii preventive dispusă în urma soluţionării
recursului de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţa de
judecată, unde se constată lipsa temeiurilor legale de aplicare a măsurii
preventive, precum şi faptul dispariţiei temeiurilor pentru menţinerea măsurii în
continuare. După consecinţele juridice, anularea şi revocarea măsurii preventive
sunt identice, deosebirea fiind nu prin efecte, dar prin procedura după care se
dispune.
Revocarea măsurii preventive se dispune prin încheiere de către judecătorul
de instrucţie sau, după caz, de instanţa judecătorească, care nu sunt susceptibile de
a fi atacate47.
Instanţa de judecată dispune revocarea măsurii preventive prin sentinţă la
soluţionarea cauzei în prima instanţă, precum şi prin decizie la soluţionarea
apelului potrivit art. 416 din CPP sau recursului pentru care nu este prevăzută
calea de atac apelul, conform art. 450 din CPP.
Potrivit alin. (4) al art. 195 din CPP, încheierea, dispozitivul sentinţei sau
decizia de înlocuire ori de revocare a arestării preventive se execută imediat, în-
vinuitul sau inculpatul arestat fiind eliberat din sala şedinţei de judecată, iar co-
Ion Neagu, Drept procentul penal. Partea generală, op, cil., p. 316. Nicolae Volonciu, op. cit., p. 408.
(Jeorge Anloniu, Nicolae Volonciu, Practica judiciară penală, voi, IV, Procedura penală, Gheorghiţă Mateuţ, Arestarea preventivă. Revocarea măsurii. Teniei juridic. Starea sănă
lullluru Ai ndemiei Romano, Bucureşti, 1993, p, 147, taţii inculpaţilor, în Dreptul, nr. 2, 1996, p. 99.
168 D R E P T PROCESUAL I» li NA I, Pa r t ea gc n era 1 ă

369
piile acestor hotărâri se înmânează imediat apărătorului sau reprezentantului
persoanei arestate şi administraţiei locului de deţinere pentru a fi executate.
Revocarea măsurii preventive nu se poate dispune decât pe o durată ne-
determinată, având în acest sens caracter definitiv, deşi este posibilă aplicarea din
nou a măsurii procesuale date dacă sunt temeiuri legale.
Spre deosebire de revocarea măsurilor de prevenţie, care este un act procesual
a cărui oportunitate o apreciază organele judiciare, încetarea de drept a măsurilor
de prevenţie este un obstacol legal împotriva menţinerii acestor măsuri48.
Cazurile de încetare de drept a măsurilor preventive obligă organele com-
petente să dispună desfiinţarea măsurii sau restricţiile impuse prin orice măsură
preventivă care îşi pierd efectul fără decizia expresă de revocare.
Potrivit alin. (5) al art. 195 din CPP, măsura preventivă încetează de drept:
1) la expirarea termenelor prevăzute de lege ori stabilite de organul de
urmărire penală (avându-se în vedere de către procuror) sau instanţă dacă
nu a fost prelungită în conformitate cu legea;
2) în caz de scoatere a persoanei de sub urmărire penală, de încetare a
procesului penal sau de achitare a persoanei;
3) în caz de punere în executare a sentinţei de condamnare.
Pe lângă situaţia arătată la alin. (6) al art. 195 din CPP, măsura preventivă
privativă de libertate încetează de drept şi în cazul adoptării sentinţei de con-
damnare cu aplicarea pedepsei neprivative de libertate.
Astfel, expirarea termenelor de 10 zile de arestare preventivă sau a oricărei
măsuri preventive aplicate bănuitului conform alin. (5) al art. 307 din CPP sau
alin. (2) al art. 63 din CPP, de 30 de zile de arestare a învinuitului, alin. (2) al art.
186 din CPP, sau de 6 luni, de 12 luni ori de 4 luni de prelungire a arestării
preventive a învinuitului, alin. (3), (4) ale art. 186 din CPP, de 30 de zile de obli-
gare de a nu părăsi localitatea sau ţara de către învinuit, alin. (3) al art. 178 din
CPP sunt temeiuri de încetare de drept a acestor măsuri. Prin urmare, încetarea de
drept pentru temeiul expirării termenelor prevăzute de lege ori stabilite de
organele judiciare intervine numai în cazul măsurilor preventive care se aplică
pentru o anumită durată (arestarea preventivă, arestarea la domiciliu, obligarea de
a nu părăsi localitatea sau ţara).
Când organul judiciar dispune luarea măsurii preventive pe un termen mai
mic decât termenul maxim prevăzut de lege şi acest termen fixat de organul
judiciar s-a scurs, se poate spune că măsura de prevenţie a încetat de drept,
deoarece a expirat termenul stabilit de organul judiciar' 19. în cazul expirării
termenelor prevăzute de lege sau stabilite de organele judiciare, administraţia
locului de reţinere sau de deţinere este obligată să elibereze imediat persoana
reţinută sau arestată, alin. (7) al art. 195 din CPP.
Când procurorul dispune scoaterea persoanei de sub urmărire penală ori
încetarea urmăririi penale, iar instanţa de judecată adoptă soluţia achitării
persoanei sau după caz încetarea procesului penal, menţinerea oricărei măsuri
procesuale de constrângere este inadmisibilă datorită faptului că cel acuzat a fost
reabilitat sau, după caz, absolvit de răspundere penală.
Astfel, potrivit art. 284, 285 din CPP, în faza urmăririi penale, procurorul prin
ordonanţă adoptă soluţiile în care trebuie să menţioneze şi faptul încetării de drept
a măsurii preventive, şi instanţa de judecată, prin sentinţa de încetare conform art.
391 din CPP ori sentinţa de achitare conform art. 390 din CPP, se pronunţă şi
asupra măsurilor preventive50.
Măsurile preventive se aplică până la intrarea în vigoare a sentinţei de con-
damnare şi o dată cu punerea în executare a hotărârii respective scopul măsurilor
preventive este realizat şi încetarea de drept operează prin menţiunea specială în
dispozitivul sentinţei. Indiferent de categoria de pedeapsă penală stabilită prin
sentinţă sau felul sentinţei de condamnare, menţinerea măsurii preventive după
punerea în executare a hotărârii, adică până la executarea pedepsei este contrară
legii. Dacă sentinţa de condamnare privind pedeapsa închisorii se pune în
executare prin detenţia condamnatului şi epuizarea măsurii arestării preventive
este evidentă, în cazurile de punere în executare a sentinţei de condamnare cu
stabilirea pedepsei neprivative de libertate (de exemplu, a amenzii) măsura
preventivă neprivativă de libertate urmează a fi desfiinţată din momentul
rămânerii definitive a sentinţei în conformitate cu alin. (2) al art. 466 din CPP, dar
nu după executarea pedepsei. Măsura privativă de libertate încetează de drept şi în
alte cazuri analogice:
1. condamnarea cu stabilirea pedepsei şi cu liberarea de executare, pct. 2)
din alin. (3) al art. 389 din CPP;
2. condamnarea fără stabilirea pedepsei, cu liberarea de răspundere penală,
pct. 3) din alin. (3) al art. 389 din CPP;
3. condamnarea la închisoare cu suspendarea condiţionată a executării
pedepsei, alin. (2) al art. 389 din CPP.
Ion Neagu, Drept procesual penal, Bucureşti, Editura Academiei Romftne, 198H, p. 311, 4
' Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală, op. cit., p. 318. ''" In dispoziţiile
alin. (6) al art. 285 şi pct. 3) al art. 396 din CPP este stipulat termenul "revocare", care trebuie
înţeles în sensul alin. (5) al art. 195 din CPP ca "încetare de drept".
1,(1
DREPT I'   HSU Al, PENAL Pa r tea g en era 1 .c/i
 în asemenea cazuri, precum şi în cazurile prevăzute de art. 398 din CPP,
inculpatul arestat se eliberează imediat din sala şedinţei de judecată.
în cazul scoaterii persoanei de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi
penale, procurorul este obligat să trimită imediat copiile de pe ordonanţele
respective administraţiei locului de deţinere a persoanei arestate preventiv pentru
executare. Dispoziţia de eliberare a persoanei arestate menţionate în ordonanţa de
scoatere de sub urmărire sau de încetare a urmăririi penale este obligatorie pentru
administraţia locului de detenţie şi nu este necesară confirmarea acesteia de către
judecătorul de instrucţie51.
în cazul achitării persoanei, al încetării procesului penal şi în alte cazuri de
încetare a măsurii preventive privative de libertate copiile acestor hotărâri
(sentinţe sau decizii) se trimit imediat spre executare administraţiei locului de
detenţie, chiar dacă aceste hotărâri, potrivit legii, nu sunt definitive.
§6. Atacarea hotărârilor privind măsurile preventive
Legislaţia procesuală penală mai veche a Republicii Moldova nu prevedea
posibilitatea atacării exprese a hotărârilor privind măsurile preventive, decât în
ordine generală prin procedura plângerii împotriva actelor organului de cercetare
penală, anchetatorului penal şi procurorului în conformitate cu art. 193-195 din
Codul de procedură penală din 1961. Asemenea plângeri se examinau de către
procuror sau după caz de procurorul ierarhic superior.
O dată cu adoptarea la 29 iulie 1994 a Constituţiei Republicii Moldova s-a
introdus elementul controlului judecătoresc asupra aplicării măsurii arestării
preventive în faza urmăririi penale. Astfel, în alin. (4) al art. 25 din Constituţie se
prevedea că "Asupra legalităţii mandatului, arestatul se poate plânge judecă-
torului, care este obligat să se pronunţe prin hotărâre motivată". în acest sens, prin
Legea din 3 noiembrie 1994 s-a reglementat controlul judiciar al legalităţii
mandatului de arestare eliberat pe un termen de cel mult 30 de zile52. Prelungirea
arestării preventive de către procurorul raional până la 2 luni de către locţii-
torul Procurorului General până la 5 luni, de către Procurorul General până la 6
luni şi de către Parlament până la 12 luni nu era supusă nici unui control53.
Aderarea Republicii Moldova, la 12 septembrie 1997, la Convenţia Euro-
peană pentru Apărarea Drepturilor Omului şi a Libertăţilor Fundamentale a impus
garantarea libertăţii individuale în procesul penal în conformitate cu prevederile
acestei convenţii. Ca urmare, prin Legea din 27.02.1998, se modifică şi se
completează Codul de procedură penală cu dispoziţia "arestarea preventivă se
face în baza mandatului" de arestare emis de judecător sau în baza deciziei
tribunalului54. Prin aceeaşi Lege din 27.02.1998 se introduce art. 72/2 CPP ce
prevedea controlul legalităţii sau refuzului de a aplica măsura preventivă sub
formă de arest de către tribunale, care examinau materialele în complet din trei
judecători, în termen de cel mult cinci zile de la primirea lor 55. Recursul împotriva
mandatului de arestare sau împotriva încheierii privind refuzul aplicării măsurii
preventive sub formă de arest se înainta în termen de trei zile. Revocarea sau
schimbarea măsurii arestării preventive în faza urmăririi penale şi fixarea,
schimbarea sau revocarea măsurii preventive în faza judecării cauzei nu era
supusă atacării, deşi în practică asemenea hotărâri au fost atacate cu recurs, care
era respins de unele instanţe de judecată ca inadmisibil (neprevăzut de lege) sau
era admis spre examinare, invocându-se dispoziţiile art. 5, parag. 4 al CEDO, care
prevede că "orice persoană lipsită de libertatea sa prin arestare sau deţinere are
dreptul să introducă un recurs în faţa unui tribunal, pentru acesta să statuteze într-
un termen scurt asupra legalităţii deţinerii sale şi să dispună eliberarea sa dacă
deţinerea este ilegală".
în problema dată s-a pronunţat Curtea Constituţională, care prin Hotărârea nr.
7 din 13.02.2001 declară "neconstituţionale prevederile art. 82 şi art. 223 din CPP
în partea în care, potrivit sensului atribuit de practica judiciară, nu oferă
persoanelor interesate dreptul de a ataca cu recurs încheierile privind fixarea sau
schimbarea măsurii preventive sub formă de arest"56.
Prin urmare, până la adoptarea noului Cod de procedură penală au existat
reglementări privind atacarea actelor prin care se aplică, se schimbă sau se revocă
numai măsura arestării preventive.
51
Potrivit alin. (8) al art. 195 din CPP, se prevede că judecătorul de instrucţie trimite co-
piile hotărârilor de scoatere de sub urmărire penală sau de încetare a urmăririi penale,
dar potrivit legii procesual penale judecătorul de instrucţie nu este abilitat să adopte
asemenea soluţii în faza urmăririi penale. Judecătorul de instrucţie verifică legalitatea şi
temeinicia acestor hotărâri adoptate de procuror, dar legea obligă să fie trimise imediat
asemenea hotărâri spre executare.
"' Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 19, 1994, ari. 204.
Dumitru Roman, Controlul judecătoresc şi asigurarea libertăţii individuale în faza ur-
măririi penale, Analele Ştiinţifice ale Universităţii de Stat din Moldova, voi. I, Chişinău,
2001, p. 445-446.
"' Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 38-39, 1998, art. 276.
S5
Art. 78/2 CPP modificat prin Legea din 16.07.1998, Monitorul Oficial al Republicii Mol-
dova, nr. 69, 1998, art. 462.
•" Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 19-20, 2001, art. 6.
172 I'   lea g e n e r a I A (73
D R E P T 1'  : IIS U  I. P E N A L
 Noul Cod de procedură penală prevede posibilitatea atacării hotărârilor
privind măsurile preventive atât prin dispoziţii generale (art. 196), cât şi prin
dispoziţii speciale (alin. (6) al art. 181; alin. (4) al art. 185; alin. (10) al art. 186;
alin. (2) al art. 194; art. 311; alin. (2) al art. 329). Astfel potrivit alin. (1) al art.
196 din CPP, ordonanţa procurorului cu privire la aplicarea, prelungirea sau
înlocuirea măsurii preventive poate fi atacată cu plângere judecătorului de
instrucţie de către bănuit, învinuit, apărătorul ori reprezentantul său legal 57. Având
în vedere faptul că procurorul este abilitat să aplice numai anumite măsuri
preventive neprivative de libertate, de regulă, se face plângere numai împotriva
ordonanţei privind aplicarea şi prelungirea măsurii obligatorii de nepărăsire a
localităţii sau de nepărăsire a ţării.
Legea procesuală penală nu prevede expres termenul şi procedura examinării
plângerii împotriva ordonanţei procurorului privind măsurile preventive, dar sunt
aplicabile dispoziţiile art. 298, 299 din CPP privind termenul de examinare a
acestor plângeri, precum şi dispoziţiile alin. (4) şi (5) ale art. 313 din CPP privind
procedura examinării şi hotărârile pronunţate58.
Potrivit alin. (2) al art. 196 din CPP, hotărârea judecătorului de instrucţie sau
a instanţei cu privire la aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurii preventive
poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară. Pe lângă hotărârile
menţionate la alin. (2) al art. 196 din CPP, care sunt dispoziţii generale, legea
procesuală penală prevede şi dispoziţii speciale privind atacarea hotărârilor
judecătorului de instrucţie în faza urmăririi penale. Astfel, conform art. 311 din
CPP, pot fi atacate cu recurs încheierile judecătorului de instrucţie privind
aplicarea sau neaplicarea arestării, privind prelungirea sau refuzul de a prelungi
durata ei sau privind liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii.
Recursul împotriva încheierii judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau
neaplicarea arestării preventive sau a arestării la domiciliu, privind prelungirea
sau refuzul de a prelungi durata ei, privind liberarea provizorie sau refuzul
liberării provizorii se depune de către procuror, bănuit, învinuit, apărătorul sau
reprezentantul său legal în instanţa ierarhic superioară, direct sau prin intermediul
instanţei judecătoreşti care a adoptat încheierea ori prin
Printr-o interpretare logică "per a contrarie" a alin. (1) al art. 196 din CPP, conchidem
că nu sunt susceptibile de a fi atacate cu plângere următoarele hotărâri emise de către
procuror privind măsurile preventive: 1) refuzul de a aplica sau a înlocui o măsură pre-
ventivă; 2) revocarea sau refuzul revocării unei măsuri preventive. In detaliu a se
vedea procedura controlului judiciar al procedurii prejudiciale.
intermediul administraţiei locului de deţinere în termen de 3 zile de la data
adoptării încheierii59, alin. (1) al art. 311 din CPP.
Administraţia locului de detenţie, primind recursul, este obligată să-1 în-
registreze şi imediat să-1 expedieze conform competenţei, aducând faptul la
cunoştinţa procurorului.
Instanţa de recurs, primind recursul, solicită de la procuror materialele ce
confirmă necesitatea aplicării măsurii preventive respective sau a prelungirii
duratei ei, alin. (3) al art. 311 din CPP. Procurorul este obligat să prezinte în
instanţa judecătorească materialele respective în decurs de 24 de ore din
momentul primirii de la administraţia locului de deţinere a bănuitului, învinuitului
a informaţiei despre recursul înaintat sau din momentul solicitării instanţei de a i
se prezenta materialele ce confirmă necesitatea aplicării măsurii respective sau a
prelungirii duratei ei, alin. (4) al art. 311 din CPP.
Dispoziţiile art. 311 din CPP privind termenul şi modul de depunere a
recursului sunt aplicabile şi în cazurile de aplicare a măsurilor neprivative de
libertate (de exemplu, a ridicării provizorii a permisului de conducere a mij-
loacelor de transport).
Pornind de la faptul că, potrivit alin. (2) al art. 193 din CPP, în cazul revocării
liberării provizorii, persoana este supusă arestării preventive, conchidem că şi
asemenea încheieri sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs în condiţiile art. 311
din CPP. Nu sunt susceptibile de a fi atacate cu recurs încheierile judecătorului de
instrucţie privind:
a) revocarea sau refuzul revocării arestării preventive ori a arestării la
domiciliu, precum şi refuzul înlocuirii acestor măsuri;
b) ridicării controlului judiciar conform alin. (5) al art, 191 din CPP;
c) soluţionarea plângerilor împotriva ordonanţei procurorului privind
aplicarea, prelungirea sau înlocuirea măsurilor preventive în condiţiile
alin. (4), (5) ale art. 299, 313 din CPP.
Deciziile Curţilor de Apel adoptate conform alin. (5) al art. 312 din CPP cu
ocazia examinării recursului împotriva încheierilor judecătorului de instrucţie prin
care s-au dispus soluţiile: a) anularea măsurii preventive; b) anularea prelungirii
duratei acestora; c) aplicarea arestării preventive sau aplicarea unei alte măsuri,
sau cu prelungirea duratei acesteia pot fi atacate cu recurs în anulare la Curtea
Supremă de Justiţie numai dacă sunt contrare legii potrivit alin. (2) al art. 453 din
CPP.
Având în vedere faptul că judecătorii de instrucţie activează în cadrul judecătoriilor,
recursul împotriva încheierilor privind măsurile preventive se examinează de către
C u r ţ i l e de Apel.
174 DREPT i ' K ( ) c : i ; s u A i. PENAL Partea generală 375
 în faza judecării cauzei instanţa de judecată soluţionează toate chestiunile
privind măsurile preventive, dar cu recurs separat pot fi atacate, potrivit alin. (2)
al art. 329 din CPP, numai încheierea privind aplicarea arestării preventive sau
înlocuirii unei măsuri preventive neprivative de libertate cu arestarea preventivă
celelalte hotărâri ale instanţei de judecată privind aplicarea, înlocuirea, revocarea
sau refuzul aplicării, înlocuirii ori refuzul revocării, precum şi alte hotărâri pot fi
atacate cu apel sau recurs numai o dată cu sentinţa, potrivit art. 400, 437 din CPP.
§7. Caracteristica generală a măsurilor preventive
7.1. Obligarea de a nu părăsi localitatea sau obligarea de
a nu părăsi ţara
Potrivit alin. (1) al art. 178 din CPP, obligarea de a nu părăsi localitatea con-
stă în îndatorirea impusă în scris bănuitului, învinuitului, inculpatului de către
procuror sau, după caz, de instanţa de judecată de a se afla la dispoziţia organului
de urmărire penală sau a instanţei, de a nu părăsi localitatea, în care domiciliază
permanent sau temporar, fără încuviinţarea procurorului sau a instanţei, de a nu se
ascunde de procuror sau instanţă, de a nu împiedica urmărirea penală şi judecarea
cauzei, de a se prezenta la citarea organului de urmărire penală şi a instanţei de
judecată şi de a le comunica acestora despre schimbarea domiciliului.
Obligarea de a nu părăsi localitatea este o măsură preventivă de influenţă
psihologică bazată pe încrederea că bănuitul, învinuitul sau inculpatul va respecta
interdicţiile şi obligaţiile impuse de această măsură. Acţiunea psihologică asupra
conştiinţei bănuitului (învinuitului) constă în preîntâmpinarea persoanei că i se va
aplica o altă măsură, mai aspră, în cazul nerespectării obligaţiilor luate.
în conţinutul legii prin noţiunea de "localitate" se înţelege în sens larg atât
oraşul (municipiul), cât şi raionul. Cu acordul procurorului sau al instanţei de
judecată persoana poate părăsi localitatea pentru un anumit termen în caz de
necesitate motivată.
Nu constituie încălcarea acestei obligaţii părăsirea temporară a localităţii în
cazul unor calamităţi naturale, al decesului rudelor apropiate şi alte cazuri
ecepţionale60.
Nu va constitui încălcarea acestei obligaţii părăsirea localităţii fără scopul de
a se sustrage de la urmărirea penală sau judecată, având legătură permanentă cu
domiciliul sau reşedinţa, fapt ce-i permite prezentarea la orice citaţie 61. Prin
urmare, constituie încălcare a acestei măsuri neprezentarea învinuitului la citaţie,
dar nu faptul că a fost văzut în altă localitate. Obligarea de a nu părăsi localitatea
nu se aplică faţă de militari în termen, fiindcă din obligaţiile serviciului militar
rezultă nepărăsirea unităţii militare.
Nu se aplică această măsură unor categorii de persoane în legătură cu spe-
cificul muncii prestate, care implică părăsirea localităţii şi chiar a ţării (membrii
echipajelor aeriene, maritime şi ai garniturilor de tren, conducătorilor auto),
fiindcă această măsură s-ar echivala cu interdicţia de a munci62.
în cazul când aplicarea obligării de a nu părăsi localitatea nu este raţională, se
poate dispune obligarea de a nu părăsi ţara, care este o măsură mai blândă în
comparaţie cu prima şi mai eficientă datorită faptului că o copie a ordonanţei sau
încheierii de aplicare a acestei măsuri se trimite organelor de frontieră pentru
executare şi ridicarea provizorie a paşaportului conform alin. (4) al art. 178 din
CPP.
Obligarea de a nu părăsi ţara include, pe lângă interdicţia de a trece frontiera
de stat, şi obligaţiile prevăzute la alin. (f) al art. 178 din CPP: a) de a se prezenta la
citarea organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată; b) de a comunica
despre schimbarea domiciliului; c) de a nu împiedica urmărirea penală; d) de a nu
se ascunde de organele de urmărire penală sau instanţa de judecată.
Obligarea de a nu părăsi ţara poate fi aplicată atât cetăţenilor Republicii
Moldova, cât şi cetăţenilor străini sau apatrizilor.
Dacă în timpul obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara bănuitul, învinuitul
sau inculpatul săvârşeşte o nouă infracţiune, se consideră o încălcare a măsurii
preventive, având în vedere scopul general prevăzut de alin. (1) al art. 176 din
CPP.
La aplicarea măsurii obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara de la bănuit,
învinuit sau inculpat se ia în formă scrisă angajamentul de a respecta obligaţiile
prevăzute de alin. (1) şi (2) ale art. 178 din CPP. Totodată, persoanei faţă de care
se aplică această măsură i se înmânează în copie ordonanţa sau încheierea,
explicându-i consecinţele nerespectării acestor obligaţii.
în scopul realizării eficiente a măsurilor obligării de a nu părăsi localitatea, o
copie a ordonanţei sau încheierii se trimite organelor de poliţie în a cărei rază te-
  -
  
,  -, , 1966, . 90.
3. 3. , -
   , ,, 1981,
. 69.
. . , 
 ti    -
, 1layica, , 199, . 229.
376 DREPT I' US UA I. IM'NAI, P a r t e a g   er a 1/7
1ă
ritorială locuieşte învinuitul (bănuitul) sau inculpatul şi organelor de frontieră,
fiindcă această măsură presupune, de asemenea, interdicţia de a părăsi ţara.
Copia actului de aplicare a măsurii obligării de a nu părăsi ţara se trimite
numai organelor de frontieră.
Ridicarea provizorie a paşaportului de către organele de frontieră se va face
dacă învinuitul, inculpatul va încerca să treacă frontiera de stat.
Obligarea de a nu părăsi localitatea sau ţara se aplică pentru învinuit în faza
de urmărire penală pe o durată de 30 de zile, care, după caz, poate fi prelungită
motivat de către procuror. Fiecare prelungire nu poate depăşi 30 de zile, alin. (3)
al art. 178 din CPP. Orice prelungire se dispune de către procuror prin ordonanţă,
care este anunţată învinuitului şi trimisă organelor respective pentru executare.
Faţă de bănuit măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara poate fi aplicată
numai pentru o durată de cel mult 10 zile, pornind de la dispoziţiile art. 63 din
CPP.
Faţă de inculpat măsura obligării de a nu părăsi localitatea sau ţara se aplică
pentru o durată nedeterminată - până la rămânerea definitivă a sentinţei de
condamnare la o pedeapsă neprivativă de libertate.
7.2. Garanţia personală
Potrivit art. 179 din CPP, garanţia personală constă în angajamentul în scris
pe care persoane demne de încredere şi-1 iau în sensul că, prin autoritatea lor şi
suma bănească depusă, garantează comportamentul respectiv al bănuitului,
învinuitului, inculpatului, inclusiv respectarea ordinii publice şi prezentarea lui
când va fi citat de organul de urmărire penală sau de instanţa de judecată, precum
şi îndeplinirea altor obligaţii procesuale. Numărul garanţilor nu poate fi mai mic
de 2 şi mai mare de 5.
Garanţia personală este o măsură preventivă de influenţă psihologică din
partea garanţilor asupra bănuitului, învinuitului sau inculpatului că aceasta va
respecta următoarele obligaţii:
1) nu se va sustrage de la urmărirea penală sau judecată;
2) se va prezenta la orice citaţie;
3) nu va împiedica aflarea adevărului;
4) va comunica despre schimbarea domiciliului;
5) va respecta ordinea publică (nu va săvârşi contravenţii sau alte infrac-
ţiuni).
Garanţia se bazează atât pe încrederea garanţilor faţă de cel învinuit (bănuit),
cât şi a procurorului sau a instanţei faţă de garanţi şi cel acuzat.
Deşi legea prevede că această măsură preventivă constă în garanţia personală
bazată pe autoritatea garanţilor în faţa procurorului şi a instanţei, ea este de natură
juridică mixtă, fiind completată şi cu garanţia reală, adică cu suma bănească
respectivă depusă la aplicarea acestei măsuri. Astfel, la prezentarea în scris a
garanţiei, fiecare garant concomitent depune la contul de depozit al procuraturii
sau al instanţei de judecată o sumă bănească de la 50 la 300 unităţi convenţionale,
alin. (3) al art. 179 din CPP. Garanţii trebuie să fie persoane demne de încredere,
adică să fie persoane cunoscute, cu o reputaţie ireproşabilă şi cu capacităţi reale
de a influenţa pozitiv asupra celui bănuit (învinuit) sau inculpat. La aplicarea
garanţiei personale procurorul sau, după caz, instanţa de judecată verifică
credibilitatea garanţilor. Legăturile de rudenie între garanţi şi învinuit nu au
importanţă primordială, dar acest fapt poate fi luat în consideraţie la stabilirea
credibilităţii garanţilor63. Credibilitatea garanţilor poate fi verificată prin
efectuarea unor acţiuni procesuale sau acţiuni de investigaţie operativă sau în
urma prezentării unor documente de către garanţi.
Garanţia personală nu se va aplica dacă garanţii urmăresc scopul sustragerii
învinuitului de la urmărirea penală sau judecată sau există date care confirmă că
cel acuzat va împiedica aflarea adevărului ori va săvârşi alte infracţiuni.
Conform alin. (2) al art. 179 din CPP, garanţia personală se admite doar la
cererea în scris a garanţilor şi cu acordul persoanei în privinţa căreia se dă
garanţia. Garanţia personală poate fi aplicată din iniţiativa învinuitului, apă-
rătorului, rudelor apropiate sau a garanţilor.
Cererea de acordare a garanţiei personale se îndeplineşte de fiecare garant
aparte şi trebuie să cuprindă următoarele menţiuni:
1) locul şi data întocmirii;
2) numele, prenumele, locul de muncă, domiciliul şi alte date ce caracte-
rizează garantul;
3) faptul că garantează prezentarea la citaţie a bănuitului, învinuitului,
inculpatului (numele, prenumele, data, anul naşterii, domiciliul, locul de
muncă) la organele de urmărire penală sau la instanţa de judecată,
precum şi respectarea altor obligaţii.
La cererea de acordare a garanţiei se anexează copia actului de identitate a
garantului, precum şi a altor documente. Legea procesuală penală nu prevede
expres durata aplicării garanţiei personale, prezumându-se că aceasta se dispune
până la rămânerea definitivă a sentinţei, dar garanţii pot cere limitarea duratei la
un anumit termen.
   MCCP, op. cit., p. 90.
378 DREPT l ' R O C K S U A I . PENAL I' a r i  a g  n e r v/4
nIă
 Potrivit alin. (1) al art. 181 din CPP garanţia personală se dispune de către
procurorul care conduce sau efectuează urmărirea penală prin ordonanţă, iar de
către instanţa de judecată - prin încheiere. Garanţia personală poate fi aplicată faţă
de învinuit (inculpat), indiferent de starea libertăţii în care se află. Astfel, această
măsură poate fi aplicată atât cu ocazia soluţionării chestiunii privind luarea unei
măsuri preventive faţă de cel acuzat, care se află la libertate, cât şi în cazul
soluţionării problemei prelungirii sau înlocuirii arestării preventive.
în cazul când s-a înaintat un demers privind necesitatea arestării învinuitului
(bănuitului) sau când acesta se află în stare de arest preventiv, chestiunea aplicării
garanţiei personale se soluţionează de către judecătorul de instrucţie.
în privinţa inculpatului, indiferent de starea de libertate, măsura garanţiei se
dispune de către instanţa de judecată prin încheiere sau, după caz, prin sentinţă.
Conform alin. (2) al art. 181 din CPP, procurorul sau instanţa, stabilind că
garantul este demn de încredere şi bănuitului, învinuitului, inculpatului îi poate fi
aplicată garanţia personală, decide aplicarea unei asemenea măsuri preventive,
făcându-i cunoscute garantului esenţa cauzei şi obligaţiile lui. După aceasta,
garantul susţine solicitarea sa sau o retrage, fapt consemnat în procesul-verbal.
Totodată în procesul-verbal se menţionează faptul că învinuitul (inculpatul) este
de acord să i se aplice această măsură, precum şi faptul că a luat cunoştinţă de
consecinţele nerespectării obligaţiilor procesuale ce rezultă din această măsură.
Prin urmare, procesul verbal trebuie semnat şi de către învinuit (inculpat).
La soluţionarea cererii de acordare a garanţiei de către procuror sau de in-
stanţa de judecată se stabileşte suma care trebuie depusă de fiecare garant.
După prezentarea dovezii de către garanţi a sumei depuse, procurorul sau
instanţa întocmesc ordonanţa sau încheierea de aplicare a acestei măsuri, în-
mânând în copie învinuitului (inculpatului) actul respectiv.
Potrivit alin. (3) al art. 181 din CPP, garantul este în drept, în orice moment al
procesului penal, să renunţe la garanţia asumată. în cazul în care renunţarea la
garanţia asumată a parvenit în temeiul înaintării unei învinuiri noi, al apariţiei
unor circumstanţe despre care garantul nu a ştiut sau nu a putut şti la momentul
asumării garanţiei, imposibilităţii garantului de a asigura mai departe
comportamentul respectiv al învinuitului, inculpatului din cauza plecării în altă
localitate sau trecerii în altă organizaţie a învinuitului, inculpatului, suma
depozitată pentru asigurarea garanţiei se restituie garantului de către organul care
a dispus garanţia.
Garantul poate primi suma depozitată în scopul a s i g u r ă r i i garanţiei şi în
cazul dacă procurorul sau i n s t a n ţ a de judecată a schimbul măsura preventivă
din motive care nu sunt legate de comportamentul învinuitului, inculpatului sau
dacă au revocat măsura preventivă. Suma depozitată se restituie şi în alte cazuri
(de exemplu, la expirarea termenului garanţiei, dacă garanţii şi-au asumat garanţia
pentru o anumită durată; în cazul încetării de drept a măsurilor preventive, în
cazul decesului unui garant).
Renunţarea la garanţie trebuie făcută în formă scrisă, înştiinţând organul ce
desfăşoară procesul penal pentru înlocuirea sau revocarea măsurii preventive, în
cazul garanţiei personale, dacă un garant renunţă, procurorul sau instanţa de
judecată dispune înlocuirea sau revocarea acestei măsuri, anunţând garantul care
n-a renunţat la garanţie, precum şi învinuitul (inculpatul). La cerere garanţii pot fi
înlocuiţi cu alte persoane garant şi cu acordul învinuitului (inculpatului).
Renunţarea la garanţia asumată în baza altor motive decât cele arătate în alin.
(3) al art. 181 din CPP poate fi admisă de către procuror sau instanţă dacă sunt
recunoscute întemeiate.
Renunţarea la garanţie trebuie să fie motivată şi făcută înainte de survenirea
consecinţelor ce constituie încălcări ale măsurilor preventive.
Conform alin. (5) art. 181 din CPP, suma depusă de garant în asigurarea
garanţiei trece în contul statului, în baza hotărârii instanţei, în cazul în care
garantul:
1) nu a asigurat obligaţia sa pentru un comportament respectiv al bănuitului,
învinuitului, inculpatului;
2) a renunţat nemotivat la garanţia asumată.
Trecerea în contul statului a sumelor depuse de garanţi se dispune în faza
urmăririi penale de către judecătorul de instrucţie în baza demersului procu-
rorului.
Hotărârea cu privire la trecerea în contul statului a sumei depozitate în
asigurarea garanţiei poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară, alin.
(6) al art. 181 din CPP.
încheierea judecătorului de instrucţie privind trecerea în contul statului a
sumei depozitate ca garanţie poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile, potrivit
art. 302, 312 din CPP, care se aplică corespunzător.
în faza judecării cauzei chestiunea trecerii în contul statului a sumelor depuse
de către garanţi se soluţionează din oficiu de către instanţa de judecată prin
încheiere, care poate fi atacată cu recurs o dată cu sentinţa, conform alin. (5) al
art. 201 din CPP, care se aplică prin analogie. Recursul împotriva acestei încheieri
este exercitat conform art. 437-449 din CPP.
.»      I': i:s  I, 1' a r I e  ^ e n e   I 
I'liNAi. .tu
i
 7.3. Garanţia unei organizaţii
Garanţia unei organizaţii constă în angajamentul în scris al unei persoane
juridice demne de încredere care şi-1 ia în sensul că, prin autoritatea sa şi suma
bănească depusă, garantează comportamentul respectiv al bănuitului, învinuitului,
inculpatului, inclusiv respectarea ordinii publice, prezentarea lui când va fi citat
de organul de urmărire penală sau instanţei de judecată, precum şi îndeplinirea
altor obligaţii procesuale; alin. (1) al art. 180 din CPP.
în calitate de garant în cadrul acestei măsuri pot fi organizaţiile de stat,
neguvernamentale, comerciale sau de altă natură unde, de regulă, activează
bănuitul, învinuitul sau inculpatul.
Garanţia unei organizaţii se aplică în aceleaşi condiţii, ca şi garanţia perso-
nală, adică numai la demersul organizaţiei şi cu acordul celui acuzat.
Demersul de acordare a garanţiei va cuprinde următoarele menţiuni:
1) denumirea şi adresa juridică a organizaţiei;
2) faptul că garantează prezentarea la citaţie şi respectarea altor obligaţii de
către bănuit, învinuit sau inculpat (numele, prenumele, data, anul naşterii,
domiciliul, locul de muncă), precum şi durata asumării acestei garanţii. In
cazul când termenul luării acestei garanţii nu este indicat, se prezumă
până la intrarea în vigoare a sentinţei.
Demersul se semnează de către conducătorul acestei organizaţii.
Potrivit alin. (2) al art. 180 din CPP, asumându-şi o asemenea garanţie,
persoana juridică trebuie să depună la contul de depozit al procuraturii sau al
instanţei de judecată o sumă bănească în mărime de la 300 la 500 unităţi
convenţionale,'stabilite de către procuror sau, după caz, de instanţă cu ocazia
soluţionării demersului privind acordarea garanţiei. Drepturile şi obligaţiile
organizaţiei garant, precum şi modul de aplicare a acestei măsuri sunt prevăzute
de art. 181 din CPP, fiind similare garanţiei personale.
7.4. Ridicarea provizorie a permisului de conducere a
mijloacelor de transport
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport este o
măsură preventivă64, care se aplică persoanelor pentru săvârşirea infrac-
Ridicarea provizorie a permisului de conducere a mijloacelor de transport ca măsură pre-
ventivă se deosebeşte de măsura administrativă - ridicarea permisului auto (permisului
de conducere a navei fluviale sau a ambarcaţiei) prevăzute de alin. (5) al art. 251 din Codul
cu privire la contravenţiile administrative - prin faptul că în cazul acesteia din urmă, con-
ducătorului i se eliberează un permis provizoriu de coiului ere a mijlocului de transport
nftnft la adoptarea dm r/ioi definitive privind aplici  suni ţiuiţii administrative,
ţ i u i ţ i l o r în domeniul transporturilor, precum şi în cazul utilizării mijlocului de
transport la săvârşirea infracţiunii, alin. (1) al art. 182 din CPP.
Această măsură preventivă se aplică în scopul executării eficiente a pedepsei
penale prevăzute de art. 65 din CP "Privarea dreptului de a ocupa anumite funcţii
sau de a exercita o anumită activitate", precum şi pentru prevenirea săvârşirii de
noi infracţiuni cu utilizarea mijloacelor de transport.
Potrivit alin. (2) al art. 182 din CPP, ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport poate fi aplicată ca măsură principală sau ca
măsură complementară la o altă măsură preventivă şi se dispune de către
judecătorul de instrucţie la demersul motivat al procurorului care conduce sau
efectuează urmărirea penală sau de către instanţă - prin încheiere. în faza urmăririi
penale procedura examinării demersului procurorului de către judecătorul de
instrucţie, precum şi contestarea acestei măsuri este similară cu modul prevăzut de
art. 302, 305, 311, 312 din CPP, care se aplică corespunzător.
Legea procesuală penală nu prevede durata aplicării acestei măsuri, prin
urmare, prezumându-se termenul "până la intrarea în vigoare a sentinţei de
condamnare" Durata măsurii preventive "ridicarea provizorie a permisului de
conducere a mijloacelor de transport" nu se include în termenul pedepsei penale
complementare "privarea dreptului de a conduce mijloacele de transport" şi,
respectiv, nu se deduce din durata acesteia, având în vedere dispoziţia legii penale
(alin. (4) al art. 65 din CP) ce prevede calcularea acestei pedepse din momentul
rămânerii definitive a sentinţei sau din momentul executării pedepsei principale.
Măsura ridicării provizorii a permisului de conducere a mijloacelor de
transport se aplică ca măsură complementară împreună cu o măsură preventivă, de
regulă, neprivativă de libertate.
Conform alin. (3) al art. 182 din CPP, copia de pe încheierea instanţei de
judecată sau a judecătorului de instrucţie privind ridicarea provizorie a permisului
de conducere a mijloacelor de transport se transmite organului de poliţie rutieră
pentru executare. Poliţia rutieră de la locul de trai al învinuitului (inculpatului) va
înştiinţa judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată despre executarea
încheierii.
7.5. Transmiterea sub supraveghere a militarului
Potrivit alin. (1) al art. 183 din CPP, transmiterea sub supraveghere a bănui-
tului, învinuitului, inculpatului militar constă în punerea în sarcina comandantului
unităţii militare a obligaţiei de a asigura comportarea respectivă şi prezentarea
bănuitului, învinuitului, inculpatului militar la citare în organul
IU • D U I i l ' T I'IU) O MS  I, l'LNAI,
de urmărire penală sau în instanţă. Transmiterea militarului sub supraveghere se
dispune de către procuror sau, după caz, de către instanţă.
Aplicarea acestei măsuri este posibilă faţă de toţi militarii, dar va fi realizai
un regim de supraveghere eficient numai în privinţa militarilor ce-şi satisfac
serviciul militar în termen în baza obligaţiunii militare ce se află nemijlocit sub
supravegherea comandamentului militar. Faţă de militarii angajaţi prin contract în
serviciul militar e posibilă aplicarea acestei măsuri în cazul aflării acestora în
regim de cazarmă. Totodată, această măsură poate fi aplicată în privinţa supuşilor
militari în timpul concentrărilor, precum şi în privinţa persoanelor ce satisfac
serviciul militar de scurtă durată. Această măsură preventivă se poate aplica şi
faţă de studenţii din instituţiile de învăţământ militar65.
Comandantului unităţii militare i se înmânează ordonanţa (sau, după caz,
încheierea) de aplicare a măsurii preventive de trimitere sub supraveghere a
militarului; i se aduc la cunoştinţă fondul cauzei, obligaţiile şi responsabilitatea
lui, fapt care se consemnează în procesul-verbal, alin. (2) al art. 183 din CPP.
Comandantul unităţii militare nu este în drept să renunţe la exercitarea
supravegherii învinuitului (inculpatului) militar. Executarea supravegherii asupra
militarului este înfăptuită de comandantul nemijlocit (comandantul de companie)
în subdiviziunea căreia îşi satisface serviciul militar învinuitul (inculpatul).
Pentru exercitarea obligaţiilor sale asupra militarului luat sub supraveghere,
comandantul unităţii militare este în drept să aplice faţă de el măsurile prevăzute
de Statutul disciplinar al Forţelor Armate, alin. (3) al art. 183 din CPP. Astfel,
potrivit art. 46 al Legii cu privire la aprobarea Regulamentului disciplinar al
Forţelor Armate din 13.03.199666, pot fi aplicate următoarele măsuri: 1)
neacordarea permisiei cuvenite din amplasamentul unităţii; 2) numirea peste rând
de serviciu (cu excepţia de gardă şi de alarmă) sau la munci de gospodărie; 3)
ţinerea la arest de până la 10 zile.
Pe perioada aplicării măsurii preventive, militarul transmis sub supraveghere
comandantului este lipsit de dreptul de a purta armă şi nu se trimite la lucru în
afara unităţii militare, alin. (4) al art. 183 din CPP.
Dacă militarul bănuit, învinuit, inculpat a comis acţiuni prevăzute în alin. (1)
al art. 176 din CPP (s-a eschivat de la urmărirea penală sau judecată,
Potrivit art. 4 al Legii cu privire la pregătirea cetăţenilor pentru apărarea Patriei din 18.07.2002,
instruirea în instituţiile de învăţământ m i l i t a r este considerată serviciu mi litar (Monitorul
official al Republicii Moldova, nr. 137-138 din 10.10.2002). Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. '16-47 din 11,07,1996,
I' II r t cu g e n e   I a 383
u încercat să împiedice aflarea adevărului în procesul penal, a săvârşit alte in-
fracţiuni), comandantul imediat informează procurorul sau, după caz, instanţa de
judecată în vederea înlocuirii acestei măsuri preventive cu alta mai aspră, tie
regulă, cu arestarea preventivă.
Persoanele obligate să exercite supravegherea bănuitului, învinuitului,
inculpatului militar, care nu au executat aceste obligaţii, poartă răspundere
conform Statutul disciplinar al Forţelor Armate.
7.6. Transmiterea sub supraveghere a minorului
în cauze penale cu bănuit, învinuit sau inculpat minor procurorul sau, după
caz, instanţa de judecată în mod obligatoriu vor examina posibilitatea aplicării
faţă de minor a măsurii preventive - transmiterea sub supraveghere, conform cu
dispoziţiile imperative ale alin. (1) al art. 477 din CPP.
Transmiterea sub supraveghere a minorului constă în asumarea în scris a
obligaţiei de către unul din părinţi, tutore, curator sau de către o altă persoană
demnă de încredere, precum şi de către conducătorul instituţiei de învăţământ
speciale67 unde învaţă minorul de a asigura prezenţa acestuia, când va fi citat, la
organul de urmărire penală sau la instanţă, precum şi de a contracara acţiunile
prevăzute la alin. (1) al art. 176 din CPP.
Potrivit alin. (2) al din art. 184 din CPP, până la transmiterea sub supra-
veghere a minorului, procurorul sau instanţa vor solicita de la autoritatea tutelară
informaţie despre persoanele cărora urmează să le fie transmis minorul sub
supraveghere, pentru a se convinge că acestea sunt capabile să asigure
supravegherea lui. în caz de necesitate, este acumulată informaţia despre minor
necesară pentru soluţionarea problemei68. Constatând că această măsură
preventivă poate fi luată în privinţa minorului, procurorul adoptă o ordonanţă, iar
instanţa - o încheiere de aplicare a acesteia. Conţinutul ordonanţei sau Încheierii
se aduce, de asemenea, şi la cunoştinţa minorului, atrăgându-se atenţie asupra
unei eventuale posibilităţi de schimbare a măsurii respective cu
Aici, prin "instituţie de învăţământ specială" se are în vedere instituţia de învăţământ şi de
reeducare sau instituţia curativă şi de reeducare, unde este internat minorul prin sentinţa instanţei
judecătoreşti ca măsură de constrângere cu caracter educativ, potrivit ari. 54, 93, 104 din Codul
penal sau în baza hotărârii judecătoreşti conform art. 29 din Legea cu privire la drepturile
copilului din 15.12.1994.
V i t a l i e Rusu, Particularităţi de procedură penală in privinţa minorilor, Pontos, Chişinău,
2002, p. 44.
IHI DREPT PROCESUAL I'i:NAI. I' a r u- a g  n e raia

385
una mai aspră în cazul unei purtări fără răspundere 64. Transmiterea sub supra-
veghere a minorului se face numai la cererea scrisă a persoanelor menţionate în
alin. (1) al art. 184 din CPP, care iau cunoştinţă de fondul cauzei şi de obligaţiile
lor, fapt consemnat în procesul-verbal.
După conţinut, cererea de transmitere sub supraveghere a bănuitului, în-
vinuitului, inculpatului minor este similară cererii de acordare a garanţiei.
înainte de aplicarea acestei măsuri, persoanele ce-şi asumă obligaţia să
supravegheze minorul sunt preîntâmpinate despre răspunderea conform alin. (4)
din art. 184 din CPP. Astfel, în cazul când persoana căreia i-a fost transmis sub
supraveghere minorul şi-a încălcat obligaţiile, ea poate fi supusă de către
judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă unei amenzi judiciare în
mărime de la 10 la 25 unităţi convenţionale. Judecătorul de instrucţie în faza de
urmărire penală examinează chestiunea aplicării amenzii la demersul
procurorului, iar instanţa de judecată din oficiu.
încheierea judecătorului de instrucţie privind aplicarea amenzii poate fi
atacată cu recurs în termen de 3 zile, conform art. 302, 312 din CPP, iar împo-
triva încheierii instanţei de judecată poate fi exercitat un recurs în condiţiile art.
437-449 din CPP.
Măsura preventivă de transmitere sub supraveghere a minorului se aplică
până la soluţionarea definitivă a cauzei penale. în cazul în care în cursul
procesului penal învinuitul (inculpatul) atinge vârsta de 18 ani, măsura pre-
ventivă respectivă poate fi menţinută în continuare, dacă nu apar temeiuri de
revocare sau înlocuire a măsurilor preventive. Totodată, măsura supravegherii
minorului poate fi înlocuită cu alte măsuri preventive la cererea de renunţare la
exercitarea acestor obligaţii a părinţilor, tutorilor, curatorilor sau altor persoane
din motive întemeiate, fie în cazul săvârşirii de către minor a uneia din acţiunile
prevăzute de alin. (1) al art. 176 din CPP.
7.7. Generalităţi privind liberarea provizorie a
persoanei arestate preventiv
Potrivit art. 5, §3 al Convenţiei Europene pentru Apărarea Drepturilor
Omului şi libertăţilor fundamentale, orice persoană reţinută sau arestată pre-
ventiv are dreptul de a fi judecată într-un termen rezonabil sau de a fi eliberată în
cursul procedurii. Punerea în libertate poate fi subordonată unei garanţii care să
asigure prezentarea persoanei în cauzala audiere.
Ibidem, p. 44.
Până la adoptarea şi punerea în vigoare a Legii din 23-06.20007" privind modificarea
şi completarea Codului de procedură penală al Republicii Moldova din 1961 nu
au existat expres modalităţi de liberare provizorie din stare de arest preventiv,
decât prin cererea de înlocuire a măsurii arestării preventive cu măsura garanţiei
personale din partea a doi garanţi sau a unei organizaţii obşteşti71.
Prin Legea nr. 1090-XIV din 23.06.2000 legislaţia procesuală penală până la
adoptarea noului Cod de procedură penală a prevăzut două modalităţi de liberare
provizorie a învinuitului (inculpatului) arestat preventiv - liberarea sub control
judiciar şi liberarea pe cauţiune.
Potrivit alin. (3) al art. 175 din CPP, liberarea provizorie sub control judiciar
şi liberarea provizorie pe cauţiune sunt prevăzute ca măsuri preventive, dar nu ca
modalităţi de liberare din stare de arest preventiv. Aceste măsuri preventive pot fi
aplicate ca măsuri alternative arestării atunci când persoana este reţinută ori când
se află la libertate, dar procurorul a înaintat un demers privind arestarea acesteia.
Dar aceste măsuri preventive sunt modalităţi de liberare provizorie din stare de
arest preventiv, dacă persoana este arestată efectiv şi solicită eliberarea în
condiţiile legii.
Astfel, potrivit art. 190 din CPP, persoana arestată preventiv în condiţiile art.
185 din CPP poate cere, în tot cursul procesului penal, punerea sa în libertate
provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune. Aici prin "persoana arestată" se
are în vedere bănuitul, învinuitul şi inculpatul arestat preventiv. în opinia noastră,
de acest drept poate beneficia şi persoana arestată la domiciliu în condiţiile art.
188 din CPP. Dreptul de a cere liberare provizorie din stare de arest preventiv
persistă în faza de urmărire penală şi în cursul judecării cauzei, până la terminarea
cercetării judiciare în prima instanţă, având în vedere conţinutul alin. (1) al art.
309 din CPP. Astfel, în acest sens Curtea Europeană a menţionat că dreptul de a
cere să fie eliberată pe garanţie, potrivit art. 5, §3, persistă numai în cazul când
persoana se află în detenţie prejudiciară, adică până la emiterea sentinţei. Persoana
condamnată de prima instanţă şi deţinută în timpul înaintării apelului său nu poate
fi considerată "deţinută pentru a-1 aduce în faţa instanţei de judecată pentru faptul
că a comis o infracţiune" referitor la fapta pe care a comis-o. Curtea a menţionat
că încetarea detenţiei prejudiciare duce la încetarea aplicabilităţii art. 5, §3 al
Convenţiei72.
" Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 16-18, 2001, art. 60.
71
Dumitru Roman, Sistemul măsurilor de prevenţie procesual penală reglemenetată în
România şi în Republica Moldova. Rezumatul tezei de doctorat, Chişinău, 1997, p. 22.
" Comentariu la Decizia din 26 iunie 1991 Lettellier versus Franţa, 7-9. Traducere efectua-
ta de PNUD Moldova.
1H<>
<  PR0CE8UA I. PUN  I 1'  r tea «e n  r a I IH7


 Liberarea provizorie a persoanei arestate este facultativă, deoarece acorda rea
ei după verificarea în prealabil a îndeplinirii condiţiilor legale este lăsată la
latitudinea instanţei de judecată sau, după caz, a judecătorului de instrucţie. In
acest sens, Curtea Europeană a menţionat că din conţinutul art. 5, §3 al Con
venţiei "nu înseamnă, însă, că există un drept absolut de a elibera pe cauţiune, dar
instanţele de judecată naţionale ar trebui să examineze foarte serios orice cerere
de eliberare în cazul când persoana deţinută oferă garanţii suficiente"71.
In stricto sensu, pornind de la conţinutul art. 190 din CPP, cel arestat pre-
ventiv poate cere liberarea provizorie în funcţie de gravitatea infracţiunii fie sub
control judiciar, fie pe cauţiune. în sens larg, avându-se în vedere că există,
potrivit art. 179, 180 din CPP, garanţia personală şi garanţia unei organizaţii,
pentru cel arestat preventiv pot solicita eliberarea în schimbul depunerii sumelor
de bani prevăzute de lege de către garanţi (persoane fizice sau persoane juridice).
Din modalităţile de liberare provizorie din stare de arest preventiv liberarea
provizorie pe cauţiune este cea mai veche, care a apărut în dreptul anglo-saxon pe
parcursul secolului al XII-lea. în acea perioadă judecătorii călătoreau pe teritoriul
statului, dintr-un oraş în altul, pentru a face justiţie. Adesea, de la momentul când
persoana comitea un act criminal şi până la organizarea procesului propriu-zis
treceau ani în şir, de aceea bănuitul nu putea fi ţinut în detenţie din simplul motiv
că sistemul penitenciar nu exista ca atare. Unica soluţie eficientă pe atunci (şi în
prezent) era lăsarea în libertate a persoanei suspecte sub garanţia cauţiunii până la
sosirea judecătorului şi organizarea procesului. Bănuitul, la rândul său, se folosea
de acest prilej pentru a-şi construi apărarea. Cu toate acestea, liberarea acuzatului
până la proces nu era obligatorie, ci se afla la discreţia trimisului regal. Cauţiunea
era posibilă doar în cazul în care un prieten sau o rudă a acuzatului promiterea să
transmită o sumă de bani instanţei de judecată dacă acuzatul nu se va prezenta la
proces74.
Lăsarea în libertate a celui acuzat de săvârşirea unui delict sub control
judiciar este cunoscută în dreptul francez. Astfel, art. 144 din CPP francez
modificat printr-o lege din 1970 permite ca, în materie de delicte, împotriva
inculpatului să se ia măsura controlului judiciar, arestarea nefiind permisă decât
dacă obligaţiile impuse inculpatului cu ocazia măsurii controlului judiciar sunt
insuficiente pentru bunul mers al cauzei sau inculpatul se sustrage cu rea credinţă
obligaţiilor care i s-au impus. în felul acesta, pentru faza de
Ibidem, p. 7-9.
Victor Orîndaş, Liberarea provizorie pe cauţiune - alternativă a arestului preventiv in
dreptul procesual penal, Analele Ştiinţifice ale USM, voi. I, Chliln8u, 2001, p, 435.
urmărire, cel puţin în materia delictelor, starea de libertate devine regulă şi
arestarea o excepţie7^.
Garanţia personală şi garanţia unei organizaţii obşteşti au fost prevăzute în
dreptul procesual sovietic ca măsuri preventive bazate pe garanţie nepatrimonială
începând cu anul 191876. în cazul nerespectării obligaţiilor de către garanţi
(persoane fizice), legea prevede aplicarea unei amenzi judiciare acestora 77. în
etapa actuală, aceste măsuri preventive sunt bazate pe garanţie patrimonială prin
faptul că legea prevede o condiţie obligatorie - depunerea unei sume de bani de
către fiecare garant. Prin acest fapt garanţia personală şi garanţia unei organizaţii
apar ca modalităţi ale lăsării în libertate pe cauţiune pentru oricare cauză penală,
indiferent de gravitatea infracţiunii şi alte condiţii prevăzute expres pentru
liberarea provizorie pe cauţiune propriu-zisă prevăzută de art. 192 din CPP.
în continuarea modalităţilor de liberare condiţionată din stare de arest
preventiv putem menţiona oricare cerere de înlocuire a măsurii preventive cu alte
măsuri preventive neprivative de libertate (de exemplu, cu obligarea de nepărăsire
a localităţii sau ţării) fie cu măsura arestării la domiciliu care prezintă un regim
mai favorabil pentru cel acuzat, fiind în esenţă un regim de cvasidetenţie.
§8. Liberarea provizorie sub control judiciar a
persoanei deţinute
Liberarea provizorie sub control judiciar a persoanei arestate preventiv, reţi-
nute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de arestare este însoţită de una sau
mai multe din următoarele obligaţii prevăzute de alin. (3) al art. 191 din CPP:
1) să fiu părăsească localitatea unde îşi are domiciliu decât în condiţiile
stabilite de către judecătorul de instrucţie sau, după caz, de către instanţă;
2) să comunice organului de urmărire penală sau, după caz, instanţei de
judecată orice schimbare de domiciliu;
3) să nu meargă în locuri anume stabilite;
Nicnlae Volonciu, op. cit., voi. I, p. 427. ,
. , op. cit., p. 229.
Alin. (2) al art. 76 din Codul de procedură penală al Republicii Moldova din 1961 a prevăzut
posibilitatea aplicării fiecărui garant unei sancţiuni băneaşti în mărime de până la o lUtâ d«
s a l a r i i minime (1800 lei). Până în 1993 amenda aplicată garanţilor era de până la t()0 de ruble.
111.4
DR EP T I*   CMS UA I, PENA
P ar tea g nerai a 389
I.
 4) să se prezinte la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de
judecată ori de câte ori este citată;
5) să nu intre în legătură cu alte persoane;
6) să nu săvârşească acţiuni de natură să împiedice aflarea adevărului în
procesul penal;
7) să nu conducă autovehicule, să nu exercite o profesie de natura aceleia
de care s-a folosit la săvârşirea infracţiunii. Instituirea altor restricţii
decât cele prevăzute de lege nu se admite.
Liberarea provizorie sub control judiciar poate fi dispusă de judecătorul de
instrucţie sau, după caz, de instanţă în funcţie de următoarele condiţii (premise)
ce se referă la:
a) natura şi gravitatea infracţiunilor săvârşite;
b) comportamentul penal înainte de declanşarea procesului penal şi
perspectiva acestui comportament după declanşarea procesului penal78.
Astfel, alin. (1) al art. 191 din CPP prevede că liberarea provizorie sub
control judiciar poate fi acordată numai în cazul infracţiunilor din
imprudenţă, precum şi al infracţiunilor cu intenţie pentru care legea
prevede o pedeapsă care nu depăşeşte 10 ani închisoare79. Aici se are în
vedere limita maximă fixată la închisoarea respectivă şi fără a ţine seama
de circumstanţele din Partea generală sau specială a Codului care pot
influenţa deseori substanţial limitele pedepsei80.
Această condiţie este confirmată prin actele emise de organele de urmărire
penală sau de procuror, care stabilesc încadrarea juridică a faptei săvârşite (actul
de începere a urmăririi penale, procesul-verbal de reţinere, ordonanţa de punere
sub învinuire, rechizitoriul). Aici judecătorul de instrucţie nu apreciază dacă în-
cadrarea juridică a faptei prejudiciabile este făcută corect, fiindcă nu examinează
probele ce stau la baza acestor hotărâri făcute, de regulă, de către procuror, dar
verifică numai faptul existenţei acestei condiţii din punct de vedere formal.
Instanţa de judecată, cu ocazia examinării cauzei în fond, poate da o apreciere
nouă a probelor privind încadrarea juridică în sensul atenuării situaţiei inculpa-
tului, soluţionând cererea de liberare provizorie sub control judiciar.
Potrivit alin. (2) al art. 191 din CPP, liberarea provizorie sub control judiciar
nu se acordă bănuitului, învinuitului, inculpatului în cazul în care acesta
are antecedente penale nestinse pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau
excepţional de grave sau există date că el va săvârşi o altă infracţiune, va încerca
să influenţeze asupra martorilor sau să distrugă mijloacele de probă sau să fugă.
Potrivit principiului contradictorialităţii, procurorul este obligat să prezinte
date privind existenţa acestor condiţii, privind antecedentele penale, precum şi cu
referire la posibilitatea survenirii consecinţelor negative menţionate.
Pornind de la dispoziţiile alin. (4) al art. 191 din CPP, o copie de pe în-
cheierea privind aplicarea liberării provizorii sub control judiciar se trimite
organului de poliţie în a cărui rază teritorială locuieşte bănuitul, învinuitul,
inculpatul, organ care efectuează controlul asupra respectării de către acesta a
obligaţiilor stabilite de instanţa de judecată 81. în caz de încălcare a acestor
obligaţii, organul de poliţie va informa procurorul, care la rândul său va face
demers judecătorului de instrucţie sau, după caz, instanţei de judecată privind
revocarea liberării provizorii şi emiterea unui nou mandat de arestare.
La cererea persoanei liberate provizoriu, la demersul procurorului sau din
oficiu instanţa de judecată poate ridica total sau parţial controlul judiciar, pentru
motive întemeiate prin încheiere.
Ridicarea totală a controlului judiciar echivalează cu desfiinţarea tuturor
obligaţiilor impuse anterior. Astfel, inculpatul faţă de care s-a ridicat controlul
judiciar se află în aceeaşi situaţie ca un inculpat care nu a fost arestat sau faţă de
care măsura arestării a fost revocată sau a încetat de drept82.
în cazurile prevăzute de art. 193 din CPP, liberarea provizorie sub control
judiciar se revocă atunci când:
a) se descoperă fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la data
admiterii cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie;
b) învinuitul, inculpatul cu rea-credinţă nu îndeplineşte obligaţiile stabilite
sau a săvârşit o nouă infracţiune cu intenţie. Astfel, după aplicarea
liberării provizorii sub control judiciar în faza de urmărire penală se poate
modifica învinuirea în sensul agravării pentru o infracţiune cu o pedeapsă
ce depăşeşte limita legală de acordare a acestei liberări,, sau după
acordarea liberării se află despre existenţa condamnărilor pronunţate în
străinătate şi recunoscute de instanţele de judecată ale Republicii
Moldova pentru infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de
grave, care sunt temeiuri de revocare a liberării provizorii.
Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală, op. cit., p. 332-334.
Anterior, alin. (1) al art. 79/3 din CPP vechi prevedea condiţia să nu depăşească 7 ani In cazul când la liberarea provizorie sub control judiciar s-a stabilit şi obligaţia nepărăsi-
privaţiune de libertate. rii localităţii vor fi informate şi organele de frontieră, pentru a exclude părăsirea ţării de
Nicolae Volonciu, op. cit., voi. I, p. 429. către învinuitul sau inculpatul în cauză. Nicolae Volonciu. op. cil., voi. I, p. 434.
190 DREPT IMUH:I;SUAI. IM;NAI. P a r t e a generală

391
Revocarea poate fi dispusă când există date că ar putea să săvârşească unele
acţiuni prevăzute de alin. (1) al art. 16 din CPP, precum şi în scopul executării
sentinţei de condamnare la pedeapsa cu închisoarea. Potrivit alin. (2) al art. 193
din CPP, în cazul revocării liberării provizorii, persoana este supusă arestării
preventive.
Revocarea liberării provizorii sub control judiciar se dispune în faza urmăririi
penale la demersul procurorului de către judecătorul de instrucţie, iar în faza
judecării de către instanţă şi din oficiu, prin încheiere, iar la pronunţarea sentinţei
de condamnare la pedeapsa închisorii - prin această hotărâre, în cazul revocării
liberării provizorii în faza de urmărire penală judecătorul de instrucţie, pe lângă
încheiere, emite un nou mandat de arestare pentru o durată de 30 de zile, iar
instanţa dispune arestarea preventivă prin încheiere sau, după caz, prin sentinţă.
§9. Liberarea provizorie pe cauţiune a persoanei deţinute
Potrivit alin. (1) al art. 192 din CPP, liberarea provizorie pe cauţiune a per-
soanei arestate preventiv, reţinute sau în privinţa căreia s-a înaintat demers de
arestare poate fi acordată în cazul în care este asigurată repararea prejudiciului
cauzat de infracţiune şi s-a depus cauţiune stabilită de judecătorul de instrucţie
sau de către instanţă, dacă a fost săvârşită o infracţiune din imprudenţă, precum şi
o infracţiune cu intenţie pentru care legea prevede o pedeapsă ce nu depăşeşte 25
de ani închisoare.
Asigurarea reparării prejudiciului cauzat prin infracţiune se dispune potrivit
art. 203-208 din CPP. Condiţia este realizată şi în cazul în care prejudiciul este
reparat, nu există sau nu s-a înaintat acţiunea civilă. în cazul când există
prejudiciu, dar acţiunea civilă nu este înaintată, judecătorul de instrucţie sau, după
caz, instanţa de judecată va înştiinţa victima sau partea vătămată despre
examinarea cererii de liberare provizorie pe cauţiune, în sensul dacă acestea nu au
pretenţii materiale faţă de învinuit (inculpat).
Dovada depunerii cauţiunii pe contul procuraturii sau, după caz, a instanţei
de judecată o face partea care solicită liberarea provizorie. Cauţiunea se depune
de către soţul, rudele apropiate sau apărătorul bănuitului, învinuitului,
inculpatului, menţionându-se în cauza penală respectivă.
Liberarea provizorie pe cauţiune nu se acordă bănuitului, învinuitului,
inculpatului în cazul în care acesta are antecedente penale nestinse pentru
infracţiuni grave, deosebit de grave sau excepţional de grave sau există date că el
va săvârşi o altă infracţiune, va încerca să influenţeze martorii, să distrugă
mijloacele de probă sau să fugă.
Conform alin. (3) al art. 192 din CPP, în perioada liberării pe cauţiune,
persoana este obligată să se prezinte la citarea organului de urmărire penală sau a
instanţei de judecată şi să comunice orice schimbare a domiciliului. La demersul
procurorului sau din oficiu al judecătorului de instrucţie sau instanţa pot aplica
celui liberat provizoriu pe cauţiune şi alte restricţii prevăzute de alin. (3) al art.
191 din CPP, specifice liberării sub controlul judiciar. în cazul stabilirii unor
restricţii prevăzute de alin. (1) al art. 191 din CPP, o copie de pe încheierea
privind liberarea provizorie pe cauţiune se va trimite organului de poliţie, ca şi în
cazul controlului judiciar.
Potrivit alin. (4) al art. 192 din CPP, cuantumul cauţiunii se fixează de către
judecătorul de instrucţie sau de instanţă de la 300 la 100.000 unităţi convenţionale
(6000-2 milioane lei), în funcţie de starea materială a persoanei respective şi de
gravitatea infracţiunii. La stabilirea cuantumului cauţiunii se va ţine cont de starea
materială a învinuitului sau a persoanei care depune cauţiunea pentru acesta, în
valoare care să constituie o pierdere considerabilă în cazul în care învinuitul se va
sustrage de la urmărirea penală şi judecată sau va încălca şi alte obligaţii stabilite.
Stabilirea cuantumului cauţiunii în funcţie de prejudiciul material cauzat nu
este un criteriu admisibil deoarece cauţiunea asigură respectarea de către învinuit
a obligaţiilor stabilite, dar nu şi repararea prejudiciului părţii civile 83. Tot în acest
sens s-a expus opinia că încercarea de a determina plafonul garanţiei în funcţie
"de prejudiciul cauzat nu pare a fi în conformitate cu art. 5 §3 al Convenţiei
Europene pentru protecţia drepturilor omului şi libertăţilor fundamentale. Astfel
de garanţie tinde să asigure prezenţa acuzatului la audienţă, şi nu a reparaţiei
prejudiciului. Mărimea cauţiunii trebuie să fie stabilită în raport cu arestatul, a
resurselor sale şi a legăturii lui cu persoanele chemate să plătească cauţiunea" 84.
La soluţionarea chestiunii privind cuantumul cauţiunii se vor prezenta
documente privind venitul anual al familiei celui învinuit (inculpat).
Revocarea liberării provizorii pe cauţiune se dispune în aceleaşi condiţii ca şi
liberarea provizorie sub control judiciar. în funcţie de temeiul revocării distingem:
într-o altă opinie s-a menţionat: "cauţiunea nu poate fi mai mică în nici un caz decât va -
loarea acţiunii civile" (. . ,  
- 
, , RIF ARSIS LTO, 1998, . 213).
Michcle Picard, Patrie Titiun, La convention europeane des droits de l'homme, Commen-
laire article par article, Ed. Economica, Paris, 1995, p. 227.
 D R E P T PROCESUAL PENA I. I' a r t e a g e n e r a I ă 393
 a) revocarea liberării provizorii cu trecerea cauţiunii în bugetul de stat;
b) revocarea liberării provizorii cu restituirea cauţiunii persoanei care a depus-
o.
In cazul când învinuitul (inculpatul) cu rea-credinţă nu îndeplineşte obli-
gaţiile stabilite sau săvârşeşte o nouă infracţiune cu intenţie, cauţiunea nu se
restituie şi se face venit la bugetul de stat de către judecătorul de instrucţie sau,
după caz, de instanţă85. Hotărârea de trecere a cauţiunii în beneficiul statului
poate fi atacată cu recurs de persoanele interesate în conformitate cu alin. (4) al
art. 194, 302, 321, 437-449 din CPP.
în cazul când se descoperă fapte şi circumstanţe care nu au fost cunoscute la
data admiterii cererii de liberare şi care împiedică liberarea provizorie pe
cauţiune se dispune revocarea acestei măsuri cu restituirea cauţiunii şi eliberarea
unui nou mandat de arestare conform art. 193, pet. 1) din alin. (1) al
art. 194 din CPP.
Cauţiunea se restituie şi în alte cazuri prevăzute de alin. (1) al art. 194 din
CPP:
1) când judecătorul de instrucţie sau instanţa constată că nu mai există
temeiurile care au justificat măsura arestării preventive86;
2) când se dispune încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub
învinuire sau achitarea acesteia;
3) când instanţa care judecă cauza în fond stabileşte prin hotărâre definitivăm
pedeapsă.
Prin urmare, chestiunea restituirii cauţiunii se dispune prin actul care constată
temeiurile arătate la alin. (1) al art. 194 din CPP fie prin ordonanţa procurorului,
fie prin încheierea judecătorului de instrucţie, fie prin încheierea sau, după caz,
prin sentinţa instanţei de judecată.
Hotărârea judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată de nerestituire a cau -
ţiunii dispusă pentru temeiurile prevăzute la pct. 2) din alin. (1) al art. 193 din CPP
rămâne în vigoare indiferent de faptul dacă ulterior în privinţa inculpatului se pronunţă
o sentinţă de achitare, încetare, condamnare cu liberare de executarea pedepsei sau de
liberare de răspundere penală.
Acest temei rezultă din regula conform cărei liberarea provizorie se menţine atîta timp
cât subzistă temeiurile şi motivele arestării preventive. Dacă între timp intervin anumite
împrejurări (de exemplu, modificarea învinuirii în sensul atenuării ce nu admite ares-
tarea preventivă), este un temei de revocare a arestării preventive şi respectiv al ridicării
liberării provizorii pe cauţiune cu desfiinţarea oricăror obligaţii stabilite. Această situaţie
este similară cazului de ridicare totală a controlului judiciar asupra persoanei liberate
provizoriu conform alin. (5) al ari. 191 di n CPP.
§10. Procedura de liberare provizorie sub
control judiciar sau pe cauţiune
Procedura de liberare provizorie este comună ambelor măsuri preventive şi
poate fi efectuată în trei etape: 1) depunerea cererii şi verificarea admisibilităţii
acesteia; 2) examinarea cererii; 3) contestarea încheierii privind soluţionarea
cererii.
Liberarea provizorie sub control judiciar sau pe cauţiune poate fi acordată
numai la cerere şi cu acordul bănuitului, învinuitului sau inculpatului.
Potrivit art. 309 din CPP, cererea de eliberare provizorie poate fi depusă de
către bănuit, învinuit, inculpat, de soţul, rudele lui apropiate în cursul urmăririi
penale şi în cursul judecării cauzei, până la terminarea cercetării judiciare în
prima instanţă.
De regulă, cererea de liberare provizorie sub control pe cauţiune se înaintează
pentru cel învinuit sau inculpat, dar legea prevede aplicarea acestor măsuri
preventive şi celui bănuit. Avan în vedere durata scurtă (10 zile) de menţinere a
calităţii de bănuit, asemenea cerere practic poate fi depusă când bănuitul este
reţinut şi reprezentantul organului de urmărire penală a înaintat demers privind
arestarea acestuia conform art. 307 din CPP. Astfel, în cazul adoptării hotărârii
privind liberarea provizorie a persoanei pe cauţiune, bănuitul este ţinut sub arest
până ce cauţiunea stabilită de judecător nu va fi depusă la contul depozitar al
procuraturii, însă termenul de ţinere a lui în stare de arest nu va depăşi 10 zile,
conform alin. (6) al art. 307 din CPP. Evident, în privinţa bănuitului pot fi aplicate
măsurile liberării provizorii sub control judiciar pe cauţiune, dar aceste măsuri se
vor menţine după expirarea termenului de 10 zile numai dacă persoana va fi pusă
sub învinuire de către procuror.
Potrivit alin. (2), (3) ale art. 309 din CPP, cererea de eliberare provizorie
trebuie să cuprindă:
a) numele, prenumele, domiciliul şi calitatea procesuală a persoanei care o
depune;
b) menţiunea cunoaşterii dispoziţiilor legii privind cazurile de revocare a
liberării provizorii;
c) obligaţia depunerii cauţiunii şi menţiunea cunoaşterii legii privind
cazurile de nerestituire a cauţiunii, în cazul de liberare pe cauţiune.
Cererea depusă la administraţia locului de deţinere a persoanei se remite
instanţei de judecată competente în termen de 24 de ore. Aici prin "instanţă de
judecată competentă" se are în vedere în faza urmăririi penale judecătoria în raza
teritorială a căreia se desfăşoară urmărirea, iar în faza judecării cauzei
I'll
DU HPT I'ROC MS U A I. I'M NAI. I* a r I  u g  n e r a I 195
ă
de către judecătorie, judecătoria militară sau Curtea de Apel care examinează
cauza în fond.
Legea procesuală penală nu prevede anumite termene privind verificarea
admisibilităţii cererii de liberare provizorie de către judecătorul de instrucţie; avan
însă în vedere faptul că această cerere vizează starea de libertate a învinuitului,
conchidem că trebuie examinată fără întârziere. Astfel, judecătorul de instrucţie
sau instanţa de judecată, primind cererea de liberare provizorie, verifică
corespunderea acesteia cu prevederile art. 191, 192 din CPP şi printr-o încheiere,
respinge cererea ca inadmisibilă, fără citarea părţilor, dacă nu sunt întrunite
condiţiile formale prevăzute de lege. Pentru a verifica corespunderea cererii de
liberare provizorie cu condiţiile prevăzute de alin. (1), (2) ale art. 191 din CPP
sau, după caz, cu alin. (1) şi (2) ale art. 192 din CPP, judecătorul de instrucţie sau
instanţa urmează să se informeze în acest sens. Deşi legea nu prevede expres în ce
mod o pot face, conchidem că procurorul urmează să prezinte informaţia necesară
în ordinea prevăzută de alin. (4) al art. 311 din CPP, care se aplică prin analogie.
Potrivit alin. (2) al art. 310 din CPP, dacă cererea corespunde cerinţelor prevăzute
de lege şi este depusă de către bănuit, învinuit, judecătorul de instrucţie decide
admisibilitatea cererii şi fixează data soluţionării acesteia, cu citarea părţilor.
Dacă cererea corespunde cerinţelor prevăzute de lege, dar este depusă de
către soţul, rudele apropiate ale bănuitului, învinuitului, atunci judecătorul de
instrucţie dispune aducerea bănuitului, învinuitului, cerându-i să consemneze
însuşirea de către el a cererii, apoi decide admisibilitatea acesteia.
Conform alin. (4) al art. 310 din CPP, la deciderea admisibilităţii cererii de
eliberare provizorie pe cauţiune, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa
de judecată stabileşte şi cuantumul cauţiunii, încunoştinţând despre aceasta
persoana care a depus cererea. După prezentarea dovezii de depunere a cauţiunii
pe contul instanţei judecătoreşti, aceasta fixează termenul pentru soluţionarea
cererii.
Examinarea cererii de liberare provizorie se face potrivit alin. (5) al art. 310
din CPP cu participarea procurorului, bănuitului, învinuitului, apărătorului şi
reprezentantului lui legal, precum şi a persoanei care a depus cererea.
Soluţionarea cererii se face după ascultarea persoanelor prezente.
Dacă cererea este întemeiată şi îndeplineşte condiţiile legii, judecătorul de
instrucţie, prin încheiere motivată, dispune eliberarea provizorie a bănuitului,
învinuitului, stabilind şi obligaţiile ce vor fi respectate de acesta (alin. (6) al art.
310 din CPP). în aceeaşi ordine se examinează cererea de liberare provizorie de
către instanţa de judecată în cursul judecării cauzei în fond, începând
cu şedinţa preliminară, potrivit art. 345 din CPP, până la terminarea cercetării
judecătoreşti.
Copia de pe încheiere sau, după caz, un extras din încheiere se trimite
administraţiei locului de deţinere a bănuitului, învinuitului sau inculpatului,
precum şi organului de poliţie în raza teritorială a căruia locuieşte cel liberat
provizoriu.
încheierea privind liberarea provizorie se execută din momentul pronunţării,
iar bănuitul, învinuitul sau, după caz, inculpatul arestat preventiv se eliberează
imediat din sala şedinţei de judecată.
în cazul când procurorul prezintă date suplimentare privind posibilitatea reală
de survenire a consecinţelor negative prevăzute la alin. (2) al art. 191 din CPP,
judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată poate respinge cererea
de liberare provizorie ca neîntemeiată. în cazul dat, dacă cauţiunea a fost deja
depusă, se va dispune restituirea ei prin încheierea de respingere a cererii de
liberare provizorie pe cauţiune.
Potrivit art. 311 din CPP, încheierea judecătorului de instrucţie privind
liberarea provizorie sau refuzul liberării provizorii poate fi atacată cu recurs în
termen de 3 zile de la data adoptării de către procuror, bănuit, învinuit, apărătorul
sau reprezentantul său legal. Recursul se depune direct la instanţa ierarhic
superioară (Curtea de Apel), prin intermediul instanţei judecătoreşti care a adoptat
încheierea ori prin intermediul administraţiei locului de deţinere 87.
§11. Arestarea la domiciliu
Arestarea la domiciliu este o măsură privativă de libertate prin faptul că
constă în izolarea bănuitului, învinuitului, inculpatului de societate în locuinţa
acestuia, cu stabilirea anumitor restricţii.
Potrivit alin. (2) al art. 188 din CPP, arestarea la domiciliu se aplică persoa-
nelor care se învinuiesc de comiterea unei infracţiuni uşoare, mai puţin grave sau
grave, precum şi de comiterea unei infracţiuni din imprudenţă. Conform alin. (2)
al art. 176 din CPP şi având în vedere faptul că arestarea la domiciliu este o
măsură privativă de libertate alternativă arestării preventive, ea poate fi aplicată în
cazurile menţionate mai sus dacă pentru infracţiunea săvârşită legea prevede
pedeapsa închisorii pe un termen mai mare de 2 ani, sau pe un
Procedura examinării recursului împotriva încheierilor judecătorului de instrucţie poate
fi examinata în detalii în Partea specială, capitolul "Controlul judiciar al procedurii
prejudiciare".
6
DREPT I» ROC US UA I. I M ' N A I . I'  i l  ti   ii e r a 397
I
termen mai mic de 2 ani dacă cel învinuit, inculpat a comis cel puţin una din
acţiunile prevăzute de alin. (1) al art. 176 din CPP.
Faţă de persoanele care au depăşit vârsta de 60 ani, de persoanele invalide de
gradul I, de femeile gravide, femeile care au la întreţinere copii în vârstă de până
la 8 ani, arestarea la domiciliu poate fi aplicată şi în cazul învinuirii de comitere a
unei infracţiuni deosebit de grave.
Arestarea la domiciliu se aplică faţă de bănuit, învinuit, inculpat în baza
hotărârii judecătorului de instrucţie sau a instanţei de judecată în condiţiile care
permit aplicarea arestării preventive, însă izolarea lui totală nu este raţională în
legătură cu vârsta, starea sănătăţii, starea familială sau cu alte împrejurări.
Arestarea la domiciliu se dispune în faza urmăririi penale la demersul
procurorului, iar în cazul când procurorul solicită arestarea preventivă, jude-
cătorul de instrucţie din oficiu poate dispune aplicarea arestării la domiciliu ca
măsură alternativă, potrivit alin. (3) al art. 185 din CPP88.
Potrivit alin. (4) al art. 188 din CPP, arestarea la domiciliu este însoţită de
una sau mai multe din următoarele restricţii:
1) interzicerea de a ieşi din locuinţă89;
2) limitarea convorbirilor telefonice, a recepţionării şi expedierii cores-
pondenţei şi a utilizării altor mijloace de comunicare;
3) interzicerea comunicării cu anumite persoane şi a primirii altor persoane
în locuinţa sa.
Persoana arestată la domiciliu poate fi supusă suplimentar obligaţiilor arătate
la alin. (5) al art. 188 din CPP:
1) de a menţine în stare de funcţionare mijloacele electronice de control şi
de a le purta permanent;
2) de a răspunde la semnalele de control sau de a emite semnalele telefonice
de control, de a se prezenta personal la organul de urmărire penală sau la
instanţa de judecată la timpul fixat.
Caracterul şi numărul restricţiilor şi obligaţiilor din cadrul regimului arestării
la domiciliu se indică în încheierea judecătorului de instrucţie sau,
s
" Conform alin. (3) al art. 185 din CPP, la soluţionarea chestiunii privind arestarea prevcn
tivă, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată sunt în drept să dispună arestarea
la domiciliu. m Pornind de la caracterul acestei restricţii, arestarea la domiciliu poale
fi dispusă nu mul
în cazul când cel acuzat locuieşte împreună cu a l ţi membri ni familiei, Cttre-1 pol asigur»
cu cele necesare în timpul detenţiei la domiciliu.
ilupn caz, a instanţei de judecată. O copie de pe încheierea privind arestarea In
domiciliu se trimite organului învestit prin lege să supravegheze executarea
rtcestei măsuri.
Potrivit alin. (7) al art. 188 din CPP, termenul, modul de aplicare, de pre-
lungire a duratei şi de atac al arestării la domiciliu sunt similare celor aplicate Iu
arestarea preventivă.
Persoanei arestate la domiciliu i se înmânează o copie de pe încheiere con-
form alin. (3) al art. 177 din CPP, explicându-i totodată dispoziţiile prevăzute de
alin. (8) al ari. 188 din CPP conform cărora în caz de nerespectare de către ICesta
a restricţiilor şi obligaţiilor stabilite de către judecătorul de instrucţie »t\u instanţă,
arestarea la domiciliu poate fi înlocuită cu arestarea preventivă de către instanţa
de judecată din oficiu sau de demersul procurorului.
în caz de încălcare a restricţiilor impuse, organul învestit cu supravegheau
executării arestării la domiciliu va informa procurorul sau instanţa de judecată,
care vor proceda în conformitate cu legea.
§12. Arestarea preventivă
Potrivit alin. (1) al art. 185 din CPP, arestarea preventivă constă în deţine-iea
bănuitului, învinuitului, inculpatului în stare de arest în locurile şi condiţiile
prevăzute de lege90.
Arestarea preventivă este o măsură procesuală privativă de libertate aplicată
bănuitului, învinuitului în faza urmăririi penale pentru o anumită durată auu
inculpatului în faza judecării cauzei de către judecătorul de instrucţie sau, după
caz, de către instanţa de judecată în condiţiile şi ordinea prevăzute de legea
procesuală penală, dacă pentru infracţiunea săvârşită, conform legii penale, poate
fi aplicată pedeapsa închisorii.
Temeiurile pentru aplicarea arestării preventive prevăzute de alin. (1) şi (2) ill
uri. 176 din CPP se referă la comportamentul postinfracţional al celui acuzat ţi
gravitatea infracţiunii:
1) în cazurile în care există suficiente date rezonabile de a presupune că
bănuitul, învinuitul, inculpatul ar putea să se ascundă de organul de
urmărire penală sau de instanţă, să împiedice stabilirea adevărului în
procesul penal ori să săvârşească alte infracţiuni, ori pentru asigurarea
executării sentinţei de condamnare la pedeapsa închisorii;
focurile şi modul de deţinere a persoanelor arestate preventiv sunt reglementate de I
egCU CU privire la arestarea preventivă din 27.06.1997 (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 69 70 din 23.10.1997, ari. 579).
39 DREPT I'IU)  lis  I. PENAL I' ;i r leu jţ  n e i- ii I ă 199
 2) în cazurile săvârşirii unei infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa
privativă de libertate pe un termen mai mare de 2 ani, iar în cazul săvârşirii unei
infracţiuni pentru care legea prevede pedeapsa privativă de libertate pe un termen
mai mic de 2 ani arestul preventiv se aplică numai dacă învinuitul, inculpatul a
comis una din acţiunile menţionate mai sus. Aceste două condiţii generale
urmează a fi întrunite cumulativ la soluţionarea chestiunii arestării preventive.
Legea procesuală (alin. (2) al art. 185 din CPP) prevede expres şi anumite
circumstanţe ce se referă la prima condiţie, când este posibilă arestarea preventivă
şi anume:
1) Dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul nu are loc permanent de trai pe
teritoriul Republicii Moldova.
2) Dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul nu este identificat.
3) Dacă bănuitul, învinuitul, inculpatul a încălcat condiţiile altor măsuri
preventive aplicate în privinţa sa.
Astfel, lipsa unui loc permanent de trai pe teritoriul Republicii Moldova se
constată prin anumite acte ce confirmă că bănuitul, învinuitul este cetăţean străin,
apatrid sau cetăţean al Republicii Moldova fără viză de reşedinţă. Totodată
prezenţa vizei de reşedinţă nu este suficientă pentru a stabili că persoana are loc
permanent de trai; în acest caz se vor lua în consideraţie şi alte date care confirmă
faptul că persoana nu locuieşte în locul indicat sau îşi schimbă frecvent locul de
trai. In conformarea acestui temei se va verifica faptul dacă persoana lucrează
permanent sau dacă învaţă.
Arestarea bănuitului, învinuitului, inculpatului neidentificat este posibilă
numai în cazul când există suficiente probe că anume această persoană a săvârşit
infracţiunea şi nu are acte de identitate, actele de identitate sunt false sau persoana
în cauză se împotriveşte stabilirii identităţii. De regulă, aceste situaţii se pot
întâlni în cazul persoanei bănuite şi mai rar în cazul persoanei învinuite sau
inculpate.
încălcarea condiţiilor altor măsuri preventive de către învinuit (bănuit) sau
inculpat constituie temei de arestare numai dacă pentru infracţiunea săvârşită
legea penală prevede fie o pedeapsă privativă de libertate, fie arest sau închisoare.
în cazul când învinuitul sau inculpatul încalcă condiţiile unei măsuri preventive
neprivative de libertate, iar pentru infracţiunea săvârşită legea nu prevede
pedeapsa privaţiunii de libertate, unicul mijloc eficient care ar asig'ura prezenţa
celui acuzat la urmărire sau la judecată este măsura aducerii silite, potrivit art. 199
din CPP.
Pentru anumite categorii de funcţionari de stat, prin legi speciale, care
reglementează statutul acestora, sunt prevăzute garanţii suplimentare la aplicarea
arestării preventive, şi anume acordul unor organe".
§13. Procedura şi durata arestării preventive a bănuitului
Bănuitul în procesul penal apare ca un participant episodic şi facultativ, ca
primă figură procesuală faţă de care se efectuează urmărirea penală în funcţie de
existenţa unor probe ce presupun săvârşirea unei fapte penale de către această
persoană, aplicându-se măsura reţinerii sau o măsură preventivă, inclusiv
arestarea preventivă.
Potrivit art. 307 din CPP, reprezentantul organului de urmărire penală,
constatând necesitatea de a alege în privinţa bănuitului măsura arestării pre-
ventive, înaintează în judecătorie un demers privind aplicarea acestei măsuri
preventive. în demers vor fi indicate motivul şi temeiul în virtutea cărora a apărut
necesitatea de a aplica bănuitului măsura arestării preventive. La demers se
anexează materialele care confirmă temeinicia acesteia. De regulă, demers în
privinţa arestării bănuitului se adresează când acesta este în stare de reţinere şi,
prin urmare, se anexează şi procesul-verbal cu privire la reţinerea persoanei, care
este actul de recunoaştere în calitate de bănuit.
Demersul cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive se examinează
fără întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă, cu participarea
reprezentantului organului de urmărire penală, a apărătorului şi a bănuitului. Prin
urmare, demersul privind aplicarea arestării preventive faţă de bănuit se
examinează numai în prezenţa lui, acesta fiind reţinut sau prezent benevol92.
a) Arestarea preventivă a judecătorului este posibilă numai cu acordul Consiliului Superior al
Magistraturii şi al Preşedintelui Republicii Moldova sau după caz cu acordul Parlamentului
(art. 19 din Legea cu privire la statutul judecătorului din 20.07.1995, Monitor Oficial al
Republicii Moldova, rir. 59-60 din 26.10.1995).
b) Judecătorul Curţii Constituţionale poate fi arestat numai cu acordul prealabil al Curţii
Constituţionale (art. 16 din Legea cu privire la Curtea Constituţională din 13.12.1994,
Monitor Oficial al Republicii Moldova, nr. 8 din 07.02.1995).
c) Avocatul parlamentar poate fi arestat numai cu acordul prealabil al Parlamentului (art. 12 din
Legii cu privire la avocaţii parlamentari din 17.10.1997, Monitor Oficial al Republicii
Moldova, nr. 282-283 din 11.12.1997).
d) Deputatul Parlamentului Republicii Moldova poate fi arestat numai cu acordul Parlamentului
după ascultarea sa (art. 70 din Constituţie, art. 10 din Legea despre statutul deputatului în
Parlament din 07.04.1994, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 4,1994).
In caz contrar, nu se examinează demersul în lipsa bănuitului, dar se dispune prin ordonanţa
organului de urmărire penală reţinerea acestuia, conform art. 169 din CPP, pentru a li pus sub
învinuire, după care se procedează conform art. 308 din CPP ce reglemen leiv/.A procedura
aplic ăr ii arestării preventive l a t ă de Î n v i n u i t .
III!)
DU I;I>T i'uoi:!•:si)I, Part ea gc ne I  101
IM;NAI.
 Prezentând demersul în judecată, reprezentantul organului de urmărire penală
asigură participarea în şedinţă a bănuitului, înştiinţează apărătorul şi
reprezentantul legal al bănuitului. în cazul neprezentării apărătorului înştiinţat,
judecătorul de instrucţie asigură bănuitul cu apărător din oficiu (alin. (2) al art.
307 din CPP). La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul
care va fi examinat, apoi reprezentantul organului de urmărire penală
argumentează demersul, după care sunt audiate celelalte persoane prezente la
şedinţă.
Dacă la examinarea demersului despre emiterea mandatului de arestare în
şedinţa de judecată va fi stabilit că bănuitul (învinuitul) la început a fost reţinut
fără întocmirea procesului-verbal al reţinerii, se va ţine cont de faptul că această
încălcare prin sine însăşi nu atrage refuzul de admitere a demersului. însă la
emiterea mandatului de arestare se indică data şi ora la care se calculează durata
arestului, cu luarea în consideraţie a reţinerii de fapt a persoanei şi motivarea
corespunzătoare în încheierea judecăţii.
Această încălcare poate fi obiect al deciziei interlocutorii în adresa organelor
de urmărire penală93.
în urma examinării demersului, judecătorul de instrucţie adoptă o încheiere
motivată privind aplicarea faţă de bănuit a măsurii arestării preventive sau
respinge demersul"1. în baza încheierii, judecătorul de instrucţie eliberează un
mandat de arestare, care se înmânează reprezentantului organului de urmare
penală şi bănuitului, mandat care se execută imediat, în baza alin. (4) al art. 307
din CPP.
Pornind de la alin. (5) al art. 25 din Constituţie, care prevede că "Celui reţinut
sau arestat i se aduc de îndată la cunoştinţă motivele reţinerii sau ale arestării, iar
învinuirea - în cel mai scurt termen...", legea procesuală penală (alin. (5) al art.
307 din CPP) concretizează că termenul ţinerii în stare de arest nu va depăşi 10
zile. Conform alin. (1) al art. 186 din CPP, termenul ţinerii persoanei în stare de
arest curge de la momentul privării persoanei de libertate la reţinerea ei, iar în
cazul în care ea nu a fost reţinută - de la momentul executării93. în
1,1
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie a Republicii Moldova "Despre aplicarea de
către instanţele judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei de procedură penală privind
arestul preventiv" din 9 noiembrie 1998 (Buletinul Curţii Supreme de Justiţie nr. 12 din
1998, p. 8).

în acest caz judecătorul de instrucţe este în drept să dispună aplicarea arestării la do -
miciliu, iar dacă a fost înaintată o cerere de liberare provizorie să dispună liberarea sub
control judiciar sau pe cauţiune.
" Regula dată se referă la arestarea învinuitului care poate fi dispusă şi în lipsa lui. Pentru
bănuit, care trebuie sil fie prezent la examinarea chestiunii arestării, încheierea se execu-
tă imediat, prin urmare, termenul curge di n momentul pronunţării acestei hotărâri.
termenul ţinerii bănuitului în stare de arest se include timpul în care persoana a
tost reţinută. Prin urmare, în mandatul de arestare a bănuitului se va indica data
expirării termenului de 10 zile, calculându-se din momentul reţinerii sau, după
caz, din momentul pronunţării încheierii, dacă bănuitul n-a fost reţinut anterior,
dar este prezent în faţa instanţei.
La expirarea termenului de 10 zile, bănuitul arestat preventiv este pus sub în-
vinuire, iar în caz contrar va fi eliberat prin încetarea de drept a acestei măsuri.
§14. Procedura şi durata arestării preventive a învinuitului
Potrivit art. 308 din CPP, numai procurorul este în drept să înainteze demers
în instanţa judecătorească privind arestarea sau prelungirea arestării preventive a
învinuitului.
Astfel, dacă la expirarea termenului de 10 zile de la arestarea bănuitului,
acesta este pus sub învinuire, procurorul va înainta un demers de prelungire a
arestării preventive. Dacă persoana învinuită la momentul punerii sub învinuire
este în stare de libertate şi procurorul constată necesitatea de a aplica învinuitului
măsura arestării preventive, el înaintează la judecătorie un demers privind
alegerea acestei măsuri. în demers vor fi indicate motivul şi temeiul în virtutea
cărora a apărut necesitatea de a aplica învinuitului măsura arestării preventive şi
prelungirea duratei arestării. La demers se anexează materialele care confirmă
temeinicia acestuia. De asemenea, în mod obligatoriu se va anexa ordonanţa de
punere sub învinuire. Demersul cu privire la aplicarea măsurii arestării preventive
se examinează fără întârziere de către judecătorul de instrucţie, în şedinţă închisă,
cu participarea procurorului, apărătorului, învinuitului, cu excepţia cazului în care
învinuitul se eschivează de a participa la judecată la locul efectuării urmăririi
penale sau la locul reţinerii persoanei, precum şi cu participarea reprezentantului
legal al învinuitului. Prezentând demersul în judecată, procurorul asigură
participarea la şedinţa de judecată a învinuitului, înştiinţează apărătorul şi
reprezentantul legal al învinuitului. în cazul neprezentării apărătorului înştiinţat,
judecătorul de instrucţie asigură învinuitul cu apărător din oficiu (alin. (2) al art.
308 din CPP).
La deschiderea şedinţei, judecătorul de instrucţie anunţă demersul care va fi
examinat, apoi procurorul argumentează demersul, după care sunt audiate alte
persoane prezente la şedinţă. Potrivit alin. (4) al art. 308 din CPP, în urma
examinării demersului, judecătorul de instrucţie adoptă o încheiere motivată
privind aplicarea faţă de învinuit a măsurii arestării preventive sau respinge
demersul. în baza încheierii, judecătorul eliberează un mandat de arestare care se
înmânează procurorului şi învinuitului şi care se execută imediat.
402 DREPT PROCESUAL PENA I I' ii r 1     n    403
I
 în cazul eliberării mandatului de arestare în lipsa învinuitului, termenul in-
dicat în mandat curge din momentul reţinerii, iar persoana reţinută trebuie să fie
adusă de îndată înaintea instanţei care a eliberat mandatul de arestare pentru a da
lămuriri şi a-i anunţa motivele şi temeiurile arestării, precum şi dreptul de a-1
contesta în ordinea stabilită, fapt care se indică în procesul-verbal 96.
în cazul respingerii demersului, adresarea repetată cu demers privind aplica-
rea măsurii arestării preventive în privinţa aceleiaşi persoane în aceeaşi cauză se
admite, conform alin. (5) al art. 308 din CPP, dacă apar circumstanţe noi ce ser-
vesc drept temei pentru aplicarea faţă de învinuit a măsurii arestării preventive.
Potrivit alin. (6) al art. 308 din CPP, judecătorul de instrucţie este în drept să
soluţioneze chestiunea cu privire la necesitatea alegerii unei măsuri preventive
mai uşoare. în cazul pronunţării hotărârii privind liberarea provizorie a persoanei
pe cauţiune, învinuitul este ţinut sub arest până când cauţiunea stabilită de
judecător nu va fi depusă la contul de depozit al procuraturii.
Constituţia Republicii Moldova (alin. (4) al art. 25) prevede că "Arestarea se
face în temeiul unui mandat, emis de judecător, pentru o durată de cel mult 30 de
zile...". în acest sens legea procesuală (alin. (2) al art. 186 din CPP) precizează că
termenul dat se referă la arestarea învinuitului. Astfel, ţinerea persoanei în stare de
arest în faza urmăririi penale până la trimiterea cauzei în judecată nu va depăşi 30
de zile, cu excepţia cazurilor prevăzute de Codul de procedură penală (alin. (3) al
art. 186 din CPP).
Termenul ţinerii în stare de arest curge din momentul privării persoanei de
libertate la reţinerea ei, iar în cazul în care ea nu a fost reţinută - din momentul
executării hotărârii judecătoreşti privind aplicarea acestei măsuri preventive. în
termenul ţinerii învinuitului, inculpatului în stare de arest se include timpul în care
persoana:
1) a fost reţinută şi arestată preventiv;
2) a fost sub arest la domiciliu;
1) s-a aflat într-o instituţie medicală, la decizia judecătorului de instrucţie
sau a instanţei, pentru expertiză în condiţii de staţionar, precum şi la
tratament, în urma aplicării în privinţa ei a măsurilor de constrângere cu
caracter medical97.
%
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie "Despre aplicarea de către instanţele
judecătoreşti a unor prevederi ale legislaţiei de procedură penală privind arestul preven-
tiv din 09/11.1998" (Buletinul Curţii Supreme de Justiţie, nr. 12, 1998, p. 7).
97
Toate acestea sunt forme de privare a libertăţii şi se calculează pentru a fi luate în con
sideraţie la prelungirea arestării preventive în faza urmăririi penale, precum şi pentru
computarea acestei durate din pedeapsa stabilită de către Instanţa de judecată potrivit
art. 88 CP. Totodată, conform alin. ('I) al art. 88 din CP, în termenul arestării preventive
se include şi timpul aflării in stare de arest preventiv pe lei itorlul unui slat strain până Iu
extrudare confoi m art, 541, 542 din CPP.
Curgerea duratei arestării preventive în faza urmăririi penale se întrerupe la
data când procurorul trimite cauza în instanţă spre judecare, când arestarea
preventivă sau arestarea la domiciliu se revocă ori se înlocuieşte cu o altă măsură
preventivă neprivativă de libertate (alin. (2) al art. 186 din CPP).
Calcularea termenelor arestării preventive se face potrivit art. 233 din CPP în
zile şi luni. Fiecare lună are 30 de zile. Totodată, în încheierea de aplicare a
arestării preventive sau de prelungire a acesteia în faza urmăririi penale se va
indica data şi ora când expiră termenul acestei măsuri98.
Potrivit alin. (3) al art. 186 din CPP, în cazuri excepţionale, în funcţie de
complexitatea cauzei penale, de gravitatea infracţiunii şi în caz de pericol al
dispariţiei învinuitului ori de risc al executării din partea lui a presiunii asu pra
martorilor sau al nimicirii ori deteriorării mijloacelor de probă, durata ţinerii
învinuitului în stare de arest preventiv în faza urmăririi penale poate fi prelungită:
1) până la 6 luni, dacă persoana este învinuită de săvârşirea unei infracţiuni
pentru care legea prevede pedeapsa maximă de până la 15 ani închisoare;
2) până la 12 luni, dacă persoana este învinuită de săvârşirea unei infrac-
ţiuni pentru care legea prevede pedeapsa maximă de până la 25 de ani
închisoare sau detenţie pe viaţă.
Prin urmare, legea stabileşte două condiţii care trebuie întrunite cumulativ
pentru prelungirea arestării preventive a învinuitului.
Prima condiţie se referă la existenţa în continuare a posibilităţii survenirii
consecinţelor nefavorabile procesului penal. Această condiţie este lăsată la
aprecierea instanţei de judecată. A doua condiţie este formală, determinată de
infracţiunea imputată învinuitului. Dar gravitatea faptei imputate prin ea înseşi nu
legitimează o detenţie provizorie foarte lungă, dacă nu există temeiuri arătate la
prima condiţie. Astfel, Curtea Europeană, în cauza Letellier versus Franţa, decizia
din 26 iunie 1991, a menţionat că după expirarea unui anumit timp de detenţie
prejudiciară nu mai este suficientă invocarea temeiurilor iniţiale, dar pentru
confirmarea cercetării în stare de arest sunt necesare alte motive relevante şi
suficiente, precum şi o insistenţă deosebită a autorităţilor la desfăşurarea
procedurilor.
La expirarea termenelor-limită de 6 luni sau, după caz, de 12 luni de arestare
preventivă cauza penală trebuie trimisă în judecată, conform art. 297 din
Hotftrarea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 09.11.1998, pct. 12 (Buletinul Curţii
Supreme de Justiţie, nr. 12, 1998, p. 8).
• DREPT PROCESUA I. PENA I, I' ii f I  a gc n e r a I 405
a
CPP, sau urmărirea penală continuă, învinuitul fiind obligatoriu eliberat din stare
de arest prin încetarea de drept a acestei măsuri.
Potrivit alin. (4) al art. 186 din CPP, în cazul învinuiţilor minori durata ţinerii
în stare de arest preventiv poate fi prelungită numai până la 4 luni. Totodată, la
arestarea şi la prelungirea arestării preventive a unui învinuit minor în faza de
urmărire penală se vor lua în consideraţie obligatoriu dispoziţiile art. 477 ce
prevede aplicarea acestei măsuri ca excepţie în cazul săvârşirii infracţiunilor
grave, deosebit de grave sau excepţional de grave. Din conţinutul alin. (2) al art.
474 din CPP, conform căruia completările şi derogările procedurii în cauze
privind minorii se aplică în privinţa persoanelor care la momentul săvârşirii
infracţiunii nu au împlinit vârsta de 18 ani rezultă că ter-menul-limită de 4 luni de
arestare preventivă este aplicabil şi învinuitului care a împlinit vârsta de 18 ani la
etapa desfăşurării urmăririi penale sau, după caz, învinuiţilor majori care se
învinuiesc de săvârşirea cel puţin a unei infracţiuni comise până la atingerea
majoratului.
Conform alin. (5) al art. 186 din CPP, fiecare prelungire a duratei arestării
preventive a învinuitului nu poate depăşi 30 de zile.
în cazul în care este necesar de a prelungi durata arestării preventive a în-
vinuitului, procurorul, nu mai târziu de 5 zile până la expirarea termenului de
arestare, înaintează judecătorului de instrucţie un demers privind prelungirea
acestui termen (alin. (6) al art. 186 din CPP). Termenul "nu mai târziu de 5 zile"
este un termen de recomandare şi înaintarea demersului privind prelungirea
arestării preventive mai târziu de 5 zile, dar până la expirarea termenului stabilit
anterior nu este temei de refuz de a prelungi arestarea preventivă. Dacă un astfel
de demers este prezentat judecăţii după expirarea termenului ţinerii sub arest a
învinuitului, el urmează a fi respins cu eliberarea imediată a învinuitului".
Potrivit alin. (9) al art. 186 din CPP, prelungirea arestării preventive până la 6
luni se decide de către judecătorul de instrucţie în baza demersului procurorului
din circumscripţia în raza teritorială a căreia se efectuează urmărirea penală, iar în
caz de necesitate de a prelungi arestarea preventivă peste termenul indicat - în
baza demersului aceluiaşi procuror, cu consimţământul Procurorului General sau
al adjuncţilor lui.
Procedura examinării demersului privind prelungirea arestării preventive este
similară cu cea a aplicării acestei măsuri, fiind prevăzută de art. 308 din CPP.
In cazul în care instanţa refuză prelungirea duratei ţinerii sub arest, învinuitul
urmează a fi eliberat de sub arest la expirarea termenului ţinerii lui sub arest,
indicat în mandatul de arestare sau în decizie, iar dacă termenul ţinerii sub arest
expiră în ziua şi ora examinării demersului, atunci persoana va fi eliberată
imediat100.
Potrivit alin. (7) al art. 186 din CPP, la soluţionarea demersului privind
prelungirea termenului arestării preventive, judecătorul de instrucţie sau, după
caz, instanţa de judecată101 este în drept să înlocuiască arestarea preventivă cu
arestarea la domiciliu, liberarea provizorie sub control judiciar sau liberarea
provizorie pe cauţiune.
In cazul expirării termenului arestării preventive sau al refuzului de a prelungi
arestarea preventivă, învinuitul este eliberat, dar poate fi arestat din nou la
adresarea repetată cu demers, dacă apar circumstanţe noi ce servesc drept temei
pentru aplicarea faţă de învinuit a acestei măsuri preventive în faza urmăririi
penale şi dacă nu au expirat termenele-limită de 6 luni sau, după caz, de 12 luni.
Potrivit alin. (10) al art. 186 din CPP, hotărârea de prelungire a duratei
arestării preventive poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic superioară în
condiţiile art. 311 din CPP. Conform art. 311 din CPP, poate fi atacată cu recurs
de către procuror şi încheierea privind refuzul de a prelungi durata arestării
preventive a învinuitului.
§15. Procedura şi durata arestării preventive a inculpatului
Potrivit art. 186 alin. 8 din CPP, după trimiterea cauzei în judecată, toate
demersurile cu privire la arestarea preventivă se soluţionează de către instanţa
care judecă cauza. începând cu soluţionarea chestiunilor privind punerea pe rol a
cauzei şi pe parcursul judecăţii instanţa de judecată, la cerere sau din oficiu, poate
dispune arestarea inculpatului prin încheiere sau la deliberarea prin sentinţă pe un
termen nedeterminat - până la rămânerea definitivă a sentinţei de condamnare.
Inculpatul poate fi arestat preventiv în faza urmăririi penale şi o dată cu
trimiterea în judecată această măsură se menţine şi pe durata judecării cauzei
 10(1
"" Ibidem.
Ibidem "" Aici se are în vedere instanţa de recurs (curţile de apel) la examinarea recursului împotri-
va încheierii judecătorului de instrucţie, potrivit pct. b) din alin. (5) al art. 312 din CPP.
406 DREPT l ' R O C K S U A l . I'li NAI. I'   tea g e n e r a 1 a io/
în fond, fără o pronunţare expresă asupra prelungirii acestei măsuri 102. Prelungirea în cazurile prevăzute de art. 398 din CPP, aplicarea arestării preventive este
arestării inculpatului nu se dispune în cazul în care cauza a ajuns la instanţa de inadmisibilă, iar dacă inculpatul se află în stare de arest, se va pune în libertate
judecată pornind de la dispoziţia prevăzută de alin. (2) al art. 186 din CPP, care imediat la pronunţarea sentinţei105.
prevede că "curgerea duratei arestării preventive în faza urmăririi penale se
întrerupe la data când procurorul trimite cauza în instanţă spre judecare"
Termenul arestării inculpatului se întrerupe o dată cu trimiterea cauzei în
§16. Recursul împotriva hotărârilor
judecată, în sensul că nu este prevăzută o anumită durată a acestei măsuri la privind măsura arestării preventive
această fază, dar timpul aflării inculpatului în stare de arest preventiv în cursul
Potrivit art. 5 §4 al Convenţiei Europene pentru apărarea drepturilor omului
judecării se calculează pentru a fi computat în caz de condamnare103.
şi a libertăţilor fundamentale, "orice persoană privată de libertate prin arestare sau
Potrivit art. 329 din CPP, instanţa de judecată poate dispune aplicarea
detenţie are dreptul să introducă recurs în faţa unui tribunal, care să se pronunţe
arestării preventive faţă de inculpat prin încheiere care, de regulă, durează până la
în cel mai scurt timp asupra legalităţii detenţiei şi să ordone eliberarea dacă
pronunţarea sentinţei.
detenţia persoanei este ilegală".
încheierea privind arestarea preventivă poate fi atacată în termen de 3 zile în
în acest sens Constituţia Republicii Moldova, alin. (4) al art. 25 prevede că
instanţa ierarhic superioară cu recurs. Aceasta se va judeca conform prevederilor
asupra legalităţii mandatului de arestare se poate depune recurs, în condiţiile legii,
art. 312 din CPP, care se aplică în mod corespunzător (alin. (2) al art. 329 din
în instanţa ierarhic superioară. De fapt, art. 311 din CPP prevede recursul
CPP). în cazul în care instanţa de judecată a respins cererea de aplicare a arestării
împotriva încheierii judecătorului, dar, evident, este îndreptat şi împotriva man-
preventive, o nouă cerere în acest sens poate fi depusă dacă au apărut temeiuri
datului. Astfel, conform alin. 1 al art. 311 din CPP, recursul împotriva încheierii
pentru aceasta, dar nu mai devreme decât peste o lună după ce încheierea
judecătorului de instrucţie privind aplicarea sau neaplicarea arestării preventive,
precedentă a intrat în vigoare sau dacă nu au intervenit noi împrejurări care
privind prelungirea sau refuzul prelungirii arestării preventive se depune de către
condiţionează noua cerere (alin. (1) al art. 329 din CPP).
procuror, bănuit, învinuit, apărătorul său, reprezentantul său legal în instanţa
Măsura arestării menţinută sau aplicată inculpatului de către instanţa de
ierarhic superioară (Curtea de Apel), direct sau prin intermediul instanţei
judecată durează până la adoptarea sentinţei104. Astfel, instanţa de judecată la
(judecătoriei) care a adoptat încheierea ori prin intermediul administraţiei locului
deliberare soluţionează în mod obligatoriu, conform pct. 15) din alin. (1) al art.
de deţinere, în termen de 3 zile de la data adoptării încheierii.
385 din CPP, chestiunea revocării, înlocuirii sau aplicării măsurii preventive în
Administraţia locului de detenţie, primind recursul, este obligată să-1 în-
funcţie de pedeapsa penală stabilită. Pentru asigurarea sentinţei de condamnare la
registreze şi imediat să-1 expedieze conform competenţei, aducând faptul la
pedeapsa închisorii, instanţa de judecată dispune menţinerea măsurii arestării
cunoştinţa procurorului.
preventive sau, după caz, aplică arestarea preventivă până la rămânerea definitivă
Instanţa de recurs, primind recursul, solicită de la procuror materialele ce
a hotărârii în cauză.
confirmă necesitatea aplicării arestării preventive sau a prelungirii duratei ei.
Procurorul este obligat să prezinte în instanţă judecătorească materialele
1,12
respective în decurs de 24 de ore din momentul primirii de la administraţia
Instanţa de judecată în şedinţa preliminară sau la numirea cauzei spre judecare, conform art. 345,
351 din CPP, poate soluţiona chestiunea măsurii preventive în sensul prevăzut de art. 329 din locului de deţinere a bănuitului, învinuitului a informaţiei despre recursul
CPP ce prevede că "instanţa, din oficiu sau la cererea părţilor şi ascultând opiniile acestora, este în
drept să dispună aplicarea, înlocuirea sau revocarea măsurii preventive aplicate inculpatului".
103
Dumitru Roman, Sistemul măsurilor de prevenţie procesual penal reglementate in România si în 5
Arestarea este inadmisibilă în cazurile când inculpatul este:
Republica Moldova, Rezumatul tezei de doctorat, Chişinău, 1997, p. 28.
1) achitat;
'"'' Deşi legea procesuală penală nu prevede o anumită durată a arestării preventive în timpul judecării
2) eliberat de pedeapsă sau eliberat de executarea pedepsei;
cauzei, inculpatul arestat are dreptul, potrivit art. 5 §3 al CEDO, să fie judecat în termen
3) condamnat la o pedeapsă neprivativă de libertate; ■I) în
rezonabil. în acest sens, dispoziţia alin. (3) al art. 20 din CPP obligă insta nţe le de judecată să
examineze cauzele penale cu i n c u l p a ţ i arestaţi preventivii! regim de urgenţă şi în mod privinţa lui a fost încetat procesul;
preferenţial. 5) condamnat la închisoare cu suspendarea condiţionată a executării pedepsei.
408 D R E P T PROCESUAL P E N A I I' a r tea g e n e t a I a 409
înaintat sau din momentul solicitării instanţei de a i se prezenta materialele ce
confirmă necesitatea aplicării sau prelungirii arestării preventive, alin. (4) al art.
311 din CPP. Având în vedere caracterul definitiv al încheierilor judecătorului de
instrucţie care se execută imediat, potrivit art. 307, 308 din CPP, recursul depus
nu suspendă acţiunea acestor hotărâri106.
Potrivit art. 312 din CPP, recursul împotriva încheierilor judecătorului de
instrucţie privind arestarea preventivă se examinează într-un complet format din 3
judecători în decurs de 3 zile din momentul primirii lui.
Controlul judiciar privind legalitatea arestării se efectuează în şedinţă închisă,
cu participarea procurorului, bănuitului, învinuitului, apărătorului şi a repre-
zentantului lui legal. Neprezentarea bănuitului, învinuitului care nu este privat de
libertate şi a reprezentantului lui legal, care au fost citaţi în modul prevăzut de
lege, nu împiedică examinarea recursului (alin. (3) al art. 312 din CPP).
La deschiderea şedinţei de judecată în instanţa de recurs preşedintele anunţă
ce recurs va fi examinat, concretizează dacă persoanelor prezente la şedinţă le
sunt clare drepturile şi obligaţiile lor. După aceea recurentul, dacă participă la
şedinţă, argumentează recursul, apoi sunt audiate celelalte persoane prezente la
şedinţă (alin. (4) al art. 312 din CPP).
în urma controlului judiciar efectuat, instanţa de recurs pronunţă una din
următoarele decizii:
1) admite recursul prin:
a. anularea arestării preventive dispuse de judecătorul de instrucţie
sau anularea prelungirii duratei acesteia şi dacă este cazul, elibera
rea persoanei de sub arest;
b. aplicarea măsurii arestării preventive care a fost respinsă de
judecătorul de instrucţie, cu eliberarea mandatului de arestare
sau aplicarea unei alte măsuri preventive la alegerea instanţei de
recurs, însă nu mai aspră decât cea solicitată în demersul procuro
rului, sau cu prelungirea duratei arestării preventive.
2) respinge recursul.
Verificând legalitatea aplicării sau a refuzului de a aplica măsura preventivă
sub formă de arest, instanţa de recurs este obligată să controleze temeinicia
hotărârii judecătoreşti adoptate, însă nu este în drept să dea o apreciere probelor
care vor fi obiect de examinare de către instanţa de judecată la stabilirea
vinovăţiei sau nevinovăţiei persoanei.
La anularea încheierii despre refuzul de aplicare a măsurii preventive sub
formă de arest şi despre stabilirea măsurii preventive sub formă de arest cu in-
dicarea duratei ţinerii sub arest în decizia instanţei de recurs este necesar să se
indice data şi ora de la care se calculează durata arestului 107.
Potrivit alin. (6) al art. 312 din CPP, în cazul în care în şedinţă de judecată nu
au fost prezentate materialele ce confirmă legalitatea aplicării arestării preventive
sau prelungirea duratei ei, instanţa de recurs pronunţă decizia de anulare a măsurii
preventive sau, după caz, de neprelungire a duratei ei sau eliberează persoana
reţinută sau arestată.
Copia de pe decizia instanţei de recurs sau după caz, mandatul de arestare se
înmânează procurorului şi bănuitului, învinuitului imediat, iar dacă a fost
pronunţată o decizie prin care a fost anulată măsura preventivă sau anulată
prelungirea duratei acesteia, copia de pe decizie se expediază în aceeaşi zi la locul
de deţinere a persoanei arestate sau, respectiv, la secţia de poliţie de la locul de
trai al bănuitului, învinuitului. Dacă persoana în privinţa căreia a fost anulată
arestarea preventivă ori care a fost eliberată provizoriu, participă la şedinţa de
judecată, ea se eliberează imediat din sala şedinţei de judecată.
în caz de respingere a recursului, examinarea unui nou recurs privind aceeaşi
persoană în aceeaşi cauză se admite la fiecare prelungire a duratei arestării
preventive (alin. (8) al art. 312 din CPP).
Decizia instanţei de recurs este definitivă, dar poate fi atacată cu recurs în
anulare, potrivit alin. (2) al art. 453 din CPP, numai dacă este contrară legii.
Potrivit alin. (2) al art. 329 din CPP, este susceptibilă de a fi atacată cu recurs
separat numai încheierea instanţei de judecată privind aplicarea arestării
preventive faţă de inculpat, în termen de 3 zile, în instanţa ierarhic superioară
(Curtea de Apel sau, după caz, Curtea Supremă de Justiţie). Recursul se exami-
nează în ordinea prevăzută de art. 312 din CPP.
Noul Cod de procedură penală prevede efectul suspensiv al recursului, conform art. 440
din CPP, împotriva hotărârilor pentru care nu este prevăzută calea de atac apelul, iar
recursul împotriva deciziilor de apel, potrivit art. 420 din CPP, respective nu este sus-
pensiv. Dar legea procesuală actuală nu prevede expres efectul nesuspensiv al recursului
împotriva încheierilor atacate separate, spre deosebire de vechiul Cod de procedură pe-
nală, care reglementa acţiunea nesuspendării mandatului (încheierii recurate), potrivit Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie din 09.11.1998 (Buletinul Curţii Supreme
alin. (14) ni art. 78/1, introdus prin Legea nr. 1579 din 27.02.1998. de Justiţie nr. 12, 1998, p. 8-9).
no D R E P T PROCESUAL P E N A L I'll i'l ou  ii cr  In III
 §17. Obligaţiile administraţiei instituţiilor de deţinere a
persoanelor reţinute sau arestate
Potrivit art. 187 din CPP, administraţia instituţiei de deţinere a persoanelor
reţinute sau arestate este obligată:
1) Să asigure securitatea persoanelor deţinute, să le asigure protecţia şi
ajutorul necesar.
Bănuitul, învinuitul sau inculpatul arestat, indiferent de faptul dacă cola-
borează sau nu cu organele de urmărire penală, are dreptul la securitatea perso-
nală. Astfel, în cazul apariţiei vreunui pericol pentru viaţa şi sănătatea preveni-
tului, acesta este în drept să prezinte colaboratorului locului de arest preventiv o
cerere de a fi transferat într-o încăpere unde pericolul dat lipseşte. în cazul dat,
persoana cu funcţii de răspundere este obligată să ia măsuri urgente pentru a
transfera prevenitul într-un loc nepericulos (art. 17 al Legii cu privire la arestarea
preventivă). Potrivit art. 15 al Legii cu privire la protecţia de stat a părţii vătămate,
a martorilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal din
28.01.1998108, faţă de persoanele arestate preventiv pot fi aplicate şi alte măsuri de
protecţie de stat. Refuzul administraţiei de a lua măsuri de protecţie în privinţa
prevenitului poate fi atacat la procuror, care are obligaţia să exercite controlul
legalităţii aflării persoanelor în locurile de detenţie.
2) Să asigure persoanelor deţinute accesul la asistenţă medicală inde
pendentă.
în cazul în care prevenitului îi este necesară o asistenţă specializată urgentă
ce nu poate fi acordată în instituţiile curative ale sistemului penitenciar, această
asistenţă i se acordă în instituţiile specializate ale Ministerului Sănătăţii,
asigurându-i-se paza respectivă.
în cazul cauzării leziunilor corporale prevenitului, la cererea acestuia,
examinarea medicală poate fi efectuată de lucrătorii altor instituţii curative (alin.
(4), (5) ale art. 25 din Legea cu privire la arestarea preventivă).
3) Să înmâneze în aceeaşi zi persoanelor deţinute copii de pe documen
tele procesuale parvenite în adresa lor.
înmânarea copiilor de pe documentele procesuale privind acţiunile procesuale
efectuate fără persoana arestată sau când aceasta refuză să participe la procedurile
în cauză se face sub semnătura prevenitului. La categoria acestor acte procedurale
se atribuie şi răspunsurile la plângerile şi cererile prevenitului care trebuie
înmânate în aceeaşi zi.
4) Să asigure înregistrarea plângerilor şi cererilor persoanelor deţinute.
Sunt înregistrate atât plângerile şi cererile preveniţilor ce se referă la procesul
penal, cât şi plângerile şi cererile cu privire la alte chestiuni înaintate potrivii
Legii cu privire la petiţionare. Preveniţilor li se interzice să expedieze cereri
anonime (alin. (8) al art. 18 din Legea cu privire la arestarea preventivă).
5) Să trimită în aceeaşi zi plângerile şi alte cereri ale persoanelor deţinute
adresate instanţei de judecată, procurorului sau altor colaboratori ai
organului de urmărire penală, fără a le supune controlului şi cenzurii.
Plângerile, cererile sau scrisorile adresate altor persoane decât instanţei de
Judecată, procurorului sau organelor de urmărire penală se supun controlului ^i
dacă acestea conţin date a căror nedivulgare poate să împiedice stabilirea
adevărului în procesul penal, acestea nu se expediază destinatarului, ci se remit
spre examinare organului ce desfăşoară procesul penal, comunicându-se despre
aceasta prevenitului şi procurorului (alin. (5) al art. 18 din Legea cu privire la
arestarea preventivă).
6) Să întocmească un proces-verbal privind refuzul persoanei deţinute
de a fi adusă în instanţă.
Procesul-verbal privind refuzul persoanei deţinute de a fi adusă în faţa
instanţei trebuie să fie semnat şi de prevenit, indicându-se motivele invocate de
acesta. Acest proces-verbal va fi expediat instanţei de judecată care examinează
cauza sau alte materiale privind prevenitul respectiv.
7) Să admită întrevederi libere ale persoanei deţinute cu apărătorul,
reprezentantul său legal, mediatorul, în condiţii confidenţiale, fără a
limita numărul şi durata întrevederilor.
Pentru întrevedea cu apărătorul, reprezentantul legal şi mediatorul este
necesară doar confirmarea faptului că aceste persoane au fost admise în eonii 
milate cu legea (art. 70, 77, 276 din CPP) în această calitate. întrevederea
l ' i i ' v c n i t u l u i cu alte persoane se face potrivit art. 19 al Legii cu privire la ares-
tarea preventivă.
8) Să asigure aducerea persoanei deţinute la organul de urmărire penală
sau la instanţă la timpul indicat de acestea.
Pentru efectuarea acţiunilor procesuale cu participarea prevenitului, acesta tie
citat prin administraţia instituţiei de detenţie, conform art. 238 din CPP. 4) S3
asigure, la cererea organului de urmărire penală sau a instanţei,
posibilitatea de a exercita acţiuni procesuale cu participarea persoanei
deţinute la locul deţinerii. 10) In baza hotărârii organului de urmărire
penală sau a instanţei, să
transfere persoana deţinută în al t loc de deţinere, precum şi să exercite
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, ni". 2d 27 din 26,0 t.l'WH,
■II.'
DKiii'T PROCKSUAI . IM; NAI. V n i' ten g  II   '113
1
 şi alte cerinţe ale acestui organ în măsura în care acestea nu contravin
regimului de deţinere stabilit prin lege. Transferul persoanelor arestate
preventiv în izolatoarele disciplinare ale coloniei de corecţie sau coloniei de
reeducare se dispune în cazul când acestea execută pedeapsa închisorii pentru
unele infracţiuni, dar se cercetează pentru alte fapte penale.
Pentru efectuarea acţiunilor procesuale de lungă durată pe teritoriul căruia
nu există izolator de anchetă, preveniţii se transferă în izolatoarele de detenţie
provizorie ale organelor afacerilor interne (art. 6 al Legii cu privire la arestarea
preventivă).
11) Cu 7 zile până la expirarea termenului de deţinere a persoanei, să in
formeze despre aceasta organul respectiv.
Obligaţia administraţiei instituţiei penitenciare de a înştiinţa procurorul care
conduce urmărirea penală cu 7 zile până la expirarea termenului arestării subzistă
în faza urmăririi penale, în scopul soluţionării chestiunilor prevăzute de alin. (6)
al art. 186 din CPP.
12) Să elibereze imediat persoanele deţinute fără hotărârea judecătorului,
precum şi în cazul expirării termenului de deţinere fixat de judecător;
Pe lângă cazurile menţionate, obligaţia eliberării imediate a persoanei
arestate survine şi în alte cazuri prevăzute de lege la prezentarea hotărârilor
respective:
a) încetării de drept a măsurii arestării preventive conform alin. (5) şi pct.
2) din alin. (6) ale art. 195 din CPP;
b) înlocuirii sau revocării arestării preventive conform art. 195 din CPP;
c) anulării arestării preventive sau anulării prelungirii duratei acesteia
conform alin. (5) al art. 312 din CPP.
13) să înmâneze persoanelor eliberate certificat conform prevederilor
alin. (3) al art. 174 din CPP.
Persoanelor eliberate de sub arest li se înmânează actele, lucrurile, banii
păstraţi pe conturile personale în instituţia dată, precum şi un certificat în care se
indică durata aflării sub arest şi temeiurile eliberării.
§18. Dreptul persoanei reţinute sau arestate la
măsuri de ocrotire
Potrivit art. 189 din CPP, în cazul în care persoana reţinută sau arestată are
sub ocrotirea sa minori, persoane recunoscute iresponsabile, persoane cărora li s-a
instituit curatela sau persoane care, din cauza vârstei, bolii sau din alte cauze, au
nevoie de ajutor, despre aceasta vor fi informate autorităţile competente pentru a
lua faţă de aceste persoane măsuri de ocrotire. Obligaţia de a informa despre
necesitatea aplicării măsurilor de ocrotire îi revine organului care a efectuat
reţinerea sau arestarea preventivă"19.
înştiinţarea organelor competente să ia măsuri de ocrotire se face imediat
după aplicarea măsurilor privative de libertate prin actul procedural în cauză sau
prin dispoziţia separată.
Dispoziţiile organului de urmărire penală sau ale instanţei în vederea luării
măsurilor de ocrotire faţă de persoanele incapabile, rămase fără ocrotire, sunt
executorii pentru autoritatea tutelară, precum şi pentru conducătorii instituţiilor
medicale şi sociale de stat. Organul de urmărire penală sau instanţa poate
transmite minorii, persoanele iresponsabile sau cele de vârstă înaintată sub
ocrotirea rudelor, cu consimţământul acestora (alin. (2) al art. 189 din CPP).
Persoana ale cărei bunuri au rămas fără supraveghere în urma reţinerii,
arestării preventive sau arestării la domiciliu are dreptul la supravegherea acestor
bunuri, inclusiv îngrijirea şi hrănirea animalelor domestice, asigurată de organul
de urmărire penală la cerinţa acestei persoane şi din contul ei. Dispoziţiile
organului de urmărire penală sau ale instanţei privitor la asigurarea supravegherii
bunurilor persoanei şi îngrijirii lor sunt obligatorii pentru conducătorii respectivi
ai instituţiilor de stat (alin. (3) al art. 189 din CPP).
La cererea persoanei private de libertate şi din contul ei se poate asigura
gestionarea bunurilor rămase fără supraveghere de către rude sau alte persoane
apropiate.
Potrivit alin. (4) al art. 189 din CPP, măsuri de ocrotire se vor lua şi în
privinţa persoanelor care se aflau sub ocrotirea părţii vătămate, în privinţa
bunurilor şi domiciliului acestora" 0.
" Această dispoziţie este aplicabilă şi în cazul internării bănuitului, învinuitului sau incul-
patului într-o instituţie medicală, conform art. 152 CPP, sau în cazul aplicării măsurilor
de constrîngere cu caracter medical, potrivit art. 499 CPP, precum şi în cazul pronunţării
unei sentinţe de condamnare la pedeapsa închisorii, conform pct. 4) al art. 397 din CPP.
"' Aici se are în vedere situaţia când partea vătămată a decedat în urma acţiunilor criminale
sau a devenit incapabilă şi au rămas fără supraveghere persoane şi bunuri, care necesită
lu ar ea măsurilor de ocrotire.
III I'll r 1 « a ge ne ia I ă
DREPT PROCESUAL I'KNA I. 115
 Organul de urmărire penală sau instanţa de judecată informează neîntârziat
persoana reţinută, arestată preventiv sau arestată la domiciliu, precum şi alte
persoane interesate, despre măsurile de ocrotire luate (alin. (5) al art. 189
dinCPP).
Măsurile de ocrotire se aplică pe durata măsurilor privative de libertate. în
cazul când cel acuzat este eliberat, organul de urmărire penală sau, după caz,
instanţa de judecată anunţă organele de stat care exercită măsurile de ocrotire
despre încetarea acestor măsuri.
Secţiunea a IV-a. ALTE MĂSURI PROCESUALE DE
CONSTRÂNGERE
§1. Obligarea de a se prezenta la organul de
urmărire penală sau la instanţă
Conform alin. (1) al art. 198 din CPP, în cazurile în care aplicarea măsurilor
preventive faţă de bănuit, învinuit, inculpat nu este raţională pentru asigurarea
desfăşurării normale a procesului penal, organul de urmărire penală sau instanţa
poate obliga în scris bănuitul, învinuitul, inculpatul să se prezinte la acest organ la
data şi ora fixată, iar în caz de schimbare a domiciliului, imediat să informeze
despre aceasta. în obligarea în scris vor fi indicate consecinţele nerespectării
acesteia. Măsura procesuală respecivă, de regulă, se aplică obligatoriu în toate
cazurile când faţă de cel bănuit (învinuit) nu se aplică măsura preventivă. Măsura
obligării de a se prezenta la citaţie şi de a informa despre schimbarea domiciliului
este binevenită, având în vedere faptul că anterior, până la adoptarea noului Cod
de procedură penală111, nejustificat se aplica declaraţia în scris de nepărăsire a
localităţii, de regulă, în toate cazurile când nu era posibilă aplicarea altor măsuri
preventive.
Obligaţia de a se prezenta şi a înştiinţa despre schimbarea domiciliului im-
pusă bănuitului, învinuitului sau inculpatului pe durata procesului penal nu
restrânge dreptul acestuia de a se deplasa liber şi de a-şi schimba locul de trai pe
teritoriul Republicii Moldova. însă despre plecarea pe durată lungă sau despre
schimbarea domiciliului peste hotarele Republicii Moldova se va anunţa organul
de urmărire penală sau instanţa de judecată care vor decide aplicarea
111
Vechiul Cod de procedură penală, alin. (2) al art. 371 prevedea aplicarea acestei măsuri numai în
procedura specială "Forma protocolară de pregătire prejudicierii a materiale lor" în cauze penale
privind unele infracţiuni flagrante.
Uiiei măsuri preventive. Legea procesuală penală nu prevede expres actul pro-
cedural prin care se aplică această măsură procesuală. Procedura este simpli-ficată
prin întocmirea unui înscris în care sunt arătate obligaţiile prevăzute de lege şi
consecinţele nerespectării acestora, fără emiterea unei ordonanţe sau, după caz, a
unei încheieri112. Acest înscris este semnat de ofiţerul de urmărire penală, de către
procuror sau judecător şi de către cel bănuit, învinuit sau in-v ulpul. Un exemplar
al acestui înscris se înmânează bănuitului, învinuitului, inculpatului, explicându-i-
se consecinţele nerespectării acestor obligaţii.
Pentru încălcarea obligaţiilor de a se prezenta şi de a informa despre
schimbarea domiciliului, bănuitul, învinuitul sau inculpatul poate fi adus silit mui
i se va aplica o măsură preventivă. în cazul când sunt temeiuri de a aplica măsura
arestării preventive, învinuitul care a încălcat aceste obligaţii poate fi Mţinut până
la soluţionarea chestiunii aplicării acestei măsuri preventive.
Potrivit alin. (2) al art. 198 din CPP, obligaţia în scris de a se prezenta la
organul de urmărire penală sau la instanţă poate fi luată şi de la partea vătămată,
martor, precum şi de la alte persoane participante la proces" 3 pentru lllgurarea
prezentării lor la desfăşurarea procesului penal.
în privinţa părţii vătămate, martorului şi altor persoane măsura obligării In
scris de a se prezenta la citaţie şi de a informa despre schimbarea domiciliului""
se aplică în caz de necesitate, după cum s-a menţionat în literatura ile
specialitate115, atunci când: a) declaraţiile martorilor şi ale părţii vătămate au o
importanţă deosebită; b) există date că anterior aceste persoane nu s-au prezentat
la citaţie nemotivat; c) aceste persoane locuiesc în alt loc decât locul efectuării
urmăririi penale sau judecării cauzei.
Pentru încălcarea obligaţiilor luate, părţii vătămate, martorilor şi altor i" i
nanele pot fi aplicate măsura aducerii silite şi amenda judiciară.
' lntr-o opinie contrară s-a menţionat necesitatea întocmirii unei ordonanţe sau încheieri, pornind de
la regulile generale ale procesului penal (. . , --i(ii i
    
  ,
, 1997, . 48).
1
l'i'ln alte persoane se au în vedere specialistul, expertul, interpretul, traducătorul, asistentul
procedural.
1
în kgf nu este menţionată şi obligaţia "de a informa despre schimbarea domiciliului", diir
considerăm că această obligaţie poate fi impusă martorului şi părţii vătămate pentru iltfitfaşuraiea
eficientă a procesului penal.
1
li II. liymvi'OB, . . ,  -
  ( i m t i t r hi 
), , , 2003, . 41.
' D R E P T PROCESUAL PINAL I' n r lea g   e r n I /

 §2. Aducerea silită
Aducerea silită este o măsură procesuală prin care se realizează înfăţişarea
persoanelor în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei judecătoreşti.
Potrivit alin. (1) al art. 199 din CPP, aducerea silită constă în aducerea forţată a
persoanei la organul de urmărire penală sau la instanţă în cazul în care aceasta,
fiind citată în modul stabilit de lege, nu s-a prezentat fără motive întemeiate şi nu
a informat organul care a citat-o despre imposibilitatea prezentării sale, iar
prezenţa ei era necesară.
Aducerea silită este o măsură procesuală de constrângere prin faptul că
persoana în cauză este condusă în faţa organului judiciar 116. Caracterul de
constrângere al acestei măsuri procesuale se manifestă prin faptul că persoana
este adusă contrar voinţei sale în faţa organului care desfăşoară procesul penal,
iar dacă aceasta opune rezistenţă, se poate aplica forţa fizică, mijloace speciale
sau, după caz, şi arma"7.
Conform alin. (2) al art. 199 din CPP, poate fi supusă aducerii silite numai
persoana participantă la proces, pentru care este obligatorie citarea organului de
urmărire penală sau a instanţei şi care:
1) se eschivează de la primirea citaţiei;
2) se ascunde de organul de urmărire penală sau de instanţă;
3) nu are loc permanent de trai.
Din conţinutul acestei dispoziţii rezultă că aducerea silită poate fi dispusă
numai după declanşare procesului penal. Astfel este inadmisibilă aducerea silită a
persoanei până la începerea urmăririi penale pentru a se lua o explicaţie.
O altă chestiune importantă care urmează a fi precizată este cercul per-
soanelor participante la proces, care pot fi aduse silit. Din sintagma "pentru care
este obligatorie citarea organului de urmărire penală sau a instanţei", prevăzută în
alin. (2) al art. 199 şi art. 197 din CPP, rezultă că pot fi aduse silit: 1) bănuitul,
învinuitul, inculpatul; 2) partea vătămată; 3) martorul; 4) alte per-
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., voi. I, p. 460. Conform Legii cu privire la
poliţie (art. 15), se aplică forţa fizică pentru înfrângerea rezistenţei opuse cerinţelor legale, dacă
metodele nonviolente nu asigură îndeplinirea obligaţiilor ce le revin. Mijloacele speciale (cătuşe,
bastoane de cauciuc) pot fi aplicate conform art. 16 alin. 1 pct. 6) pentru curmarea neîndeplinirii
premeditate a cerinţelor legitime. Arma de foc poate fi utilizată în condiţiile prevăzute de art. 17
împotriva unei persoane înarmate ce refuză să se subordoneze cerinţelor legale (Veştile
Sovietului Suprem ni RSSM.m: 12/321, 1990).
soane participante la proces (specialistul, expertul, interpretul, traducătorul,
asistentul procedural)"8.
Aducerea silită se dispune numai după citarea prealabilă a persoanelor, cu
excepţia cazurilor prevăzute de pct. 2) şi 3) din alin. (2) al art. 199 din CPP.
Partea vătămată, martorul şi alte persoane participante la proces, cu excepţia
bănuitului, învinuitului, inculpatului, pot fi aduse silit, de regulă numai după
citarea repetată şi neprezentarea nemotivată, precum şi neinformarea organului
judiciar despre imposibilitatea prezentării.
Constituie motive întemeiate circumstanţele care împiedică prezentarea la
citaţie (boala participantului la proces, precum şi a rudelor apropiate, decesul
rudelor apropiate, calamităţile naturale, primirea citaţiei cu întârziere, starea de
război). în literatura de specialitate şi practica organelor de urmărire penale sunt
recunoscute motive întemeiate: lipsa mijloacelor băneşti pentru deplasarea la
locul efectuării acţiunilor procesuale; accidente şi alte dereglări în domeniul
transportului; plecarea persoanei în deplasare de serviciu înainte de citaţie 119.
Astfel, până la luarea hotărârii de aducere silită, organul competent trebuie să
constate prin mijloacele posibile faptul neprezentării nemotivate 120.
Aducerea silită, conform alin. (3) al art. 199 din CPP, se efectuează în baza
unei ordonanţe de aducere, eliberate de organul de urmărire penală, sau a în-
cheierii instanţei de judecată121.
Ordonanţa sau încheierea privind aducerea silită, pe lângă dispoziţiile
prevăzute în alin. (2) al art. 255 din CPP sau, după caz, art. 306 din CPP, va
cuprinde şi menţiuni privind numele, data, anul, locul naşterii, domiciliul
118
Deşi prin lege se prevede obligaţia de a se prezenta la citaţie a părţii civile (pct. 1) din alin. (2) al
art. 62 din CPP), a apărătorului (pct. 1) din alin. (6) al art. 68 din CPP), a părţii civilmente
responsabile (pct. 1) din alin. (3) al art. 74 din CPP), a reprezentantului legal (pct. 2) din alin. (6)
al art. 78 din CPP), a reprezentantului (pct. 3) al art. 80 din CPP), pentru neprezentarea
nemotivată la citaţie pot surveni alte consecinţe, iar aducerea silită nu este oportună.
Potrivit alin. (5) al art. 199 din CPP, nu pot fi supuse aducerii silite minorii în vârstă de până la 14
ani, femeile gravide, persoanele bolnave, starea cărora este confirmată prin certificat medical
eliberat de o instituţie medicală de stat.
115
. . ,   
   ,
, . 93.
120
. . ,     
:  
, , 2000, . 211.
121
Nu constituie aducere silită, în sensul art. 199 CPP, aducerea la organele de poliţie în
condiţiile pct. 1) şi 3) din alin. (1) al art. 166, art. 168 din CPP precum şi însoţirea persoa
nei de către colaboratorii organelor de poliţie, fiind citată pentru efectuarea acţiunilor
procesuale urgente conform alin. (2) al art. 236 din CPP.
418 DREPT PROCESUAL PENAL
persoanei care trebuie adusă forţat şi calitatea procesuală a acesteia, motivele
aducerii şi numele persoanei cu funcţie de răspundere (ofiţer de urmărire penală,
procuror sau judecător) la care trebuie adusă.
Potrivit alin. (4) al art. 199 din CPP, persoana nu poate fi supusă aducerii
silite în timpul nopţii, cu excepţia cazurilor care nu suferă amânare122.
Ordonanţa sau încheierea privind aducerea silită se trimite organului de
poliţie conform alin. (6) al art. 199 din CPP, care execută această măsură pro-
cesuală de constrângere123.
Persoana împuternicită cu executarea ordonanţei sau încheierii de aducere silită
trebuie să respecte dispoziţiile art. 29 din Constituţie şi art. 12 din CPP privind
inviolabilitatea domiciliului, care prevede "că nimeni nu poate pătrunde sau
rămâne în domiciliu sau în reşedinţa unei persoane fără consimţământul acesteia".
Astfel, în cazul executării încheierii instanţei de judecată, persoana împuternicită
poate pătrunde în încăpere şi fără acordul persoanei, în cazul executării ordonanţei
ofiţerului de urmărire penală sau a procurorului, pătrunderea în încăperea
persoanei care trebuie adusă silit este posibilă cu acordul acesteia, iar în caz
contrar se va lua autorizaţia judecătorului de instrucţie în modul prevăzut de art.
304-306 din CPP.
Legea nu prevede expres posibilitatea atacării actului de aducere silită, dar
împotriva ordonanţei privind aplicarea acestei măsuri de către organul de ur-
mărire penală poate fi făcută plângere în ordinea generală stabilită de art. 298 din
CPP, care se examinează de judecătorul de instrucţie.
§3. Suspendarea provizorie din funcţie
Suspendarea provizorie din funcţie constă în interzicerea provizorie motivată
învinuitului, inculpatului de a exercita atribuţiile de serviciu sau de a rea liza
activităţi cu care aceasta se ocupă sau le efectuează în interesul serviciului public,
alin. (1) al art. 200 din CPP.
Legea procesuală penală nu defineşte scopul acestei măsuri şi, respectiv, nu
prevede temeiurile aplicării. în literatura de specialitate s-a menţionat că măsura
122
Conform pct. 6) al art. 6 din CPP, cazuri ce nu suferă amânare sunt: pericolul real ca
se vor pierde sau distruge probele; se poate ascunde bănuitul sau învinuitul ori că voi
comite alte infracţiuni. 121 Pentru neexecutarea ordonanţei sau încheierii de aducere
sililă colaboratorii poliţiei res
ponsabili de această activitate pot fi sancţionaţi cu amendă in conformitate cu ari. 201
din CPP.
I'II ile a g e n e r a l a 419
suspendării provizorii din funcţie face parte din categoria măsurilor cu caracter
pieventiv12'1 sau este o măsură apropiată după scop măsurilor preventive125.
Astfel, necesitatea aplicării acestei măsuri este condiţionată de circumstanţele
cauzei ce presupun posibilitatea că învinuitul poate: a) să continue acti vi t at ea
infracţională cu folosirea situaţiei de serviciu; b) să împiedice aflarea adevărului
prin nimicirea documentelor, influenţarea martorilor din rândul subalternilor; c)
să împiedice efectuarea reviziei sau expertizei contabile126.
Suspendarea provizorie din funcţie se dispune şi în cazurile când persoana cu
funcţie de răspundere deţine o funcţie incompatibilă cu statutul de Învinuit
(inculpat), iar în cazurile prevăzute de legi speciale este incompatibilă ţ[ cu
statutul de bănuit.
în primul rând, măsura suspendării din funcţie se dispune în privinţa în-
vinuitului (persoană cu funcţie de răspundere şi altor funcţionari publici) în
sensul Legii serviciului public din 04.05.1995127, dar această măsură procesuală
poate fi dispusă şi în privinţa altor persoane care nu au statut de funcţionar
public, dar care practică activităţi în interes public (de exemplu: medicul în
CRZul infracţiunilor prevăzute de capitolul II al Codului penal; pedagogul în
CIZul infracţiunii săvârşite împotriva unui elev sau împotriva minorilor).
Potrivit alin. (3) al art. 200 din CPP, suspendarea provizorie din funcţie 
decide judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată în baza ■ I.-
mersului motivat depus de către procuror.
Demersul procurorului se examinează în faza urmăririi penale de către
iiidreătorul de instrucţie în conformitate cu alin. (2) al art. 305 din CPP, unde
I lfearticipă învinuitul şi apărătorul acestuia. Procurorul, la demersul motivat
privind necesitatea suspendării din funcţii . va anexa în mod obligatoriu
ordonanţa de punere sub învinuire.
Pentru unele categorii de funcţionari publici (persoane cu înalte funcţii de
răs-|n11  Icre) procedura suspendării din funcţie este reglementată de legi
speciale'28.
. 'I. I ,   
- .
,
, 1985, . 81.
 ,   . .
, , , 2000, . 188.
, |>, , . . , op. cit., . 75-76.

Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 61 din 02.11.1995.
II. Judecătorul este suspendat prin hotărârea Consiliului Superior al Magistraturii care
H prezintă Preşedintelui Republicii Moldova sau, după caz, Parlamentului, art. 20
al Legii cu privire la Consiliul Superior al Magistraturii din 19.07.1996 {Monitorul
Qfittul al Republicii Moldova, nr. 64 din 03.10.1996).
b Judecătorul C u r ţ i i Constituţionale, prin Hotărârea Curţii Constituţionale la demer-
■,nl  ui om lui General, art, 16 al Legll cu privire la Curtea Constituţională. Pi 4 I i
2 D
IVIIK ! alte persoane cu înalte l'uiu ţ i i de răspundere, conform procedurii n u m i r i i Im '
în funcţie de către l'arlaiminet imn Preşedintele Republicii Moldova (Procuror
ueneral. avoial DiirlamenUii. ineniliiii t luvei iiuliu. membrii Curţii de Conturi).
 Potrivit alin. (4) al art. 200 din CPP, copia de pe încheierea judecătorului de
instrucţie sau a instanţei de judecată privitor la suspendarea provizorie din funcţie
a persoanei se trimite imediat pentru executarea administraţiei la locul de lucru al
învinuitului, inculpatului. Din momentul primirii copiei, persoana indicată va fi
înlăturată sau nu va fi admisă în câmpul muncii.
în cazul în care persoana responsabilă de executarea acestei măsuri proce-
suale de constrângere nu îndeplineşte hotărârea judecătorească respectivă, ju-
decătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de judecată pot aplica o amendă
judiciară în conformitate cu art. 201 din CPP. Persoanei suspendate provizoriu din
funcţie i se întrerupe remunerarea muncii, însă perioada de timp pentru care
persoana a fost suspendată provizoriu din funcţie în calitate de măsură procesuală
de constrângere se ia în calcul în vechimea generală de muncă, alin. (2) al art. 200
din CPP.
Hotărârea judecătorului de instrucţie privind suspendarea provizorie din
funcţie poate fi atacată cu recurs în termen de 3 zile în instanţa ierarhic supe-
rioară, conform alin. (2) al art. 302 din CPP.
Suspendarea provizorie din funcţie poate fi revocată de către judecătorul de
instrucţie sau, după caz, de instanţă, la cererea părţilor în proces, dacă dispune
necesitatea aplicării unei asemenea măsuri (alin. (5) al art. 200 din CPP).
Suspendarea provizorie din funcţie ca măsură procesuală de constrângere într-o
cauză penală se aplică din iniţiativa procurorului în ordinea prevăzută de Codul
de procedură penală (art. 200), iar practica suspendării contractului individual de
muncă în circumstanţe ce nu depind de voinţa părţilor prevăzute în art. 76 Codul
muncii al Republicii Moldova din 28.03.2003129 determinate de faptul punerii sub
învinuire a salariatului13" trebuie să fie în conformitate cu legislaţia procesuală
penală.
Totodată, menţionăm faptul că aplicarea unei măsuri preventive privative de
libertate (arestarea preventivă, arestarea la domiciliu) constituie în esenţă şi
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr.159-162 din 29.07.2003.
Art. 76 din Codul muncii prevede diferite cazuri de suspendare de drept a contractului
individual de muncă, printre care:
a. Trimiterea în instanţa de judecată a dosarului penal privind comiterea de către sala
riat a unei infracţiuni incompatibile cu munca prestată până la rămânerea definitivă
a hotărârii;
b. Cerere a organelor de control sau de drept, conform legislaţiei în vigoare, sunt te
meiuri determinate de existenţa unei cauze penale împotriva salariatului. Aceste
reglementări din Codul muncii permit interpretări diferite în problema condiţiilor
şi organului competent să dispună suspendarea provi'/.orie din funcţie (suspendarea
contractului individual de muncă),
0 suspendare tacită din funcţie a celui bănuit, învinuit sau inculpat, având în
vedere imposibilitatea celui prevenit să presteze muncă. în aceste cazuri este su-
ficientă trimiterea copiei mandatului de arestare angajatului pentru a suspenda
contractul individual de muncă cu salariatul ce se află în detenţie provizorie.
Legea procesuală penală nu prevede expres durata măsurii suspendării
provizorii din funcţie, prezumându-se până la rămânerea definitivă a sentinţei în
caz de incompatibilitate cu funcţia ocupată, iar celelalte cazuri pe durata urmăririi
penale.
în concluzie putem menţiona că suspendarea provizorie din funcţie se aplică
ca măsură procesuală în privinţa învinuitului pentru a preîntâmpina împiedicarea
aflării adevărului de către acesta, care, de regulă, se află în stare de libertate, în
alte cazuri măsura dată se dispune ţinând cont de incompatibilitatea statutului
persoanei cu funcţie de răspundere şi actul punerii sub învinuire a acesteia.
§4. Amenda judiciară
Amenda judiciară este o sancţiune procesuală, aplicabilă în caz de săvârşire a
vreuneia dintre abaterile judiciare prevăzute de Codul de procedură penală.
Rolul amenzii judiciare este de a asigura desfăşurarea normală a activităţii
procesuale prin efectuarea corect şi la timp, de către subiecţii procesuali, a în-
datoririlor ce le revin potrivit legii'".
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 201 din CPP, amenda judiciară este o sancţiune
bănească aplicată de către instanţa de judecată persoanei care a comis o abatere în
cursul procesului penal.
Amenda judiciară se aplică în mărime de la 1 la 25 de unităţi convenţionale
(alin. (2) al art. 201 din CPP)132.
Potrivit alin. (3) al art. 201 din CPP, constituie abatere procesuală şi se
sancţionează cu amendă:
1) Neîndeplinirea de către orice persoană prezentă la şedinţa de judecată a
măsurilor luate de către preşedintele şedinţei în conformitate cu cerinţele
art. 334 din CPP.
Această abatere se poate săvârşi prin încălcarea disciplinei şedinţei, prin
tulburarea liniştii acesteia, prin nesupunerea dispoziţiilor preşedintelor şedinţei de
judecată, fie prin alte acţiuni sau inacţiuni care denotă desconsiderare vădită faţă
de judecată. în mod special, condiţiile şi persoanele care pot fi
1
" Vintilă Dcmgonoz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului..., op. cit., voi. I, p. 412. "'
O unitate convenţională este 20 lei, potrivit alin. (2) al art. 64 din CP.
i!'
D U H I ' T PROCESUAL I ' l i N A I . I' a r lea g o n e r a I  '12.1
 sancţionate cu amendă sunt reglementate de art. 334 din CPP. Din dispoziţiile art.
334 din CPP rezultă că pentru încălcarea ordinii în timpul şedinţei de judecată
poate fi sancţionată cu amendă orice persoană, cu excepţia inculpatului, care este
îndepărtat din sala şedinţei.
Abaterea dată poate fi săvârşită în faza de judecată, în orice etapă s-ar afla
aceasta, precum şi în faza urmăririi penale în faţa judecătorului de instrucţie
la soluţionarea chestiunilor prevăzute de lege.
„ 2) Neexecutarea ordonanţei sau încheierii de aducere silită.
Abaterea dată poate fi săvârşită de către cei care sunt obligaţi, potrivit legii,
să execute hotărârea de aducere silită. Astfel, tergiversarea nejustificată privind
executarea hotărârii de aducere silită sau neanunţarea despre imposibilitatea
executării acestei hotărâri de către colaboratorul poliţiei, precum şi neprezentarea
la timp spre executare de către conducătorul organului de poliţie constituie o
abatere în sensul prevăzut de pct. 2) din alin. (3) al art. 201 din CPP. Această
abatere presupune rea-voinţa care trebuie dovedită.
3) Neprezentarea nejustificată a martorului, expertului, specialistului,
interpretului, traducătorului sau apărătorului legal, citaţi la organul
de urmărire penală sau instanţă, precum şi a procurorului la instanţă
şi neinformarea acestora despre imposibilitatea prezentării, când pre
zenţa lor este necesară.
Abaterea dată priveşte obligaţia martorului (art. 90 din CPP), expertului (art.
88 din CPP), specialistului (art. 87 din CPP), a interpretului sau traducătorului
(art. 85 din CPP) de a se prezenta în faza organului care i-a citat, precum şi
obligaţia să informeze la timp despre imposibilitatea prezentării. Această abatere
poate fi săvârşită şi de partea vătămată, care poate fi sancţionată cu amendă
pentru neprezentarea nejustificată şi neinformarea organului competent la timp
despre imposibilitatea prezentării, pornind de la dispoziţiile generale prevăzute de
alin. (2) al art. 197 din CPP şi dispoziţiile speciale arătate la alin. (5) al art. 323
din CPP numai în cazurile când declaraţiile părţii vătămate prezintă importanţă
pentru aflarea adevărului în procesul penal şi deci este necesară audierea ei.
Subiect al acestei abateri poate fi şi procurorul, precum şi apărătorul cu
condiţia că lipsa nemotivată a acestora şi neinformarea la timp despre imposi-
bilitatea prezentării au dus la cheltuieli judiciare suplimentare, având în vedere
dispoziţiile speciale ale legii (alin. (3) al art. 320; alin. (3) al art. 322 din CPP).
4) Tergiversarea de către expert, interpret sau traducător a executării în
sărcinărilor primite.
Tergiversarea care formează elementul material al abaterii se comite prin
inacţiunea (omisiunea) de a îndeplini la timp sarcina privitoare la efectuarea
expertizei sau de traduce înscrisul133.
Tergiversarea presupune rea-voinţa din partea expertului sau traducătorului,
care trebuie dovedită.
5) Neluarea de către conducătorul unităţii, în care urmează să se efectue
ze o expertiză, a măsurilor necesare pentru efectuarea acesteia.
Abaterea constituie neîndeplinirea obligaţiilor prevăzute de art. 149 din CPP
de către conducătorul instituţiei de expertiză.
6) Neîndeplinirea obligaţiei de prezentare, la cererea organului de urmă
rire penală sau a instituţiei, a obiectelor sau a documentelor de către
conducătorul unităţii sau de către persoane însărcinate cu aducerea la
îndeplinire a acestei obligaţii.
Această abatere judiciară se săvârşeşte printr-o inacţiune (omisiune), care
constă în neîndeplinirea obligaţiei de prezentare la cererea organului judiciar a
obiectelor şi înscrisurilor aflate în posesia sa. Constituie abatere nu numai ne-
prezentarea acestor obiecte sau înscrisuri, ci şi nepredarea organelor judiciare 134,
organului de urmărire penală sau instanţei de judecată în condiţiile alin. (3) al art.
157 din CPP a documentelor şi obiectelor ce se află într-o instituţie de stat.
Nu constituie abatere judiciară, în sensul prevăzut de pct. 6) din alin. (3) al
art. 201 din CPP, neprezentarea obiectelor şi documentelor în cazul efectuării
unei percheziţii sau ridicării de obiecte şi documente în conformitate cu art. 128
din CPP.
7) Nerespectarea obligaţiei de păstrare a mijloacelor de probă.
Această abatere judiciară poate fi săvârşită de către persoanele fizice sau ju-
ridice care au primit la păstrare, li s-a restituit sau au fost transmise pentru efec -
tuarea expertizei şi au încălcat obligaţia de păstrare a corpurilor delicte şi altor
obiecte prevăzută de art. 160 din CPP. Abaterea dată se manifestă prin pierderea,
deteriorarea, alterarea sau amestecul corpurilor delicte şi altor obiecte.
8) Alte abateri pentru care Codul de procedură penală prevede amenda
judiciară. Astfel de cazuri sunt:
a. neexecutarea hotărârii de suspendare provizorie din funcţie de către
administraţia locului de lucru conform alin. (4) al art. 200 din CPP;
V i n t i l ă Dongonoz ş.a., Explicaţii teoretice ale Codului..., op. cit., voi. I, p. 415.
Ibidem.
I.'..I I) RPT PROCESUA I, PRNA L I' a r tea  e n e r a I '125

 b. neîndeplinirea de către asistentul procedural a obligaţiilor prevăzute de
art. 82 din CPP;  înaintarea cererii de recuzare în mod repetat cu rea-
credinţă şi în mod abuziv, cu scopul de a tergiversa procesul, de a deruta
judecata sau din alte intenţii răuvoitoare de către părţi la proces în
conformitate cu alin. (4) al art. 34 din CPP.
Potrivit alin. (4) al art. 201 din CPP, pentru abaterile comise în cursul
urmăririi penale, amenda judiciară se aplică de către judecătorul de instrucţie la
demersul persoanei care efectuează urmărirea penală. Astfel, ofiţerul de urmărire
penală sau, după caz, procurorul vor întocmi un demers motivat, unde se va
menţiona esenţa abaterii procesuale, anexând materialele necesare ce confirmă
faptul încălcării obligaţiilor procesuale de către subiecţi, precum şi rea-voinţa, în
funcţie de caz.
Examinarea demersului privind aplicarea amenzii judiciare se face de către
judecătorul de instrucţie în conformitate cu art. 305 din CPP cu participarea per-
soanei care a înaintat demersul şi a persoanei care a comis abaterea procesuală.
Potrivit alin. (6) al art. 201 din CPP, încheierea judecătorului de instrucţie
privind aplicarea amenzii judiciare poate fi atacată cu recurs în instanţa ierarhic
superioară (Curtea de Apel) de către persoana în privinţa căreia a fost aplicată
amenda.
Pentru abaterile comise în cursul judecării cauzei, amenda judiciară se aplică
de către instanţa care judecă cauza, iar încheierea privind aplicarea amenzii se
include în procesul-verbal al şedinţei de judecată (alin. (5) al art. 201 din CPP).
Instanţa de judecată, în cazul săvârşirii unei abateri judiciare, aplică amenda
judiciară din oficiu.
încheierea instanţei de judecată privind aplicarea amenzii judiciare nu este
susceptibilă de a fi atacată cu recurs separat, conform dispoziţiilor alin. (7) al art.
201 din CPP, dar poate fi atacată numai o dată cu sentinţa cu apel sau recurs în
condiţiile art. 408-4118 din CPP sau, după caz, a art. 437-450 din CPP.
Potrivit alin. (8) al art. 201 din CPP, aplicarea amenzii judiciare nu înlătură
răspunderea penală în cazul în care fapta constituie infracţiune.
în cazul când abaterea judiciară constituie o contravenţie administrativă (de
exemplu, prevăzută de art. 200/7, 200/8 din Codul cu privire la contravenţiile
administrative), instanţa de judecată aplică sancţiunea administrativă în
corespundere cu art. 209 al Codului cu privire la contravenţiile administrative,
fără a aplica amenda judiciară potrivit art. 201 din CPP135.
1 r
' Art. 200/7, manifestarea lipsei de respect faţă de judecată, art. 200/8, ofensa adusă jude-
cătorului sunt contravenţii administrative ce atentează la înfăptuirea justiţiei.
§5. Punerea sub sechestru a bunurilor 5.1. Definiţia şi scopul
aplicării sechestrului asupra bunurilor
Actualul Cod de procedură penală (art. 202-210) reglementează punerea sub
sechestru a bunurilor în cadrul măsurilor procesuale de constrângere, definind-o
ca măsură asiguratorie, spre deosebire de legislaţia procesuală penală precedentă
care a plasat materia normativă (art. 155) în cadrul actelor de urmărire penală
alături de sechestrarea corespondenţei poştale. Prin urmare, doctrina juridică
sovietică trata punerea sub sechestru a bunurilor ca acţiune procesuală efectuată în
caz de necesitate în faza urmăririi penale' 36. Pe bună dreptate s-a expus opinia că
"După natura juridică şi scopul urmărit, aceasta nu este o acţiune de aflare a
adevărului, ci este o acţiune organizaţional-dispozitivă efectuată pentru asigurarea
neînstrăinării anumitor bunuri"137.
în acelaşi sens s-a menţionat că "acţiunea dată nu este un procedeu proba-
toriu, dar constituie o măsură procesuală de constrângere aplicată nu numai în
faza urmăririi penale, dar şi în faza trimiterii în judecată, precum şi în faza
judecării cauzei"138.
Potrivit art. 202 din CPP, organul de urmărire penală din oficiu sau instanţa
de judecată, la cererea părţilor, poate lua în cursul procesului penal măsuri
asigurătorii, pentru repararea prejudiciului cauzat de infracţiune, precum şi pentru
garantarea executării pedepsei amenzii.
Măsurile asigurătorii pentru repararea prejudiciului constau în sechestrarea
bunurilor mobile şi imobile în conformitate cu art. 203-210 din CPP. în lege se
menţionează despre "măsuri asigurătorii", dar în esenţă se reglementează o
singură măsură - punerea sub sechestru a bunurilor. în aspect doctrinal, putem
interpreta dispoziţia legii (art. 202 din CPP) privind existenţa mai multor măsuri
asigurătorii pornind de la regimul juridic al bunurilor sechestrate şi din procedura
aplicării sechestrului. Din acest punct de vedere deosebim diverse forme ale
sechestrului139:
M. . ,  
 ,  2, , 1970, . 121. .
. ,  . 
  , , 1981, . 24.
. . ,  
   -
, , 1976, . 10.
Legislaţia altor state prevede expres diferite forme ale sechestrului penal: 1)
Codul de procedură penală al României (art. 165-167) -
a. Sechestrul;
b. Inscripţia ipotecară;
 Poprirea;
(26 D R E P T PROCESUAL l'KNAI. I' a r tea g 0 n o r a I ii ■t/v
 1) sechestrul propriu-zis, aplicabil bunurilor mobile;
2) sechestrul bunurilor imobile cu notarea acestuia în registrul bunurilor
imobile;
3) sechestrul depozitelor (conturilor) bancare;
4) sechestrul valorilor mobiliare (materializate sau nematerializate) cu
blocarea conturilor personale în registrul valorilor mobiliare.
Potrivit art. 203 din CPP, punerea sub sechestru a bunurilor este definită ca o
măsură procesuală de constrângere, care constă în inventarierea bunurilor
materiale şi interzicerea proprietarului sau posesorului de a dispune de ele, iar în
cazurile necesare, de a se folosi de aceste bunuri. După punerea sub sechestru a
conturilor şi a depozitelor bancare sunt încetate orice operaţiuni în privinţa
acestora140.
în literatura de specialitate, măsurile asigurătorii au fost definite ca "măsuri
procesuale cu caracter real, care au efect indisponibilitatea bunurilor mobile şi
imobile care aparţin învinuitului sau inculpatului şi părţii responsabile civil-mente
în vederea acoperirii despăgubirilor civile şi a executării pedepsei amenzii"141.
Aceste instituţii îşi justifică prezenţa în cadrul măsurilor procesuale, deoarece,
până la soluţionarea definitivă a cauzelor penale şi rămânerea definitivă a
hotărârii prin care a fost admisă acţiunea civilă, reparatorie sau prin care s-a
pronunţat pedeapsa amenzii, inculpatul sau partea responsabilă civilmente ar
putea să înstrăineze bunurile pe care le au şi să devină insolvabili.
Prin efectul lor, măsurile asigurătorii garantează executarea obligaţiilor de
ordin patrimonial ce decurg din rezolvarea acţiunii penale şi acţiunii civile în
procesul penal142.
Prin urmare, punerea sub sechestru a bunurilor limitează dreptul de
proprietate în sensul interdicţiei de înstrăinare, iar în cazul când bunurile
sechestrate sunt ridicate sau sigilate şi interdicţia folosirii acestora. Conform
2) Codul de procedură penală al Federaţiei Ruse (art.115, 116) -
a. Sechestrul;
b. Sechestrul titlurilor de valoare.
140
Prin "încetarea oricăror operaţiuni în privinţa conturilor şi depozitelor bancare" sechestrate se are în
vedere atât debitarea, cît şi creditarea contului bancar. Din punct de vedere practic, nu există nici
un raţionament care să justifice interdicţia creditării contului bancar. Totodată, nu poate fi
justificată uneori interdicţia oricăror operaţiuni de debitare a contului bancar, care duce la
blocarea activităţii agentului economic. Din aceste considerente este raţională şi eficientă practica
dispunerii sechestrului mijloacelor băneşti în suma acţiunii civile, dar nu a contului bancar.
"' Ion NeagU, Drept procesual penal. Partea generală, op. cit., p. 347.
"■' Ibidem.
dispoziţiilor art. 202, 203 din CPP, punerea sub sechestru a bunurilor se dispune
pentru următoarele scopuri:
1) asigurarea reapărării prejudiciului cauzat de infracţiune;
2) garantarea executării pedepsei amenzii;
3) garantarea executării măsurii de siguranţă a confiscării speciale.
Aplicarea sechestrului asupra bunurilor în alte scopuri decât cele prevăzu
te de lege este inadmisibilă143.
5.2. Bunurile care pot fi puse sub sechestru
Problema bunurilor care pot fi puse sub sechestru include următoarele
condiţii: 1) bunurile cărui subiect pot fi sechestrate; 2) categoria (natura juridică)
bunurilor asupra cărora se aplică sechestrul; 3) bunurile care, potrivit legii, nu pot
fi puse sub sechestru.
Potrivit alin. (3) al art. 202 din CPP combinat cu alin. (1) al art. 204 din CPP,
pot fi puse sub sechestru bunurile bănuitului, învinuitului, inculpatului, precum şi
ale părţii civilmente responsabile în cazurile prevăzute de lege 144, indiferent de
natura bunurilor şi de faptul la cine se află, pentru repararea prejudiciului cauzat
de infracţiune în suma valorii probabile a pagubei. Aplicarea sechestrului pentru
garantarea executării pedepsei amenzii se dispune, potrivit alin. (4) al art. 202 din
CPP, numai asupra bunurilor învinuitului sau inculpatului.
Bunurile destinate sau folosite la săvârşirea infracţiunii care urmează a fi
confiscate sunt supuse sechestrului numai dacă sunt în proprietatea bănuitului,
învinuitului sau inculpatului145.
Potrivit alin. (2) al art. 204 din CPP, se pun sub sechestru bunurile ce
constituie cota-parte a bănuitului, învinuitului, inculpatului în proprietatea
comună a soţilor sau familiei. Dacă există suficiente probe că proprietatea comună
este dobândită sau majorată pe cale criminală, poate fi pusă sub sechestru întreaga
proprietate a soţilor sau familiei ori cea mai mare parte a acestei proprietăţi. Tot în
acest sens pot fi puse sub sechestru bunurile întreprinderilor, instituţiilor şi
organizaţiilor, cotă-parte din proprietatea colectivă
'''■' De exemplu, nu poate fi aplicat sechestrul bunurilor pentru recuperarea cheltuielilor de judecată
prevăzute de art. 227 din CPP sau a amenzii judiciare conform art. 201 din CPP.
Mr|
Se au în vedere dispoziţiile Codului civil al Republicii Moldova din 6 iunie 2002 (art. 1406-1410).
W Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 40 din 27.12.1999 privind practica aplic ă r i i de
către instanţele de judecată a dispoziţiilor legale referitoare la confiscarea averii (Culegere de
hotărâri explicative, Chişinău, 2002, p. 284).
•I ■:;
D R E P T PROCESUAL PENA I.
1'   I  a g    429
Iă
dobândită ilicit de către bănuit, învinuit, care poate fi separată fără a se aduce
prejudiciu activităţii economice (alin. (4) al art. 204 din CPP)146.
în cazul când bănuitul, învinuitul sau inculpatul este fondator sau membru al
unei societăţi, cooperative, organizaţii necomerciale, sechestrul poate fi aplicat în
condiţii speciale asupra cotei-părţi din proprietatea persoanei juridice. Astfel,
potrivit Codului civil (alin. (3) al art. 14; alin. (3) al art. 156; alin. (3) al art. 171;
alin. (5) al art. 181), bunurile transmise de către învinuit în capitalul social al
organizaţiei devin proprietatea acesteia şi organizaţia (asociaţia) nu răspunde
pentru faptele personale ale fondatorilor, aşa cum fondatorii nu răspund cu
proprietatea lor pentru obligaţiile acesteia. Prin urmare, punerea sub sechestru a
bunurilor asociaţiei, întreprinderii, organizaţiei pentru fapta penală săvârşită de
către fondatorul acestora se admite numai în următoarele cazuri şi condiţii:
1) pentru asigurarea confiscării speciale a acelei cote-părţi (părţi sociale,
acţiunilor) dobândite pe cale criminală de către fondator;
2) pentru asigurarea reparării prejudiciului cauzat sau a executării pedepsei
amenzii asupra cotei de participare în cooperativă de către învinuit, dacă
acesta nu are alte bunuri (alin. (7) al art. 177 din Codul civil).
în cazul tragerii la răspundere penală a persoanelor juridice în condiţiile
prevăzute de alin. (3) al art. 21 din CP, sechestrul poate fi aplicat asupra întregii
proprietăţi a acesteia, în scopul recuperării prejudiciului cauzat, precum şi pentru
garantarea executării pedepsei amenzii.
După natura juridică şi alte criterii pot fi sechestrate bunurile mobile şi
imobile (alin. (2) al art. 202 din CPP).
Potrivit alin. (1) al art. 203 din CPP, sunt puse sub sechestru bunurile, adică
valorile materiale, inclusiv conturile şi depozitele bancare.
Prin "valori materiale" se subînţeleg bunurile corporale, precum şi valorile
mobiliare (inclusiv cele nematerializate).
Nu poate fi aplicat sechestrul pentru asigurarea acţiunii civile în procesul
penal asupra bunurilor incorporate (denumirea de firmă, emblemă, marcă,
invenţie, dreptul de autor, denumirea de origine şi indicaţie geografică). Potrivit
alin. (2) al art. 203 din CPP, sunt supuse sechestrării în scopul confiscării speciale
bunurile destinate săvârşirii infracţiunii, folosite în acest scop sau rezultate din
infracţiune.
La aplicarea sechestrului asupra bunurilor întreprinderilor, organizaţiilor sau persoa-,
nclor fizice cu statut de întreprinzător se vor lua în consideraţie dispoziţiile Codului de
procedură civila al Republicii Moldova din 30 mai 2003 (alin. (1) al art. 176) {Monitorul
Oficial al Republicii Moldova, nr.Ul-115/451 din 12.06.2003).
Sechestrarea bunurilor rezultate din infracţiune se dispune asupra oricăror
bunuri, indiferent de natura acestora. Astfel, potrivit hotărârii Plenului Curţii
Supreme de Justiţie nr. 40 din 27.12.1999, bunurile rezultate din infracţiune
constituie şi avantajul economic obţinut în urma săvârşirii faptelor penale.
Avantajul economic poate consta într-un bun de orice natură, corporal sau
incorporai, mobil sau imobil, precum şi acte juridice sau documente care atestă un
titlu sau un drept asupra unui bun14''.
Bunurile rezultate din infracţiune sunt supuse sechestrului indiferent de faptul
dacă se află în proprietatea învinuitului (inculpatului) sau în proprietatea altor
persoane fizice sau juridice. Sunt supuse sechestrului bunurile mobile dobândite
pe cale criminală de către bănuit, învinuit sau inculpat, chiar dacă au fost
înstrăinate în mod legal altor persoane (cu excepţia banilor, titlurilor de valoare la
purtător, bunurilor procurate la licitaţie)148.
Sunt supuse sechestrării bunurile arătate la alin. (2) al art. 106 din CP care
urmează a fi confiscate de la făptuitor, chiar şi în cazul existenţei unui temei de
absolvire de răspundere penală.
Pot fi puse sub sechestru sumele de bani care se află pe conturile analitice ale
persoanelor juridice sau persoanelor fizice (curent, de depozit, de credit,
temporar).
Potrivit alin. (3) al art. 204, nu pot fi puse sub sechestru produsele alimentare
necesare proprietarului, posesorului de bunuri şi membrilor familiilor lor,
combustibilul, literatura de specialitate şi inventarul de ocupaţie profesională,
vesela şi atributele de bucătărie folosite permanent ce nu sunt de mare preţ,
precum şi alte obiecte şi lucruri de primă necesitate, chiar dacă acestea pot fi
ulterior supuse confiscării149.
Culegere de hotărâri explicative, Chişinău, 2002, p. 2S5.
Potrivit alin. (2) al art. 331 din Codul civil, dobânditorul de bună credinţă nu dobândeşte
dreptul de proprietate asupra bunurilor mobile în cazurile când bunul este furat, pierdut
sau ieşit în alt mod din posesiunea proprietarului contrar voinţei lui (cu excepţia banilor,
titlurilor de valoare la purtător sau a bunurilor înstrăinate la licitaţie). Potrivit anexei nr.
1 a Codului de procedură civilă al RSSM din 26 decembrie 1964, în vigoare până în
prezent, sunt prevăzute şi alte bunuri care nu pot fi urmărite şi respectiv nu poate fi
aplicat sechestrul asupra bunurilor de necesitate vitală: 1) unicul animal şi păsările de
curte, de pe lângă casă; 2) nutreţul necesar pentru hrana animalelor; 3) îmbrăcămintea
şi încălţămintea strict necesară şi albiturile de pat (Veştile Sovietului Su-jnvin ui RSSM,
1964, nr. 36).
•!.»() D R E P T l'KOC l iSU A I, IMiN/VI. I* a t tea g e n e»a IA 431
 5.3. Temeiurile şi procedura punerii sub sechestru a bunurilor
Conform conţinutului alin. (1) al art. 205 din CPP, punerea sub sechestru a
bunurilor poate fi dispusă în următoarele condiţii care urmează a fi întrunite
cumulativ:
1) sa fie începută urmărirea penală;
2) dacă probele acumulate permit de a presupune întemeiat că bănuitul,
învinuitul sau alte persoane la care se află bunurile urmărite le pot tăinui,
deteriora, cheltui;
3) dacă s-a înaintat acţiunea civilă, dacă pentru săvârşirea infracţiunii
incriminate bănuitului, învinuitului, inculpatului poate fi aplicată
pedeapsa amenzii sau dacă există unul din bunurile prevăzute de alin. (2)
al art. 106 din CP.
Punerea sub sechestru a bunurilor se aplică în baza ordonanţei organului de
urmărire penală, cu autorizaţia judecătorului de instrucţie sau, după caz, a
încheierii instanţei de judecată. Procurorul, din oficiu sau la cererea părţii civile,
înaintează judecătorului de instrucţie demers însoţit de ordonanţa organului de
urmărire penală privind punerea bunurilor sub sechestru. Judecătorul de instrucţie,
prin rezoluţie, sancţionează punerea bunurilor sub sechestru, iar instanţa de
judecată decide asupra cererilor părţii civile ori ale altei părţi, prin încheiere, dacă
vor fi administrate probe suficiente pentru confirmarea temeiurilor prevăzute de
lege (alin. (2) al art. 205 din CPP).
Până la înaintarea demersului privind aplicarea sechestrului, la indicaţia
procurorului sau din oficiu ofiţerul de urmărire penală, conform pct. 13) din alin.
(2) al art. 57 din CPP, va constata prin ordonanţă existenţa bunurilor care pot fi
urmărite. Pentru stabilirea bunurilor care pot fi urmărite ofiţerul de urmărire
penală efectuează acţiuni procesuale sau acţiuni de investigaţie operativă.
în cazul constatării inexistenţei bunurilor care pot fi urmărite, ofiţerul de
urmărire penală înştiinţează procurorul şi partea civilă.
în faza urmăririi penale demersul procurorului se examinează de judecătorul
de instrucţie în ordinea prevăzută de art. 305 din CPP.
în faza de judecată chestiunea aplicării sechestrului se examinează de către
instanţa de judecată la cererea părţii civile sau, după caz, la demersul procurorului
(pentru asigurarea executării pedepsei amenzii sau confiscării speciale), potrivit
art. 346, 364 din CPP, în urma căreia se adoptă o încheiere sub forma unui
document aparte, în conformitate cu alin. (2) al art. 342 din CPP.
Potrivit alin. (3) al art. 205 din CPP, în ordonanţa organului de urmărire
penală sau, după caz, în încheierea instanţei de judecată cu privire la punerea
bunurilor sub sechestru vor fi indicate bunurile materiale supuse sechestrului, în
măsura în care ele sunt stabilite în procedura cauzei penale, precum şi valoarea
bunurilor necesare şi suficiente pentru asigurarea acţiunii civile.
Dacă există dubiu evident cu privire la prezentarea benevolă a bunurilor pentru
punerea lor sub sechestru, judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa de
judecată, concomitent cu autorizarea sechestrului asupra bunurilor \materiale,
autorizează şi percheziţia (alin. (4) al art. 205 din CPP). în cazul când s-a autorizat
de judecătorul de instrucţie sau de instanţa de judecată punerea bunurilor sub
sechestru, iar acestea sunt tăinuite, ofiţerul de urmărire penală sau, după caz,
executorul judecătoresc efectuează căutarea bunurilor urmărire, pătrunzând în
încăperi şi fără autorizaţie specială privind percheziţia, în conformitate cu norma
constituţională (pct. a) din alin. (2) al art. 29) ce prevede derogarea privind
executarea unei hotărâri judecătoreşti.
în caz de delict flagrant sau în cazul ce nu suferă amânare, organul de
urmărire penală este în drept de a pune bunurile sub sechestru în baza ordonanţei
proprii, fără a avea autorizaţia judecătorului de instrucţie, comunicând în mod
obligatoriu despre aceasta judecătorului de instrucţie imediat, însă nu mai târziu
de 24 de ore din momentul efectuării acestei acţiuni procesuale. Primind
informaţia respectivă, judecătorul de instrucţie verifică legalitatea acţiunii de
punere sub sechestru, confirmă rezultatele ei sau declară nevalabi-litatea acesteia.
în caz de constatare că sechestrarea este ilegală sau neîntemeiată, judecătorul de
instrucţie dispune scoaterea totală sau parţială a bunurilor de sub sechestru (alin.
(5) al art. 205 din CPP).
Prin urmare, executarea punerii sub sechestru a bunurilor poate fi efectuată în
acelaşi timp cu efectuarea unei percheziţii, a ridicării de obiecte sau documente
sau de sine stătător.
La determinarea valorii bunurilor ce urmează a fi puse sub sechestru se vor
lua în consideraţie preţurile medii de pe piaţă din localitatea respectivă, fără
aplicarea vreunui coeficient (alin. (1) al art. 206 din CPP).
Valoarea bunurilor puse sub sechestru în scopul asigurării acţiunii civile
înaintate de partea civilă sau procuror nu poate depăşi valoarea acţiunii civile
(alin. (2) al art. 206 din CPP).
în cazul când pentru infracţiunea săvârşită legea penală prevede pedeapsa
amenzii, sechestrul se va dispune asupra bunurilor învinuitului în limita maximală
a cuantumului acesteia.
In cazul când banii, codurile sau valoarea serviciilor primite nelegitim nu IU
fost găsite de către organele de urmărire penală pentru a fi puse sub sechestru, se
vor pune sub sechestru oricare bunuri ale învinuitului (inculpatului)
•i ia D R E P T PROCESUAL PENAL Pil r tea gen era 1 ft 433
pentru încasarea în beneficiul statului a sumei de bani echivalentă, pornind de la
valoarea acestora la momentul săvârşirii infracţiunii15".
Potrivit alin. (3) al art. 206 din CPP, determinând cota-parte a bunurilor ce
urmează a fi puse sub sechestru aparţinând fiecăruia din mai mulţi învinuiţi, in-
culpaţi sau câtorva persoane care poartă răspundere pentru acţiunile lor, se ia în
considerare gradul de participare a acestora la săvârşirea infracţiunii. în scopul
asigurării acţiunii civile poate fi pusă sub sechestru întreaga proprietate a uneia
din persoane. în situaţia arătată mai sus este aplicabilă dispoziţia art. 1414 din
Codul civil privind răspunderea solidară. Astfel, în cazul când dauna a fost cau-
zată în comun de mai multe persoane, sechestrul poate fi aplicat asupra bunurilor
fiecărui învinuit (inculpat) în cote-părţi determinate de gradul de participare la
săvârşirea infracţiunii de către fiecare participant, sau în cote egale, dacă este
imposibil de a determina cota despăgubirilor fiecărui participant. în cazul când
învinuiţii nu dispun de bunuri, sechestrul pentru asigurarea acţiunii civile poate fi
aplicat numai asupra bunurilor unui învinuit (inculpat), iar acesta va avea dreptul
de regres faţă de ceilalţi coinculpaţi, potrivit art. 1415 din Codul civil.
Conform alin. (3) al art. 207 din CPP, la punerea bunurilor sub sechestru
poate fi atras un specialist merceolog, care va determina costul aproximativ al
bunurilor materiale în scopul excluderii sechestrării bunurilor în valoare ce nu
corespunde valorii indicate în ordonanţa organului de urmărire penală sau în
hotărârea instanţei de judecată.
Executarea ordonanţei sau, după caz, a hotărârii cu privire la punerea
bunurilor sub sechestru se face de către ofiţerul de urmărire penală în faza ur-
măririi penale sau în faza judecării cauzei de către executorul judecătoresc în
conformitate cu art. 207 din CPP, care reglementează procedura sechestrării
bunurilor mobile.
Executarea propriu-zisă a punerii sub sechestru a bunurilor urmează să se
efectueze în timpul zilei (de la 6uo-2200), cu excepţia cazurilor arătate la alin. (5) al
art. 205 din CPP.
Reprezentantul organului de urmărire penală înmânează contra semnătură,
proprietarului sau posesorului bunurilor, copia de pe ordonanţă, iar executorul
judecătoresc copia încheierii judecătoreşti şi cere predarea lor. în caz de refuz de a
executa benevol această cerinţă, punerea bunurilor sub sechestru se efectuează
forţat.
111
I [otărftrea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 40 din 27.12.1999, în Culegere de
hotă-rări explicative, op. cil., p. 285.
Dacă există temeiuri de a presupune că bunurile sunt tăinuite de către pro-
prietar sau posesor, organul de urmărire penală, având împuternicirile legale, este
în drept să efectueze percheziţie (alin. (1) al art. 207 din CPP).
Inventarierea bunurilor urmărite se face în prezenţa proprietarului sau a
posesorului, iar în lipsa acestora în prezenţa unui membru major al familiei lui sau
a reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale. Jnainte de
începerea inventarierii bunurilor care urmează a fi puse sub sechestru, ofiţerul de
urmărire penală sau executorul judecătoresc stabilesc identitatea şi competenţa
specialistului-merceolog, domiciliul şi relaţiile în care se află el cu persoanele care
participă la acţiunea dată, îi explică drepturile şi obligaţiile în conformitate cu alin.
(5) al art. 87 din CPP, consemnând aceste date în procesul-verbal de punere sub
sechestru a bunurilor sau, după caz, în lista de inventariere prin semnătura
specialistului.
Proprietarul sau posesorul bunurilor, prezent la acţiunea de punere sub se-
chestru, este în drept să indice care bunuri materiale pot fi puse sub sechestru în
primul rând, pentru a fi asigurată suma indicată în ordonanţa organului de
urmărire penală sau în hotărârea instanţei de judecată (alin. (4) al art. 207 din
CPP).
Potrivit alin. (5) al art. 207 din CPP, la punerea sub sechestru a bunurilor se
întocmeşte un proces-verbal de către ofiţerul de urmărire penală sau, după caz, de
către executorul judecătoresc o listă de inventariere. în procesul-verbal sau în lista
de inventariere, pe lângă menţiunile arătate la art. 260,261 din CPP, se va
consemna informaţia privind:
1) toate bunurile materiale puse sub sechestru, indicându-se numărul,
măsura sau greutatea lor, materialul din care sunt confecţionate şi alte
elemente de individualizare şi, pe cât e posibil, costul lor;
1) bunurile materiale ridicate şi cele lăsate pentru păstrare;
2) declaraţiile persoanelor prezente şi ale altor persoane despre apartenenţa
bunurilor puse sub sechestru.
Copia de pe procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmânează,
contra semnătură, proprietarului sau posesorului bunurilor puse sub sechestru, iar
dacă acesta lipseşte - unui membru major al familiei lui sau reprezentantului
autorităţii executive a administraţiei publice locale. Punând sub sechestru
bunurile aflate pe teritoriul întreprinderii, organizaţiei sau instituţiei, copia de pe
procesul-verbal sau de pe lista de inventariere se înmânează contra semnătură
reprezentantului administraţiei.
Legea procesuală penală nu reglementează care este procedura punerii sub
sechestru a bunurilor imobile, valorilor mobiliare şi mijloacelor băneşti pe con-
II
DREPT 1» HOC US UA I. I» li NA 1* a r tea g     i ,

I. Iă
turile bancare, dar prin analogie considerăm că se vor aplica dispoziţiile generale
şi se vor efectua alte acţiuni, ţinând cont de specificul bunurilor sechestrate.
Astfel, în cazul sechestrării unui imobil ordonanţa autorizată de judecătorul
de instrucţie sau încheierea instanţei de judecată se va trimite în mod obligatoriu
la organul teritorial care ţine registrul bunurilor imobile pentru notarea
sechestrului în conformitate cu art. 508 din Codul civil şi pct. b) din alin. (6) al
art. 4; art. 27 din Legea cadastrului bunurilor imobile151. O copie de pe hotărârea
de punere sub sechestru a imobilului se va înmâna proprietarului.
în cazul sechestrării conturilor şi depozitelor bancare ale persoanelor fizice
sau juridice, hotărârea de punere sub sechestru autorizată de judecătorul de
instrucţie sau emisă de instanţa de judecată se trimite în instituţia financiară
respectivă152. în hotărârea de punere sub sechestru a conturilor bancare se va
menţiona şi dispoziţia art. 251 din CP. O copie de pe hotărârea sechestrării
mijloacelor băneşti de pe contul bancar se va înmâna persoanei faţă de care s-a
dispus această măsură.
în cazul sechestrării valorilor mobiliare, ordonanţa sau încheierea se va
prezenta la locul aflării valorilor mobiliare materializate (depozitarului) sau la
locul aflării registrului deţinătorilor de valori mobiliare nematerializate
(registratorului). Hotărârea de punere sub sechestru a valorilor mobiliare se
execută prin blocarea în registrul valorilor mobiliare a conturilor personale ale
deţinătorilor, fapt care se menţionează în rubrica respectivă din registru.
Cu ocazia sechestrării valorilor mobiliare se întocmeşte un proces-verbal sau
o listă de inventariere, unde se menţionează:
a) cantitatea valorilor mobiliare, categoria şi seria;
b) valoarea nominală;
c) numărul în registrul de stat (codul în litere şi cifre).
Copia procesului-verbal sau a listei de inventariere se înmânează contra
semnătură depozitarului sau registratorului, fiind prevenit de răspunderea penală
potrivi art. 251 din CP, iar o copie se va înmâna şi deţinătorului de valori
mobiliare.
151
Monitorul Oficial al Republica Moldova, nr. 44-46/318 din 21.05.1998.
152
Potrivit cap. III al Regulamentului, suspendarea operaţiunilor, sechestrarea mijloacelor
băneşti din conturile bancare/trezoreriale şi perceperea în mod incontestabil a mijloa
celor băneşti din conturile bancare, aprobat prin Hotărârea Băncii Naţionale nr. 113 din
21.05.2003 {Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 126-131/172 din 27.06.2003),
banca primeşte spre executare hotărârea privind aplicarea sechestrului pe mijloacele
băneşti din conturile debitorului imediat, o înregistrează în Registrul documentelor de
suspendare şi de sechestrare a mijloacelor băneşti din conturile bancare şi este obligată
să pftstreze In cont suma înscrisă în hotărârea de aplicare a sechestrului.
în cazul sechestrării valorilor mobiliare la purtător, acestea se ridică cu
întocmirea procesului-verbal sau, după caz, a listei de inventariere în conformitate
cu alin. (5) al art. 207 din CPP
Bunurile mobile sechestrate se păstrează în condiţiile prevăzute de art. 208
din CPP. Astfel, bunurile mobile puse sub sechestru, de regulă, se ridică, cu ex-
cepţia obiectelor cu dimensiuni mari.
Potrivit alin. (2) al art. 208 din CPP, metalele şi pietrele preţioase, perlele,
\valuta străină, bonurile şi hârtiile de valoare, obligaţiile se transmit spre păstrare
în instituţiile Băncii Naţionale; sumele de bani se depun la contul de depozit al
instanţei de judecată în a cărei competenţă este judecarea cauzei penale respective;
celelalte obiecte ridicare se sigilează şi se păstrează de către organul la al cărui
demers bunurile au fost puse sub sechestru sau se transmit pentru păstrare
reprezentantului autorităţii executive a administraţiei publice locale.
Bunurile sechestrate uşor alterabile sau cu termen de păstrare limitat se remit
în natură inspectoratelor fiscale de stat pentru comercializare. Potrivit
Regulamentului din 11.09.2001 cu privire la modul de evidenţă, evaluare şi
vânzare a bunurilor confiscate, fără stăpân, sechestrate, uşor alterabile sau cu
termen de păstrare limitat, a corpurilor delicte, a bunurilor trecute în posesia
statului cu drept de succesiune şi a comorilor 153, la transmiterea bunurilor
inspectoratului fiscal de stat, bunurile sechestrate trebuie să fie însoţite de
următoarele documente:
1) ordonanţa sau încheierea (organului de urmărire penală sau a instanţei
judecătoreşti) de predare a bunurilor Inspectoratului Fiscal de Stat;
2) procesul-verbal de sechestru al bunurilor;
3) titlul executoriu;
4) rezultatele expertizei bunurilor predate;
5) contractul de păstrare a bunurilor predate împreună cu calculele de plată.
La transmiterea bunurilor sechestrate Inspectoratul Fiscal de Stat întocmeşte
un proces-verbal de predare a bunurilor la evidenţă într-un număr necesar de
exemplare.
în funcţie de caracterul bunurilor sechestrate, păstrarea acestora poate fi în-
fflptuită de către agenţii economici în baza contractului de păstrare încheiat de
către organele care au aplicat această măsură şi persoanele juridice respective.
Potrivit alin. (3) al art. 208 din CPP, bunurile puse sub sechestru care nu au
losl ridicate se sigilează şi se lasă pentru păstrare proprietarului sau posesoru-
' Aprobat prin hotărârea Guvernului nr. 972 din 11.09.2001 {Monitorul Oficial al Republi-
cii Moldova, nr,ll2 113 din 18.09,2001).
|| 16 DREPT I ' U O C l i S U A l , PENAL
I' ii r tea g      I 437

lui ori unui membru adult al familiei lui, căruia i-a fost explicată răspunderea
Potrivit art. 210 din CPP, este reglementată scoaterea bunurilor de sub
prevăzută în art. 251 din CP, pentru însuşirea, înstrăinarea, substituirea sau
sechestru în ordinea procedurii penale în următoarele cazuri:
tăinuirea acestor bunuri, după care i se ia un angajament scris.
1) retragerea acţiunii civile;
1) modificarea încadrării juridice a infracţiunii incriminate bănuitului,
5.4. Contestarea aplicării sechestrului şi scoaterea bunurilor învinuitului, inculpatului;
puse sub sechestru 2) din alte motive (scoaterea de sub urmărire penală, încetarea urmăririi
penale, achitarea persoanei sau încetarea procesului penal, repararea
Potrivit alin. (1) al art. 209 din CPP combinat cu art. 302 din CPP, punerea
benevolă a prejudiciului de către învinuit sau inculpat) menţiunea acestei
sub sechestru în faza urmăririi penale poate fi contestată de către bănuit, învinuit,
măsuri asigurătorii nu mai este necesară sau oportună. Bunurile se scot
iar refuzul aplicării sechestrului de către procuror în termen de 3 zile, care se
de sub sechestru prin hotărârea organului de urmărire penală sau, după
examinează în condiţiile art. 311, 312 din CPP, poate fi constatat în instanţa
caz, a instanţei de judecată.
ierarhic superioară. Plângerea sau recursul înaintat nu suspendă executarea acestei
Instanţa de judecată, judecătorul de instrucţie sau procurorul, în limitele
măsuri asigurătorii.
competenţei lor, ridică sechestrul asupra bunurilor şi în cazurile în care constată
Persoanele în privinţa cărora este aplicat sechestrul bunurilor pot înainta
ilegalitatea punerii acestora sub sechestru de către organele de urmărire penală
cereri de scoatere a bunurilor de sub sechestru atât în ordinea procedurii penale,
fără autorizaţia respectivă.
cât şi în ordinea procedurii civile.
Scoaterea bunurilor de sub sechestru după caz poate fi făcută de către organul
In conformitate cu alin. (2) al art. 209 din CPP, alte persoane decât bănuitul,
de urmărire penală, procuror, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată din
învinuitul, inculpatul care consideră că punerea sub sechestru a bunurilor lor este
oficiu sau la cerere. Potrivit alin. (2) al art. 210 din CPP, ia cererea părţii civile
efectuată ilegal sau neîntemeiat sunt în drept să ceară organului de urmărire
sau a altor persoane interesate de a cere repararea prejudiciului material
penală sau instanţei de judecată să scoată bunurile de sub sechestru. în cazul în
(succesorilor) în ordinea procedurii civile, organului de urmărire penală sau
care acesta refuză să satisfacă rugămintea sau nu i-a comunicat persoanei
instanţa de judecată este în drept să menţină bunurile sub sechestru şi după
respective despre soluţionarea cererii timp de 10 zile din momentul primirii ei,
încetarea procesului penal, scoaterea persoanei de sub urmărire penală sau
persoana este în drept să solicite scoaterea bunurilor de sub sechestru în ordinea
achitarea persoanei, timp de o lună de la intrarea în vigoare a hotărârii
procedurii civile. Hotărârea instanţei de judecată în privinţa acţiunii civile privind
respective154.
scoaterea bunurilor de sub sechestru poate fi atacată de către procuror în instanţa
Prin urmare, în orice caz de soluţionare a chestiunii scoaterii bunurilor de sub
ierarhic superioară cu recurs în termen de 10 zile, însă după intrarea ei în vigoare,
sechestru, urmează a fi anunţată din timp partea civilă pentru a decide înaintarea
este obligatorie pentru organele de urmărire penală şi pentru instanţa de judecată
cererii de menţinere a sechestrului asupra bunurilor pentru o durată de o lună de
care judecă cauza penală în cadrul soluţionării chestiunii privind persoana,
zile, termen suficient pentru a înainta o acţiune civilă potrivit procedurii civile.
bunurile căreia trebuie să fie confiscate sau, după caz, urmărite.
Ordonanţa sau încheierea privind scoaterea bunurilor de sub sechestru în
Astfel, conform art. 180 din Codul de procedură civilă, persoana faţă de care
condiţiile şi ordinea prevăzută de Codul de procedură penală nu sunt susceptibile
s-a aplicat sechestrul asupra bunurilor poate înainta o cerere de anulare a măsurii
de a fi atacate de către partea civilă sau de procuror.
sechestrului (de scoatere de sub sechestru a bunurilor) la judecătorul sau instanţa
care a ordonat aplicarea acestei măsuri. La examinarea acestei cereri instanţa va
analiza legalitatea şi temeinicia acestei măsuri asigurătorii pornind de la probele
privind modul de dobândire a dreptului de proprietate a altei persoane decât cea
acuzată asupra bunurilor sechestrate.
Potrivit alin. (3) al art. 181 din Codul de procedură civilă, recursul procuro-
[.u soluţionarea chestiunii privind menţinerea sechestrului timp de o lună sau respingerea cererii
rului împotriva încheierii de anulare a măsurii sechestrului bunurilor suspendă
p ă r ţ i i civile şi, respectiv, scoaterea bunurilor ide sub sechestru sunt aplicabile dispoziţiile
executarea încheierii. alin. (2) al art. 387 din CPP p r i v i n d soluţionarea acţiunii civile.
I'   teu g o n    i t'i
1ă
 C a p i t o l u l VII
MĂSURI DE PĂSTRARE A CONFIDENŢIALITĂŢII,
MĂSURI DE PROTECŢIE Şl ALTE MĂSURI
PROCEDURALE PENALE
Secţiunea I. MĂSURI DE PĂSTRAREA CONFIDENŢIALITĂŢII
§1. Păstrarea dosarelor penale şi a materialelor de
urmărire penală
Potrivit art. 211 din CPP, dosarele penale şi materiale de urmărire penală se
păstrează la arhivele instanţelor judecătoreşti care au judecat cauza în prima
instanţă1.
Pentru păstrarea provizorie a documentelor în arhivele instanţelor judecă-
toreşti este stabilit termenul-limită de 15 ani, iar a dosarelor judiciare de 75 de
ani2. După expirarea termenului-limită de păstrare provizorie documentele se
transmit spre păstrare permanentă în arhivele de stat, în funcţie de valoarea
istorică, ştiinţifică, culturală etc. a documentelor determinată în procesul ex-
pertizei lor efectuată de Serviciul de Stat de Arhivă.
Modul de distingere a documentelor ce fac parte din Fondul Arhivistic al
Republicii Moldova este stabilit de Organul de Stat pentru Supravegherea şi
Administrarea Fondului Arhivistic al Republicii Moldova, alin. (3) al art. 27 din
Legea privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova.
Dosarele penale şi materialele de urmărire penală care nu sunt înaintate în
instanţa judecătorească se păstrează în arhiva organului care le-a întocmit, alin.
(2) al art. 211 din CPP. Astfel dosarele penale şi materialele de urmărire penală
ale procuraturii şi organelor de urmărire penală se păstrează în arhivele şi
depozitele speciale de stat. La Ministerul Afacerilor Interne şi Serviciul de
Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova se creează depozite speciale de stat
(art. 22 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova).
Dosarele penale şi materialele de urmărire penală examinate de instanţele judecătoreşti
în prima instanţă fac parte din fondul arhivistic de stat şi se păstrează provizoriu în
arhivele instanţelor judecătoreşti (art. 5 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii
Moldova din 22.01.1992 {Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 1 din 30.01.1992).
Regulamentul Fondului Arhivistic de Stat, pcl.l2 din 27.051992 aprobat prin hotărârea
Guvernului Republicii Moldova nr. 352 d i n 27.05.1992.
Documentele acestor organe de urmărire penală se păstrează permanent în
depozitele speciale de stat.
Documentele organelor procuraturii şi celorlalte organe de urmărire penală
(cu excepţia MAI şi SIS) se păstrează provizoriu în arhivele departamentale ale
acestor organe. Termenul-limită pentru păstrarea documentelor în arhivele acestor
organe este de 15 ani; el poate fi prelungit de Serviciul de Stat de Arhivă în
temeiul demersului organizaţiilor interesate (pct. 12) al Regulamentului Fondului
Arhivistic de Stat).
Dosarele penale şi materialele de urmărire penală care conţin secret de stat se
păstrează în arhivele instituţiilor menţionate, în condiţii speciale prevăzute de
legislaţia în vigoare (alin. (3) al art. 21 din CPP)3.
Potrivit alin. (4) al art. 211 din CPP, accesul la dosarele şi materialele de
urmărire penală care se păstrează provizoriu sau permanent în arhivele instanţelor
judecătoreşti, procuraturii şi organelor de urmărire penală se decide de către
conducătorul organul sau, după caz, preşedintele instanţei la care se păstrează
acestea, cu respectarea prevederilor Codului de procedură penală (art. 212-214)4.
§2. Confidenţialitatea urmăririi penale
Sarcinile urmăririi penale pot fi realizate numai dacă publicitatea procesului,
proprie fazei judecăţii, este limitată. în condiţiile în care elementele cauzei penale
nu s-au conturat încă, probele urmând abia a se strânge, desfăşurarea activităţilor
în mod public ar îngreuna aflarea adevărului, ridicând dificultăţi de ordin tactic
organului de urmărire în confruntarea sa cu infractorul. La aceasta se adaugă
împrejurarea că desfăşurarea în condiţii de publicitate a unor acte de urmărire
penală ar influenţa rezultatele activităţii şi operativitatea realizării lor 3.
Dosarele penale şi materialele de urmărire penală care conţin secret de stat şi au menţiu-
nea "De importanţă deosbită" şi "Strict secret" sunt supuse restricţiilor de utilizare pen-
tru o perioadă de până la 25 de ani, iar cele cu menţiunea "Secret" - de până la 10 ani de
la data apariţiei lor (art. 34 al Legii privind Fondul Arhivistic al Republicii Moldova).
Arhivele de stat, depozitele speciale de stat, arhivele departamentale, care păstrează
documentele ce fac parte din Fondul Arhivistic, în scopul organizării utilizării do-
cumentelor de arhivă pun la dispoziţia cetăţenilor Republicii Moldova şi persoanelor
juridice documentele Fondului sau copiile lor pentru investigaţii ştiinţifice şi eliberează
certificate de arhivă, şi copii ale documentelor în modul stabilit de Serviciul de Stat de
Arhivă, pct. 16 al Regulamentului Fondului Arhivistic de Stat. Nicolae Volonciu, Tratat
tic procedură penală, op.cil., voi. II, p. 13.
440 D R E P T PROCESUAL P E N A I . I' a t tea g e n e r a I in
 Totodată, nu poate fi calificată secretă o procedură la efectuarea căreia
participă, în afară de persoanele care aparţin organelor de urmărire penală, şi
unele persoane neoficiale, martori, tehnicieni, experţi, interpreţi, apărători''.
Uneori organele de urmărire penală se adresează către populaţie, solicitând
colaborarea, informând astfel despre săvârşirea unei infracţiuni. Adresările,
precum şi informaţia trebuie formulate după conţinut, luându-se în consideraţie că
cercetarea nu este terminată, şi destăinuirea anumitor informaţii poate împiedica
aflarea adevărului şi realizarea eficientă a sarcinilor acestei faze 7.
Potrivit alin. (1) al art. 212 din CPP, materialele urmăririi penale nu pot fi
date publicităţii decât cu autorizaţia persoanei care efectuează urmărirea penală şi
numai în măsura în care ea consideră că aceasta este posibil, cu respectarea
prezumţiei de nevinovăţie, ca să nu fie afectate interesele altor persoane şi ale
desfăşurării urmăririi penale.
Informaţia ce ţine de activitatea operativă şi de urmărire penală a organelor
respective constituie informaţie oficială cu accesibilitate limitată şi se dă
publicităţii în măsura în care nu prejudiciază urmărirea penală sau securitatea
fizică a persoanelor participante la proces (pct. d) al art. 7 din Legea privind
accesul la informaţie din 28.07.2000 8). Persoanele oficiale (ofiţerul de urmărire
penală, conducătorul organului de urmărire penală, procurorul, judecătorul de
instrucţie) au obligaţia profesională de a păstra confidenţialitatea 9, iar faţă de
subiecţii neoficiali se ia măsura procedurală - declaraţia în scris de nedivulgare a
datelor aflate în cadrul urmăririi penale.
Astfel, potrivit art. 212 din CPP, dacă este necesar a se păstra confiden-
ţialitatea, persoana care efectuează urmărirea penală previne martorii, partea
vătămată, partea civilă, partea civilmente responsabilă sau reprezentanţii lor,
apărătorul, expertul, specialistul, interpretul, traducătorul şi alte persoane care
asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală10 despre faptul că nu au
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cil., voi. II, p. 11.
7
 .    .
. . , , 
, 1995, . 252.
8
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 88-90 din 28.07.2000.
9
Potrivit alin. (3) al art. 212 din CPP, divulgarea datelor urmăririi penale de către per
soana care efectuează urmărirea penală sau de persoana abilitată cu controlul asupra
activităţii de urmărire penală, dacă această acţiune a cauzat daune morale sau materiale
martorului, părţii vătămate şi reprezentanţilor acestora sau a prejudiciat procesul de
urmărire penală, constituie infracţiune prevăzută de art. 315 din CP.
1,1
Prin "alte persoane care asistă la efectuarea acţiunilor de urmărire penală" se subînţelege: asistentul
procedural, ari. 82 din CPP, reprezentantul autorităţii executive a administraţiei publice locale,
art. 127 d i n CPP, colaboratorii organelor de poliţie care asigură paza încăperilor unde se
efectuează o percheziţie, ari. 128 clin l !PP.
voie să divulge informaţia privind urmărirea penală. Aceste persoane vor da o
declaraţie în scris că au fost prevenite despre răspunderea pe care o vor purta
conform art. 315 din CP.
Interdicţia de a nu divulga datele urmăririi penale se impune persoanelor
participante la proces pentru o durată nedeterminată - până la terminarea urmăririi
penale.
Faţă de bănuit şi învinuit nu se poate aplica măsura prevăzută de alin. (2) al
art. 212 din CPP, dar în conformitate cu legea se iau măsuri privative de libertate
(reţinerea şi/sau arestarea) pentru a preveni împiedicarea aflarea adevărului şi
respectiv pentru păstrarea confidenţialităţii anumitor date ale urmăririi penale.
In cadrul luării de cunoştinţă cu materialele urmăririi penale procurorul este
în drept să limiteze accesul la informaţia confidenţială în conformitate cu alin. (5)
al art. 293 din CPP.
§3. Apărarea secretului de stat în procesul penal
în procesul penal, pentru apărarea informaţiei ce constituie secret de stat, se
întreprind măsurile prevăzute de Codul de procedură penală, de Legea cu privire
la secretul de stat şi de alte acte normative (alin. (1) al art. 213 din CPP).
Potrivit art. 5 al Legii cu privire la secretul de stat din 17.05.1994", la secretul
de stat pot fi atribuite anumite informaţii din domeniul militar, din domeniul
economiei, ştiinţei şi tehnicii, din domeniul politicii externe şi al relaţiilor
economice externe, din domeniul activităţii de recunoaştere, de contrainformaţii
şi operative de investigaţii.
Persoanele care au acces la datele ce constituie secret de stat depun o de-
claraţie scrisă de nedivulgare, potrivit art. 11 al Legii privind secretul de stat pe
un termen de până la 10 ani sau până la 25 de ani, în funcţie de gradul de
secretizare.
Conform alin. (2) al art. 213 din CPP, persoanele cărora organul de urmărire
penală sau instanţa le solicită să comunice sau să prezinte date care constituie
secret de stat au dreptul să se convingă de faptul că aceste date se Colectează
pentru procesul penal respectiv, iar în caz contrar să refuze de a comunica sau de
a prezenta date. Persoanele cărora organul de urmărire penală «ou instanţa le
solicită să comunice sau să prezinte12 date ce constituie secret
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 2 d i n 25.08.1994.
Ridicarea obiectelor şi documentelor ce conţin secret de stat se face cu autorizaţia judecătorului de
instrucţie, pct. 3) al art. 41 din CPP.
442 DREPT PROCESUAL I'Ii NAI. I' ii r 11 a g e n e r a I a in
de stat nu pot refuza îndeplinirea acestei cerinţe, motivând prin necesitatea
păstrării secretului de stat, însă au dreptul să primească în prealabil de la persoana
care efectuează urmărirea penală sau de la instanţă o explicaţie care ar confirma
necesitatea furnizării datelor menţionate, cu includerea acestei explicaţii în
procesul-verbal al acţiunii procesuale respective.
Funcţionarul public care a făcut declaraţii privitor la datele ce îi sunt în-
credinţate şi care constituie secret de stat comunică în scris despre acest fapt
conducătorului organului de stat care dispune de această informaţie, în cazul în
care comunicarea nu îi va fi interzisă în scris de către organul de urmărire penală
sau instanţă (alin. (3) al art. 213 din CPP).
Potrivit alin. (4) al art. 213 din CPP, efectuarea urmăririi penale sau judecarea
cazului în cauzele legate de informaţia ce constituie secret de stat se încredinţează
(ofiţerului de urmărire penală, procurorilor şi judecătorilor) care au dat în scris
declaraţii de nedivulgare a unor asemenea informaţii. Declaraţia de nedivulgarea
se ia de către conducătorul organului de urmărire penală sau preşedintele instanţei
şi se anexează la dosarul penal respectiv.
Apărătorii şi alţi reprezentanţi, precum şi alte persoane 13 cărora, în con-
formitate cu normele de procedură penală, le vor fi prezentate spre a lua act de
comunicare în alt mod date ce constituie secret de stat, vor da în prealabil în scris
o declaraţie de nedivulgare a acestor date. în cazul în care apărătorul sau un alt
reprezentant, cu excepţia reprezentantului legal, refuză să dea o astfel de
declaraţie, acesta este lipsit de dreptul de a participa la procesul penal în cauză, iar
celelalte persoane nu vor avea acces la datele ce constituie secret de stat.
Declaraţia de nedivulgare de la persoanele menţionate se ia de către persoana care
efectuează urmărirea penală sau instanţă şi se anexează la dosarul penal
respectiv.
Obligaţia de nedivulgare asumată de către participanţii la proces nu împiedică
să ceară examinarea datelor ce constituie secret de stat în şedinţa de
judecată închisă.
în luarea de cunoştinţă cu materialele urmăririi penale, conform alin. (5) al
art. 293 din CPP, datele ce constituie secret de stat nu vor fi prezentate părţilor
care nu au dat declaraţie de nedivulgare.
§4. Păstrarea secretului comercial şi altui secret
ocrotit de lege
în cursul procesului penal, pentru apărarea informaţiei ce constituie secret
comercial sau un alt secret ocrotit prin lege se întreprind măsurile prevăzute de
Codul de procedură penală, Legea cu privire la secretul comercial şi de alte acte
normative (alin. (4) al art. 214 din CPP).
Potrivit art.l al Legii cu privire la secretul comercial din 06.07.1994 14, prin
secret comercial se înţeleg informaţiile ce nu constituie secret de stat, care ţin de
producţie, tehnologie, administrare, de activitate financiară 15 şi de altă activitate a
agentului economic a cărei divulgare (transmitere, scurgere) poate să aducă
atingere intereselor lui.
Prin "alt secret ocrotit de lege" se subînţeleg informaţiile ce reflectă re-
zultatele finale intermediare ale unor investigaţii ştiinţifice şi tehnice a căror
divulgare privează autorii investigaţiilor de prioritate de publicare sau influen-
ţează negativ exercitarea altor drepturi protejate prin lege (pct. e) al art. 7 din I
,egea privind accesul la informaţie). Potrivit alin. (2) art. 214 din CPP, în cursul
procesului penal nu pot fi administrate, utilizate şi răspândite fără necesitate
informaţii ce constituie secret comercial sau un alt secret ocrotit prin lege.
Persoanele cărora organul de urmărire penală sau instanţa le solicită să co-
munice sau să prezinte16 date care constituie secret comercial sau un alt secret
ocrotit prin lege au dreptul să se convingă de faptul că aceste date se colectează
pentru procesul penal respectiv, iar în caz contrar să refuze de a comunica sau de
a prezenta date. Persoanele cărora organul de urmărire penală sau instanţa le
solicită să comunice sau să prezinte date ce constituie secret comercial sau un nil
secret ocrotit prin lege nu pot refuza îndeplinirea acestei cerinţe, motivând prin
necesitatea păstrării secretului, însă au dreptul să primească în prealabil de la
persoana care solicită informaţii o explicaţie în scris care ar confirma necesitatea
furnizării datelor menţionate (alin. (3) al art. 214 din CPP). Prin urmare, pentru
comunicarea datelor ce prezintă secret comercial sau alt secret Oi rotit de lege nu
se prevede decât motivarea necesităţii accesului la această Informaţie, pe când
pentru ridicarea obiectelor şi documentelor ce prezintă lecret comercial sau alt
secret ocrotit de lege se cere autorizarea judecătorului
 14
'■' Prin alte persoane se presupune: specialistul, experul, interpretul, traducătorul, grefie
rul, asistentul procedual, iar în ca/, de necesitate martorii si părţile.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 13 din 10.11.1994.
In pct, e) al art. 41 din CPP se menţionează "secretul bancar" care în esenţă se include în
noţiunea generică "secret comercial".
Ridicarea obiectelor şi documentelor ce constituie secret comercial se face cu autorizaţia
judecătorului de instrucţie, pct. \) al art, 41 din CPP.
4-14 I* ti t lea g e n e r a I 445
DREPT P K O C K S U A L P l i N A I .

de instrucţie sau a instanţei judecătoreşti. în unele cazuri prevăzute de lege unele
instituţii, organizaţii au obligaţia să comunice din oficiu organului de urmărire
penală date ce constituie secret comercial.17
Potrivit alin. (4) al art. 214 din CPP, funcţionarul public, angajatul între-
prinderii sau al organizaţiei, indiferent de forma de proprietate, care a făcut
declaraţii privitor la datele ce îi sunt încredinţate şi care constituie secret co-
mercial sau un alt secret ocrotit prin lege comunică acest fapt conducătorului
unităţii respective, dacă comunicarea nu îi va fi interzisă în scris de organul de
urmărire penală sau de instanţă. în scopul asigurării păstrării secretului comercial
sau unui alt secret ocrotit prin lege, procurorul, la prezentarea materialelor de
urmărire penală, conform alin. (5) al art. 293 din CPP, poate limita dreptul de a
face note din materialele urmăririi penale. Probele care dezvăluie informaţia ce
constituie secret comercial sau un alt secret ocrotit prin lege, iar la judecată la
solicitarea părţilor, se examinează în şedinţă de judecată închisă.
Secţiunea a ll-a. MĂSURI DE PROTECŢIE
§1. Dispoziţii generale privind reglementarea
măsurilor de protecţie
Până la adoptarea Legii privind protecţia de stat a părţii vătămate, a mar-
torilor şi a altor persoane care acordă ajutor în procesul penal din 28.01.1998IS,
problema măsurilor de protecţie a fost reglementată doar prin dispoziţii generale
ale Codului de procedură penală din 1961, art. 51/219, care prevede că "dacă există
temeiuri suficiente că victima, martorul sau alte persoane participante la proces,
precum şi membrii familiilor acestora ori rudele apropiate sunt ameninţate cu
moartea, cu aplicarea violenţei, cu exterminarea sau distrugerea bunurilor ori cu
alte acte ilegale, organul de cercetare penală, anchetatorul penal, procurorul,
instanţa de judecată sunt obligate să ia măsurile prevăzute de legislaţie, pentru
ocrotirea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi bunurilor
Astfel, potrivit art. 22 din Legii privind instituţiile financiare (Monitorul Oficial al Republicii
Moldova, nr. 1 din 01.01.1996), Banca Comercială are obligaţia să anunţe organul de urmărire
penală privind sumele de bani, în cazul infracţiunii prevăzute de art. 243 din CP - spălarea
banilor.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 26-27 din 26.03.1998.
Prin Legea din 4 august 1992 (Monitorul Oficiat al Republicii Moldova, nr. 8, 1992, art. 207)
Codul de procedură penală din 1961 a fost competat cu a r t i c o l u l 51/2.
acestor persoane, precum şi pentru identificarea vinovaţilor şi tragerea lor la
răspundere". în acest sens, Codul de procedură penală prevedea ca măsură de
protecţie doar examinarea cauzei la judecată în şedinţă închisă (alin. (2) al ari.
12). Pentru luarea altor măsuri de protecţie, organele de urmărire penală sau
instanţa de judecată aveau posibilitatea să sesizeze în ordine generală organele de
poliţie care, potrivit pct. 1) al art. 12 din Legea cu privire la poliţie din 18.12.1990
sunt obligate "să ia măsuri pentru apărarea vieţii, sănătăţii, onoarei, demnităţii şi
averii cetăţenilor în cazurile în care ei sunt ameninţaţi de acţiuni nelegitime, de alt
pericol"20. Aceste măsuri, de regulă, erau acţiuni de investigaţie operativă
efectuate de organele de poliţie. Astfel, prin Legea privind activitatea operativă de
investigaţii din 12.04.199421, pct. f) al art. 12 organele care execută activitatea
operativă de investigaţii sunt obligate "să contribuie la asigurarea securităţii şi la
păstrarea bunurilor colaboratorilor, ale membrilor familiilor acestora, ale rudelor,
precum şi ale participanţilor la procedura penală, ale membrilor familiilor
acestora, ale rudelor contra atentatelor criminale şi altor acţiuni ilicite".
Actualul Cod de procedură penală (art. 215) reglementează printr-o normă
generală obligaţia organului de urmărire penală şi a instanţei de judecată de a lua
măsuri pentru asigurarea securităţii participanţilor la proces şi altor persoane,
precum şi prin alte norme speciale procesuale privind măsuri procedurale de
protecţie, dar condiţiile, categoriile măsurilor de protecţiile pro-priu-zise,
procedura aplicării şi organele responsabile sunt prevăzute de Legea privind
protecţia de stat a părţii vătămate, a martorilor şi altor persoane care acordă ajutor
în procesul penal (în continuare - Legea din 28.01.1998).
§2. Noţiunea şi clasificarea măsurilor de protecţie
Potrivit art. 1 al Legii din 28.01.1998, protecţia de stat a persoanelor care nu
participat la depistarea/prevenirea, curmarea, cercetarea şi descoperirea crimelor,
la examinarea judiciară a dosarelor penale se asigură prin înfăptuirea de către
organele de stat abilitate a măsurilor juridice, organizatorice, li'hnice şi de altă
natură, menite să apere viaţa, sănătatea, averea, precum şi alte drepturi şi interese
legitime ale persoanelor menţionate şi ale membrilor familiilor acestora ori ale
rudelor lor apropiate împotriva acţiunilor şi atentatelor ilegale.
111
Vlftlla Sovietului Suprem al RSSM, nr. 12/321, 1990.
Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 5 din 30.05.1994.
<> DREPT l ' U O C K S U A l . PENAL I' a I' lea g      I  -I-IV
Conform art. 8 al Legii din 28.01.1998, măsurile de protecţie de stat sunt
clasificate în ordinare şi extraordinare. Măsuri ordinare sunt:
1) paza personală, paza locuinţei şi averii;
1) eliberarea mijloacelor speciale de apărare individuală, de legătură şi de
informare privind pericolul;
2) plasarea temporară în locuri lipsite de pericol;
4) tăinuirea datelor despre persoana protejată.
Măsuri extraordinare sunt:
1) schimbarea locului de muncă (serviciu) sau studii;
2) strămutarea în alt loc de trai, cu atribuirea obligatorie a locuinţei (casă,
apartament);
3) schimbarea actelor de identitate prin schimbarea numelui şi patroni-
micului, schimbarea exteriorului;
4) examinarea cauzei în şedinţă judiciară închisă22.
După natura juridică şi modul de reglementare deosebim următoarele
categorii de măsuri de protecţie:
1) măsuri procedurale penale, prevăzute de Codul de procedură penală;
2) măsuri de protecţie speciale, prevăzute de Legea din 28.01.1998;
3) măsuri de protecţie prin acţiuni de investigaţie operativă, prevăzute de
Legea privind activitatea operativă de investigaţii.
Măsurile procedurale penale2* sunt:
1) examinarea cauzei în şedinţă închisă conform art. 18 din CPP;
2) audierea martorului în condiţii speciale prevăzute de art. 110 din CPP ce
exclude aflarea identităţii acestuia;
3) prezentarea persoanei spre recunoaştere în condiţiile prevăzute de alin.
(3) al art. 116 din CPP, ce exclude vizibilitatea persoanei care urmează a
fi recunoscută în raport cu persoana ce recunoaşte;
4) interceptarea comunicărilor în cazul unor ameninţări de aplicare a
violenţei împotriva părţii vătămate, martorului sau membrilor familiilor
lor, potrivit alin. (3) al art. 135 din CPP;
5) tăinuirea datelor privind identitatea martorului şi altor persoane prin
limitarea de către procuror a dreptului de a lua cunoştinţă de materialele
urmăririi penale conform alin. (5) al art. 293 din CPP.
Măsuri de protecţiei speciale sunt:
1) paza personală, paza locuinţei şi averii;
2) eliberarea mijloacelor speciale de apărare individuală, de legătură şi de
informare privind pericolul;
3) plasarea temporară în locuri lipsite de pericol;
4) schimbarea locului de muncă (serviciu) sau studii;
5) strămutarea în alt loc de trai, cu atribuirea obligatorie a locuinţei (casă,
apartament);
6) schimbarea actelor de identitate prin schimbarea numelui, prenumelui şi
patronimicului; schimbarea exteriorului;
7) nedivulgarea datelor despre persoana protejată24.
Potrivit alin. (2) din art. 8 al Legii din 28.01.1998, în scopul asigurării
măsurilor de protecţie de stat se pot efectua şi măsuri operative de investigaţie
arătate în art. 6 din Legea privind activitatea operativă de investigaţii (de
exemplu: 1) culegerea de informaţii; 2) urmărirea vizuală; 3) urmărirea şi do-
cumentarea cu ajutorul metodelor şi mijloacelor tehnice moderne; 4) interceptarea
convorbirilor şi alte convorbiri; 5) culegerea informaţiei de pe canalele tehnice de
comunicaţii şi altele).
în funcţie de statutul juridic şi starea libertăţii persoanei protejate, putem
clasifica măsurile de protecţie în măsuri principale şi suplimentare.
Potrivit art. 15 al Legii din 28.01.1998, în cazul persoanei protejate aflate în
stare de arest sau în locuri de detenţie se pot lua suplimentar următoarele măsuri:
1) strămutarea dintr-un loc de ţinere sub arest sau de detenţie în altul;
1) schimbarea măsurii preventive în modul stabilit de Codul de procedură
penală.
Deşi Legea din 28.01.1998 califică "examinarea cauzei în şedinţă judiciară închisă" ca măsură
extraordinară, în opinia noastră, aceasta este o măsură ordinară care nu necesită acţiuni
organizaţionale complexe şi cheltuieli financiare.
De exemplu, legislaţia Federaţiei Ruse prevede luarea măsurilor de protecţie numai prin
efectuarea măsurilor procedurale penale ce exclud posibilitatea aflării identităţii martorilor şi altor
Măsura de protecţie "nedivulgarea datelor despre persoana protejată" este reglementată în mod
persoane (. . ,   -
special de către Legea din 28.01.1998, completând astfel reglementările Codului de procedură
  
penală privind această măsură.
, , , 2002, . 196).
I l!i
I M I U I ' T I' : I-S  I. I'KNA I
I'   tea   n e i" a 449
I
 §3. Caracteristica generală a măsurilor de
protecţie de stat speciale
1. Paza personală, paza locuinţei şi averii.
Conform art. 9 al Legii din 28.01.1998, în caz de necesitate, organele abili
tate asigură paza personală, paza locuinţei şi averii persoanei protejate.
Cu acordul persoanei protejate locuinţa şi averea ei pot fi echipate cu in
stalaţii de semnalizare de pază, pot fi schimbate numerele de telefon, numerele de
înmatriculare ale mijloacelor de transport pe care le foloseşte.
2. Eliberarea mijloacelor speciale de apărare individuală, de legătură şi
de informare privind pericolul.
Potrivit art. 10 al Legii din 28.01.1998, în cazul unui pericol real pentru vi aţa
şi sănătatea persoanei protejate, organul care asigură măsurile de securitate pot să
elibereze persoanei respective mijloace speciale de apărare individuală, de
legătură şi de informare.
3. Plasarea temporară în locuri lipsite de pericol, precum şi schimbarea
locului de muncă sau studii.
în caz de necesitate, la cererea sau cu acordul persoanei protejate care a atins
vârsta majoratului, iar minorii cu acordul părinţilor sau al altor reprezentanţi
legali ai lor, persoanele sau minorii pot fi plasaţi temporar în locuri lipsite de
pericol, transferaţi temporar sau permanent la un alt loc de muncă (serviciu) sau
studii, strămutaţi temporar sau permanent la alt domiciliu (art. 11 al Legii din
28.01.1998).
4. Schimbarea actelor de identitate, precum şi schimbarea exteriorului.
în cazuri excepţionale se poate efectua schimbarea actelor de identitate
prin schimbarea numelui, prenumelui, patronimicului şi a altor date despre
persoana protejată, precum şi schimbarea exteriorului acesteia (art. 13 al Legii din
28.01.1998).
5. Nedivulgarea datelor despre persoana protejată.
Conform art. 12 al Legii din 28.01.1998, nedivulgarea datelor despre per-
soana protejată se asigură prin:
a) schimbarea acestor date în declaraţia (informaţia) despre crimă, în
materialele dosarului penal. Datele despre persoana protejată se păstrează
separat, în modul stabilit de legislaţia în vigoare;
b) prezentarea pentru identificare a persoanei care urmează să fie recu-
noscută fără observarea vizuală a celui ce o identifică, efectuarea în
aceleaşi condiţii a confruntării;
c) interogarea părţii vătămate, a martorului în condiţii care asigură se-
curitatea şi anonimatul acestora;
d) scutirea persoanei protejate de prezenţa în şedinţa judiciară, dacă în alt mod
nu i se poate asigura securitatea şi dacă lipsa ei nu se răsfrânge asupra cercetării
sub toate aspectele, complete şi obiective, a circumstanţelor cauzei, în acest caz,
judecătorul dă citire depoziţiilor date de persoana protejată In procesul urmăririi
şi/sau reproduce înregistrarea sonoră sau video anexată la dosar.
§4. Persoanele pasibile de protecţie de stat şi organele
care asigură protecţia de stat
Potrivit art. 2 al Legii din 28.01.1998, sunt pasibile de protecţie de stat:
1) Persoanele care au declarat organelor de drept despre crimele comise, au
participat la depistarea, prevenirea, curmarea, cercetarea şi descoperirea
acestora25. De regulă, aceste persoane sunt investigatorii sub acoperire
din rândul persoanelor civile (pct. 20) al art. 6 din CPP), precum şi vic-
tima până la recunoaşterea ei în calitate de parte vătămată sau martor.
2) Martorii;
3) Părţile vătămate şi reprezentanţii lor legali în procesele penale;
4) Persoanele bănuite, învinuite, inculpaţii şi reprezentanţii lor legali în
procesele penale, persoanele condamnate;
5) Rudele apropiate ale persoanelor enumerate mai sus (soţul/soţia, părinţii
şi copiii, înfietorii şi înfiaţii, fraţii şi surorile drepte, bunicii şi nepoţii),
iar în cazuri excepţionale şi alte persoane, prin intermediul cărora se fac
presiuni asupra persoanelor enumerate.
Organele ce asigură protecţia de stat potrivit art. 3 al Legii din 28.01.1998
NUnl divizate în:
1) organe care decid aplicarea măsurilor de protecţie de stat;
2) organele care efectuează măsurile de protecţie de stat.
Conform art. 215 din CPP, organul de urmărire penală şi instanţa de judecată
au obligaţia să ia măsuri pentru asigurarea securităţii participanţilor la proces şi a
altor persoane, în sensul că decid aplicarea măsurilor de protecţie.
Deşi Legea din 28.01.1998 nu prevede "expertul" în calitate de persoană pasibilă de pro-
Iri ţia de stat, în opinia noastră, acest participant la procesul penal se bucură de dreptul
dl .i I i protejat prin măsurile prevăzute de lege în cazul când se fac presiuni asupra lui sau
HUprn membrilor familiei lui. Această concluzie rezultă şi din dispoziţia art. 40 ai Legii
i u privire la expertiza judiciară ti in 23,06.2000 {Monitorul Oficial al Republicii Moldova,
iu, 144 M5 din 16.11.2000), care prevede cil "expertul judiciar şi membrii familiei lui se
iflU sub protecţia stalului",
DREPT PROCKS IM I. P li NA I. Pnr 1 ngenera I IM

 Ofiţerul de urmărire penală, procurorul sau instanţa de judecată pot decide şi
efectua în limitele competenţei lor măsurile procedurale penale ca măsuri de
protecţie, fără a apela la organele specializate, care efectuează măsuri de protecţie
de stat speciale.
în cazul aplicării măsurilor de protecţie ordinare decizia se ia conform alin.
(2) din art. 3 al Legii din 28.01.1998 de către şeful organului în procedura căruia
se află declaraţia (informaţia) despre crimă sau dosarul penal.
Decizia privind aplicarea măsurilor de protecţie extraordinare se ia de către
şefii organelor în a căror componenţă există subdiviziuni operative speciale ce
înfăptuiesc protecţia de stat a persoanelor protejate în temeiul unei ordonanţe
(încheieri) motivate, emise de judecătorul, procurorul sau ofiţerul de urmărire
penală în a cărui procedură se află declaraţia (informaţia) despre crimă sau
dosarul penal, iar după ce sentinţa devine definitivă - şi de către organul
corespunzător de la locul unde persoana protejată îşi ispăşeşte pedeapsa (alin. (3)
din art. 3 al Legii din 28.01.1998).
Efectuarea măsurilor de protecţie de stat privind persoanele protejate se pune
în sarcina organelor afacerilor interne, Serviciului de Informaţii şi Securitate al
Republicii Moldova, Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi
Corupţiei pentru dosarele aflate în procedura acestora sau atribuite în competenţa
lor, precum şi în sarcina altor organe de stat cărora li se poate atribui, în
conformitate cu legislaţia în vigoare, efectuarea unor asemenea măsuri în baza
alin. (4) din art. 3 al Legii din 28.01.1998, avându-se în vedere la faza urmăririi
penale.
Conform alin. (5) din art. 3 al Legii din 28.01.1998, măsurile de protecţie de
stat privind persoanele protejate în legătură cu dosare aflate în procedura
instanţelor judecătoreşti sau a procuraturii se efectuează în temeiul deciziei
judecătorului sau a procurorului de către organele afacerilor interne, organele
teritoriale ale Serviciului de Informaţii şi Securitate al Republicii Moldova sau ale
Centrului pentru Combaterea Crimelor Economice şi Corupţiei de la locul aflării
persoanelor protejate.
Măsurile de protecţie de stat privind militarii şi rudele lor apropiate se
efectuează, de asemenea, de către comandamentul unităţii militare respective, iar
în ce priveşte persoanele aflate în stare de arest sau în locurile de detenţie - şi de
către organele instituţiilor respective (alin. (6) din art. 3 al Legii din 28.01.1998).
§5. Procedura aplicării, contestării
şi anulării măsurilor de protecţie de stat
Conform art. 5 al Legii din 28.01.1998, constituie motiv pentru aplicarea
măsurilor de protecţie de stat faţă de persoanele protejate declaraţiile (cererile)
acestora primite de către organul care asigură protecţia de stat, a informaţia ope-
rativă sau alte date despre ameninţarea securităţii persoanelor respective.
Drept temei pentru aplicarea măsurilor de protecţie de stat privind persoana
protejată serveşte stabilirea datelor despre existenţa reală a ameninţării cu
moartea, despre aplicarea violenţei; a pricinii sau despre deteriorarea averii ori
alte acţiuni nelegitime în legătură cu acordarea de ajutor de către persoana
respectivă în procesul penal.
Potrivit alin. (2) al art. 215 din CPP, cererea privind luarea măsurilor de
protecţie se înaintează la organul de urmărire penală sau, după caz, la instanţa de
judecată care o examinează şi o soluţionează în mod confidenţial. Ofiţerul de
urmărire penală, procurorul sau judecătorul, primind declaraţia (informaţia)
despre ameninţarea securităţii protejate, este obligat să verifice această declaraţie
(informaţie) şi în termen de 3 zile, iar în cazurile ce nu permit tărăgănarea, de
îndată, să ia decizia despre aplicarea sau refuzul de aplicare a măsurilor de
protecţie de stat privind persoana respectivă. Asupra deciziei luate se emite
ordonanţa (încheierea) motivată, care este executorie pentru organele ce
efectuează măsurile de protecţie (art. 6 al Legii din 28.01.1998).
Ordonanţa sau încheierea trebuie să conţină date despre perspectiva depis-
tării, prevenirii, curmării, cercetării şi descoperirii crimei, precum şi a examinării
judiciare a dosarului penal din punctul de vedere al persoanei protejate (alin. (3)
din art. 3 al Legii din 28.01.199826).
Ordonanţa sau, după caz, încheierea prin care s-a refuzat aplicarea măsurii de
protecţie de stat este susceptibilă de a fi atacată la procuror, la judecătorul de
instrucţie sau, după caz, în instanţa ierarhic superioară, în conformitate cu
dispoziţiile generale ale art. 6 al Legii din 28.01.1998.
Prin ordonanţă sau încheiere se dispune necesitatea luării măsurilor de
protecţie, fără a preciza care anume măsură trebuie aplicată, aceasta fiind lăsată la
latitudinea organului care efectuează aceste măsuri.
In cazul în care declaraţia (informaţia) conţine date despre comiterea crimei, ofiţerul de
urmărire penală sau procurorul ia decizia despre intentarea sau refuzul de a intenta un
dosar penal ori despre înaintarea declaraţiei (informaţiei) la organul de drept competent,
fapt despre care se comunica petiţionarul (alin. (3) din ari. 6 al Legii din 28.01.1).
452 I.)  E P T P It  )  S U  I, I' !• N  I, I'  r 11' ;i g e n e r a I

453
 Astfel, organul sarcina căruia a fost pusă efectuarea măsurilor de protecţie de
stat stabileşte măsurile necesare şi modalităţile de realizare a acestora in funcţie
de circumstanţele concrete (alin. (2) din art. 6 al Legii din 28.01.1998).
Măsurile de protecţie de stat se anulează prin ordonanţa organului care
înfăptuieşte protecţia în cazul când temeiurile aplicărilor dispar sau în cazul
încălcării de către persoana protejată a condiţiilor de efectuare a acestor mă suri
(art. 7 al Legii din 28.01.1998).
Secţiunea a lll-a. MĂSURI DE ÎNLĂTURAREA CONDIŢIILOR
CE AU CONTRIBUIT LA SĂVÂRŞIREA
INFRACŢIUNILOR Şl ALTOR ÎNCĂLCĂRI
ALE LEGISLAŢIEI
§1. Sesizarea organului de urmărire penală privind luarea
măsurilor de lichidare a cauzelor şi condiţiilor ce au
contribuit la săvârşirea infracţiunii
Potrivit alin. (2) al art. 96 din CPP, precum şi art. 216 din CPP, în cursul urmăririi
penale şi judecării cauzei, organul de urmărire penală (ofiţerul de urmărire penală şi
procurorul) are obligaţia de a stabili cauzele şi condiţiile care au contribuit la săvârşirea
infracţiunii. Prin "cauzele ce au contribuit la săvârşirea infracţiunii" înţelegem
circumstanţele care au format intenţia infracţională, precum şi cele care au fost imboldul
comportamentului infracţional.
Prin "condiţii ce au contribuit la săvârşirea infracţiunii" înţelegem cir cumstanţele
care au favorizat realizarea intenţiei infracţionale.
De regulă, cauzele şi condiţiile săvârşirii infracţiunii se stabilesc o dată cu constatarea
laturii subiective şi laturii obiective a componenţei infracţiunii, acestea incluzându-se
uneori în caracteristica elementelor componenţei in fracţiunii, care au importanţă pentru
stabilirea faptei infracţiunii, motivului infracţiunii şi ale circumstanţelor care caracterizează
persoana făptuitorului. Evident, cauzele şi condiţiile săvârşirii infracţiunii au importanţă
pentru aflarea adevărului în procesul penal şi pot fi luate în consideraţie la individualiza rea
pedepsei inculpatului, dar în sensul atribuit de art. 216 din CPP se are în vedere precizarea
acestor împrejurări în mod expres prin sesizare sau încheie re interlocutorie în scopul luării
măsurilor profilactice de către organele com petente. Astfel, pentru a preveni săvârşirea de
noi infracţiuni sau fapte ilegale, ofiţerul de urmărire penală sau procurorul au o b l i g a ţ i a
de a stabili cauzele şi
c o n d i ţ i i l e săvârşirii infracţiunii, indiferent de faptul dacă aceste împrejurări se i n c l u d
sau nu în elementele componenţei infracţiunii.
Potrivit alin. (1) al art. 217 din CPP, dacă organul de urmărire penală a con-slalal
existenţa unor cauze şi condiţii care au contribuit la săvârşirea infracţiunii, el esle obligat
să sesizeze organul respectiv sau persoana cu funcţie de răspundere cu privire la luarea
unor măsuri pentru înlăturarea acestor cauze şi condiţii.
Totodată, după cum s-a menţionat în literatura de specialitate 27, organele de urmărire
penală nu sunt în drept să dea indicaţii privind activitatea admi-nistrativ-economică sau
organizaţional-dispozitivă a organelor sesizate.
Măsurile ce urmează a fi luate pentru lichidarea cauzelor şi condiţiilor cure au
contribuit la săvârşirea infracţiunii pot fi administrative, economice, disciplinare,
legislative.
In funcţie de caracterul cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la săvâr şirea
infracţiunii, de faptul că aceste condiţii şi cauze există şi în continuare ofiţerul de urmărire
penală sau procurorul întreprind următoarele acţiuni de sine stătătoare: 1) suspendarea
provizorie din funcţie; 2) aplicarea măsurilor preventive; 3) începerea urmăririi penale şi
atragerea la răspundere penală a persoanelor responsabile de crearea condiţiilor favorabile
pentru săvârşirea infracţiunilor28; 4) dispunerea măsurilor de protecţie de stat; 5)
dispunerea Înfăptuirii măsurilor operative de investigaţii.
Astfel, conform art. 217 din CPP, ofiţerul de urmărire penală sau pro-■ murul
întocmesc un act procedural (sesizare) care se trimite la instituţii, organizaţii, persoane cu
funcţii de răspundere, în cazul când luarea măsurilor  esare de înlăturare a cauzelor şi
condiţiilor ce au contribuit la săvârşirea Infracţiunii nu ţine de competenţa organelor de
urmărire penală.
Sesizarea privind lichidarea cauzelor şi condiţiilor care au contribuit la lAvrtrşirea
infracţiunii se va face atât cu ocazia terminării urmăririi penale, cât Şl tn cazul încetării
urmăririi penale.
în legătură cu o cauză unică pot fi sesizate mai multe instituţii şi organi- ..1(11. pentru
a fi luate măsuri complexe de lichidare a cauzelor şi condiţiilor ■ iu contribuit la săvârşirea
infracţiunii. La înaintarea sesizării de către
I.....uror sunt aplicabile şi dispoziţiile art. 7 al Legii cu privire la Procuratură
«Im I4,03.2003w, ce prevede posibilitatea participării procurorului la şedinţa "i I nuilui
colegial privind examinarea sesizării.
■   .
.    . .
 , < InapK, , 1996, . 210.
 .   . .
, , , 2000, . 233. MmilUniiI Oficial al
Republicii Moldova, ni. 73-75 din 18.04.2003,
454 D K I v P T IMtOCHSUAI. PENAL Partea generală r.'.
 Potrivit alin. (2) al art. 217 din CPP, dacă în procesul urmăririi penale, or- §2. încheierea interlocutorie a instanţei de judecată
ganul de urmărire penală descoperă cazuri de încălcare a legislaţiei în vigoare sau
Potrivit alin. (1) al art. 218 din CPP, instanţa de judecată, constatând în
a drepturilor şi libertăţilor omului, el sesizează organele de stat respective în
procesul de judecată fapte de încălcare a legalităţii şi a drepturilor omului, o dată
privinţa acestor încălcări.
cu adoptarea hotărârii, emite şi o încheiere interlocutorie, prin care aceste fapte se
Dacă sunt constatate cazuri de încălcare a legislaţiei sau a drepturilor şi
aduc la cunoştinţa organelor respective, persoanelor cu funcţii de răspundere şi
libertăţilor omului care constituie infracţiuni, ofiţerul de urmărire penală va
procurorului.
proceda în conformitate cu art. 274 din CPP privind începerea urmăririi penale,
Prin urmare, încheierea interlocutorie este un act de reacţionare la încălcările
iar procurorul va porni procesul penal prin ordonanţă conform art. 8 din Legea cu
legii, a drepturilor şi libertăţilor omului constatate de către instanţele de judecată
privire la Procuratură.
(judecător de instrucţie) cu ocazia examinării materialelor urmăririi penale,
în cazul altor încălcări procurorul va intenta prin ordonanţă proceduri privind
cauzelor penale în prima instanţă, în apel, în recurs, în revizuire, precum şi la
tragerea la răspundere administrativă sau disciplinară, iar prin intermediul acţiunii
examinarea recursului în anulare.
civile inclusiv tragerea la răspundere materială sau civilă (art. 8, 9 din Legii cu
Obiectul încheierii interlocutorii pot fi:
privire la Procuratură).
1) acţiunile ilegale ale unor persoane care au contribuit la săvârşirea in-
în cazul depistării încălcării legislaţiei sau a drepturilor omului procurorul
fracţiunii;
poate sesiza organele de stat competente pentru luarea altor măsuri decât cele de
2) acţiunile ilegale comise de organele de urmărire penală şi procuror în
tragere la răspundere juridică a persoanelor vinovate.
cursul urmăririi penale;
Procurorul poate reacţiona şi prin alte mijloace prevăzute de lege30.
3) acţiunile ilegale comise de către participanţii la proces în timpul judecării
în sesizare organul de urmărire va menţiona şi dispoziţiile alin. 3 al art. 217
cauzei;
din CPP care prevăd că în termen de cel mult o lună, organul sesizat va lua
4) acţiunile ilegale ale unor cetăţeni sau persoane cu funcţii de răspundere;
măsurile necesare, iar despre rezultatele obţinute se va comunica obligatoriu
5) acte ilegale emise de către ministere, departamente şi alte autorităţi
procurorului care conduce urmărirea penală în cauza dată şi organului de
publice centrale şi locale (cu excepţia celor care se supun controlului
urmărire.
constituţionalităţii potrivit legii).
Totodată, în sesizare se va indica şi dispoziţia ar. 174/9 al Codului cu privire
în încheierea interlocutorie instanţa de judecată va menţiona conţinutul
la contravenţiile administrative - privind răspunderea pentru neluarea măsurilor
faptelor prin care se încalcă legalitatea31, drepturile şi libertăţile omului, precum şi
corespunzătoare sau înştiinţarea cu întârziere a procurorului.
dispoziţia legii concrete care este încălcată. Totodată, se va menţiona necesitatea
Copia sesizării făcute de către ofiţerul de urmărire penală sau procuror,
lichidării acestor încălcări sau luarea măsurilor corespunzătoare legii, fără a face
precum şi comunicarea scrisă a organului sesizat se anexează la materialele
recomandări în domeniul activităţii economico-financiare sau de producere.
dosarului penal.
Potrivit alin. (2) al art. 218 din CPP, în termen de cel mult o lună, instanţa de
judecată urmează a fi informată despre rezultatele soluţionării faptelor expuse în
încheierea interlocutorie.
în încheierea interlocutorie se va menţiona dispoziţia art. 200/10 al Codului
cu privire la contravenţiile administrative pentru neexaminarea sau neluarea de
măsuri în legătură cu încheierea dată.
3,1
De exemplu, potrivit art. 6 din Legea cu privire la Procuratură, procurorul poate ataca cu
recurs actul ilegal emis de către un organ sau o persoană cu funcţie de răspundere.
Recursul suspendă acţiunea actului atacat şi va fi examinat de organul respectiv sau de în încheierea interlocutorie nu se admite să fie menţionat faptul vinovăţiei în săvârşirea
persoana cu funcţie de răspundere în termen de 10 zile de la data primirii lui, iar în cazul unei infracţiuni de către anumite persoane, dacă acestea nu au fost condamnate potrivit
examinării de un organ colegial, la prima şedinţă. Rezultatele examinării recursului se legii {  .
comunică imediat în scris procurorului. , , 1996, . 'II).
456 DREPT PROCESUAL I'li NAI.

O copie a încheierii interlocutorii se va trimite obligatoriu procurorului C a p i t o l u l Vili

pentru luarea măsurilor prevăzute de lege fie pentru intentarea unui proces penal,
a unei proceduri administrative sau disciplinare, fie pentru atacarea actelor ilegale
TERMENELE PROCEDURALE
în procedură de contencios administrativ în condiţiile legii.
încheierea interlocutorie este un act de justiţie şi trebuie anunţată public în Şl ACTE PROCEDURALE COMUNE
şedinţa de judecată o dată cu sentinţa sau decizia.
încheierea interlocutorie se anexează la materialele cauzei, iar despre adop Secţiunea I. TERMENELE PROCEDURALE
tarea acestei hotărâri se va menţiona în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
încheierea interlocutorie nu este susceptibilă de a fi atacată separat prin căi de §1. Noţiunea, importanţa şi clasificarea
atac. termenelor procedurale

Potrivit alin. (1) al art. 230 din CPP, termene în procesul penal sunt inter-
Viile de limp in cadrul cărora sau după expirarea cărora pot fi efectuate acţiuni
procesuale.
1 )upă cum s-a menţionat în literatura de specialitate 1, termenul este o limi-
Irtie de ordin cronologic în îndeplinirea unor acte procesuale sau în efectuarea
Unor acte procedurale. Limitarea se realizează prin fixarea de către lege a unui
||Ui i val, a unei durate de timp, înăuntrul căruia actul să se efectueze sau a
MI.......loment procesual, după atingerea căruia să se poată îndeplini actul.
Termenul operează deci asupra unui drept, a unei facultăţi sau îndatoriri a
ubiri ţi lor procesuali, pe care aceştia le au în desfăşurarea procesului penal. Ast-
i. I i (inform alin. (2) al art. 230 din CPP, în cazul în care pentru exercitarea unui
iii i'pi procesual este prevăzut un anumit termen, nerespectarea acestuia impune
l|i   dreptului procesual şi nulitatea actului efectuat peste
termen.
Iii <  priveşte actele pentru care legea nu prevede nici un termen, îndepli-
Hfco acestora poate avea loc oricând2.
  măsură procesuală nu poate fi luată decât pe un termen
prevăzut if li-ge, expirarea lui impune încetarea efectului acestei măsuri (alin. (3)
al .ui MO din CPP).
i Dacă legea nu prevede durata unei măsuri, aceasta se menţine în procesul )••
 ii până când nu apar temeiuri de revocare, ridicare sau anulare a acestei
Hi I HI|

Vllilllft Dongonoz ş.a., Explicaţii teoretice... op. cit., voi. V, p. 383.

Iblilrin, (Prin noţiunea "oricând" se are în vedere în faza urmăririi penale sau în faza
(IUIPI Arii cauzei. în unele cazuri prevăzute de lege noţiunea "oricând" are o semnificaţie
mull inel largă, de exemplu, recursul în anulare în favoarea persoanei condamnate sau a
■trtOttriil luţă de care s-a încetat procesul penal poate fi declarat oricând, chiar şi după
liiucniil acestora, în ce priveşte latura penală, alin. (1) al art. 454 din CPP, revizuirea în
iiivmiH'ii condamnatului nu este limitata da nici un termen, alin. (2) al art. 459 din CPP).
458 DREPT I»IU)CMS U I. I ' K N A I . P r tea g en er a 1ă !'.<>
 Termenele procedurale au un dublu scop: de a promova principiul opera-
tivităţii în procesul penal şi de a asigura o anumită durată minimă necesară pentru
ca activitatea procesuală să se poată desfăşura în bune condiţii3.
La efectuarea acţiunilor procesuale, la dispunerea unor măsuri preventive
organele de urmărire penală, procurorul, judecătorul de instrucţie sau instanţa de
judecată, luând în consideraţie termenele prevăzute de lege ori în lipsa unor
asemenea reglementări, pot fixa anumite termene sau un termen mai mic4.
Termenele stabilite de lege se numesc termene legale, iar cele fixate de or-
gane poartă denumirea de termene judiciare5.
în raport cu efectele pe care le produc, termenele se împart în dilatorii,
peremptorii şi orânduitorii6.
Dilatorii (din latină dilator - care amână) sunt acele termene înăuntrul cărora
este oprită îndeplinirea anumitor activităţi procesuale. Deci termenul dilatoriu
reprezintă un impediment pentru efectuarea unui act sau pentru îndeplinirea unei
activităţi procesuale înăuntrul lui, respectiv înainte de expirarea lui. El amână
efectuarea actului până la expirarea termenului. In acest fel, termenele dilatorii au
menirea de a asigura părţii timp suficient pentru o anumită activitate procesuală
prin oprirea organelor judiciare sau a celeilalte părţi de a îndeplini înăuntrul lor
anumite acte7.
Dilatorii sunt, de exemplu, termenele prevăzute de art. 466 din CPP, după
expirarea cărora hotărârile se pun în executare; termenul de 1 an prevăzut de art.
511 din CPP, după care procurorul înaintează demers judecătorului de instrucţie
cu propunerea de a libera persoana de răspundere penală, Termenele dilatorii se
mai numesc prohibitive, întrucât ele apar ca obstacole în calea îndeplinirii unor
acte procesuale sau procedurale8.
Termenele peremptorii sunt cele înăuntrul duratei cărora trebuie să fie în-
deplinit sau efectuat un act9. Termenul peremptoriu (din latină peremptorius,
:i
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală. Partea generală, voi. I, op. cit., p. 466.
4
De pildă, procurorul fixează termenul urmării penale (pct. 7) al art. 52 din CPP), ofiţerul de urmărire
penală fixează data prezentării martorului, părţii vătămate, învinuitului şi altor participanţi în
legătură cu efectuarea unor procedee probatorii; judecătorul de instrucţie sau, după caz, instanţa
de judecată stabileşte data şi ora examinării materialelor sau cauzei penale. Nicolae Volonciu, op.
cit., voi. I, p. 466.
6
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice... op. cit., voi. V, p. 385.
7
Gheorghiţă Mateuţ, Procedură penală, op. cit., voi. II, p. 109.
H Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 109-110.
Ibidem.
' Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 385.
a, um - definit, anulator, hotărâtor) obligă la îndeplinirea anumitor acte mai
înainte de expirarea lui. Neîndeplinirea actului înăuntrul termenului prevăzut de
lege conduce la decăderea din exerciţiul dreptului. Din această cauză, termenele
peremptorii se mai numesc imperative10.
Peremptorii sunt, de pildă, termenele de 3, 5,10, 15 zile sau 2 luni de atacare
cu recurs, termenul de 15 zile al atacării cu apel, durata măsurilor procesuale de
constrângere, durata sechestrării corespondenţei sau durata interceptării
comunicărilor.
Termenele orânduitorii sunt cele care fixează o perioadă înăuntrul căreia se
recomandă să fie efectuat un act procesual sau procedural determinat. Termenul
orânduitor, în caz de neobservare, nu atrage sancţiuni procedurale, dar poate
atrage sancţiuni disciplinare pentru personalul oficial, când se constată
neglijenţa". Deseori prin lege nu este arătat expres caracterul peremptoriu
(imperativ) sau orânduitor (de recomandare) al termenului, fapt care conduce la
diferite interpretări privind efectele nerespectării acestuia. Caracterul orânduitor
rămâne la aprecierea organelor de urmărire penală sau a instanţelor judecătoreşti,
dacă prin lege nu este prevăzută expres sancţiunea nulităţii sau decăderea din
dreptul procesual şi declararea actului procedural ca tardiv.
Astfel, în opinia noastră, orânduitorii sunt următoarele termene: de 24 de ore
pentru confirmarea actului de începere a urmăririi penale conform alin. (3) al art.
274 din CPP; de 48 de ore pentru înaintarea acuzării conform art. 282 din CPP; de
3-10 zile pentru întocmirea rechizitoriului conform art. 296 din CPP.
După modul de exprimare sunt termene cu determinare relativă şi deter-
minarea absolută. Limitele determinate relativ în timp nu sunt termene în sens
tehnic, întrucât nu sunt predeterminate de lege, în mod precis, ele fiind lăsate la
aprecierea organului judiciar12. Astfel de limitări se exprimă prin formulele:
"imediat" (art. 11, 295 din CPP); "fără întârziere" (art. 308 din CPP); "rezonabil"
(art. 19, 20, 135, 259 din CPP); "de urgenţă" (art. 20, 290 din CPP). Prin aceste
expresii se impune accelerarea ritmului procesual 13.
Termenele cu determinarea absolută sunt termene cu indicaţii cronometrice
(pe ore, zile, luni sau ani) ori determinate prin anumite formule cum sunt: "până
la terminare cercetării judiciare în prima instanţă" (art. 309 din CPP); "de la
pornirea procesului penal până la terminarea cercetării judecătoreşti" (alin.
V i n t i l ă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 385.
Gheorgiţă Mateuţ, op. cit., p. 107.
Nicolae Volonciu, Tratat tic procedură penală, op, cit., voi. 1, p. 466.
46(1 D R E P T I') US l)  I, I'll NA I. P   tea g ener a 1 ă 46]
(1) al art. 221 din CPP); "până la începerea cercetării judecătoreşti" (alin. (6) al
art. 504 din CPP). După interesul ocrotit şi finalitatea pentru care au fost impuse
termenele pot fi:
a) substanţiale;
b) procedurale11.
Termenele procedurale sunt impuse de interese pur procedurale, fiind ne-
cesare pentru sistematizarea şi disciplinarea activităţilor procesuale, pe când
termenele substanţiale privesc proteguirea unor drepturi sau interese extra-
procesuale, în situaţiile care atrag restrângerea sau privarea de acele drepturi ori
îngrădirea unor interese15. De regulă, termenele substanţiale (materiale) sunt
prevăzute de Codul penal (termenele prescripţiei tragerii la răspundere penală, art.
60; termenele liberării condiţionate de pedeapsă înainte de termen, art. 91;
termenele prescripţiei executării sentinţei de condamnare, art. 97 şi altele), dar în
mod excepţional Codul de procedură penală prevede anumite termene
substanţiale (termenele măsurilor preventive, termenul reţinerii).
§2. Calcularea termenelor procedurale şi
termenelor substanţiale
Potrivit legii procesuale, termenele se calculează pe ore, zile, luni şi ani. Ca
excepţie, în cazurile prevăzute de art. 433, 447 din CPP, termenul este calculat în
minute16.
La calcularea termenelor procedurale se porneşte de la ora, ziua, luna şi anul
indicate în actul care a provocat curgerea termenului, afară de cazurile în care
legea dispune altfel (alin. (2) al art. 231 din CPP). Prin urmare, termenele au un
moment iniţial, de începere, (aquo - de la care), un moment final, de împlinire (ad
quem - până la care) şi o durată17.
Orice termen are un moment iniţial de începere indicat în actul care a pro-
vocat curgerea. în actele procedurale (proces-verbal, ordonanţă, încheiere, re-
chizitoriu, sentinţă, decizie) se indică ora, ziua, luna şi anul de la care începe să
curgă anumite termene procedurale sau, după caz, substanţiale. Pentru cazuri
expres arătate în lege se indică un alt moment iniţial, de la care începe să curgă
" Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 108.
15
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 384.
16
Conform art. 433,447 din CPP, luările de cuvânt pentru argumentarea recursului nu pot
depăşi 30 de minute.
17
Nicolae Volonciu, Tratat de procedură penală, op. cit., voi. I, p. 469.
termenul (de exemplu: "din momentul privării de libertate", art. 166 din CPP; "din
momentul primirii", art. 209 din CPP; "de la intrarea în vigoare", art. 210 din
CPP; "din momentul anunţării", art. 70 din CPP; "de la înmânarea copiei", art.
402 din CPP; "de la data începerii executării", art. 404 din CPP).
Potrivit alin. (3) al art. 231 din CPP, la calcularea termenelor procedurale pe
ore sau pe zile nu se ia în calcul ora sau ziua de la care începe să curgă terme nul,
nici ora sau ziua în care aceasta se împlineşte 1", consacrând astfel sistemul
exclusiv sau al unităţilor libere (prima şi ultima zi a termenului nu se cuprind în
durata stabilită şi deci trebuie adăugate separat la începutul şi sfârşitul numărului
de zile indicate în lege) 19. De exemplu: un termen de 24 de ore care începe luni la
ora 8 şi 30 de minute se împlineşte marţi la ora IO 00; un termen de 48 de ore care
începe luni la ora 16 şi 40 de minute se împlineşte miercuri la ora 18 00; un termen
de 3 zile care începe vineri se împlineşte marţi. Termenul pe zile se împlineşte în
ziua respectivă la orele 2400.
Sistemul exclusiv sau al unităţilor libere de calculare a termenelor pe ore sau
zile este benefic pentru părţile la proces, în mod special privind calcularea
termenelor atacării cu recurs, apel sau plângere. De pildă, titularul dreptului la
apel are la dispoziţie circa 16 zile să depună apelul conform art. 402 din CPP, deşi
legea prevede termenul de 15 zile.
Conform alin. (4) al art. 231 din CPP, este prevăzut sistemul calendaristic
unde termenele calculate pe luni sau pe ani expiră la sfârşitul zilei respective a
ultimei luni sau la sfârşitul zilei şi lunii respective din ultimul an. Dacă această zi
cade într-o lună ce nu are zi corespunzătoare, termenul expiră în ultima zi a
acestei luni20. De exemplu, termenul de o lună început la 12 februarie expiră la 12
martie, termenul de un an care începe la 20 noiembrie 2003 şi expiră la 20
noiembrie 2004; termenul de 3 luni care începe la 30 noiembrie expiră la 28 (29)
februarie, un termen de 2 luni început la 31 iulie expiră la 30 septembrie21.
Excepţie de la această regulă sunt reglementările privind termenele pe ore sau zile cu următoarele
formulări: "imediat, dar nu mai târziu de 24 de ore", art. 12, 125, 135, 205, 279 din CPP; "imediat,
dar nu mai târziu de 4 ore", art. 305 din CPP; "imediat, dar nu mai târziu de 3 zile", art. 151, 246,
271 CPP; "imediat, dar nu mai târziu de 5 zile", art. 265. Nicolae Volonciu, Tratat de procedură
penală, op. cit., voi. I, p. 469-470. Ibidem.
Codul de procedură penală în alin. (4) al art. 231 aplică sistemul computaţiunii civile (copulaţia
civiles) pentru lună şi an, în sensul că acestea se calculează după calendarul legal, a d i c ă luna se
socoate de 28, 29, 30 sau 31 zile, după câte zile are respectiva lună (februarie, martie, iulie,
august), iar anul de 365 sau 366 de zile, în funcţie de cum este - comun sau bisect (Gheorghiţă
Mateuţ, op. cit., p, 115).
462 DREPT PROCESUAL PENAL Part « a g e n e t a 1 a 
 Aşadar, în calcului termenelor procedurale pe luni şi ani, ziua de la care
începe să curgă termenul intră în calculul duratei acestui termen, iar ziua în care
se sfârşeşte termenul (ziua ce urmează epuizării termenului) nu intră în acest
calcul, deci este zi liberă22.
Potrivit alin. (5) al art. 231 din CPP, dacă ultima zi a unui termen cade într-o
zi nelucrătoare, termenul expiră la sfârşitul primei zile lucrătoare care urmează.
Zilele nelucrătoare din interiorul termenului nu influenţează asupra modului de
calculare23.
Termenele substanţiale se calculează diferit de cele procedurale, pentru ele
fiind aplicabilă dispoziţia art. 233 din CPP ce prevede că, la calcularea termenelor
privind măsurile preventive, ora sau ziua de la care începe şi la care se sfârşeşte
termenul intră în durata acestora.
La calcularea termenelor privind măsurile preventive şi, în opinia noastră,
inclusiv a termenului reţinerii (durata reţinerii este un termen substanţial ce
priveşte starea de libertate a persoanei) se aplică sistemul inclusiv al unităţilor
pline. Termenele respective se socotesc curgătoare (de momento ad momentum şi
de die ad diem)24. Astfel, termenul reţinerii de 72 de ore care a început sâmbătă la
ora 22 şi 25 de minute, expiră marţi la ora 22 şi 25 de minute; un termen de
arestare de 10 zile a bănuitului care este reţinut pe data de 10 februarie ora 11°"
expiră pe data de 20 februarie ora 11"°; un termen de arestare a învinuitului de 30
de zile care a început sâmbătă, 31 ianuarie 2004, ora 1400, expiră duminică, 29
februarie 2004, ora 1400.
în cazul când legea prevede termenul măsurilor preventive în luni (de
exemplu, durata arestării şi prelungirea ei, alin. (3), (4) ale art. 186 din CPP),
fiecare lună se consideră de 30 de zile, conform alin. (5) al art. 186 din CPP,
pentru a exclude obţinerea rezultatelor diferite la calcularea arestării preventive în
luni după regula prevăzută la alin. (4) al art. 231 din CPP.
§3. Acte considerate ca făcute în termen
şi restabilirea termenului omis
în general, un act procesual sau procedural este considerat ca făcut în termen
dacă este îndeplinit de către participantul la procesul penal înainte de expirarea
termenului legal.
Cu toate acestea, legea, ţinând seama de anumite împrejurări obiective, a
prevăzut situaţii speciale când anumite acte sunt considerate ca făcute în termen,
deşi au fost îndeplinite după expirare25.
Astfel, potrivit alin. (1) al art. 232 din CPP, actul depus în cadrul termenului
prevăzut de lege la administraţia locului de deţinere, la unitatea militară, la
administraţia instituţiei medicale sau la oficiul poştal prin scrisoare recomandată
este considerat ca făcut în termen. înregistrarea sau confirmarea făcută de către
administraţia locului de deţinere, a unităţii militare sau a instituţiei medicale pe
actul depus, precum şi recipisa oficiului poştal despre actul primit pe actul depus,
servesc drept dovadă a datei depunerii actului.
Dacă actul procedural a fost trimis printr-o scrisoare nerecomandată, mo-
mentul depunerii se determină după ştampila oficiului poştal aplicată cu ocazia
repartizării corespondenţei, însă, după cum s-a menţionat în literatura de spe-
cialitate26, pentru a fi considerat făcut în termen, actul trebuie să sosească la or-
ganul competent înainte de expirarea termenului fixat pentru îndeplinirea lui.
în ceea ce priveşte actele procedurale făcute de procuror, se consideră că sunt
depuse în termen conform alin. (2) al art. 232 din CPP, dacă data la care au fost
trecute în registrul de ieşire a actelor se încadrează în termenul cerut de lege
pentru efectuarea actului. De la această regulă se prevede o excepţie şi anume
privind termenul pentru căile de atac. Prin urmare, în cazul atacării hotărârilor
judecătoreşti de către procuror, recursul, apelul sau recursul în anulare, deşi se
înregistrează în cancelaria procuraturii, momentul depunerii actului se consideră
timpul înregistrării la cancelaria instanţei de judecată respective.
Potrivit art. 234 din CPP, dacă persoana respectivă a omis termenul proce-
dural din motive întemeiate, acesta poate fi restabilit, la cererea ei, prin hotărârea
organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, în condiţiile legii.
Termenul omis poate fi restabilit numai în privinţa persoanei menţionate mai sus,
dar nu şi în privinţa altor persoane. Dispoziţiile generale ale legii privind
restabilirea termenului omis sunt aplicabile, de regulă, în cazurile termenelor
procedurale de atacare a hotărârilor organului de urmărire penală sau instanţelor
judecătoreşti. Astfel, în cazurile prevăzute de art. 209, 302, 311, 313, 329, 402-
404, 422, 439 din CPP titularii de a ataca cu plângere, recurs sau apel pot solicita
restabilirea termenului omis, invocând motive întemeiate27.
" Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice... op. cit., voi. V, p. 388.
21
Nicolae Volonciu, op. cit., p. 470. " Idem, p. 470-471.
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 115.
Vintila Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 387.
Pentru detalii privind restabilirea termenului de apel şi recurs împotriva hotărârilor
judecătoreşti pentru care nu este prevăzuta calea apelului a se vedea art. 403, 404 din CPP.
464 DREPT ( ' R O C K S U Al. IM: NA I, I' a f tea g e n e r a I ă 165
în cazul omiterii termenelor prevăzute de lege (de pildă, art. 119, 125, 135, 136,
258, 259, 273, 274, 279, 282, 295, 296, 299, 345, 383 din CPP) de către ofiţerul de
urmărire penală, de către procuror, judecătorul de instrucţie sau instanţa de
judecată nu sunt aplicabile dispoziţiile art. 234 din CPP, privind restabilirea
termenului, dar este posibilă prelungirea anumitor termene, în funcţie de caz. în
cazul omiterii termenului de prelungire a unei măsuri preventive nu este posibilă
restabilirea termenului, dar este aplicabilă instituţia încetării de drept a măsurii
preventive determinate de expirarea termenului prevăzut de lege sau stabilit de
organul abilitat (pct. 1) din alin. 5 al art. 195 din CPP).
Potrivit alin. (2) al art. 234 refuzul de a restabili termenul omis poate fi atacat
în condiţiile Codului de procedură penală la instanţa ierarhic superioară. Astfel,
împotriva încheierii judecătorului de instrucţie de respingere a plângerii prevăzute
de art. 313 din CPP introduse cu întârziere se poate face recurs examinat în
conformitate cu art. 312 din CPP la Curtea de Apel.
în faza judecării cauzei refuzul instanţei de apel de a restabili termenul de 15 zile
omis poate fi atacat prin recurs în conformitate cu art. 420-422 din CPP. Nu orice
refuz de restabilire a termenului omis poate fi atacat (de exemplu: în faza
urmăririi penale refuzul instanţei de recurs de a restabili termenul de 3 zile omis,
prevăzut de art. 302, 311 din CPP, nu este susceptibil de a fi atacat; refuzul
instanţei de recurs de a restabili termenul de 15 zile omis, prevăzut de art. 439 din
CPP sau, după caz, de 2 luni prevăzut de art. 422, nu poate fi atacat, având în
vedere faptul că recursul este ultima cale ordinară de atac, iar prin căi
extraordinare de atac această chestiune nu poate fi examinată).
Secţiunea a ll-a. CITAREA Şl COMUNICAREA ALTOR
ACTE PROCEDURALE
§1. Citarea, noţiunea şi procedura efectuării
Citarea în procesul penal constituie acţiunea procedurală prin care organul de
urmărire penală, judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată asigură
prezentarea unei persoane în faţa sa pentru desfăşurarea normală a procesului
penal, alin. (1) al art. 235 din CPP.
Actul procedural prin care se realizează citarea se numeşte citaţie.
De regulă, majoritatea absolută a participanţilor la proces sunt chemaţi prin
intermediul citaţiei. Astfel, victima, partea vătămată, martorul, partea civilă,
partea civilmente responsabilă, bănuitul, învinuitul, inculpatul, expertul,
specialistul, interpretul (traducătorul), asistentul procedural, reprezentantul şi
apărătorul sunt chemaţi la desfăşurarea acţiunilor procedurale prin intermediul
citaţiei reglementate de art. 236-242 din CPP.
Procurorul este chemat la judecată prin intermediul înştiinţării.
Persoana citată este obligată să se prezinte conform citaţiei, iar în caz de
imposibilitate de a se prezenta la data, ora şi locul la care a fost citată, ea este
obligată să informeze organul respectiv despre aceasta, indicând motivul im-
posibilităţii de a se prezenta (alin. (2) al art. 235 din CPP).
în cazul în care persoana citată nu anunţă despre imposibilitatea de a se
prezenta la data, ora şi locul indicat şi nu se prezintă nemotivat la organul de
urmărire penală sau la instanţă, această persoană poate fi supusă amenzii judiciare
conform art. 201 din CPP sau aducerii silite conform art. 199 din CPP.
Citarea se face, de regulă, după începerea urmăririi penale, însă poate fi
făcută şi până la pornirea procesului penal de către organul de urmărire penală
conform pct. 3) al art. 13 din Legea cu privire la poliţie sau de către procuror
conform pct. c) al art. 5 din Legea cu privire la Procuratură28.
Modul de citare conform art. 236 din CPP prevede că chemarea unei persoane
în faţa organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată se face prin citaţie
scrisă. Citarea se poate face şi prin notă telefonică sau telegrafică ori prin
mijloace electronice. în cazul când citarea este făcută prin notă telefonică ori prin
mijloace electronice, ea urmează să fie însoţită de măsuri ce asigură respectarea
dispoziţiilor art. 239, 240 de CPP.
Citarea în formă scrisă poate fi dublată prin notă telefonică.
Citarea se va face în aşa fel ca persoanei chemate să i se înmâneze citaţie cu
cel puţin 5 zile înainte de data când ea trebuie să se prezinte, conform citaţiei, în
faţa organului respectiv. Această regulă nu se aplică la citarea bănuitului,
învinuitului, inculpatului şi altor participanţi pentru efectuarea unor acţiuni
procesuale de urgenţă în cadrul desfăşurării urmăririi penale sau al judecării
cauzei, alin. (2) al art. 236 din CPP.
Termenul de cel puţin 5 zile este un termen de recomandare şi neres-pectarea
acestuia nu constituie un motiv întemeiat pentru persoană de a nu se prezenta la
timpul indicat în citaţie. în cazurile care nu suferă amânarea sau pentru a preveni
împiedicarea aflării adevărului, citarea bănuitului, învinuitului, părţii vătămate
sau martorului se face în aceeaşi zi la ora respectivă, Hind însoţite persoanele
citate de agenţii organelor de poliţie.
Dacă persoana este citată de către organul de urmărire penală sau procuror până la începerea
urmăririi penale şi aceasta nu se prezintă nemotivat, poate fi supusă sancţiunii administrative
conform art. 174/7 al Codului CU privire la contravenţiile administrative.
466 DREPT PROCESUAL PENAL I' a r tea g  n e r a 1 ,/
ii
 Citaţia este înmânată de către agentul împuternicit cu înmânarea citaţiei
(colaborator al poliţiei, lucrător al autorităţii administraţiei publice locale, al
instanţei judecătoreşti, precum şi o altă persoană care este împuternicită de
organul de urmărire penală sau de instanţa judecătorească) sau prin serviciul
poştal (alin. (3) al art. 236 din CPP).
Angajatul serviciului poştal înmânează citaţia făcută prin notă telegrafică sau
scrisoare recomandată.
Conform art. 237 din CPP, citaţia este individuală şi trebuie să cuprindă29:
1) denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată care
emite citaţia, sediul său, data emiterii şi numărul dosarului;
2) numele, prenumele celui citat, calitatea procesuală în care este citat şi
indicarea obiectului cauzei;
3) adresa celui citat, care trebuie să cuprindă: localitatea, strada, numărul
casei, apartamentului, precum şi orice alte date necesare pentru a preciza
adresa celui citat;
4) ora, ziua, luna şi anul, locul de prezentare a persoanei, menţionân-du-se
consecinţele legale în caz de neprezentare.
Citaţia se semnează de către persoana care o emite. Semnătura persoanei
urmează a fi certificată cu ştampila organului de urmărire penală sau a instanţei
de judecată. Pornind de la art. 58, 60, 64, 66, 90 din CPP, citaţia victimei, părţii
vătămate, bănuitului, învinuitului şi martorului va cuprinde şi recomandarea de a
se prezenta împreună cu un avocat.
Potrivit art. 238 din CPP, persoana se citează la adresa unde locuieşte (citarea
directă), iar dacă aceasta nu este cunoscută, la adresa locului de muncă prin
serviciul personal al instituţiei unde lucrează (citarea indirectă).
Dacă, printr-o declaraţie, dată anterior în cursul procesului penal, persoana a
indicat un alt loc pentru a fi citată, ea se citează la locul indicat. în caz de
schimbare a adresei indicate în declaraţia sa, persoana este citată la noua sa adresă
numai dacă a informat organul de urmărire penală ori instanţa de judecată despre
schimbarea intervenită sau dacă organul de urmărire penală ori instanţa determină
că s-a produs o schimbare de adresă pe baza datelor obţinute de agentul respectiv.
Bolnavii aflaţi în spital sau într-o altă instituţie medicală se citează prin
administraţia acestora.
Deţinuţii se citează la locul de deţinere prin administraţia instituţiei de
detenţie.
29
în citaţie nu pot fi menţionate două sau mai multe persoane, chiar dacă locuiesc la
aceeaşi adresă.
Militarii încazarmati30 se citează la unitatea militară din care fac parte prin
comandantul acesteia.
Citarea persoanelor de peste hotare se efectuează în condiţiile prevederilor
tratatelor de asistenţă juridică în materie penală".
Persoanele juridice, când au calităţile de parte civilă sau parte civilmente
responsabilă, se citează la sediul acestora.
în acelaşi mod la sediul persoanei juridice se va cita reprezentantul legal sau
reprezentantul desemnat, în cazul urmăririi penale şi al judecării cauzei prin
infracţiuni săvârşite de persoane juridice, conform art. 520-523 din CPP şi art.
239 din CPP, citaţia se înmânează personal celui citat, care va semna dovada de
primire. Dacă persoana citată nu vrea să primească citaţia sau, primind-o, nu vrea
sau nu poate să semneze dovada de primire, agentul lasă citaţia celui citat ori, în
cazul refuzului de primire, o afişează pe uşa locuinţei acesteia, întocmind despre
aceasta un proces-verbal.
în cazul în care citarea se face indirect (la locul de muncă, de tratament, de
deţinere sau locul satisfacerii serviciului militar în termen), administraţia
instituţiilor respective este obligată să înmâneze de îndată citaţia persoanei citate
contra semnătură, certificându-i semnătura în dovada de primire sau indicând
motivul pe care nu s-a putut obţine semnătura acesteia. Dovada de primire se
predă agentului procedural, care o înmânează organului de urmărire penală sau
instanţei de judecată care a emis citaţia.
Dacă persoana citată nu se află acasă, agentul înmânează citaţia soţului, unei
rude sau oricărei persoane care locuieşte cu ea ori care în mod obişnuit îi
recepţionează corespondenţa32 (alin. (1) al art. 240 din CPP).
Citaţia nu poate fi înmânată unui minor sub 14 ani sau unei persoane bolnave
mintal. Dacă persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apartamente,
într-un cămin sau la hotel, în lipsa persoanelor menţionate în alin. (1) al art. 240
din CPP, citaţia se predă administratorului, persoanei de serviciu sau celor care în
mod obişnuit îi înlocuiesc.
Persoana care primeşte citaţia semnează dovada de primire, iar agentul,
certificând identitatea şi semnătura, întocmeşte proces-verbal. Dacă persoana
Avându-se în vedere militarii în termen.
Procedura citării persoanelor de peste hotare se efectuează în conformitate cu art. 539
din CPP, dacă tratatele de asistenţă juridică în materie penală între Republica Moldova şi
statul solicitat nu prevăd alte condiţii. în detalii a se vedea art. 539 din CPP. Citaţia
poate fi înmânată vecinilor, dacă nu se găseşte soţul, rudele sau alte persoane care
locuiesc împreună, cu condiţia că aceştia sînt împuterniciţi să recepţioneze corespon-
denţa persoanei citate.
468 DR EPT   : i;s  I. I» 1. I' ii  It'll g  n  |<>
NAI  Ia
nu vrea sau nu poate semna dovada de primire, agentul afişează citaţia pe uşa
locuinţei, întocmind proces-verbal conform art. 242 din CPP.
în lipsa persoanelor cărora le este admisă înmânarea sau predarea citaţiei,
agentul este obligat să se intereseze când poate găsi persoana citată pentru a-i
înmâna citaţia. Dacă nici pe această cale nu reuşeşte să o înmâneze, agentul
afişează citaţia pe uşa locuinţei persoanei citate, întocmind proces-verbal conform
art. 242 din CPP.
în cazul în care persoana citată locuieşte într-un imobil cu mai multe apar-
tamente, într-un cămin sau la hotel, dacă în citaţie nu s-a indicat apartamentul ori
camera în care locuieşte, agentul este obligat să facă investigaţii pentru a afla
aceasta. Dacă investigaţiile au rămas fără rezultat, agentul afişează citaţia pe uşa
principală a clădirii sau la locul de afişare a informaţiei, întocmind proces-verbal
şi făcând menţiune despre circumstanţele care au făcut imposibilă înmânarea
citaţiei.
Dacă persoana citată şi-a schimbat adresa, agentul afişează citaţia pe uşa
locuinţei indicate în citaţie şi se informează pentru a afla noua adresă, menţionând
în procesul-verbal datele obţinute (art. 241 din CPP). Astfel, în proce-sul-verbal
privind imposibilitatea înmânării citaţiei se vor menţiona şi datele obţinute privind
noua adresă pentru repetarea citării sau, după caz, imposibilitatea stabilirii locului
aflării persoanei. Cu această ocazie pot fi efectuate acţiuni de investigaţie
operativă de către organele de poliţie.
Dovada de primire a citaţiei trebuie să cuprindă numărul dosarului penal,
denumirea organului de urmărire penală sau a instanţei care a emis citaţia,
numele, prenumele şi calitatea procesuală a persoanei citate, precum şi data
pentru care este citată. Dovada de primire trebuie să cuprindă, de asemenea, data
înmânării citaţiei, numele, prenumele, calitatea şi semnătura celui ce înmânează
citaţia, certificarea de către acesta a identităţii şi a semnăturii persoanei căreia i s-
a înmânat citaţia, precum şi indicarea calităţii acesteia (alin. (1) al art. 242 din
CPP).
Ori de câte ori, cu prilejul predării sau afişării unei citaţii, se întocmeşte un
proces-verbal, acesta va cuprinde menţiunile arătate mai sus, precum şi îm-
prejurările arătate la alin. (2) al art. 239, 240, 241 din CPP, care fac imposibilă
dovada înmânării sau dovada primirii citaţiei.
Dovada de primire a citaţiei cu semnătura destinatarului sau, după caz, a altei
persoane şi procesul-verbal se înaintează organului care a emis citaţia pentru
informare. Dovada de primire a citaţiei şi procesul-verbal de predare sau afişare a
citaţiei se anexează la dosar şi constituie acte procedurale docu mentare care
confirmă respectarea procedurii citării. în caz contrar, p ă r ţ i l e
 au lipsit la judecată pot invoca în cererea de apel sau de recurs temeiul
prevăzut de pct. 5) din alin. (1) al art. 444 din CPP.
§2. Comunicarea altor acte procedurale
Potrivit art. 243 din CPP, comunicarea celorlalte acte de procedură se face
potrivit dispoziţiilor cap. II, titlul VIII al Codului de procedură penală, care re-
glementează citarea, fiind aplicabile în mod corespunzător. Comunicarea este
mijlocul prin intermediul căruia organele de urmărire penale sau instanţele de
judecată încunoştinţează persoanele care participă la procesul penal despre acţiu-
nile procesuale efectuate, hotărârile adoptate sau cererile, recursurile înaintate.
După cum s-a menţionat în literatura de specialitate 33, comunicarea poate Ii
efectuată prin următoarele moduri:
a) transmiterea (înmânarea) unei copii sau a extrasului unui act procedural;
b) înştiinţarea despre îndeplinirea unei acţiuni procedurale.
Astfel, pentru protejarea drepturilor procesuale părţile urmează a fi informate
în scris sau verbal, în funcţie de caz, despre efectuarea sau refuzul desfăşurării
unor acţiuni procesuale (de exemplu, înştiinţarea părţilor despre ditta examinării
cererii de strămutare, art. 48 din CPP; comunicarea părţilor privind raportul de
expertiză sau declaraţia expertului privind imposibilitatea prezentării concluziilor,
alin. (5) al art. 151 din CPP; înştiinţarea despre reţinere, art. 173 din CPP;
informarea persoanei reţinute, arestate sau deţinute despre luarea măsurilor de
ocrotire; anunţarea persoanei care a înaintat sesizarea despre neînceperea urmăririi
penale, alin. (5) al art. 274 din CPP; comunicarea In scris a părţilor privind
semnarea sentinţei redactate, alin. (2) al art. 399 din ( l'l'; înmânarea copiei de pe
ordonanţa de încetare a urmăririi penale sau a clasării cauzei părţilor interesate,
art. 285, 286 din CPP; înmânarea copiei de pe sentinţă inculpatului arestat, alin.
(1) al art. 399 din CPP).
Comunicarea actelor procedurale se face din oficiu de organul de urmărire
penală sau, după caz, de instanţa de judecată ori la cererea părţilor şi altor
pi 'r.i i ane interesate.
Când comunicarea actului procedural se face în interesul persoanei, nu m
inimile citarea sau aducerea silită a acesteia pentru a o informa sau a i se înmâna
un act, cu excepţia cazului când aceasta se află în detenţie provizorie.
Qheoi'ghiţu Mateuţ, op. cil., p. 100: Ion Neagu, Drept procesual penal. Partea generală, Op,  ii., p.
166,
470 DREPT l'UOCl-SUAI. I'li NAI. I* a r ten g  ii e i a 471
1.1
 Neprezentarea persoanei chemate pentru a lua cunoştinţă de anumite acte sau
pentru a i se înmâna în copie hotărârile procesuale nu este sancţionată de lege.
Dovada comunicării unui act procedural se face în actul respectiv sau, după
caz, prin recipisă (de exemplu, copia rechizitoriului se înmânează sub re-cipisă
învinuitului şi reprezentantului lui legal, alin. (5) al art. 296 din CPP).
în lipsa comunicării, uneori nu se pot produce efectele prevăzute de lege (de
exemplu, pentru inculpatul arestat termenul de apel curge de la înmânarea copiei
de pe sentinţa redactată, iar pentru părţile care au lipsit de la pronunţarea sentinţei
- de la data comunicării în scris despre redactarea sentinţei, alin. (2) al art. 402 din
CPP).
Secţiunea a lll-a. CERERI Şl DEMERSURI
§1. Cererea, noţiunea şi formele
Cererea este un act procedural comun, prin care orice persoană interesată se
poate adresa ofiţerului de urmărire penală, procurorului, judecătorului de
instrucţie şi instanţei de judecată pentru îndeplinirea unor acţiuni ori pentru a
obţine intervenţia sa în vederea satisfacerii unor pretenţii juridice 34 determinate de
faptul săvârşirii infracţiunii şi desfăşurării procesului penal.
Potrivit alin. (1) al art. 244 din CPP, cererile în procesul penal constituie
solicitările adresate, în scris sau oral, de către părţile în proces sau alte persoane
interesate organului de urmărire penală sau instanţei de judecată în legătură cu
desfăşurarea procesului, cu constatarea circumstanţelor ce au importanţă pentru
cauză, precum şi cu asigurarea drepturilor şi intereselor legitime ale persoanei.
Necesitatea cererii în procedura penală este impusă de principiul "ne pro-
cedat ex officio"35.
în funcţie de obiectul pretenţiilor formulate şi etapele desfăşurării procesului,
pot fi înaintate diverse forme de cereri: 1) plângere (art. 263, 276, 298, 313,473
din CPP); 2) denunţ (art. 263 din CPP); 3) garanţie personală (art. 179 din CPP);
recuzare (art. 346 din CPP); 5) acţiune civilă (art. 221 din CPP); 6) tranzacţie de
împăcare (alin. (5) al art. 226,276 din CPP); 7) concluzie orală sau scrisă (art.
378, 381 din CPP); 8) apel (art. 400 din CPP); 9) recurs (art. 302,
311, 420, 437, 472 din CPP); 10) recurs în anulare (art. 452 din CPP); 11) obiec-
ţie (alin. (6) al art. 336 din CPP); 12) demers (alin. (2) al art. 244 din CPP).
§2. Demersul. Noţiunea şi formele
Demersul în esenţă este o formă a cererii înaintată de o persoană oficială sau
din partea unui colectiv.
Potrivit alin. (2) al art. 244 din CPP, demersurile constituie acte ale organului
de urmărire penală, ale organizaţiei obşteşti sau ale colectivului de muncă în
scopul efectuării unor anumite acţiuni procedurale în condiţiile Codului de
procedură penală. Astfel, noţiunea de "demers" este determinată doar de faptul că
solicitantul este subiect oficial (procuror, ofiţer de urmărire penală) sau persoană
juridică care formulează anumite pretenţii juridice în exercitarea atribuţiilor sale
ori pentru apărarea unor drepturi şi interese legitime, fie pentru obţinerea unui
rezultat36.
Demersurile organului de urmărire penală se adresează judecătorului de
instrucţie sau, după caz, instanţei judecătoreşti.
Demersurile organizaţiilor obşteşti şi ale colectivelor de muncă se adresează
organului de urmărire penală sau instanţei.
Demersul se înaintează în următoarele forme: 1) ordonanţă; 2) demersul
propriu-zis.
Demersul se înaintează de către organul de urmărire penală pentru obţinerea
autorizării la efectuarea unor acţiuni procesuale (procedee probatorii) fie pentru
aplicarea unor măsuri procesuale de constrângere (de exemplu, examinarea
corporală; exhumarea cadavrului; percheziţia; ridicarea de documente ce conţin
secret ocrotit de lege; sechestrarea corespondenţei; interceptarea convorbirilor şi
înregistrarea de imagini). în asemenea cazuri, organul de urmărire penală
înaintează judecătorului de instrucţie un demers în forma unei ordonanţe. Astfel,
art. 304 din CPP defineşte ordonanţele organului de urmărire penală ca demersuri
privind autorizarea efectuării unor acţiuni de urmărire penală, măsuri de
investigaţie operativă.
în scopul solicitării aplicării unor măsuri de constrângere (de exemplu,
arestarea preventivă, suspendarea provizorie din funcţie) se înaintează demers
propriu-zis.
Nicolae Volonciu, op. cit., p. 456. Termenul "demers" provine din limba franceză "demarche" - acţiune întreprinsă (pe
Gheorghiţ» Mateuţ, op. cit., p. 90. lângă cineva) în susţinerea unei cauze; intervenţia în scopul obţinerii unui anumit rezul-
tai (DEX, op. cit., p. 275).
IV I)  BPT PROCESUAL I» li NA L I'  v tea g   e t a 1 a 17 1
 Organizaţia obştească sau colectivul de muncă înaintează demersuri în
interesul unor părţi (de exemplu, privind acordarea garanţiei prevăzute de art. 180
din CPP).
§3. înaintarea şi examinarea cererilor şi demersurilor
Potrivit art. 245 din CPP, cererile şi demersurile pot fi depuse la orice etapă a
desfăşurării procesului penal. Persoana care depune cerere sau demers trebuie să
indice în legătură cu care circumstanţă solicită efectuarea acţiunii procesuale
respective sau adoptarea hotărârii. Cererile şi demersurile scrise se anexează la
dosarul penal, iar cele orale se includ în procesul-verbal al acţiunii procesuale sau
al şedinţei de judecată.
Cereri şi demersuri pot fi făcute şi până la pornirea procesului penal.
Cererea se face, de regulă, în formă scrisă. în cazul când legea nu prevede
expres conţinutul cererii, acesta va cuprinde următoarele menţiuni:
1) organul de urmărire penală sau, după caz, instanţa de judecată solicitată;
2) numele, prenumele şi adresa solicitantului;
3) obiectul cererii (denumirea cererii şi conţinutul pretenţiei juridice);
4) motivarea în fapt şi în drept a cererii;
5) data şi semnătura solicitantului;
6) anexa unor documente sau altor mijloace de probă.
Demersul se înaintează de organizaţii numai în formă scrisă. Structura şi
conţinutul demersului, în principiu, sunt identice cererii.
Procurorul, la judecarea cauzei, poate formula demersuri şi oral, care se
consemnează în procesul-verbal al şedinţei de judecată.
Dacă bănuitul, învinuitul, victima sau partea vătămată formulează cereri orale
în faţa organului de urmărire penală în afara acţiunilor procesuale, acestea
urmează să fie audiate în condiţiile legii, iar cererile urmează să fie incluse în
procesul-verbal de audiere.
Cererile, precum şi demersurile organizaţiilor obşteşti şi ale colectivelor de
muncă, vor fi examinate şi soluţionate imediat după depunerea lor. Dacă organul
căruia îi este adresată cererea sau demersul nu le poate soluţiona imediat, acestea
urmează să fie soluţionate nu mai târziu de 3 zile de la data primirii lor (alin. (1)
al art. 246 din CPP37).
•" a. Dispoziţiile art. 246 din CPP privind termenul soluţionării cererilor şi demersurilor sunt aplicabile
în cazurile când legea nu prevede expres alt termen. Astfel, în cazul când legea (de exemplu,
art. 295 din CPP prevede 24 de ore) a prevăzut un alt termen, se  dispoz iţiile
speciale a le legii.
în laza judecării cauzei, cererile şi demersurile se examinează, de regulă,
imediat.
Demersurile organului de urmărire penală se examinează în termenele şi
procedura prevăzute expres de lege (de exemplu, de alin. (2) al art. 135; alin. (3)
al art. 305; alin. (2) al art. 307; alin. (2) al art. 308 din CPP).
Examinarea şi soluţionarea cererilor şi demersurilor este o obligaţie a or-
ganului de urmărire penală şi a instanţei de judecată, dacă acestea se referă la
cauza penală respectivă. Astfel, potrivit alin. (1) al art. 247 din CPP, cererea sau,
după caz, demersul organizaţiei obşteşti ori al colectivului de muncă urmează să
fie admise dacă aceasta contribuie la cercetarea sub toate aspectele, completă şi
obiectivă a circumstanţelor cauzei, la asigurarea respectării drepturilor şi intere-
selor legitime ale părţilor în proces şi ale altor persoane participante la proces.
în caz de respingere, parţială sau totală, a cererii sau, după caz, a demersului
organizaţiei obşteşti ori a colectivului de muncă, organul de urmărire penală
adoptă o ordonanţă, iar instanţa de judecată o încheiere, care sunt aduse la
cunoştinţa solicitantului. Hotărârea organului de urmărire penală, precum şi a
instanţei de judecată cu privire la respingerea cererii sau demersului pot fi atacate
în cazurile şi modul prevăzute expres de lege (alin. (2) al art. 247 din CPP).
De regulă, hotărârile prin care se respinge o cerere nu sunt susceptibile de a fi
atacate, solicitantul având dreptul să formuleze cererea repetat la următoarele
etape ale procesului38, cu excepţia anumitor cazuri prevăzute expres de lege.
Astfel, poate fi atacat refuzul organului de urmărire penală de a primi plângerea
sau denunţul (alin. (2) al art. 265 din CPP); refuzul judecătorului de instrucţie
privind cererea de liberare provizorie (art. 311 din CPP); refuzul procurorului de a
satisface demersul unei organizaţii privind aplicarea măsurii preventive a
garanţiei (subpct. b) al pct. 1) din alin. (2) al art. 313 din CPP).
Demersurile organului de urmărire penală (procurorului) înaintate în faza
urmăririi penale se examinează şi se soluţionează în condiţiile prevăzute de art.
304-308 din CPP39.
b. Plângerile şi denunţurile privind săvârşirea infracţiunilor sunt forme speciale de cereri şi se
examinează în condiţiile prevăzute de art. 265 CPP, precum şi de Instrucţiunea privind modul de
primire, înregistrare, evidenţă şi examinare a sesizărilor şi altor informaţii despre infracţiuni din
26 august 2003 nr. 124/319/46/172-0/101. Potrivit alin. (2) al art. 245 din CPP, respingerea cererii
sau demersului nu privează persoana, organizaţia obştească sau colectivul de muncă de dreptul de
a le reiniţia în altă etapă a procesului penal.  se vedea în d e t a l i i capitolul "Controlul j u d i c i a r
al procedurii prejudiciare".
474 DREPT PROCESUAL P E N A L Parte gneI 475

 Ordonanţa sau încheierea prin care se admite sau se respinge o cerere sau un
demers se anexează la dosar.
în cazurile când legea prevede dreptul persoanelor interesate de a ataca
hotărârea organului de urmărire penală sau a instanţei de judecată, aceste acte
urmează a fi înmânate solicitanţilor.
Secţiunea a IV-a. MODIFICAREA ÎN ACTELE PROCEDURALE,
CORECTAREA ERORILOR MATERIALE Şl
ÎNLĂTURAREA UNOR OMISIUNI VĂDITE
§1. Modificări în actele procedurale
Pentru a feri actele procedurale constatatoare de intervenţii de natură să le
altereze conţinutul, legea prevede expres cum pot fi modificate aceste acte 40.
Conform art. 248 din CPP, orice modificare (adăugare, corectare, suprimare)
făcută în cuprinsul unui act procedural este valabilă dacă aceasta este confirmată
în scris, în cuprinsul sau la sfârşitul actului de către cei care l-au semnat.
în literatura de specialitate41 s-a menţionat că se procedează la modificări în
actul procedural numai atunci când cu ocazia întocmirii unor acte procedurale se
poate constata că din conţinutul lor lipsesc unele date, constatări ori menţiuni, sau
că unele din acestea sunt consemnate greşit ori au fost trecute constatări, date,
menţiuni ce nu au fost voite sau nu corespund cu activitatea procesuală
desfăşurata ori cu realitatea.
Instituţia modificării în actele procedurale este aplicabilă în cazurile când nu
este necesară reîntocmirea42 actului procedural. Astfel, instituirea acestei
proceduri, simplă şi rapidă, de modificare a actelor procedurale cu defecte de
conţinut, care nu necesită operaţiuni procedurale complicate, necesită timp
îndelungat pentru efectuarea lor şi nici nu atrage intervenţia altor organe şi
subiecţi procedurali, corespunde şi serveşte principiului celerităţii şi rapidităţii
procesului penal şi înlesneşte exercitarea drepturilor şi facultăţilor organelor şi
subiecţilor procesuali43.
40
Ion Neagu, op. cit., p. 368.
" Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 399; Gheorghiţă Mateuţ, op.
cit., p. 103.
12
La momentul întocmirii actului procedural (de exemplu, a unei hotărâri) ofiţerul de urmă-
rire penală, procurorul sau instanţa de judecată, pentru a evita procedura modificării actu-
lui, poate recurge la reîntocmirea acestuia fără anumite corectări sau suprimări de text.
" Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 399.
Modificările neconfirmate, dar care nu schimbă sensul frazei, rămân valabile
(alin. (2) al art. 248 din CPP). Locurile nescrise în cuprinsul unei declaraţii
urmează să fie barate, astfel încât să nu se poată face adăugări (alin. (3) al art. 248
din CPP). Astfel, în procesul-verbal de audiere a unor participanţi urmează a fi
barate toate spaţiile nescrise în prezenţa persoanei audiate.
Dacă necesităţile efectuării unor modificări apar după întocmirea actului
procedural, se procedează, după caz, potrivit art. 249, 250 din CPP.
§2. Corectarea erorilor materiale
Uneori, cu ocazia redactării actelor procedurale, se pot strecura unele erori
materiale.
Pot fi considerate erori materiale greşelile privind scrierea numelor, trecerea
greşită în actele procedurale a unor calităţi procesuale, dactilografierea greşită a
unei cifre etc.44, cu excepţia erorilor de conţinut45.
Erorile materiale trebuie să fie evidente, adică corectarea lor nu provoacă du-
bii, certitudinea ei fiind manifestă, nefiind necesară dovedirea prin administrarea
de probe sau stabilirea ei ca urmare a unor deliberări şi ca urmare a unei con-
vingeri (de exemplu, indicarea unui text de lege decât cel cuvenit în dispozitivul
hotărârii privitor la calificarea faptei constituie o eroare materială evidentă) 46.
Instanţa de judecată este în drept să corecteze greşelile comise la scrierea
numelui, prenumelui şi altor date biografice ale condamnatului, de asemenea,
greşelile în scris şi aritmetice, precum şi să corecteze tipul coloniei de corectare
prin muncă a persoanelor care au fost condamnate la privaţiune de libertate, dacă
în sentinţă a fost indicat incomplet sau a fost numit ca un sinonim neprevăzut de
lege47.
Potrivit art. 249 din CPP, erorile materiale evidente din cuprinsul unui act
procedural se corectează de însuşi organul de urmărire penală, de judecătorul de
instrucţie sau de instanţa de judecată care a întocmit actul 48, la cererea celui
interesat ori din oficiu.
" Ion Neagu, op. cit., p. 368.
1
' Erorile de conţinut nu se îndreaptă în procedură simplificată, dar numai prin interme diul
căilor de atac şi cu administrarea probelor necesare (Nicolae Volnciu, op. cit., p. 464;
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 104).
Vinlilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. V, p. 402.
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 14 din 20.XII.1993 cu modificările in-
troduse prin hotărârea nr. 38 din 20.X I I . 1999 "Cu privire la unele chestiuni de procedură
circ au apărut în cadrul executării sentinţelor".
"' Potrivit alin, (3) al ari. 470 din CPP, chentiunlle privind explicarea suspiciunilor şi ne i
l.n llăţilor la punerea in exei ului'e  pedepseloi se soluţionează de i ftlrc instanţa i .ne .i
iidoplal h o l ă t a i e u rămasă definitivă,
476 Part ea g en era 1 a i/v
DREPT I» ROC liS U A I. PENAL
 Existenţa erorii poate fi constatată şi de un alt organ judiciar decât cel care a
întocmit actul; îndepărtarea erorii nu poate fi însă efectuată decât de organul care
a întocmit actul procedural care conţine eroarea. Organul care a constatat
existenţa erorii va sesiza organul care a întocmit actul, pentru a proceda la în-
dreptarea erorii44.
De regulă, îndreptarea erorilor materiale se face fără chemarea părţilor, cu
condiţia ca organul care procedează la îndreptarea unei erori să aprecieze că
pentru a efectua această corectare este necesară ascultarea părţilor. Conform alin.
(2) al art. 249 din CPP, la corectarea erorilor materiale, părţile pot fi chemate spre
a da explicaţii50.
Despre corectarea efectuată, organul de urmărire penală întocmeşte un pro-
ces-verbal, iar judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată - o încheiere, fă-
cându-se menţiune şi la sfârşitul actului corectat (alin. (3) al art. 249 din CPP).
§3. înlăturarea unor omisiuni vădite
Potrivit art. 250 din CPP, în cazul în care organul de urmărire penală (pro-
curorul), judecătorul de instrucţie sau instanţa de judecată nu s-a pronunţat asupra
sumelor pretinse de martori, experţi, interpreţi, traducători, asupra restituirii
obiectelor, corpurilor delicte sau a ridicării măsurilor asigurătorii, precum şi a
altor măsuri, ca urmare a unei omisiuni vădite, va proceda la înlăturarea acestora
în ordinea prevăzută de art. 249 din CPP.
Omisiunea vădită se deosebeşte de eroarea materială, întrucât nu presupune
consemnarea greşită a unor date în cuprinsul actului procedural, ci absenţa unor
menţiuni pe care trebuie să le cuprindă actul procedural în mod obligatoriu,
menţiuni care privesc soluţionarea de către organul judiciar a unor aspecte legate
da rezolvarea cauzei51.
Astfel, procurorul în ordonanţa de scoatere de sub urmărire penală sau de
încetare a urmăririi penale se va referi şi la chestiunile arătate de alin. (6) al art.
285 din CPP, iar instanţa de judecată se va referi în dispozitivul sentinţei la
chestiunile arătate la pct. 4) şi 5) din alin. (1) al art. 395; pet. 3) şi 4) ale 396; art.
397 din CPP.
Instanţele de apel şi recurs se pronunţă şi asupra chestiunilor complementare
arătate la art. 416 din CPP.
49
Vintilă Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice,.., op. cit., p. 402.
5(1
Potrivit alin. (7) al art. 336 din CPP, obiecţiile la procesul-verbal se examinează de către
preşedintele şedinţei de judecată care, pentru anumite concretizări, poate chema persoana
care le a formulat. 11 Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 104,
Înlăturarea omisiunilor vădite se face la cerere cu ocazia înmânării actului
procedural redactat ori din oficiu de către instanţa de judecată cu ocazia punerii în
executare a hotărârilor judecătoreşti.
După cum s-a menţionat în practica judecătorească precedentă 52, pot fi
înlăturate următoarele omisiuni privind:
a) anularea măsurii preventive când condamnatul a fost achitat sau eliberat
de pedeapsă;
b) anularea măsurii de asigurare a acţiunii civile sau a confiscării averii,
dacă în cadrul pronunţării sentinţei de achitare sau în cazul neadmi-terii
acţiunii civile ori neaplicării confiscării acestei măsuri nu au fost anulate;
a) includerea detenţiei preventive în termenul de ispăşire a pedepsei;
c) includerea pedepsei ispăşite în timpul stabilirii pedepsei în cazul mai
multor sentinţe, dacă includerea nu a fost efectuată53;
b) soluţionarea chestiunilor cu privire la soarta corpurilor delicte;
c) determinarea mărimii şi repartizării cheltuielilor judiciare;
d) soluţionarea chestiunilor cu privire la soarta copiilor condamnatului, care
au rămas fără supraveghere.
înlăturarea omisiunilor vădite de către procuror se face cu întocmirea pro-
cesului-verbal, iar de către instanţa de judecată prin încheiere, care se anexează la
hotărârile respective, fiind înmânate totodată în copie părţilor interesate.
La înlăturarea omisiunilor vădite părţile pot fi chemate să dea explicaţii.
Pentru înlăturarea omisiunilor privind anumite chestiuni complementare
părţile şi alte persoane interesate pot folosi calea apelului sau, după caz, a re-
cursului54 în condiţiile legii, fapt care nu împiedică instanţa de fond să înlăture in
termenul prevăzut de art. 402 din CPP omisiunile vădite, potrivit procedurii
simplificate prevăzute de art. 249,250 din CPP. în acest sens s-a menţionat55
Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie "Cu privire la unele chestiuni de procedu-
ră care au apărut în cadrul executării sentinţelor" din 1993 cu modificările ulterioare din
1999.
Anterior, Codul de procedură penală din 1961 nu reglementa instituţia "înlăturării omi
siunilor vădite" şi, respectiv, prin practica instanţelor de judecată aceasta s-a extins şi
asupra omisiunilor vădite privind unele chestiuni ale aplicării legii penale. Actualmente,
irt, 250 din CPP reglementează limitativ obiectul omisiunilor vădite; fiind extinderea
privind alte chestiuni decît cele prevăzute de lege este inadmisibilă.
lntr-o opinie contrară s-a menţionat că "recursul declarat de apărătorul din oficiu
pentru că instanţa a omis să dispună asupra onorariului este admisibil; potrivit legii,
omisiunea se poate înlătura pe calea procedurii prevăzute de art. 195 CPP al României"
(Nlcolae Volonciu, op. cil., p. 465).
V i n i i l a I longoro/, ş.a., Rxplicu\ii teorelit e >/u it., p. 404,
478 DREPT PROCESUAL PENAL P a r t e a g  n e r u I ii

479
că, deşi omisiunile vădite din hotărârile judecătoreşti pot fi reparate pe calea a) Nulităţi exprese şi nulităţi virtuale; cele dintâi sunt prevăzute de lege,
recursului, procedura înlăturării reglementate expres este mai operativă, scutită de cele din urmă decurg din reglementarea generală (de exemplu, din alin.
noi cheltuieli şi deci mai echitabilă pentru cei interesaţi. (1) al art. 257 din CPP);
b) Nulităţi absolute şi nulităţi relative; primele pot fi invocate oricând, în tot
cursul procesului penal, chiar din oficiu; nulităţile relative pot fi invocate
Secţiunea a V-a. NULITATEA ACTELOR PROCEDURALE
în timp util de către cel interesat, care trebuie să facă dovada unei
§1. Reglementarea, definiţia şi vătămări60;
c) Nulităţi totale şi nulităţi parţiale, după cum anularea priveşte întreg actul
clasificarea nulităţilor
viciat sau numai o parte din acesta.
Codul de procedură penală din 1961 a prevăzut56 instituţia nulităţilor prin
dispoziţii speciale (art. 325) care atrag casarea sentinţei sub denumirea "în-
§2. Caracteristica condiţiilor nulităţii
călcarea esenţială a legii de procedură penală".
Noul Cod de procedură penală din 2003 reglementează instituţia nulităţilor Potrivit alin. (1) al art. 251 din CPP, încălcarea prevederilor legale care re-
sub aspect general (art. 251), precum şi sub aspect special (art. 94; alin. (2) al art. glementează desfăşurarea procesului penal atrage nulitatea actului procedural
255; 427, 444; pet. 2) din alin. (1) al art. 453 din CPP). numai în cazul în care s-a comis o încălcare a normelor procesuale penale ce nu
Nulitatea este o sancţiune procedurală care intervine în general atunci când poate fi înlăturată decât prin anularea acestui act. Prin urmare, nu orice încălcare a
prevederilor legale atrage nulitatea actului, dar numai încălcările esenţiale (de
un act procedural s-a îndeplinit cu încălcarea condiţiilor de fond şi de formă
exemplu, neînmânarea ordonanţei sau încheierii de aplicare a unei măsuri
prevăzute de lege.
preventive, potrivit alin. (3) al art. 177 din CPP, nu duce la nulitatea acestor acte
Nulitatea are ca efect ineficienta actelor realizate cu încălcarea dispoziţiilor
procedurale, având în vedere faptul că bănuitul sau învinuitul poate solicita
legale. Actul nul nu produce efectele actului valid, fiind lipsit de forţa juridică
revocarea, înlocuirea sau poate ataca aplicarea acestei măsuri; în acelaşi sens, în
conform regulii "quard nullum est, nullum producit effectum"57.
cazul când învinuitul n-a luat cunoştinţă de materialele dosa-i ului conform art.
Nulitatea procedurală îndeplineşte diferite funcţii în procesul de realizare a
293 din CPP sau nu i s-a înmânat copia rechizitoriului con-Ibrm art. 297 din CPP,
justiţiei represive. Astfel, în primul rând, ea asigură respectarea regulii de bază a
nu putem considera nul rechizitoriul, învinuitul având posibilitatea să ia
legalităţii procesuale; fără prevederea în lege a sancţiunii nulităţii, regulile proce-
cunoştinţă de materialele dosarului şi să primească copia n-t hizitoriului în cadrul
suale ar fi simple recomandări. Prin aceasta, sancţiunea nulităţii exercită o funcţie
şedinţei preliminare la numirea cauzei spre judecare . onlorm alin. (6) al art. 351
preventivă în încălcarea dispoziţiilor legale, care reglementează desfăşurarea
din CPP)61.
procesului penal, având astfel şi un caracter de garanţie procedurală.
Nulitatea nu operează automat, prin simpla încălcare a legii 62. Pentru a I
Sancţiunea nulităţii, prin aplicarea ei, are funcţiunea de a înlătura din
mustaţa nulitatea, aceasta se cere să fie invocată din oficiu în cazurile prevă-/iile
conţinutul procesului penal acele acte care conţin încălcări ale legii şi care sunt
de art. 251 alin. 2 din CPP sau de către părţile interesate în toate cazu-i tic
presupuse sau dovedite ca vătămătoare pentru înfăptuirea justiţiei penale58.
Invocarea nulităţii se face de către cei interesaţi prin intermediul cererii, l'l.îngerii
Nulităţile pot fi clasificate având în vedere diferite criterii, cum sunt modul
sau căilor ordinare şi extraordinare de atac, indicându-se o excepţie din nulitate.
de exprimare în norma juridică, limitele consecinţelor, modul de aplicare, efectele în căile de atac, nulitatea poate fi invocată ca motiv de apel, temei
şi altele59:
Art. 325 din CPP din 1961 în redacţia legii din 01.04.1992 (Monitorul Oficial al Republicii Vlnlila Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., p. 406.
Moldova, nr. 4, 1992). In acelaşi sens erorile materiale şi omisiunile vădite sunt înlăturate potrivit art. 249, 250
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 120. (IPP, clar nu se aplică dispoziţiile nulităţilor.
Vintila Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., p. 406. Ntcolne Volonciu, op. cit., p. 4K2.
Nicolae Volonciu, op. cil., p. 479.
Hill O l t l i P T I» It  HSU A I. Pi; NAI. l'a r l ea g e n e r a la 481
de recurs (art. 427, 444 din CPP) sau temei de recurs în anulare (pct. 2) din alin.
(1) al art. 453 din CPP).
Organul de urmărire penală, judecătorul de instrucţie şi instanţa de judecată
în faţa cărora se invocă nulitatea trebuie să constate dacă sunt întrunite condiţiile
privind nulitatea şi să dispună anularea actului procedural cu refacerea acestuia
sau fără refacere ori, după caz, refacerea actului fără anularea acestuia.
Procurorul în faza urmăririi penale, conform art. 52 din CPP, controlând
legalitatea acţiunilor procesuale efectuate de organele de urmărire penală anulează
ordonanţele şi procese-verbale ilegale sau restituie dosarele penale organului de
urmărire penală cu indicaţii în scris privind refacerea anumitor acte procedurale.
încălcarea prevederilor legale referitoare la competenţă după materie sau după
calitatea persoanei, la sesizarea instanţei, la compunerea acesteia şi la publicitatea
şedinţei de judecată, la participarea părţilor în cazurile obligatorii, la prezenţa
interpretului, traducătorului, dacă sunt obligatorii potrivit legii, atrage nulitatea
actului procedural (alin. (2) al art. 251 din CPP).
Prin dispoziţiile legii privind competenţa după materie şi după calitatea per-
soanei se au în vedere reglementările arătate la art. 36-39,41-46 din CPP. Această
sintagmă se referă numai la competenţă după materie a instanţelor de judecată şi
calitatea persoanei. Prin urmare, încălcarea dispoziţiilor privitoare la competenţa
organelor de urmărire penală prevăzută de art. 266-270 nu constituie caz de nuli-
tate absolută, pornind de la dispoziţiile art. 271,272 din CPP, care stabilesc valabi-
litatea actelor procedurale efectuate de către alte organe de urmărire penală.
Instanţele de judecată, fiind sesizate cu examinarea cauzelor obligatorii,
examinează chestiunea competenţei şi procedează în conformitate cu art. 44, 345,
348 din CPP.
Prin nerespectarea dispoziţiilor legale privind sesizarea instanţei se are în
vedere orice act de sesizare a instanţei prevăzut de lege prin următoarele moda-
lităţi:
1) rechizitoriu (art. 296, 297 din CPP);
2) ordonanţa de trimitere a cauzei în instanţa de judecată privind aplicarea
măsurilor de constrângere cu caracter medical (art. 495 din CPP);
3) demersul procurorului privind liberarea de răspundere penală a minorului
(art. 483 din CPP);
4) demersul procurorului privind liberarea de răspundere penală în condiţiile
prevăzute de art. 510-512 din CPP;
5) ordonanţa procurorului de modificare a acuzării în judecată în sensul
agravării (art. 326 din CPP);
6) cererea de revizuire cu concluziile procurorului (art. 460, 461 din CPP);
7) decizia instanţei de recurs prin care se casează o hotărâre cu trimitere la
rejudecare în apel (subpet. c) al pct. 2) din alin. (1) al art. 435 din CPP)
sau cu trimitere la rejudecare în fond (subpet. c) al pct. 1) din art. 449 din
CPP);
8) încheierea de declinare a competenţei (art. 44 din CPP);
9) încheierea prin care s-a soluţionat conflictul de competenţă (alin. (6), (7)
ale art. 45 din CPP);
10) hotărârea Curţii Supreme de Justiţie privind strămutarea cauzei penale
(art. 49 din CPP);
11) demersul organului de urmărire penală privind autorizarea unor acţiuni,
aplicarea sau prelungirea unor măsuri procesuale şi cererea de liberare
provizorie (art. 172, 182, 200, alin. (4) al art. 201; alin. (2) al art. 205; art.
304, 307, 308, 309 din CPP).
Instanţele de judecată, fiind sesizate privind modalităţile arătate mai sus, vor
verifica respectarea legii privind condiţiile şi conţinutul actului de sesizare.
Astfel, la punerea pe rol a cauzei penale potrivit art. 344-353 din CPP in-
stanţele de judecată vor examina prin analogie şi chestiunea legalităţii actului de
sesizare, deşi expres această chestiune nu este menţionată la alin. (4) al art. 345
din CPP. în cazul constatării unor neregularităţi în actul de sesizare nu există
norme juridice ce ar indica cum să procedeze instanţa de judecaţii, decât soluţia
declarării actului de sesizare nul, pornind de la dispoziţia ftlin. (1) al art. 251 din
CPP. Dacă aceste neregularităţi în actul de sesizare pot Ci înlăturate în şedinţă
preliminară potrivit art. 345-347 din CPP, instanţa ermite aducerea în
corespundere a actului de sesizare cu cerinţele legii, fără a ispune anularea lui,
conform dispoziţiilor alin. (1) al art. 251 din CPP.
Potrivit alin. (3) al art. 251 din CPP, nulitatea prevăzută în alin. (2) al
aceluiaşi articol nu se înlătură în nici un mod; poate fi invocată în orice etapă tt
procesului de către părţi şi se ia în consideraţie de instanţă, inclusiv din oficiu,
dacă anularea actului procedural este necesară pentru aflarea adevărului şi justa
soluţionare a cauzei. Prin urmare, în alin. (2) şi (3) ale art. 251 din CPP sunt
menţionate condiţiile nulităţilor absolute. Aceasta înseamnă că în •Ituaţiile arătate
mai sus, abaterile sunt lichidate numai prin anularea actului, excepţie făcând
anumite neregularităţi în actul de sesizare. Nulitatea absolută poate fi invocată
atât la momentul îndeplinirii actului procedural, cât şi ulterior în faza urmăririi
penale, judecării cauzei în fond, ori prin intermediul ţftilor ordinare sau
extraordinare de atac.
Potrivit alin. (4) al art. 251 din CPP, încălcarea oricărei alte prevederi legale
dm ftt cele prevăzute în alin. (2) al aceluiaşi articol atrage nulitatea actului, dacă
 lost invocată în cursul efectuării a c ţ i u n i i - când partea este prezentă; la ter-
482 DREP.T PROCESUAL 1'li NA I,
minarea urmăririi penale - când partea ia cunoştinţă de materialele dosarului; sau
în instanţa de judecată - când partea a lipsit de la efectuarea acţiunii procesuale,
precum şi în cazul în care proba este prezentată nemijlocit în instanţă.
Astfel, în alin. (4) al art. 251 din CPP sunt menţionate condiţiile nulităţilor
relative.
Particularităţile nulităţilor relative63 sunt:
1) invocarea nulităţii se face prin voinţa părţilor. în acest caz, conform
principiului contradictorialităţii procesului penal, părţile pot ridica
excepţie de nulitate în cazul unor abateri sau pot accepta desfăşurarea
procesului în continuare fără să contesteze neregularităţile în cauză. în
cazul când partea invocă excepţia de nulitate relativă, instanţa de judecată
este obligată să se pronunţe asupra acestei chestiuni;
2) nulitatea trebuie invocată la o anumită etapă. Astfel, invocarea nulităţii
relative este restrânsă în anumite limite de timp şi anume: a) în cursul
efectuării acţiunii - când partea este prezentă sau la terminarea urmăririi
penale când partea ia cunoştinţă de materialele dosarului; b) în instanţa de
judecată când partea a fost absentă la efectuarea acţiunii procesuale,
avându-se în vedere la etapa judecăţii, precum şi a acţiunii procesuale din
faza urmăririi penale, dacă n-a luat cunoştinţă de materialele cauzei
conform art. 293 din CPP, sau când proba este prezentată nemijlocit în
instanţa de judecată.
Această particularitate impune părţile să invoce excepţia nulităţii relative în
mod operativ într-o anumită perioadă. Neinvocarea nulităţii relative în termenul
prevăzut de lege atrage tardivitatea excepţiei de nulitate şi acoperirea nulităţii,
care nu mai poate fi cerută de partea interesată în altă etapă a procesului penal ori
printr-un alt mijloc procesual64.
Nulitatea relativă nu va putea fi invocată direct la instanţa de apel sau de
recurs, decât dacă s-a produs după închiderea dezbaterilor judiciare la prima
instanţă sau la instanţa de apel, după caz.
Când excepţia de nulitate relativă a fost invocată la prima instanţă ori la
instanţa de apel şi a fost respinsă, soluţia poate fi atacată la instanţa ierarhic
superioară (de apel sau de recurs, după caz).
C a p i t o l u l IX
CHESTIUNI PATRIMONIALE ÎN PROCESUL PENAL
Secţiunea I. ACŢIUNEA CIVILĂ ÎN PROCESUL PENAL
§1. Consideraţii generale
în urma unei infracţiuni por fi provocate nu numai daune morale şi fizice, ci şi
un prejudiciu material care naşte dreptul la repararea acestuia. Dreptul celui
vătămat de a cere repararea prejudiciului material cauzat printr-o infracţiune se
realizează prin intermediul acţiunii civile în cadrul procesului penal. De-a lungul
istoriei, acţiunea civilă cunoaşte o evoluţie similară celei a procesului penal. în
sistemul acuzatorial, procedura fiind orală, publică şi contradictorie, printr-o
unică acţiune era rezolvată atât latura penală, cât şi latura civilă a cauzei. Această
confuzie a celor două acţiuni conducea atât la pedepsirea făptuitorului, cât şi la
despăgubirea persoanei vătămate'. Acuzaţia în acest sistem era susţinută iniţial de
însăşi victima infracţiunii sau de familia sa, deci acuzarea era privată. Separarea
absolută a celor două acţiuni - penală şi civilă s-a produs o dată cu apariţia aşa-
zisului sistem inchizitorial în desfăşurarea procesului penal, caracterizat prin
aceea că acţiunea penală (acuzarea) era susţinută de un organ specializat ca
reprezentant al statului, în formă preponderent scrisă, pe bază de probe, apărarea
fiind mult limitată2. Sistemul procesual mixt a apărut o dată cu Codul de
instrucţiune criminală din 1808 al lui Napoleon, îmbinând trăsături ale celor două
sisteme anterioare. Acesta este un sistem mixt şi sub aspectul posibilităţii
exercitării celor două acţiuni, penală şi civilă3.
Privitor la reunirea celor două acţiuni în doctrina juridică s-au ridicat probleme
referitoare la avantaje şi dezavantaje. Dezavantajele sunt următoarele4:
Misiunea specifică a justiţiei represive se dublează în cazul rezolvării
aspectului de interes individual cu interes general. Aspectele civile fiind
complexe, încetinează soluţionarea cauzei penale şi, evident, îngrădesc
operativitatea care trebuie să fie caracteristică procesului penal.
Gheorghiţă Mateuţ, op. cit., p. 126-127.
litem, p. 127.
I. Ionescu-Dolj, Curs de procedură penală română, Socec&Co, Bucureşti, 1937, p. 28-38.
Tănase I. foiţa, Acţiunea civilă în procesul penal, Naţional, Bucureşti, 1999, p. 19.
Ibidem.
In detaliu a se vedea Nicolae Volonciu, Tratai de procedură penală. Partea generală, op,
ell., vol, I, p. 253,
 DU ' I'  Ci; SUA I, I'liNA I,
I' ;i r i  a g e ii e i- a I
II! I
185
A
 Prin implicarea victimei în procesul penal se agravează poziţia inculpatului,
care urmează să fie confruntat cu doi adversari - statul şi victima. Alăturarea
acţiunii civile la procesul penal poate atrage unele inconveniente procedurale
pentru cel vătămat. Referitor la avantaje, acestea ar fi:
Interesele justiţiei, deoarece este mai simplu de soluţionat ambele acţiuni
într-un singur proces, astfel evitându-se dificultăţile care pot apărea la
soluţionarea cauzei de către două instanţe, în mod succesiv, a unei
singure acţiuni care este rezultatul aceluiaşi fapt material, justiţia se
înfăptuieşte mai eficient şi astfel partea civilă obţine operativ
despăgubirile.
Instanţa are o viziune mai clară, deoarece examinează cauza în ansamblu,
ceea ce asigură o soluţie legală şi temeinică. Pentru partea vătămată
soluţia este mai operativă şi fără cheltuieli judiciare.
Prin intermediul procesului partea se poate bucura de unele măsuri procesuale,
cum ar fi sechestrarea operativă a bunurilor, percheziţia, identificarea
făptuitorului etc. Acţiunea civilă în procesul penal se supune regulilor răspunderii
civile delictuale. Totuşi, acţiunea civilă în procesul penal prezintă unele
particularităţi, care o fac distinctă chiar faţă de acţiunea civilă întemeiată pe
răspunderea civilă delictuală. în procesul penal, acţiunea civilă dispune de
anumite particularităţi:
• Ea se deduce dintr-o infracţiune. Numai în cazul declanşării unui
proces penal poate fi înaintată acţiunea civilă, care poate fi soluţionată
doar în cazul pronunţării unei hotărâri judecătoreşti într-o cauză pe
nală.
Acţiunea este exercitată în faţa organelor care aplică normele procesual
penale.
în unele situaţii, acţiunea poate fi exercitată din oficiu. Alin. (4) al art.
221 prevede dreptul procurorului de a înainta acţiunea sau de a susţine
acţiunea civilă înaintată în cazul în care persoana fizică sau juridică cu
drept de înaintare a acesteia nu are posibilitatea de a-şi proteja interesele.
Procurorul poate înainta acţiunea civilă privitor la prejudiciul moral,
numai la cererea părţii vătămate, care nu are posibilitatea de a-şi proteja
interesele.
• Acţiunea civilă are un caracter accesoriu faţă de latura penală a cauzei,
ceea ce înseamnă că soluţionarea acţiunii civile este într-o dependenţă
directă de soluţionarea acţiunii penale.
§2. Condiţii de exercitare a acţiunii civile
în procesul penal5
Ca şi în procesul civil, în procesul penal se menţine principiul disponibilităţii
de exercitare a acţiunii civile. Spre deosebire de acţiunea civilă exercitată în
procesul civil, cea exercitată în procesul penal dispune de anumite condiţii de
exercitare, care sunt, în principiu, recunoscute în doctrina juridică6.
Infracţiunea trebuie să fi produs un prejudiciu. Pornind de la faptul că nu
orice infracţiune generează şi un prejudiciu, nu în orice proces penal se poate
exercita acţiunea civilă. Dreptul de a pretinde la repararea pagubei depinde
exclusiv de existenţa prejudiciului, indiferent dacă acesta rezultă din lezarea unui
drept subiectiv sau a unui interes7. Interesul trebuie să fie licit şi moral.
Prejudiciul poate să fie material, patrimonial şi moral, adică faptele aduc anumite
atingeri unor valori ce definesc personalitatea umană ca o fiinţă biologică, socială
şi morală. Acţiunile sunt îndreptate atât asupra integrităţii corporale, sănătăţii
fizice sau psihice a persoanei, cât şi asupra sensibilităţii psihicului, cinstei,
demnităţii, onoarei etc8.
Pentru analiză generală, a se vedea Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie nr. 5 din 17
aprilie 1995 cu modificări introduse prin hotărârea Plenului nr. 38 din 20 decembrie 1999 "Cu
privire la practica judiciară de aplicare a legislaţiei despre repararea daunei materiale cauzate prin
infracţiune".
A se vedea Ion Neagu, op. cit, p. 254, Nicolae Volonciu, op. cit., p. 249, Tănase I. Joiţă, op. cit.,
p. 33 ş.a.
Tănse I. Joiţă, op. cit., p. 39.
Prejudiciile nepatrimoniale pot avea anumite forme: a) prejudicii rezultate din vătămarea
integrităţii corporale sau a sănătăţii, denumite în doctrină, de asemenea, prejudicii corporale, care
la rândul lor pot fi grupate în: 1 - prejudicii constând în dureri fizice şi/ sau psihice, 2 - prejudiciul
estetic, care cuprinde acele vătămări şi leziuni corporale prin care se aduce atingere unui atribut
important al persoanei umane, adică înfăţişării sale fizice, 3 - prejudiciu de agrement, care duce la
restrângerea posibilităţii fiinţei umane de a se bucura de viaţă, de a avea deplinătatea satisfacţiilor
materiale sau spirituale, 4 - prejudiciul juvenil, ca fiind un prejudiciu moral special suferit de către
o fiinţă umană tânără; b) prejudicii afective, care constau în suferinţe psihice, cauzate prin lezarea
sentimentelor de afecţiune şi dragoste, cum ar fi cele determinate de moartea unei persoane
apropiate; c) prejudicii care constau în atingerea adusă cinstei, onoarei, demnităţii sau reputaţiei
unei persoane, cum ar fi cele aduse prin insulte, calomnii, defăimări sau alte lapte; d) prejudicii
care constau în atingerea adusă dreptului la nume, denumire, pseudonim, care se produc mai ales
prin folosirea abuzivă a acestor elemente de identificare a persoanei fizice sau juridice; e)
prejudicii care constau în atingeri aduse drepturilor nepatrimoniale de autor, de inventator şi altor
drepturi conexe (în detaliu, a se vedea Tănase I. Joiţă, op. cit., p. 48-65.
I!i(,
DREPT 1'  US UA I, PUN A I' ii r Ic a g e n  r a I 487
I. a
 Legătura de cauzalitate între infracţiunea săvârşită şi prejudiciul recla-
mat este o altă condiţie de exercitare a acţiunii civile. Raportul de cauzalitate este
obiectul cercetării atât a teoriei răspunderii juridice în general, cât şi a răspunderii
penale sau civile în particular.
Există în toate cazurile o legătură între raportul de cauzalitate în răspunderea
penală şi raportul de cauzalitate ca element al răspunderii civile delictuale, atunci
când prin infracţiune s-a cauzat un prejudiciu. Ambele raporturi urmează a fi
examinate separat, cu toate că pot exista situaţii când raportul de cauzalitate este
identic, cum ar fi, spre exemplu, infracţiunile împotriva patrimoniului. în cazul
infracţiunilor împotriva patrimoniului existenţa prejudiciului este o condiţie de
existenţă a infracţiunii, deci raportul de cauzalitate îmbracă forma cauzalităţii
directe şi este identic în cele mai dese cazuri cu raportul de cauzalitate ca element
al răspunderii civile delictuale.
Prejudiciul să fie cert. Pentru a se putea pretinde repararea prejudiciului
cauzat prin infracţiune, se cere ca acesta să îndeplinească o altă condiţie şi anume
să fie cert. Caracterul cert al prejudiciului înseamnă că acesta este un prejudiciu
sigur, s-a produs în realitate, poate fi evaluat. în acest sens, în doctrină şi practica
judecătorească se susţine opinia că cererile de despăgubiri simbolice trebuie
respinse9. Prejudiciul poate fi actual sau viitor. Prejudiciul viitor trebuie să fie
sigur şi susceptibil de evaluare10.
Prejudiciul trebuie să nu fi fost reparat. Acţiunea civilă în procesul penal
nu poate servi ca un prilej de dobândire a unor avantaje materiale, a unor venituri.
în unele situaţii prejudiciul poate să fie reparat, fie de către învinuit, fie de către
alte persoane, până la soluţionarea acţiunii civile. în legătură cu această condiţie,
în practică apar diferite situaţii, când prejudiciu este reparat de către alte persoane
decât învinuit sau partea civilmente responsabilă. Aceste situaţii pot exista atunci
când:
a) victima beneficiază de anumite pensii de asigurări sociale (pensie de
invaliditate, de urmaş);
b) victima a fost despăgubită de o societate de asigurări;
c) prejudiciul a fost acoperit de o terţă persoană, deşi aceasta nu era obligată
să repare prejudiciul.
în asemenea ipoteză acţiunea civilă va fi promovată sau nu în funcţie de titlul
cu care au fost plătite despăgubirile. în cazul când o persoană a reparat prejudiciul
în interesul inculpatului sau în locul inculpatului, atunci partea
Nicolae Volonciu, op. cit., voi. I, p. 250.
Ibidem.
civilă nu va putea pretinde la despăgubiri. în cazul când terţa persoană a reparai
prejudiciul dintr-o eroare, atunci instanţa va obliga inculpatul la repararea
prejudiciului, deoarece terţa persoană va avea dreptul să solicite restituirea sumei
de la partea civilă. în situaţia când terţa persoană are ca scop ajutorarea victimei,
aceasta nu se va considera ca o reparare a prejudiciului şi partea civilă va avea
dreptul să solicite repararea prejudiciului de la inculpat, iar instanţa îi va acorda
despăgubiri".
Să existe constituire ca parte civilă. Persoana fizică sau juridică care a
înaintat acţiunea civilă este recunoscută în calitate de parte civilă fie prin or-
donanţa organului de urmărire, fie prin încheierea instanţei de judecată. După
emiterea acestor hotărâri, părţii civile i se înmânează obligaţiile în scris privitor la
drepturile şi obligaţiile lor prevăzute de art. 62 din CPP. în cazul când organul de
urmărire penală sau instanţa consideră că lipsesc temeiurile de înaintare a acţiunii
civile, prin aceleaşi hotărâri motivate, ele pot să refuze să recunoască în calitate de
parte civilă persoana fizică sau juridică. în asemenea situaţii, persoana are dreptul
la un recurs în instanţa ierarhic superioară, prin care atacă această hotărâre. în
cazul când persoanei i s-a refuzat recunoaşterea ca parte civilă, ea are dreptul de a
înainta o acţiune civilă într-un proces civil. în cazul când acţiunea civilă se
înaintează de către procuror în interesul statului, nu este necesar de a constitui ca
parte civilă statul. Acţiunea civilă poate fi înaintată în numele persoanei fizice sau
juridice şi de către reprezentanţii acestora. Partea civilă poate fi constituită o dată
cu înaintarea acţiunii civile, care, potrivit alin. (5) al art. 219, poate fi înaintată în
orice moment de la pornirea procesului penal până la terminarea cercetării
judecătoreşti. în toate cazurile, pentru a fi examinată acţiunea civilă, este necesară
manifestarea de voinţă din partea persoanei juridice sau fizice cu capacitate
deplină de exerciţiu de a fi despăgubită.
§3. Elementele acţiunii civile
Acţiunea civilă are ca obiect tragerea la răspundere civilă a inculpatului,
precum şi a părţii civilmente responsabile 12. Tragerea la răspundere civilă a celor
arătaţi se realizează prin obligarea lor la repararea pagubei provocate prin
infracţiune, acesta fiind şi scopul exercitării acţiunii civile de către partea ci-
Intr-o speţă s-a decis că nu pot fi scăzute din cheltuielile datorate de inculpat familiei
victimei unei infracţiuni de omor, sume de bani cu care au contribuit voluntar unitatea şi
colegii celui decedat, aceste ajutoare având un caracter de libertate, făcute exclusiv în
Interesul persoanei păgubite. Tănase I. Joiţa, op. cit., p. 93. Tunase I. Joiţu, op. cit., p.
110.
-1KH DREPT I ' l t O C K S U A I . IT. NAI. F nrtea g e    I  ui')
vilă, anume obţinerea reparării prejudiciului suferit 1'. Articolul 219 stabileşte că
repararea prejudiciului se efectuează prin:
1. Restituirea în natură a obiectelor sau contravalorii bunurilor pierdute ori
nimicite în urma săvârşirii faptei interzise de legea penală;
2. Compensarea cheltuielilor pentru procurarea bunurilor pierdute ori
nimicite sau restabilirea calităţii, aspectului comercial, precum şi re-
pararea bunurilor deteriorate;
3. Compensarea venitului ratat în urma acţiunii interzise de legea penală;
4. Repararea prejudiciului moral sau, după caz, a unei daune aduse repu-
taţiei profesionale.
1. Restituirea în natură a obiectelor sau contravalorii bunurilor pierdute ori
nimicite în urma săvârşirii faptei interzise de legea penală constă în restituirea
lucrului de care a fost deposedată partea civilă, deci un bun anume determinat,
individualizat, cert şi nu unul asemănător. Este însă posibil ca partea civilă să
accepte restituirea şi a altui bun în locul celui de care a fost deposedată, în
asemenea situaţie este vorba despre restituirea prin echivalent. Pornind de la
principiul disponibilităţii care guvernează materia răspunderii civile, partea civilă
determină modalitatea de restituire şi, în legătură cu aceasta, ea poate să refuze să
primească un bun echivalent, chiar fără a motiva acest lucru. în cazul în care se
restituie bunul care a aparţinut părţii civile, acesta fiind deteriorat, instanţa poate
să oblige inculpatul sau partea civilmente responsabilă să acopere cheltuielile
privitor la aducerea bunului în forma iniţială, de până la comiterea infracţiunii.
Restituirea lucrului se face ori de câte ori acesta este găsit la învinuit, la inculpat
ori la altă persoană. în asemenea situaţii, organul de urmărire penală este obligat
în momentul descoperirii de a ridica bunurile şi a le sechestra. Dacă s-a stabilit cu
certitudine că bunul aparţine părţii civile şi a ajuns prin infracţiune în posesia
învinuitului, inculpatului sau altor persoane, acesta poate fi restituit până la
soluţionarea în fond a cauzei. Lucrurile pot fi restituite nu numai părţii civile, dar
şi altor persoane, dacă se constată că le aparţin acestora. Deci măsura restituirii
lucrurilor este o măsură cu caracter real şi vremelnic de reparare imediată şi în
natură a pagubei14.
2. Compensarea cheltuielilor prin procurarea bunurilor pierdute ori nimicite
sau restabilirea calităţii, aspectului comercial, precum şi repararea bunurilor
deteriorate este o altă modalitate de despăgubire. La examinarea acţiunii civile
'■' Ibidem.
11
Vint Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice..., op. cit., voi. I, p. 372.
sunt aplicate normele dreptului civil. Astfel, cap. XXXIV al Codului civil[S
stabileşte obligaţiile care se nasc din cauzarea de daune. Art. 1418 al Codului
civil stabileşte răspunderea pentru prejudiciul cauzat prin vătămarea integrităţii
corporale sau prin altă vătămare a sănătăţii, iar art. 1419 - răspunderea în caz de
deces al persoanei vătămate.
3. Compensarea venitului ratat în urma acţiunilor interzise de legea pe-
nalău\ Alin. (2) al art. 14 din Codul civil stabileşte că "Dacă cel care a lezat o
persoană într-un drept al ei obţine ca urmare venituri, persoana lezată este în drept
să ceară, pe lângă repararea prejudiciilor, partea din venit rămasă după reparare".
4. Repararea prejudiciului moral sau, după caz, a daunei aduse reputaţiei
profesionale.
Alin. (4) al art. 219 constată că la evaluarea cuantumului despăgubirilor
materiale, a prejudiciului moral instanţa de judecată ia în considerare suferinţele
fizice ale victimei, prejudiciul de agrement sau estetic, pierderea speranţei în
viaţă, pierderea încrederii în fidelitatea conjugală, pierderea onoarei prin
defăimare, suferinţele psihice provocate rudelor apropiate etc. După cum se vede,
legea nu prevede exhaustiv criteriile de evaluare a cuantumului despăgubirilor
morale17. în istoria universală a dreptului se întâlnesc diverse abordări privind
problematica daunelor morale, care s-au conturat pe tărâm delictual, în cadrul
dreptului roman era concepută atât noţiunea de daună nepatrimonială, ce viza
atingerile fizice aduse unei persoane sau moralităţii, demnităţii
Legea nr. 1107-XV din 06.06.2002, Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 82-86/ 661 din
22.06.2002.
In art. 1422 din Codul civil se fac referinţe la prejudiciul moral.
Atât pentru doctrina procesual penală naţională, cât şi pentru cea a majorităţii ţărilor din fostul
lagăr socialist, repararea daunelor morale este o problemă relativ nouă. Acest fapt era determinat
de o concepţie mai mult ideologică decât juridică, potrivit căreia într-un stat al întregului popor nu
poate să existe atentate la morala personală, existând o unică morală acceptată de întreaga
populaţie. După înlăturarea regimurilor dictatoriale, în doctrina juridică s-au făcut numeroase
cercetări în acest domeniu. Ca exemplu poate fi adusă doctrina românească, prin diverse exemple
de asemenea abordări: Gheorghe Vintilă, Constantin Furtună, Daunele morale. Studiu de
Doctrină şi Jurisprudents, ALL BECK, Bucureşti, 2002; Ilie Urs, Repararea daunelor morale,
Lumina Lex, Buicureşti, 2001; Mircea Boar, Metode şi criterii de evaluare a despăgubirilor
băneşti pentru daune morale, în Dreptul, anul VII, seria a IH-a, nr. 10, 1996, p. 42-53; Mircea
Boar, Repararea bănească a daunelor morale în dreptul unor state vest-europene, în Dreptul,
anul VII, seria a IH-a, nr. 8, 1996, p. 23-35; loan Albu, Consideraţii in legătură cu revenirea juri-
sprudents române la practica reparării băneşti a daunelor morale, în Dreptul, anul VII, seria a
IH-a, nr. 8, 1996, p. 23-35;  Tureanu, Răspunderea civilă pentru daunele morale, în Dreptul,
an. IV, scria a Ill-a, 1943, p. 21-24.
40 D R E P T PROCESUAL PENAL P n r tea g e n e r a I îi 491
sau reputaţiei sale prin delicte private, cât şi sancţionarea cu amenzi" 1. Răs-
punderea pentru daune morale a continuat să fie preponderent delictuală şi în
dreptul medieval, în care pentru sancţionarea unor delicte private existau amenzi 19.
Dreptul modern a abordat răspunderea delictuală pentru daune morale în mod
diferit. în unele sisteme, cum ar fi cel francez sau român, a existat interpretarea
unor dispoziţii legale privitoare la răspunderea civilă delictuală, lipsind texte
exprese privind răspunderea morală. în alte sisteme, cum ar fi cel elveţian sau
german, răspunderea a fost prevăzută numai în cazurile expres prevăzute de lege.
Dreptul englez nu reglementează această răspundere, în schimb, ea este pe larg
admisă pe cale jurisprudenţială 20. Actualmente trebuie avute în vedere
recomandările Consiliului Europei cu privire la repararea daunelor morale , făcute
la Colocviul de la Londra, în 196921.
Există diferite criterii de clasificare a prejudiciilor morale, care determină şi
clasificarea modalităţilor de reparare a acestor prejudicii. Clasificarea acceptată de
majoritatea autorilor este în funcţie de criteriul legăturii acesteia cu vătămările
fizice. Astfel, prejudiciile sunt clasificate în prejudicii morale, rezultate din leziuni
sau vătămări fizice, şi prejudicii morale, independente de orice leziuni fizice.
Primele se mai numesc prejudicii corporale, cele din urmă - prejudicii afective. în
legătură cu această clasificare există următoarele modalităţi de reparare bănească:
1) Repararea prejudiciilor morale constând în dureri fizice (lezarea demnităţii
fizice prin loviri sau vătămări). în cele mai dese cazuri leziunile corporale
provin din loviri sau cauzarea unei boli22. La pronunţarea hotărârilor,
instanţa se întemeiază pe caracteristicile leziunilor descrise de către
medici în expertizele medico-legale. Medicul însă descrie doar natura
leziunilor, durata şi intensitatea durerilor, urmând ca judecătorul să
aprecieze pe baza acestor informaţii gravitatea prejudiciilor şi să fixeze
cuantumul indemnizaţiei. în acest sens, sarcina probei cauzării
prejudiciului moral este pusă în seama victimei. în categoria prejudiciilor
morale cauzate de leziuni sau vătămări se includ şi prejudiciile morale,
care constau atât în dureri fizice, cât şi în suferinţe ......
psihice. Acestea decurg tot din lezarea integrităţii fizice a persoanei, dar constau
atât din dureri fizice, cât şi din suferinţe psihice. Faptele respective sunt descrise
tot de către medic23 în actul de expertiză me-dico-legală. în categoria dată de
prejudicii se încadrează prejudiciile morale, de exemplu, cele survenite din
infracţiunile de viol, tentativă de omor, prejudicii estetice, prejudicii de agrement
ş.a., fapt ce are o mare importanţă în soluţionarea cauzelor penale. Infracţiunea de
viol se consumă prin constrângerea victimei în vederea realizării raportului
sexual. Constrângerea poate fi psihică sau fizică. Prejudiciul în acest caz constă
atât în dureri fizice, cât şi în suferinţe psihice. Violul poate provoca suferinţe
fizice şi morale deosebit de grave, care pot avea anumite urmări asupra dezvoltării
psihice armonioase, prin trauma-rea gravă a persoanei, provocarea unor puternice
stări depresive, diminuarea potenţialului intelectual.
Prejudiciile ce decurg din comiterea tentativei, de asemenea, pot fi reparate
pecuniar, deoarece acestea pun în pericol viaţa persoanei şi aduc anumite suferinţe
fizice şi psihice suportate în urma faptului ilicit, întrucât însuşi faptul de a fi
bolnav implică o suferinţă psihică ce presupune necesitatea unei compensaţii. în
toate cazurile, evaluarea leziunilor corporale este pusă în seama medicului legist,
care precizează durata tratamentului, durata şi intensitatea suferinţelor, măsura în
care leziunile au pus sau nu în primejdie viaţa persoanei etc. Această evaluare a
medicului are importanţă nu numai pentru calificarea justă a infracţiunii, dar şi
pentru aprecierea realităţii prejudiciului moral.
Prejudiciul estetic este o varietate a prejudiciilor corporale şi constă în
anumite leziuni sau vătămări prin care s-a adus atingere armoniei fizice sau
fizionomiei persoanei24. Acest prejudiciu constă în mutilări, desfigurări sau
cicatrice cauzate persoanei, iar urmările constau în influenţa asupra posibilităţilor
de a se afirma pe deplin în viaţă, precum şi în suferinţele psihice simţite la
momentul conştientizării de către victimă a unor asemenea situaţii. La aprecierea
suferinţelor psihice care însoţesc prejudiciul estetic este necesar
Gheorghe Vintilă, Constantin Furtună, op. cit., p. 37. Acestea pot fi leziunile suferite de persoana vătămată, suferinţele fizice şi psihice, durata
Ibidem, p. 39. şi intensitatea acestora, urmările fizice ale leziunilor, dacă persoana a rămas cu o inva-
Ibidem, p. 40. liditate totală sau parţială, temporară sau permanentă, măsura în care i-a fost afectată
Conţinutul recomandărilor le putem vedea şi la Ion Neagu, op. cit., p. 265. capacitatea de muncă, urmările psihice, cum ar fi traumele psihice, măsura în care i-a
Ilie Urs, op. cit., p. 62. fost afectai potenţialul şi randamentul intelectual. [lie Urs, o/», cit., p. 74.
192 D R E P T l ' K O C K S U A I . l'KNAI. I'ii i I ca g e n e r a I  493
de luat în consideraţie că fiecare persoană resimte în mod diferit un asemenea
prejudiciu25.
Prejudiciul de agrement este o variantă a prejudiciilor morale cauzate prin
infracţiune. Acest tip de prejudiciu rezultă din atingerea adusă satisfacţiei şi
plăcerilor vieţii, constând în pierderea posibilităţilor de îmbogăţire spirituală26. Se
exprimă atât prin dureri fizice, cât şi prin suferinţe psihice ca urmare a perceperii
de către victimă a unor situaţii de restrângere în ceea ce priveşte unele agremente
ale vieţii - divertisment, plăceri şi satisfacţii pe care viaţa le poate oferi etc.,
acestea fiind cultura, sportul, călătoriile, ocupaţiile dezinteresate, relaţiile
familiale şi sociale. în toate cazurile se are în vedere pierderea plăcerilor unei vieţi
normale. în acest sens, victima nu poate pretinde că în urma infracţiunii şi-a
pierdut anumite plăceri care sunt anormale sau sunt interzise, spre exemplu,
imposibilitatea de a consuma alcool sau droguri. Prejudiciul de agrement nu poate
fi gândit şi conceput într-un sens restrâns, unilateral, exclusiv, prin prisma
aspectului său subiectiv, el constând în suferinţe psihice determinate de
imposibilitatea de a se consacra unor activităţi specifice, determinate, care sunt
variabile de la un individ la altul27.
2) A doua categorie de prejudicii morale sunt prejudiciile afective, care sunt
independente de orice leziune fizică. în această categorie sunt incluse acele
prejudicii care constau doar din suferinţe psihice, fără a fi prezente leziunile
corporale, de exemplu, prejudiciile morale ce decurg din atingerea cinstei, onoarei,
reputaţiei, demnităţii, prestigiului persoanei28. O altă modalitate este repararea
prejudiciilor morale în caz de deces. Aceasta constă în dreptul persoanelor
apropiate victimei decedate la repararea propriului lor prejudiciu afectiv, care
constă în lezarea sentimentelor de afecţiune. Punctul 3 al recomandărilor
Consiliului Europei cu privire la repararea daunelor morale, făcute în anul 1969 la
Londra, prevede că, în caz de deces, repararea daunelor morale trebuie acordată
rudelor apropiate ale victimei, dacă repararea este justificată în mod deosebit. în
acest caz nu trebuie de confundat
25
Pentru un bărbat suferinţele morale în urma cauzării unui prejudiciu estetic vor fi mai reduse decât
pentru o femeie. De asemenea, are importanţă vârsta persoanei, pregătirea sau nivelul intelectual,
echilibrarea şi sensibilitatea psihică ş.a. Prejudiciul estetic va li considerat cu atât mai important
cu cât persoana este o actriţă, manechin, prezentatoare etc.
!
" Ilie Urs, op. cit., p. 81.
" Ibidem, p. 94.
'" Aceste prejudicii pot fi, de exemplu, în cazul unei denunţări calomnioase.
repararea prejudiciului moral în caz de deces cu repararea prejudiciului material
exprimat în cheltuieli pentru înmormântarea victimei. Cercul de persoane care se
consideră apropiate trebuie să fie determinat, acestea fiind rudele apropiate ale
victimei decedate29.
Repararea prejudiciului moral în cazul inconştienţei totale şi definitive a
victimei este o altă modalitate de reparare a prejudiciilor afective. în acest sens se
pune problema dacă victima, total inconştientă, ca urmare a leziunilor suferite, are
sau nu dreptul la reparaţia morală, sau dacă rudele acesteia au un asemenea drept.
Jurisprudenţa instanţelor judecătoreşti din alte ţări constată că în asemenea situaţii
victima are dreptul la repararea prejudiciului moral. Totuşi, este raţional ca
instanţa să se bazeze pe concluziile medicilor psihiatri care ar constata că starea
de inconştienţă a victimei duce la incapacitatea acesteia sau la capacitatea acesteia
de a simţi fie durere, fie mutilare fizică, fie un sentiment al frustrării, fie plăcerile,
fie grijile existenţei. în ce priveşte rudele apropiate ale persoanei care a devenit
inconştientă total şi definitiv, repararea prejudiciului poate fi aplicată după regula
reparării daunelor victimei decedate.
O altă modalitate a prejudiciilor afective sunt prejudiciile morale cauzate prin
imixtiunea ilegală în viaţa privată. Constituţia protejează dreptul la respectarea
vieţii private şi familiale, a domiciliului şi a corespondenţei. Aceste drepturi sunt
recunoscute şi de Codul de procedură penală al Republicii Moldova. Respectarea
vieţii private presupune respectarea secretelor acesteia împotriva divulgării,
imixtiunilor nelegale sau a anumitor împrejurări cum ar fi starea sănătăţii
persoanei, viaţa sa intimă, veniturile pe care le realizează şi impozitele pe care le
plăteşte, modul cum îşi petrece timpul liber şi concediile etc. în toate cazurile
acest prejudiciu trebuie să fie un rezultat al unei infracţiuni.
Aprecierea prejudiciului moral se face în funcţie de circumstanţele cazului,
de la caz la caz. La aprecierea prejudiciului moral este necesar de luat în
Ilie Urs, op. cit., p. 111. Rezoluţia 75-7 a Comitetului de Miniştri al Consiliului Europei cu privire
la repararea prejudiciilor în caz de leziuni corporale şi de deces, adoptată la 14 martie 1975 în cap.
19 precizează că sistemele juridice care actualmente nu acordă un drept la reparare pentru
suferinţele psihice îndurate de o terţă persoană în urma decesului victimei nu ar trebui să acorde o
astfel de reparare altor persoane decât tată şi mamă, soţ sau soţie, logodnic şi copiii victimei.
Chiar şi în aceste cazuri, repararea trebuie supusă condiţiei ca aceste persoane să fi avut legături
strânse de afecţiune cu victima în momentul decesului. în sistemele juridice care actualmente
acordă anumitor persoane un astfel de drept la reparare, acesta nu trebuie să fie lărgit nici în ceea
ce-i priveşte pe cei care au dreptul, nici în ceea ce priveşte mărimea indemnizaţiei. Chiar şi în
cazul când este vorba de iude apropiate, enumerate mai sus, repararea ar trebui să fie supusă
condiţiei ca aceste persoane să li avut legături strânse de afecţiune cu v i c t i m a în momentul
decesului, deoa ici  nu in toate cazurile între nulele apropiate şi victimă există o asemenea
legătură.
I'M
DREPT PROCESUAL l'KNAI, I* a r t e a g e n e r a 1 
considerare valoarea nepatrimonială lezată, însemnătatea pe care o are această
valoare pentru persoana vătămată, pornind de la faptul că fiecare persoană vă-
tămată acordă o însemnătate diferită valorilor lezate. La aprecierea unui prejudiciu
trebuie de avut în vedere şi vârsta, profesia, funcţia, nivelul de pregătire şi de
cultură generală a persoanei. Un alt criteriu constă în durata menţinerii
consecinţelor vătămării, adică durata prejudiciului, deoarece urmările pot fi
temporare, trecătoare sau permanente. Durata menţinerii consecinţelor este un
criteriu de apreciere a prejudiciului distinct de criteriul importanţei'". Un alt
criteriu este cel al intensităţii durerilor fizice şi psihice 31, aceasta depinde de
valoarea morală lezată32.
§4. Subiecţii acţiunii civile
Subiect al acţiunii civile este partea civilă care poate fi o persoană fizică sau
juridică păgubită material sau moral pentru o infracţiune. Aceste persoane mai
sunt numite subiecţi ai acţiunii civile 33. Condiţia principală de a recunoaşte
persoana ca parte civilă este să existe legătura cauzală între prejudiciul suferit de
această persoană, adică acea care exercită acţiunea civilă şi infracţiunea săvârşită.
Subiect activ al acţiunii civile în procesul penal pot fi diferite categorii de
persoane fizice sau juridice. Pot avea calitate de parte civilă persoanele fizice
victime ale infracţiunii, care au suferit, pe lângă consecinţele infracţiunii
respective, şi un prejudiciu material şi/sau moral, cât şi persoane juridice care au
suferit un prejudiciu material sau moral34.
în caz de deces al victimei în urma unei infracţiuni, acţiunea civilă de re-
parare a daunei poate fi depusă de către persoane care au dreptul de reparare a
daunei în legătură cu pierderea întreţinătorului, precum şi persoane care au
suportat cheltuieli pentru înmormântare35. Atunci când bunurile materiale
Ilie Urs, op. cit., p. 205.
Ibidem, p. 207.
De exemplu, dacă în urma vătămării, lipsite de mare importanţă, persoana trebuie să
suporte un tratament îndelungat şi dureros, prejudiciul moral constă în acele suferinţe.
Ibidem, p. 207.
Tănase Joiţă, op. cit., p. 159.
In doctrină nu există o opinie unică privind posibilitatea inaintării de către că persoana
juridică a acţiunii privind prejudiciul moral cauzat ei. Totuşi, în unele ţări europene se
acceptă ca persoanele juridice să înainteze acţiuni pentru repararea daunelor morale. în
ceea ce priveşte cazurile când acestea pot figura ca parte civilă, doctrina şi jurisprudenţa
nu sunt unanime. A se vedea pentru detalii Tănase 1. Joiţă, op. cit., p. 161. I lot&r&rca
Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr. 5.
sustrase, nimicite sau deteriorate se află în baza legitimă la posesor (transportator,
chiriaş, depozitar etc.), acţiunea civilă poate fi înaintată atât de către proprietar,
cât şi de către posesorul bunurilor'". Subiect activ al acţiunii civile poate fi şi
organizaţia de asigurare. Aceasta va avea de plătit despăgubirea pentru asigurarea
bunurilor în limitele sumei date; la ea, de asemenea, trece dreptul pe care îl are
asiguratul de a formula pretenţii faţă de persoana care poartă răspundere pentru
dauna cauzată. Acelaşi drept îl are serviciul de pază extradepartamental, dacă
încăperea din care s-a săvârşit furtul era păzită prin contract de către acest
serviciu. în asemenea situaţii serviciul recuperează paguba proprietarului, de la
condamnat paguba fiind încasată în beneficiul serviciului în ordine de regres.
Drept la acţiune civilă va avea şi organizaţia care a plătit concediul de boală al
victimei în urma acţiunilor criminale. Ulterior, această organizaţie va avea dreptul
să înainteze acţiune civilă despre restituirea pagubei de către condamnat37.
Subiecţii pasivi ai acţiunii civile exercitate în procesul penal sunt învinuitul
sau inculpatul, precum şi persoana civilmente responsabilă. Aceasta din urmă este
recunoscută prin hotărârea organului de urmărire penală sau a instanţei în cazul
când se constată că poartă răspundere pentru prejudiciul cauzat de acţiunile
învinuitului sau inculpatului. în asemenea situaţii persoana civilmente
responsabilă este informată în scris, prin indicarea tuturor drepturilor prevăzute
de art. 174 din CPP. La determinarea persoanei civilmente responsabile este
necesar de aplicat prevederile legislaţiei civile.
§5. Exercitarea acţiunii civile
Exercitarea acţiunii civile este facultativă, deoarece depinde de voinţa părţii
care consideră că a suferit un prejudiciu în urma infracţiunii. Partea îşi exprimă
voinţa de a fi constituită ca parte civilă prin înaintarea unei cereri scrise de către
ea însăşi sau de către reprezentantul ei, începând cu pornirea proce-lului penal şi
până la terminarea cercetării judecătoreşti. Exercitarea acţiunii civile poate avea
loc şi în cadrul unui proces civil. Pentru exercitarea acţiunii civile sunt necesare
anumite condiţii. în primul rând, desigur, este necesar ca procesul penal să fie
declanşat. în cazul când procesul penal nu este declanşat, persoana vătămată poate
înainta acţiune doar în cadrul unui proces civil. în cererea de înaintare a acţiunii
civile se arată cauza penală, în procedura căreia
Ibidem.
Ibidem.
496 DREPT PROCESUAL PENAL P arten g e n ern I  ■fi/
urmează să fie înaintată acţiune civilă, cine şi către cine înaintează acţiunea,
valoarea acţiunii şi cerinţa de despăgubire. Partea civilă poate depune şi o cerere
de concretizare a acţiunii civile. Persoana are opţiunea de a înainta acţiunea civilă
fie în cadrul unui proces civil, fie în cadrul unui proces penal. în cadrul unui
proces civil persoana are dreptul de a înainta acţiunea dacă aceasta nu a înaintat-o
în cadrul procesului penal, precum şi în cazul când acţiunea a rămas
nesoluţionată. Dacă acţiunea civilă intentată în instanţa civilă a fost respinsă,
reclamantul nu mai are dreptul de a înainta aceeaşi acţiune în cadrul procesului
penal. în cazul în care acţiunea civilă a fost respinsă în cadrul procesului penal,
reclamantul nu este în drept să înainteze această acţiune în cadrul procesului
penal38.
în cazuri excepţionale, când este imposibil de a determina exact suma des-
păgubirilor cuvenite părţii civile fără suspendarea judecării cauzei, instanţa poate
să admită acţiunea civilă, urmând ca asupra cuantumului despăgubirilor cuvenite
să decidă instanţa civilă. Dacă însă mărimea pagubelor influenţează încadrarea
acţiunilor, stabilirea pedepsei condamnatului şi soluţionarea altor chestiuni ce
urmează a fi examinate la adoptarea sentinţei, instanţa nu poate să nu se pronunţe
asupra acţiunii civile35.
Partea civilă este în drept să-şi retragă acţiunea civilă în orice moment al
procesului penal, însă nu mai târziu de retragerea completului în camera de
deliberare pentru soluţionarea în fond a cauzei. Acest drept persoana îl are în
orice situaţie, fie când ea însăşi a înaintat acţiunea civilă, fie când acţiunea civilă
a fost înaintată în interesul ei de către procuror. Exercitarea acestui drept de către
persoană duce la încetarea procesului în ceea ce priveşte latura civilă. Acest drept
al persoanei este irevocabil, adică o dată ce persoana a renunţat la despăgubiri
materiale, ea nu mai poate reveni asupra acestor revendicări în cadrul procesului
penal40. Totuşi, în unele situaţii, când această retragere poate duce la lezarea
anumitor drepturi ale unei persoane, atât organul de urmărire penală, cât şi
instanţa poate respinge cererea de retragerea a acţiunii civile.
în legislaţia română este expres prevăzut faptul că pentru buna desfăşurare a procesului penal
există dreptul de opţiune care este irevocabil, în sensul că persoana fizică sau ju ridică prejudiciată
material prin infracţiune, alegând una din cele două căi de exercitare a acţiunii civile, nu o poate
părăsi, iar în cazul în care părăseşte calea aleasă, ea pierde definitiv dreptul de a obţine repararea
pe cale judiciară a pagubei produse prin infracţiune. Ion Neagu, op. cit., p. 267. Hotărârea
Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr. 5.
Persoana poate reveni asupra acestor cerinţe în cadrul procesului civil. Pot exista situa ţii când
persoana a î n a i n t a t acţiune c ivilă în cadrul procesului civil, inc lusiv în cadrul procesului
penal şi pentru soluţionarea rapidă a procesului penal ea îşi retrage acţiunea  ivilă, lă sâ n d o să
fie examinată in cadrul procesului i ivii
Există şi situaţia când persoana vătămată a înaintat iniţial în cadrul procesului
civil acţiunea civilă până la declanşarea procesului penal. în asemenea situaţii,
persoana nu este obligată de a renunţa la acţiunea civilă în cadrul procesului civil,
fiind în drept de a lăsa ca ambele instanţe să examineze laturi diferite. O dată ce
instanţa civilă a pronunţat o hotărâre, chiar dacă ea nu este definitivă, partea civilă
nu poate renunţa la acţiunea civilă în cadrul procesului civil, intentând una în
cadrul procesului penal.
§6. Soluţionarea acţiunii civile
Acţiunea civilă se rezolvă în cadrul procesului penal numai în măsura în care
a fost alăturată acţiunii penale şi împreună au ajuns în faţa instanţei penale 41.
Instanţa care examinează cauza în fond este competentă să judece acţiunea civilă
în procesul penal, indiferent de valoarea acţiunii. La examinarea cauzei instanţa
dispune de câteva soluţii în ceea ce priveşte acţiunea civilă, şi anume admite total
sau parţial acţiunea, respinge acţiunea, nu se pronunţă asupra acţiunii civile,
admite în principiu acţiunea civilă.
Admiterea acţiunii civile nu ţine de soluţia în ceea ce priveşte latura penală,
cu excepţia prevederilor art. 387 din CPP în cazul condamnării, instanţa îl poate
obliga pe inculpat să acopere prejudiciul cauzat prin faptele sale, în măsura în care
acestea au fost dovedite, cu respectarea tuturor condiţiilor legale. în cazurile în
care paguba a fost cauzată prin acţiunile comune ale inculpatului şi ale altor
persoane, în privinţa cărora cauza a fost încetată pentru anumite temeiuri, instanţa
poate impune condamnatului responsabilitatea recuperării pagubei în mărime
deplină şi explică părţii civile dreptul de a intenta în procedura civilă o acţiune
pentru persoanele în privinţa cărora cauza a fost încetată despre restituirea
pagubei în mod solidar cu condamnatul42. în cazul în care paguba materială ii fost
pricinuită de către condamnat şi alte persoane, în privinţa cărora cauza penală a
fost disjunsă într-o procedură separată, instanţa impune condamnatului
responsabilitatea recuperării pagubei în mărime deplină. Pronunţând ulterior
sentinţa de condamnare a persoanei în privinţa căreia cauza penală a fost disjunsă
într-o procedură separată, instanţa e în drept să o facă responsabilă de restituirea
întregii pagube în mod solidar cu persoana condamnată anterior 43. In sentinţă
instanţa judecătorească va motiva concluzia cu privire la repararea
№ Ion Neagu, op. cit., p. 272.
*< Hotărârea Plenului Curţii Supreme de Justiţie, nr. 5.
'■' Ibidem.
I'll! D R E P T PROCESUAL PENAL Pn r t e a g e n e r a l ă 499
daunei materiale, va indica prin ce acţiuni sau inacţiuni a fost cauzată, prin care
probe se confirmă aceasta, va prezenta calculele respective, vizând mărimea
daunei şi va indica legea în baza căreia a fost intentată acţiunea civilă 44. Cuantu-
mul prejudiciului pricinuit prin sustragere, nimicire sau deteriorarea bunurilor
proprietarului se determină conform preţurilor stabilite pe piaţă.
Atunci când nu se cunosc preţurile stabilite pe piaţă, valoarea bunurilor
sustrase, nimicite sau deteriorate poate fi stabilită pe baza concluziilor spe-
cialistului, în caz de modificare a preţurilor la bunuri în legătură cu inflaţia,
cuantumul plăţii despăgubirii se stabileşte conform preţurilor existente la ziua
adoptării hotărârii45. în toate cazurile când se constată că prin infracţiune au fost
cauzate prejudicii părţii civile, instanţa va obliga fie pe inculpat, fie pe partea
civilmente responsabilă la plata despăgubirilor. în cazul pronunţării unei soluţii de
încetare a procesului, hotărârilei pot fi diferite. în cazul când plângerea prealabilă
a fost retrasă sau părţile s-au împăcat, acţiunea civilă se stinge. Acest fapt se
explică prin caracterul total al împăcării, care conduce la stingerea totală a
procesului, atât sub aspect penal, cât şi sub aspect civil46.
în unele situaţii părţile pot să se înţeleagă asupra modalităţii de soluţionare a
acţiunii civile, despăgubirile fiind achitate până la împăcarea părţilor47.
O dată cu împăcarea, partea civilă pierde dreptul de a exercita acţiunea civilă
în cadrul unui proces civil. Aceeaşi situaţie este în cazul retragerii plângerii
prealabile, care are acelaşi efect ca şi împăcarea părţilor.
în cazul când a intervenit decesul inculpatului, instanţa nu poate respinge
acţiunea civilă sau rezervă părţii calea unei acţiuni separate în instanţă, dar atrage
în calitate de părţi civilmente responsabile moştenitorii inculpatului.
în situaţia pronunţării unei sentinţe de încetare a procesului pe motivul
neatingerii vârstei pentru atragere la răspundere penală, instanţa, în cazul când
există o hotărâre judecătorească definitivă a aceleiaşi instanţe, asupra aceleiaşi
fapte, sau există o hotărâre a organului de urmărire penale asupra aceleiaşi
persoane, pentru aceeaşi faptă, de încetare a urmăririi penale, de scoatere a
persoanei de sub urmărire penală sau de clasare a procesului, persoanei i se
propune de a înainta o acţiune în cadrul procesului civil.
4
Ibidem.
45
Ibidem.
'"' Costică Bulai, Drept penal român, op. cit.
'" Nu este exclusă situaţia în care, prin hotărârea de încetare a procesului penal, datorită
împăcării părţilor, instanţa să-1 oblige pe inculpat să repare prejudiciul cauzat prin in-
fracţiune, când părţile s-au înţeles şi asupra acestui aspect. A se vedea Ion Noagu, op. cit.,
p. 275,
Respingerea acţiunii civile are loc în cazul când, în principiu, nu se exclude
posibilitatea acordării despăgubirilor civile, dar instanţa constată că fapta nu a
produs prejudicii materiale. Respingerea are loc şi în cazurile expres prevăzute de
art. 387 din CPP, şi anume în cazul când nu s-a constatat existenţa faptei
incriminate sau fapta nu a fost săvârşită de inculpat.
Nu poate fi respinsă acţiunea civilă în cazul neprezentării părţii civile la faza
de judecată, dacă aceasta a fost constituită ca parte în cadrul urmăririi penale. în
asemenea situaţii, instanţa lasă acţiunea civilă fără soluţionare, iar partea civilă îşi
menţine dreptul de a intenta acţiunea în modul prevăzut de procedura civilă (alin.
(2) al art. 324).
Instanţa nu se pronunţă asupra acţiunii civile dacă inculpatul a fost achitat
pentru că nu sunt întrunite elementele infracţiunii sau există una din cauzele care
înlătură caracterul penal al faptei prevăzute de art. 35 din CP. Instanţa nu
soluţionează acţiunea civilă, deoarece nu a fost constatată infracţiunea. în ase-
menea situaţii cel interesat se poate adresa cu acţiune în cadrul procesului civil.
Instanţa admite în principiu acţiunea civilă în cazuri excepţionale, de
exemplu, în cazul când stabilirea exactă a sumei despăgubirilor datorate părţii
civile ar dura o anumită perioadă. în unele situaţii stabilirea sumei despăgubirilor
se efectuează printr-o expertiză care poate dura o anumită perioadă, astfel acest
fapt poate să prejudicieze examinarea operativă a laturii penale, în asemenea
situaţii, instanţa civilă nu va mai constata dacă există sau nu prejudiciul, sarcina
ei fiind de a calcula valoarea concretă a prejudiciilor care trebuie acordate părţii
civile.
Secţiunea a ll-a. CHELTUIELILE JUDICIARE
§1. Consideraţii generale privind cheltuielile judiciare
Desfăşurarea procesului penal prilejuieşte unele cheltuieli care se fac fie de
organele de urmărire penală, instanţele de judecată, fie de către părţi sau de către
alte persoane atrase în scopul asigurării realizării scopurilor procesului arătate în
art. 1 din CPP. De cele mai dese ori cheltuielile de judecată sunt determinate de
efectuarea acţiunilor procesuale, administrarea probelor, conservarea mijloacelor
materiale de probă ş.a.
Pe de altă parte, pentru a-şi apăra drepturile şi interesele pe care le au în
legătură cu procesul, părţile vor trebui să facă o serie de cheltuieli cu angajarea
unui avocat (apărător ori reprezentant), deplasări, efectuarea unor expertize
500 DREPT PROCESUAL PENAL I' a r tea g e n crai a :;oi
pe care le solicită sau de care înţeleg să se folosească în proces etc., în legătură cu
48
toate efectuând o serie de cheltuieli .
Cheltuielile efectuate în cursul procesului penal poartă denumirea de
cheltuieli judiciare.
în literatura de specialitate 49 s-a subliniat că cheltuielile judiciare nu se pot
confunda cu despăgubirile civile, acestea din urmă putându-se acorda numai în
măsura în care infracţiunea a produs pagube materiale. Cu atât mai mult că
cheltuielile judiciare există în orice proces penal, în timp ce despăgubirile civile
pot fi acordate numai dacă în procesul penal a fost înaintată o acţiune civilă.
Cheltuielile judiciare necesită a fi deosebite de cheltuielile legate de admi-
nistrarea justiţiei în care se includ sumele alocate pentru retribuirea muncii
colaboratorilor organelor de urmărire penală, a procurorilor, judecătorilor, a
personalului auxiliar, pentru întreţinerea localurilor unde funcţionează aceste
organe, a locurilor de deţinere şi întreţinere a bănuiţilor, învinuiţilor şi inculpaţilor
deţinuţi preventiv.
Potrivit alin. (2) al art. 227 din CPP, în cheltuielile judiciare intră: sumele
plătite sau care urmează a fi plătite martorilor, părţii vătămate, reprezentanţilor
lor, experţilor, specialiştilor, interpreţilor, traducătorilor şi asistenţilor procedurali;
sumele cheltuite pentru păstrarea, transportarea şi cercetarea corpurilor delicte;
care urmează a fi plătite pentru acordarea din oficiu a asistenţei juridice; cheltuite
pentru restituirea contravalorii obiectelor deteriorate sau nimicite în procesul de
efectuare a expertizei sau de reconstituire a faptei; cheltuielile în legătură cu
efectuarea acţiunilor procesuale în cauza penală.
Cheltuielile judiciare pot fi împărţite în două categorii: cheltuielile avansate
de stat şi cheltuielile făcute de părţi sau de alţi subiecţi procesuali 50.
Cheltuielile avansate de stat, denumite şi cheltuieli de procedură, sunt cele
care au fost necesare pentru efectuarea actelor dispuse de organele oficiale, de
exemplu: cheltuielile determinate de înmânarea citaţiilor, păstrarea corpurilor
delicte etc.
Cheltuielile făcute de părţi, denumite şi cheltuieli de judecată, sunt con-
siderate acelea care au fost suportate de părţile în proces sau impuse lor în
exercitarea drepturilor sau facultăţilor procesuale, de exemplu: angajarea unui
avocat, cheltuieli de deplasare în perioada procesului, scoaterea copiilor etc.
Cheltuielile făcute de alţi subiecţi procesuali sunt cele suportate de aceşti
subiecţi în calitatea lor procesuală, de exemplu, cheltuieli de întreţinere şi de-
plasare a martorilor, experţilor, interpreţilor.
Dat fiind caracterul complex al obligaţiei suportării cheltuielilor judiciare în
procesul penal, se cere abordare a temeiurilor legale în virtutea cărora survin
acestea. în procesul civil, bunăoară, teoria culpei procesuale oferă răspuns la
majoritatea aspectelor ridicate.
în toate cazurile de condamnare, precum şi în alte situaţii arătate în art. 229
din CPP, obligaţia inculpatului de a suporta cheltuielile judiciare nu decurge
dintr-o culpă procesuală, ci este o "consecinţă directă a încălcării legii penale prin
săvârşirea infracţiunii"51. Prin urmare, nu calitatea procesuală de bănuit, învinuit,
inculpat se pune la baza obligaţiei de a suporta cheltuielile judiciare, ci lâpta
prejudiciabilă, care, pe lângă răspunderea penală şi civilă, atrage şi obligaţia
restituirii sumelor legate de desfăşurarea urmăririi penale şi judecării cauzei.
Cu toate acestea, găsim cazuri şi în procesul penal când se poate pune
problema culpei procesuale ca temei de suportare a cheltuielilor judiciare. Ne-
îndoielnic, se susţine52 că pentru cheltuielile făcute de organele de urmărire
penală şi instanţa de judecată în baza plângerii neîntemeiate sau pentru stabilirea
caracterului nefondat al cererilor de despăgubiri civile trebuie să răspundă în baza
unei culpe procesuale partea vătămată sau partea civilă. în aceeaşi formulă s-ar
proceda şi faţă de învinuit şi inculpat în ce priveşte suportarea cheltuielilor de
judecată legate de exercitarea acţiunii civile în procesul penal.
Astfel, dacă ar fi fost reparată de bună voie dauna morală sau materială
cauzată prin infracţiune, nu ar mai fi fost posibilă înaintarea acţiunii civile şi, în
consecinţă, cheltuielile făcute se datorează culpei procesuale a inculpatului. In
virtutea aceluiaşi temei şi partea civilmente responsabilă poate fi obligată să
Suporte cheltuielile judiciare.
în doctrină5-5 au fost relevate o serie de trăsături definitorii ale cheltuielilor
Judiciare care le individualizează între instituţiile procesului penal.
într-o prezentare succintă acestea sunt: a) atribuirea cheltuielilor judiciare flte
o măsură cu caracter real şi procesual, în sensul că instanţa obligă prin sentinţă la
cheltuieli judiciare sub sancţiunea constrângerii reale; b) acestea au
48
Grigore Teodora, Culpa procesuală şi cheltuielile judiciare în procesul penal, în
Justiţia
Nouă, nr. 12/1963, p. 22. ''' [.on Ncagu, Tratat de drept procesual penal.
Partea generală, op. cit., p. 477. '" Vintilku Dongoroz ş.a., Explicaţii teoretice...,
op. i ii-, p. .192.
Grigore Teodorii, Cidpa procesuală şi cheltuielile judiciare în procesul penal, injustiţia
Nouă, nr, 12/1963, p. 24; Apud: Nicolae Volonciu, Drept procesual penal, op. cit., p. 232.
Nk'olae Volonciu, Drept procesual penal, op, cit., p. 232-233.
A. Vasiliu, Teoria generală a aclelor de procedură penală, Bucureşti, ALL BECK, 2003,
P 2.
502 DREPT 1'ROCK SUA I, l'KNAL I' u r I  a g e n e r a l a

503
în vedere întregul proces penal; c) apariţia obligaţiilor cu privire la suportarea
cheltuielilor judiciare este subsecventă modului de soluţionare a procesului
(condamnare, achitare, admiterea sau respingerea acţiunii civile).
§2. Compensarea şi plata cheltuielilor judiciare
A compensa, potrivit Dicţionarului explicativ al limbii române, înseamnă a
înlocui ceva consumat sau cheltuit prin altceva (egal în valoare)54.
Legiuitorul a prevăzut în alin. (1) al art. 228 din CPP exhaustiv categoriile
persoanelor55 participante la procesul penal, care beneficiază de compensarea
cheltuielilor avansate de stat.
Astfel, martorilor, părţii vătămate, părţii civile, apărătorului din oficiu, asistenţilor
procedurali, interpreţilor, traducătorilor, experţilor, specialiştilor, reprezentanţilor
legali ai părţii civile şi ai părţii vătămate li se cuvine compensarea: 1) Cheltuielilor
făcute în legătură cu prezentarea la citarea organului de urmărire penală şi în
instanţă, categorie care cuprinde deplasarea persoanelor tur-retur la locul de trai
permanent ori provizoriu conform biletelor de călătorie (transportul aerian, feroviar,
pe apă, transportul în comun, cu excepţia taximetrelor), incluzând plăţile de
asigurare privind asigurarea de stat a pasagerului transportat, achitarea serviciului
prestat la vânzarea în prealabil a biletelor de călătorie, inclusiv cheltuielile fără
prezentarea documentelor confirmate pentru folosirea lenjeriei de pat în trenuri, în
cazul neprezentării documentelor de călătorie, achitarea pentru transport pe teritoriul
Republicii Moldova se efectuează conform tarifului minim. Persoanelor enumerate
li se vor achita cheltuielile pentru călătoria în transportul de uz comun (cu excepţia
taxiurilor) până/ de la staţia, aerogara, cheiul, amplasate în afara localităţii unde au
fost citate.
5,1
DEX, ediţia a Ii-a, Univers enciclopedic, Bucureşti, 1998, p. 202.
55
Persoanelor arătate în alineatul 1 li se compensează cheltuielile suportate în legătură cu
înfăţişarea la organul de urmărire penală, procuror sau în instanţa de judecată pentru
deplasare, cazare, li se plătesc diurne, precum şi recompensa pentru sustragerea de la
ocupaţiile lor obişnuite, în modul stabilit de Instrucţiunea cu privire la restituirea chel-
tuielilor suportate de martori, părţile vătămate şi de reprezentanţii legitimi ai acestora,
de experţi, specialişti, pedagogi, traducători şi martori asistenţi în legătură cu citarea lor
în organele de cercetare penală, anchetă preliminară, în instanţele de judecată sau în alte
instituţii, aprobată prin Hotărârea Guvernului nr. 653 din 5 octombrie 1992 cu modifi-
cările şi completările introduse prin Hotărârile Guvernului nr, 322 din 17 august 1993
2) Cheltuielilor de cazare (cu excepţia camerelor "lux"), inclusiv achita
rea serviciilor obligatorii, prestate de către hoteluri, conform cerinţe
lor privind utilitatea camerelor din hoteluri, precum şi plata pentru
rezervarea locurilor în hoteluri în mărime de 50% din preţul de com
pensare a locului pentru 24 ore, conform documentelor anexate la de
contul de avans care adeveresc cheltuielile suportate.
în cazul în care nu sunt prezentate documentele care ar confirma cheltuielile
efectuate la închirierea locuinţei persoanelor li se compensează cheltuielile în
mărime de 5 lei.
3) Persoanele citate pentru toată perioada de participare în procesul
penal primesc pentru fiecare oră ce le-a fost sustrasă ocupaţiei lor
obişnuite o recompensă în mărime de 1,8% pe zi.
Pentru calcularea recompensei cuvenite, organul care a înfăptuit citarea
determină timpul folosit cu complinirea până la o jumătate de oră.
4) Dacă în cadrul acţiunii procesuale la cererea organului de urmărire
penală sau a instanţei au fost deteriorate obiecte în urma utilizării lor
se vor compensa cheltuielile de reparare şi restabilire confirmate prin
documente.
Organelor, întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor li se impune obligaţia
de a păstra salariul mediu pentru toată perioada de participare a persoanei în
procesul penal. Apreciem că aceste prevederi sunt adresate organelor, între-
prinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor de stat (alin. (2) al art. 228 din CPP).
Această prevedere instituie o obligaţie de interes general, prin care se asigură
buna desfăşurare a procesului penal, prin care sunt soluţionate chestiuni de interes
public56.
Experţilor li se plăteşte pentru efectuarea expertizei o recompensă în mărime
de la 2,9% până la 4,1% din salariul minim pe oră, de asemenea, li se recuperează
costul materialelor care le aparţin şi care au fost utilizate pentru executarea
însărcinărilor respective.
şi nr. 507 din 12 septembrie 1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr 10/307 din
30.10.1992) şi Regulamentul cu privire la modul de delegare a salariaţilor de la întreprin-
derile, instituţiile şi organizaţiile Republicii Moldova aprobat prin Hotărârea Guver-
nului Republicii Moldova nr. 805 din 7 noiembrie 1994 cu modificările şi completările
introduse prin Hotărârile Guvernului nr. 251 din 6 mai 1996 şi nr. 676 din 4 decembrie
1996 (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 16/133 din 08.12.1994). A, Vasiliu,
op. cil., p. 303.
504 DREPT I» ROC US UA 1, PENAL I* a r tea g e n e r a I ă Mi:,
 Traducătorilor li se plăteşte pentru traducerea în scris de la l%-2% până la 1,8 %
din salariul minim pentru fiecare 1000 semne tipărite (sau scrise de
mâna)
Interpreţilor pentru traducerea orală li se plăteşte de la 1,8% până la 2,4% din
salariul minim pe oră.
Specialiştilor şi pedagogilor li se plăteşte pentru îndeplinirea obligaţiilor o
recompensă în mărime de la 1,8% până la 2,4% din salariul minim pentru
fiecare oră.
Expertul, specialistul, interpretul, traducătorul au dreptul la recompensă
pentru executarea obligaţiilor, afară de cazurile când le-au executat în cadrul unei
însărcinări de serviciu.
Mărimea şi modul de remunerare a avocaţilor pentru acordarea asistenţei
juridice din oficiu la solicitarea organelor de urmărire penală şi a instanţelor
judecătoreşti sunt reglementate prin Regulamentul din 31.03.200357.
Mărimea remunerării se calculează în unităţi convenţionale (o unitate
constituind echivalentul a 20 lei) şi se stabileşte după cum urmează:
a) 4 unităţi convenţionale pentru participare în fiecare proces judiciar sau în
fiecare procedură de anchetă, dar nu mai mult de 80 lei pe zi;
b) 3 unităţi convenţionale pentru fiecare acţiune întreprinsă: luarea de
cunoştinţă cu materialele dosarului în faza pregătirilor către şedinţa de
judecată, alcătuirea acţiunii sau referinţei la acţiune, pentru studierea
procesului-verbal al şedinţei de judecată după terminarea acesteia;
c) în funcţie de volumul şi gravitatea cauzei - până la 5 unităţi convenţionale
pentru întocmirea cererii de apel şi de recurs de către avocatul care a
participat la examinarea cauzei penale în prima instanţă, până la 10 unităţi
convenţionale - avocatului care nu a participat la examinarea cauzei
penale, astfel, cuantumul minim al remunerării nu poate fi mai mic de 5
unităţi convenţionale;
d) pentru susţinerea apărării sau reprezentarea a două sau mai multe per
soane în aceeaşi cauză se încasează o plată suplimentară de 50% din
onorariul stabilit la lit. a). în cazurile când persoana refuză serviciile
avocatului numit la prima procedură de anchetă ori prima şedinţă de
judecată, avocatului i se achită o sumă de 1,5 unităţi convenţionale,
57
Regulamentul cu privire la mărimea şi modul de remunerare a avocaţilor pentru acor-
darea asistenţei juridice din oficiu la solicitarea organelor de urmărire penală şi a install
ţelor judecătoreşti din 31.03.2003, aprobat de Ministerul Justiţiei al Republicii Moldova
şi coordonat cu Ministerul Finanţelor al Republicii Moldova şi Consiliul Baroului de
Avocaţi din Moldova (Monitorul Oficial al Republicii Moldova, nr. 47 98/137).
restul lucrului efectuat anterior se achită potrivit prevederilor prezentului
Regulament.
în cazul în care acordarea asistenţei juridice este legată de deplasarea avo-
catului în altă localitate, acestuia i se compensează şi cheltuielile de deplasare în
conformitate cu normele prevăzute de legislaţia în vigoare pentru detaşarea
angajaţilor întreprinderilor, instituţiilor şi organizaţiilor.
Cheltuielile suportate de persoanele menţionate în alin. (1) al art. 228 din
CPP vor fi recuperate la cererea acestora în baza unei hotărâri a organului de
urmărire penală sau a instanţei în mărimea stabilită de legislaţia în vigoare.
în vederea suportării cheltuielilor judiciare legiuitorul a prevăzut în alin. (1)
al art. 229 din CPP obligaţia condamnatului sau trecerea lor în contul statului.
în situaţia în care inculpatul este condamnat el va suporta toate cheltuielile
judiciare. Achitarea cheltuielilor judiciare poate fi suportată şi de condamnatul
care a fost eliberat de pedeapsă sau căruia i-a fost aplicată pedeapsă, precum şi de
persoana în privinţa căreia urmărirea penală a fost încetată pe temeiuri de
nereabilitare.
Indiferent de soluţia pronunţată în cauză, sumele plătite interpreţilor, tra-
ducătorilor, precum şi apărătorilor în cazul asigurării inculpatului cu avocat din
oficiu, atunci când aceasta o cer interesele justiţiei şi condamnatul nu dispune de
mijloacele necesare, nu se pot pune în sarcina condamnatului.
Instanţa poate elibera de plata cheltuielilor judiciare, total sau parţial, con-
damnatul sau persoana care trebuie să suporte cheltuielile judiciare în caz de in-
solvabilitate a acestora sau dacă plata cheltuielilor judiciare poate influenţa sub-
stanţial asupra situaţiei materiale a persoanelor care se află la întreţinerea lor.
Dacă sunt mai mulţi inculpaţi într-o cauză, instanţa, în conformitate cu
prevederile alin. (4) al art. 229 din CPP, va hotărî partea din cheltuielile judiciare
datorate de fiecare, ţinând seama de vinovăţia, gradul de răspundere şi situaţia
materială a fiecăruia.
în situaţia în care procesul penal încetează în urma împăcării părţilor,
cheltuielile judiciare se vor suporta de către inculpat şi partea vătămată sau de
către unul dintre ei.
în această ipoteză suportarea cheltuielilor judiciare are temeiuri diferite.
Inculpatul va suporta cheltuieli judiciare din cauza culpei sale infracţionale, pe
când partea vătămată va suporta cheltuieli în temeiul culpei sale procesuale.
în caz de deces al condamnatului până la intrarea în vigoare a sentinţei,
cheltuielile judiciare nu pot fi puse în sarcina succesorilor lui.
în cazul condamnaţilor minori, pot fi obligaţi la achitarea cheltuielilor ju-
diciare părinţii sau tutorii minorului condamnat dacă se constată neajunsuri
serioase la îndeplinirea obli gaţ i i l or lor faţă de minor.