Aderarea Turciei la Uniunea Europeana

Turcia este o ar n sud-estul Europei i Peninsula Anatolia din Asia. Este continuatoarea
statului istoric numit Imperiul otoman.
Republica Turcia a fost intemeiata la 29 octombrie 1923. Republica a insemnat un nou mod de
viata pentru cetatenii turci. La baza acestuia se afla principiul conform caruia suveranitatea se bazeaza
pe vointa poporului. Un alt aspect important se refera la faptul ca perioada Republicii a fost cea mai
lunga perioada de pace in istoria Turciei. Datorita acestei perioade de pace au avut loc in Turcia evolutii
deosebit de importante. In lumina obiectivului definit de intemeietorul Republicii, marele om de stat
Mustafa Kemal AtatUrk, "de a atinge nivelul civilizatiei contemporane", s-au realizat reforme foarte
importante, au avut loc mari schimbari. Astazi, Tucia este tara democratica, laica, care a adoptat
principiile statului de drept, in care sunt respectate drepturile omului. Cu aceste caracteristici, Turcia, a
carei populatie este majoritar musulmana, a demonstrat ca democratia si islamul pot coexista. In cadrul
transformarilor care au avut loc de la inceputurile Republicii s-a evidentiat vocatia europeana a Turciei.
In acest sens, in perioada Republicii, Turcia a devenit membru al tuturor institutiilor europene
importante. Vocatia europeana a Turciei se evidentiaza clar in cadrul relatiilor sale cu Uniunea
Europeana. La reuniunea la nivel inalt a Uniunii Europene de la Helsinki, din anul 1999, Turcia a fost
recunoscuta ca tara candidata.
Aderarea Turciei va conduce la rezultate importante atat din punctul de vedere al Turciei, cat si al
Uniunii Europene. In acest fel, aderarea Turciei la Uniunea Europeana va avea o mare influenta pe calea
realizarii concilierii dintre civilizatii.
Acceptarea Turciei ca posibil membru va impinge granitele Uniunii pana in Caucaz si Orientul
Mijlociu. Turcia este diferita de toate celelalte state. Este cea mai mare si cea mai saraca tara, care a fost
invitata pentru inceperea negocierilor, si, totodata, cea mai diferita din punct de vedere cultural. In
ultimii ani, Turcia s-a transformat profund, insa mai are inca multe etape de parcurs pana cand va ajunge
sa indeplineasca toate cerintele impuse pentru aderare.
Turcia creeaza un precedent, care da sperante Ucrainei de a se integra si ea in structurile Uniunii
Europene si ale NATO, chiar daca, oficial, raspunsul Bruxelles-ului a fost deocamdata negativ.

Cetatenii europeni nu doresc extinderea Uniunii, in special atunci cand vine vorba de Turcia. Cu
toate acestea, oficialii de la Bruxelles imping granitele UE catre Balcani. La data de 3 octombrie 2005,
Uniunea Europeana si-a definit viitorul pentru o lunga perioada de timp. Acceptarea cererii facute de
Turcia pentru deschiderea negocierilor de a deveni membru cu drepturi depline, decizie urmata la cateva
zile de reluarea negocierilor cu Croatia, semnifica renuntarea la curentul de opinie conform caruia, in
locul extinderii, trebuie intarite legaturile politice, economice si culturale intre membrii actuali.
Franta, Germania sunt statele care au acceptat cel mai greu procesul de extindere. Marea
Britanie, avand ca aliat Statele Unite, a facut presiuni imense pentru extinderea Uniunii. Motivatiile
strategice au predominat, interesul global pentru cresterea securitatii in lume. Nu trebuie omis, din toata
aceasta ecuatie, faptul ca Turcia este un membru deosebit de important al NATO, dar in acelasi timp
intretine relatii stranse cu Federatia Rusa.
O privire in viitor: Uniunea Europeana va avea, peste 10 sau 15 ani, dupa ce Turcia se va integra
deplin, granite cu Siria. Iar extinderea nu se va opri aici. Polonia, care a aderat anul trecut, este un
puternic sustinator al Ucrainei. Schimbarea de regim de la, sustinerea aspiratiilor sale europene si de
catre SUA sunt de natura a grabi procesul de integrare a tarii in Uniunea Europeana. Statele care s-au
desprins din fosta Iugoslavie se afla si ele pe parcursul integrarii, aflandu-se in diverse stadii ale
negocierilor.
Pe scurt, in 2015, cand se preconizeaza ca Turcia va intra in clubul tarilor europene, Uniunea
Europeana va numara cel mai probabil intre 32 si 37 de state membre, fata de 25, in prezent, sau 27 in
2007, dupa aderarea Romaniei si Bulgariei. De-abia atunci, cu Turcia si Ucraina, vor fi stabilite granitele
estice definitive, Federatia Rusa avand, probabil, un statut privilegiat in relatia cu Uniunea Europeana.
Despre granitele sudice, deocamdata nu se poate anticipa daca vor ramane cele actuale sau daca
tari precum cele magrebiene nu vor purta si ele negocieri pentru a se alatura Uniunii. Interesant, in
aceasta constructie geopolitica a mileniului trei, este ca se suprapune in cea mai mare parte cu granitele
atinse de Imperiul Roman in perioada sa de maxima inflorire. Constructia politica va fi insa mai
descentralizata. Continuarea extinderii europene inseamna sfarsitul conceptului de State Unite ale
Europei. Gradul de integrare, mai ales in domeniul politic, va fi mai redus, puterea Parlamentului si a
Comisiei Europene fiind mai slaba in noua viziune. Insa, aceasta formula ii va conferi statutul de mare
putere mondiala, fiind o contrapondere SUA, a Rusiei, Chinei si Japoniei.

Tot acest proces, de definire a traseului care va fi urmat in anii ce vor veni, nu a primit inca
aprobarea populara. Nici Parlamentul European, nici cele nationale nu au fost intrebate ce cale trebuie
aleasa.
Opinia publica, in marea ei majoritate, nu vrea ca Uniunea Europeana sa continue procesul de
extindere, in special cand vine vorba de Turcia. Respingerea Constitutiei europene a insemnat fara
echivoc: Nu pentru o uniune sans frontires. Sondajele de opinie realizate in ultimul timp confirma
aversiunea fata de aderarea a noi state, mai ales in cazul Turciei. 42% din cetatenii francezi considera ca
identitatea lor este mai degraba amenintata de planurile de extindere ale Bruxellesului, in loc sa-i
protejeze. Decizia luata pe 3 octombrie 2005, de incepere a negocierilor cu Turcia, este departe de ceea
ce inseamna un proces democratic, fiind impusa impotriva vointei populare. Aceste cuvinte se pot citi in
presa franceza, austriaca, germana etc. Dupa rezultatul negativ al plebiscitului din primavara, Uniunea
se pare ca si-a pierdut gustul pentru consultarile cu propria populatie, adoptand decizii care implica
profund viitorul celor 25 de state membre, fara a mai tine cont de parerea propriilor cetateni.
Turcia nu va adera inainte de 2014, din cauza constrangerilor financiare la care este supusa. O
mare tara, dar saraca, care va avea nevoie de o finantare substantiala imediat dupa aderare. Acest lucru
nu este cuprins in bugetul 2007 2013, care este deja elaborat. Este posibil ca negocierile sa dureze
chiar mai mult, Turcia avand de armonizat nu mai putin de 35 de capitole importante in legislatia
nationala. Teoretic, in final s-ar putea ca nici sa nu fie admisa, insa pana in prezent nici o candidatura nu
a fost respinsa de catre Comisia Europeana. Deschiderea capitolelor de negociere va incepe peste cateva
luni, cu stabilirea parcursului, a termenelor-limita pentru implementarea noii legislatii. In mod special,
Ankara va intampina dificultati pentru a se alinia la practicile europene in ceea ce priveste protectia
mediului, avand de investit miliarde de euro, legislatia muncii si a protectiei sociale vor trebui refacute,
sa elimine orice fel de discriminare, iar ajutoarele acordate regiunilor sarace si anumitor ramuri
industriale vor fi suspendate.
TURCIA, ECONOMIE DE PIATA FUNCTIONALA
Un prim pas spre aderarea Turciei la UE va fi recunoasterea de catre Comisia , in cursul lunii
noiembrie, a statutului de economie de piata functionala, a declarat un oficial UE, agentiei Reuters.
Confirmarea functionarii unei economii de piata este una dintre conditiile cerute membrilor Uniunii
Europene si o recompensa a comisiei consemnate in raportul anual privind progresele facute de Turcia,

care a fost dat publicitatii pe 9 noiembrie 2005, oferind posibilitatea accelerarii negocierilor pe teme
economice. In raportul de tara se va consemna pentru prima data ca Turcia este asimilata cu o economie
de piata functionala. Aceasta inseamna deschiderea capitolelor de negociere economice si trebuie sa
serveasca stabilitatii economiei si sporirii investitiilor straine, a adaugat sursa citata de Reuters. Insa,
cea mai grea sarcina de indeplinit o va reprezenta rezolvarea diferendului dintre Turcia si Grecia privind
Republica Cipru, membra de anul trecut a Uniunii Europene. Pana acum, Tucia a refuzat sa recunoasca
Cipru, iar comunitatea internationala nu a recunoscut partea din Cipru ocupata de trupele turce.
Stingerea acestui conflict istoric si depasirea ultimului obstacol pentru admiterea Turciei in Uniunea
Europeana va reprezenta, in acelasi timp, un mare succes al diplomatiei de la Bruxelles.
Ecourile deciziei de a deschide portile pentru aderarea Turciei cu drepturi depline la Uniune sunt
complet diferite pe cele doua maluri ale Atlanticului. Nu este un secret pentru nimeni ca Washingtonul a
exercitat mari presiuni asupra statelor care doreau sa ofere Turciei doar un statut de rang inferior in
cadrul Uniunii. Aceasta ar fi insemnat, practic, incheierea procesului de extindere, eventuala admitere a
unor mici state tinand mai mult de o problema de imagine, si nu de o extindere reala a granitelor
Europei.
Gindul ca Uniunea Europeana va avea in curind granita imediata cu tari ca Siria, Irak, Iran,
Azerbaidjan, Armenia si Gruzia, probabil ca nu-i da pace comunitatii europene, spune analistul politic
Armen Poghosian, conferentiar de geografie social-politica la Universitatea de Stat din Erevan. Pe ei nu
ii incinta nici perspectiva integrarii in comunitatea europeana a unei populatii musulmane de 100 de
milioane de oameni, cit se pare ca va numara populatia Turciei peste 15-20 de ani
Desi procesul integrarii Turciei poate dura 15 ani si integrarea inca nu este deloc garantata,
atentia societatii si cercurilor politice din Armenia deja s-a concentrat asupra a doua puncte legate de
aceasta problema: recunoasterea genocidului armean de catre Ankara si ridicarea blocadei turcesti
impotriva Armeniei. Aceasta are legatura imediata cu interesele Armeniei, intrucit creaza posibilitatea
ca punctele de vedere armenesti sa fie mai des exprimate. Prin importanta lor, cele doua chestiuni
armenesti urmeaza imediat dupa prima conditie de aderare care este recunoasterea de catre Ankara a
integritatii Ciprului, spune Poghosian.
Cu doua zile inainte de ziua de 15 decembrie, cind summit-ul de la Bruxelles a decis inceperea
negocierilor de aderare cu Turcia, Parlamentul European a adoptat o rezolutie fara caracter obligatoriu
pentru partile implicate in negocieri. Printre problemele ridicate in rezolutie se numarau si recunoasterea
genocidului armean si ridicarea blocadei. Ministrul de externe Vartan Oskanian si o seama de analisti

sint de parere ca, in timp, aceste doua puncte pot deveni factori decisivi de care partile vor fi nevoite sa
tina seama.
Chestiunea aderarii probabile a Turciei la Uniunea Europeana a stirnit un puternic ecou printre
armeni. Federatia Revolutionara Armeana Dasnaktutiun a organizat manifestatii de protest, dintre care
una s-a desfasurat luna trecuta la Bruxelles. In declaratia Congresului Mondial Armean se spunea:
Congresul Mondial Armean crede ca refuzul Turciei de a condamna crima genocidului armean, refuzul
de a aplica normele de drept international in chestiuni litigioase cu Grecia, invazia trupelor de ocupatie
turcesti in Cipru refuzul de a se supune nu meroaselor rezolutii ale ONU condamnind divizarea arbi trara
a acestui stat, precum si negarea drepturilor mino ritatii kurde fac astazi imposibila aderarea turciei la
Uniunea Europeana..
Si reprezentantii clerului armean s-au exprimat aceasta privinta. Catolicosul Aram I al Marii
Case a Ci liciei si-a exprimat indoiala in legatura cu graba dovedita de anumite state europene
chestiunea aderararii Turciei la Uniunea Europeana . Comunitatea Europeana nu este o comunitate
bazata exclusiv pe interese economice si coo perare politica. Exista valori care asigura identitatea, in
tegritatea si coeziunea Euro pei. Unde se afla astazi Tur cia din perspectiva asigurarii acestor valori si a
drepturilor omului? Turcia continua sa nege trecutul, genocidul armenilor, iar Europa trebuie sa ridice
aceasta chestiune. Parerea patriarhului armean de la Constantinopol, Mesrob Mutafian, este putin
diferita: Nenorocirea din anul 1915 este un subiect foarte bun pentru speculatii. Primul ministru al
Turciei, Recep Erdoghan, a subliniat ca aceasta problema trebuie lasata in seama istoricilor. Aderarea
Turciei la Uniunea Europeana va favoriza pacea in regiune.
Presedintele Frantei, Jacques Chirac, a declarat pe 17 decembrie la Bruxelles ca, daca Ankara nu
va recunoaste genocidul armenilor si Republica Cipru, atunci Parisul va boicota negocierile de aderare
a Turciei la Uniunea Europeana. Slovacia, care a recunoscut genocidul armean cu putin timp in urma, a
indemnat la rindul ei Turcia sa-si revizuiasca pozitia in aceasta chestiune.
Multe organizatii politice din Armenia leaga anumite sperante de Adearea Turciei la Uniunea
Europeana. Dupa parerea acestora, granita comuna cu Uniunea Europeana va favoriza integrarea
Armeniei in aceasta. Dintre partidele influente doar FRA Dasnaktutiun se exprima ferm impotriva
intrarii Turciei in UE. Pozitia optimista in chestiunea posibilei aderari a Turciei la Uniunea Europeana
manifestata de anumiti reprezentanti ai clasei politice conducatoare din Armenia nu se justifica prin
actualele evolutii istorice, spune analistul Armen Poghosian. Acestia ignora cu totul faptul ca aderarea
Turciei la Consiliul Europei nu o opreste sa blocheze 268 de kilometri ai spatiului politic european,

adica granita cu Armenia. Acelasi lucru poate fi spus si in cazul Organizatiei Mondiale a Comertului
(OMC). Turcia declara pe fata despre imposibilitatea respectarii principiului de stabilire a relatiilor
comerciale deschise cu Armenia, desi amindoua statele sint membre ale OMC. Nu este deloc clar de ce
ar trebui Turcia sa respecte valorile Uniunii Europene in cazul in care ar deveni membra a acesteia.
Autoritatile de la Erevan au salutat rezolutia adoptata de Parlamentul European pe 15 decembrie,
in ajunul summitului la virf al Uniunii Europene, rezolutie in care se facea apel catre liderii tarilor
europene sa inceapa negocierile cu Turcia. Aceasta atitudine a Erevanului a fost determinata de existenta
in rezolutie a celor doua puncte armenesti, ca o conditie prealabila ridicata in fata Ankarei. Aceste doua
principii de baza, recunoasterea genocidului armean si ridicarea blocadei, isi vor gasi negresit locul in
evolutiile viitoare ale acestei probleme, a spus pe 15 decembrie ministrul de externe Vartan Oskanian.
Nu pot spune cum vor fi abordate acestea la summit dar, in ultima instanta, intrun fel sau altul, acestea
isi vor gasi expresia. Pe 17 decembrie punctele armenesti nu au fost abordate, iar discutiile s-au purtat
in principal in jurul chestiunii recunoasterii Ciprului de catre Turcia.
Cu toate acestea, analistii politici cred ca, mai devreme sau mai tirziu, punctele armenesti vor fi
la rindul lor reflectate in dezbateri, mai ales ca negocierile dintre Uniune si Turcia incep in al 90-lea an
de la declansarea genocidului armean.
ESTE IMPORTANTA ADERAREA TURCIEI
Aderarea Turciei ar nsemna ca Uniunea Euopean s se nvecineze cu Irakul, Siria, Iranul i rile din
Caucaz i ar aduce pentru prima oar n Uniune o ar cu o populaie majoritar musulman. Aceast
perspectiv i-a divizat pe politicienii Uniunii: unii consider c Turcia nu va putea fi absorbit, alii cred
c este esenial ca Turcia s devin i un partener politic, nu numai strategic, al Europei.
Cei care susin aderarea mai spun i c nu trebuie descurajat o ar care ofer un exemplu
democratic celorlalte ri islamice din Orientul Apropiat.
Analistul BBC Paul Reynolds consider c exist trei factori care indic un posibil succes al
cererii Turciei n viitor. n primul rnd, Turcia i-a demonstrat dorina de a se adapta la standardele
europene i a nregistrat progrese certe n democratizare i n respectarea drepturilor omului. n al doilea
rnd, dei religia populaiei este Islamul, Turcia are o puternic tradiie secular. i n al treilea rnd,
Turcia este membru NATO, aprnd Europa creia acum ncearc s i se alture. Iar acest lucru va conta.

In urmatoarele randuri mai jos voiu prezenta doua opinii diferite in lrgatura cu aderarea Turciei la
Uniunea Europeana.
Parlamentarul francez Pierre Lequillier este contra. "A vrea o puternic Europ Politic",
spune el, "o Europ n stare s vorbeasc cu aceeai voce n lume, i asta nu e posibil dac ader Turcia."
"Uniunea nu poate fi doar o zon de comer liber, trebuie s devin o uniune politic, un actor important
pe scena internaional. Prin urmare trebuie s i defineasc frontierele." "Fa de rile aflate dincolo
de Bulgaria, Romnia i vestul Balcanilor avem nevoie de o politic de "vecintate" sau "proximitate" i
nu de integrare", crede parlamentarul francez Pierre Lequillier.
Directorul unui centru de studii europene, Giles Meritt, este de alt prere: "din motive de
stabilitate, Tucia trebuie primit n Uniune." "Se afl lng republicile din Caucaz, punctele fierbini din
Asia central i din Orientul Mijlociu. Este o putere regional i exercit o influen stabilizatoare n
regiune." "Este n interesul pe termen lung al Europei ca Turcia s fie ferm ancorat n Uniune." "n plus
mai sunt i avantajele economice. La momentul aderrii, s zicem n 2020, fora de munc activ n
Europa, care va plti pensiile celorlali, va fi mai mic de 50 la sut. n Turcia, fora ade munc activ va
fi de dou treimi", spune domnul Meritt.
In concluzie Comisia Europeana a recomandat anul trecut inceperea negocierilor de
aderare a Turciei la Uniunea Europeana, pe baza progreselor facute in domeniul drepturilor
omului si al economiei. Reformele constitutionale din 2001 si 2004 au fost completate prin pachete
legislative. Rolul armatei in politica statului a fost limitat pentru a corespunde criteriilor
europene. Turcia si-a liberalizat sistemul politic si a relaxat restrictiile din domeniul libertatii
presei si al dreptului la libera asociere si exprimare. Minoritatile au capatat dreptul de a studia si
de a se exprima in limba materna. Ankara a abolit pedeapsa cu moartea si a luat masuri pentru a
elimina tortura in timpul interogatoriilor, a reformat sistemul juridic. In sud-estul Turciei a fost
ridicata starea de urgenta impusa de confruntarile cu minoritatea kurda, care a condus de-a
lungul vremii la abuzuri ale armatei in regiune. Guvernul Turciei a reusit sa reduca inflatia si sa
obtina o crestere economica de 5% in 2004.
Oficial, Turcia cere aderarea la Uniunea Europeana pentru intarirea economiei sale, gratie
deschiderii pietelor comunitare. In prezent, UE ii acorda deja un miliard de euro, ca ajutor
annual. Este de inteles ca numeroase cercuri financiare europene se asteapta la profit de pe urma
acestei extinderi si este de asteptat ca largirea inseamna si delocalizarea industriei europene, dar si

intrarea micului - dar performantului - complex militar israeliano-turc in concurenta directa cu

industriile europene. Sa nu mai vorbim de forta de munca ieftina. Despre toate acestea a avertizat
Comisarul pentru agricultura al Uniunii, Franz Fischler: Costul anual al acestei aderari pentru
bugetul european, doar in sectorul agricol, va fi mai mare decat pentru cele 10 tari recent admise
in UE. (Financial Times, 10 sept. 2004)
Aderarea Turciei la Uniunea Europeana semnifica pentru Ankara o schimbare majora in
structurile de productie si pentru satele turcesti, iar pentru Bruxelles un cost aditional care poate
fi comparat in mare cu cel al largirii care a avut loc la data de 1 mai. Este dificil sa se avanseze o
cifra exacta a acestor costuri si de aceea e important sa se faca o anliza a impactului a adaugat
Franz Fischler. In sfarsit, el a subliniat ca un acord favorabil in ceea ce priveste candidature
Turciei nu va semnifica ca procesele si conceptele de integrare in Politica Agricola Comuna
utilizate pentru celelalte zece noi state membre vor putea fi aplicate si in cazul Turciei.

Turcia - date esentiale

Populatia: 73,3 milioane
Capitala: Ankara
Suprafata: 779.452 kilometri patrati, dintre care aproximativ 97% in Asia si 3% in Europa
Limba predominanta: turca
Religia predominanta: Islamul
Moneda nationala: lira turceasca
Speranta de viata: 68 de ani (barbati), 73 de ani (femei)
Principalele produse exportate: fructe si legume, textile si haine, otel

BIBLIOGRAFIE:
-

www.aratonline.com
www.bbc.ro
www.bizwords.ro
www.cotidianul.ro
www.euractiv.ro
www.hotnews.ro
www.ngo.ro
www.revistabilant.ro
www.wikipedia.ro