Literatura română

de la sfârşitul secolului al XIX-lea şi începutul secolului al XX-lea

- perioadă neomogenă d.p.d.v. valoric;

- d.p.d.v. estetic - manifestare a mai multe curente literare:

 sămănătorism (idealizare a vieţii patriarhale, sentimentalism, paseism (=cult pentru trecut),

tema dezrădăcinării...)
 poporanism (interes pentru ţărănime, conştiinţa datoriei intelectualului faţă de ţăran,
dezaprobarea înfrumuseţării idilice a satului, aspecte ale realismului critic; literatura rămâne
ataşată eticului)
 simbolismul (tematică citadină, folosirea simbolului, a sugestiei, a corespondenţelor, a
sinesteziilor; exprimarea inefabilului, muzica interiorizată; stările fluide, spleen-ul (un plictis
superior), nevroza; revoluţinarea tehnicilor prozodice)

- Scriitori ai perioadei:

a. Proza: Barbu-Ştefănescu Delavrancea, Duiliu Zamfirescu, Calistrat Hogaş, Gala Galaction, I.

Agârbiceanu, E. Gârleanu, M. Sadoveanu (opera de tinereţe)
b. Poezia
 e într-un impas creat de fenomenul de epigonism eminescian; în acest context, sunt de
apreciat tinerii poeţi care îşi găsesc voci lirice diferite, personale.
 foarte bună primire (public&critică) a lui George Coşbuc (Neoclasicismul coşbucian);
 Prelungiri ale romantismului:
 Octavian Goga
 Poezia îşi asumă un rol profetic şi o dimensiune socială; poetul devine
vocea care exprimă durerile celor mulţi;
 E f bine primit în epocă. Treptat, poezia lui Goga îşi pierde din audienţă;
G. Călinescu e cel care îl readuce în atenţieîntr-o lectură mai sofisticată,
ca pe un poet al jalei metafizice (de aici şi interpretări ale lui ca poet
precursor al expresionismului poetic ardelean)...
 Şt. O. Iosif (braşovean, şagunist) – poezie mai sentimentală, minoră; cântăreţ
„sfios” al satului şi al naturii
 Simbolismul
 cel care lansează termenul la noi, primul care scrie poezie simbolistă (dar nu
numai, scrie şi în maieră clasică, şi romantică, şi parnasiană... ): Alexandru
Macedonski
 Mireca Demetriade, Traian Demetrescu (Tradem), Iuliu Cezar Săvescu – poezie
simbolistă minoră, mimetică;
 Ştefan Petică, Dimitrie Anghel – rolul acestor poeţi e de a fi ajutat estetica
simbolistă şă se impună în gustul cititorilor;
 Ion Minulescu, George Bacovia – sunt consideraţi cei mai importanţi simbolişti
ai noştri (simbolişti târzii, scriu deja în perioada interbelică); criticii
contemporani sunt mai degrabă dispuşi să îi vadă azi ca pe nişte deschizători de
drum spre poezia modernă.